JULES VERNE DRUMUL FRANTEI

I Ma numesc Natalis Delpierre. Sint nascut in 1761, la Grattepanche, un sat din Pi cardia. Tatal meu era agricultor si lucra pe mosia marchizului d'Estrelle. Mama il ajuta pe cit ii sta in putinta si tot astfel eu si surorile mele. Tata nu pos eda nimic. in afara de faptul ca era agricultor, tata mai cinta si la strana in biserica. Avea o voce puternica si se auzea din cimitirul situat in preajma bise ricii. Ar fi putut deci sa fie preot, sau cum se spune prin partea locului un om muiat in cerneala. Singurul lucru pe care l-am mostenit de la el, e vocea lui. Tata si mama au muncit din greu. Au murit in acelasi an in '79. Sa le fi e tarina usoara. Din cele doua surori ale mele, cea mai mare Firmininia, pe vrem ea cind s-au petrecut cele ce voi istorisi aici, avea patruzeci si cinci de ani, mijlocia, lrma, patruzeci si eu treizeci si unu. Cind au murit parintii nostri, Firminia era maritata cu un barbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lac atus care n-a putut sa aiba niciodata atelierul lui propriu, desi era un muncito r foarte priceput. Cit despre copii au avut trei in 8l si peste citiva ani mai t irziu au dobindit si un al patrulea. Sora mea lrma nu se maritase si era fata ba trina. Nu puteam sa ma bizui asadar pe ea nici pe sora mea cealalta ca sa-mi fac un rost in lume. Mi l-am croit singur, astfel ca la batrinete am putut sa vin i n ajutorul familiei mele. Tatal meu a murit cel dintii si dupa sase luni mama. Lucrul acesta m-a indur erat mult. Dar asa e soarta trebuie sa pierzi pe cei care iti sint dragi, dupa cum trebuie sa pierzi pe cei care iti sint indiferenti. Cu toate astea trebuie s a ne silim sa stim din acei care sint iubiti, cind ne va veni si noua rindul sa parasim lumea aceasta. Mostenirea parinteasca, dupa ce au fost achitate toate datoriile, nu s-a rid icat la mai mult de o suta cincizeci de livre, economiile a saizeci de ani de mu nca ! Banii acestia s-au impartit intre mine si surorile mele, ceea ce inseamna ca nu ne-am ales aproape cu nimic. Ma gaseam deci la optsprezece ani cu vreo douazeci de livre in buzunar Dar e ram vinjos si obisnuit cu muncile grele. Si apoi aveam o voce frumoasa. Totusi n u stiam nici sa scriu, nici sa citesc. N-am invatat decit mai tirziu dupa cum ve ti vedea. Si cind te apuci sa inveti carte tirziu intimpini multe greutati. Felu l de a-ti exprima ideile se resimte vesnic, ceea ce se va constata si in povesti rea de fata. Ce eram sa ma fac ? Sa continui meseria tatalui meu ? Sa muncesc din raspute ri pentru altii ca la urma sa nu ma aleg cu nimici Trista, perspectiva care nu e ra facuta ca sa ma ispiteasca. O imprejurare mi-a hotarit insa deodata soarta. Un var al marchizului d'Estrelle, contele de Linois, sosi intr-o buna zi la Grattepanche. Contele acesta era capitan in regimentul la Fere si obtinuse un co ncediu de doua luni pe care venise sa-1 petreaca la varul lui. Se organizara ime diat vinatori de vulpi si porci mistreti, in afara de serbarile la care particip ara multe femei frumoase, fara sa mai pun la socoteala nevasta marchizului care aproape ca le intrecea pe toate. In imprejurarea asta nu tineam seama insa decit de capitanul de Linois. Era un ofiter cu apucaturi distinse si foarte binevoitor. Numai vazindu-1, imi venis e gustul sa ma fac militar. Nu era oare cea mai nimerita cariera atunci cind tre buie sa traiesti de pe urma bratelor si mai ales cind esti si robust ? De altfel cind nu-ti lipseste curajul si ai si putin noroc, nu se poate sa nu izbutesti i n cariera armelor inainte de '89, multa lume si-a inchipuit ca nu simplu soldat, fiu de tirgovet, sau de taran, nu putea nicicind sa devina ofiter. E o greseala . Mai intii daca esti hotarit si ai si purtari bune, poti sa ajungi foarte usor subofiter. Pe urma, dupa ce ai stat in gradul acesta zece ani in timp de pace sa

u cinci in timp de razboi, poti sa fii inaintat lesne sublocotenent si in sfirsi t, capitan... De aici incolo nu mai poti inainta insa... La urma urmei, gradul d e capitan nu e deloc de dispretuit. Contele de Linois observase adesea in timpul vinatorii ca eram un om vinjos si foarte sprinten. Fireste ca nu eram inzestrat cu o prevedere si o Inteligenta neobisnuita, totusi, nu eram de dispretuit. Imi pari un tinar bine inzestrat, imi zise intr-o zi contele de Linois. Si voinic ? Da, domnule conte. Cred. Foarte bine. 1 Asta a fost tot ce am vorbit cu el in ziua aceea. Cu toate astea, am mai vor bit cu el dupa cum se va vedea mai tirziu. Pe vremea aceea exista in armata un obicei foarte ciudat. Se stie cum se recruta u soldatii. in fiecare ant citiva militari veneau sa cerceteze tinutul. Iti dade au sa bei mai mult ca de obicei. Semnai o hirtie cind stiai sa scrii si in cazul ca nu stiai carte, facea i o cruce ceea ce echivala cu o iscalitura, primeai o suta de livre care erau ba ute mai inainte chiar de a le fi incasat, iti stringeai lucrurile si erai primit in armata. Or, felul acesta de a proceda, nu mi-ar fi convenit niciodata, daca aveam po fta sa ma fac militar, nu voiam sa ma vind. Imi place sa cred ca voi fi inteles de toti aceia care poseda simtul demnitatii si respectul fata de persoana lor. Ei bine, in timpurile acelea, cind un ofiter; obtinea un concediu, trebuia, conform regulamentului, sa aduca la intoarcere, unul sau doi recruti. La rindul lor, subofiterii aveau si ei aceeasi indatorire. Pretul angajamentului varia atu nci intre douazeci si douazeci si cinci livre. Stiam toate acestea si imi faurisem un plan. De aceea, de indata ce contele de Linois isi terminase concediul, mi-am facut curaj si m-am prezentat lui, rugi ndu-1 sa ma ia ca recrut. Tu ? intreba el. Eu, domnule conte. Citi ani ai ? ^H^^^^^^?f Optsprezece ani. Si vrei sa fii soldat ? Daca ma primiti si va face placere. Aici nu e vorba daea imi face mie placere, ci daca iti face tie. Da, imi face. Pentru douazeci de livre ? Nu. Vreau sa-mi slujesc tara. Si fiindca mi-ar fi rusine sa ma vind, n-o sa prim esc cele douazeci de livre. Cum te numesti ? Natalis Delpierre. Ei bine, Natalis, te primesc. Ma simt incintat, domnule capitan. Si daca o sa fii ascultator, o sa ajungi departe. Voi fi vesnic la ordinele d-voastra. Te previn ca am sa pregatesc regimentul si am sa ma imbrac. Iti place marea ? Da. Bine ! O sa trecem marea. Stii ca America se lupta in prezent cu englezii pe car e vrea sa-i alunge de pe teritoriul ei. Ce este America ? intr-adevar, nu auzisem niciodata vorbindu-se despre America. E o tara indracita, raspunse capitanul de Linois, o tara care se lupta ca sa-si cucereasca ne-atirnarea ! Acolo de vreo doi ani a devenit celebru marchizul de L afayette. Or, anul trecut, regele Ludovic al XVI-lea a fagaduit sprijinul soldat ilor iui ca sa vina in ajutor americanilor. Contele de Rocheambeau o sa plece in tr-acolo cu amiralul de Grasse si cu sase mii de oamenii. Am faurit si eu planul sa ma duc cu el pe noul continent si, daca vrei sa ma insotesti, vom merge sa s capam America.

Sa mergem. De ce sa nu mergem ? Iata cum fara sa stiu aproape nimic m-am inrolat in corpul expeditionar al conte lui de Rochambeau si am debarcat la New-Port in 1780. Acolo, timp de trei ani, am stat departe de Franta. Am vazut pe generalul Wa shington, un urias de doi metri si ceva, cu niste picioare si niste miini nespus de mari, cu o tunica albastra si o cocarda neagra. Am vazut pe marinarul Paul J ones pe bordul vaporului sau nBonhomme Richard". Am vazut pe generalul Anthony W ayne poreclit Turbatul". M-am batut in mai multe rinduri, nu fara sa ma fi inchin at inainte de a trage primul glonte. Am luat parte la batalia de la Yorktown in Virginia, unde dupa o lupta memorabila, lordul, Corwallis, s-a dus la Washington . M-am inapoiat in Franta la "33. Am scapat fara sa fiu ranit, simplu soldat, ca inainte de plecare. Ce vreti, daca nu stiam carte. Contele de Linois se inapoiase cu noi. Voia sa ma inroleze in regimentul la Fere in care urma sa intre iarasi. Pe mine insa ma batea gindul sa intru Ia cava lerie. imi placeau caii din instinct si pina sa ajung, ofiter imi trebuiau grade , grade, si iarasi grade. Stiu ca este ispititoare uniforma de infanterie cu toate podeabele ei variat e. Dar ce vreti, calul e cal si, dupa o.matura chibzuinta, mi-am gasit o adevara ta vocatie pentru arma cavaleriei. Asadar, i-am multumit contelui de Linois, car e m-a recomandat prietenului sau, colonelul de Lostanges si m-am inrolat in regi mentul Royal - Picardie. Imi place regimentul acesta frumos si rog sa fiu iertat daca vorbesc de el c u o induiosare ridicola, poate. Aici mi-am facut aproape intreaga mea cariera, s timat de sefii mei, a caror protectie nu mi-a lipsit niciodata si care au fost i ntr-adevar foarte buni cu mine. De altfel peste citiva ani mai tirziu, in '92 regimentul la Fere a avut o pu rtare atit de ciudata in raporturile lui cu generalul austriac Beaulieu, incit n u pot sa regret ca am parasit regimentul, asa ca nu voi mai vorbi de el. M-am intors deci in regimentul Royal-Picardie. Nici nu-si poate inchipui cin eva un regiment mai frumos. Devenise familia mea. L-am ramas credincios pina in clipa in care a fost desfiintat. Ma simteam in largul meu aici. Fredonam toate s emnalele, caci am avut intotdeauna prostul obicei de a fluiera. Noroc ca mi se i erta obiceiul acesta. Timp de opt ani n-am facut decit sa plec din garnizoana in garnizoana si far a a avea ocazia de a da piept cu inamicul. In sfirsit, viata aceasta nu este lip sita de farmec, cind stii sa te impaci cu ea. Si apoi era ceva sa vezi tinuturi noi, mai ales cind nu prea ai calatorit, cum era cazul meu. Dupa America am avut ocazia sa vizitez tinuturi noi in Franta, nadajduind sa vad in curind alte tari ale Europei. in 85 eram la Sarrelouis, in 88 la Angers, in 91 am fost cu colon elul Serre de Gras in Britania, la Josselin, la Pontivy, la Ploermel, la Nantes, in 92 am fost la Charleville cu colonelul de Wardner, cu colonelul de Lostende si cu colonelul La Hoque, iar in 93 am fost cu colonelul Le Comte. Dar am uitat sa va spun ca ia 1 ianuarie 92 se votase o lege care schimbase cu totul alcatuirea armatei. Regimentul Royal-Picardie a fost clasat al 20-lea d e cavalerie. Organizatia aceasta a dainuit pina in 1803. Totusi, regimentul nu s i-a pierdut vechea denumire sub care era cunoscut de altfel in toata lumea. In timpul colonelului Serre de Gras, am fost inaintat la gradul de brigadier , spre marea mea satisfactie, iar in timpul colonelului de Wardner, am fost inai ntat sergent major, ceea ce mi-a pricinuit si mai multa placere inca. Implinisem atunci treisprezece ani de serviciu, facusem o singura campanie din care am sca pat neranit. In privinta inaintarii n-aveam de ce sa ma pling. Nu puteam sa dobi ndesc un grad mai mare, de vreme ce, o repet, nu stiam nici sa scriu, nici sa ci tesc. In schimb fredonam tot felul de arii, ceea ce poate nu prea era convenabil pentru un subofiter. Sergentul major Natalis Delpierre ! Nu aveam parfe dreptul sa ma falesc cu a cest grad ? De aceea aveam o recunostinta nemarginita fata de colonelul Wardner, cu toata asprimea lui. In ziua in care am fost inaintat sergent major, am facut un chef strasnic cu camarazii mei si mi-am cusut pe maneca doua galoane mari de aur. Eram in garnizoana la Charleviile, cind am, cerut si am obtinut un conced

