Sunteți pe pagina 1din 41

IV. 1.

Infractiuni care aduc atingere unor activităti de interes public sau altor
activităti reglementate de lege:
1 Infractiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul:
I-abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor,
II-abuzul în serviciu contra intereselor publice,
III-neglijenta în serviciu,
IV-purtarea abuzivă,
V-luarea de mită,
VI-darea de mită,
VII-primirea de foloase necuvenite,
VIII-traficul de influentă.

1. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR


Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al abuzului in serviciu contra intereselor persoanelor il
constituie acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normals formare,
desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii
persoanelor juridice de drept public sau de drept privat si apararea intereselor legale ale
persoanelor impotriva abuzurilor functionarilor publici sau functionarilor.
Obiectul material. De regula, obiectul material lipseste la infractiunile de abuz in
serviciu. Daca insa actiunea care constituie elemental material s-a exercitat asupra unui
lucru (de ex.: confiscarea abuziva a unui lucru, redactarea defectuoasa a unui inscris), in
aceasta situatie exists un obiect material al infractiunii493.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni nu poate fi decat un
functionar public sau functionar. Asadar, la infractiunea de abuz in serviciu contra
intereselor persoanelor subiectul activ nemijlocit este calificat.
Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se
intelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent
cum a fost investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei
unitati dintre cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile
publice, institutiile sau alte persoane juridice de interes public).
Autoritatile publice sunt cele prevazute in Titlul III din Constitutia Romaniei, iar
institutiile publice sunt, in principiu, calificate astfel prin actele normative ce le
reglementeaza activitatea.
In lipsa unei definitii legale in acest sens, prin sintagma ,,alte persoane juridice de
interes public" se intelege494 orice persoana juridica indiferent de forma de organizare -
asociatii, fundatii, sindicate etc. - indiferent de felul proprietatii pe care se intemeiaza si
indiferent daca sunt guvernamentale sau neguvernamentale, daca, prin actul constitutiv
legal aprobat, sunt destinate a organiza sau a servi o colectivitate mare de oameni, o
1
multime de oameni, fie din intreaga tara, fie dintr-o zona sau imitate administrativ-
teritoriala, fie dintr-un domeniu de activitate dintr-o anumita profesie.
Nu pot fi considerate ,,alte persoane juridice de interes public" acele persoane
juridice care au un caracter inchis, infiintate doar pentru satisfacerea unor interese ale
unui grup restrans de oameni, asociati, salariati, colaboratori si care urmaresc un profit.
Spre exemplu, o societate comerciala care are ca obiect de activitate comertul avand ca
partener alte persoane juridice nu putem spune ca aceasta este o persoana juridica de
interes public chiar daca bunurile pe care aceasta persoana juridica le desface ajung la
populatie495.
Dupa alti autori4 , se considera ca legiuitorul a intentionat ca prin expresia institutiile
sau alte persoane juridice de interes public sa le nominalizeze pe cele infiintate de
persoanele fizice sau juridice pentru satisfacerea unor interese publice, facand parte
dintre acestea partidele politice, organizatiile sindicale, patronale sau profesionale.
Sintagma serviciile de interes public este mai putin delimitabila decat celelalte,
incluzand regiile autonome si companiile nationale create prin reorganizarea unor
regii, cum ar fi: Posta Romana, CONEL, SNCFR si ROMTELECOM. Categoria
societatilor care desfasoara servicii de interes public este insa mult mai ampla,
incluzand societatile de transport, termoficare, distribuirea apei, prestarea serviciilor
medicale etc. Multe dintre acestea nu provin din fostele regii, au capital privat si
potential economic redus, insa nu pot fi separate de anterioarele societati numai pe
criteriul interesului public. Aceasta notiune nu este definita in Codul penal, in titlul
VIII intitulat ,,Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala", ea nu poate fi
asimilata nici cu termenul public definit in art. 145 C. pen., intrucat nicio notiune nu se
poate defini prin ea insasi. Pe de alta parte, este evident faptul ca notiunea public din
dreptul penal a primit un inteles mai larg decat eel specific dreptului constitutional,
desi pe parcursul catorva ani s-a considerat in mod eronat ca ele sunt identice497.
In dreptul penal, termenul de functionar public are un inteles mai larg decat in alte
ramuri de drept (ex.: dreptul administrativ), fapt ce se justified prin nevoia de a se
realiza in mod corespunzator ocrotirea intereselor sociale prin mijloace de drept penal.
In doctrina498, s-a subliniat ca sunt asimilati functionarilor publici si cei care
indeplinesc ,,in fapt" o insarcinare in serviciul unei persoane juridice de drept public
cu conditia ca unitatea de drept public sa aiba stiinta de acest lucru. Aceeasi solutie se
impune in aceasta conceptie si in situatia in care functionarul public este angajat cu
incalcarea dispozitiilor legale (de ex.: nu are studiile necesare) ori urmeaza a fi
investit, fiind pe cale de a fi angajat (de ex.: cei aflati in termenul de incercare).
In raport cu noile prevederi in materie499, in cazul functionarului public, reputatul
profesor George Antoniu500 opineaza, in mod just, ca ar fi admisibila (in continuare) o
raspundere penala si a functionarului public ,,de fapt", deoarece sunt prejudiciate
interesele generale, ocrotite mai putin eficient decat in cazul celor individuale. Prin
urmare, severitatea legii trebuie sa fie mai mare. In aceasta conceptie, insa, se sustine,
pe drept cuvant, ca n-ar putea fi conceput sa existe un functionar privat ,,de fapt", adica
2
o persoana care sa exercite in fapt o insarcinare in cadrul unei unitati private fara stirea si
aprobarea patronului si totusi sa raspunda ca functionar. O asemenea persoana, daca ar
exista si daca a produs pagube patronului sau tertilor, va raspunde potrivit legii civile.
Definitiile legale date functionarului public si functionarului, in noul Cod penal,
sunt vadit superioare celor in vigoare, intre acestea nemaifiind o relatie de la parte la
intreg. In aceasta reglementare cele doua notiuni se deosebesc, in esenta, prin
beneficiarul insarcinarii acestor persoane (autoritatile publice, institutiile publice sau
alte persoane juridice de drept public, in ceea ce priveste functionarul public, respectiv
o persoana juridica de drept privat, in ceea ce priveste functionarul) si prin natura
insarcinarii pe care o exercita501.
Nu poate fi considerat insa functionar public persoana care, in mod sporadic, tine
locul unuia dintre acestia fara consimtamantul organelor de conducere caci intr-o
asemenea situatie, nu exista un raport de serviciu intre aceasta persoana si unitatea in
care activeaza502.
Fapta poate fi savarsita de mai multi autori, care au contribuit nemijlocit, in mod
simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv (verificare, control, aprobare) la
savarsirea abuzului in serviciu.
Fiind o infractiune proprie, coautoratul nu este posibil decat daca toti coautorii
au calitatea ceruta de lege la data savarsirii faptei. Daca aceasta calitate ceruta de lege
pentru autor lipseste, activitatea acelui participant va fi considerate drept complicitate
concomitenta la abuz in serviciu contra intereselor persoanelor chiar daca in concret
agentul a comis acte de executare nemijlocita a acestei fapte penale.
La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in afara de
autor sau coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti nu este necesara calitatea
de functionar public sau functionar. Cu alte cuvinte, abuzul in serviciu contra intereselor
persoanelor este imputabil participantilor chiar atunci cand acestia nu au calitatea ceruta
de lege pentru autor. In acest caz, nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personale
de functionar public sau functionar la ceilalti participanti, ci de incadrarea contributiei
lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ nemijlocit503.
Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 246 C. pen. privitoare la functionari publici
se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o
treime.
Prin ,,functionar", in sensul legii penale, se intelege functionarul public, precum si
orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele
la care se refera art. 145 C. pen.
Aceasta norma explicativa a fost considerate504 drept incorecta din punct de vedere al
logicii formale, deoarece sub aceeasi denumire include doua realitati antinomice: pe
aceea de functionar public si pe aceea de functionar privat, fiecare producand consecinte
juridice diferite. In realitate, posibilitatea de a inscrie doua notiuni sub un numitor
comun n-are nicio valoare cognitiva daca notiunile sunt antinomice. Societatile
comerciale private, chiar daca se afla in serviciul publicului, detin, folosesc, emit
3
inscrisuri private si nu inscrisuri oficiale. In acest sens sunt si prevederile Codului
comercial, potrivit carora, toate actele si celelalte documente emise de catre un
comerciant sunt considerate ,,inscrisuri sub semnatura privata", indiferent de persoana
juridica de la care emana - fie ea chiar si de interes public505.
Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si
cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Subiectul pasiv special al acestei infractiuni este persoana careia i s-a cauzat o
vatamare a intereselor legale. Nefiind circumstantiat de text, subiect pasiv poate fi
oricine, chiar si un coleg al subiectului activ din cadrul aceluiasi serviciu.
Subiectul pasiv general este statul, ca titular al relatiilor sociale referitoare la
interesele publice si al valorii sociale care este bunul mers al activitatii persoanelor
juridice de drept public, valoare careia i se aduce atingere prin savarsirea abuzului.
Latura obiectiva
Elementul material al incriminarii consta alternativ intr-o inactiune (omisiune)
sau intr-o actiune (comisiune) si anume: fie neindeplinirea unui act, fie indeplinirea
actului in mod defectuos.
Termenul de ,,act" este folosit in continutul normei de incriminare in intelesul de
operatie care trebuie efectuata de functionarul public sau privat potrivit solicitarii
facute de o persoana si conform atributiilor acestora de serviciu. Solicitarea adresata
subiectului activ nemijlocit poate privi constatarea unui act juridic (de ex.: constatarea
unei manifestari de vointa privind crearea, modificarea, transmiterea ori stingerea unui
drept sau obligatii), ori intocmirea sau confirmarea unui inscris privind un act juridic; ori
efectuarea unei constatari cu efecte juridice sau executarea unei hotarari si alte operatii
date in competenta unui serviciu al persoanelor juridice de drept public sau privat506.
Prin expresia ,,nu indeplineste un act" se intelege omiterea, neefectuarea unui act
care trebuia sa fie indeplinit in virtutea indatoririlor de serviciu, adica a unui act a carui
indeplinire cadea in sarcina functionarului public sau functionarului potrivit normelor
care reglementeaza activitatea acestora, ori care sunt inerente acelui serviciu.
Neindeplinirea unui act poate sa constea si in lasarea in nelucrare a unui act inceput si
care trebuia sa fie desavarsit sau in refuzul nejustificat de a da urmare ordinelor sau
cererilor primite, ori in alte ramaneri in pasivitate contrare indatoririlor.
Neindeplinirea poate fi totala sau partiala507.
Prin expresia ,,indeplineste (actul) in mod defectuos" se intelege indeplinirea facuta
altfel decat se cuvenea sa fie efectuata, adica in alte conditii decat prevede legea.
Defectuozitatea in indeplinire poate privi continutul, forma sau intinderea indeplinirii,
momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc.
Expresiile ,,nu indeplineste un act" si ,,indeplineste (actul) in mod defectuos" sunt
expresii sintetice care includ numeroase situatii ca: violarea sau nerespectarea obligatiilor
impuse prin dispozitii legale, depasirea atributiilor de serviciu, folosirea abuziva a
atributiilor de serviciu.
Cerinta esentiala: Pentru existenta elementului material este necesar ca omisiunea
4
de a indeplini un act sau comisiunea indeplinirii actului in mod defectuos sa fie savarsita de
un functionar public sau un functionar in exercitiul atributiilor sale.
Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a
infractiunii insasi.
Urmarea imediata. Pentru ca neindeplinirea unui act sau indeplinirea lui in mod
defectuos de catre un functionar public sau un functionar, in exercitiul atributiilor sale
de serviciu, sa intregeasca latura obiectiva a infractiunii de abuz in serviciu contra
intereselor persoanelor, este necesar ca fapta omisiva sau comisiva sa aiba ca urmare
imediata cauzarea unei vatamari a intereselor legale ale unei persoane. Cauzarea
vatamarii constituie expresia materiala a atingerii aduse bunului mers al activitatii
serviciului respectiv.
Termenul ,,interes" este folosit in textul art. 246 C. pen., in intelesul lui uzual de
,,dorinta de a satisface anumite nevoi", ,,preocupare de a obtine un avantaj", ,,actiune de a
acoperi unele trebuinte", ,,folos", ,,profit". Prin expresia ,,interes legal" se intelege acel
interes care este ocrotit sau garantat printr-o dispozitie normativa.
Prin ,,vatamare" se intelege atingerea de orice fel: fizica, morala sau materiala
(art. 24 C. proc. pen.), adusa intereselor legale ale unei persoane. Dar, pentru ca fapta sa
aiba gradul de pericol social al infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor
persoanelor, este necesar ca vatamarea sa prezinte o anumita gravitate, sa constituie
violarea unui drept al persoanei (art. 18 C. pen. combinat cu art. 1 C. pen.). In lipsa
acestei sravitati, fapta poate atrage sanctiuni disciplinare sau administrative, dar nu
penale5 .
