( Introducere in) Imunologie

Aflandu-ne in cadrul unui simpozion de terapii complementare, iar in randurile dumneavoastra, a auditoriului sunt si
persoane care nu au studii medicale dar intr-un fel sau altul se ocupa de restabilirea starii de sanatate (bioterapeuti,
maseuri), care de multe ori sunteti pusi in situatia de a  vorbi chiar de

capacitatea de aparare a organismului, de scaderea sau intarirea imunitatii si din dorinta ca dumneavoastra sa nu va
numarati printre aceea care din ignoranta emit greseli atunci cand fac astfel de referiri, chiar pe posturile de radio sau
Tv, cum nu de putine ori am remarcat, mi-am propus sa prezint acesta lucrare.

Generalitati

Pentru a supravietui intr-o lume atat de diversa si complexa, si cand spun acest lucru nu
ma gandesc la lumea vizibila, adica pericolele cu care s-au confruntat oamenii din
inceputuri: animale salbatice, taratoare, insecte veninoaseetc, ci la lumea invizibila,
microscopican si ultramicroscopica,

Evidentiata prin microscopie electronica- organismul uman a fost programat cu sisteme

de aparare diverse. Se cunosc de pilda:

a)     barierele mecanice-tuse, stranut, miscarea peristaltica accelerata, pentru evacuarea

rapida a substantelor straine sau toxice din mediul inconjurator, ori rezultate chiat
in ornganism

b)     sistemul de aparare enzimatica, ce realizeaza distrugerea sau neutralizarea

intrusilor.

c)      apararea (bio)chimica (HCl din stomac cu intreg continutul de -aze)

d)     apararea imunologica, al carui rol fundamental este conservarea integritatii

structurale individuale, adica a self-ului.

Self-ul este termenul ce defineste individualitatea si personalitatea biologica a unui

organism in raport cu tot ce-l inconjoara si care reprezinta non-self-ul.

Prin urmare, rolul sau este de:

-a se recunoaste in primul rand pe sine si a mentine intreg sistemul intr-o perpetua

reinnoire, lucru care se realizeaza cu un sistem informational conditionat de prezenta
si activitatea acizilor nucleici

      -apararea self-ului impotriva a tot ce este non-self din mediul extern sau intern.
 Exista doua feluri de aparare imunitara:

1)     aparare specifica, sau dobandita „de adaptare”, ce presupune un contact prealabil
cu agresorul, in urma caruia se declanseaza un mecanism strict specific, numai
fata de agresorul respectiv ( vaccinarile

 sunt eficiente in virtutea acestei calitati a sistemului imunitar ; ele se fac in general cu
germeni vii atenuati, realizand primul contact, in urma caruia se formeaza celule
specifice de anihilare a sa la urmatoarea intalnire).

2)     aparare imunitara nespecifica sau innascuta, adica acea capacitate a organismului
de a reactiona „natural” impotriva bacteriilor, virusilor, prin mijloace nespecifice
diverse ca:fagocitoza, chimiotactismul, opsonizarea (prin anticorpii ce apartin
clasei IgG si Ig M), etc  Ele reflecta experienta filogenetica a speciei umane.

Din cine este format sistemul? Care sunt organele, substratul morfologic al acestui sistem
cunoscut ca sistem timo-limfatic?

a)     organe limfoide centrale: timusul (limfocitele T sau timodependente, sunt

„instruite” in timus ) si maduva osoasa hematogena

b)     organe limfoide periferice (splina, ganglionii limfatici, amigdalele cu intreg inelul
limfatic Waldayer, placile Peyer, formatiunile limfoide din peretele intestinal care
comunica unele cu altele prin reteaua de vase limfatice)

c)      aparatul celular-al carui element central este limfocitul imunocompetent

d)     aparatul umoral-reprezentat de imunoglobuline, substratul material al anticorpilor,

produs de sinteza si secretie al plasmocitelor.