n-am reusit sa trec peste gradul de capi tan. Irondart. de cidru sau doua cesti de cafea. Regimentul Royale-Picardie find desfiintat. Acolo a capturat sase batalioane d e grenadieri austriaci si a pus pe goana un regiment maghiar. domnule". Si acum cind va cer permisiunea de a ma exprima fara rezerva. Apoi. De aceea. desi am implin it acum saptezeci de ani. ca sa sfirsesc in ceea ce ma priveste si tot astfel in ceea ce concern e bravul meu regiment. imi vor. ceea ce e si asa destul de frumos pentru un fiu de taran. Mai intii. Si atunci se iscau certuri car e nu se mai sfirseau. Dar sa nu se uite ca nu sint cult. in timpul razboai elor imperiului. n-am indraznit sa spun datorita carui motiv. Ce vreti ? Nu poti face doua lucruri dintr-odata. ci nd eu de fapt eu am fost la stanga si vice-versa. iata in citeva cuvinte cele ce am sa va povestesc. De altminteri tot c e voi spune aici nu sint decit impresii pe care nu le voi discuta. Nu ma voi avinta in digresiuni in utile desi voi spune totul. eram hotarit sa-1 prescurtez la nevoie. Si apoi daca in povestirea aceasta simpla imi vor scapa citeva expresii simple si nemestesugi te. desi lucrul acesta n-o privea la fel vedea cu ochi rai ceea c e se petrecea in Franta. II . conte. principe. general. nu Davout sau un Murat. a luat parte cu armata din Itali a unde s-a ilustrat in luptele de la Marengo. Tot i n anul acela. intr-un caz de razboi. iar in 1815 am fost pus in retragere. maresal. Prietenii nu m-au int eles aproape de loc sau deandoaselea. Intr-adevar aveam treaba in Germania si chiar in Pru sia. Cit despre regimentul Royal-Picardie.iu de doua luni. Povestirea aceasta este dedicata deci prietenilor mei di n Grattepanche. Bettembos. duce. regimentul a devenit semibrigada luind parte la campaniile armatei de la Nord si ale trupelor din Sambreet-Meuse pina in 1797. in urma decretului de la 21. ceream un concediu. Tocmai povestea acestui concediu vreau s-o istorisesc aici si i ata de ce. am intrat intr-un regim ent de dragoni. In lupta aceasta a m fost ranit de un glonte in sold. ca pe vremea aceea . ma voi multumi doar sa povestesc ceea ce am va zut sau am facut in timpul concediului meu in Germania. Acum. Cind unul spunea ca am fost la dreapta. februarie. socotesc ca ar fi foarte nimerit sa scr iu eu insumi povestea acestui concediu. Am obtinut asadar concediul meu la 7 iunie 1792. foarte vagi cu privire la un razboi cu Germania. Totusi speram ca lucrurile se vor orindui. in 1803. tot asa cum au ajuns la Ney. asa ca nu am darul sa povestesc frumos lucrurile. Se spunea ca Europa. cind voi vorbi de mine. asa ca nadajduiesc ca nimeni nu se va mai certa pentru mine. intre doua pahare. familiilor Ternisien. am povestit in dese rinduri campaniile la care am luat parte. se va vedea in ce imprejurari am invatat sa citesc. trebui doar citeva rinduri ca sa sfirsesc cu el. Pointefer. luind parte la toate razboaiele imperiului. Acum. de vreme ce am invatat carte. De altfel. Totodata semi-brigada aceasta s-a distins in luptele de l a Lincelles si Contray unde am fost inaintat locotenent. De cind sint in retragere. fiindca datori ta acestei rani am fost inaintat capitan. Or. M-am pus asadar pe lucru. sa scri u ceea ce trebuia sa-mi permita sa devin ofiter. Dar am o memorie buna si amintirile mi-au ramas intipa rite inca vii in minte. La drept vorbind insa. Dupa cum am spus. in timpul sezatorilor din satul Grattepanche. circulau diferite zvonuri. E drept. ya rog sa le scuzati: nu pot scrie altfel. regimentul era comandat in 93 de colonelul Le Comte. dintr-un motiv de prevedere. Quennehen si altora. taran el insusi. Or. desi concediul meu fusese aprobat pe doua luni. semi-brigada mea dupa ce a stat la PaVis de la '97 pina la 1800. apoi. nadajduiesc ca-mi veti raspunde : Aveti toata libertatea. In sp ecial unde auditorii mei nu se intelegeau era in privinta concediului meu in Ger mania. lucru de care nu m-am plins. as fi fost impiedicat sa ma aflu la postul meu. Regele se afla mereu la Tuieleries cu toate ca poporul se manifestase aproape pe fata pentru republica.

ulmii si plopii care brazdau cimpia. ex act in stare sa faca doua leghe pe ora. hanul de la Ecktve nde. apoi confederatia german ica in 1815. Am mers mai mu lt pe jos decit cu caruta si aceasta fiindca la drept vorbind. de vreme ce razboiul putea izbucni dintr-un moment intr-altul La granita districtului ani avut o surpriza placuta. Ori cine isi poate inchipui bucuria pe care a m simtit-o vazind pe sora mea. Si intr-adevar era o zi mare pentru ea. Pentru aceasta insa. La granita aceasta am ajuns la 16 iunie. lucru de care ma indoiam.Pe vremuri. mai cu seama ca se implinisera treisprezece ani d e cind traiam departe unul de altul. iata o situatie care ar fi putut pricinui o sumedenie de incurcaturi neplacut e. Am spus aceasta pentru ca sa se stie unde se afla oraselul Belzingen. Toaleta acestei femei era foarte curata si se vedea cit de colo ca facea parte din imbracamintea ei de zile mari. La poarta hanului. Germania er a impartita inca in zece cercuri. a voi lua cu mine. Soarele uscase roua de pe cimp si pasarile ciripeau voioa se pe fagii. Ma recunoscuse. daca razboiul ar fi fost declarat . Electoratul de Brandenburg trebuia sa devina mai tirziu una din provinciile Prus iei si sa se imparta in doua districte. cuprinzind electoratele din Saxa si Brande nburg. Intr-un asemenea caz e mai bine sa fii in tara ta. Am sarutat-o prelung pe gura si pe obrajii ei pirliti de soare si va rog sa ma credeti ca si ea m-a strins la piept si m-a sarutat cu aceeasi caldura cu car e am sarutat-o. Fireste ca m-am ferit sa spun ca sint sergen tul major Natalis Delpierre. Deodata ea deschise bratele si pina sa-mi vin in fire. imi zise ea. am putut retine citeva cuvinte germane. pe la 1806. Eram ingrijorat mai ale s ca Irma era departe de Franta. Ca s-o pot vedea am cerut acest concediu de la regiment. mi-ar fi fost greu sa-mi ascund nationalitatea asa c a nu prea eram privit cu ochi buni. in partea de sud-vest. Unul din aceste cercuri. districtul Brandeburg si districtul Post dam. Natalis. O franceza in mijlocul germanilor. Noaptea fusese foarte racoroasa. se repezi la mine exclami nd: Natalis ! Irma! Era chiar sora mea. In sfirsit. Femeia se uita lung la mine si eu pr iveam cum ma examina. stejarii. mai tirziu. astfel ca am putut sa ma int eleg cu locuitorii. Cit timp sa fi trecut oare de cind nu ne-am m . Din fericire in timpul sederii mele in garnizoana de la frontiera. cu ochii ei ma ri si vioi si cu patul ei negru care incepea sa incarunteasca pe la timple. dupa ce am strabatut cele o suta ci ncizeci de leghe ce o despart de Franta. sub protectoratul lui Napoleon. astepta o trasurica la care era inhamat un calut slab. dupa cum am aflat mai pe urma in cartile de istorie. nu prea avearii b ani in punga. adica hanul de la cotitura. Am impresia ca-mi aduci pu tin din aerul placut din Picardia. Cred ca intelepciunea mea va fi apreciata in imprej urarea aceasta. cu o bluza scrobita s i o fusta vargata. voi vedea. Nu posedam decit slabele economii ale soldei si voiam sa cheltuies c cit mai putine parale. purtind pe cap o palarie de paie impodobita cu funde galbene. Sora mea nu se schimbase aproape deloc si-mi amintea pe mama. ea va trebui sa parasea sca pe stapina ei. in schimb acu m vremea se incalzise. Intr-adevar. lucru explicabil din pricina climei aspre. la citeva leghe de frontiera. Daca am pus noua zile ca sa fac drumul acesta. O ! ce bine imi pare ca te vad. era din pricina mijloacelor de comunicatie foarte reduse. Si daca sora mea imi va pr imi propunerea. situat in districtul Postdam. Mergeam pe jos indreptindu-ma spre un han ca sa iau masa. femeile au ochii mai ageri decit noi si inima mai simtitoare. Cu toate acestea cim pia era in mare parte stearpa. noi remanieri au faurit confederat ia Rinului. si aceasta tocmai intr-o vreme cind razboiul ba tea la usa. doamna Keller. purta pe atunci numele de cercul Saxei de Sus. Totusi. in fata trasuricii se afla o femeie inalta bine facuta. bineinteles daca nu avea de urcat un dea l.

Mai ales acum cind se vorbeste de razboi.raspuns. Treisprezece ani de cind nu ne-am mai vazut.. Ai dreptate Natalis. Si dupa cum vezi am picioare zd ravene. Natal is. i-am. surioaro ? am intrebat-o. Sora mea isi luase acum infatisarea ei vesela si-mi puse tot felul de intrebari in legatura cu familia noastra. Da. incit amintirea ei -mi-a ramas intiparita pe veci in minte. Natalis.ai vazut ? Treisprezece ani. O ! eu... vei fi bine primit si toti te vor iubi asa cum ma iubesc si pe mine. E drept. e lucru suficient de grav pentru un france z de a se afla in Germania. Ea este inca pen tru mine domnisoara domnului si doamnei Acloque. Natalis. treisprezece ani... Dar tata si mama mi-au vorbit asa de frumos de ea. Cine ar fi putut crede ca micul pazitor de giste din Grattepan che va deveni sergent major ! Dar nu trebuie s-o strigi prea tare. mai ales ca am avut parte de un timp frumos. nu eram de cit un copil. Trasaturile surorii mele capatara o expresie plina de durere si Irma mi-a ra spuns asa cum prevedeam. Natalis. e o femeie muncitoare si curajoasa ca tine. draga mea. Si pentru ce. in privinta suferintei pot sa spun ca n-am cunoscut decit durer ile altora ! De cind am parasit Grattepanche. Si tu ?. Fii linistit ! Si daca vrei sa ma asculti.. Oricum. Auzind raspunsul Irmei am hotarit sa amin pentru mai tirziu discutia aceasta . A ! cu fata batrinului din Fonencamps ? Da. Nu mai e asa tinara. fiindca spionii germani au urechi foarte bune. ma rog ? Fiindca faptul ca sint militar mi-ar putea produce aici oarecare neplaceri. O ! Buna doamna Keller ! Stii surioara. de-a lungul soselei.. Ce mai face Firminia ? E bine.. Irma. brat la brat. Si o sa faci foarte bine. . Cind s-a maritat acum vreo douazeci si cinci de ani. E drept ca se imbata din cind in cind. Ce vrei ? are patru copii. e cu cinci ani mai in virsta ca tine si cu patrusprezece ani mai mare ca min e. Si ce mai faci. m-au parasit si necazurile. E mult... la Charleville. Cred ca-1 mai tii minte pe Letocard ? Fiul rotarului. Si stii ca e insurat cu fata lui Matifas. in sfirsit. De altfel ce insemnatate are oboseala cind stii ca vei ii bine primit la sosire. Bine. Si Letocard mi-a spus ca Firminia e sanatoasa dar ca muncesc mult.. Totusi. iti fagaduiesc ca te voi asculta. are si ea necazurile ei de care ar fi putut fi scutita la virsta ei. Irma ! Da. ca n-as recunoaste-o. Bine. ca sa vezi pe cei din jurul tau ca sufera cind tu nu le poti da nici un ajutor. oamenii aceia cumsecade din S aint-Sauflieu. Am primit mai deunazi stiri de la ea prin vecinul nostru Letocard. E ceva. La fel ! Si esti sergent major ! Dar stii ca asta e o mare onoare pentru familia noastra ! Ai dreptate Irma. Din fericire barbatul ei e cum se cade si muncitor. Si iata-ne pornind amindoi. Sa parasesc pe doamna Keller. Aici trebuie sa fiu numai fratele care a venit sa va da pe sora lui.. Natalis ! Cind vei vedea-o vei intelege si tu de c e nu pot s-o parasesc. care a venit acum citeva zile... De. vei veni cu mine in Franta. Chipul surorii mele se intunecase iarasi si fara sa tina seama ca nu-si sfirsise fraza Ai calatorit bine'? Da. nu e asa ? Da.

.. Natalis. Cu toata repeziciunea cu care m ergeam.1a Ami ens si in imprejurimi. as face drumul acesta in doua ore. nascuta in 1747. De altfel.. facea parte dintr-o familie d e mici proprietari. rezemat de usa. Sa mergem.. Multumesc Natalis. La ce distanta ne aflam de Belzingen? Cinci leghii. Si Irma ii arata trasurica ce se afla in fata hanului. In 1765 amindoi murira aproape in acelasi timp Fata lor fusese luata de o matusa batrina care a murit si ea.. nu traieste decit pentru ea. O ! ce baiat bun ! In afara de aceasta o iubeste mult pe mama lui. dup a cum si ea nu traieste decit pentru el. avea o figura uricioasa. Domnul si doamna Ac-loque. s-a schimbat mult de-atunci. tragea cu urechea sa auda ce vorbim. oameni foarte modest i. unde domnul Keller se indeletnicea cu transportul de marf . Sa mergem deci ! N-ai nimic de platit la han?. am mai stat de vorba cu Irma. avea pe-atunci patruzeci si cinci de ani. draga. Hangiul se uita la noi. parintii ei. vazusera micsorindu-se in fiecare an averea lor in urma multiplelor cerinte a le vietii. fara sa faca macar un gest . O ! ar fi fost de prisos. In vreme ce vorbeam. Poate ca nici nu auzise c onvorbirea noastra. am platit. Ne-am urcat in trasurica. care m-a pus la curent cu viata ei.. Daca as fi singur. dupa cum am mai spus. si mai ales ce mama e si acum. lasind copila singura pe lume. Si fiul ei ? E cel mai bun fiu care poate exista pe lume. O clipa. avea un exterior neplacut. Si daca scrisoarea pe care ne-ai trimis-o ne-ar fi sosit mai devreme. Am ai ci citiva creitari. O ! eu Natalis o sa merg mai repede. asa ca putem sa mergem. Lucrul acesta mi-a fost foarte neplacut si mi-a parut rau ca am stat in apro pierea lui. Atunci sa mergem. Nu ma mira. zise atunci Irma. Am plecat devreme de acasa si la sapte precis eram aici. v eti cunoaste si d-voastra tot ce priveste familia Keller. as fi mers mai departe ca sa te intimpin. Or iginara din Saint Sau-flieu. multumita celor ce stiam si mai ales celor ce am aflat de la ea. La urma urmei. Sa-1 vezi cum munceste si cum se si leste sa inlocuiasca pe tatal lui care a murit acum cincisprezece luni. proprietarul hanului Eck-twende. un nas turtit si o gura cu adevarat cit o sura. daca nu pricepea franceza.. era posibil nici sa nu -si dea seama ca vin din Franta. Natalis. In conditiile acestea fetita fu luata in serviciul domnului Keller care veni se in Picardia ca sa faca negot. Natalis. nu am spus lucruri compromitatoare. Nu l-am vazut niciodata Irma si ard de dorinta de a-I cunoaste. Tu ai venit cu trasurica asta ? Da. O sa mergi mai repede ca mine ? Fireste. niste o chi mici si iscoditori. III Doamna Keller.Biata femeie. Am luat haturile si am pornit in goana mare. Timp de optsprezece luni ea statu cu el . Il iubesc de pe acum. fiindca n-o sa merg pe jos. Ce sotie a iost ea. De aceea. in sfirs it.... Hangiul acesta era un barbat inalt si gras.

