FRUCTE ALCALINE FRUCTE ACIDE

stafide, curmale, smochine, ananas, mere şi

toate conservele, gemuri, dulceţuri, fructe
cidru
zaharisite, glazurate, fructe uscate conservate cu
caise, piersici, cireşe, avocado, struguri,
sulfură
banane coapte, căpşuni, grape-fruit, mango,
fructe proaspete consumate zahăr
pepene galben/roşu, nectarine, măsline
banane verzi, măsline verzi, prune
negre, papaya, pere,
LEGUME ALCALINE LEGUME ACIDE
ciuperci, mazăre verde, broccoli, conopidă, ardei iute,
roşii varza roşie şi albă, ceapă, usturoi, praz,
salată verde, sfeclă
asparagus
morcovi, cartofi, spanac, anghinare,
castraveţi, andive
pătrunjel, păstârnac, ardei, dovleac, ridichi, rubarbăr
soia boabe toate tipurile de fasole şi linte cu excepţia celor
in, bostan, nap, vinete, leguminoase încolţite germinate *
CEREALE ALCALINE CEREALE ACIDE
produse de patiserie, pâine albă, pâine int
cereale proaspete, orz verde
19219c25t egrală sau graham, amidon, aluaturi,
popcorn, mălai, paste făinoase, griş, orez (alb,
alimente neutre dar care absorb aciditatea brun, basmati)
digestivă: pâine prajită, pâine mai veche de 2
zile (conţin mai puţin gluten care generează
făină de ovăz, orez, orz, secară, fulgi de cereale
exces de mucus în corp).
*
LACTATE ALCALINE LACTATE ACIDE
Parmezan, brânzeturi fermentate, caşcaval,
lapte smântânit, kefir, zer, unt, frişcă
telemea

lapte proaspăt (vacă, capră)

îngheţată, iaurt îndulcit sau iaurt cu fructe
iaurt simplu nepasteurizat sau lapte prins
lapte fiert, lapte praf, smântână fermentată
ALIMENTE GĂTITE ALCALINE ALIMENTE GĂTITE ACIDE
legume fierte, coapte, mâncăruri sau ghiveci Alimente foarte acide: mâncăruri ce conţin roşii
de legume, dar fără roşii sau bulion fierte, bulion sau pasta de roşii, supele în care a
fiert carnea, supele cu adaos de vegeta, spanac
supe de zarzavat şi de rădăcinoase fără carne gătit, conserve
DULCIURI ALCALINE DULCIURI ACIDE
suc de trestie de zahăr, zahăr din trestie
uscat dulciuri, prăjituri, biscuiţi, napolitane, ciocolată,
îndulcitori sintetici (zaharină,aspartam, sorbitol),
sirop de orez brun miere artificială sau prelucrată cu zahăr,
fructoză, lactoză
(mierea în cantităţi mari poate forma şi acizi)
PRODUSE ANIMALE ALCALINE PRODUSE ANIMALE ACIDE
mezeluri, toate tipurile de carne de mamifere,
ouă de prepeliţă, ouă de raţă pasăre, peşte, gelatina, grăsime, icre, ouă de
găină
BĂUTURI ALCALINE BĂUTURI ACIDE
sucuri de legume rădăcinoase, ceaiuri de
plante neîndulcite, apa plată şi apa de izvor toate băuturile alcoolice, răcoritoare sintetice,
sunt considerate neutre, deşi în realitate au cola, cafea, cacao, sifon
un pH uşor acid (între 6-7)
DIVERSE - ALCALINE DIVERSE - ACIDE
aproape toate condimentele, murături făcute cu oţet, maioneze, sare rafinată,
 sosuri, ketchup, pastă de roşii, muştar (pastă),
curry
produse din lucernă, alge

aditivi alimentari sintetici: arome, coloranţi,

ghimbir, amalaki, sare de mare
glutamat, conservanţi ca: benzoat, oţet,
saramură, fum
drojdie de bere (calup)
ALIMENTE ULEIOASE ALCALINE ALIMENTE ULEIOASE ACIDE
ulei presat la rece de floarea soarelui sau ulei rafinat de floarea soarelui sau de măsline
măsline
fructe oleaginoase şi seminţe coapte sau prăjite
ulei de peşte, ulei de primula, migdale,
sâmburi de dovleac, alune,susan,
castane,nucă de cocos proaspătă nuci, fistic
OBICEIURI CARE ALCALINIZEAZĂ
OBICEIURI CARE PRODUC ACIDOZĂ
CORPUL
fumatul, aromatizanţi şi parfumuri sintetice
somnul, relaxarea, sauna, exerciţiul fizic,
somn insuficient, medicamentele de sinteză
meditaţia, exerciţiile de respiraţie