Abuzul in serviciu, prin transferarea ilegala a unor angajati in locuri de munca
unde nu puteau fi incadrati si refuzul de a-i reintegra in vechiul lor loc de munca dispusa
prin hotarari civile executorii, constituie fapte de natura a cauza suferinte morale
persoanelor vatamate, in principal ca urmare a lipsei locului de munca si a purtarii
proceselor timp de doi ani, implicand deplasari repetate in alte localitati si stresul
inerent. Ca atare, obligarea inculpatului condamnat pentru abuz in serviciu la plata unor
daune morale este justificata 09.
Exista infractiunea examinata si in cazul refuzului nejustificat al unui ofiter de
politie de a restitui permisul de conducere partii vatamate, asa cum s-a dispus prin
hotararea judecatoreasca definitive de anulare a procesului verbal de contraventie prin
care se ridicase acel permis de conducere51 sau daca ospatarul de la un restaurant vinde
bere si mici cu suprapret511.
Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea
imediata este necesar sa existe si in genere, aceasta rezulta din insasi materialitatea faptei
{ex re)5U.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie este expres prevazuta in continutul normei de incriminare si
anume intentia directa sau indirecta. Aceasta inseamna ca faptuitorul, cu vointa, a
efectuat actiunea sa ori a ramas in pasivitate, a prevazut ca prin savarsirea acelei actiuni
5
sau inactiuni se cauzeaza o vatamare a intereselor legale ale unei persoane si a urmarit
acest rezultat (intentie directa), sau a acceptat producerea lui (intentie indirecta). Forma
de vinovatie specifics acestei infractiuni rezulta si din sintagma ,,cu stiinta" care
presupune intentia si in cazul modalitatii omisive a abuzului in serviciu contra
intereselor persoanelor.
Cand prin inactiunea sau actiunea savarsita din culpa s-a adus intereselor legale
ale unor persoane o vatamare importanta, fapta constituie infractiunea de neglijenta in
serviciu (art. 249 C. pen.).
Nu sunt prevazute cerinte esentiale referitoare la mobil sau scop, dar cunoasterea
lor este totdeauna utila pentru individualizarea pedepsei.
Forme. Sanctiuni
Forme. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor este o infractiune care se
poate savarsi atat prin actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act), cat si prin
inactiune (neindeplinirea unui act). Datorita urmarii imediate care trebuie sa constea in
vatamarea intereselor legale ale unei persoane, aceasta fapta mai poate fi caracterizata si
ca o infractiune de dauna.
In practica judiciara513 s-a stabilit, in mod just, ca abuzul in serviciu contra intereselor
persoanelor are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ
este, in mod obligatoriu, un functionar public sau functionar, iar nu in raport cu orice
infractiune.
Actele preparatorii la aceasta infractiune sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
La abuzul care se savarseste prin inactiune, nu este posibila tentativa. In modalitatea
normativa comisiva, tentativa este posibila, dar nu este incriminata.
Indatorirea de a face un act poate fi imediata ori poate fi supusa unui termen. In
ambele cazuri infractiunea se consuma instantaneu fie la data neindeplinirii actului, fie
la data expirarii termenului pentru efectuarea lui.
In modalitatea omisiva, infractiunea se consuma in momentul in care a expirat
termenul in care actul trebuia sa fie efectuat.
Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor se pedepseste cu
inchisoare de la 6 luni la 3 ani, daca este comis de un functionar public si cu cu
inchisoare de la 6 luni la 2 ani, daca este comis de un functionar.
Potrivit art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie514, cu modificarile si completarile ulterioare,
infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, daca functionarul
public a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau
nepatrimonial, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani515.
Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen.,
in cazul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor este,
dupa caz, amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei, in situatia
prevazuta in 132 din Legea nr. 78/2000.
Top of the Document
6
2. ABUZUL IN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al abuzului in serviciu contra intereselor publice il
constituie acele relatii sociale referitoare la interesele publice a caror normals formare,
desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii
persoanelor juridice de drept public sau de drept privat prin exercitarea cu
corectitudine a atributiilor de serviciu de catre functionarii publici sau functionarii
acestora.
Prin aceasta incriminare sunt ocrotite si relatiile sociale referitoare la patrimoniul
persoanelor juridice de drept public sau privat.
Obiectul material, de regula, lipseste la aceasta fapta penala. Daca insa actiunea
care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui lucru (de ex., produse sau
materii prime care, datorita unui abuz in serviciu, nu au fost predate unitatii
beneficiare), intr-o asemenea situatie exists obiect material al infractiunii
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii nu poate fi decat o
persoana calificata si anume: un functionar public sau un functionar privat530. Prin
urmare, instigatori sau complici pot fi orice alte persoane.
Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 248 C. pen. privitoare la functionari publici
se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o
treime.
Exista si opinia531, ramasa izolata, potrivit careia subiect activ nemijlocit al abuzului
in serviciu contra intereselor publice nu poate fi decat un functionar public deoarece
aceasta infractiune are ca obiect de ocrotire relatiile sociale privitoare la bunul mers al
unitati din cele la care se refera art. 145 C. pen.
Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si
cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Subiectul pasiv special este persoana juridica (de drept public sau privat) careia i
s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers sau care a fost pagubita prin activitatea
subiectului activ.
Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al
activitatii persoanelor juridice de drept public.
Latura obiectiva
Elemental material consta fie intr-o inactiune (omisiune), fie intr-o actiune
(comisiune) si anume: neindeplinirea unui act sau indeplinirea actului in mod defectuos
.
Pentru existenta infractiunii nu prezinta importanta daca autorul si-a incalcat una
sau mai multe indatoriri de serviciu, ori daca si le-a incalcat total sau numai partial.
Instanta suprema a stabilit ca, retinandu-se infractiunea de fals intelectual
7
caracterizat, potrivit art. 289 C. pen., prin calitatea de functionar a subiectului activ si
prin comiterea faptei in exercitiul atributiilor de serviciu, nu se poate retine si
infractiunea de abuz in serviciu prevazuta in art. 248 C. pen., nici in conditiile
concursului real si nici in cele ale concursului ideal de infractiuni533.
Cerinta esentiala. Pentru existenta elementului material este necesar ca omisiunea
de a indeplini un act sau indeplinirea actului in mod defectuos sa fie savarsita de un
functionar public sau functionar in exercitiul atributiilor sale.
Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a
infractiunii insasi.
Urmarea imediatd in cazul abuzului in serviciu contra intereselor publice consta
intr-o tulburare insemnata a bunului mers al unei persoane juridice (de drept public sau
de drept privat) ori intr-o paguba pricinuita patrimoniului acesteia.
Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este
suficienta producerea uneia dintre aceste urmari care sunt alternative si nu cumulative.
In ipoteza in care printr-o activitate ilicita unica se produc ambele urmari prevazute in
continutul normei de incriminare, infractiunea va fi unica (cu pluralitate de urmari), iar
de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei.
Termenul ,,tulburare" implica orice fel de atingere adusa bunului mers al unei
persoane juridice (de drept public sau de drept privat), adica regulatei si eficientei sale
functionari. Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice
este necesar ca tulburarea sa fie ,,insemnata", adica de oarecare proportii. Fapta prin care
s-a produs o tulburare neinsemnata poate constitui o abatere disciplinara care atrage
sanctiuni disciplinare, nu penale5 4.
Constatarea ca, in cazul concret dedus judecatii, s-a cauzat o tulburare insemnata
bunului mers al unei persoane juridice este atributul exclusiv al instantei de judecata,
care va stabili existenta acestui element al continutului infractiunii din ansamblul
probelor efectuate, fara a fi obligate sa isi insuseasca punctul de vedere al partii civile535.
De asemenea, este necesar a se stabili si a se motiva concret in ce consta tulburarea
insemnata adusa bunului mers al persoanei juridice536.
Paguba pricinuita patrimoniului unei persoanei juridice trebuie sa fie efectiva si
certa.
Fapta directorului general al unei societati comerciale avand ca actionar unic
consiliul local care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu stiinta, incheie in
numele acestei societati contracte, cu nerespectarea prevederilor legale si a hotararii
adunarii generate a actionarilor, si prin aceasta cauzeaza o paguba patrimoniului
societatii intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abuz in serviciu contra
intereselor publice prevazuta in art. 248 C. pen.537
In cazul unui concurs de infractiuni, la caracterizarea juridica a faptelor este necesar
sa se tina seama de urmarile pe care le-a avut fiecare fapta in parte, nefiind posibil ca
incadrarea sa se faca in raport de suma prejudiciilor produse prin intreaga activitate
infractionala a inculpatului538.
8
Instanta suprema53 a decis ca acordarea de credite cu incalcarea normelor de
creditare, de catre un functionar al unei banci cu capital privat, constituie infractiunea
de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prevazuta in art. 246 C. pen. si nu
infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, prevazuta in art. 248 C. pen.,
intrucat bancile cu capital privat sunt persoane juridice de drept privat, iar activitatea
abuziva a faptuitorului a cauzat o vatamare a intereselor legitime ale actionarilor
bancii private si nu unei unitati publice sau de interes public.
Daca prin activitatea ilicita a subiectului activ s-au pricinuit consecinte deosebit
de grave, fapta acestuia va fi incadrata in dispozitiile din art. 2481 C. pen. referitoare la
abuzul in serviciu in forma calificata.
Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea
imediata este necesar sa existe si in principiu, aceasta rezulta din insasi
materialitatea faptei {ex re)540.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie este expres prevazuta in continutul normei de incriminare si
anume intentia (directa sau indirecta). Aceasta inseamna ca faptuitorul, cu vointa, a
efectuat actiunea sa, ori a ramas in pasivitate, a prevazut ca prin savarsirea acesteia se
cauzeaza o tulburare insemnata bunului mers al unei persoane juridice sau o paguba
patrimoniului acesteia, rezultat pe care 1-a urmarit (intentie directa) sau 1-a acceptat
(intentie indirecta). Sintagma ,,cu stiinta" reflects intentia, ca forma a vinovatiei in cazul
acestei infractiuni si in ipoteza in care fapta analizata este omisiva.
Pentru existenta infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice nu
intereseaza, de regula, nici mobilul, nici scopul urmarit de infractor, dar cunoasterea
lor este necesara intotdeauna pentru individualizarea pedepsei.
Savarsirea din culpa a faptei prevazuta in art. 248 C. pen. constituie o alta
infractiune si anume neglijenta in serviciu, daca sunt intrunite si celelalte conditii de
incriminare aratate in art. 249 C. pen.
Forme. Sanctiuni
Forme. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se poate savarsi atat prin
actiune (indeplinirea in mod defectuos a unui act), cat si prin inactiune (neindeplinirea
unui act) si are caracter subsidiar numai in raport cu alte infractiuni al caror subiect activ
este, in mod obligatoriu, un functionar public sau functionar, iar nu in raport cu orice
infractiune541.
Actelepregdtitoare sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
La abuzul care se savarseste prin inactiune, nu este posibila tentativa. In modalitatea
normativa comisiva, tentativa este posibila, dar nu este incriminata.
Legea nu incrimineaza decat faptul consumat. Abuzul in serviciu contra intereselor
publice fund o infractiune instantanee se consuma in momentul in care s-a savarsit
actiunea incriminata si s-a produs urmarea imediata, iar in caz de omisiune, in
momentul in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie efectuat.
9
Abuzul in serviciu contra intereselor publice se poate comite si in mod continuat
caz in care vom avea si un moment al epuizarii care va interveni la data savarsirii
ultimei actiuni sau inactiuni abuzive, data de la care se vor produce toate consecintele
juridice ale faptei concrete comisa de agent (de ex., legea aplicabila, incidenta unui act
de elements, termenul de prescriptie al raspunderii penale, varsta subiectului activ pentru
a se stabili daca raspunde sau nu penal etc.).
Sanctiuni. Abuzul in serviciu contra intereselor publice se pedepseste cu inchisoare
de la 6 luni la 5 ani, daca este comis de un functionar public, iar daca este comis de un
functionar, maximul special se reduce cu o treime.
Potrivit art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si
sanctionarea faptelor de coruptie542, cu modificarile si completarile ulterioare,
infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul public a
obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 15 ani543.
Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C. pen.,
in cazul savarsirii infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice este, dupa caz,
amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei sau de la 10.000 la 900.000 lei, in situatia prevazuta in
132 din Legea nr. 78/2000.
Top of the Document