batrina mat usa. dupa ce-si cedase fondul de comert pentru un blid de linte. de care va fi vorba in povestirea de fata. fara indoiala. domnisoara Acloque o intilnea adeseori pe sora mea pe care o iubea mult si ii facea chiar mici surprize. doamna Keller nascu la Belzingen. intra in serviciul familiei Keller. trebuia s-o vinda. asa ca ea il iubi foarte mult. Ea voi sa se consacre in intregime educatiei acestui copil. Lucrul ace sta s-a vazut lamurit de altfel cu ocazia revocarii edictului din Nantes in 1685 . Pe vremea aceea. O intreba deci pe domnisoara Acloque daca ar cons imti sa devina sotia lui. francezii nu nutreau fata de germani. Ce s e va face ea dupa acest ultim sacrificiu ? De aceea doamna Dufrenay. care s-a ridicat la rangul de regat abia la 1701. N evasta si fiica lui se interesau de situatia tatei si fiindca de la Grattepanche pina a Saint-Sauflieu. Doamna Keller o c unoscuse pe Irma ca fetita cind ea insasi nu era decit o copila. pe la 1771. familia Keller a avut si ea de ales intre a parasi tara sa u de a-si renega credinta. s-a intimplat cu multe familii in detrimentul Frantei. Tatal nostru fu sese intrebuintat si el uneori de domnul de Acloque pentru diferite. Stramosii do mnului Keller erau niste comercianti iscusiti si cinstiti care ar fi prosperat. Domnul Keller era un barbat serios. Pe vremea aceea. prin stramosi. se instaleaza in strainatate unde isi creeaza noi relatii si mai ales noi interese. Si apoi casatoria aceas ta nu trebuia oare s-o faca sa piarda calitatea ei de cetateanca franceza? Drept orice avere ea poseda o casuta pe care in cazul acesta. comitatul Mark si o parte a Gueldrei. Iata cum : Cu un secol inainte. deoarece trebuia sa paraseas ca Saint-Sauflieu si Picardia de care se simtea legata. Domnisoara Acloque consimti. Acolo au fost primiti cu bine de electorul Prusier si au fondat citeva c olonii infloritoare. Familia Keller parasi deci Lorena. nu po seda pe Rin decit ducatul de Cicves. in asteptare. Aici ea isi crea o industrie si isi relua in acelasi ti mp comertul intrerupt de revocarea nedreapta si deplorabila a edictului lui Hen . daca nu s-ar fi iscat un eveniment grav care a tulburat viitorul citorva mii de familii dintre cele mai muncitoare din Franta. agricultori. Anii trec si pe urma ramine in tara lui adopti va. in Olanda. Vesnic indatoritor. in Germania si in special in Brand enburg. muncitori de tot felul. Si lucru acesta. Doamna Keller parasi Picardia peste ci teva luni si trecu granita impreuna cu sotul ei. un baiat. omul isi spune ca se va inapoia in tara de indata ce imprejurarile ii vo r ingadui. care avea p e-atunci nouasprezece ani. negresit cu intentia de a se mai intoarce . Prusia. Sora mea primi bucuroasa propunere a doamnei Keller. servicii. nici o chestiune de interes n-ar fi putut face din ei niste renegati. Am spus ca domnul Keller avea singe francez in vine. sora mea Irma. Si ca atitea altele. D omnul Keller avea o oarecare avere care nu putea decit sa creasca prin sirguinta si priceperea lui in afaceri. Citva timp dupa nasterea acestui fiu. ceea ce in toate timpurile a fost un lucru rar. in Elvetia. Manufacturistii. Sotii Keller erau protestanti si fiindca tineau foarte mult la religia lor. Ca atitea familii. nu e departe. doamna Keller o lua pe Irma la ea cu toate ca aceasta intrase i n serviciul unei persoane din Saint-Sauflieu. simtind ca i se apropie sfirsitul si temindu-se de situatia in care se va a fla nepoata ei. Dar.. Dupa un an de la casatoria lor. Barbat ul ei se purta bine cu ea. isi cauta refugiul familia Keller. Casnicia aceasta petrecu numai zile fericite. intreprinzator si foarte inteligent. Doamna Keller nu avu ocazia de a se cai de alegerea pe care o facuse.uri. do mnul Keller se silea sa faca pe nevasta lui sa nu simta ca si-a pierdut national itatea. Tocmai in aceasta ultima provincie situata in apropierea Olandei. propunere pe care nu o regreta niciodata. de indata ce afla de moartea parintilor nostri si ca eram lipsiti de orice ajutor. familia Keller locuise in Lorena franceza. parasira Franta ca sa se i mbogateasca in Anglia. Domnisoara Acloque sovai. ura pe care le-a inspirat-o mai tirziu revendicarile nationale intretinute prin treizeci de ani de razboi. De aceea. ii daduse zor ca sa ia o hotarire. Casatoria fu celebrata la Saint-Sauflieu. ea a preferat exilul. Da.

avea un suflet cu adevarat de francez. unul din Keller. domnul Keller isi tinuse angajamente le cu buna-credinta. Procesul a durat multa vreme. insa guvernul iiu voia sa-i restituie garantia pe care o depusese care constituia aproape intreaga lui avere. ar fi parasit bucuros Germania ca sa vina sa se stabileasca in tara nevestei lui. riscase in aface asta. Domnul Keller nu se opunea. din generatie in generatie. El auzise mai intii l imba noastra. Din primele incasari. Irma si-ar fi facut o adevarata placere sa vina in Franta. Copilaria micului Jean Keller a fost asadar leganata cu cintece din tara noa stra. Cit despre pozitia Irmei. Ea facea parte din familie si era tratata ca atare de acesti oameni cum se cade. moartea aceasta neasteptata a avut ca rezultat sa amine intoarcerea familiei Keller in Franta. I se taceau tot felul de neplaceri. erau cuvinte frantuzesti. Dimpotriva. incrucisindu-se cu locuitorii de pe acolo. fiindca limba aceasta se vorbea de obicei in casa din Belzingen. impreuna cu toata averea lui .. cind domnul Keller murise. toate familiile acestea se amestecara. Daca doamna Keller ar fi parasit Germania. fonduri care ii fusesera incredintate. Dupa terminarea lui. Ea ingrijise pe copilul doamnei Keller cu un devotament rar. vazind-o pe Irma in tara asta care era gata sa se ridice . Sa ma despart de doamna Keller. Iata ce mi-a povestit sora mea. incit domnul Keller se vazuse nevoit sa se adreseze judecatorilor din Berlin. in cazul insa ca doamna Keller ar fi ramas la Belzin gen. Totusi. avea de gind sa se intoarca in tara ei pe care o iubea atita. Doamna Keller iubea foarte mult Franta si niciodata nu parasise speranta de a o mai revedea. Chiar in Belzingen se nascu fiul ei. asa ca acesti fosti fran cezi devenira cu timpul supusi germani. dupa moartea sotului ei. Se stie de altminteri ca nu e bine sa pledezi impotriva guvernelor. Tatal lui nu se gindi niciodata sa se opuna. indiferent de tara in care ai fi. ci ca o tovarasa. Pe la 1760. o avere pe vremea aceea si pierderea acestui proces insemna pur si si mplu ruina lui. Nu era oare limba stramosilor lui.. Acest Keller reusi in negotul lui. Doamna Keller il hranise cu laptele ei. ceea ce ii perm ise sa ofere domnisoarei Acloque o situatie pe care nu putea s-o gaseasca la Sai nt-Sauflieu. Primele cuvinte pe care le ingaimase ca mic. Intr-adevar. Fara indoiala. Din nefericire murise acum cincisprezece luni. dinsul era incurcat intr-un mare pro ces cu Statul Prusian. De vreo doi sau trei ani. ca astfel sa asigure o situatie convenabila sotiei si fiului sau. domnul Keller. o umila si modesta priet ena. ci maman!". nime ni nu o considera ca pe o servitoare. Nu spusese mama".ric al IV-lea. marturisesc cu o emotie care ma face sa-mi bata si acum inima. De aceea. du pa ce ar fi realizat o suma oarecare. Acestea erau lucrurile pe care mi le spusese sora mea pe drum. Bituat in Prusia. Si. in care traia sufletul mamei lui. Si cu toate astea. fiindca era un om cinstit. prusac prin tata. La inceput. in afara de o serie intreaga de nenorociri. sora mea ar fi stat cu ea. Doamna Keller. Ea nu ascundea fericirea pe care ar fi si mtit-o revazind pamintul ei natal. tinarul a cesta. parasi Gueldra ca sa se stabileasca in oraselul Belzingen. continua procesul in speranta de a-1 cistiga. d esi doamna Keller si sora mea Irma invatasera in curind sa se slujeasca de limba germana. de vreme ce stapina ei era nevoita sa ramina la Belzingen pina ce-si va termi na treburile. oricine o putea gh ici. limba aceasta lorena atit de franceza si a carei vecinatate cu frontiera germana nu i-a alterat puritatea ? Si nu era numai ca doamna Keller hranise pe copilul acesta cu laptele ei dar si cu propriile ei idei. insarcinat cu ni ste furnituri pentru guvern. Dar mai trebuia sa munceasca inca vreo c itiva ani. Judecatorii prusaci au d at dovada de prea multa rea-vointa. putuse sa despagu beasca pe asociatii lui. Cu timpul. Am inteles ca nimic pe lume nu va putea indupleca pe sora mea sa vina cu min e. desi prin ma ma avea singe de francez in vine. Ar insemna sa mor de durere imi zise ea. Era vorba de vreo douazeci de mi i florini. in vreme ce t rasurica ne ducea spre Belzingen.

Ceea ce mi-ai spus acum imi face o deosebita placere. Locuitorii de prin partea locului se indeletnicesc cu comertul de vite si de cer eale. Domnule Delpierre. Calit atea mea de francez contribuise in buna parte la primirea aceasta cordiala. ca-ti vei petrece aici concediul. Eu ? Nu ai lasat pe nimeni. Da. Ei bine. Uitindu-ma la doamna Keller. trasurica' noastra s-a oprit in fata unei casute foarte curata s i foarte atragatoare. ca am pregatit mai dinainte acest compliment asfel ca sa nu ram ina ca un gura-casca de indata ce voi intra in casa doamnei Keller. Daca mama lui s-a maritat cu un german. O sa ramii cu noi in tot timpul concediului. nu era putin lucru. Dar daca parul ei negru incaruntise pe alocuri. Peste citeva cl ipe mai tirziu. oc hii ei nu pierdusera nimic din vioiciunea lor de altadata.impotriva noastra. Nu am uitat o clipa binele pe care mi 1-a facut familia d-voastra si Irma a avut mare noroc ca a in trat intr-o familie atit de cumsecade. nu e asa ? Da. daca voi putea. care mi -au ramas intiparite adinc in minte.vazut-o de vreo treisprezece ani. Cel putin in co stumele acestea i-am vazut pe tarani pe drum. Frumoasa ? Da.. Marturisesc ca femeile care palavragesc imi sint nespus de neplacute. Doamna Keller mi-a adresa t un zambet foarte afectuos si domnul Jean mi-a strins cu putere miinile . ca o icoana.. Cred ca nu e mult sa stai citeva saptamini cu sora d-tale mai ales ca n-ai. Nu eram oare fratele Irmei ? Am inteles numaidecit ca situatia surorii mele nu e ra deloc inferioara aceleia pe care mi-a descris-o ea. daca n-ar purta pe uma r niste fulare mari colorate. domnule Jean. cu toate lacrimile pe care le varsase de la moarte a sotului ei. i-am raspuns. Era de priso s insa deoarece cum intrai in casa aceasta primitoare. nu te gindesti sa te insori. izbea in primul rind gravitatea fizionomiei sale. Te pomenesti ca-se insoara. draga mea ! Oare ce-i trebuie mai mult unui soldat ? IV Belzingen. Era casa doamnei Keller. nefiind una din acele femei care trancanesc toata ziua verzi si uscate. Irma. Pe c ind era tinara inca. atit mamei cit si mie. domnul Jean? Da. te simteai in largul tau.. Marturisesc... Jean se inso ara cu o frantuzoaica. desi avea o infatisare modesta. Cu o germanca? Nu. Natalis. Frumusetea ei nu se schimbase cu anii. Si cu cine se casatoreste ?. in apr opierea satului Hegelberg. in schimb doamna Keller era o persoana plina de bu . Cit despre primirea care mi-a fost facuta oricine si-o poate inchipui usor.. unde in 1813 francezii s-au luptat cu prusacii. Natalis. si tocmai aceasta ne pricinuieste atita bucurie. Taranii poarta redingote albastre. ar semana oarecum cu calugaritele noastre. Un foc tainic mai str alucea intr-insii. se poate sa iei parte in curind la o nunta. Belzi ngen este situat la poalele unui munte si are o pozitie din cele mai pitoresti. caci daca se declara razboiul. Aveam si de ce. jiletce rosii si gulere inalte. simteam o mare neliniste in suflet. imi zise el. Natalis. gravitate care n-o parasise nici acum. Si mie ! dar tu. infatisarea ei era senina. fireste dar si cu d-voastra. Femeile cu fustele lor lungi si scufi tele lor albe. ne place sa credem. in Franta ? Ba da. Am ajuns aici impreuna cu sora mea pe la ora zece dimineata. care n-au nimic calugaresc in ele. in tinutul acesta te-ai crede in plina inima a Olandei. Si pe cine ? Patria. am regasit trasaturile ei de odinioara. este un orasel situat la vreo douazeci de leghe de Berlin. Stia sa asculte.

