Sunteți pe pagina 1din 7

ABUZUL DE POZITIE DOMINANTA

Regulile privind concurenta cuprinse in Tratatul de constituire a Comunitatilor Europene


sunt,se pare, un corolar al prevederilor comunitare relative la libera circulatie a marfurilor intrucat
scopul edictarii lor este acela de a asigura o concurenta libera, nedistorsionata, care sa promoveze
circulatia neingradita a marfurilor si sa impiedice aparitia unor restrictii in functionarea pietii
comune, care pot sa afecteze comertul dintre statele membre, interesul general al intrepinderilor
si consumatorilor. Ele se adreseaza in primul rand intreprinderilor, presupunandu-se ca statele
membre au luat masuri de competenta lor stricta sau la nivel comunitar, care favorizeaza libera
circulatie a marfurilor.

Obiectivele mari pe care le are in vedere politica concurentei in UE sunt urmatoarele1:

• Integrarea pietelor prin fluidizarea comertului peste frontiere si a alocarii


resurselor in functie de cele mai avantajoase conditii;

• Protejarea intreprinderilor mici si mijlocii, care contribuie la mentinerea unui


mediu competitiv.;

• Protejarea consumatorilor: maximum de beneficii pentru consumatori;

• Favorizarea atingerii obiectivului coeziunii economice si sociale;

• Dezvoltarea unor intreprinderi de dimensiuni optime pentru a face fata


concurentei in plan global.

Toate regulile privind concurenta isi au sorgiunea in prevederile generale ale art. 3 din
Tratat, care stabilesc mijloacele si caile de realizare a obiectivelor comunitare formulate la art. 2
din Tratat. In, concret, ele se refera la realizarea unei politici comerciale comune [lit. b], realizarea
unei piete interne, caracterizata prin abolirea intre statele membre a obstacolelor la libera
circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor [lit c], un regim asigurand ca nu
este denaturata concurenta [lit. g], apropierea legislatiilor nationale in masura necesara
functionarii pietii comune [lit. h]. Aceste prevederi trebuie sa se raporteze si la dispozitiile art. 4,
care impune statelor si Comunitatii ca, in realizarea obiectivelor comunitare, actiunea lor pentru
stabilirea politicii economice sa se conformeze principiului unei economii de piata deschise in
care concurenta este libera. De aceea, orice acte avand scopul de a impiedica, restrange ori
distorsiona (denatura) concurenta, deci afectarea liberei concurente, vor putea avea ca rezultat
functionarea necorespunzatoare a pietii comune, crearea, de dezechilibre sau de discontinuitati in
raporturile intracomunitare care sunt astfel concepute si adaptate incat sa satisfaca exigentele unei
economii deschise de piata.

In acest context mentionam ca, potrivit dispozitiilor art. 96 CE, in cazul in care Comisia
constata ca o deosebire intre prevederile stabilite prin lege, regulamente sau actiune
1
Birsan, M., Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana - relatii economice cu alte zone,
Editura Fundatiei CDIMM, Maramures, 1999, pag.44