3. NEGLIJENTA IN SERVICIU
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al infractiunii de neglijenta in serviciu il constituie acele
relatii sociale referitoare la interesele generate a caror normala formare, desfasurare si
dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea bunului mers al activitatii persoanelor juridice
de drept public sau de drept privat prin exercitarea cu corectitudine si atentie a
atributiilor de serviciu de catre functionarii publici sau functionari si fara apararea
intereselor legale ale persoanelor impotriva abuzurilor functionarilor publici sau
functionarilor.
Prin aceasta incriminare sunt ocrotite si relatiile sociale referitoare la patrimoniul
persoanelor juridice de drept public sau privat.
Obiectul material la infractiunea de neglijenta in serviciu, de regula, lipseste. Daca
insa actiunea care constituie elementul material s-a exercitat asupra unui
lucru, de ex.: redactarea defectuoasa a unui inscris, neglijenta in intretinerea unor bunuri
(aparate, masini, animale etc.), in astfel de situatii exista un obiect material al
infractiunii.

Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni proprii nu poate fi decat p
10
persoana calificata, si anume, un functionar public sau un functional"551.
In cazul cand aceeasi atributiune cade in sarcina mai multor functionari publici, va
fi autor acel caruia i s-a repartizat efectuarea actului sau a operatiei respective, iar in
lipsa unor repartizari, autor va fi functionarul public care a omis sa faca repartizarea.
La savarsirea infractiunii este posibila participarea cu intentie a unor alti subiecti
activi (participate improprie potrivit dispozitiei din art. 31 C. pen.), situatie in care
acestia vor raspunde insa, dupa caz, potrivit dispozitiilor din art. 246 sau 248 C. pen.
Daca fapta a produs atat urmarea pe care o implica infractiunea prevazuta in art. 273
alin. (1) C. pen., cat si una dintre urmarile prevazute in art. 249 C. pen., se aplica regulile
referitoare la concursul de infractiuni552.
Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 249 C. pen. privitoare la functionari publici
se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o
treime.
Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si
cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Subiectul pasiv special este persoana juridica de drept public careia i s-a cauzat o
tulburare insemnata bunului mers sau care a fost pagubita prin activitatea subiectului
activ. Subiect pasiv special este, de asemenea, si persoana careia i s-a cauzat o vatamare
importanta a intereselor legale.
Subiect pasiv general este statul ca titular al valorii sociale care este bunul mers al
activitatii persoanelor juridice de drept public.
Latura obiectiva
Elementul material consta intr-o incalcare culpabila a indatoririlor de serviciu de
catre un functionar public.
Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina unui functionar
public potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv, ori care sunt inerente
naturii acelui serviciu. Respectarea acestor norme de catre functionarii publici
constituie, pentru acestia, o obligatie de serviciu553.
Normele care reglementeaza activitatea de serviciu sunt foarte variate si pot fi
prevazute in legi, ordonante de urgenta, ordonante si hotarari de Guvern, ordine si
instructiuni ale ministrilor sau secretarilor de stat, statute si regulamente de organizare
si functionare, fisa postului ocupat de subiectul activ nemijlocit etc.
De asemenea, ordinul sau dispozitia legala a organului ierarhic superior se
converteste in indatorire de serviciu pentru functionarul public caruia ii este adresat
ordinul sau dispozitia respective, astfel incat nerespectarea ei din culpa angajeaza
raspunderea penala pentru infractiunea de neglijenta in serviciu554.
Prin ,,incalcarea" indatoririlor de serviciu se intelege nesocotirea, violarea,
nerespectarea, neobservarea unei sarcini impuse de serviciu. Aceasta incalcare poate fi
realizata alternativ fie prin neindeplinirea unei indatoriri de serviciu, fie prin
indeplinirea defectuoasa a acesteia.
11
Asadar, elemental material al infractiunii de neglijenta in serviciu consta alternativ,
fie intr-o inactiune (omisiune), fie intr-o actiune (comisiune).
Prin ,,neindeplinire" a unei indatoriri de serviciu se intelege omiterea, neefectuarea
unui act care trebuia sa fie indeplinit. Neindeplinirea poate fi totala sau partiala, poate
privi unul sau mai multe acte, una sau mai multe indatoriri de serviciu.
Prin ,,indeplinire defectuoasa" a unei indatoriri de serviciu se intelege indeplinirea
altfel decat se cuvenea sa fie efectuata. Indeplinirea defectuoasa poate privi continutul,
forma sau intinderea indatoririi, momentul efectuarii, conditiile de efectuare etc.
Fapta politistului, insarcinat cu evidenta proceselor-verbale de contraventie si
valorificarea lor prin dare in plata, de a nu-si indeplini timp de peste un an aceasta
obligatie, cu urmarea ca amenzi contraventionale de peste 150 milioane lei s-au
prescris, constituie infractiunea de neglijenta in serviciu, prevederile art. 18 1 C. pen.
nefiind incidente intr-un atare caz5 .
Cerinta esentiala. Incalcarea culpabila a indatoririlor de serviciu de catre un
functionar public sau functionar trebuie sa fie comisa in exercitiul atributiilor sale de
serviciu.
Urmarea imediata, in varianta de tip a incriminarii, consta intr-o tulburare
insemnata a bunului mers al unei persoane juridice de drept public ori intr-o paguba
pricinuita patrimoniului acesteia sau intr-o vatamare importanta a intereselor legale
ale unei persoane.
Pentru existenta infractiunii de neglijenta in serviciu este suficienta producerea
uneia dintre aceste urmari care sunt alternative si nu cumulative. In ipoteza in care
printr-o activitate ilicita unica se produc mai multe urmari din cele prevazute in
continutul normei de incriminare, infractiunea va fi unica (cu pluralitate de urmari),
iar de acest aspect se va tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei.
Termenul ,,tulburare" si expresia ,,tulburare insemnata" au acelasi inteles cu eel
aratat cu ocazia comentariului elementului material al infractiunii de abuz in serviciu
contra intereselor publice, iar termenii ,,interes", ,,vatamare" si expresia ,,interes legal"
au acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comentariului elementului material al
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Sintagma ,,vatamari importante" intereselor legale ale unei persoane implica o
limitare in sensul ca legiuitorul a inteles sa restranga sfera de incidents a incriminarii
si deci campul de aplicare a sanctiunilor penale in materia faptelor de neglijenta in
serviciu, lasand faptele lipsite de caracter grav sub incidenta sanctiunilor disciplinare
sau administrative 56.
In varianta agravata a infractiunii de neglijenta in serviciu, urmarea imediata consta
in producerea de consecinte deosebit de grave557 in dauna unei persoane juridice de drept
public.
Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea
imediata trebuie sa existe si sa fie dovedita.
Instanta suprema a decis ca neindeplinirea corespunzatoare de catre functionar,
12
timp de un an si jumatate, a obligatiei sale de serviciu de a efectua periodic controlul
gestiunilor din unitate se afla in raport de cauzalitate cu insusirea banilor de catre casierul
gestionar care, in cazul unor controale corespunzatoare efectuate la timp, nu ar fi avut
posibilitatea sa delapideze, in mod repetat si sistematic, importante sume de bani.
Prejudiciul, in atare situatie, fiind produs datorita concursului dintre culpa
functionarului cu atributii de control si fapta delapidatorului, ambii sunt tinuti sa
raspunda solidar pentru acoperirea acestuia5 .
Latura subiectiva
Forma de vinovdtie. Fapta de incalcare a unei indatoriri de serviciu constituie fapta
penala prevazuta in art. 249 C. pen., atunci cand este savarsita din culpa. Exista, in
principiu, culpa atunci cand ramanand intr-o atitudine pasiva (neindeplinirea
indatoririi) sau comportandu-se neatent (indeplinire defectuoasa) faptuitorul ar fi trebuit
si ar fi putut sa prevada ca prin aceasta se aduce o atingere bunului mers al activitatii
persoanei juridice de drept public respective si deci sa evite acest rezultat daca ar fi fost
mai prevazator559.
In legatura cu posibilitatea de prevedere, in doctrina560 s-a opinat, pe drept cuvant, ca
aceasta nu trebuie apreciata in raport cu o unitate de masura abstracts cum este aceea a
,,bunului gospodar" sau a ,,omului mijlociu", ci in raport de imprejurarile concrete in care
s-a savarsit fapta, precum si de persoana faptuitorului.
Forme. Sanctiuni
Forme. Neglijenta in serviciu poate fi savarsita atat prin activitati comisive, cat si
prin atitudini omisive.
Fiind o infractiune de culpa, actele preparatorii si tentativa nu sunt posibile.
Consumarea acestei infractiuni instantanee intervine in momentul cand s-a savarsit
actiunea incriminata si s-a produs urmarea imediata, iar in caz de omisiune, in momentul
in care a expirat termenul in care actul trebuia sa fie effectual
Sanctiuni. In varianta tip, neglijenta in serviciu se pedepseste cu inchisoare de la o
luna la 2 ani sau cu amenda. In varianta agravata, pedeapsa prevazuta de lege este
inchisoarea de la 2 la 10 ani.
Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 249 C. pen. privitoare la functionarii publici
se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o
treime.
Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71 l alin. (2) C. pen.,
in cazul savarsirii infractiunii de neglijenta in serviciu este amenda de la 5.000 lei la
600.000 lei.
Top of the Document

13
4. PURTAREA ABUZIVA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al purtarii abuzive consta in acele relatii sociale referitoare
la interesele publice a caror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile
fara asigurarea unei comportari corecte si cuviincioase din partea functionarilor publici
in efectuarea activitatii persoanelor juridice de drept public si fara punerea la adapost a
demnitatii persoanelor impotriva atitudinilor jignitoare ori a actelor de violenta savarsjte
de functionarii publici.
Obiectul material. In varianta tip si cea prevazuta in alin. (2) obiectul material
lipseste. In celelalte variante agravate insa exista un obiect material si anume corpul
victimei sau obiectele apartinand acesteia.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de purtare abuziva este calificat si
poate fi numai un functionar public.
Prin ,,functionar public", in sensul legii penale - art. 147 alin. (1) C. pen. -, se intelege
once persoana care exercita pennanent sau temporar, cu once titlu, indiferent cum a fost
investita, o insarcinare de orice natura, retribuita sau nu, in serviciul unei unitati dintre
cele la care se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau
alte persoane juridice de interes public)56 .
Potrivit art. 258 C. pen., dispozitiile art. 250 C. pen. privitoare la functionari publici
se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducan-du-se cu o
treime.
Subiect activ al purtarii abuzive poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu
limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Fapta poate fi comisa de mai multi autori care au contribuit nemijlocit, in mod
simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv, la savarsirea purtarii abuzive. La
savarsirea acestei infractiuni pot participa insa si alti subiecti activi in afara de autor sau
coautori (instigatori, complici). Pentru acesti subiecti activi nu este necesara calitatea de
functionar public. Cu alte cuvinte, infractiunea de purtare abuziva este imputabila
participantilor chiar atunci cand acestia nu au calitatea de functionar public. In acest caz,
nu este vorba de rasfrangerea circumstantei personate de functionar public la ceilalti
participanti, ci de incadrarea contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta
comisa de subiectul activ nemijlocit562.
Subiect pasiv al infractiunii de purtare abuziva este autoritatea publica, institutia
publica sau o alta persoana juridica de drept public a carei activitate a fost tulburata prin
fapta fiinctionarului public. Acesta este, de asemenea, persoana careia i s-au adresat
expresiile jignitoare, a suferit lovirile ori alte violente sau careiaj-a fost vatamata
integritatea corporala sau sanatatea.
In ipoteza in care victima actelor de purtare abuziva avea calitatea de functionar
public care indeplinea o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat si se afla in
14
exercitiul functiei (sau pentru fapte indeplinite in exercitiul functiei) actele de purtare
abuziva constituie infractiunea de ultraj, daca sunt intrunite si celelalte conditii prevazute
in art. 239 C. pen.563
Latura obiectiva
Elemental material. In varianta tip a incriminarii elementul material consta in
intrebuintarea de expresii jignitoare, iar in variantele agravate acesta consta in actiunea
de amenintare, de lovire sau alte violente, de vatamare corporala sau de vatamare
corporala grava.
Termenul ,,expresii jignitoare" are o acceptiune larga. Prin acest termen se intelege
orice atingere adusa onoarei ori reputatiei unei persoane, prin gesturi sau prin alte
mijloace, ori prin expunerea la batjocura si folosirea de cuvinte care fara a fi insultatoare
exprima o desconsiderare si sunt de natura sa atinga demnitatea unei persoane, cum sunt
cuvintele de ocara sau umilitoare564
Persoana careia i s-au adresat cuvinte insultatoare trebuie sa fie prezenta in
momentul cand i se adreseaza asemenea cuvinte, altfel fapta nu constituie infractiunea
de purtare abuziva565
Termenul ,,amenintare" are acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia comen-tariului
faptei prevazute in art. 193 C. pen.
Expresia ,,lovirea sau alte violente" corespunde denumirii infractiunii prevazute
in art. 180 C. pen. si are implicit continutul acestei fapte penale. Este vorba, deci, de
actiunea de lovire sau de efectuare a altei violente asupra corpului unei persoane,
cauzatoare de suferinte fizice. Cand o asemenea fapta este savarsita de un functionar
public in exercitiul atributiilor de serviciu, fapta de lovire sau alte violente este absorbita
in infractiunea de purtare abuziva. Termenul ,,violenta" are insa o sfera mai larga decat
cea din dispozitia art. 180 C. pen., intelegandu-se si violentele comise asupra obiectelor
apartinand unei persoane (ex.: imbrancirea unei persoane in asa fel incat i-au cazut
ochelarii si s-au spart sau i s-a descusut haina; ruperea unei petitii si aruncarea ei in fata
celui tratat abuziv)566.
In ipoteza in care prin actiunea faptuitorului se vor pricinui subiectului pasiv
vatamari mai grave decat cele prevazute in art. 180 C. pen., fapta va fi incadrata in una
din variantele calificate ale infractiunii de purtare abuziva in raport de gravitatea
urmarilor produse. Daca o persoana comite in concret una sau mai multe din faptele
prevazute in art. 250 C. pen., fapta acesteia se va incadra in acea varianta agravata
care prevede pedeapsa cea mai aspra, intrucat formele mai putin grave sau simple se
absorb in cele agravate. Cu alte cuvinte, intr-o astfel de situatie nu vor fi aplicabile
regulile concursului de infractiuni, fapta ramanand unica.
Savarsirea unor acte de violenta impotriva unei persoane de catre seful postului
de politie, pentru motivul ca nu s-a prezentat la chemarile anterioare pentru a fi
cercetat intr-o cauza aflata in curs de urmarire penala, constituie infractiunea de
purtare abuziva si in cazul in care este savarsita intr-o zi nelucratoare567.
Cerinta esentiald. Pentru ca actiunea sa constituie elementul material al infractiunii
15
de purtare abuziva, aceasta trebuie sa fie comisa de un functionar public in exercitiul
atributiilor de serviciu.
Lipsa acestei cerinte esentiale duce la lipsa elementului material si implicit a
infractiunii insasi.
Urmarea imediata. In varianta tip a incriminarii, savarsirea oricareia din actiunile
care constituie elementul material al infractiunii de purtare abuziva are ca urmare
imediata crearea unei stari care aduce atingere prestigiului si deci bunei desfasurari a
activitatii persoanei juridice de drept public in care functionarul public isi exercita
atributiile, precum si demnitatii persoanei impotriva careia a fost indreptata actiunea.
In cazul lovirilor sau altor violente, al vatamarii corporale sau al vatamarii corporale
grave, urmarea consta si intr-o vatamare materials adusa persoanei tratata abuziv.
Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa
existe si rezulta implicit din savarsirea faptei (ex re).
In cazul cand elementul material consta in loviri sau violente ori in vatamari
corporale simple sau grave legatura cauzala intre actiune si leziunile produse va trebui
sa fie dovedita.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie specified acestei infractiuni este intentia. Aceasta inseamna
ca infractorul cu vointa a proferat expresii jignitoare sau a recurs la loviri ori alte violente
sau la vatamari corporale, a prevazut ca actiunea sa este de natura sa aduca atingere
demnitatii sau sa cauzeze vreo vatamare victimei si, implicit, sa puna intr-o lumina
defavorabila activitatea unitatii publice in serviciul careia s-a comis fapta, rezultat pe
care 1-a urmarit (intentie directa) sau 1-a acceptat (intentie indirecta).
Pentru existenta infractiunii de purtare abuziva nu intereseaza nici mobilul, nici
scopul urmarit de infractor, dar cunoasterea lor de catre organul judiciar este utila
pentru stabilirea gradului de pericol social concret al faptei comise si la individualizarea
pedepsei.
Savarsirea din culpa a faptei prevazuta in art. 250 C. pen. nu se pedepseste.
Forme. Sanctiuni
Forme. Purtarea abuziva este o infractiune de actiune (comisiva) si momentana,
instantanee.
Actelepreparatorii si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Legea nu incrimineaza decat faptul consumat. Consumarea are loc in momentul
in care s-au intrebuintat expresiile jignitoare ori s-a recurs la alte violente sau
vatamari corporale si s-a produs urmarea imediata.
In caz de repetare fata de aceeasi persoana a atitudinii abuzive, fapta va capata
forma infractiunii continuate si se va epuiza la data comiterii ultimei actiuni incriminate.
Aceasta solutie este corecta numai in masura in care intre actiunile incriminate exista o
oarecare durata de timp. Daca intre aceste acte ilicite intervalele de timp sunt foarte
scurte sau daca sunt comise in aceeasi imprejurare vom avea o unitate naturala de
16
infractiune sub forma infractiunii simple cu pluralitate de acte contextuale. Situatia se
schimba daca actiunea incriminata se realizeaza impotriva mai multor persoane. In
aceasta ipoteza vor fi tot atatea infractiuni cate persoane vatamate sunt, adica o
pluralitate de fapte penale sub forma concursului de infractiuni568.
De asemenea, vor fi incidente regulile de la concursul de infractiuni atunci cand cu
ocazia comiterii purtarii abuzive se cauzeaza o vatamare intereselor legale
ale unei persoane (art. 246 C. pen.) ori se ingradesc anumite drepturi ale unui cetatean
(art. 247,0. pen.)569.
Sanctiuni. In varianta tip, purtarea abuziva se pedepseste cu inchisoare de la o
lunS la un an sau cu amends. In varianta prevSzutS la alin. (2), pedeapsa aplicabilS
persoanei fizice este inchisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda, iar in ipoteza de
incriminare de la alin. (3), aceasta este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.
Daca purtarea abuziva consta intr-o vatamare corporals a subiectului pasiv,
pedeapsa prevazuta de lege pentru persoana fizicS este inchisoarea de la 6 luni la 6 ani,
iar daca se realizeazS printr-o vatamare gravS a acelei persoane, pedeapsa va fi
inchisoarea de la 3 la 12 ani.
Daca purtarea abuziva este comisa de un functionar, maximul pedepselor prevazute
in art. 250 C. pen. se reduce cu o treime.
Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, in cazul savarsirii infractiunii de
purtarea abuziva, in toate ipotezele sale de incriminare, potrivit art. 71l alin. (2) si (3) C.
pen., este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei, iar pentru ipoteza prevazuta in alin.
(5), amenda va fi de la 10.000 lei la 900.000 lei.
Top of the Document