Ii placeau cartile si muzica . Sora mea Irma se afla l .. priceput si muncitor. nu parasea decit rareori caminul ei. Daca ar fi sa ascult de glasul constiintei mele. Citea toate stirile din Franta. Nu se simtea bine decit la ea acasa. Daca nu am simpatii pentru germani.. e ca doamna Keller. nu avea decit un singur scop : sa puna ordine in afacerile mamei lui si apoi sa se retraga din c omert. si nu calatoria asta in Germania o sa ma faca sa-mi schimb p arerile. fireste. nu e asa ? Eu cind strigam : Pas alergator. Ii placeau compatriotii nostri. era nevoit sa plece in dese randuri la Berlin. Mie. pe care ii cauta si car ora le venea in ajutor ori de cite ori se ivea prilejul. dimpotriva. Un lucru care mi-a placut de asemenea foarte mult. te atragea imediat. din care facea de predilectie subiectul lui de conversatie.. Ceea ce trebuie sa se retina insa e ca.. dupa cum am constatat in curind. n-avea nimic din asprimea teutona . chiar cind sint politicosi. ori care ar fi fost reaua-vointa a judecat orilor. la douasprezece. procesul pe care il avea cu Statul nu parea deloc ca se v a termina asa curind. De altfel. apoi persoana aceea nu va fi decit Natalis Delpierre ! Mai adaug ca domnul Jean se slujea de limba noastra. Astfel casa ei avea mobilierul aidoma ca cel al caselor din Samt-Sauflieu. pastrase citeva din obiceiurile Picardiei. lui curgea singe nemtesc. inainte . Domnul Jean avea pe atunci douazeci si patru de ani. dar f rancezii au altele. care era pe-atunei student la Universit atea din Goetting. se interesa foarte mult de toate lucr urile ce priveau Franta. Fiecare cu calitatile lui. nimeni nu se putea plinge ca nu m-a auzit ! Dar sa rev enim la domnul Jean. Cu toate ca in vi nele. deoarece era indatoritor si serviabil. constatare pe care eu n-as fi putut s-o fac pentru simplu motiv ca n-aveam nici o cultura. dar mai placuta. in timpul cind ma aflam in garnizoana la frontiera.. ca si cum ar fi fost cr escut in Franta. care indeletnicindu-se cu negotul si cu afacerile... Domnul Jean era un tinar foa rte invatat dupa cum mi-a spus sora mea. gospodaria si mai ales felul cum se gateau bucatele . incit nu putea sa piarda procesul. Felu l cum era rinduit serviciul. trebui sa se inapoieze acasa spre a lua conducerea casei. tot greul afacerilor cazuse pe capul lui. nu vorb ea decit limba franceza. Trebuia sa-1 urmareasca cu atentie si.. Ce pacat ca domnul Jean Keller. avea parul brun si mustatile la fel si ochii negri. fara sa rationez. in clasa de sus. toate astea imi amintea de Picardia. Serios ca si dinsa.n-simt. am prinzit la masa comuna. Stateam linga doamna Keller.. in afara de asta. Vedeti ca soarta familiei Keller depindea de acest proces. ceea ce-mi trece prin gi nd. Semana mult cu mama lui. lui. Genul acesta de femei imi este foarte simpa tic si nu pot suferi pe acelea care nu se simt bine decit departe de casa lor. spir itul lor arogant iese intotdeauna la iveala. apucaturile lui erau foarte linistite iar firea lui sincera. Oare stia limba germana ? Fireste si inca foarte bine. in loc sa fi fost numai pe jumatate francez. In afara de asta. asa cum sufe ra toti tinerii. Nu-si pierdea timpul palavragind cu vecinii si fugea de cunostinte. Era un tinar cu o statu ra inalta. nu m-as op ri niciodata cu laudele la adresa. caci situatia era destul de incurcata. asa cum trebuie sa fie cu toata lumea. Aptitudin ile lui nu se margineau numai in ramura comertului. La urma urmei. Eram in familie. Doa mna Keller gasi intr-insul un ajutor inteligent. de la moartea tatalui sau. Nu tagaduiesc calitatile lor. domnul Jean. care se gindea mult inainte de a vorbi si care era foarte priceputa in a faceri. de obicei. Dar in privinta aceasta era asemenea reginei aceleia prusiene care.. apartinea clasei industriasilor. mi-a placut mult de indata ce l-am vazut si daca va avea cindva nevoie de cineva care sa-i fie d evotat cu trup si suflet. Trebuia sa munceasca din rasputeri. Din nefericire. Il facea sa sufere morga functionarilor si a militarilor. asa cum simt. Iata felul cum eram tratat. nu au nici o legatura directa cu guvernul. a comerciantilor si de aceea il supara. nu asa de puternica. fara sa dispretuiasca apucaturile germane. placea mult cu aerul lui grav. In ziua aceea. e ca i-a m vazut de aproape. ca a mea. nu era in intregime ! Ce vreti ? Spun ceea ce gindesc. La moartea tatalui sau. primitoare si placu ta. ca sa nu neglijeze nimic. mars" soldatilor mei. Avea o voce frumoasa. drepturile ei erau atit de sigur e.

. insasi Irma parea oarecum plictisita. doua luni. Natalis ! exclama domnul Jean. in cazul ca razb oiul ar fi izbucnit. imi puse tot felul de intrebari.. Da.. Am trait m ereu cu ranita in spinare. Si ai vazut pe Washington ? Asa cum te vad pe d-ta. Cred si eu. mama. Dar bine. Ai luptat in America? Ai intilnit acolo pe marchizul de Lafayette francezul acesta erou care si-a pus averea si viata in slujba independentei. Intere sele familiei Keller riscau sa fie compromise pentru mult timp. adauga domnul Jean. zise. imi zise el. cind Natalis o sa va cunoasca mai bine n-o sa mai aiba ideile astea. cred ca va' fi de-ajuns. fiindca la urma urmei nu aveam de ce sa-m i fie rusine. Nu stii sa scrii. Cred.a locul ei obisnuit..adauga domnul Jean. zise doamna Keller D-voastra. vei avea oare timp? Doua ore dimineata. doamna ? Da. Era un barbat cu adevarat maret. Irma a fost una din cele mai bune eleve ale mame . d-ta fratele Irmei! Scumpa doamna. la varsta de treizeci si unu de ani. si cu m contele de Rochambeau batuse pe lordul Cornwallis. daca nu am scris surorii mele. Domnule Jean. de aceea domnul Jean. domnule Jean. relua domnul Jean. in sfirsit mi-am luat inima in dinti. Am ghicit ingrijorarea doamnei Keller si a fiului ei cu privire la cele ce se pregateau. m-a intrebat domnul Jean. nu e asa ? Da. S-a vorbit de calatoria mea. nu pr ea ai timpul sa inveti carte intre doua etape. de trupele ace stea in mars spre frontiera Frantei precum si cele prusiene si austriece. dupa cum iti poti inchipui. Vei fi aici ca la d-ta acasa. daca preferi. sora mea. i-am raspuns. raspunse doamna Keller... Sa ne superi. Auzind imputarea aceasta m-am inrosit. O ! domnule Keller eu n-am avut niciodata casa mea. Regimentul Royal-Picardie s-a mutat din garnizoana in garnizoa na. Dar era mai bine sa nu se vorbeasca de lucrurile acestea triste tocmai azi. Nu stiam cum sa-i multumesc. Pe urma am sa te invat sa scrii. n-ai mai facut nici o campanie ? Nu. si in timpul celor doua luni de concediu. erai atit de ocupat incit n-ai avut niciodata timpul sa scrii un rind surorii d-tale. in sfirsit ne vom sili sa te invatam. Spre marea mea parere de rau marturisesc ca nu stiu. ca sa schimbe discutia. avea niste miini si niste picioare de urias ! E drept ca lucru acesta m-a impresionat mult la generalul american. Natalis.. i-am raspuns. Pe vremea cind eram copil. te vom invata noi. doua ore seara. cu arma pe umar si. Ai un concediu de doua luni. stai aici cit vrei.. Ca la mine acasa. Natalis. Natalis. Eram foarte ocupati. domnule Jean. e ca atunci cind e vo rba sa scriu sint ciung de ambele brate. Ei bine. nu aveam invatator la Grattepanche. Spune-ne ceva de campaniile d-tale. i-am raspuns. Si intentionezi sa-l petreci aici. Ti-o repet. admitind chiar ca parintii mei ar fi dispus de ce va parale ca sa ma dea la scoala. alaturi de domnul Jean care statea in fata mea. ma insarcinez sa te invat sa citesti.. Si de cind te-ai intors in Franta. nu e asa ? Da. de dificultatile pe care le-as fi putut intimpi na in timpul calatoriei. Nici sa citesti ? Nu. de starea in care se afla tara. in acelasi timp am sa-ti dau si teme. Iata cum se face-ca un sergent ma jor. Am trebuit sa povestesc atunci tot ce stiam de batalia de la Yorktown. atunci ca la sora d-tale. nici sa citeasc a ! Ei bine.. daca as sti ca nu va supar. nu stie nici sa scrie.. eu..

Pe mine nu ma inspaiminta ruina. Ce mi-a vorbit oare domnul Jean in timpul plimbarii noastre ? Fireste ca de toate lucrurile care preocupau familia lui si mai ales mi-a vorbit de procesul p e care il intentase statului si care nu se mai sfirsea. ne este interzis de a inainta peste gradu l de capitan. Ce oameni cumsecade. agentii acestia nu sint judecatori ! Magistratii insa treb uie sa va dea dreptate si nu-mi vine sa cred ca veti pierde procesul. Fii deci egalul acelora care stiu carte. Ce gol in mintea lor. domnule Jean. Si acum findca am terminat masa sa mergem sa facem o plimbare. adaug . un om trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. dar simt ca sint preveniti impotriva unei familii care are legaturi cu Franta. nu s-a putut. daca un proces merita sa fie cistigat. Am mai observat de asemenea ca domnul Keller se bucura de stima obsteasca. am inceput sa invat carte. noua intr-un orasel este un eveniment. erau foarte putini care nu cunosteau familia Keller. Lucrul acesta nu se poate intimpla ! am exclamat indurerat. priveam. Si apoi nu vei putea sa inaintezi in grad ! Iata-te sergent major. Trebuiam sa fac cinste vechii politeti franceze. Si iata in ce fel.. intr-adevar. in familia Keller. nu stiu ce sa mai cred. Dar revolutia din '89 a proclamat egalit atea in Franta si va face sa dispara vechile prejudecati. Natalis. Ei bine.. primesc. Ce puteam sa raspund la o propunere facuta cu atita bunavointa ? Fie. vom incepe chiar de azi. P rintre acei care treceau prin fata noastra. pentru ca sa aj ungi pina acolo unde te poate conduce cultura. Dupa acee a o sa ne punem pe lucru.. La d-voastra acum. In definitiv nu aveam mare lucru de vazut. atit eu cit si domnul Jean. Dar bine. Furniturile au fost predate la timp iar domnului Keller fiind prusac i se cuveneau pe linga beneficii si re stituirea garantiei. Am vazut pe judecatorii nostri. Gindest e-te numai cite lucruri trebuie sa ignore bietii oameni care n-au invatat carte. Ne-am inteles. Pina in prezent. Vorbeam mai mult. Noua astora oamenilor din popor. In imprejurarea aceasta agentii statului au avut o purtare nespus de urita.. decit. De aceea toti salutau pe domnul Jean si eu raspundeam respectuo s la salutul lor desi nu mi-era adresat personal. El mi-a povestit cu dea amanuntul procesul. Domnul Jean relua : Vezi. acela e ra fireste procesul Keller. primesc.i. O fig ura. domnule Jean. doamna si daca n-o sa invat bine sa ma pede psiti. Azi. colonel ? Nu e pacat sa ramai pe loc din pricina ignoratei? Vezi dumneata domnule Jean nu numai ignoranta m-ar opri in loc ci chiar regulamen tele. Trebuie sa te asteptti la orice. peste opt zile. nu e asa ? V Am facut. am adaugat. t oti oamenii sint egali. o plimbare frumoasa.. Ceea ce am observat insa indeobste. Natalis. mai ales astazi cind raporturile sint incordate intre cele doua tari. vei cunoaste alfabetul int reg. Daca pierdem procesul acesta vom fi aproape ruinati . ii vad inca. E o nenorocire tot atit de mare ca a-ceea de a fi lipsit de un organ. dragul meu Natalis. Intotdeauna se poate pierde un proces oricit de dreapta ar fi cauza lui ! Mai al es cind e rea-vointa la mijloc. pe drumul care ur ca spre Hagelberg. capitan. si. De abia am mai avea cu ce sa traim. nimeni nu s-ar fi indoit de cistigul cauzei noastre. la Brandeburg. Acum cinspreze ce luni.. la moartea tatei. Egalitatea ! Iata un cuvint pe ca re Germania nu-1 cunoaste inca. e frumos dar cum o sa inaintezi mai departe? Cum o sa devii locotenent. Ce intuneric in creierul lor. este atentia cu care ma fixau oamenii.

simteam o emotie de nedescris s i pe care nici nu cautam macar s-o ascund. mi-ar fi foarte penibil s-o vad intorcindu-se in tara ei. In sfirsit acesta este destin ul si trebuie sa te inchini in fata lui. sa se inapoieze in Franta pe care n-o poate uita. Am vorbit de diferite lucruri si in special de acelea care ma priveau. admitind cazul ca pierde procesul. n -ar fi stat o clipa pe ginduri. Dar. Voi ramine cu sora mea. apoi relua : Fara procesul acesta. Cind domnul Keller va socoti de cuviinta sa-mi vorbeasca de proiectele lui v oi sti sa-l ascult cu bunavointa. care stau de multa vreme la Belzingen. in Picardía . doamna Keller nu poate para si Germania ? Ei. El imi strinse mina in mai multe rind uri. mai intrebi ? Domnul Jean tacu o clipa. Domnul Jean ramase tacut o clipa. Nu. dimpotriva Natalis. Dar mama i Pina cind sa-i pot fa ce o pozitie trebuie sa treaca ani. Ma intrebam insa daca nu cumva casatoria aceasta nu . o sa le faca placere vazin du-te. Dinsul invidia soarta compatrio tilor nostri. straluceau si ele ase menea unor flori in mijlocul verdetii. fiindca sint tinar si voi munci. Fireste. Dar nu prea esti stapin pe viata ta. am crezut cu cale sa nu starui. Biata doamna Keller ! Sora mea mi-a vorbit mult bine de dinsa O iubesti mult. Trebuie sa facem o vizita la niste compatrioti de-ai d-tale. in lumea asta. voi ramine german. de vreme ce vii din tara lor . Cite lucruri marete n-ai putea fa ce in viata si pe eare nu le savirsesti niciodata. dupa-masa. mici sau mari. si eu. Mama a devenit germana prin casatoria ei. mi-as f i rinduit in asa fel afacerile incit sa-i procur aceasta fericire peste un an sa u poate chiar mai curind. Acoper isurile lor rosii de tigla. Natalis. ai observat cit de prost sint rin duite lucrurile. cu ochii tintiti in zare ca si cum ar fi v oit sa citeasca viitorul. ca daca domnul Keller s-ar fi gasit in aceeasi situatie. Am trebuit sa mai povestesc citeva din ispravile mele i n America. i-am raspuns. bineinteles in limita mij loacelor mele. Ne-am inapoiat pe urma in oras. S-ar fi inrolat printre soldatii contelui de Roc limbeau si s-ar fi luptat cu barbatie ca sa smulga America de sub stapinirea eng leza. as fi putut sa-mi fac o situatie si de vreme ce m ama nu are decit o singura dorinta. in afara de asta tin mult sa faci cunostin ta cu ei. si sa-i dau un sfat. ca sa nu mai gaseasca modestul confort cu care este obisnuita ! Voi munci. eu si mama avem o vizita de facut. Cum poftesti. Cum doresti. mai ales in mijlocul tulburarilor pe care le preva d si care vor face sa sufere comertul! Auzindu-1 pe domnul Jean vorbindu-mi astfel. Am priceput ca domnul Jean voia sa ma faca sa cunosc mai deaproape familia lui. fiindca domnul Jean nu pomeni nimic mai mult. te-as ruga chiar sa vii cu noi. A ! ce n-asi fi dat ca sa crut de suferinta pe aceste doua fapturi ca re mi-erau atit de dragi. in ciuda celor douazeci si cinci de ani cit a trait departe de ea. I-am strins-o si eu si sint sigur ca domnul Jean intelegea durerea pe care o simteam. nu e asa ? Fireste ca o iubesc. Plimbarea isi urma cursul ei. care se zareau printre copaci. pot sa afirm ca domnul Jean si-ar fi facut cu destoinicie datoria. Natalis. am intrebat. Si numai dupa felul cum rosti cuvintele acestea cu o voce care vibra si care-mi mergea drept la inima. N-as vrea sa va incomodez ! i-am raspuns. domnule Jean. nu gluma. si care isi jertfisera viata in serviciul acestei c auze drepte. Trebuie sa fii discret cu persoanele care iti arata prieteni e.a domnul Jean. Casele straluceau in bataia soarelui. Natalis. Deodata domnul Jean imi zise : Diseara. chiar daca m-as casatori cu o franceza ! Aceasta a fost singura aluzie la planul de care Irma mi-a vorbit vag in curs ul diminetii: Totusi. imi zise el atunci pe un ton straniu. domnul si domnisoar a de Lauranay. Domnul Jean lauda mult sprijinul pe care Franta 1-a dat americanilor pentru ca acestia sa-si poata cuceri libertatea. far a indoiala si cu atit mai multa tragere de inima cu cit va fi pentru dinsa ! Reu si-voi oare ? Cine poate sti.

