Basmul din Carpaþi

Se spune cã odatã, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul.

Mamã! Mamã! Unde e Raiul? , a întrebat copilul nerãbdãtor, a doua zi de dimineaþã, de cum
i. Dar mama, biata mamã, n-avea timp. Avea atâta treabã în gospodãrie! ªi-atunci, s-a dus l
tata, sã-l întrebe.
Nu ºtiu , cautã-l singur , îi spuse acesta obosit ºi se apucã mai departe de muncã.. Unde
Raiul? , îi întrebã copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau ti
p de el, erau grãbiþi.. Ce lume urâtã , îºi spuse pentru sine puºtiul.
Ca sã-l gãseºti, trebuie sã pãrãseºti satul acesta , se-auzi glasul unui bãtrân, ce-l prive
ªi acolo, în pustie, dupã ce ai sã mergi cale de o zi, ai sã gãseºti un om singur, ce stã
olibã. El o sã-þi spunã unde este Raiul.
Zis ºi fãcut. ªi a doua zi de dimineaþã, când pãrinþii lui nu se sculaserã încã, îºi luã o
de ºi plecã furiºându-se printre casele adormite, cãtre pustie. În curând, soarele rãsãrise
urma paºilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse ºi, într-adevãr, cãtre sea
rã, ca prin minune, din pustia întinsã þâºni o colibã. Mare îi fu mirarea bãtrânelului ce l
lo de mulþi ani.
Ce te aduce pe-aici, copilule? , îl iscodi acesta pe micul cãlãtor. Vreau sã gãsesc Raiul
nse copilul, ºi cineva mi-a spus cã tu ºtii cum trebuie sã ajung . Bãtrânul tãcu, îl privi
oi îi spuse: Acum hai sã mãnânci ceva ºi sã te culci, cã oi fi obosit. Mâine în zori o sã
re Rai .
Noaptea trecu repede.. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, ni
ci n-a dormit. A stat aºa, cu ochii deschiºi, aºteptând ziua. Bãtrânul ºtia. Iar cãtre zori
tia primea în pântecul ei douã siluete, ce se porniserã la drum. Merserã ce merserã ºi, cãt
arã, dintre nisipuri, puºtiul vãzu cum se ridicã niºte ziduri de piatrã ºi o clãdire mare,
cruce în vârf. Ce este aceasta? , întrebã copilul. Aceasta este o mãnãstire, spuse bãtrânu
i începe poteca cãtre Rai.
ªi-apoi, bãtrânul mãnãstirii îl primi pe micuþul care nu ºtia nimic de rosturile de acolo.
m sã fac aici? , întrebã copilul. Deocamdatã, sã faci curat, ai sã mãturi ºi mai încolo om
pul trecea, trecea, copilul le fãcea cu rãbdare ºi sârg pe toate.
Dar iatã cã vine o zi, dupã mult timp, când bãtrânul mãnãstirii îl întrebã pe neaºteptate:
m îþi e? Mi-e foarte bine , rãspunse puºtiul. Am de toate. ªi-apoi tãcu, închizându-se
mþi liniºtea ºi îl iscodi în continuare. Parcã ai ascunde ceva în suflet, aºa ai tãcut. Sp
nstit, totul, pânã la capãt. Îþi lipseºte ceva?
Mie , nimic, se hotãrî într-un târziu puºtiul sã rãspundã, dar este acolo, în clãdirea aia
te de-al nostru, tot aºa, cu barbã ºi plete, ce stã legat, întins pe o cruce, ºi nu poate s
e miºte, ºi nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine ºi el la masã? , ridicã puºtiul ochi
pãmânt, privindu-l pentru prima datã pãtrunzãtor pe bãtrân. Pãrintele simþi cã trebuie sã
iºtea sã vorbeascã. Da, aºa i-am dat noi canon, acolo l-am lãsat noi sã stea, pentru cã nu
rat cum trebuie ºi n-a fãcut curat ca lumea , se-auzi vocea unui monah, care stãtea în apr
opiere ºi care auzise discuþia. Îngerul tãcerii, care tocmai se aºezase pe umerii puºtiului
dispãru. Acolo vei ajunge ºi tu, dacã nu faci treabã cum trebuie , se-auzi vocea monahulu
.