5. LUAREA DE MITA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al luarii de mita consta in acele relatii sociale referitoare
la interesele publice, a caror normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila
fara a asigura exercitarea cu cinste, probitate si corectitudine a atributiilor de serviciu a
functionarilor publici, a functionarilor, a persoanelor care exercita o functie de interes
public si a altor persoane prevazute in art. 1 si 81 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie577, cu modificarile si
completarile ulterioare.
De asemenea, prin aceasta incriminare sunt protejate bunul mers al activitatii
unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele
legale ale persoanelor particulare.
Obiectul material. In legatura cu aceasta chestiune in literatura juridica penala s-
au conturat trei opinii contradictorii.
Obiectul material al acestei incriminari, intr-o prima opinie578, il constituie mita,
adica banii sau alte foloase care nu i se cuvin faptuitorului.

17
Intr-o alta parere579 s-a sustinut ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectul
material. Totusi, atunci cand autorul a efectuat actul pentru a carui indeplinire a primit
mita, daca acest act priveste un obiect material acesta va fi in acelasi timp si obiect
material al infractiunii (de ex., un functionar postal care acorda prioritate in remiterea
coletelor celor care ii ofera mita).
De asemenea, atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (ex.:
repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor
incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al
infractiunii si poate servi ca proba pentru existenta infractiunii.
Alti autori sustin expres5 ° sau implicit581 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca
luarea de mita nu are obiect material.
Profesorul Vasile Dobrinoiu582 sustine ca sumele de bani ori foloasele respective,
atunci cand constau in bunuri corporale, nu constituie decat ,,lucruri dobandite prin
savarsirea infractiunii", in sensul art. 118 lit. d) C. pen. si ca prima opinie confunda
obiectul material al infractiunii de luare de mita cu obiectul mitei. Cu privire la opinia
exprimata in lucrarea Explicatii teoretice, se considers ca actele efectuate de autor nu
sunt tipice infractiunii de luare de mita, pentru a se putea afirma ca bunurile asupra
carora poarta materialitatea lor constituie obiectul material al infractiunii, ci tipice sunt
faptele de pretindere, primire, acceptare sau nerespingere a promisiunii. Or, numai daca
acestea ar purta asupra unui bun s-ar putea jmne in discutie ca acesta sa fie obiect
material al infractiunii de luare de mita. In completarea acestui punct de vedere, se mai
face precizarea583 in doctrina ca efectuarea actului constituie scopul savarsirii actiunii,
scop de a carui realizare nici nu este conditional existenta infractiunii de luare de mita.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni, indiferent de ipoteza de
incriminare la care ne raportam, este calificat si nu poate fi decat un functionar public584
sau un functionar sau una din persoanele aratate in art. 1, 8 si 8x din Legea nr. 78/2000.
In varianta agravata prevazuta in art. 254 alin. (2) C. pen. si art. 7 din Legea nr.
78/2000, subiect activ nemijlocit nu poate fi decat un functionar cu atributii de control
sau o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare a
contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor.
Prin sintagma ,,atributii de control" se intelege o activitate complexa de verificare
permanenta sau inopinanta intr-un domeniu oarecare cu scopul de a cunoaste realitatile
si modul cum se desfasoara activitatea in domeniul respectiv spre a preintampina sau a
lichida eventualele lipsuri si a imbunatati activitatea585.
Exercitarea de ,,atributii de control" presupune examinarea sau analiza permanenta
ori periodica a unei activitati sau situatii, in vederea urmaririi evolutiei acesteia sau luarii
de masuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau inregistrare a unei
realitati586. In raport cu aceste criterii, seful de tren, in exercitarea indatoririi de a
,,verifica si emite legitimatiile de calatorie in tren", nu are ,,atributii de control" in
sensul agravantei prevazute in art. 254 alin. (2) din Codul penal, incat nu poate fi
18
subiect al infractiunii de luare de mita in aceasta.
Directorul general al unei societati comerciale avand ca actionar unic consiliul
local are calitatea de functionar cu atributii de control in sensul art. 254 alin. (2) C.
pen. si, prin urmare, poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita in forma
agravata587.
Luarea de mita savarsita de un inspector din cadrul oficiului de protectie a
consumatorului, prin primirea de foloase de la patronii unor societati comerciale, in
scopul de a nu aplica amenzi contraventionale pentru neregulile constatate, se
incadreaza in prevederile art. 254 alin. (2) C. pen., deoarece faptuitorul a savarsit
infractiunea in calitatea sa de functionar cu atributii de control58 .
,,Persoana care potrivit legii are atributii de constatare sau de sanctionare a
contraventiilor", potrivit art. 15 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contraventiilor, este acea persoana anume prevazuta in actul normativ care stabileste si
sanctioneaza contraventia.
,,Persoanele care au ca atributii constatarea, urmarirea sau judecarea
infractiunilor" sunt cele prevazute in Codul de procedure penala.
Infractiunea de luare de mita se mai poate comite si de catre una dintre persoanele
aratate in art. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea
infractiunilor de coruptie, si anume:
- care exercita o functie publica, indiferent de modul in care au fost
investite, in cadrul autoritatilor publice sau institutiilor publice;
- care indeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o
insarcinare, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, in
cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor
nationale, societatilor nationale, unitatilor cooperatiste sau al altor agenti
economici;
- care exercita atributii de control, potrivit legii;
- care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), in
masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta;
- care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda
asistenta specializata, in masura in care participa la luarea deciziilor sau le pot
influenta, cu privire la: operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni
de banca, de schimb valutar sau de credit, operatiuni de plasament, in burse, in
asigurari, in plasament mutual ori privitor la conturile bancare si cele asimilate
acestora, tranzactii comerciale interne si internationale;
- care detin o functie de conducere intr-un partid sau intr-o formatiune
politica, intr-un sindicat, intr-o organizatie patronala ori intr-o asociatie fara scop
lucrativ sau fundatie;
- alte persoane fizice decat cele prevazute mai sus, in conditiile prevazute
de lege.
Categoriile de persoane prevazute in art. 1 din Legea nr. 78/2000 sunt obligate,
19
in temeiul art. 2 din acelasi act normativ, sa indeplineasca indatoririle ce le revin din
exercitarea functiilor, atributiilor sau insarcinarilor incredintate, cu respectarea stricta a
legilor si a normelor de conduita profesionala, si sa asigure ocrotirea si realizarea
drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile,
atributiile ori insarcinarile primite, pentru dobandirea pentru ele sau pentru alte
persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Mai pot fi autori ai infractiunii de luare de mita, potrivit art. 8 din Legea nr.
78/2000, managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu
atributii de control la societatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile
autonome si la orice alti agenti economici.
Luarea de mita (coruptia pasiva) mai poate fi comisa, potrivit art. 81 din Legea nr.
78/2000, de una din urmatoarele categorii de persoane:
a) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui
contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul unei
organizatii publice internationale la care Romania este parte;
b) membrii adunarilor parlamentare ale organizatiilor intemationale la care
Romania este parte;
c) functionarii sau persoanele care isi desfasoara activitatea pe baza unui
contract de munca ori alte persoane care exercita atributii similare in cadrul
Comunitatilor Europene;
d) persoanele care exercita functii judiciare in cadrul instantelor
intemationale a caror competenta este acceptata de Romania, precum si
functionarii de la grefele acestor instante;
e) functionarii unui stat strain;
f) membrii adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain.
Subiect activ al luarii de mita poate fi si o persoana juridica, in conditiile si
cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen. Raspunderea penala a persoanei juridice
nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la
savarsirea aceleiasi infractiuni de luare de mita.
In practica judiciara, s-a decis ca savarseste aceasta infractiune: expertul din cadrul
unui birou local de expertize tehnice, desemnat sa efectueze expertize in cauze
judiciare si retribuit sub forma onorariului prin biroul de expertize daca pretinde sume
de bani pentru reevaluarea bunurilor la un pret mai mic pentru a-1 ajuta pe mituitor sa
castige licitatia in conditii avantajoase 89; lichidatorul judiciar al unei societati
comerciale, numit prin hotarare judecatoreasca, care a pretins o suma de bani
mituitorului pentru subevaluarea unor bunuri ce urmau sa-i fie vandute acestuia590;
ofiterul de politie care primeste bani pentru a nu face acte de cercetare in legatura cu o
infractiune de specula descoperita591; subofiterul de politie care, in calitate de ajutor al
ofiterului de serviciu pe unitate, a primit de la infractori un ,,laptop" pentru a nu
intocmi actele necesare in vederea tragerii acestora la raspundere penala592; medicul
salariat al unei institutii sanitare care a pretins si acceptat bani ori diferite bunuri, in
20
sapte cazuri, pentru a-si exercita atributiile de serviciu, de acordare a asistentei
medicale copiilor nascuti prematur sau distrofici593; directorul unei banci594 care
pretinde sume de bani in scopul acordarii unui credit bancar; executorul judecatoresc
care a luat o suma de bani pentru a indeplini o indatorire de serviciu595; plutonierul de
politie care pretinde soferului de autotren o suma de bani pentru ca acesta sa poata sa-
si continue drumul, desi avea asupra sa o bicicleta pentru care nu a prezentat
documente justificative596; militarul in termen, aflat in postul de santinela la P.C.T.F.
Varna Veche, care a primit o suma de bani de la o persoana pentru a-i permite sa intre
in tara pe la postul sau, fara controlul vamal al bunurilor achizitionate in strainatate597.
Autor al infractiunii de luare de mita poate fi, pe langa functionarul public si un
functionar. Recent, s-a decis ca are calitatea de functionar, in sensul legii penale, si
poate fi subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita administratorul unei
societati comerciale598. De asemenea, instanta suprema a stabilit ca persoana avand
calitatea de asociat unic si administrator al unei societati comerciale are, in sensul art.
147 alin. (2) C. pen., calitatea de functionar si, prin urmare, poate fi subiect activ al
infractiunii de luare de mita599.
Recent600, s-a sustinut ca avocatul nu poate fi autor al infractiunii de luare de mita
deoarece nu indeplineste o insarcinare de serviciu. Desi avocatul exercita o profesie de
interes public, acesta nu poate fi incadrat nici in prevederile art. 163 din noul C. pen.,
deoarece pentru dobandirea calitatii de avocat nu este necesara o abilitare specials a
autoritatilor publice, ci a organizatiei profesionale din care va face parte (baroul) si nici
nu este supus controlului vreunei autoritati publice. Acesta ar putea fi totusi subiect
activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita, daca activitatea sa ilicita se circumscrie
dispozitiilor din art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cu modificarile ulterioare.
Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit
trebuie sa existe la data savarsirii faptei. Lipsa acestei calitati la data comiterii faptei,
aspect ascuns mituitorului, va putea fi considerat un mijloc de inducere in eroare al
acestuia daca sunt indeplinite si celelalte conditii de incriminare prevazute in art. 215
C. pen.601. Exists si parerea602 ca ar putea totusi constitui si luare de mita in situatia in
care, dupa pretinderea sau acceptarea promisiunii foloaselor, subiectul a dobandit
calitatea de functionar si apoi in baza intelegerii anterioare, a primit foloasele pretinse
sau promise. Daca la data savarsirii actiunii tipice, faptuitorul era functionar, va exista
luare de mita chiar daca mai inainte de efectuarea actului in vederea caruia a savarsit
fapta, el a pierdut
calitatea respective si chiar daca banii sau foloasele pretinse ori promise anterior i s-au
dat efectiv dupa pierderea calitatii.
In doctrina s-a sustinut603 cS intermediarul nu poate fi decat complice sau instigator.
Chiar daca prin activitatea sa, intermediarul infaptuieste actiunea tipica a infractiunii de
luare de mitS, aceasta activitate fiind prestata pentru altul, iar nu pentru sine, fapta sa nu
poate fi caracterizata decat ca un act de ajutor, deci de complicitate.
Daca intermediarul efectueaza atat acte de instigare, cat si acte de complicitate
21
la aceeasi infractiune de luare de mita, acesta va fi tinut sa r&spundS numai pentru
instigare deoarece este o forma de participatie principals care absoarbe in continutul
sau complicitatea ca forma de participatie secundara604.
Luarea de mita poate fi savarsita de mai multi autori (avand calitatea ceruta de
lege), care au contribuit nemijlocit in mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau
succesiv la comiterea infractiunii. Participatia penala este posibila si sub forma instigarii
si a complicitStii.
Mituitorul nu este considerat participant la infractiunea de luare de mita, ci este
autor al unei infractiuni de sine statatoare, darea de mita - art. 255 C. pen.
Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, in conditiile
prevazute in art. 191 din Codul penal.
Subiectul pasiv special al luarii de mita este autoritatea publica, institutia publics,
persoana juridica de interes public, persoana juridica privata, in serviciul careia agentul
isi exercita atributiile functionale.
In ipoteza in care luarea de mita este comisa de o persoana care exercita un serviciu
de interes public, subiect pasiv este statul ca titular al intereselor publice aparate prin
aceasta incriminare.
In varianta prevazuta in art. 81 din Legea nr. 78/2000, subiect pasiv va fi, dupa caz,
o autoritate publica a statului strain, o instants internationals sau o organizatie
internationals din care face parte subiectul activ al infractiunii.
DacS mituitorul este constrans prin orice mijloace de c&tre eel care a luat mita,
atunci acesta va fi subiect pasiv al infractiunii de luare de mita.
Latura obiectiva
Elementul material al normei de incriminare analizate constS, in mod alternativ,
intr-o actiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori in
acceptarea promisiunii unor astfel de foloase si intr-o nerespingere (inactiune) de catre
agent a unei astfel de promisiuni.
Acceptarea de promisiuni si nerespingerea acestora nu realizeaza elementul material
al incriminarii daca agentul denunta de indata celor in drept ca i s-au facut promisiuni de
dare de mitS605.
A ,,pretinde" inseamnS a cere ceva cuiva, a formula o anumitS pretentie, a solicita
ceva. In aceasta situatie, initiativa sSvarsirii luSrii de mita porneste de la faptuitor.
Pentru existenta elementului material al normei de incriminare nu este necesar ca
pretinderea banilor sau foloaselor, ori intelegerea in privinta primirii acestora sa fi fost
urmata de executare. Simplul fapt al pretinderii este suficient pentru consumarea
infractiunii.
Instanta supremS606 a decis c& fapta functionarului de a pretinde, direct sau indirect,
foloase materiale, constituie infractiunea de luare de mita indiferent daca a