Era un tinar destul de chipes. M-am uitat la el si l-am intrebat : Ce este ? Nimic. regimentul acesta trebuia sa plece in curind sa se uneasca cu grosul arma tei prusace care se afla spre vest. am auzit in departare un zgomot de tobe. Si el ramase astfel nemiscat pina ce zgomotul tobelor si al goarnelor se pierdu in departare. ne-am dat la o parte ca sa lasam drumul liber soldatilor. Nu stiam daca o sa-i pot face onoare. Atunci. Gornistii cintau un mars prusac. Cu toate pretentiile lui de elegan ta parea destul de vulgar. de-un blond roscat. Privirea pe care i-o arun case era departe de a fi binevoitoare. O c lipa. fara sa se clinteasca. cu toate astea reusi sa s e stapineasca. comandat de colonelul von Grawert. chiar c ind acestia sint straini. Privirea lui era atintita acum asupra unui locotenent care mergea in fruntea pri mei companii. ofiterul acesta imi inspira un sen timent de antipatie si chiar de repulsie fara indoiala ca aceleasi sentimente le i nspirase si domnului Jean. Vrei sa vezi felul cum se prezinta. ca si cum ar fi voit sa ma sileasca sa ramin pe loc. In spatele muzicii. intoreindu-se spre mine. Domnul Jean nu rostise nici un cuvint. dar privindu-1 cu bagare de scama am constatat ca m-am inselat. Sa inveti sa c . cu ochii albastri si cu o infatisare mindra.la Belzingen un regiment de infanterie. Nu c unosteam pricina acestei uri pe care am aflat-o mai tirziu. patru companii mergeau in pas de defilare. in cele din urma compania trecu si apoi intregul batalion pe care l-am pierdut i n curind din vedere. Am observat de-a'semenea ca nici ofiterul nu parea in sufletit de sentimente mai bune fata de domnul Keller. imi zise : Si acum. Locotenentul era unul din acesti ofiteri germani cum se vedeau atitia pe-atu nci si cum se mai vad si azi. La inceput domnul Jean palise.va impiedica planul pe care il nutrea de a se inapoia in Franta. Incepind de la snururile bocancilor pina la capela. Unui soldat ii place intotdeauna sa priveasca pe fratii lui de arme. Spunind acestea ne-am intors acasa. intr-un cuvint e o chestie de meserie. Pe cind domnul Jean se indrepta spre strada principala. M-am oprit asa dar si tot astfel domnul Jean. Am inteles im ediat ca batalionul acesta executa un simplu mars si nu se pregatea inca sa para seasca orasul. cercete zi cu deamanuntul uniforma lor si ii privesti cum defileaza. cind am simtit deodata bratul domnului Keller care ma stringea cu putere. in urma dislocarilor de trupe. sa ne apucam de carte. Acum insa se impurpurase la fata. Pe vremea aceea se afla. Am ajuns acum in fata celor dintii case ale orasului. la so ldatii care se departau. Nu mai incapea indoiala ca exista o ura adinca intre acesti doi oameni. Am aflat mai tirziu ca regimentul acesta era aici in garn izoana de vreo citeva luni. In ce ma priveste. Natalis. Amindoi nu mai erau acum decit la vreo citiva pasi unul de altul. Parea tintuit. Am crezut ca i se facuse rau. Dupa toate probabilitatile. am crezut ca se va repezi asupra locotenentului. Eu si domnul Jean. Cornistii ajunsesera in dreptul nostru. nu altceva. VI Aveam un invatator bun. Oare casatoria aceasta nu va crea o legatura care va inlantui si mai mult pe doamna Keller si p e fiul ei de Germania in cazul ca domnul si domnisoara de Lauranay aveau intenti a sa ramina intr-insa ? In privinta aceasta aveam sa aflu in curind amanunte noi . ceea ce nu e lipsit de interes. Tinarul of iter dadu dispretuitor din umeri iar domnul Jean imi strinse cu putere mina. Se uita.

tatal lui se ducea sa1 vada in fiecare an. fara sa fie nev oie pentru asta de prea multa bataie de cap. Domnul Jean a dat dovada de multa rabdare pentru care ii sint recunosc ator. si nici un nor n-a intunecat vreodata i ntimitatea aceasta bazata pe asemanare perfecta de gusturi si de obiceiuri. Locuinta aceasta dovedea ca stapinul ei. ca acee a a domnului Keller. daca statea la Belzingen. Legaturile a cestea dainuiau de vreo douazeci de ani. insarcinat cu interesele domn ului de Lauranay. Domnul de Lauranay statea la capatul strazii. Doamna Keller si fiul ei erau imbracati s i ma asteptau. Situata linga aceea a surorii mele. e ca mostenise de l a un unchi citeVa proprietati. Mai mult ca sa-mi intipareasca in minte literele m-a facut sa le scriu cu creionul in repetate rinduri. in schimb creierul meu nu prea era maleabil. daca stramosii lui trebuisera sa paraseasca pamintu l francez. Apucaturile-i tr adau numai decit pe omul de rasa. M-am dus imediat in odaita mea. dupa revocarea edictului din Nantes. Deoarece trebuia sa mergem ceva mai tirziu la domnul de Lauranay. Ochii lui te priveau cu blindete. In chipul acesta am invatat sa le citesc si sa le scriu totodata. Din nefericire nu i sa ivit ocazia. Domnul Keller. In urma legaturilor de afaceri intre domnul Keller si domnul de Lauranay. de indata ce ideile liberale si-au facut ia rasi loc in Franta. Cu toate astea m-am pus cu nadejde pe munca. Era un barbat inalt. M-as fi incapatinat chiar sa invat pina seara tirziu. Irma. Familia de Lauranay era lorena de origine si de religie protestanta. in schimb. domnul de Lauranay pref era sa le pastreze. umbrita de niste ulmi uriasi. De aceea. Mi-am scos pipa din buzunar si dupa ce mi-am umplut-o. pe care trebuia sa le valorifice.itesti la treizeci si unu de ani. In clipa in care am intrat. Particula de care se afla inaintea numelui sau. am cerut voie sa astept afara. tatal domnului Jean. incadra o figura frumoasa si nobila. se datora deci parintilor lui. domnul de Lauranay. Negresit ca ar fi preferat sa le vinda si sa se intoarca apoi in Lorena. se stabilira in curind legaturi de prietenie intre cele doua familii. Cina n-a durat deeit o jumatate de ora. Domnul de Lauranay ramasese vaduv inca de tinar. Daca domnul de Lauranay nu s-a ocupat personal cu afacerile. pe la ora sapte. Trebuie sa ai un cr eier de copil. dovedea numai ca facea parte din clasa aceasta. desi ma simteam foarte mindru si multumit totodata de onoarea pe care mi-o facea fem eia aceasta cumsecade. Faptul ca mostenise o situatie buna. Insurat in Franta. ca masa e ra gata. In schimb. Domnul de Lauranay avea pe-atunci saptezeci de ani. Totusi. N-am avut mult de mers. N-am ramas deci surprins de dife renta lor de virsta. Am iesit asadar citesi trei. nu e un lucru tocmai usor. avind treaba acasa n-a mers cu noi. m-a m spalat pe miini si apoi am intrat in sufragerie. stramosii domnului de Lauranay s-au stabilit din nou in Fran ta. Pe urma am intrat din nou in casa. pe care virsta nu-1 incd-voiase inca. in Ioc sa-si vinda bunurile in conditii proaste. Doamna Keller imi oferi bratul pe oare i l-am dat poate cu stingacie. ceea ce merita toate laudele. . cu niste flori in fata si cu o gradina mare in do s. ci nepoata lui. doamna Keller mi-a spus ca domnisoarea Martha nu era fata domnului de Lauranay. Silinta si atentia nu mi-au lipsit. Din casatoria lui avusese u n fiu pe care familia Keller il cunoscuse foarte putin. fiul acesta nu venea decit foarte rar la Belzingen. s-au ocupat bunicul si tatal lu i. Recomand procedeul aeesta batrinilor scolari de virsta mea. daca servitoarea nu m-ar fi instiintat. De aceea. ceea ce mi s-a inga duit. intermediara intre noblete si burghezie si care n-a dispretu it industria sau comertul. nu plecasera cu intentia de a ra mine mereu in strainatate. era un batrin foarte simpatic. Parul' lui mai mult carunt decit alb. in ziua aceea am invatat toate vocalele. ceara aceasta moale pe care se intipareste orice. in sfirsit. Avea o casa frumoasa si atragatoare. nu gasise decit cumparatori care ofereau preturi derizorii. placerea de a petrec e citeva luni in tara lui. statea intr-adevar foarte bine. am aprins-o si am f umat in liniste. ceea ce procura domnului de Lauranay. Cit despre domnul de Lauranay.

fericirea. Irma. Nimeni nu se va mira deci ca domnul Jean Keller se indragostise de faptura a ceasta frumoasa. domnul Jean nu voia sa se atinga de banii logodnicei Iui. desi spunea ca nu prea stie bine. Negresit. de ce oare copiii lor n-ar fi fost naturalizati francezi ? in sfirsit. in curind domnul Jean fusese pus in situatia de a lua o hota rire. douazeci si doi de ani. nu exista nici o pi edica. Admiram figura ei blonda si serioasa. De cite ori n-a leganat-o Irma pe domnisoara de Lauranay si aceasta nu numai cu aprobarea. Dupa mine. plictisea mult pe domnisoara Martha. Trebuie sa spunem insa ca in imprejurare a actuala. Cu toate astea. Acesta se purta foarte bine cu mica orfana. de vreme ce n-avea decit sa spuna o vorba pentru ca domnisoara de Lauranay sa devi na sotia lui. domnisoara Martha era bogata si trebuia sa mosteneasca o avere frumoasa dupa moartea bunicului ei . Frantz. Domnisoara de Lauranay se nascuse in 1772. In mai multe rinduri fusese cit pe aici sa dea o lectie de bunavointa ofiterului care frecventa societatea buna din Belzingen. muri in curind. Avea asadar acum. cu trasat uri fine. cu atit mai bine. si inca una grabnica. ofiterul nu se indoia ca fata va fi foarte onorata de atentia lui. deoarece starea acea sta de lucruri putea autoriza intr-o anumita masura. se schimbase cu t impul intr-un sentiment de dragoste. pe care o priveam acum cu multa discretie. copila deveni o fata inci ntatoare. Dar daca nu era gelos. foarte gratioasa. Fata lui de abia daca il cunoscu. Daca il cistiga. mai inainte de a se casatori. si nu semana deloc cu femeile pe care le vazusem pin a atunci la Belzingen. faptul se datora unui exces de delicatete din partea domnului Jean. impotriva t inarului ofiter pe care l-am intilnit in fruntea companiei sale. Era destul de inalta. Daca in schimb tinerii nu se casatorisera i nca. El insusi foarte indurerat de pierderea nevestei lui. de care depindea intregu-i v iitor. nici ca domnisoara de Lauranay observase imediat calitatile ace stui tiriar. intimitatea celor doi tineri. Poseda citeva talente tot atit de placute pentru ea. sa se fi terminat cu bine. Este de prisos sa staruiesc asupra placerii pe care i-o procura. Sora mea. ajuta de asemenea din tot sufletul pe stapina ei. ca situatia familiei Keller era destul de compromisa. pe drumul de la Belzingen. De as emenea mai avea si un talent frumos la pictura. ca sa n-o stingh eresc. observase pe domnisoara Martha de Lauranay. deoarece nu avu decit cinci ani la moartea tatalui ei. ci si cu multumirile bunicului. O urmarea cu incapa tinare pe strada. de altfel. incit dinsa refuza chiar sa mai iasa din casa. Cinta frumos la clavir. Cu toate astea. D aca pierdea procesul. de vreo citeva luni. o lua cu el in Germania ocupindu-se de aproape de educatia ei. Intr-adevar. sentimentul acesta nu putea decit sa-1 onoreze. aceeasi reli gie si aceeasi origine. cu niste ochi albastri inchisi. Daca tinerii soti s-ar fi stabilit in Franta. Dar numai faptul de a vedea numele domnisoarei Martha amestecat in afacerea ace . asiduitatile unui rival. Convenientele de familie erau intrunite in casatoria aceasta. pe care o ingriji ca o adevarata mam a. care prinsese o dragoste nespusa fata de fetita aceasta. Intr-adevar. cred ca n-ati uitat. deoarece ar fi putut aduce logodnicei lui o oarecare stare. De aceea o hotarire era necesara. crescuti impreuna. pe care. Nu ca domnul Jean ar fi avut motive sa fie gelos ! Si cum ar fi putut fi. avu o copila a carei nastere costa viata mamei sale . cit si pentru altii. delicat ete pe care o vor intelege toti oamenii de suflet. blonda. Domnul Jean stia toate astea. domnul Jean ar fi ramas sarac. domnului de Lauranay prietenia si devotamentul doamnei Keller. facind parte dintr-o familie bogata si influe nta. Domnul Jean ar fi voit ca procesul lui. in acelasi timp. care respira cu toa te acestea. In sfirsit. Ei bine. in schimb era foarte suparat si pe drept. domnul de Lauranay fusese ajutat mult de doamna Keller. nimeni nu se va mira ca cele doua familii vedeau c u bucurie ca. locotenentul Frantz von Grawert. in opera a ceasta de binefacere. Nu-i mai ramasese acum decit bunicul ei.Domnul de Lauranay fiul. exceptind cazur ile cind era nevoita.

