Sunteți pe pagina 1din 3

ZONELE METROPOLITANE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

ÎN CONTEXTUL AMENAJĂRII TERITORIULUI

REZUMAT

În contextul procesului de integrare în UE, dezvoltarea regională și amenajarea


teritoriului devin domenii tot mai importante și mai atractive. Dacă dezvoltarea regională
reprezintă o politică a UE cu vechi tradiţii, în ultimii ani și amenajarea teritoriului se impune ca o
temă de interes comunitar.
Politicile de dezvoltare spaţială și regională în UE fac obiectul unor dezbateri susţinute,
de cel puţin trei decenii, în sensul unei mai bune armonizări și corelări. Documente adoptate în
ultimii ani, precum ESDP (Potsdam, 1999) sau Orientările strategice privind coeziunea pentru
intervalul 2007-2013 (Bruxelles, 2005), au confirmat și oficializat necesitatea acestei legături.
România, în prezent membră a UE, se află într-un amplu, dificil și continuu proces de
construcţie legislativă și instituţională. În prezent, amenajarea teritoriului și dezvoltarea regională
își caută drumul optim, corespunzător viitorului său european. Crearea relativ recentă (aprilie
2007) a Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuinţelor (MDLPL), care aduce sub
același "acoperiș" dezvoltarea regională și amenajarea teritoriului cu urbanismul este un semnal
major cu privire la viitorul comun al acestor două domenii.
O aprofundare a acestor domenii este așadar de interes, în prezent, în definirea și
implementarea noului Concept Naţional de Dezvoltare Spaţială a României (CNDSR).
Evoluţia societăţii contemporane se caracterizează printr-o creștere accelerată a
urbanizării, fenomen marcat de o multitudine de conflicte legate, în principal, de neconcordanţa
dintre creșterea demografică și limitele cadrului fizic construit.
Dezvoltarea urbană a reprezentat un proces continuu de transformare a mediului urban
care a cunoscut dimensiuni importante îndeosebi în cea de-a doua jumătate a secolului XX.
În contextul extinderii fenomenului de globalizare, rolul orașelor în economia mondială
devine tot mai important, creșterea competivităţii și a calităţii vieţii constituind obiective majore
ale politicii economice la nivel local și naţional. Aceste preocupări se află în sfera
managementului și a strategiei urbane fiind integrate în obiectivele generale ale dezvoltării
economico-sociale înscrise în dinamica urbană.

1
În cadrul proceselor ce dau conţinut gestiunii urbane, elaborarea unor strategii de
dezvoltare rezidă în necesitatea asigurării unei evoluţii coerente, unitare a ansambului economic
în statele naţionale, utilizării responsabile a resurselor naturale, materiale și umane în corelaţie cu
nevoile societăţii dar și adaptării la evoluţiile și contextul economiei mondiale dinamice și
competitive.
Având în vedere mutaţiile tehnologice, creșterea demografică și legată de aceasta,
concentrarea urbană la scară mondială, problematica gestiunii urbane capătă noi dimensiuni iar
amenajarea zonelor urbane poate contribui în mod semnificativ la crearea și dezvoltarea unor
areale urbane durabile și echilibrate din punct de vedere economic, social, cultural și teritorial.
Ca urmare, cunoașterea orașului ca organism complex având propriile sale mecanisme de
dezvoltare, devine un imperativ al evoluţiei societăţii în ansamblul său și amenajarea teritoriului
european.
Este necesară așadar o evaluare a posibilităţilor de armonizare a relaţiilor existente între
oraș și zonele învecinate pe de o parte precum și valorificarea cadrului natural și istoric
contribuind astfel la dezvoltarea echilibrată, economică, socială și culturală a comunităţilor
locale și evidenţierea interconexiunilor acestora cu mediul extern european.
Totodată, se pune problema păstrării și conservării pentru generaţiile viitoare a
patrimoniului natural și construit, a realizării unui echilibru între costurile pe care le generează o
astfel de abordare și beneficiile obţinute din activitatea turistică.
În contextul intensificării preocupărilor tuturor celor implicaţi în gestiunea urbană în
direcţia asigurării unui mediu de viaţă adecvat locuitorilor, planificarea deţine un rol central în
strategia urbană și strategia europeană pentru amenajarea teritoriului.
Constituirea zonelor metropolitane răspunde unei necesităţi sau oportunităţi determinate
de evoluţia organică a așezărilor. Procesul de urbanizare pe teritoriul european a condus la
dezvoltarea interdependentă a metropolelor cu localităţile aflate în zona lor de influenţă, formând
deja realităţi metropolitane, primare care, chiar dacă nu sunt denumite zone metropolitane
funcţionează practic ca zone unitare, relativ independente.
Multe dintre problemele strategice de amenajare urbană la nivel european nu pot fi
tratate direct decât la nivel de zone metropolitane, care să faciliteze dezvoltarea producţiei, a
schimburilor și a consumului de bunuri la nivelul Europei, astfel încât să fie evitate piedicile
datorate atât localismului excesiv cât și centralismului la nivel naţional.

2
Este vorba, în esenţă, de formarea zonelor metropolitane ca poli și regiuni de creștere
sau dezvoltare la nivelul Europei, incluse în cadrul unor strategii naţionale, dar și
transnaţionale.
Zonele metropolitane pot deveni astfel capete de pod care să beneficieze de noile căi de
comunicaţii și de relaţii comerciale, pentru schimbul de mărfuri și servicii, de know-how, ca
centre ale circulaţiei de capital și ca destinaţii pentru turism și cumpărători.
Dezvoltarea zonelor metropolitane facilitează amenajarea integrată a teritoriului la nivel
regional astfel încât prin aceasta să se diminueze dezechilibrele dintre centru și aria limitrofă,
provocate de dispersarea în planul structurii demografice, sociale și economice, de
dezechilibrele legate de transportul în comun, finanţarea infrastructurii, rezervele de spaţiu
pentru locuit și comerţ, înlăturarea sau diminuarea unor astfel de dezechilibre va conduce la o
îmbunătăţire a calităţii vieţii populaţiei.
Implementarea politicilor de dezvoltare și amenajare a teritoriului printr-un management
eficient și performant, în care fundamentarea politicilor de dezvoltare să ţină seama de cererea
pieţei, dar și de alte cerinţe legate de asigurarea unei densităţi suportabile, infrastructura tehnică
și socială (servicii), aprovizionare în apropierea locuinţelor, localizarea spaţiilor de agrement etc.
Realizarea acestor politici de dezvoltare se face de regulă printr-o bună cooperare între
localităţi în domeniile amenajării teritoriului, locuinţelor, infrastructurii, dezvoltării economice,
protecţiei mediului, utilizării resurselor umane etc.
Cele mai performante acţiuni sunt, de regulă, cele legate de transportul în comun,
alimentarea cu apă, prelucrarea deșeurilor și implementarea unor proiecte investiţionale care au
rezultate imediat vizibile, măsurabile și cuantificabile, care sporesc ridicarea nivelului calităţii
vieţii, pentru oricare cetăţean European.

ABSOLVENT MASTER,
Tudor JEMNA
ID

S-ar putea să vă placă și