22
dobandit sau nu, efectiv, folosul dupa indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de
serviciu. Aceasta solutie a fost criticata in doctrina607 deoarece scopul prevazut in
norma de incriminare (indeplinirea actului privitor la indatoririle sale de serviciu, in
speta in discutie) are sensul de finalitate si nu de rezultat, astfel incat simplul fapt al
pretinderii consuma infractiunea chiar daca scopul urmarit de agent nu s-a realizat.
A ,,primi" inseamna a intra in posesia obiectului mitei, in orice mod.
Prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni primirea unei sume de bani de
catre un profesor pentru a promova o eleva la disciplina pe care o preda, prevederile art.
181 C. pen. nefiind aplicabile intr-un atare caz608.
Banii sau alte foloase pot fi pretinse sau primite de agent atat direct, cat si indirect,
adica prin persoana interpusa. Situatia este identica si in cazul acceptarii sau
nerespingerii promisiunii de foloase. Persoana interpusa, in functie de activitatea
ilicita executata, va raspunde ca instigator sau complice.
A ,,accepta" promisiunea inseamna a fi de acord cu aceasta.
Prin ,,nerespingerea" promisiunii se intelege acea atitudine a agentului care nu
refuza acea promisiune, care nu-si exprima dezacordul cu aceasta.
Legiuitorul a asezat pe acelasi plan nerespingerea promisiunii cu acceptarea
acesteia, deoarece a considerat ca nerespingerea promisiunii de foloase echivaleaza cu o
acceptare tacita. Agentul este astfel stimulat sa ia o pozitie activa (de refuz sau
denuntare) fata de persoana care desfasoara o activitate de corupere.
Actiunea sau inactiunea incriminata poate privi alternativ, fie efectuarea unui act
licit (atunci cand este vorba de indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu
ale faptuitorului), fie efectuarea unor acte ilicite (atunci cand e vorba de neindeplinirea
sau intarzierea in indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu, ori indeplinirea
unui act contrar indatoririlor de serviciu)609.
Prin ,,indatorire de serviciu" se intelege tot ceea ce cade in sarcina subiectului activ
nemijlocit al acestei incriminari potrivit normelor care reglementeaza serviciul
respectiv ori care sunt inerente naturii acestui serviciu. Indatorire de serviciu
reprezinta si executarea unui ordin (dispozitie) data de organul ierarhic superior
agentului, daca acesta este legal.
Infractiunea de luare de mita subzista si in situatia in care actul nu constituie decat
componenta unei activitati finale, la care participa si alti functional! avand atributii
legate de aceasta610.
De asemenea, instanta suprema611 a decis ca cerinta prevazuta in art. 254 alin. (1) C.
pen., ca fapta functionarului sa fie savarsita in legatura cu indeplinirea unui act privitor
la indatoririle sale de serviciu, este realizata si in situatia in care
indeplinirea actului cade in atributiile altui functionar, dar faptuitorul, prin modul in
care-si realizeaza propriile sarcini de serviciu, poate influenta indeplinirea actului de
catre functionarul competent.
Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii sau inactiunii incriminate mai multe
cerinte esentiale, in lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de luare de mita:
23
1. Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sa aiba ca
obiect bani sau alte foloase.
Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivaland bani.
Prin expresia ,,alte foloase" se inteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri,
imprumuturi612, premii, amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte,
prestari de servicii in mod gratuit, promovarea in serviciu) sau nepatrimoniale
(acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice)613.
2. Banii sau celelalte foloase pretinse, primite, promise trebuie sa fie
necuvenite, sa nu fie legal datorate, sa aiba un caracter de retributie, adica sa
constituie plata sau rasplata in vederea efectuarii unui act determinat, un act aratat
in mod explicit. Cu alte cuvinte, pretinderea sau primirea foloaselor de catre autor,
acceptarea ori nerespingerea de catre acesta a promisiunii de foloase, trebuie sa
constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a celui care s-a
angajat sa indeplineasca sau sa intarzie indeplinirea unui anumit act privitor la
indatoririle sale de serviciu, ori sa efectueze un anumit act contrar acestor
indatoriri.
Caracterul de retributie implica existenta unei anumite proportii intre actul
determinat si rasplata si constiinta pentru autor ca este vorba de o retributie. Daca intre
folosul pretins, primit sau promis si actul determinat exista o vadita disproportie in
sensul ca actul determinat depaseste cu mult in valoare sau importanta folosul,
caracterul de retributie este exclus. Situatia este identica si atunci cand subiectul activ
nemijlocit are credinta ca este vorba de manifestarea unui sentiment de afectiune ori de
compasiune, iar nu de o retributie. De aceea, nu constituie infractiunea de luare de mita
primirea de mici daruri ocazionale (de ex., cadouri de Anul Nou) sau de daruri care
exprima (din partea celui care ofera sau promite) un sentiment de recunostinta ori de
respect personal614.
Aceasta opinie a fost insa criticata615 pe considerentul ca existenta unei proportii nu
este o cerinta a legii, chiar daca exista ca o realitate obiectiva implicate in structura
intima a raporturilor care se creeaza intre mituit si mituitor. Fapta exista chiar daca se
ofera agentului o suma excesiv de mare. In realitat, ,,cadoul" primit de agent confine
atat o valoare proportionals cu serviciul prestat, cat si o valoare suplimentara,
reprezentand fie o plata anticipate a celorlalte servicii ilicite, fie o donatie facuta
acestuia. Tot astfel, darurile ocazionale oferite agentului, daca sunt in legatura cu un
serviciu concret pe care mituitorul il solicits acestuia, vor avea si ele caracterul de mitS.
Numai daca i se ofera faptuitorului daruri simbolice (un buchet de flori, o fotografie, o
ilustratS etc.) pentru serviciile solicitate s-ar putea admite cS nu ne aflam in fata unor
foloase in sensul art. 254 C. pen., asemenea mici atentii excluzand ideea unei
retributii, a unei traficari a functiei, a unei rasplate pentru serviciul solicitat.
Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite si atunci cand pentru indeplinirea unui
act care este gratuit se pretinde sau se primeste peste ceea ce este legalmente datorat sau
se accepts ori nu se refuzS o promisiune care depaseste ceea ce este datorat.
24
Banii sau foloasele pretinse, primite ori promise cu privire la un act ilicit sunt
intotdeauna necuvenite.
3. Actiunea sau inactiunea concreta a agentului sa fie anterioara indeplinirii,
neindeplinirii ori intarzierii in indeplinirea actului determinat privitor la indatoririle
de serviciu. In lipsa acestei conditii fapta concreta comisa de agent va putea fi
incadrata, daca sunt indeplinite si celelalte conditii de incriminare, in dispozitiile
din art. 256 C. pen. referitoare la primirea de foloase necuvenite616.
617
4. Dupa alti autori , mai exists o cerinta esentiala potrivit careia actul ce
constituie scopul actiunii incriminate trebuie sa faca parte din sfera atributiilor de
serviciu ale functionarului. Nu are relevantS pentru existenta infractiunii daca actul
functionarului, in vederea caruia se da mita, priveste numai o indatorire de serviciu
specifica sau generals, deoarece legea penala are in vedere actul functionarului
privitor la indatoririle sale de serviciu, in genere.
Urmarea imediata in cazul infractiunii examinate consta intr-o stare de pericol,
dupa caz, pentru bunul mers al activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al
persoanelor juridice de drept privat, al unor autoritati publice ale statului strain, al unei
instante internationale sau organizatii internationale din care face parte faptuitorul.
In ipoteza in care luarea de mita se savarseste in scopul indeplinirii unui act licit,
prin constrangerea mituitorului prin orice mijloace, urmarea imediata consta si in
vatamarea patrimoniala adusa mituitorului.
Legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea
imediata trebuie sa existe si rezulta ex re.
Atunci cand luarea de mita este realizata prin constrangere, legatura de cauzalitate
intre actiunea sau inactiunea comisa de agent si paguba pricinuita mituitorului trebuie sa
fie dovedita61 .
Latura subiectiva
Forma de vinovatie care caracterizeaza aceasta infractiune este intentia directa
calificata prin scop.
Cerinta esentiala a scopului consta in indeplinirea, neindeplinirea ori intarzierea
indeplinirii unui act privitor la indatoririle de serviciu ale agentului sau in efectuarea
unui act contrar acestor indatoriri.
Scopul prevazut in norma de incriminare are sensul de finalitate si nu de rezultat.
Prin urmare, pentru consumarea infractiunii va fi suficient ca el sa fi fost urmarit si nu
realizat.
In cazul in care scopul se realizeaza prin savarsirea unei fapte ce intruneste
trasaturile unei infractiuni, aceasta nu este absorbita in luarea de mita, ci constituie o
fapta penala distincta, cele doua infractiuni aflandu-se in concurs real619.
Exista si opinia, ramasa izolata si la care nu subscriem, ca aceasta infractiune se
poate comite si cu intentie indirecta620'.