( Prezentarea planselor)

Pentru o buna intelegere, sa urmarim ce se petrece dupa contactul unui

microorganism cu elementele functionale ale sistemului imunitar. Multi profani stiu
ca in organism sunt globule rosii si globule albede mai multe feluri. Unele din aceste
celule ale seriei albe, se ocupa cu apararea impotriva infectiilor, prin fenomenul de
fagicitoza ( „de inghitire”) asa cum sunt leucocitele polimorfonucleare si macrofagele
( macro=mari), raspandite peste tot in organism.
 Ele sunt primele care identifica dusmanul, intrusul, microbul, imunogenul, il ataca si-l
digera „menajat ”cu ajutorul lizozomilor  (formatiuni intracelulare), care-l determina
sa evidentieze de 40 de ori mai activ partea lui informationala de non self, fata de
momentul cand nu era fagocitat.. Se declanseaza alarma, transmiterea informatiei de
la macrofag la limfocitul imunocompetent sau antigen reactiv, prin intermediul ARN
informational. Se trece astfel de la etapa nespecifica la cea specifica.

Limfocitul imunocompetent este cel care analzeaza si recunoaste sau nu structura de

self sau non self a agresorului. Daca este o celula cu structura proprie, nu declanseaza
alarma. In caz contrar, urmeaza o reactie imunologica in lant, asa cum vom vedea.

Recunoasterea imunologica a fost explicata prin mai multe teorii, dintre care
subliniez: -teoria policlonala a lui Barnett    

                                -teoria multipotentialitatii limfocitului antigen reactiv, conform careia

fiecare limfocit are inscris in genotipul sau un program multipotential, adica este capabil
sa reactioneze cu toare imunogenele din natura.

Mecanismul de recunoastere are doua cai diferite:

-prin limfocitele T timo-dependente

-prin  limfocitele B timo- independente

Limfocitul T timo-dependent are raspanditi la suprafata membranei, receptori

„de suprafata” care au mare specificitate. Se uneste cu agresorul printr-un sistem de
catene, si ca urmare are loc recunoasterea, si o dirijare a proliferarii limfocitului specific,
numai  contra imunogenului care a determinat reactia.

Limfocitul T derivat este supus unor  transformari morfofunctionale si o diviziune

fantastica.:

-limfocite efectoare supranumite „killer”

-limfocite de cooperare „helper”     

-limfocite cu memorie, care pastreaza informatia ani

-limfocite cu efect imunosupresor asupra limbocitelor B

Limfocitele T derivate sintetizeaza imunoglobuline ( substratul material al anticorpilor) si

nu le secreta, le tine fixate pe suprafata celulei, sa fie gata de activare.Ele se gasesc:90%
in canalul toracic, circula prin limfa .Circulatia lor prin organism creste posibilitatea
intalnirii cu agresorul. Sunt si stocate in gangionii limfatici sau pulpa alba a splinei.
Limfocitele B timo –independente, iau nastere in maduva hematogena, trec si ele
succesiv prin urmatoarele forme:Limfocit B, limfoblast, plasmoblast, plasmocit;
sintetizeaza si secreta imunoglobuline.Se gasesc in circulatie ori stocate in pulpa rosie a
splinei. Pe suprafata lor au receptori pantru imunoglobulinele M si Fc

Tipuri de reactie imuna

Dupa clasificarea lui Gell si Coombs sunt 4 tipuri de reactii:

 1) Reactia de tip I ANAFILACTICA- de tip IMEDIAT, produsa de substantele

farmacologic active eliberate de celulele tinta, bazofile, mastocite, urmare a reactiei
antigen (Ag) anticorp (Ac).

            Factorii implicati:

-Anticorpii reaginici IgE, Ig G

-Antigenele (alergenele) care pot fi: proteine, polen, polizaharide, agenti terapeutici
(antibioticele), agenti folositi in scop diagnostic (substante de contrast) etc

- celulele tinta

- amine farmacologic active, rezultate (eliberate) in timpul confruntarii Ag/Ac :

Serotonina, histamina, SRS-A, kininele, prostaglandinele.

 Cosecinte imediate: cresterea permeabilitatii capilare, vasodilatatie, contractia muschilor

netezi, cu rasunet in toate sistemele  organismului: respirator, cardiovascular,
gastrointestinal si tegumente, adica starea de soc anafilactic.

2)Reactia de tip II citotoxic

 Mecanismul de actiune este de tip umoral, prin : blocarea situsului de recunoastere a

receptorilor,stimularea receptorilor prin imitarea ligantului lui natural, lezarea
receptorului, alterarea afinitatii legaturilor receptorului.