1
administrative dintr-un stat membru denatureaza conditiile de concureta in piata comuna si ca
aceasta denaturare trebuie sa fie eliminate, ea procedeaza la consultarea cu statele membre
interesate (alin. 1), iar daca aceasta consultare nu are ca rezultat un acord prin care sa se elimine
denaturarea respective, Consiliul, pe baza propunerii Comisiei, statuand cu majoritate calificata,
hotareste directivele necesare si, mai mutl, Comisia si Consiliul pot sa ia orice alte masuri utile
prevazute in Tratat ( alin. 2)2.
Art. 82 din Tratat declara ca fiind incompatibil cu piata comuna orice abuz din partea
uneia sau mai multor intreprinderi de pozitia dominanata in piata comuna ori intr-o parte
substantiala a ei, in masura in care el afecteaza comertul dintre state, un astfel de abuz constand in
special in:
a) impunerea in mod direct sau indirect de preturi de vanzare sau de cumparare
neechitabile sau de alte conditii comerciale incorecte;
b) limitarea productiei, pietii de desfacere ori a dezvoltarii tehnice in prejudiciul
beneficiarilor lor;
c) aplicare de conditii diferite tranzactiilor echivalente incheiate cu alti parteneri
comerciali, situandu-l, prin aceasta, intr-un dezavantaj concurential;
d) determinarea incheierii de contracte cu conditia acceptarii de catre
celelalte parti a unor obligatii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit uzantelor
comerciale, nu au legatura cu obiectul acestor contracte3.
Aceste procedee utilizate in exploatarea abuziva a pozitiei dominante, vor fi
analizate in cadrul specificarii practicilor abuzive.
Interzicerea practicilor abuzive are caracter absolut, nefiind admise nici un fel de
exceptii. Severitatea reglementarilor de la art. 82 se intemeiaza pe ideea ca abuzul de pozitie
dominanta nu poate sa aduca niciodata o contributie pozitiva pe piata pe care se manifesta.
Prin urmare, exceptarile individuale sau pe categorii nu sunt, in aceasta materie, posibile.
In cadrul prevederilor art. 82 este interzisa exploatarea abuziva, de catre una sau mai
multe intreprinderi, a unei pozitii dominante pe piata comuna sau pe o parte substantiala a
acesteia. In principiu, detinerea unei pozitii dominante nu este prohibita, ci numai exploatarea ei
abuziva, cu toate ca pozitia dominanta pe piata a uneia sau mai multor intreprinderi poate sa
aduca atingere concurentei.
Aplicarea art. 82 din Tratatul C.E. presupune indeplinirea urmatoarelor conditii4:
- Detinerea de catre una sau mai multe intreprinderi a unei pozitii
dominante, care este susceptibila sa produca efecte in cadrul Comunitatii;
- Exploatarea abuziva a pozitiei dominante;
- Posibilitatea sa fie afectat comertul intre statele membre.
In primul rand, in aplicarea art. 82, este necesara existenta unei pozitii dominante
in piata comuna sau intr-o parte substantiala a ei. Curtea de justitie a definit pozitia
dominanta avuta in vedere la art. 82 ca o “pozitie de forta economica in care se afla o
intreprindere care ii da posibilitatea sa impiedica concurenta efectiva ca sa fie mentinuta
pe o piata relevanta spre a-i da puterea de a se comporta independent de concurentii sai,
de clientii sai si in cele din urma fata de consumatori”. Dar, spre deosebire de situatia
cand exista monopol sau cvasi-monopol, “aceasta pozitie nu impiedica o anumita
concurenta, ci ii permite intreprinderii care profita de ea, daca nu sa determine, cel putin

2
O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001, pag 226-227
3
O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck , 2001, pag. 255
4
Conf.univ. dr. Radu GEAMANU – Note de curs

