Bombele atomice americane de la Hiroshima si Nagasaki

SUA au cucerit mai multe insule, asa cum

au fost Iwo Jima si Okinawa si a facut ca
principalele insule japoneze sa se afle �n
raza de actiune a crucisatoarelor si
portavioanelor americane La 12 octombrie
1944 , bombardierele « B 29 » aterizeaza la
Saipan, cuprinzand astfel intreaga Japonie
in raza lor de actiune incepand din 20
octombrie 1944 va avea loc o debarcare la
Leyte in centrul arhipelagului Filipinelor.
Armata a-6-a comandata de MacArthur , dupa o serie de batalii va ajunge in insula Luzon la 9 ianuarie 1945 iar
in Manila la 10 februarie, operatiunea de recucerire a Filipinelor a durat pana la 28 iunie 1945. La 19 februarie ,
puscasii marini debarca pe atolul Iwo-Jima , care avea o importanta deosebita pentru japonezi , si inca din
primele doua zile a debarcarii inregistreaza pierderi enorme : 1200 de morti si 4000 de rantii. La 21 februarie
avioanele-sinucigase ataca Task forte 58 care ii sprijinea pe puscasii marini aflati pe atol, 32 de piloti kamikaze
se napustesc asupra fortelor americane distrugand portavionul « Bismark Sea » si avariind portavionul «
Saratoga ». La 9 martie , japonezii lanseaza atacul final asupra aerodromului de pe Iwo-Jima iar cei ce nu sunt
ucisi se sinucid pe loc.

Dupa 7 zile americanii cuceresc complet insula iar dupa 17 zile ei reusesc sa distruga toate fortele japoneze de
pe insula, astfel la 1 aprilie armada lui Nimitz debarca fara probleme 50.000 de oameni in partea de centru-vest
a insulei Okinawa. Printre multe alte zeci de orase japoneze, Tokyo a fost bombardat cu bombe incendiare si
doar �n primul atac au murit p�na la 90.000 de oameni, �n timp ce incendiile ravaseau toata capitala. Marile
pierderi de vieti omenesti au fost atribuite densitatii mari a populatiei �n zonele industriale, ca si materialelor
inflamabile din care erau ridicate �n mod obisnuit constructiile �n acele vremuri.