relua ea. decit ocazia de a se manifesta. raspunse domnul Jean. S-a vorbit de Franta. fara indoiala. Deocamdata. De aceea. Domnul Jean nu stia ce sa raspunda. Pe urma ne-am dus in gradina de ne-am plimbat.. Naucit. raspunse domnul de Lauranay. se hotarise nu numai sa nu iasa niciodata singura. nu intelese sa lase pe domnisoara Martha in pace. il oprea sa ia vreo masura. indreptindu-se spre Jean. se prezentase domnului de Lauranay. Cred. Pe urma. tinarui ofiter. a fost cum nu se poate mai frumoasa si mai cordiala. Se intreba chiar daca n-ar f ace mai bine sa plece din Belzingen. Iata ceea ce am aflat de abia mai tirziu . trebuia sa simuleze ca nu stia nimic. In rastimpul acesta. si sint feri cita ca pot sa-i string mina. nu va asista inainte de a pleca la casatoria noastra ?.. am zis. dar ca mina fiicei lui fiind promisa.. in toata acceptia cuvintului. relua ea. Locotenentul Frantz fu nespus de miniat. Vezi ca. nici un refuz. Si n-am vrea sa plecam singuri.. ca vom fi nevoiti in curind. Si mina asta intinsa cu atita bunavointa. era primit in casa domnului de Lauranay. Ai de gind sa pleci ? il intreba repede domnul Keller. nu vrei sa pricinuiesti fericire a domnului Na-talis Delpierre ? Ba da. Pina atunci insa. dragul meu. am preferat sa vo spun numaidecit. Fratele Irmei este si prietenul nostru... De aici se nascu o ura si o dorinta de razbunare. Cind dinsa va fi nevasta lui. obisnuit numai sa comand e. neadmitind nici o sovaire. Ratiunea era in lupta cu. care nu putu sa spuna mai mult. Colonelul. un adevarat prusac.. spunindu-i ca e foarte o norat de cererea lui. Domnul de Lauranay m-a intrebat de even imentele care se pregateau. fie dintr-un sent iment de minie. care nu astepta. Se temea ca ele sa su fie de natura sa creeze multe neplaceri compatriotilor lui stabiliti in Germania.. care fusese refuzat intr-un chip foarte politicos. Martha. domnisoara. in ci uda vocalelor care ma urmareau in vis. Totusi. spre a se fixa in tara lui. apoi sa stiti ca era noaptea in care am d ormit in casa doamnei Keller. atunci am fost cu siguranta in clipa aceea.. si viiforu l frumos ce-1 astepta pe fiul sau. Ce vreti ? eram un biet sergent major.. german ca si el. Pe cind ne pregateam sa ne retragem citesi trei. era mai bine sa evite un scandal de pe urma caruia ar fi suf erit in primul rind. de vreme ce e fiul d-tale ! raspunse domnisoara de Lauranay. domnule Delpierre ? Doua luni. dar nici macar cu bunicul ei. trecusera cel mult trei saptamini de-atunci. E demn de tine ! Stiu. se retrase inciuda t de nereusita lui. tina ra fata. oare domnul Delpierre. Convorbirea m-a facut sa ma simt mai in largul meu. Era un barbat aspru. in Lorena. Irma ne astepta. draga Jean. Tatal ofiterului. draga mea Martha. inima lui. locotenent ul Frantz ceruse mina domnisoarei Martha de Lauranay. Dragul meu. zise doamna Keller imbratisind foarte emotionata pe' Martha. expunindu-i averea. am luat-o si a m strins-o usor de teama sa n-o fring. Domnul de Lauranay multumi colonelului von Grawert. cu toate astea. Daca vreodata am petrecut in viata o noapte buna. sau chia r cu sora mea. ne-am dus sa ne culcam. aceasta casatorie er a cu neputinta. sau cu doamna Keller. nestiind ce sa spun. va sti sa puna l a respect pe domnul de Grawert. daca am fost prost vreod ata. am tacut. In ce priveste primirea care mi s-a facut in familia domnului de Lauranay. Ma credeti ca n-am stiut ce sa-i raspund ? intr-adevar.. colonelu l de Grawert. caci era tirziu : Draga mea. imi zise domnisoara Martha. Ei. Stia. Domnisoara.. Vei fi f ericita !.. Cit timp dureaza conce diul d-tale. Ne-am intors acasa. asa cum ingaduiesc o biceiurile germane. adauga domnisoara Martha. as fi intr-adevar prea fericit. intr-o calitate car e lui ii era refuzata. In sfarsit. raspunsul lui era suficient. Doamna Keller ii zise ca totul se rindu ise si ca trebuiau doar sa fixeze ziua in care sa se serbeze casatoria. ca Jean Kelle r. ..asta. P entru mine insa. in sfirsit. fie dintr-un sentiment de gelozie. domnisoara Martha.

am dormit cam mult. Ce fel de om e directorul ? l-am intrebat pe domnul Jean.. Dar nu uita. si m-a introdus imediat in biroul directorului polit iei. Agentul se afla la usa. fo arte osos. . fruntea brazdata de cute. voia sa fie nespus de gratios. in afara de asta avea o gura uriasa. sa nu-i spui nimic c are sa te poata compromite. un agent! Un agent ? Ei. Baga de seama. Aproape in aceeasi clipa isi facu aparitia si domnul Jean. Am profitat de clipa asta de distractie ca sa observ pe Kalkreuth. Natalis. Ei si ?. o figura de betivan. sa-i spui ca ai venit la Belzingen ca sa vezi pe sora d-tale. Prin urmar e sa fii foarte rezervat.VII A doua zi.Da. Trebuia sa fi fost cel pu tin sapte. drace ! nu prea imi plac vizitatorii acestia. Nu. De aceea il tinem la dist anta. nu m-am trezit decit foarte tirziu. deoarece rinji sinistru. E un om care are o oarecare inteligenta. si e probabil ca prezenta mea nu i-ar face placere Cel putin indruga citeva cuvinte frantuzesti ? Vorbeste chiar foarte bine. E un agent de politie. De ce n-ai vrea sa ma insotesti. Apoi ca sa ma invite sa stau pe un scaun. Pe cind coboram ultimele trepte ale scarii. S e numeste Kalkreuth. ce vrei. Foarte bine. cu picioare le strimbe. spune el. e de abia sapte. am intilnit pe sora mea. Voi afla de altminteri unde sta directorul politiei. Natalis. Trebuiam asadar sa ma execut. Acolo l-am zarit pe agent. fiindca nu-mi era deloc placut sa trec pe strazile orasului in tovarasia acestui politist grosolan. Nu era departe si am ajuns aproape num aidecit. sa te gindesti bine inainte de a raspunde si sa -nu-i spui decit ceea ce e absolut necesar. s i nimic mai mult. eram obosit. dintii galbeni. Dar a venit cineva care vrea sa te vada. Mi s-a aratat casa unde statea Kalkreuth. Individul acesta n-a cautat decit sa ne pricinuiasca neplac eri. domnule Jean. ca sa stie ca sint militar ! am raspuns. continua sa rasfoiasca niste hirtii intinse pe masa. Nu era macar o invitatie c i un ordin. in mintea lui. spri-cene stufoase si doi ochi mici si negri. Cineva ? Da. domnule Jean ? Kalkreuth nu m-a chemat. Trebuie sa te feresti de el. se va prezenta.. avea niste picioare de o lungime neobisnuita si o figura bronzata car e parea murdara . imbracat intr-o tunica cu brandenburguri. Atit mi-ar trebui. foarte slab. Se vede ca acest personaj voi sa-mi zimbeasca. ceea ce-mi convenea. M-am imbracat repede ca sa-mi fac lectia. Fii linistit. nasul tur tit. Domnul Jean mi-a tradus acest crimpei de conversatie. Directorul politiei vrea sa-l-vada si ca atare oaspetele d-voastra trebuie sa se prezinte neintirziat. Era un ba rbat inalt si desirat. Tocmai ma pregateam sa te scol. facu un gest care. Da. imi zise el. Domnul Jean il intreba pe nemteste ce voia. De altfel acesta era si adevarul si mi-am ingaduit sa fiu foarte rezervata. Fus . Nu m-ar mira aflind ca vrea sa ne implice intr-o afacere urita. in sfirsit. In acelasi timp. Ce o fi vrind cu min e ? insasi sora mea nu prea parea linistita. Am ajuns in pragul usii. ne ocupam prea mult de Franta. Nu cred sa stie. Natalis. Natalis. un barbat pocit. Aveti aici un calator care a sosit ieri la Belzingen. fiindca. Agentul plecase.

Dupa ce sfirsi de morfolit hirtiile. O sa faci foarte bine. Poate ca nu au voie ! Kalkreuth spunand acestea ma fixa prelung. Fara indoiala ca raspunsurile mele ii pareau prea hota-rite. i-am zis atunci. pe un ton blind.esem prevenit ca trebuie sa ma feresc de el.. e adevarat. Kalkreuth. relua. strabatind Brabantul. Dar supararea lui nu dai nui prea mult. Sint negustor de orice. calatoria d-tale in. Esti francez ? Da. cred ca n-ai de. Nu mai incapea indoiala ca am fost sp . Trebuie sa te pazesti. Omul acesta pare destul de viclean si cred ca.. in acelasi timp. pentru ce toate intrebarile astea ? Domnule Delpierre. Si ce meserie ai ? Negustor. Am avut chiar grija sa-1 fac sa repete fiec are fraza. Luxemburgul. Si cind vei pleca ?. de la care. E foarte simplu. Cumpar lucruri de la tara pe oare le revind apoi. E ciudat. E o formalitate politieneasca.... Ai facut atunci un inconjur foarte mare ? ' De ce ? Pentru ca ai ajuns la Belzingen pe drumul Turingiei. Dar. fiindca am facut un ocol. Am inteles acum ca politistul aflase ceeace voia voia sa stie. Sora d-tale nu e franceza care e in serviciul familiei Keller ? Exact. Si ai venit la Belzingen ? Da.. Voi relua drumul pe care am venit. Urma o mica pauza. Kalkreuth isi inalta privirile si mi se adresa intr-o frantuzeasca foarte curata. Saxa. Iata. Am trecut frontiera olandeza. As putea sti exact pe unde ai trecut ? Domnule. Trebuia deci sa fiu prevazator. Kalkreuth isi relua intrebarile.gind sa te sustragi ? Fie. convorbirea avuta intre noi : Cum te cheama ? Natalis Delpierre. Germania nu are alt scop ? Nu. Si el ma intreba : Cite zile ai facut ca sa vii' din Franta in Prusia ? Noua zile. Recomandatia aceasta era de prisos. Westfalia. finidca numai prezenta lui inspira neincrederea. Da. negustor dar negustor de ce. Si cam cind crezi ca vei pleca? Atunci cind voi crede de cuviinta. Va sa zica. Si pe unde ai luat-o ? Pe drumul cel mai scurt si care. Baga de seama. ex-plica-te. francez. raspunse Kalkreuth pe un ton aspru. Dupa o pauza. Nu-mi inchipui ca in Prusia strainii n-au voi e sa calatoreasca. mi-arn zis. ca sa-mi pot da timp de gindit. e si cel mai bun. intent ioneaza sa-ti joace o festa. Cu ce ocazie ? Ca sa vad pe sora mea Irma Delpierre pe care n-am mai vazut-o de vreo treispreze ce ani. m-am prefacut ca nu prea il inteleg. Negustor. in definitiv. Ai putea sa-mi spui la ce punct ai trecut granita franceza ? La Tournay. De ce ciudat ? Pentru ca ai fost semnalat ca ai urmat drumul care trece pe la Zerbst. in Prusia avem obiceiul s a interogam pe strainii care vin sa ne viziteze.

am inteles limpede. domnule Delpierre ! zise el. multe neplaceri. In schimb dumneavoastra vreti sa aflati ce se petrece la vecini! Eu nu sint spio n. te simti ispitit sa povestest i si altora ceea ce ai vazut ! Pentru a doua oara iti repet. Altminteri ce ? Vom fi nevoiti sa avem grija de persoana d-tale pentru un timp anumit. Si pentru a doua oara iti repet si eu ca asta e'«si dorinta mea. Ei bine. Kalkreuth relua : Atunci n-ai intilnit pe germani la Thionville? Nu. Germania si Franta sint in stare de razboi ? Nu inca. internind u-te undeva. invatasem vocalele si ma munceam acum cu consoanele. pentru ca sa fii suspect. In curind am reusit sa impreun literele ca sa al . lucrind s i facind plimbari. Esti francez si ai si vizitat o casa franceza aceea a domnului de Lauranay. Neavind de loc intentia sa ramin in biroul lui. Tinarul meu profesor. altminteri. De ce ? Pentru ca atunic cind privesti. De ce ? Momentul nu e prielnic strainilor ca sa calatoreasca in Germania. Dar ce stii de miscarea trupelor franceze ingramadite la granita ? Nu stiu nimic. in sfirsit.. in definitiv.. domnule Delpierre ca d-ta ai ochi buni. Domnul Jean ma astepta. Te voi supravegh ea.in garda. domnul meu. foarte buni. De dat a asta nu-mi mai intinse mina si-mi arata pumnul. I-am povestit amanuntit tot ceea ce s-a petrecut int re mine si domnul Kalkreuth. si dnd vezi. mergea incet dar ceea ce prindeam nu mai uitam. Nu trebuie mai mult. raspunse el. Am stat deci. neomitind amenintarile acestuia din urma. domnule. mai ales cind sint francezi si noua nu prea ne plac strainii care vor sa afle ce se petrece la noi. Dar mi se pare. de catre hangiul de la Ecktvende. vezi.. Se stie c a omul acesta ma vazuse sosind in vreme ce sora mea ma astepta in fata hanului. ca nu sint spion. o sa-ti rezerve atit d-tale cit si noua. VIII In rastimpul acesta imi petreceam zilele in chipul cel mai placut. politistul voia sa ma incurce cu intrebarile c a sa afle stiri din Franta. Dupa ce rosti amenintarea aceasta Kalkreuth imi facu semn ca pot sa plec. Eram prevenit acum ca sint pu s sub urmarire. Ce.. te-as sfatui sa nu prea te slujesti de ei. Nu ma mira de loc. n-aveam voie sa vin la Belzingen ? Ba da. O doresc pentru d-ta.ionat si dupa toate probabilitatile. Esti gazduit la familia Keller care a pastrat legaturi cu Franta. putea constata progresele pe care le fa ceam. in special ultimele. Ma tem ca viitorul. si n-ai terminat inca cu politia prusaca. Erau unele cari imi p ricinuiau multa bataie de cap. Da. Si nu stii nimic de generalul Dumouriez ? Nu-1 cunosc. De data asta figura lui Kalkreuth se schimba si el relua cu o voce poruncitoare : Baga de seama. am facut stinga imprejur cu un gest militaresc care nu cred sa fi scapat din vedere politistului. Dupa aceea m-am intors acasa la doamna Keller. raspunse Kalkseuth pe un ton amenintator. in imprejurarile de fata.