2
sa aiba o influenta apreciabila asupra conditiilor potrivit carora aceea concurenta se va
dezvolta si in orice caz sa actioneze in mare masura cu ignorarea ei cat timp acest
comportament nu se manifesta in prejudiciul sau”. In acest sens s-a considerat ca
detinerea unei parti a pietii intr-o proportie mai mare de 60 % apare ca o suficienta
dovada a unei pozitii dominante, in afara imprejurarilor exceptionale. Chiar si un procent
mai mic poate sa fie relevant daca exista o diferenta semnificativa data, fata de partea din
piata principalilor concurenti. Totusi, nu s-a admis existenta unei pozitii dominante, in
afara de imprejurari exceptionale, in cazul in care se detine intre 5 si si 10 la suta dintr-o
piata din domeniul produselor de inalta tehnicitate care, totusi, apar majoritatii
consumatorilor ca usor de substituit5.
Art. 82, in conceptia Curtii, priveste practicile care sunt susceptibile de a afecta
structura pietii, unde, ca rezultat al prezentei intreprinderii in cauza, concurenta a fost
deja atenuata, si care, prin recurgerea la metode diferite de cele ce carmuiesc concurenta
normala cu privire la produse ori servicii bazate pe performanta comerciantilor, au efectul
de a impiedica mentinerea sau dezvoltarea nivelului de concurenta inca existent pe piata.
In afara detinerii unei mari parti din piata, intre factorii relevanti ce pot dovedi o
pozitie dominanta pe piata se mai pot afla: relatia dintre partile detinute pe piata ale
intreprinderilor in cauza si ale concurentilor lor, in special aceia dintre cei mai apropiati,
avansul tehnologic al unor intreprinderi fata de concurentii lor, existenta unei retele
dezvoltate de vanzari si absenta concurenmtei potentiale.
Pentru a caracteriza abuzul de pozitie dominanta, este necesara implicarea uneia
sau mai multor intreprinderi. Curtea a interpretat extensiv notiunea de “intreprindere”
care este destinatara regulilor de concurenta, astfel ca a inclus orice unitate exercitand
activitati economice, indiferent de forma juridica si natura finantarii.
Cand sunt in discutie mai multe intreprinderi trebuie sa se faca o distinctie intre
situatiile in care intre aceste intreprinderi exista obligatii legale sau de fapt care fac
obiectul unui acord sau al unui comportament reciproc si real armonizat si alte situatii
care privesc comportamentul paralel sau suplimentar al intrepriderilor plasat intr-un
oligopol (care presupune un mic numar de intreprinderi pe piata si existenta unui
comportament paralel si ocult semnificativ). In primul caz este aplicat art. 81 din Tratat,
iar in al doilea, fiind vorba de o pozitie dominanta colectiva pe piata, va fi aplicabil, art.
82. Intr-o alta ipoteza, cand comportamentul a doua societati dintre care una detine
puterea de control asupra celeilalte si o exercita efectiv, este caracterizat prin unitatea
evidenta de actiune fata de terti, cele doua societati trebuie sa fie considerate ca o unitate
economica si comportamentul incriminat le este imputabil6.
In sfarsit, pentru aprecierea exiztentei unui abuz al pozitiei dominante trebuie sa
se afirme posibilitatea afectarii comertului intre statele membre ca urmare a unui
comportament anticoncurential interzis prin Tratat. Acest element nu difera esential de
cel prevazut la art.81 par. 1. Singura deosebire, fara efect, totusi, in aplicare, este acela
privind folosirea sintagmei “in masura in care poate sa afecteze…”.
Interdictia abuzului de pozitie dominanta trebuie interpretata si aplicata in lumina
art. 3 lit. g) privitor la un regim care sa asigure ca nu este denaturata concurenta in piata
interna si a art. 2 privind promovarea unei dezvoltari armonioase si echilibrate in
ansamblul Comunitatii. In aprecierea posibilitatii de afectare a comertului prin acest abuz

5
O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 256
6
O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag. 258

