CURTEA EUROPEANĂ DE JUSTIŢIE

Curtea asigură interpretarea unitară a legislaţiei comunitare si poate fi sesizată de

instituţiile comunitare, de instantele (tribunalele) naţionale, de către persoane fizice sau
juridice
Curtea Europeană de Justiţie este o instituţie jurisdicţională care veghează la respectarea
dreptului comunitar, funcţionând după principiul prevalenţei dreptului comunitar asupra
legislaţiei naţionale a statelor membre.
Curtea de Justiţie poate să verifice dacă statele membre respectă drepturile
fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene, poate să examineze în instanţă
interpretarea Tratatelor Uniunii, validitatea şi interpretarea legislaţiei Uniunii Europene.
Avocaţii generali acordă asistenţă Curţii în îndeplinirea atribuţiilor sale, prezentând
în şedinţele deschise opinii şi avize referitoare la speţele prezentate Curţii. Preşedintele
Curţii are rolul de a coordona lucrările Curţii şi activitatea judecătorilor şi avocaţilor
generali, de a prezida audierile şi de a delibera asupra speţelor importante de la Curtea de
Justiţie.
Tipuri de acţiuni
- Acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de către un stat membru. Acest
tip de acţiune poate fi intentată de către Comisia Europeană sau de către un stat membru;
- Acţiune în anulare destinată anulării unui act al unei instituţii a Uniunii
Europene, considerat a fi ilegal. Reclamanţii pot fi statele membre, instituţiile Uniunii
(Parlamentul European, Comisia europeană şi Consiliul Uniunii Europene) precum şi
persoanele fizice sau juridice (numai în cazul în care actul are efect direct şi individual
asupra reclamantului);
3) Acţiune relativă la abţinerea instituţiilor Uniunii de a acţiona: absenţa unei
propuneri legislative din partea Comisiei Europene sau a deciziei Consiliului Uniunii
Europene. Reclamanţi pot fi statele membre, instituţiile Uniunii sau persoane fizice sau
juridice (în cazul în care nu a fost adoptat ar fi avut efect direct şi individual asupra
reclamantului);
4) Acţiune pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare asupra validităţii
unui act comunitar: poate fi introdusă de către tribunalele naţionale (la cererea unei
părţi);
5) Acţiune în răspundere (în daune): pentru repararea daunelor efectuate de către
organele sau agenţii instituţiilor Uniunii în exerciţiul funcţiunii, care poate fi intentată de
către statele membre, în faţa Curţii Europene de Justiţie, şi de către persoane fizice sau
juridice, în faţa Tribunalului de Primă Instanţă.

TRIBUNALUL DE PRIMĂ INSTANŢĂ (TPI)

Tribunalul de Primă Instanţă a fost înfiinţat în 1989, cu scopul de a consolida
garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al
autorităţii judiciare, pentru a permite Curţii de Justiţie să se concentreze asupra
interpretării uniforme a legislaţiei comunitare.

1
Tribunalul judecă în primă instanţă acţiunile în anulare, pe cele relative la abţinerea
instituţiilor comunitare de a acţiona sau acţiunile în daune intentate de persoane fizice sau
juridice.
Are în componenţa sa 15 judecători numiţi de statele membre pentru o perioadă de 6 ani.

CURTEA EUROPEANĂ DE CONTURI

Aceasta verifică execuţia bugetară a UE si asigură controlul financiar al instituţiilor
comunitare
Este formată din 27 membri, câte unul pentru fiecare stat membru. Membrii sunt numiţi de
către Consiliul UE pentru o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului.
Curtea de Conturi numără aproximativ 800 de persoane, inclusiv translatori, administratori
şi auditori.
Curtea Europeană de Conturi are funcţia de verificare a conturilor şi a execuţiei
bugetului comunitar, de control financiar a instituţiilor comunitare, în scopul îmbunătăţirii
gestionării resurselor financiare şi informării cetăţenilor. Curtea de Conturi are deplină
libertate în ceea ce priveşte organizarea şi planificarea activităţii sale de audit şi publicare
a rapoartelor.
Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdicţionale. Dacă auditorii descoperă
nereguli, inclusiv fraudă, organismele comunitare competente sunt informate pentru a lua
măsurile necesare.