25
Forme. Sanctiuni
Forme. Luarea de mita este o infractiune comisiva numai in primele trei modalitati
normative, iar in ipoteza nerespingerii promisiunii de foloase ea este o infractiune
omisiva62 .
Fiind o infractiune de pericol, luarea de mita se consuma in momentul realizarii
actiunii sau inactiunii incriminate, aparitia urmarii imediate a acestora fiind inerenta,
implicita.
Aceasta este o infractiune instantanee, dar poate in concret sa imbrace o forma
continuata de savarsire cand obiectul mitei este remis in rate succesive de catre mituitor,
nemijlocit sau prin persoane interpuse622. In aceasta situatie luarea de mita se va epuiza
la data platii ultimei rate.
Luarea de mita este si o infractiune cu consumare anticipate deoarece simplul act cu
caracter preparator al ,,pretinderii" sau al ,,acceptarii" ori ,,nerespingerii" de promisiuni
consuma infractiunea.
Tentativa nu este posibila la aceasta infractiune cu executie prompta. Existenta
tentativei s-ar putea pune insa in discutie la modalitatea normativa a primirii, dar
legiuitorul a inteles sa nu o incrimineze si implicit sa o sanctioneze.
Sanctiuni. In varianta tip luarea de mita se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani
si interzicerea unor drepturi, iar in varianta agravata si cea prevazuta in art. 7 din Legea
nr. 78/2000 cu inchisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.
Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 71 l alin. (3) C. pen.,
in cazul savarsirii infractiunii de luare de mita, este amenda de la 10.000 lei la 900.000
lei.
Infractiunea de luare de mita are o varianta de tip, prevazuta in art. 7 din Legea nr.
78/2000, in ipoteza in care este comisa de o persoana care, potrivit legii, are atributii de
constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare
a infractiunilor. Aceste dispozitii au abrogat implicit prevederile art. 7 din Legea nr.
12/1990, republicata in temeiul Legii nr. 42/1991.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca infractiunea de luare de mita este
savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia
dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale
internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute
de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani.
Conform art. 254 alin. (3) C. pen. ,,banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut
obiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat
la plata echivalentului lor in bani."
Top of the Document

26
6. DAREA DE MITA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al acestei incriminari consta in acele relatii sociale a caror
normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara asigurarea in activitatea
unitatilor prevazute in art. 145 C. pen., persoanelor juridice de drept privat,
organizatiilor publice internationale, unitatilor publice dintr-un stat strain, instantelor
internationale ori adunarilor parlamentare sau administrative ale unui stat strain, a unei
permanente probitati din partea angajatilor acestora si fara combaterea actiunilor de
corupere savarsite de anumite persoane fizice rau intentionate, actiuni care pun astfel in
pericol bunul mers al acestor entitati.
Obiectul material. Pentru controversele aparute in legatura cu existenta sau
nonexistenta obiectului material al acestei fapte penale facem trimitere la cele aratate
cu ocazia examinarii obiectului material al luarii de mita.
In plus insa, cu privire la aceasta chestiune, s-a mai spus623 ca desi la darea de mita
lipseste in genere obiectul material, atunci cand oferirea de mita a fost respinsa, banii
sau foloasele care trebuiau sa aiba rolul de mijloace de savarsire a faptei devin obiecte
materiale ale acesteia.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni poate fi orice persoana fizica
ce indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal.
Darea de mita (coruptia activa) mai poate fi comisa, de una din categoriile de
persoane prevazute in art. 8 si 81 din Legea nr. 78/2000624:
Subiect activ al darii de mita poate fi si o persoana juridica, in conditiile si cu
limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Participatia penala este posibila in toate formele sale (coautorat, instigare,
complicitate).
Dupa cum lesne se poate observa, in sistemul Codului penal roman, coruptia activa
si coruptia pasiva constituie incriminari distincte. Prin urmare, in aceste conditii de
incriminare, mituitorul (corupatorul) este autorul faptei de dare de mita si nu participant
la infractiunea de luare de mita.
Subiectul pasiv al darii de mita special este autoritatea publica, institutia publica,
persoana juridica de interes public, persoana juridica privata unde isi exercita
atributiile de serviciu eel caruia i se da mita.
Latura obiectiva
Elementul material al normei de incriminare prevazute in art. 255 C. pen. consta in
actiunea de corupere care se poate realiza alternativ prin una din urmatoarele
modalitati: promisiunea, oferirea sau darea unui functionar public sau
functional", ori unui functionar strain, de bani sau alte foloase in vreunul din scopurile
aratate in acest text.
27
,,Promisiunea" consta in fagaduiala pe care o face mituitorul unui functionar public
sau functionar, ori unui functionar strain cu privire la avantajele pe care le va avea
daca actioneaza in vreunul din scopurile prevazute in norma de incriminare. Darea
de mita subzista, in aceasta modalitate, chiar daca promisiunea, ca act unilateral al
corupatorului, nu este acceptata.
,,Oferirea" consta in prezentarea avantajelor pe care le-ar primi functionarul public
sau functionarul, ori functionarul strain, daca actioneaza in vreunul din scopurile
prevazute in norma de incriminare. Darea de mita se consuma chiar daca oferta nu este
acceptata.
Pentru existenta infractiunii de dare de mita este fara relevanta faptul ca organul
de cercetare penala, caruia inculpatul i-a oferit o suma de bani, nu putea, in mod direct,
sa dispuna scoaterea de sub urmarire penala, asa cum pretindea mituitorul, atata vreme
cat el ar fi putut denatura adevarul pentru a se ajunge la solutia ceruta de mituitor625.
,,A da" inseamna a inmana, a preda in mod efectiv, a remite banii sau orice alt
folos celui mituit.
Solutia instantei626 care a decis ca fapta de a da o suma de bani unui functionar ca
sa falsifice un inscris oficial constituie dare de mita si nu instigare la fals, a fost
criticata627, pe drept cuvant, deoarece, desi unica, fapta mituitorului, datorita urmarilor
multiple pe care le-a produs intruneste elementele ambelor infractiuni in discutie, aflate
in concurs ideal.
Promisiunea, oferirea sau darea se poate realiza in mod nemijlocit de catre mituitor
sau indirect, adica printr-o persoana interpusa. Intermediarul va fi sanctionat, dupa
caz, ca instigator sau complice la dare de mita.
Cerinte esentiale:
1. Actiunea incriminata este necesar sa aiba ca obiect bani sau alte foloase.
Notiunea de ,,alte foloase" are acelasi inteles cu eel aratat cu ocazia analizei
infractiunii de luare de mita .
2. Banii sau celelalte foloase promise, oferite sau date trebuie sa fie
necuvenite, sa aiba un caracter de retributie, adica sa fie plata sau rasplata in
vederea efectuarii unui act determinat care poate fi licit sau ilicit.
Fapta inculpatului de a oferi unui ofiter de politie un inel de aur pentru ca acesta
sa-i puna in libertate prietenul, constituie infractiunea de dare de mita, fiind fara
relevanta faptul ca ordonanta de retinere a fost intocmita de un alt ofiter de politie, atata
timp cat eel caruia i s-a inmanat inelul in scopul aratat, a efectuat acte de cercetare
penala in dosarul respectiv si avea posibilitatea eliberarii prietenului inculpatului6 .
3. Actiunea incriminata trebuie sa fie anterioara indeplinirii, neindeplinirii ori
intarzierii in indeplinirea unui act determinat, licit sau ilicit.
4. O ultima cerinta esentiala este aceea ca actul pentru a carei indeplinire,
neindeplinire etc., faptuitorul promite, ofera sau da bani ori alte foloase sa fie un
act privitor la indatoririle de serviciu ale functionarului ori un act contrar acestor

28
indatoriri630. Nu are relevanta, asadar, daca actul in vederea caruia se da mita este licit sau
ilicit.
Lipsa oricareia dintre cerintele esentiale aratate va duce la inexistenta elementului
material si implicit a infractiunii de dare de mita.
Nu intereseaza pentru existenta acestei infractiuni, care este deja consumata in
momentul realizarii actiunii incriminate de catre agent, conduita ulterioara a celui
mituit (ex.: restituirea mitei, neindeplinirea actului pentru care a acceptat promisiunea,
oferirea sau darea mitei).
Urmarea imediata a acestei infractiuni consta intr-o stare de pericol pentru valorile
sociale proteguite prin aceasta norma de incriminare (buna desfasurare a activitatii
unitatii din care face parte eel fata de care se exercita actiunea de compere si
probitatea de care acesta trebuie sa dea dovada in indeplinirea atributiilor sale
functionale).
Legdtura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa
existe si rezulta din materialitatea activitatii executate de faptuitor {ex re).
Latura subiectiva
Forma de vinovdtie specifics acestei incriminari este intentia directa calificata
prin scop.
Cerinta esentiald. Scopul prevazut in norma de incriminare are sensul de finalitate
catre care se indreapta actiunea faptuitorului si nu de destinatie (rezultat), astfel incat
pentru consumarea infractiunii de dare de mita este suficient sa fie urmarit si nu
realizat631.
Scopul prevazut in toate ipotezele de incriminare este de a indeplini, a nu indeplini
ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu ale celui fata de
care se exercita actiunea de compere sau de a face un act contrar acestor indatoriri.
Exista si opinia ca aceasta infractiune se poate comite si cu intentie indirectd
Forme. Sanctiuni
Forme. Darea de mita este o infractiune de actiune si instantanee.
Prin vointa legiuitomlui, tentativa (promisiunea, oferirea) este asimilata faptului
consumat si la fel ca luarea de mita si darea de mita este o infractiune cu consumare
anticipata.
Fiind si o infractiune de pericol, darea de mita se consumd in momentul realizarii
actiunii descrise in norma de incriminare633. Ea este si o infractiune cu continuturi
alternative, astfel incat pentru consumarea infractiunii va fi suficienta realizarea
oricareia dintre actiunile incriminate alternativ. Realizarea mai multor actiuni
incriminate alternativ nu va afecta unitatea darii de mita, dar de aceasta imprejurare se va
tine seama la individualizarea judiciara a pedepsei.
Darea de mita poate fi savarsita in mod continuat daca foloasele care au facut
obiectul darii de mita sunt date in rate si in realizarea aceleiasi rezolutii
infractionale634.
29
Sanctiuni. Pedeapsa prevSzuta de lege pentru persoana fizicS, in cazul acestei
infractiuni, este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Pedeapsa aplicabila persoanei juridice, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen., in cazul
savarsirii infractiunii de dare de mitS, este amenda de la 5.000 lei la 600.000 lei.
In cazul dSrii de mita arStatS in art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, maximul
pedepsei prevazute in art. 255 C. pen. se majoreaza cu 2 ani, iar pentru fapta din art. 82
al aceluiasi act normativ, pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea de la unu la 7
ani.
Conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, dacS darea de mita este sSvarsitS in interesul
unei organizatii, asociatii sau grupSri criminale ori al unuia dintre membrii acesteia
sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile
sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazuta de lege pentru aceasta fapta
penala se majoreaza cu 5 ani.
Potrivit dispozitiilor din art. 255 alin. (3) C. pen., mituitorul nu se pedepseste daca
denuntS autoritStii fapta mai inainte ca organul de urmarire sa fie sesizat pentru acea
infractiune.
Cu privire la aceste dispozitii, s-a formulat propunerea635 de lege ferenda potrivit
careia denuntarea faptei de catre mituitor ar trebui sa constituie numai o cauza de
reducere a pedepsei.
Cauza speciala de excludere a existentei infractiunii
Darea de mita, in oricare din variantele sale de incriminare, nu constituie infractiune
daca mituitorul a fost constrans prin orice mijloace de catre eel care a luat mita.
Ca natura juridica aceasta dispozitie reprezintS o cauza speciala care inlSturS
caracterul penal al faptei. Aceasta cauza care inlatura caracterul penal al faptei are un
continut mai larg decat eel aratat in art. 46 C. pen. si va fi incidents ori de cate ori nu
vor fi indeplinite conditiile instituite de lege pentru existenta constrangerii fizice (vis
absolutd) sau morale (vis compulsiva).
Dupa unii autori636, despre o constrangere a mituitorului poate fi vorba numai cand
acesta solicits de la functionar un act licit, deoarece in celelalte ipoteze nu functionarul
exercita o presiune asupra solicitantului, ci acesta preseaza asupra functionarului
incercand sa-1 determine cu bani sau alte foloase sa-si incalce indatoririle de serviciu.

Top of the Document

7. PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE


Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al infractiunii de primire de foloase necuvenite consta in
acele relatii sociale referitoare la interesele publice, a caror normals formare,
desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cu cinste, probitate
30
si corectitudine a atributiilor de serviciu a functionarilor publici sau a functionarilor.
De asemenea, prin aceastS incriminare sunt protejate bunul mers al activitStii
unitStilor arState la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele
legale ale persoanelor particulare.
Obiectul material. In legatura cu aceasta chestiune s-au conturat trei opinii
contradictorii.
Obiectul material al acestei incriminari, intr-o prima opinie637, il constituie banii sau
alte foloase care nu i se cuvin agentului.
Intr-o alta parere638, se sustine ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectul
material. Totusi, atunci cand folosul necuvenit consta in prestarea unei munci (ex.:
repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor
incaperi), obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al
infractiunii si poate servi ca proba pentru existenta infractiunii.
Alti autori sustin expres 3 sau implicit64 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca
primirea de foloase necuvenite nu are obiect material641.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni este calificat si nu poate fi
decat un functionar public, un functionar sau una dintre persoanele aratate in Legea nr.
imQQtf2.
Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit
trebuie sa existe la data savarsirii faptei.
Fapta poate fi savarsita de mai multi autori care au contribuit nemijlocit, in mod
simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv la savarsirea primirii de foloase
necuvenite. La savarsirea acestei infractiuni pot contribui insa si alti subiecti activi in
afara de autor sau coautor (instigatori, complici); pentru acesti subiecti nu este necesara
calitatea ceruta de lege pentru autor; in acest caz nu este vorba de rasfrangerea
circumstantei personale a calitatii detinute de autor la ceilalti participant, ci de incadrarea
contributiei lor in dispozitia care prevede erga omnes fapta comisa de subiectul activ
nemijlocit643.
Daca participantul la infractiunea analizata efectueaza atat acte de instigare, cat si
acte de complicitate la aceeasi infractiune de primire de foloase necuvenite, acesta va fi
tinut sa raspunda numai pentru instigare deoarece instigarea este o forma de
participatie principals care absoarbe in continutul sau complicitatea ca forma de
participatie secundara.
Persoana care da folosul necuvenit nu este participant la infractiunea de primire de
foloase necuvenite si nu se pedepseste.
Subiect activ al acestei fapte penale poate fi si o persoana juridica, in conditiile si
cu limitarile aratate in art. 191 alin. (1) C. pen.
Subiectul pasiv special al infractiunii de primire de foloase necuvenite este
autoritatea publica, institutia publica, persoana juridica de interes public, persoana