suprasolicitarea, supărarea, mânia,

buna dispoziţie, bucuria, fericirea, calmul
stresul,ura,revolta

* Dintre alimentele care generează aciditate, grupa cerealelor şi a leguminoaselor constuie o

parte importantă din piramida alimentaţiei. Ele se recomandă a fi consumate împreună cu
alimente alcaline pentru a realiza un echilibru în digestie.

Două grupe aparte de alimente sunt:

Alimentele alcaline sau neutre care generează

Alimentele acide care generează alcalinitate
aciditate
lămâie, grape-fruit, oţet de mere diluat în apă
zahăr, dulciuri, majoritatea produselor de
cofetărie şi patiserie preparate cu făină albă şi murături uşor fermentate cum sunt castraveţii
zahăr, alimente bogate în glucide cum ar fi de vară în saramură sau varza murată în primele
orezul 3 luni. Aceste alimente, prin acizii slabi pe care îi
conţin, favorizează digestia şi scad hipersecreţia
de acid din stomac.

Majoritatea fructelor au o reacţie chimică acidă în laborator, dar nu acelaşi lucru se petrece în
corpul uman, pentru că în realitate ele devin alcaline prin metabolizare. În schimb mierea şi
zahărul sunt alcaline, dar din cauza conţinutului mare de glucide formează acizi.

Hiperaciditatea

O stare prelungită de oboseală, uneori până la epuizare, poate fi semnul unor deficienţe sau
maladii de natură foarte diferită. Este ştiut că lipsa de vitamine, de fier sau alte minerale,
schimbările de vreme sau lipsa luminii dătătoare de energie pot avea drept consecinţă o stare
de oboseală. Dar şi apneea ce însoţeşte sforăitul din timpul somnului duce la o epuizare în
timpul zilei. Mai puţin cunoscut este faptul că şi o sinuzită cronică este însoţită de oboseală sau
că, la femei, o epuizare de durată poate anunţa un infarct miocardic. Dar oboseala mai poate
avea o cauză cât se poate de neaşteptată.
"Ploaia acidă a făcut vâlvă în urmă cu câţiva ani, omul acid va face în viitor". Afirmaţia îi
aparţine publicistului Norbert Treutwein, autorul cărţii "Hiperaciditate - bolnav fără motiv",
susţinător al teoriei după care, datorită unei hiperacidităţi cronice, omul nu numai că este lipsit
de vlagă şi morocănos, dar îşi distruge cu totul sănătatea. Autorul crede că migrenele şi
reumatismul, cancerul, infarctul miocardic şi diabetul, psihozele şi nevrozele sunt întotdeauna
însoţite de o aciditate crescută.
La orice adult sănătos sunt în funcţie mecanisme de reglare, care stabilesc un echilibru între
conţinutul acid şi cel bazic din organism. La pacienţii cu acidoză (creşterea acidităţii şi
reducerea rezervei alcaline din sânge) este vorba într-adevăr de o stare patologică. Pe baza
valorii pH se poate stabili cât de acid sau cât de bazic este sângele, dar şi urina. Pe o scală de
la 1 până la 14, punctul de neutralitate se află la 7. Sângele nostru are valori pH de 7,35 până
la 7,45, este aşadar uşor bazic. Valorile din urină pot oscila între 4 la oamenii foarte bolnavi şi
8 la sugari. În general, starea de boală este asociată cu acizii, starea de sănătate cu bazele şi
mineralele alcaline. Dat fiind că rinichii contribuie la eliminarea acizilor, la oamenii mai în
vârstă, la care funcţia renală începe să fie îngrădită, hiperaciditatea este o problemă serioasă.
Îmbătrânirea - se mai spune - nu este nimic altceva decât intoxicarea continuă cu depunerile
acide, pe care organismul nu mai reuşeşte să le neutralizeze.