3
trebuie sa se ia in considerare nu numai practicile care prejudiciaza direct pe beneficiri,
ci si pe cele care ii prejudiciaza indirect prin alterarea structurii concurentiale efective
asa cum este mentionata la art. 3 lit g). Cand detinatorul unei pozitii dominante, stabilit
in piata comuna, tinde, prin exploatarea abuziva a acesteia, sa elimine un concurent
stabilit in aceeasi piata, este indiferent de a se cunoaste daca acest comportament priveste
activitatile de export ale sale sau activitatile in piata comuna propriu-zisa, de vreme ce
este de observat ca aceasta eliminare va avea repercusiuni constante asupra structurii
concurentei in piata comuna. Asadar, nu urmeaza sa se faca distinctie privind
consecintele practicilor abuzive in functie de faptul daca o intreprindere afectata exporta,
in principal, spre terte tari, cand se demonstreaza ca abuzul in cauza afecteaza structura
concurentei in interiorul pietii comune7.
Cu toate ca la incheierea Tratatului C.E.E. pare sa fi fost luat in considerare, in
cuprinsul art. 82, numai ,,abuzul de comportament" si ,,de rezultat", invocarea articolului
mentionat este posibila, deopotriva, in cazul ,,abuzului de structura".
Practicile abuzive pot sa constea, in special, in urmatoarele:
a) Impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de
cumparare sau a altor conditii inechitabile ale tranzactiilor. Pretul impus poate sa fie
excesiv in ipoteza in care nu exista un raport rezonabil intre acesta si valoarea economica
a prestatiei intreprinderii. De exemplu, diferentele substantiale de preturi practicate de o
intreprindere pe piata unde conditiile de concurenta sunt omogene constituie un abuz de
pozitie dominanta. Dependenta clientilor de produsele sau serviciile intreprinderii care
detine o pozitie dominanta poate sa determine impunerea, de catre aceasta, a unor preturi
excesive.
Practicilor abuzive de la art. 82 lit. le poate fi asimilata si situatia in care o
intreprindere aflata intr-o pozitie dominanta stabileste preturi foarte reduse, in scopul
inlaturarii concurentilor de pe piata. Procedeul aratat poate sa fie, eventual, subsecvent unui
acord intre intreprinderi, care urmareste inlaturarea de pe piata a concurentilor care nu
participa la respectiva intelegere.
b) Limitarea productiei, a distributiei sau a dezvoltarii tehnice, in dauna
consumatorilor. De cele mai multe ori aceasta se realizeaza prin limitarile impuse
furnizorilor sau cumparatorilor de catre intreprinderea care are o pozitie dominanta.
De pilda, Curtea de Justitie a hotarat, intr-o afacere, ca refuzul unei intreprinderi
de a livra materii prime unui client cu care se afla in concurenta privitor la produsele
obtinute cu ajutorul acelor materii prime, reprezinta un abuz de pozitie dominanta, daca
apare riscul inlaturarii intreprinderii concurente de pe piata. Asadar, o intreprindere poate
sa fie obligata sa incheie un contract pentru vanzarea unor bunuri sau prestarea unor
servicii, in eventualitatea in care nu exista nici un substitut real ori potential al acestora, poate
sa fie evidentiata pe piata o cerere specifica potentiala, constanta si regulata a
consumatorilor, iar intreprinderea in cauza are capacitatea necesara in vederea satisfacerii
comenzilor pe care le-a primit.
In circumstantele in care intreprinderea poate livra cantitati limitate de marfuri, ea
trebuie sa isi stabileasca prioritatile pe temeiul unor criterii obiective, nediscriminatorii8;
c) Aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente partenerilor comerciali,
creandu-le astfel un dezavantaj concurential. Aceste prevederi nu sunt esential diferite de cele
7
O. Manolache, Drept comunitar, ed. All Beck ,2001 pag 260
8
Conf.univ. dr. Radu GEAMANU – Note de curs

4
de la lit. a si b ale art. 82, intrucat conditiile discriminatorii pot sa se refere la preturi,
rabaturi comerciale, cantitatile de marfuri livrate etc. In cuprinsul art. 82 lit. c se
accentueaza insa ca orice conditii discriminatorii aplicate de o intreprindere care devine o
pozitie dominanta constituie un abuz.
Motivarea practicilor abuzive este, in general, similara celei a intelegerilor monopoliste,
supuse dispozitiilor art. 81 par. 1 lit. d. In contextul analizarii practicilor abuzive se remarca
insa, adesea, si livrarea cu intaietate a produselor catre comerciantii care vand numai marfurile
producatorului, fiind dezavantajati cei care instraineaza, alaturi de acestea, bunuri concurente
importate;
d) Conditionarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor
prestatii suplimentare, care nu au legatura, prin natura lor sau conform uzantelor
comerciale, cu obiectul respectivelor contracte. Prin asemenea practici, intreprinderea isi
consolideaza pozitia dominanta si poate sa inlature anumiti concurenti de pe piata, deoarece
aceasta subordoneaza vanzarea unui bun a carui desfacere o controleaza de instrainarea
altor produse supuse concurentei.
Subliniem totodata ca, potrivit unei hotarari a Tribunalului de prima instanta,
conditionarea incheierii contractelor de acceptarea, de catre parteneri, a unor prestatii
suplimentare, nu poate sa fie admisa cand produsele in cauza sunt disociabile (de pilda,
utilajele si cartoanele folosite pentru ambalarea lichidelor alimentare). In plus, contractele
cuplate nu ar putea sa fie justificate prin existenta uzantelor comerciale, pe o piata unde
concurenta este deja afectata datorita pozitiei dominante a unei intreprinderi.
Ultima afirmatie este insa susceptibila de rezerve, intrucat reglementarile de la art.
82 lit.d se iau in considerare tocmai in situatia in care o intreprindere detine o pozitie
dominanta pe piata.
Apoi, punerea in practica a unor uzante comerciale larg cunoscute si in mod
obisnuit respectate de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in
vedere, nu credem ca reprezinta un mijloc diferit de cel al unei concurente obisnuite9.
Exemple de actiuni intreprinse de Comisia Europeana privind abuzul de
pozitite dominanta.
Folosirea abuziva a pozitiei dominante detinute pe piata a serviciilor de
transport aerian, oferite de agentiile de voiaj