Cit despre emigranti. Dupa cum isi poate inchipui oricine. De altminteri. Datorita felului acesta de a se pur ta al ofiterului se impunea deci grabirea casatoriei. dupa ce ac ceptase constitutia. Atunci aparu Dumouriez. va puteti. ca lucrurile nu vor ter giversa. d in pricina relatiilor incordate dintre Franta si Germania. Pina atunci insa Germania nu se miscase de loc. pe un cal foa rte frumos. la Metz. cina evenimentelor pe care le voi expune caci marturisesc cinstit cind e vorba de politica. Se intreba cum va fi primit si daca se va fixa. temindu-se de o dictatura militara . Ramase asadar ho-tarit ca orice s-ar intimpla. Dar fiindca poarta era inchisa vesnic si tot astfel usile s i ferestrele. El primi si alcatui numaidecit un pian de lupta : razboi ofensiv si defensiv totodata. Dimpotriva Girondinii. cereau razboiul c u orice pret ca sa sileasca astfel pe rege sa-si dezvaluie intentiile.. Domnul Jean imi spunea ca aveam dispozitii la invatatura. Nu mai stiam nimic despre Kalkreuth. comandam entul armatei de la Nord. Va puteti inchipui si d-voastra cu cita nerabdare il asteptam pe domnul Jean. Dar cine se putea increde in vorbele lor ? Emigratii in schimb. Austria si Prusia protestara atunci spunind ca intentiil e lor erau amicale. Iacobinii avind pe Robespierre in frunte se rostisera pe fata imp otriva razboiului. in total vreo doua sute de mii de oameni bine inarm ati. Nota asta produse o vilva nespusa in toata tara. Trupele ei nu amenintau granita franceza si ea repeta necontenit ca un razboi ar pricinui un mare rau Europei. prin glasurile lui Louret si Brissot. in schimb acesta trecu in mai multe ri nduri prin fata casei domnului Lauranay. Mayenta si alti principi ai imperiului sa imprastie aceste ingramadiri de l a frontiera. In 91. Toti se intrebau nedumeriti ce va face succesorul lui? Va fi partizan al pacii? Nu. in r astimpul acesta invatam de zor. inchipui minia lui. m-am apucat sa observ ati tudinea locotenentului Frantz von Grawert. Si chiar de aceea domnul Jean voia sa se duca pentru ultima data la Berlin. Nu trebuia sa se intoarca decit la 21. regele Ludovic al XVI-lea notificase acceptarea aceasta put erilor straine. ne mai primind nici un ordin sa ma prez int la biroul lui. Cu toate ca adunarea legislativa somase pe electorii din F rères. desi felul meu de viata nu dadea nimic de banuit. Desi regele le daduse ordinul sa se intoarca in Franta. ca voi s capa numai cu amenintarea politistului si ca el nu ma va aresta sau expulza vreo data din tara. ele nici nu se gindeau la asa ceva. intr-adevar aveam si de ce din pri fara sa fac vreo apreciere asupra lor. Cordelierii ii sprijineau. Emigrantii francezi s-au refugiat la Coblentz. dupa sfatul Irmei. . Dupa o saptamina de la sosirea mea. In timpul lipsei domnului Jean. In rastimpul acesta Leopold de Austria muri. Mi-am inchipuit deci. Cu el. nu ma pricep de fel. Franta nu putea admite o asemenea situa tie care depasea orice margine. cel putin acum data procesul ui? Se temea insa ca judecata va fi din nou aminata. Iata acum situatia din 92.. comanda armatei din Alsacia. Cu toate astea sint sigur ca eram spionati si in special eu. de ce ar fi renuntat la planurile lor si ar fi dat as cultare somatiilor regelui. cind calare. care fu chemat in graba ca sa-si puna geniul militar si politic in serviciul tarii. Doamna Keller inlocuise pe fiul ei si imi dadea ea insasi lectii cu o rabdare demna de admirat. Lafayette al armatei din centru. e drept. de vreme ce Leopold de Austria se pregatea sa le vin a in ajutor ? Aceasta era starea de lucruri in 91. domnul Jean trebui sa plece la Berlin pe ntru procesul lui. si Luckner. in anul 90. emigrantii nu-si int rerupeau pregatirile. cind pe jos. nu avu prile jul sa se intilneasca cu ofiterul prusac. fiindca la Viena aparu o no ta care cerea restabilirea monarhiei pe bazele declaratiei regale din 89. Anglia. Domnul Jean plecase la 18 iunie. Si atunci s-au organizat trei a rmate la est in asa fel incit sa-si poata da mina. calatoria va fi fixata de indata ce tinarul Keller se va inapoia la Belzingen. Contele de Rochambeau. fiindca domnisoara Mar tha nu parasise decit o singura data casa ca sa mearga la biserica. formau cadre si nu mai conteneau cu indemnurile la razb oi.catuiesc cuvinte. fostul meu general se duse sa ia in Flandra. Domnul Keller ardea de nerabdare sa vada procesul terminat. era sigur. In Franta.

urmaream trupele pina in piata unde le contemplam. desi Kalkreuth imi spuse se sa inchid ochii ca sa nu vad nimic. Fireste ca nu puteam sta locului si ma duceam si eu in piata. Era usor de prevazut ca evenimentele se vor schimba. Am aflat numirea lui la Belzingen. e drept. Dar cine ii spunea ca nu se vor lua masuri impotriva strainilor ? Si daca poli tistul Kalkreuth m-ar soma sa parasesc Belzingen in douazeci si patru de ore ? . Germania nu declarase pina atunci razboi Frantei. macelarira pe ofiterii Dillon si Berthois . nici pe sora mea. Numai. In rastimpul acesta zilnic treceau prin oras trupe de infanterie si cavaleri e. De altfel deplasarile de trupe continuau mereu. indiferent de neplacerea pe care asi fi pricinuit-o domnului Kalkreuth si agentilor lui. Cit despre mine. Ma simteam in afara de asta foarte incurcat. Propunerea fu primita si se hotari ca Ungaria sa fie atacata mai in-tii in posesiunile ei din Belgia. Nici situatia domnului de L auranay nu era mai buna. fiindca asa cel putin am fi scapat de ei. va lua comanda aces tor ostasi batrini ai lui Frederic cel mare. in conditiunile actuale. ca frati i mei de arme se aflau in garnizoana la Charleville. Astfel stateau lucrurile la sfirsitul lui Aprilie.. Lafayette crezu cu cale sa~si opreasca inaintarea l a Giret. a produs o emotie de. sa strab ata o tara care era in razboi.. De aceeasi parere era si sora mea in ceea ce privea situatia ei. Aflind dezastrul acesta. caci in cazul cind doamna Keller imi da lectii. si tot asa convoaie nesfirsite cu munitii. astfel c a tinarul locotenent se plimba ca si mai inainte pe strada si in special in fata casei domnului de Lauranay. daca eram liber. daca s-ar fi petrecut o ciocnire cu soldatii lui Francisc ele Austr ia sau ai lui Frederic Wilhelm de Prusia. nevoind sa mihnesc nici pe doamna Keller. In sfirsit. In acelasi timp la Belzingen se raspindi zvonul ca ducele de Brunswick. si intr-o tara care nu si-a intrerupt inca relatiile cu Franta. De in data ce auzeam goarnele. Eram intr-un concediu in regul a. aproape de frontiera ? Fireste. intre timp trupele faceau dese opriri in piata mare a orasului unde beau diferite bauturi. Isi poate inchipui oricine ingrijorarea noastra.Ludovic al XVl-lea trebui sa propuna adunarii nationale sa declare razboi lui F rancisc I. Totusi pastram ascunsa in suflet ingrijorar ea care ma napadise. deoarece nu stiam ce hotarire sa i au. regimentul pe care il comanda tatal lui Frantz nu primi nici un ordin de plecare. de aici i ncolo era de prevazut ca-si va schirnba atitudinea. Fire ste ca nu ar fi consimtit niciodata sa se desparta de buna voie de doamna Keller . intr -adevar. Soldati i dupa ce strigara ca au fost tradati. pozitia mea dadea de gindit. o panica modifica cu totul situatia. Dupa cum se vede. Din nefericire. Daca ar fi fost nevoit sa paraseasca Germania. Dar puteam eu oare sa uit ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie si. mai inainte ca sa fi parasit Charleville. cite neplaceri nu l-ar fi asteptat pe el si pe ne poata lui ? Si casatoria care nu se celebrase inca ! Putea ea oare sa aiba loc l a Belzingen ? intr-adevar situatia era foarte incurcata. un g eneral care se bucura de o oarecare celebritate in Germania. Se vorbea chiar de optzeci d e mii de oameni care inaintau spre Coblentz. Spun. nedescris. In sfirsit daca toata miscarea asta ma interesa in calitatea mea de soldat s . bineinteles daca eram liber. in special uh-lani. n-as fi vrut pentru nimic in lume s-o parasesc. vremea fiind foarte calduroasa. inainte ca domnul Jean sa se fi intors de la Berlin. cind deodata la Mons. in orele dc recreatie. pozitia unui francez era mai mult decit dificila. regimentul meu ar fi fost in primele r induri si mi-ar fi parut foarte rau sa nu iau parte la lupta. As fi dat mult sa vad pe colonelul von Grawert plecind la granita impreuna c u fiul lui. Stirea aceasta mai inainte chiar de a fi fost confirmata. Incepeam deci sa fiu ingrijorat. Biron cuprinse Quievrain si se spera chiar xa nimic nu va opri avintul trupe lor franceze. Era o larma co ntinua. La 13 iunie Dumouriez a fost numit ministru de razboi. plecam repede de acas a. daca Prusia pastrase pina atunci o neutralitate desa-virsita. Stirea aceast a era destul de grava. regele Ungariei si al Boemiei. ieseam in oras.

claca se face casatoria. Fireste ca nu se va opune.i de francez. un barbat ca domnul Jean. ce garan tie pentru dinsa ! Gindeste-te numai Irma. Martha. linga care. sa-si spuna ca nu le va mai reve dea poate niciodata. sau domnul Jean va pleca cu sotia lui in Franta. Masa aceasta de soldati se indrepta spre Coblentz. Si apoi un barbat. in privinta celorlalte evenimente insa domnul Jean avea impresia. au trecut d in nou diferite trupe la Belzingen si chiar statul major al unui general pe care am aflat mai tirziu ca era contele Kaunitz. Natalis si. Simt ca voi muri de durere Natalis. unde asteptau emigrantii. Te inteleg. raspunse Irma.. La 21 iunie.. Dinsa ar vorbi la rindui ei cu domnul Jean si s-ar grabi astfel casatoria. Procesul ? Oare in imprejurarile de fata. imi. Sa paraseasca aceste fapturi iu bite. in orice caz era o situatie din cele mai neplacu te. as sta de vorba in privinta asta cu doamna Keller. s-o vezi nevoita sa plece singura cu bunicul ei batrin. Ce s-ar face ?. Dupa cu m ne temusem calatoria fusese de prisos ! Procesul era stationar.. i-am raspuns. biata mea sora voia sa -si ascunda ingrijorarea. Soart a trebuia sa se hotarasca peste opt zile. mai inainte ca lucrurile sa devina ireparabile. Irma. Zadarnic. m-am dus cu domnul Jean. Nu se putea pr evede cind si cum se va sfirsi. Daca fra ncezii vor fi expulzati din Germania. Sa paraseasca familia asta cumsecade ! Niciodata nu-si inchipuise ca viitorul ii va harazi o asemenea nenorocire. In zilele de 21. ceea ce este foarte posibil. Evident ca nici aceea a familiei Lauranay sau a surorii mele nu era mai b una in cazul ca se declara razboiul. Prusia va declara razboi Frantei. strabatind Germania impresurata de trupe. ceea ce ma ingrijoreaza. In locul tau. totusi doamna Keller nu va consimti niciodata sa plece fara domnul Jean. nu era mai putin adevarat ca-mi dadeam foarte bine seama ca nu era de glumit si ca ostilitatile vor incepe in curind. Irma.. dar trebuie sa incercam tot ce ne va sta in putinta ca sa scapam cu bine. sau daca va fi nevoit sa ramina la Belzingen. Ai dreptate Natalis. ca in curind. domnul Jean se intoarse din calatoria lui de la Berlin. Cine stie ce piedici. acesta ? Gasesc chiar ca ar face bine sa ia hotarirea asta. Da. spunea ea mereu. Natalis. domnul de Lau ranay si nepoata lui vor fi nevoiti sa plece in douazeci si patru de ore. in cazul ca evenimentele ar fi luat o intorsatura rea. Da. nu va tr ebui sa astepte luni de zile pina sa se dea sentinta ? Ai dreptate. Vorbeam adesea de situatia noastra cu Irma. toat e astea ii pricinuiau o mihnire adinca. Prusia care se aliase cu Austria nu-si mai ascundea intentia de a porni impotriva Frantei. mai ales e ca domnul Jean nu s-a casatorit i nca cu domnisoara. 22 si 23. dupa stiri. Si de ce ar refuza dinsul sa plece ? Cine il retine in Prusia ? Afacerile ? Le v a putea rindui si mai tirziu. Si atu nci cit de grea le va fi despartirea ! Dimpotriva. Oare n-am putea s-o convingem pe d oamna Keller sa paraseasca orasul mai ales acum cind nu are nici un motiv de a m ai tine la tinutul. Teama de a fi despartita de doamna Keller o framinta i n fiece clipa. Nu mai incapea indoiala ca situatia mea la Belzingen devenea din zi in zi ma i rea. situatia e grozava. . IX A doua zi si in zilele urmatoare. altminteri totul va fi In zadar. se vor ivi mai tirziu. va ramine cu dinsa. A sta in Germania in conditiile acestea era un adevarat pericol de care trebuia sa scapi cu orice pret. De altfel. casatoria trebuie sa se faca neintarziat. spera sa raraina toata viata. Dealtfel domnisoar a Martha nu se va opune de loc. Trebuie sa ia neintirziat o hotarire si sa nu mai astepte. ar fi prudent.