La 26 iulie 1943 a fost publicata Declaratia de la Potsdam, prin care s-a cerut Japoniei capitularea imediata si
neconditionata. Guvernul de la Tokyo a respins cererea , desi erau in preajma sf�rsitului militar, leganat �nca
de mitul "v�ntului divin". Japonia pregatise �mpotriva unei �ncercari de debarcare a flotei americane pe
coastele arhipelagului peste 700 de kamikaze, cu misiunea de a o �ngropa in ad�ncuri, o data cu sacrificiul
lor. Nu era introdus in aceste calcule neprevazutul atac atomic. Dar daca e sa vorbim despre acest atac, el nu
era cu nimic justificat. Sa analizam unde erau concentrate fortele armate japoneze la �nceputul lunii august
1945: 2 milioane de ostasi in Japonia, in insulele Kurile si in Sahalinul de sud; un milion in Manciuria si in
Coreea, asa zisa armata din Kwantung; 7-800 de mii in diferite regiuni ale Chinei si aproape un milion in Asia
de sud-est. In schimb au fost alese ca obiective ale atacului atomic 2 orase cu mica importanta pentru
potentialul militar japonez, dar unde �si duceau viata c�teva sute de civili. Si acest atac avea loc dupa ce
armata germana era �nfr�nta, Italia scoasa din razboi. Si dupa ce la Ialta, in februarie 1945, Stalin a informat
pe aliati, ca la 3 luni de la �nfr�ngerea Germaniei, Uniunea Sovietica, va intra in razboi �mpotriva Japoniei.
Exact la 3 luni, in 5 august 1945, Uniunea Sovietica a dat un ultimatum Japoniei care a fost respins de guvernul
japonez. Astfel �nc�t in ziua de 8, U.R.S.S. a declarat razboi Japoniei, atac�nd pe un front de 4500 de km,
cu trei mari grupe de forte, sub comanda maresalului Vasilevski asupra principalelor concentrari de forte ale
armatei din Kwantung. Chiar declaratia lui Stalin de la Ialta se �nlantuie in logica lucrurilor legate de decizia
privind atacul atomic. Literatura de dupa razboi aminteste ca :" …hotar�rea de a folosi bomba atomica si
momentul fixat pentru aceasta aveau o legatura directa cu proiectata intrare a Uniunii Sovietice in razboiul
�mpotriva Japoniei. Si este vorba de afirmatia unui reputat om politic american. Scopul a constat in fortarea
Japoniei de a capitula in fata Statelor Unite �nainte ca armata sovietica sa invadeze teritoriul Japoniei, pentru
a-si asigura un control unilateral postbelic in aceasta zona a lumii. Si de asta data a afirmat-o tot un american si
nu unul oarecare, ci James F. Byrnes, consilierul apropiat al presedintelui si ulterior secretar al Departamentului
de Stat care sprijinea ideea lansarii bombei atomice, "fiind convins ca bomba e in stare sa ne puna in pozitie de
a dicta conditiile noastre la sfarsitul razboiului" dupa cum scrie Truman in memoriile sale. Dar problemele
tehnice pe care le implica un atac atomic asupra Japoniei erau mari. C�nd in septembrie 1944 exista deja o
certitudine pentru realizarea bombei cu plutoniu pane in primavara lui 1945, se punea problema modificarii
fortaretelor zburatoare destinate sa le transporte in raidul aerian de atac. Cel caruia i s-a incredintat pregatirea
lansarii bombei atomice, Groves, urmarea cursa angajata intre uzinele in care erau fabricate cele doua materiale
fisionabile si �l �ngrijora �ncetineala cu care se separa izotopul U 235. el a dat ordin sa se construiasca 2
modele de bombe: una cu uraniu, ce avea sa aiba o forma lunguiata, Subtirelul , dupa alura lui Roosevelt, si o a
doua cu plutoniu, p�ntecoasa, denumita Grasunul , dupa fizionomia lui Churchill. Din vara anului 1944 au
�nceput sa fie pregatiti oamenii care trebuiau sa lanseze bombele, alesi toti dupa rezultatele obtinute, toti tineri
dar cu experienta. In timpul antrenamentelor, fiecare avion era �ncarcat cu cate o bomba p�ntecoasa si se
ridica la o �naltime de 10 000 m. Bombardierele se lansau de aici asupra unor cercuri vopsite in alb,
cobor�nd in 15 secunde pana la 6700 de m, eliberau bombele si apoi trebuiau sa urce pana la 17 km departare
de cercuri , sub un unghi de 156 de grade si jumatate, in timp de 51 secunde. �nainte ca ele sa fie lansate, o
bomba a fost si testata in pustiul Alamogordo, dar care continea o cantitate mai redusa de material fisionabil. A
fot o experienta reusita care a oferit oamenilor de stiinta si militarilor o imagine terifianta asupra efectelor
acestei arme ucigatoare. A urmat transportarea uneia dintre bombe, Subtirelul, la Tianin. Dupa cum era de
asteptat masurile de siguranta luate au fost magnifice. Astfel bomba a fost transportata pe bucati, ca in cazul
unui esec sa nu fie distrusa �ntreaga bomba.

