Sunteți pe pagina 1din 10

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Program Phare TVET RO 0108.01

CURRICULUM
STUDIUL CALITĂŢII PRODUSELOR ŞI SERVICIILOR
LICEU TEHNOLOGIC
CLASA A – IX – A

BUCUREŞTI
2004
AUTORI:
BUCURA DANA ALICE -Prof. gradul I, Colegiul Economic “I. Ghica” Târgovişte
BUJDUVEANU TANASE -Prof. gradul II, Colegiul Comercial “Carol I” Constanţa
BURUIANĂ GIANINA -Prof. gradul II, Grup Şcolar Economic şi Administrativ Piatra
Neamţ
CAPOTĂ VALENTINA -Prof. -doctorand – I.S.M.Bucureşti
CHIOSA IOAN -Prof. gradul II, Grup Şcolar Economic şi Administrativ Reşiţa
DIMA RALUCA -Prof. gradul I- Colegiul Economic Viilor Bucureşti
DINA FLORIANA -Prof. gradul I, Grup Şcolar Economic, Administrativ şi de Servicii
Călimăneşti
DINCĂ CRISTIAN -Prof. gradul II, Colegiul Economic „Dionisie Pop Marţian” Alba Iulia
DOROBANŢU ELENA -Prof. gradul I –Colegiul Economic Viilor Bucureşti
DUMITRASCU NICU DUMITRA -Prof. gradul I, Colegiul Economic “Viilor”
Bucureşti
GEORGESCU ROXANA -Prof. gradul I –Colegiul Economic Târgovişte
LUNGU LIA RODICA -Prof. gradul I, Colegiul Comercial “Carol I” Constanţa
MATEI RODICA -Prof. gradul I- Colegiul Economic “Virgil Madgearu” Ploieşti
NEGOIŢĂ IOLANDA, -Prof. -doctorand – Colegiul Economic Buzău
POPA VICTORIA -Prof. gradul I, Colegiul Economic „D. Pop Marţian” Alba Iulia
POPESCU LUMINIŢA -Prof. gradul I - Colegiul Economic „I. Ghica” Târgovişte
POŞTOVEI CĂTĂLINA -Prof. gradul I - Colegiul Economic Buzău
SASU IOANA -Prof. gradul I, Colegiul Economic “Viilor” Bucureşti
TANISLAV CRISTINA -Prof. definitivat - Colegiul Economic „I. Ghica” Târgovişte
VERDEŞ ŞTEFANIA -Prof.-definitivat - Colegiul Economic Ploieşti

CONSULTANT:
CIOBANU GABRIELA– Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi
Tehnic

2
I. NOTĂ DE PREZENTARE

Disciplina Studiul calităţii produselor şi serviciilor ocupă un loc important în formarea


profilului viitorului tehnician pregătit în domeniul serviciilor. Calitatea produselor şi serviciilor
trebuie să stea în centrul preocupărilor acestuia, pentru a satisface nevoile în continuă schimbare
ale consumatorilor şi ale societăţii.
• Curriculumul pentru Studiul calităţii produselor şi serviciilor la clasa a IX-a a fost
elaborat astfel încât la sfârşitul ciclului elevii să dovedească o bună pregătire profesională şi
avându-se în vedere următoarele:
• noua structură a sistemului de învăţământ liceal din România;
• reperele impuse de OMECT 5723/23.12.2003 privind aprobarea Planurilor
cadru de învăţământ pentru clasele a IX-a şi a X-a;
• necesitatea de a oferi prin curriculum un răspuns mai adecvat cerinţelor
sociale, exprimat în termeni de achiziţii finale uşor evaluabile la încheierea
ciclului inferior al liceului.

În clasa a IX a aceasta disciplina se integrează în aria curriculară tehnologii, pe ruta de


liceu tehnologic, având afectate două ore pe săptămână.
− Conţinuturile din curriculum pentru Studiul calităţii produselor şi
serviciilor pentru clasa a IX a, profil Servicii urmăresc parcurgerea a şapte unităţi tematice, cu
competenţe specifice
− Prima unitate tematică vizează dezvoltarea competenţelor specifice prin
cunoştinţe generale despre mărfuri, întrucât mărfurile ocupă un loc important în satisfacerea
necesităţilor de consum şi constituie punctul de plecare în studierea problematicii calităţii.
− Cea de a doua unitate evidenţiază proprietăţile mărfurilor, accentuându-se
importanţa acestora în utilitatea mărfurilor.
− În cea de a treia unitate se prezintă sistemul european şi american de
codificare.
− Păstrarea şi depozitarea mărfurilor este abordată prin prisma influenţei
asupra calităţii mărfurilor, punându-se accentul pe modificările calitative apărute.
− Influenţând decisiv calitatea mărfurilor, cunoştinţele despre ambalare scot
în evidenţă problematica actuală a calităţii ecologice.
− Marcarea şi etichetarea mărfurilor stă la baza politicii de garantare a
calităţii şi de protecţie a consumatorilor.