Celulele tinta: elementele figurate ale sangelui

Exemple: incompatibilitatea transfuziei de sange cu grupe diferite, respingerea

grefelor, intoxicatiile cu medicamente (chinidina produce trombocitopenie)
3)Reactia de tip III- de tip inflamator, secundar localizarii complexelor imune, se
caracterizeaza prin:

-formarea complexelor imune Ag/Ac

-fixarea complementulu- eliberare componentului chemotactic

-lezarea trombocitelor

-cresterea permeabilitatii vasculare

-localizarea complexelor Ag/Ac pe peretii vaselor

- infiltrat polimorfonuclear

-eliberare de enzime lizozomale.

Exemple: boala serului, bolile complexelor imune ca: infectii bacteriene si virale,
hepatita acuta tip A , tipB cu Ag Australia, glomerulonefrite poststreptococice etc.

4) Reactia de tip IV, mediata celular de limfocitele T sensibilizate si antigene

            Exemplu: IDR la PPD ( limfokinele actioneaza la nivelul macrofagelor, le

stimuleaza, le atrag la locul leziunii unde s-a inoculat substanta de natura proteica, si
formeaza o retea de fibrina protectoare, tradus printr-un halou rosu, vizibil).

Dupa cum se poate usor constata , in organism se duce un razboi nevazut, de fiecare data
cand a partuns un intrus nedorit. Reactia este mai mult sau mai putin violenta, in functie
de gradul de agresivitate al „ cotropitorului”, ajungandu-se pana la depasirea capacitatilor
limita in unele cazuri, asa cum intalnim in socul anafilactic sau boala serului, daca nu se
intervine cu ajutor dinafara- medicamentos- de urgenta, cazuri ce  revin  in exclusivitate
medicinii alopate.

           

In incheiere va prezint o sinteza a reactiei de tip inflamator, sub forma poetica:

Migraţii (în inflamaţii)

“Medicus curatur, Natura sanatur”.

                        Dedicat studentilor medicinisti.

Când în corp ne năvălesc germeni barbari

Care vremelnic alterează echilibrul  ideal

Mucoasele secretă un factor natural

Ce fără milă-i “mătură “ de la nivel hilar.

Au loc chiar lupte grele în stil histiocitar

Microbii vor terenul ca spaţiu de –nmulţire

Dar trupul nostru unitar,  în strânsă înfrăţire

Are soldaţi rezervă-n sistem(ul) fagocitar.

Când monştrii microscopici dau atacul

Leucocitele de veghe, din umbră îi privesc

Rapid se deplasează, duşmanii prăpădesc

Şi chiar prin moarte ele devin obstacol.

Murind, transmit alarma-agenţii pirogeni

Aleargă de urgenţă la reglatorul care

Temperatura creşte, celulele-n “mişcare”

Cresc VSH-ul şi fratele fibrinogen

Concomitent în citoplasma de polimorfonuclear

Stă lizozomul, care bogat în hidrolaze

Peptidaze, nucleaze, fosfataze

Stimulat şi activat-devine legendar

Disperat, la contactul cu agresorul virulent

Se apără eroic, kamikaze descătuşând enzime

Celula se jertfeşte, moare prin autolizine

Şi acum se activează sistemul complement

Din mononucleaze se pun în libertate

Amine biogene ce sunt răspunzătoare

De explozive fenomene generale şi locale

Tot în apărare ultraspecializate.

Catecolamine- ce menţin tonus vascular

Histamina fiica bună a histidinei

Triptofanul ce dă naştere serotoninei

Şi alte substanţe cu rol intermediar

Celulele killer le afli deghizate

In straiele moderne de  camuflaj

Imunoglobulinele, mereu în avantaj

Şi avans, ca altădată  în războaiele uitate

Kininele prezente sunt alfaglobuline

Energic activate de un factor:Hageman

Ce primul sesizează pe duşman,

Şi nu permite nici formare de fibrine.

Câteodată însă nu este sufficient

Să ai ereditate de bună calitate

Enzime şi kinine pot fi epuizate

Şi de urgenţă se impune tratament

Când în convalescenţă omul îţi zâmbeşte

Îndreaptă-ţi gândul spre Dumnezeu cel care

Ne-a plămădit cum suntem: fără asemănare

Şi totul în jur, ca-n  basm, pe dată-ţi înfloreşte.

Autor:

Dr. Elena Armenescu