Dintr-o datã, spune povestea, pãcatul ãl bun s-a strecurat în inima copilului.
Era primul pas cãtre Rai, ce se numea iubire.
Mai târziu, cãtre searã, copilaºul se strecurã nevãzut la bucãtãria mãnãstirii, furã ceva d
sã fie observat de nimeni, intrã în bisericã ºi o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat
e cruce. Hai, vino sã mãnânci! , îi zice puºtiul, uitându-se îngrijorat în stânga ºi în dr
ºtie nimeni! ªi Fratele coboarã. Un zâmbet avea pe buze ºi, mângâindu-l pe puºti pe frunt
ta nu-ºi dãdu seama cã biserica toatã se umplu de o luminã nemaivãzutã ºi cã uºile ei se fe
dinãuntru.
Apoi, ca ºi când s-ar fi cunoscut demult, au început sã râdã ºi sã glumeascã, cum nu mai fã
l niciodatã în viaþa lui. Era atât de fericit cã-ºi gãsise un prieten!
Dar el nu ºtia cã urcase a doua treaptã a Raiului: prietenia.
Azi aºa, mâine aºa, însã fraþii ceilalþi din mãnãstire au început sã se întrebe: Unde-i co
De ce lipseºte seara mereu dintre noi? Apoi, curioºi, au început sã-l caute prin toatã mã
rea. Numai biserica nu fusese controlatã; ºi-atunci s-au repezit spre ea dar, spre m
irarea lor, pentru prima oarã nu i-au putut deschide uºile. Atunci au încercat sã se uit
e pe gaura cheii ºi, în clipa aceea, o luminã puternicã i-a orbit. Nemaiºtiind ce sã facã,
stat aºa, înfricoºaþi, dupã zidurile groase ale bisericii, aºteptând pânã noaptea târziu, c
a ieºit.
Ce-ai fãcut înãuntru? , se repeziserã ei ca un stol de pãsãri negre asupra lui. N-am fãcu
punse puºtiul tremurând. Minþi! Spune ce-ai fãcut? , l-au întrebat din nou cãlugãrii furio
at mâncare ºi am dus-o Fratelui ce stãtea pe cruce , rãspunse copilul înspãimântat. Care F
u întrebat, nedumeriþi, pentru prima datã, monahii. Cel ce stã legat de cruce ºi nimeni nu
i dã de mâncare , rãspunse puºtiul. ªi ce-a fãcut Fratele? , au întrebat tulburaþi cãlugãr
cat , rãspunse dintr-o suflare puºtiul.
ªi, în clipa aceea, toþi cei din jurul copilului au cãzut în genunchi. Mare fu apoi spaima
pe bãtrânul mãnãstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu ºi el, la rândul lui, sã tre
cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: Spune-i Fratelui cel Mare cã îl rog sã mã primeasc
mine la masã Am sã-i spun!, rãspunse copilul bucuros, dar acum pot sã iau mâncare de la
e? Da, poþi sã iei cât vrei , rãspunse tremurând egumenul.
ªi seara din nou coborî peste mãnãstire, iar puºtiul, de data aceasta cu mâncarea luatã de
bucãtãrie, se îndrepta vesel spre bisericã. Hai sã mãnânci! , îi strigã el, mai vesel ca o
nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie ºi biserica se umplu de luminã. Ca de
obicei, uºile se ferecaserã ca de la sine. Apoi câte glume ºi câtã veselie în jurul celor d
Dar, printre lacrimile de râs, puºtiul ºi-a adus aminte de rugãmintea egumenului. Frate,
îi spuse el, bunicul cel mare, de-aici, din mãnãstire, ar dori ºi el sã-l primeºti la masã
ªi, pentru prima oarã, faþa Prietenului sãu mai mare se întristã. Privea undeva, jos. Vezi
rimiturile astea, de pe masã?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult
mai puþine decît pãcatele lui Nu poate sã vinã . Nu poate sã vinã? , rãmase uimit copilul
ul scurt al Fratelui.