3
− Ultima unitate tematică prezintă influenţa pe care transportul o are asupra
calităţii mărfurilor evidenţiind principalele degradări şi pierderi precum şi cauzele apariţiei lor.

II. COMPETENŢE GENERALE

1. Prezentarea conceptelor refritore la calitatea produselor şi serviciilor


2. Analizarea caracteristicilor şi componentelor calităţii produselor şi serviciilor

III. VALORI ŞI ATITUDINI

• Formarea atitudinii pozitive faţă de calitate;


• Conştientizarea impactului calităţii produselor şi serviciilor asupra calităţii vieţii;
• Asigurarea protecţiei consumatorilor şi a mediului prin oferirea de produse şi servicii
de calitate;
• Responsabilitate faţă de calitatea mediului.

4
IV. TABEL DE CORELARE A COMPETENŢELOR CU CONŢINUTURILE

Competenţe specifice Conţinuturi tematice


• Interpretarea conceptelor referitoare la 1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE
marfă. MĂRFURI :
• Clasificare a mărfurilor după criterii  marfă – definiţie si semnificaţie;
 concepte referitoare la marfă -
stabilite
proprietăţi caracteristici, funcţii, valoarea
de întrebuinţare, calitate;
 clasificarea mărfurilor;
• Caracterizarea principalelor proprietăţi 2. PROPRIETĂŢILE MĂRFURILOR
• Identificarea caracteristicilor de  importanţă,
calitate.  clasificare,
 caracterizarea principalelor
proprietăţi,
 caracteristici de calitate,
• Prezentarea importantei păstrării şi 3. PĂSTRAREA ŞI DEPOZITAREA
depozitării pentru menţinerea MĂRFURILOR
caracteristicilor de calitate.  importanta păstrării şi depozitării
• Identificarea modificărilor calitative şi mărfurilor;
cantitative apărute pe durata păstrării  factorii de agresiune pe durata
păstrării;
 modificări ce apar pe durata
păstrării;

5
• Compararea tipurilor de materiale 4. AMBALAREA MĂRFURILOR

utilizate pentru ambalaje;  definirea ambalajului şi a

• Argumentarea folosirii ambalajului operaţiei de ambalare

ecologic.  rolul si funcţiile ambalajului


 clasificarea ambalajelor
 caracterizarea principalelor tipuri
de ambalaje
 simboluri aplicate pe ambalaje
 metode de ambalare
 - ambalajul ecologic
• Interpretarea elementelor de marcare si 5. ETICHETAREA MARFURILOR
etichetare a mărfurilor;  marca: definiţie si funcţii;
• Identificarea tipurilor de mărci in  conţinut, forme de marcare
funcţie de criterii stabilite  clasificarea mărcilor, tipuri de
mărci;
 simboluri privind marcarea
ecologica;
 etichetarea mărfurilor;
 marcarea ecologică:
• Identificarea tipurilor de degradări si 6. TRANSPORTUL MARFURILOR
pierderi survenite pe durata  definire
transportului.  rol, importanta
• Determinarea cauzelor apariţiei  tipuri de mijloace de transport
acestora.  degradări şi pierderi ale
mărfurilor pe durata transportului
 cauzele care le determină.

V. SUGESTII METODOLOGICE

Procesul de formare / învăţare / instruire, privit global, la nivelul clasei, presupune:


 proiectarea de la Curriculum-ul Naţional – la planificarea
anuală – la proiectarea unităţilor de învăţare;
 transpunerea proiectului în activităţi didactice concrete;

6
 evaluarea procesului care se desfăşoară în clasă în vederea
reglării lui prin analiza feed-back-ului obţinut.

