Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
91. Tapioca - este un fel de faina obtinuta din tuberculii maniocului, care ajuta la
scaderea colestrolului si reducerea stratului adipos.
92. Tarhon - dizolva grasimile.
93. Tofu - contine fibre.
94. Telina - are calorii negative.
95. Urzica - e detoxifianta si laxativa
Lămîia, un miracol
Lămîia reprezintă un exemplu în care graniţa dintre aliment şi remediu este foarte
puţin vizibilă. În aromoterapie, lămîia se foloseşte pentru a se obţine uleiul volatil din
coajă, acesta fiind de ajutor în litiaza biliară şi pentru tratarea unor afecţiuni
hepatice. Sucul de lămîie stimulează funcţionarea ficatului, previne formarea
ridurilor şi albeşte dinţii. Lămîia conţine 30 la sută suc. În acesta se găseşte acid
citric, acid malic, citraţi de calciu, de potasiu şi alţii. Dintre glucide, apar glucoză şi
fructoză direct asimilabile, dar şi zaharoză. Dintre săruri minerale şi oligoelemente
se găsesc fier, calciu, siliciu, fosfor, mangan, cupru. Cele mai importante vitamine
din sucul de lămîie sînt vitaminele B (B1, B2, B3), C, PP, A (în pulpa proaspătă şi în
suc), carotenul (provitamina A, se află mai ales în coajă). Ele au mare importanţă în
fenomenele de creştere şi în menţinerea tinereţii ţesuturilor. Cantitatea mare de
vitamina C din lămîi are un rol primordial în fenomenele de oxidoreducere. De
asemenea, influenţează glandele endocrine. Vitamina PP are un factor de protecţie
vasculară. Consumat în stare proaspătă, cu miere, în amestec cu alte sucuri de
fructe sau ca simplu condiment în salate sau alte mîncăruri, sucul de lămîi aduce
organismului uman multe beneficii pentru sănătate: este bactericid, activator al
globulelor albe în apărarea organică, febrifug, tonic al sistemului nervos simpatic,
tonicardiac, alcalinizant general şi, prin urmare, anti-acid gastric, diuretic,
antireumatismal, antigutos, antiartric, calmant, antiscleros, tonic venos,
antiscorbutic, fluidifiant sanguin, hipotensor pentru recăpătarea echilibrului biologic,
depurativ, remineralizant, antianemic, stimulează secreţiile gastro-hepatice şi
pancreatice, hemostatic, carminativ, vermifug, antipruginos, coaja este tonifiantă.
Avînd aceste proprietăţi, sucul de lămîi este indicat, ca remediu ajutător, în tratarea
infecţiilor diverse (pulmonare, intestinale sau renale), maladiilor infecţioase
(stimulează leucococitoza curativă), în stări febrile, reumatisme, gută, litiază urinară
şi biliară, în hiperaciditate, ulcere de stomac, dispepsii (digestii anevoioase),
arteriosclerozã, varice, flebite, fragilitate capilară, hipervîscozitate sanguină,
obezitate, hipertensiune, tuberculoză pulmonară şi osoasă, demineralizare,
deficienţe de creştere, convalescenţă, anemie, insuficienţă hepatică şi pancreatică,
congestie hepatică, hemofilie, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii,
hematurii), meteorism, dizenterie, diaree tifoidă, paraziţi intestinali (oxiuri), astm,
bronşită, gripă, guturai, sinuzite, angine. În tratarea tuturor acestor boli este indicat
consumul citronadei din suc proaspăt de lămîie. Cura va urca progresiv, de la 1 la
10-12 lămîi pe zi, cu coborîre progresivă, într-un răstimp de 4-5 săptămîni. Se vor
folosi fructe bine coapte. Lămîia are mai mult suc dacă este lăsată 5 minute în apă
caldă. Pentru combaterea viermilor intestinali, se zdrobeşte coaja, pulpa şi
seminţele de la o lămîie, se lasă la macerat 2 ore în apă cu miere, apoi se strecoară
prin stoarcere. Se bea la culcare. În acelaşi scop este indicat şi decoctul din fructul
întreg. Contra oxiurilor se folosesc sîmburii pisaţi, amestecaţi cu miere; se ia cîte o
linguriţă, dimineaţa. Contra guturaiului, a sinuzitei, se pun cîteva picături de suc de
lămîie în nări, de mai multe ori pe zi. De ştiut că, esenţa de lămîie neutralizează
bacilul lui Eberth (care provoacă febra tifoidă) în 5 minute, stafilococul în 5 minute,
bacilul lui Laeffler (difterie) în 20 de minute. Este infertilizantă pentru bacilul
tuberculozei în doze de 0,2 la sută. Vaporii esenţei de lămîie neutralizează
meningococul în 15 minute, bacilul lui Eberth în mai puţin de o oră, pneumococul în
3 ore, stafilococul în 4 ore, pneumococul în 3 ore, stafilococul auriu în 2 ore, iar
streptococul hemolitic în 3-12 ore. (C.I.)