ªi apoi, din nou, fruntea lor s-a descreþit ºi-au început sã râdã ºi sã glumeascã.
Într-un târziu, copilul ºi-a luat la revedere de la Fratele cel Mare ºi s-a dus spre chi
lia egumenului, unde acesta îl aºtepta tremurând. Ce-a zis Fratele? , întrebã acesta, gâtu
emoþie. A zis cã nu te poate primi! , rãspunse copilul. De ce? , întrebã înspãimântat eg
pus cã ai mai multe pãcate decât toate firimiturile de pâine cãzute pe masã .
ªi atunci el, egumenul, se prãbuºi în genunchi, într-un hohot de plâns. Spune-i sã mã iert
e-i cã-l rog din tot sufletul meu sã mã ierte ªi, cu un gest disperat, se agãþã de copilaº
a îl privi surprins ºi-i spuse: Bine, am sã-l rog din nou ºi mâine!
Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri ºi gemete de pocãinþã. Copilul însã dormi liniºtit
in nou, treaba obiºnuitã prin mãnãstire. Dar toþi se fãceau cã lucreazã. Aºteptau seara, cã
ea sã aducã iertarea. Pot sã iau mâncare? , întrebã, cu nevinovãþie, copilul la bucãtãrie.
ahul, ºi-i umplu cu mâna tremurândã vasul. Apoi, cu paºi mici, ca sã nu rãstoarne prea-plin
de mâncare, copilul intrã din nou în bisericã. Hai sã mâncãm! , spuse el Fratelui cel Mare
punse acesta, îndreptându-se spre el.
ªi câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul îºi aduse brusc am
nte: Te roagã egumenul sã-l ierþi ºi sã-l primeºti ºi pe el la masã!
Tristeþea se aºezã între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine d
e pe masã: erau parcã mai multe. Am înþeles , spuse copilul, nu se poate Da, nu se poat
e Fratele cel Mare.
ªi atunci, pãcatul cel bun coborî din nou în inima copilului ºi acesta îndrãzni. Dar Tu nu
deºti cã acum mãnânci din mila lui? , îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oarã. ªi su
l Prietenului sãu mai mare fu miºcat din nou. Acesta îi vãzu din nou inima lui bunã. Bine,
spuse, dupã o lungã tãcere, Fratele cel Mare, spune-i cã peste opt zile am sã-l primesc la
masã
Ce bucurie pe egumenul mãnãstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! ªi cele opt
e trecurã. Pentru el, pentru bãtrân, în post ºi rugãciune ºi, mai ales, în multã pocãinþã.
s-de-dimineaþã clopotele bãteau. De ce? , întrebã nedumerit copilul. Bãtrânul a plecat la
-au spus cãlugãrii, care deja se pregãteau pentru înmormântare.
ªi atunci copilul vãzu!
Vedea cum, la masa Prietenului sãu cel Mare, stãtea fericit, cu lacrimi în ochi, egume
nul, chiar el. Mâncaserã dimpreunã. Pe masã nu mai era nici o firimiturã, Mântuitorul îl ie
se.
Am vãzut Raiul! striga fericit copilul, prin mãnãstire. Am vãzut Raiul! , repeta el, pentr
fiecare monah în parte. Nu se poate! strigau aceºtia. Cum aratã? E plin de iertare , mu
ra copilul. ( )
- Fragment din textul Basmul din Carpaþi , publicat în cartea lui Dan Puric, despre Omul
Frumos