31
juridica privata, in serviciul careia agentul isi exercita atributiile functionale.
Latura obiectiva
Elemental material al incriminarii examinate consta in actiunea de primire de catre
subiectul activ nemijlocit a unei sume de bani sau a altor foloase, dupa ce a indeplinit
un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia.
Prin expresia ,,a indeplinit un act in virtutea functiei sale" se intelege ca este vorba
de indeplinirea unui act care intra in atributiile de serviciu ale autorului, iar prin
expresia ,,obligat in temeiul functiei sale" se intelege ca indeplinirea actului constituie o
indatorire de serviciu a acestuia. Cu alte cuvinte, este vorba de indeplinirea unui act
intotdeauna licit (spre deosebire de infractiunea de luare de mita, unde poate fi vorba si
de indeplinirea unui act ilicit) si, totodata, obligatoriu de indeplinit pentru subiectul
activ nemijlocit.
Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivaland bani.
Prin expresia ,,alte foloase" se inteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri,
imprumuturi, premii, amanarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte,
prestari de servicii in mod gratuit, promovarea in serviciu) sau nepatrimoniale
(acordarea unui titlu sau a unui grad, ori a altei distinctii onorifice)644.
Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii incriminate mai multe cerinte
esentiale, in lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de primire de foloase
necuvenite si anume:l foloase primite trebuie sa fie necuvenite, sa nu fie legal datorate,
sa aiba un caracter de retributie, adica de rasplata pentru un act determinat efectuat de
autor, un act aratat in mod explicit645.
2. Primirea banilor sau altor foloase este necesar sa fie posterioara indeplinirii unui
act determinat in virtutea functiei sale si la care era obligat in temeiul acesteia si sa nu fi
existat anterior o intelegere sau o acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase.
Aceasta cerinta esentiala reprezinta una dintre deosebirile care exista intre primirea
de foloase necuvenite si luarea de mita. Daca primirea banilor sau altor foloase este
anterioara indeplinirii actului determinat, ori daca anterior indeplinirii actului determinat
a existat o intelegere sau a fost acceptata o promisiune fapta va constitui infractiunea de
luare de mita.
Exista infractiunea de primire de foloase necuvenite in cazul inculpatului, ofiter de
politie, care a primit un folos necuvenit dupa ce a restituit o cantitate de marfaprovenita
din contrabands, confiscata de organele de politie646.
In mod just, s-a decis647 ca pretinderea unor foloase de catre functionar si primirea
acestora dupa efectuarea actului privitor la indeplinirea indatoririlor sale de serviciu
pentru care foloasele au fost pretinse constituie infractiunea de luare de mita, iar nu
aceea de primire de foloase necuvenite.
Norma prevazuta in art. 256 C. pen. nu incrimineaza si fapta de pretindere a unor
asemenea foloase, ca in cazul infractiunii de luare de mita. Pretinderea de foloase
necuvenite in cazul primirii de foloase necuvenite ar putea constitui o tentativa, dar
32
tentativa la aceasta infractiune nu se pedepseste. Aceasta va putea, totusi, sa fie
sanctionata disciplinar648.
Actul licit intocmit de autor anterior primirii foloaselor necuvenite reprezinta o alta
deosebire fata de luarea de mita, unde actul determinat poate fi si ilicit.
Daca subiectul activ nemijlocit a indeplinit actul prin incalcarea indatoririlor de
serviciu, fapta acestuia va putea constitui si infractiunea de neglijenta in serviciu sau
abuz in serviciu, dupa forma de vinovatie cu care a actionat agentul, ori luare de mita,
daca se constata existenta unei intelegeri prealabile intre autor si beneficiarul actului
ilicit.
Banii sau celelalte foloase pot fi primite de subiectul activ nemijlocit fie direct,
fie indirect, prin persoane interpuse, caz in care activitatea intermediarului va constitui
instigare sau complicitate, dupa caz, la aceasta infractiune.
Urmarea imediatd consta intr-o stare de pericol, dupa caz, pentru bunul mers al
activitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., entitatilor aratate in Legea nr. 78/2000
sau persoanelor juridice de drept privat unde isi desfasoara activitatea subiectul activ.
Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa
existe si rezulta ex re.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Pentru existenta faptei de primire de foloase necuvenite este
necesar ca actiunea care constituie elementul material sa fie savarsita cu vinovatie si
anume cu intentie directa649, adica este necesara vointa faptuitorului de a primi bani sau
alte foloase, dupa ce a indeplinit un act in virtutea functiei sale si la care era obligat in
temeiul acestei functii, si stiinta ca banii sau foloasele primite nu-i sunt legal cuvenite.
In doctrina, s-a sustinut, pe drept cuvant, ca primirea de foloase necuvenite se poate
comite si cu intentie indirecta650. Intentia indirecta este posibila la aceasta infractiune
intrucat in momentul savarsirii faptei nu este obligatoriu ca subiectul activ sa urmareasca
crearea unei stari de pericol pentru prestigiul unitatii din care face parte, fiind suficient ca el
sa accepte posibilitatea producerii unei asemenea urmari651.
In lipsa unei cerinte esentiale (exprese sau implicite) referitoare la scopul actiunii
incriminate (avem in vedere notiunea de scop in sensul sau propriu de finalitate ce se
situeaza in afara infractiunii si nu de rezultat), care sa califice intentia, cu greu s-ar
putea sustine teza ca aceasta infractiune se poate comite numai cu intentie directa,
chiar daca in concret primirea de foloase necuvenite se comite eel mai adesea cu aceasta
forma de vinovatie652.
Legea prevede implicit si un mobil al faptei fara de care vinovatia nu poate fi
conceputa. Acesta consta in tendinta celui care primeste folosul de a se considera
recompensat, in acest mod nelegal, pentru ca si-a exercitat atributiile de serviciu653.
Forme. Sanctiuni
Forme. Primirea de foloase necuvenite este o infractiune de actiune si este
susceptibila de desfasurare in timp, avand un Her criminis.
33
Actele preparatorii si tentativa, desi sunt posibile, nu sunt incriminate si deci nici
pedepsite.
Fiind o infractiune instantanee, aceasta se consuma in momentul primirii banilor
sau foloaselor.
Aceasta se poate comite si continuat atunci cand banii sau foloasele sunt remise in
rate. In aceasta ipoteza, fapta de primire de foloase necuvenite va avea si un moment al
epuizarii care va interveni la data ultimei actiuni de remitere a banilor sau foloaselor.
In doctrina, datorita aproprierii de fapta prevazuta in art. 254 C. pen., s-a sustinut
ca primirea de foloase necuvenite este o variants de specie a infractiunii de luare de
mita654.
Sanctiuni. Primirea de foloase necuvenite se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la
5 ani.
Pedeapsa aplicabila persoanei juridice, potrivit art. 71l alin. (2) C. pen., in cazul
savarsirii infractiunii de primire de foloase necuvenite, este amenda de la 5.000 lei la
600.000 lei.
Daca primirea de foloase necuvenite este savarsita de persoanele care, potrivit
legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare,
urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, maximul
special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca primirea de foloase necuvenite este
savarsita in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre
membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale
internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute
de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani.
Banii, valorile sau orice alte bunuri se confisca, iar daca acestea nu se gasesc,
condamnatul este obligat la plata echivalentului lor in bani. Bunurile sau valorile
obtinute de inculpat, ca urmare a savarsirii infractiunii de primire de foloase
necuvenite, se confisca chiar daca au fost restituite persoanelor de la care faptuitorul
le-a primit.

Top of the Document

8. TRAFICUL DE INFLUENTA
Obiectul ocrotirii penale
Obiectul juridic special al traficului de influenta consta in acele relatii sociale a caror
normals formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibile fara a asigura bunul mers al
activitatii unitatilor prevazute in art. 145 C. pen. sau al persoanelor

34
juridice de drept privat prin combaterea celor care, speculand reala sau pretinsa lor
influenta pe langa vreun functionar public sau functional", provoaca in mod implicit o
suspiciune atat asupra acestora, cat si asupra desfasurarii corecte a activitatii entitatilor
aratate.
Obiectul material. Existenta sau inexistenta obiectului material la aceasta norma de
incriminare reprezinta o chestiune controversata, iar cele aratate la luarea de mita sunt
valabile si in cazul traficului de influenta, motiv pentru care nu vor mai fi reluate si in
cadrul acestui Comentariu.
Subiectii infractiunii
Subiectul activ nemijlocit (autor) al traficului de influenta pasiv este
necircumstantiat de text si poate fi orice persoana fizica, care indeplineste conditiile
generate pentru a raspunde penal, chiar si un functionar public sau functionar.
Pentru a putea fi subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii de trafic de influenta
se cere insa ca faptuitorul sa aiba influenta sau sa lase sa se creada ca are influenta
asupra unui functionar public sau functionar.
Prin expresia ,,lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar" se intelege,
in genere, ca o persoana se lauda ca are trecere pe langa un functionar (afirmand, de
exemplu, ca datorita increderii de care se bucura, sau datorita rudeniei ori relatiilor
personate pe care le intretine cu acel functionar public sau functionar, poate determina
la acesta o anumita atitudine, ori poate obtine o anumita rezolvare). A lasa sa se
creada ca are influenta exista si atunci cand o persoana fara a se lauda ca are trecere nu
dezminte afirmatiile altora cu privire la existenta acesteia.
Prin expresia ,,are influenta" se intelege ca acea persoana se bucura in mod real de
increderea functionarului public sau functionarului, ori ca bunele relatii personale cu
acesta corespund realitatii655.
Subiect activ nemijlocit al traficului de influenta activ este persoana care cumpara
influenta reala sau presupusa.
In variantele de specie prevazute in art. 7 alin. (3) si in art. 8, ambele din Legea
nr. 78/2000, subiectul activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta (pasiv si activ)
este calificat si poate fi numai una dintre urmatoarele persoane: cele care, potrivit legii,
au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire
sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, managerii,
directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atributii de control la societatile
comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome si la orice alti agenti
economici.
La savarsirea infractiunii de trafic de influenta pot contribui si alti subiecti activi in
afara de autor (instigatori, complici).
Daca traficul de influenta pasiv este savarsit de un functionar, iar acesta are si el
atributii in legatura cu actul pe care urmeaza sa-1 indeplineasca functionarul de a carui
valoare se prevaleaza, exista un concurs de infractiuni, intre luare de mita si trafic de
35
influenta, cu conditia ca faptuitorul sa fi asigurat persoana ca va beneficia si de serviciile
care intra in competenta sa656.
Cumpararea de influenta prin intermediar constituie infractiune numai daca
promisiunea, oferta sau folosul ajunge la traficant, nu si atunci cand actiunea tipica,
necunoscuta traficantului, se opreste la intermedia!". In aceasta situatie, neputan-du-se
refine existenta infractiunii in sarcina autorului, nu poate fi retinuta nici calitatea de
complice in persoana intermediarului.
Activitatea de mijlocire intre cumparatorul si vanzatorul de influenta pe care o
desfasoara intermediarul va constitui, dupa caz, complicitate la cumpararea de influenta
sau la vanzarea de influenta, dupa cum a inteles sa ajute, prin actiunile sale, pe
cumparatorul si pe vanzatorul de influenta.
In toate ipotezele de incriminare, subiect activ nemijlocit al infractiunii analizate
poate fi si o persoana juridica in conditiile si cu limitarile prevazute in art. 19!C. pen.
Subiectul pasiv special este, dupa caz, o unitate din cele prevazute in art. 145 C.
pen., o persoana juridica de drept privat, o organizatie publica internationala, o unitate
publica dintr-un stat strain, o instanta international;! ori adunare parlamentara sau
administrativa ale unui stat strain in al carui serviciu se gaseste functionarul public sau
functionarul pentru a carui influentare faptuitorul primeste sau pretinde foloase, ori
accepts daruri.
Subiect pasiv special secundar este si functionarul public657 sau functionarul asupra
caruia fapta arunca suspiciune.
In practica judiciara s-a decis ca functionarii consulari ai unui stat strain sunt
functionari in sensul prevederilor art. 257 si art. 258 C. pen. Ca atare, fapta de a se prevala
de influenta asupra unui functionar consular, in scopul realizarii unor foloase, constituie
infractiunea de trafic de influenta prevazuta in art. 257 C. pen.658.
Latura obiectiva
Elementul material. Prin art. 257 C. pen. este incriminata vanzarea de influenta,
iar prin art. 61 din Legea nr. 78/2000 este incriminata si cumpararea de influenta659.
Deoarece conditiile de incriminare din cele doua texte citate sunt partial diferite, se
impune o analiza diferentiata a elementelor materiale ale celor doua infractiuni.
1. Elementul material al traficului de influenta pasiv (vanzarea de influenta) consta
in actiunea de traficare a influentei de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se
creada ca are influenta asupra unui functionar public sau functionar.
Actiunea incriminata se poate realiza alternativ prin primirea sau pretinderea unei
sume de bani ori altor foloase sau prin acceptarea promisiunii unor astfel de foloase, ori
acceptarea de daruri pentru a determina pe acel functionar public sau functionar sa faca
ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.
Prin expresia ,,alte foloase" se intelege orice avantaj de natura patrimoniala sau
nepatrimoniala6 .