Generalul Spaatz, cel care a preluat comanda trupelor aeriene americane din Pacific a dat ordinul ca bomba sa
fie lansata �ncep�nd cu data de 3 august, de cum timpul ar fi favorabil, asupra unuia dintre obiectivele:
Hiroshima, Niigata, Kokura sau Nagasaki. Dupa cum multi oameni stiu, bombele atomice au fost folosite doar
de doua ori in timpul razboiului. Mai t�rziu, pe 6 august 1945 avionul de tip B-29 "Enola Gay", pilotat de
colonelul Paul Tibbets, a lansat o bomba atomica, primul loc unde este Hiroshima (Little Boy). O bomba pe
baza de Uraniu cantarind patru tone si jumatate, poreclita “Little Boy” a fost aruncata deasupra Hiroshimei pe 6
august 1945. Podul Aioi, unul dintre cele 81 de poduri care leaga delta raului Ota a fost tinta acestei bombe.
Era asteptat ca ciuperca atomica sa se inalte la 600 de metri de-asupra solului. La ora 8 si 15 minute, bomba a
fost lansata de pe Enola Gay. A ratat cu numai 260 de metri. La ora 8 si 16 minute, intr-o clipa, 66 000 de
oameni au fost omorati si 69 000 au fost raniti intr-o explozie atomica de 10 kilotone. Punctul vaporizarii totale
a masurat 1 km in diametru. Distrugerea totala s-a produs intr-o zona cu diametrul de 1,8 km. Pagube
importante au fost provocate pe o zona cu diametrul de 3,5 km. La 4 km, tot ce era flamabil a ars, sterg�ndu-l
de pe suprafata pam�ntului

Un nor �n forma de ciuperca se ridica la peste 6.000 metri deasupra orasului Nagasaki, Japonia, �n data de 9
august 1945, la numai c�teva secunde dupa ce trupele USA au aruncat bomba atomica.

Acolo temperatura avea sa ajunga egala cu cea a soarelui. De obicei temperatura urca treptat, atinge un punct
maxim si apoi scade treptat. Dar aici temperatura a atins punctul culminant intr-o fractiune de secunda,
transform�ndu-se intr-o sfera de foc cu peste c�teva milioane de grade. Cei aflati sub punctul 0 s-au
descompus, impregn�ndu-se in pietre. Tiglele acoperisurilor s-au topit pe o raza de 500 de metri da la acest
punct zero. Primarul orasului Kabe, situat la 16 km de Hiroshima, a vazut fulgerul si a simtit caldura. La
Academia Navala Japoneza de pe insula Eta Jima, situata la aproape 100 de km S-E de Hiroshima, elevii aflati
in salile de curs au auzit un sunet surd, dar au simtit adierea unui v�nt neobisnuit de cald prin ferestrele
deschise. In comparatie cu acestia, ce vor fi simtit nefericitii de la Cartierul General al Armatei care au fost
aproape de punctul zero? Nu au avut timp sa simta nimic pentru ca au murit cu totii, ori arsi, ori ucisi, de unda
de soc, ori de radiatii. Cei care lansasera bomba erau la r�ndul lor ingroziti de p�rjolul pe care �l
provocasera. " Era o viziune �nfricosatoare, o masa clocotitoare de fum gri-purpuriu si se vedea ca avea un
miez rosu si totul ardea…" a declarat la sf�rsit unul dintre piloti. Nici macar generalului Spaatz nu-i venea sa
creada, c�nd a vazut in hambarele americane de la Tinian cutia in care fusese ambalata bomba, ca un lucru asa
de mic putea provoca un asa dezastru. In timp ce la Hiroshima totul ardea, 70000 de oameni murind in primele
secunde si in zilele urmatoare �nca 28000, la Tinian, eroii de pe Enola Grey erau sarbatoriti ca niste eroi.