Actionand in urma unei reclamatii facute de Virgin Airways, in iulie 1999,


Comisia Europeana a descoperit ca British Airways abuzase de pozitia sa dominanta.
Abuzul a constat in stabilirea unui sistem de rasplatire a fidelitatii fata de marca. Aceasta
insemna ca piata serviciilor de transport aeriene asigurate de anumite agentii de voiaj
britanice era inchisa pentru concurentii firmei British Airways. British Airways oferea
anumitor agentii de voiaj britanice un comision suplimentar daca ele aveau acelasi volum
de vanzari ca in anul precedent, sau daca il depaseau, la biletele vandute pentru British
Airways. Acest sistem dorea sa duca la cresterea fidelitatii, care se termina prin
inchiderea altor piete ale serviciilor de transport aerian oferite de agentiile de voiaj pentru
concurentii British Airways si sa le descurajeze intentiile de a-si oferi serviciile altor linii
aeriene. British Airways detinea o pozitie dominanta, astfel incat acest sistem era o
adevarata bariera in calea liniilor aeriene concurente, impiedicandu-le accesul pe piata.
Deoarece agentiile favorizau linia aeriana care platea cel mai mare comision,
9
Conf.univ. dr. Radu GEAMANU – Note de curs

5
consumatorilor li se ofereau intotdeauna bilete pentru British Airways, chiar daca
serviciile oferite de liniile aeriene concurente erau mai avantajoase. In consecinta,
Comisia Europeana a considerat ca aceasta practica, ce afecta piata serviciilor oferite de
liniile de transport aerian prin intermediul agentiilor de voiaj, era un caz de abuz exercitat
intr-o pozitie dominanta.

Abuzul de pozitie dominanta in organizarea Campionatului Mondial de


Fotbal
La 20 iulie 1999, Comisia Europeana a adoptat o decizie formala impotriva
comitetului francez care a organizat Campionatul Mondial de Fotbal, desfasurat in Franta
in 1998. Comitetul de organizare a campionatului mondial (CFO) detinea monopolul
organizarii evenimentului, inclusiv vanzarea biletelor. Comisia Europeana a descoperit ca
aranjamentele vizand vanzarea de bilete pentru meciurile finalelor erau discriminatorii si
constituiau un abuz exercitat datorita unei pozitii dominante. Aranjamentele facute pentru
vanzarea de bilete ii favorizau pe consumatorii care puteau da o adresa din Franta, in
detrimentul consumatorilor care erau rezidenti ai altor tari. Persoanele nerezidente in
Franta, care doreau sa urmareasca meciurile finale, erau astfel puternic dezavantajate in
comparatie cu rezidentii francezi. In consecinta, Comisia Europeana a emis o hotarare
care condamna CFO10.

10
www.concurenta .ro

6
BIBLIOGRAFIE

1. O. Manolache, Drept comunitar, Editia a III a, ed. All Beck , 2001;


2. Conf.univ. dr. Radu GEAMANU – Note de curs
3. Maria Birsan, Integrarea economica europeana, Vol. II, Uniunea Europeana
- relatii economice cu alte zone, Ed. Fundatiei CDIMM, 1999
4. Surse internet: www.ccir.ro, www.concurenta.ro