36
In textul art. 257 C. pen., dupa expresia ,,alte foloase" nu a fost necesar sa se
adauge cuvintele ,,care nu i se cuvin" (ca in textul art. 254 C. pen.), sau cuvantul
,,necuvenite" (ca in denumirea marginals a infractiunii din art. 256 C. pen.),
deoarece in cazul infractiunii de trafic de influenta folosul este intotdeauna
necuvenit, nefiind de conceput ca unei persoane particulare sa i se cuvina o
retributie legala pentru interventia sa (reala sau presupusa) pe langa un functionar
public sau functionar in scopul ca acesta sa faca sau sa nu facS un act ce intra in
atributiile sale66 .
Pentru existenta traficului de influenta nu intereseaza daca interventia pe langa
un functionar public sau un functionar s-a produs sau nu, nici daca prin interventie
(reala sau presupusa) se urmareste determinarea unei actiuni licite (de ex.: efectuarea
corecta de catre un functionar public sau privat a unui act ce intra in atributiile sale
de serviciu) sau a unei actiuni ilicite (de ex.: efectuarea necorecta a actului), ori
determinarea unei inactiuni licite (de ex.: abtinerea de la efectuarea unui act abuziv)
sau a unei inactiuni ilicite (de ex.: neindeplinirea unei indatoriri de serviciu)662.
Pentru existenta infractiunii examinate nu este necesar ca acela pe langa care
urmeaza sa se faca interventia sa cunoasca faptul ca infractorul se prevaleaza de
trecerea pe care o are fata de el si pretinde ori primeste bani sau alte foloase pentru a-
1 determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu. In
cazul in care cunoaste ca infractorul s-a prevalat de influenta pe care o are asupra lui
si prin comportarea sa ii inlesneste savarsirea infractiunii, in acest caz el devine
complice663.
Nu intereseaza pentru existenta infractiunii daca foloasele sunt primite sau
pretinse direct sau indirect, prin persoana interpusa. De asemenea, promisiunile de
foloase si darurile pot fi acceptate direct sau indirect, caz in care persoana interpusa
este instigator sau, dupa caz, complice, in functie de specificul activitatii executate in
concret de aceasta.
Pentru existenta elementului material si deci a infractiunii de trafic de
influenta nu este necesar ca pretinderea banilor sau folosului, sau acceptarea
promisiunii de foloase, ori a darurilor sa fi fost urmata de executare, adica de
satisfacerea pretentiei sau de respectarea promisiunii de foloase. De asemenea, nu
este necesar ca actul ce intra in atributiile functionarului public sau privat sa fi fost
ori nu effectual Este suficient ca s-au primit ori pretins foloase sau ca s-au acceptat
promisiuni de foloase ori daruri in vederea determinarii functionarului public sau
privat
In practica judiciara664 s-a decis ca pretinderea unei sume de bani de la o
persoana si a unei alte sume de la o alta persoana in scopul intervenirii pe langa un
functionar, constituie fapte distincte.
Elementul material al infractiunii de trafic de influenta este realizat si atunci
cand faptuitorul (care are sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui
functionar public sau privat) primeste sau pretinde foloase, accepts promisiuni de
37
foloase, ori accepts daruri nu pentru sine, ci pentru altul (de ex.: pentru sotul sSu ori
pentru o rudS sau prieten si chiar pentru o asociatie).
DacS subiectul activ nemijlocit al infractiunii de trafic de influenta intervine
efectiv pe langa un functionar public sau privat pentru a-1 determina la o actiune ori
inactiune ilicita, el comite si un act de instigare la infractiunea de abuz in serviciu,
are va veni in concurs cu infractiunea de trafic de influenta. De asemenea, in cazul
cand subiectul activ nemijlocit al unui trafic de influenta cumpara favoarea unui
functionar public sau privat in scopul ca acesta sa indeplineasca, sa nu
indeplineasca ori sa intarzie indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de
serviciu, el se face vinovat si de infractiunea de dare de mita, care va veni in
concurs cu infractiunea de trafic de influenta. Functionarul public sau functionarul va
raspunde pentru luare de mita Pentru existenta faptei de trafic de influenta este
necesara numai precizarea actului pentru a carui indeplinire urmeaza sa se exercite
influenta faptuitorului (traficantului), iar nu si indicarea persoanei asupra careia va fi
exercitata. Prin determinarea actului este determinate in mod implicit si persoana
care il va indeplini, ca urmare a realei sau pretinsei influente a faptuitorului, si
anume, functionarul public sau functionarul in ale carui atributii de serviciu intra
indeplinirea acelui act666.

Daca persoana indicata de faptuitor si asupra careia acesta afirmase ca isi va exercita
influenta nu are in atributiile sale efectuarea actului respectiv, infractorul nu savarseste
un trafic de influenta, ci eventual o inselaciune, daca sunt intrunite si celelalte conditii de
incriminare prevazute in art. 215 C. pen.667 Aceeasi solutie se impune si in situatia in
care functionarul public sau functionarul la care face referire traficantul nu exists in
realitate.
Deosebirea intre infractiunile prevazute in art. 215 si 257 C. pen. consta in aceea ca
persoana inselata este de buna-credinta, fiind indusa in eroare de catre faptuitor, cata
vreme beneficiarul traficului de influenta urmareste obtinerea, cu rea-credinta, a
satisfacerii unui interes prin coruperea sau influentarea in alt mod a unui functionar.
Aceasta din urma infractiune subzista si in cazul in care faptuitorul se prevaleaza de un
nume fictiv al functionarului asupra caruia pretinde a avea influenta, fiind suficient sa
mentioneze atributiile acestuia de natura a fi apte sa rezolve interesele celui care solicits
interventia 68.
2. Elementul material al traficului de influenta activ (cumpararea de influenta),
prevazut in art. 61 din Legea nr. 78/2000 consta in actiunea de cumparare a influentei
reale sau presupuse pe langa un functionar public sau functionar care poate fi comisa
alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau
alte foloase pentru a-1 determina sa faca sau sa nu faca un act ce intra in atributiile sale
de serviciu. Aceste notiuni au acelasi inteles ca si in cazul infractiunii de dare de mita.
Deosebirea dintre cele doua infractiuni consta in aceea ca la darea de mita actiunea
incriminata se realizeaza pentru a cumpara indeplinirea sau neindeplinirea activitatii
38
functionarului public sau functionarului, in timp ce la cumpararea de influenta, aceste
actiuni sunt executate pentru a cumpara influenta unui tert asupra activitatii
functionarului public sau functionarului.
Pentru celelalte conditii de incriminare sunt valabile explicatiile date cu privire la
elementul material al traficului de influenta pasiv.
Urmarea imediata, a ambelor fapte penale, consta in crearea unei stari de pericol
pentru bunul mers al activitatii unitatilor prevazute in art. 145 C. pen., persoanelor
juridice de drept privat, organizatiilor publice internationale, unitatilor publice dintr-un
stat strain, instantelor intemationale ori adunarilor parlamentare sau administrative ale
unui stat strain in serviciul careia se afla functionarul public sau privat, dupa caz, vizat
de faptuitor, starea de pericol decurgand din atingerea adusa prin expunerea reputatiei
acestora la neincredere si suspiciuni.
Legdtura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea
imediata trebuie sa existe si rezulta din insasi materialitatea activitatii desfasurate de
faptuitor {ex re), in ambele texte de incriminare.
Latura subiectiva
Forma de vinovatie. Infractiunea de trafic de influenta (pasiv si activ) se savarseste
numai cu intentie directd calificatd prin scop.
Cerintd esentiald. Legea conditioneaza existenta infractiunii de urmarirea unui anumit
scop. Ca atare, pentru realizarea laturii subiective intentia indirecta nu este suficienta, fiind
necesara o intentie calificata si este suficient sa se constate ca a fost urmarit (sau macar
afirmat) de catre faptuitor, pentru ca, indiferent daca s-a realizat ori nu, sa existe intentie
calificata si deci sa existe infractiunea de trafic de influenta669.
Exista si parerea ca aceasta fapta se poate comite si cu intentie indirecta670'.
Forme. Sanctiuni
Forme. Traficul de influenta este o infractiune cu continuturi alternative. Datorita
dependentei ce exista intre aceste continuturi alternative ale infractiunii de trafic de
influenta, faptele prin care se concretizeaza doua sau chiar toate continuturile
mentionate, savarsite de aceeasi persoana, chiar la intervale de timp diferite, reprezinta,
in ansamblu, acte de executare ale unei singure infractiuni (unitate infractionala
naturala), dispozitiile referitoare la infractiunea continuata nefiind aplicabile671.
Intr-o alta opinie672, se considers ca traficul de influenta poate fi comis in forma
continuata daca sunt respectate dispozitiile art. 41 alin. (2) C. pen.
Traficul de influenta este o infractiune de actiune (comisiva) si cu consumare
anticipata, deoarece simpla pretindere de bani sau foloase si simpla acceptare de
promisiuni, care constituie un inceput de punere in executare a hotararii
infractionale sunt suficiente pentru a consuma infractiunea. Tentativa este, prin vointa
legiuitorului, asimilata cu fapta consumata.
Fiind o infractiune instantanee, aceasta se consuma in momentul cand faptuitorul
primeste sau pretinde bani sau alte foloase, ori accepts promisiunea unor astfel de
39
foloase, sau accepts daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, pentru a
determina pe un functionar public sau functionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra in
atributiile sale de serviciu. Pentru consumarea infractiunii nu are importanta daca s-a
produs ori nu interventia pe langa functionarul public sau functionar, daca s-a efectuat
ori nu actul ce intra in atributiile de serviciu ale acestuia. De asemenea, este fara
eficienta juridica, in cazul pretinderii de foloase ori acceptarii promisiunii de foloase,
imprejurarea ca pretentia a fost sau nu satisfacuta, ori ca promisiunea de foloase a fost
sau nu respectata 73.
Situatia este similara si in ceea ce priveste cumpararea de influenta care este tot o
infractiune de actiune (comisiva) si cu consumare anticipata.
Instanta suprema674 a decis ca purtarea unor discutii repetate cu mai multe persoane
aflate impreuna, urmate de primirea unor foloase de la acestea in acelasi timp si loc, nu
atribuie faptei semnificatia unei infractiuni continuate de trafic de influenta, caracterizata
prin savarsirea repetata a unor actiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi
infractiuni, ci constituie o unitate naturala de infractiune. Aceasta unitate nu este
incompatibila cu existenta unei pluralitati de acte materiale, cu conditia ca acestea,
considerate in ansamblul lor prin legatura fireasca dintre ele, sa alcatuiasca o singura
actiune in vederea aceluiasi rezultat.
Sanctiuni. Pedeapsa prevazuta de lege pentru traficul de influenta pasiv si eel activ
este inchisoarea de la 2 la 10 ani.
Persoana iuridica se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 la 600.000 lei, conform
art. 71 alin. (2) C. pen.
Daca traficul de influenta (pasiv sau activ) este savarsit de persoanele care, potrivit
legii, au atributii de constatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare,
urmarire sau judecare a infractiunilor sau de functionarii cu atributii de control, maximul
special al pedepsei se majoreaza cu 2 ani.
Conform art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca traficul de influenta (pasiv sau activ)
este savarsit in interesul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia
dintre membrii acesteia sau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale
internationale ori schimburile sau investitiile internationale, maximul pedepsei prevazute
de lege pentru aceasta fapta penala se majoreaza cu 5 ani.
Potrivit art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 256 alin. (2) C. pen., banii, valorile
sau orice alte bunuri primite de faptuitor se confisca, in natura sau prin echivalent
banesc, dupa caz, si nu se restituie beneficiarilor traficului de influenta care denunta
autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire penala sa fi fost sesizat. In raport cu
prevederile mentionate, decizia de indrumare nr. 3/1973 nu poate constitui un temei
pentru neconfiscarea valorilor si restituirea lor persoanei care le-a dat675.
Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul traficului de influenta
pasiv sau activ se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul

40
este obligat la plata echivalentului lor in bani676. Daca sumele au fost
restituite de infractor persoanei de la care le-a primit, se va dispune
confiscarea lor de la aceasta persoana.
Dispozitiile referitoare la confiscare nu se aplica in situatia in care fapta
s-a comis prin pretindere sau acceptare de promisiuni.
In cazul infractiunii de trafic de influenta suma de bani pretinsa de
inculpat nu este supusa confiscarii, daca a fost folosita pentru prinderea in
flagrant delict a inculpatului si, ulterior, restituita denuntatorului, fapta fiind
denuntata organului de urmarire penala inainte de sesizarea acestuia cu
privire la savarsirea infractiunii prevazuta in art. 257 C. pen.677
Sumele de bani date de cumparatorul de trafic sunt supuse confiscarii
si nu pot constitui obiectul unor pretentii civile din partea celui care a platit-
o, deoarece scopul pentru care au fost remise este unul ilicit678.
Bunurile si valorile primite trebuie sa fie luate de la persoanele ce le
detin, textul de lege nefacand nici o distinctie in aceasta privinta, dupa
persoana detinatorului, si deci ar insemna sa se adauge la lege daca s-ar
conditiona confiscarea de imprejurarea ca bunurile sa se gaseasca la
inculpat.
Dispozitiile referitoare la plata echivalentului banesc au in vedere nu
cazul in care banii, valorile sau orice alte bunuri nu mai sunt detinute de
inculpat, ci situatia in care identificarea si preluarea acestora nu mai este
posibila in mod obiectiv, fie ca detinatorul nu este cunoscut, fie pentru ca
bunurile au trecut intre timp in proprietatea unei terte persoane de buna-
credinta679.
Traficul de influenta activ (cumpararea de influenta) nu se pedepseste
daca faptuitorul denunta autoritatii fapta mai inainte ca organul de urmarire
sa fi fost sesizat pentru acea fapta. In aceasta situatie, banii, valorile sau
orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat.
Astfel, in cazul denuntarii de catre eel care a dat banii si bunurile
faptuitorului, acestea se restituie in temeiul art. 61 alin. (4) din Legea nr.
78/2000 celui care le-a dat si nu se confisca680.
Instanta suprema a mai decis ca traficul de influenta nu poate intra in
concurs cu inselaciunea si ca persoana care a dat suma de bani nu poate
avea calitatea de parte civila, iar sumele date vor fi confiscate681.
Top of the Document

41

S-ar putea să vă placă și