Planificarea calendaristică – este un instrument de interpretare personalizată a


programei, care asigură un demers didactic concordant cu situaţia concretă din clasă. Se
recomandă ca planificările calendaristice să fie elaborate pentru întreg anul şcolar, pentru a se
avea o imagine de ansamblu asupra realizării curriculum-ului pe întreg anul.

Elaborarea planificărilor pentru clasa a IX-a presupune următoarele etape:


1. Studierea atentă a programei şi a manualului pentru care s-a optat.
2. Corelarea competenţelor şi conţinuturilor din programă cu unităţile / lecţiile din
manual în care se regăsesc.
3. Căutarea altor resurse didactice, dacă manualul nu acoperă în totalitate
programa.
4. Stabilirea succesiunii unităţilor de învăţare (oră / ore de curs) şi detalierea
conţinuturilor tematice pentru fiecare unitate în raport cu acele competenţe
specifice care le sunt asociate prin programă.
5. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învăţare, în
concordanţă cu competenţele specifice vizate.

Structura planificării calendaristice

Nr. Competenţe Nr. de Săptămâ Observaţii


Conţinuturi ale U.Î.
U.Î * specifice ore na (amendamente
. vizate alocate )

7
Proiectarea unei unităţi de învăţare

Metodologia de proiectare a unei unităţi de învăţare constă într-o succesiune de etape


înlănţuite logic, ce contribuie la detalierea conţinuturilor, în vederea formării competenţelor
specifice.
Etapele proiectării sunt aceleaşi oricare ar fi unitatea de învăţare vizată.

Detalieri ale conţinuturilor Competenţe Activităţi de Resurse Evaluare


unităţii de învăţare specifice învăţare
vizate
Ce? De ce? Cum? Cu ce? Cât? (În ce
măsură?)
- tema (detaliată pe lecţii)
- text / tip de text
- elemente de construcţie a
comunicării
- funcţii comunicative
*** Pentru planificarea calendaristică şi planificarea unităţii de învăţare se va consulta
Ghidul metodologic.

CORELAREA DISCIPLINELOR DIN ALTE ARII CURRICULARE CU


DISCIPLINELE TEHNOLOGICE

Disciplina Studiul calităţii produselor şi serviciilor se bazează şi pe acumulările de la


disciplinele de cultură generală: fizică, chimie, ecologie, biologie, geografia mediului,
informatică, matematică.
În viziunea noii proiectări curriculare, profesorul are libertatea de a alege metodele şi
tehnicile didactice.
Pentru desfăşurarea activităţii şcolile trebuie să dispună de echipamente şi dotări
adecvate formării competenţelor specifice disciplinei. Profesorii trebuie să creeze un
mediu care să stimuleze învăţarea prin adoptarea unor metode centrate pe elevi
In strategia didactica profesorul poate utiliza o paleta largă de metode. Se
recomandă metodele care să implice elevul în însuşirea unor abilităţi practice. Elevii
învaţă mai bine dacă aud informaţiile, văd demonstraţiile şi ilustraţiile, discută

8
informaţiile şi ideile, experimentează şi practică tehnicile. Ei devin astfel membrii unei
reţea de comunicare, se simt în largul lor, îşi împărtăşesc experienţele, pun întrebări,
colaborează cu ceilalţi, îşi asumă riscuri, participă activ la propriul proces de instruire şi
educare.
Profesorul are doar rolul de facilitator, comunicator, colaborator şi organizator.
El are răbdare, lucrează la acelaşi nivel cu elevii şi respectă ideile şi experienţele
participanţilor.

− VI. EVALUAREA

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în
orele de studiul calităţii produselor şi serviciilor, permiţând, atât profesorului cât şi elevului, să
cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi a cunoştinţelor, să identifice lacunele şi
cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării (ajustării) procesului de predare
/ învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cît mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în
vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi
învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare, şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor
dezvoltate, precum şi a progresului elevilor.

Pentru a putea obţine cît mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca
pentru evaluare profesorii să utilizeze pe lângă metodele tradiţionale şi metode şi instrumente
complementare de evaluare.

Pentru evaluarea achiziţiilor (în termeni cognitivi, afectivi şi performativi) elevilor, a


competenţelor prevăzute de programele şcolare, la orele de tehnologii se recomandă utilizarea
următoarelor metode şi instrumente:
 observarea sistematică (pe baza unei fişe de observare)
 tema de lucru (în clasă, acasă) concepută în vederea
evaluării
 proba practică
 investigaţia
 proiectul
 portofoliul
 autoevaluarea

9
10