Vestea a ajuns la Tokyo destul de �ncet. La 6 august, mai precis la ora 8 si 17 min, operatorul de control al
postului de Radio din Tokyo observa ca antena de la Hiroshima nu mai e in legatura cu statia. Era vid, liniste
totala. Dupa c�teva tentative infructuoase de a intra in legatura radio, �ncerca trei linii telefonice de ajutor. In
zadar. Peste c�teva minute, centrala cailor ferate japoneze constata o ruptura in circuit, putin mai la nord de
Hiroshima. �ncercarile prin telefon, sunt si ele zadarnice. Statul Major intra in panica. Cum se poate ca un
oras de 343 000 de locuitori sa se volatilizeze? Telefon, radio, nici un contact. Abia mai t�rziu o voce parvine
la Tokyo: este aceea a sefului unei gari situate putin mai la nord de Hiroshima. El se exprima confuz, vorbeste
de o teribila explozie, despre "cerul cu o culoare stranie". Ofiterii ridica din umeri si-i reproseaza ca a baut cam
mult sake la acea ora de dimineata. Statiile radio nu au �nregistrat nici o formatie de avioane. Da, a fost un
raid de 3 avioane americane, dar asemenea raiduri de recunoastere se fac zilnic, iar Hiroshima nu prezinta nici
un interes militar si nici n-a fost bombardat vreodata de la �nceputul razboiului. Un pilot primeste un ordin sa
zboare la Hiroshima, sa aterizeze, sa vada despre ce este vorba si sa revina pentru a face un raport. Pilotul
zboara si vede infernul. Hiroshima, cat a mai ramas din ea, arde; e un c�mp plat ca si cum ar fi fost supus
suctiunii unui aspirator monstruos. Aeroportul este o �ngramadire de fiare topite, din ceea ce au fost
avioanele. Este complet impracticabil. �nspaim�ntat, pilotul pune avionul pe directia bazei navale Kuru, la
15 km spre sud. Raportul sau facu misterul si mai de ne�nteles. Cum a putut Hiroshima sa devina acest infern
de jaratic, c�nd n-a fost nici un raid aerian? Echipe de ajutor motorizat pleaca din Kuru, dar flacarile nu le
permit sa se apropie de oras. De-abia dupa 12 ore de la cataclism, spre seara s-a putut intra in prima retorta in
care avusese loc o reactie urmata de moartea atomica. Abia la 7 august, postul de radio japonez a difuzat un
scurt comunicat: " Hiroshima a suferit distrugeri considerabile ca urmare a unui raid executat de catre c�teva
B 29. se pare ca un nou tip de bomba a fost utilizat. Investigatii sunt in curs."

In timp ce japonezii �si tratau ranitii, observ�nd cu stupoare ce efecte poate avea aceasta bomba, americanii
pregateau Nagasaki. La Tinian, in zilele ce au urmat dupa primul atac, a sosit si Grasunul.Pe 9 august 1945,
Nagasaki a avut parte de acelasi tratament ca si Hiroshima. De aceasta data, o bomba pe baza de Plutoniu,
poreclita “Fat Man” a fost aruncata asupra orasului. Cu toate ca bomba a avut o deviatie de aproximativ 2 km,
totusi a fost distrusa mai mult de jumatate din oras. Populatia orasului Nagasaki a scazut intr-o sutime de
secunda de la 422 000 de locuitori la 383 000. 39 000 de oameni au fost omorati, peste 25 000 raniti. Aceasta
explozie a avut mai putin de 10 kilotone. Estimarile fizicienilor care au studiat fiecare explozie au fost acelea
ca au fost folosite doar o miime din puterea explosiva a acestor bombe. In timp ce insasi explozia unei bombe
atomice este destul de letala, puterea ei distructiva nu se opreste aici. Radiatiile atomice creeaza un alt pericol
de asemenea. Ploaia care urmeaza oricarei detonari atomice este incarcata cu particule radioactive. Multi
supravietuitori ai exploziilor din Hiroshima si Nagasaki au murit in urma otravirii produsa de ploaia
radioactiva.

Pe 8 august 1945, Uniunea Sovietica a declarat razboi Japoniei, asa cum fusese stabilit la Yalta si a lansat o
invazie la scara larga a Manciuriei ocupate de Japonia, (Operatiunea Furtuna de August).

Pe 10 august guvernul japonez si-a anuntat disponibilitatea de a accepta prevederile tratatului de la Potsdam din
26 iulie, cu singura conditie ca prerogativele �mparatului sa nu fie afectate. Pe 2 septembrie a fost semnat
armistitiul de pace, la bordul navei americane Missouri, aflata �n golful Tokyo.

Astfel se �ncheie trista experienta a razboiului pentru japonezi, sau macar luptele directe caci japonezii au mai
avut de suferit de pe urma razboiului si dupa semnarea acestui armistitiu.