Există în corp mai multe sisteme lichidiene interconectate şi fiecare are pH-ul său:

1. pH-ul digestiv

În funcţie de alimentele consumate şi de secreţiile digestive, pH-ul poate varia aici de la 2

(acidul clorhidric din stomac), pâna la 9 (sucul pancreatic). Dintre toate sistemele de pH
amintite sistemul digestiv se dezechilibrează cel mai uşor şi de aceea el reprezintă o cheie în
menţinerea sănătăţii. Într-un mod similar Ayurveda consideră focul digestiv Agni drept cheia
sănătăţii şi a bolii. De aceea vom acorda un spaţiu mai larg alimentaţiei.

2. pH-ul sângelui şi limfei

Prin cele aproximativ 5 l de sânge şi 2 l de limfă, aceste lichide drenează şi hrănesc restul de
aproximativ 60-70 de kg de ţesuturi ale unui adult. De aceea au rol de tampon pentru
păstrarea unei acidităţi normale în ţesuturi.

3. pH-ul ţesuturilor

La cei sănătoşi ţesuturile au un pH apropiat de cel al sângelui, dar la cei bolnavi, care
semnalează dureri reumatice, migrene, la cei obezi, cu diabet, boli cardiovasculare sau cancer,
pH-ul ţesuturilor este cu siguranţă acid. Spre deosebire de sânge care trebuie să-şi păstreze
un pH constant, ţesuturile pot fi convertite în adevărate rezervoare ale rezidurilor acide
(grăsime în exces, calculi, excerscenţe osoase sau tumori). Unele ţesuturi cum ar fi oasele şi
muşchii pot fi spoliate de rezerva de minerale alcaline, acest fapt conducând la osteoporoză,
dureri ale coloanei vertebrale şi spasmofilie. Acest sistem al ţesuturilor corporale necesită un
timp mai îndelungat pentru a se echilibra, de aceea primele săptămâni de tratament sunt
destinate transformărilor ce au loc în ţesuturi, fără să apară neapărat rezultate vizibile cum ar
fi scăderea în greutate sau dizolvarea calculilor.
4. pH-ul urinei şi al transpiraţiei

Are rol de supapă de control asupra pH-ului sanguin şi de aceea poate varia între valorile de
4.5 şi 8. Majoritatea oamenilor în condiţiile alimentaţiei actuale au un pH cuprins între 5-6. Cei
vegetarieni au un pH urinar uşor mai alcalin, cuprins între 5.8-7.

Cu cât urina e mai acidă, sângele şi ţesuturile sunt mai acide. În anumite faze ale bolilor pH-ul
urinar poate fi alcalin dar ţesuturile să fie acide, acest fapt datorându-se unor blocaje în
sistemul excretor, fie datorită faptului că reziduurile acide sunt profund legate în ţesuturi şi nu
pot fi dizolvate uşor, ci doar prin tratament adecvat. (vezi tratamentele de oleaţie Abhyanga
din medicina Ayurveda). http://www.medicinanaturala.20m.com/photo6.html

Cauzele hiperacidităţii:

1. Dieta acidă (explicată pe larg în tabelul anterior).

2. Emoţii negative

3. Alimente incompatibile. Chiar şi cele mai alcaline alimente pot genera aciditate dacă sunt
consumate împreună cu alimente incompatibile. De exemplu alimentele care conţin glucide
au nevoie de sucuri digestive alcaline în timp ce proteinele se digeră la un pH acid.

Reguli pentru a asigura compatibilitatea alimentară şi a evita aciditatea:

 Fructele se mănâncă înainte de masă cu cel puţin 30 de minute sau constituie o masă
separată

 Dulciurile nu se manâncă după mâncare

 Laptele este un aliment complex şi greu de digerat. Trebuie băut cald şi eventual
condimentat. Este bine să nu fie combinat cu nici un alt aliment

 Nu se bea apă rece la masă sau după masă, ci doar apă fierbinte

Vezi şi capitolul „Compatibilităţi alimentare” din cartea „Ghid de alimentaţie sănătoasă” Dr.
Ovidiu Chiş

Alimentaţia şi stilul de viaţă

Echilibrul între rezervele de acizi şi de baze din corp depinde de modul nostru de viaţă.
Stresul, lipsa de mişcare, o alimentaţie greşită, fumatul, consumul de alcool şi de cafea, cresc
aciditatea din organism. Consecinţele caracteristice ale unei hiperacidităţi de durată sunt
tulburări digestive, slăbirea sistemului imunitar, afectări ale coloanei vertebrale, gută,
reumatism sau sclerozări ale arterelor. Cu hiperaciditatea sunt puse în legătură şi perturbările
vegetative, cum ar fi migrenele sau aritmiile funcţionale.
Pentru a nu se ajunge la pragul de la care hiperaciditatea devine un factor extrem de nociv
pentru organism, pot fi luate o serie de măsuri preventive. Se înţelege că rolul esenţial în
asigurarea echilibrului revine unei alimentaţii sănătoase. Pentru fiecare aliment luat în parte
există o proporţie diferită de componente cu efect acid şi cu efect bazic. Sunt cunoscute însă
grupele de alimente care acţionează într-un sens sau altul:

Aproape toate legumele în Efect bazic slab au Efect acid slab au Hiperaciditate provoacă
special cele proaspete iaurtul, fructele brânza de vaci, mai cu seamă carnea,
sunt alcaline şi uscate, ciupercile şi smântâna, pâinea inclusiv mezelurile şi
echilibrează aciditatea leguminoasele în integrală şi familia dulciurile, alcoolul şi
excesivă. păstaie. nucilor. cafeaua. Dar şi ouăle,
brânza şi produsele
Alimentele care conţin făinoase.
multe minerale bazice
sunt salatele, fructele şi
legumele, mai cu seamă
ceapa, cartofii, morcovii.
Trebuie reţinut faptul că în copilărie organismul reuşeşte mai uşor să se echilibreze după
consumul de dulciuri şi carne, deşi copii cresc mai sănătoşi fără să le mănânce, dar odată cu
înaintarea în vârstă, consumul lor trebuie tot mai mult redus. Benefică pentru eliminarea
surplusului de aciditate este transpiraţia, de exemplu în sauna. Sunt de asemeni recomandate
înotul şi mersul pe bicicletă. Mineralele naturale extrase din cochilii, coajă de ou, alge şi săruri
marine, în special calciu, vitamina D, zinc, cupru şi magneziu sunt recomandate în curele
pentru alcalinizarea corpului.
Alimentele bogate în sulfuri, cloruri, azotaţi şi fosfaţi au un efect acidifiant. Proteinele animale
sunt bogate în astfel de substanţe. Mineralele alcaline ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu
neutralizează aciditatea. Aceste elemente se găsesc din abundenţă în alimentele vegetale.
Corpul stochează aceste minerale în oase şi le eliberează atunci când trebuie să echilibreze
pH-ul sanguin. Când datorită consumului repetat de alimente acide sau poluate chimic dar şi a
îmbătrânirii ţesuturilor, corpul îşi epuizează rezervele vitale de minerale şi apare starea de
acidoză.
Acidoza este cauza majorităţii bolilor la omul modern. Atunci când se instalează în ţesuturile
corporale, acest fenomen are loc în ordinea de hrănire a ţesuturilor, aşa cum este dată ea în
medicina Ayurveda:
1 Rasa dhatu (limfa) ulcer gastro-duodenal, gastrită, diabet zaharat, colită
2 Rakta dhatu (sângele) Hipertensiune arterială, ateroscleroză, cardiopatie
ischemică, hemoroizi, boli de piele
3 Mamsa dhatu (muşchii) pietre la rinichi şi vezica biliară, afecţiuni ale ochilor
4 Meda dhatu (grăsimea) obezitate, celulită, afecţiuni ale părului, unghiilor şi
dinţilor, degenerescenţă grasă a organelor
5 Asthi dhatu (oasele) osteoporoza, reumatism, artroze, artrita, gută, cariile
dentare, oboseală generalizată
6 Majja dhatu (ţesutul nervos şi oboseală, migrene, stres, nevroze, leucemie
măduva)
7 Shukra dhatu (fluidele infertilitate, impotenţă, noduli mamari, chisturi ovariene,
reproducătoare) infecţii şi inflamaţii ale organelor genitale, răni ale colului
uterin
8 Ojas (vigoarea şi radiaţia oboseală cronică, scăderea imunităţii care poate permite
energetică) instalarea unor infecţii cronice ca hepatita, TBC sau a
unor boli grave cum este cancerul