Casatoria trebuia oficiata la catedrala in fata matorilor alesi de familiile Keller si Lauranay. Daca atentatul acesta a produs multa vilva la Paris si in toata Franta. Domnul Jean nu e omul care sa ierte si atunci. Si pentru cuvintul acesta ce credeti ca a trebuit ? O formula solemna. Comisia Adunarii hota ri ca natiunea intreaga sa ia armele si sa actioneze de la sine. Lucrurile acestea pricinuira atit familiei Keller cit si familiei Lauranay o ing rijorare adinca si pe drept. aproape zilnic. Asadar la 20 iunie. Ma tem ca Frantz cie-ndata ce va afla ca domnisoara Martha s-a casatorit. Cit despre mine. Porti le fusesera darimate cu topoarele. In definitiv. in schimb regele prin singele lui rece si mai ales datorita curaju lui sau. Toti o simteau. Chiar azi voi vorbi. daca nu spuneam nimic era ca sa nu mai adaug alte nepla ceri la acelea care framintau cele doua familii.. fara ca guvernu l sa mai. bineinteles intentionat. Da. de aceea s-au luat masuri energice spre a intimpi na orice neplacere. Cele citeva zile care ne mai desparteau de celebrarea casatoriei erau de ajuns pentru indeplinirea formalitat ilor. Pe de alta parte se spunea ca imperialistii bine organizati amenintau granita. De vreme ce casatoria era hotarita . organizindu-se imediat apararea. nu s-au inselat. dupa ce defilase in fata ca merei. multimea condusa de Santere. in toata tara era o framintare obsteasca. pozitia mea era din ce in ce mai g rea. De comun acord a fost aleasa data de 29 iunie.. in fiecare ora se putea afla ca Prusia a raspuns Frantei prin-tr-o dec laratie de razboi. Dar cu ce pret? De abia dupa ce consimtise sa puna o boneta rosie in cap !. Vorbeste asa dar cu doamna Keller. I se mai acorda inca anumite omagii. Fireste ca partizanii si constitutionalistii considerau actul acesta ca o cr ima. graba aceasta era perfect justificata si poate chiar era prea tirziu. si. Dar cit tim p ? Cei mai optimisti nu-i mai dadeau doua luni de domnie dupa amenintarile si i nsultele acestea ! Se stie ca acestia. Multimea era fo arte agitata. Ludovic al XVI-lea a fost gonit de la Tuileries. scapa impreuna cu sotia... asa ca nu trebuie sa va surprinda ca ecou l a patruns pina in coltisorul acesta al Prusiei unde ne aflam noi. E o nenorocire ca regimentul lui se afla inca la Belzi ngen. Necontenit se schimbau ordine intre tr upele care inaintau spre vest si cele care veneau din rasaritul Germaniei. nu mai era timp de pierdut. Era vorba de atentatul care s-a savirsit la Paris. Ai dreptate. Din ne fericire era adevarat. La Cob lentz in special. zarva a fost uriasa. foarte simple pe vremea aceea. nu sint de loc linistit. sa nu faca vreo pozna. la zece august. 1-a avut in strainatate. Totusi regele ramase rege. Unul din martori eram si e . de agentii celor doua puteri c oalizate.Dar pe locotenentul acela il mai intilnesti ? ma intreba sora mea. se napustise la Tuileries invaclind palatul lui Ludovic al XVI-lea. Iata ceea ce am aflat dupa citeva zile de la intoarcerea domnului Jean. in sfirsit. o declaratie facuta de corpui legislativ : Patria este in pericol !". Diferiti curieri si stafete treceau prin goana mare in oras. Patriotii facind raspunzato ri pe suveranii detronati de invazia care ameninta Franta. cu g reu isi poate inchipui cineva rasunetul pe care. Da. de vreme ce peste sase s aptamani. la 20 iunie si care a fost imediat comunicat. si se adusesera chiar tunuri. Casatoria trebuie facuta cit mai curind. Stirile acestea se propagasera in dimineata zilei de 23 provocind o agitatie nespusa. As fi voit ca numai dupa plecarea lui sa se fi celebrat cununia domnului J ean. Nici eu nu sint linistita Natalis. s-ar fi iscat un razboi grozav Asa se credea si la Paris. un eveniment urma sa hotarasca Prusia si Austria sa grabeasca i nvazia. Intr-adevar. intervina. Si daca emig rantii s-ar fi rasculat ajutati de imperialisti. cu sora si cu cei doi copii ai sai. trebuia celebrata Iara intirziere. fiin dca ma tem de razboi. Irma. intem nitat si apoi ghilotinat.

desi era indoielnic ca un ofiter sa dea socoteala unui simplu burghez. In timp ce se petreceau toate astea. fiindca dupa declararea razboiului au urmat alte lovituri si mai grozave inca. Odata casatoria celebrata se va hotari si chestiunea cea mare. Razboiul fusese asa dar declarat Frantei. Probabil ca vecinii. cu toate precautiunile luate. Prusia declarase razboi Frantei. imi era nespus de penibila. Regimentul Royal-Picardie se afla l a Charleville. servitoarea auzise discutia pe care a repetat-o Irmei. Totusi. foarte miniat a spus camarazilor lui ca. Foarte indignat. A fost o lovitura naprasnica. Din intimplare. Vestea aceasta rea mi-a comunicat-o sora mea Irma. Din nefericire s-a intimplat tocmai contrariul. pe domnisoara Martha si pe bun icul ei aventurin-du-se pe drumurile Germaniei in clipa cind tara aceasta era na . Dar ceea ce era mai regretabil e ca stirea casatoriei ajunsese la urechile l ocotenentului von Grawert. Germanii sint aspri si nu cunosc indurarea. Datoria imi comanda sa parasesc Belzingen. se interesau de pregatirile c elor doua familii. domnul de Laura-nay si domnisoara Martha ? Nati onalitatea lor nu le va pricinui oare cele mai mari incurcaturi . fara serbari. dar n-a fost singura. locotenentul Frantz fie de ciuda. si eu. Speram ca domnul Jean nu va afla spusele lo-cotenetului. Stirea grozava sosi pe la ora noua seara. sub nici un moti v nu se va face casatoria pe care el de altminteri va sti s-o impiedice. Ce onoare pentru un sergent major ! S-a mai hotarit de asemenea ca celebrarea casatoriei sa se faca in mare tain a si in afara de martori. nu trebuia sa ma impiedice de la datorie. Kalkreuth ne supraveghea de aproape. putea sa se preteze usor la cine stie ce scandal care ar fi putut isca neplaceri ce trebuiau evitate cu orice pret. Domnul Keller imi fagadui ca nu va intreprinde nimic. De abia am reusit sa-1 lin istesc. Dar sa anticipam si sa ne lasam in voia Providentei. asa ca trebuiam sa fiu la postul de onoare. francez. Citiva ofiteri din regimentul lui Frantz discutara in piata despre casatoria domnului Jean. in schimb situatia asta in care ma af lam. in zilele acestea tulburi trebuia sa eviti cu orice pret sa atragi atentia. Daca prusacii ignorau ca eram militar.u. prin orice mijloc in sfirsit si sa ma duc la regimentul meu. ma aflam in tara inami ca. de unde s i curiozitatea lor. Dar furtuna era de asupra capetelor noastre si ea izbucni chiar in seara ace lei zile. Faptul ca eram in concediu si ca mai aveam inca sase saptamini de libertat e. se vede ca secretul n-a fost pastrat c um se cuvine. Ziua de 25 iunie se petrecu fara incidente. altminteri Kelkreuth s-ar fi ocupat repede de noi. care o aflase si ea de la servitoarea doamnei Keller. mai ales atunci cind se dezlantuiesc patimile. Fa ra indoiala ca agentii lui se interesau de toate gesturile noastre. Trebuia sa ia parte la primele lupte. la citeva leghii numai de frontiera franceza. Cit despre pregatiri ele nu cereau cine stie cit timp. avindu-se in vedere imprejurarile. loc otenentul von Grawert. fie in taina. N-as fi putut vedea fara ingrijorare pe Irma. fie in public. Nunta trebuia sa fie foarte simpla. fie dintr-un sentiment j osnic de razbunare. risca sa-i compromita cu desavirsire casatoria. ca nu va mai da atentie sp uselor ofiterului oricare ar fi ele si ca se va ocupa excesiv de pregatirile cas atoriei. plecarea din Belzingen. a caror prezenta era de neaparata trebuinta. cum spune la noi preotul din amvon. casatoria sa ramina un secret pentru toti. In afara de asta. o ! vecinii de provincie. Nu mai aveam de asteptat decit p atru zile ale caror ceasuri si minute le numaram cu infrigurare. Pe de alta parte casatoria trebuia celebrata repede fiindca dintr-o clipa in tr-alta se puteau ivi tot felul de piedici. In cele din urma am izbutit sa-1 fac pe domnul Jean sa inteleaga ca demersul lui pripit. Dar ce se vor face sora mea. Aveau impresia ca se punea la cale ceva neobisnuit. domnul Jean voia sa se duca numai decit la locotenentul Frantz spre a-i cere socoteala. De altfel iata ce mi-a spus sora mea : De indata ce aflase ca domnisoara de Lauranay se va marita cu domnul Keller.

sentimentul acela pe care il simteam cu toti i. care imi parea foarte simplu. Ce este ? il intreba ea cu o voce a carei emotie se silea in zadar s-o ascunda. fiindca i mi dadeam seama cit era de grava. nu voi uita niciodata amanuntele acestei scene dur eroase. am vorbit tot felul de lucruri. oricita durere mi-ar pricinui spusele tal e. sa ne faca o comuni care ce nu putea fi animata. buzele lui se inchideau numa idecit. Ma privea cu.. cu atit mai mult cu cit spionajul acesta se exercita in special asupra me a. relua Martha. De as trai o suta de ani. Era vadit ca domnisoara Martha varsa multe lacrimi. Care va fi sfirsitul ? Nu puteam banui macar cursul pe care il vor lua evenimentele care nu depindeau d e noi. in prezent cele doua familii evitau sa vorbeas ca de razboi. Familia Keller era de asemenea foarte nelinistita. in fond.. In salon. Vorbeste Jean. Intrebarea era insa daca doamna Keller si fiul ei vor accepta planul acesta. La un moment dat ii lua mina si dupa o clipa de sfortare : . am inteles ca domnul Jean simtea mai b ine ca oricine deosebirea aceasta. Jean Keller trebuia sa se cunune a doua zi la cate drala cu domnisoara Martha. . in mai multe rin-duri am intalnit pe agentul lui Kalkreu th. Cu totii se puteau bizui pe devotamentul meu Daca domnul Jean ar fi mers cu noi aveam im presia ca totul se va sfirsi cu bine.un aer atit de obraznic incit i-as fi cirpit bucuros o palma. Doamna Keller nu era oare franceza de origine si tot astfel domnul Jean nu era si el pe jumatate francez prin mama lui ? Nu se pu tea teme de o primire rea din partea cealalta a Rinului. se abtinea de a se plinge. dar conversatia lincezea. pe care o doream cu totii din adincul sufletului. La 26 si 27 iunie nu s-a petrecut nimic deosebit in afara de manevrele trupe lor. Simteam ca o greutate care te copleseai. nimeni nu vorbea de ca. de ia izbucnirea razboiului. A ! de ce oare domnul Jean nu era inca insurat cu domni soara Martha ! Da. vorbeste. Eram la 26 iunie si cununia urma sa se oficieze l a 29. casatoria asta intre un german si o franceza. Parerea mea era asa dar sa nu ne mai aminam plecarea. spunea el.. E drept ca aceste trei zile de asteptare imi parea u lungi ca trei veacuri.. era oare cu putinta. casa doamnei Keller. domnisoara de Lauranay se scula deodata in picioare si se apropie de domnul Jean care statea retras intr-un ungher al salon ului. si anume ca toti sa plece odata cu m ine. La 28 iunie spre seara. Intr-adevar declararea razboiului accentuase si mai mult inca deosebirea de rasa dintre francezi si germani. eram cu totii adunati in salonul domnului de Laurana y. Si totusi. dupa cum am observat. exclama domnul Jean pe un ton care m-a impresionat adinc. Simtea ca a fost priceput mai inainte chiar de a f i vorbit. Pe cind vorbeam astfel in salon. Intr-adevar nu indrazneam sa reflectez prea mult la situatia asta.. daca nu mi-ar fi fost teama sa complic lucrurile. Nu era decit un singur lucru de facut . deoarece voia. Am observat insa ca politia supraveghea cu mai multa activitate oa de obice i. sa profite imediat si fara intirziere de inapoierea mea in Franta. Supravegherea aceasta ma nelin istea. Cit despre domnul Jean c u toate ca suferea mult.padita de trupe.. Ci nd se afla in prezenta domnului de Lauranay parea obsedat de un gind pe care nu voia sa-1 spuna si cind credeai ca se va destainui. Domnul Jean ne rugase sa venim. acum cind se declarase razboiul intre cele doua state ?. O! Martha!. Observam ca devenea pe zi ce trece tot mai trist. dar casatoria aceasta. Desi eram in ajunul casatoriei. in fata noastra nu spunea nimic si era foarte rezervat. Domnul Jean statea in picioare in fata domnisoarei de Lauranay. Parca pl utea un sentiment foarte penibil. daca nu s -ar fi produs vreo schimbare. Din ziua aceea nu mai aveam nici un motiv sa stam in Prusia si a doua zi a veam tot interesul sa plecam. Domnul Jean inalta capul..

. raspunse el. Domnul de Lauranay isi ascunsese fruntea in miini in vreme ce Irma plingea c u hohote. zise domnul de Lauranay.. raspunse Domnisoara Martha. relua domnul Jean... nu indraznea sa se uite la fiul ei... intelegi asa dar. Te iubesc. Doamna Keller nemiscata in fotoliul ei. cu ochii plecati. cind te aud vorbind astfel mi se Mnge inima ca nu pot sa-ti raspund : Da. Sarmanul Jean !.. Si nefericitul care se ridicase de pe scaun. fara sa am remuscari. intre noi. Atunci te voi regasi. atita timp cit mai am put ere sa te ascult!. fiica mea adevarata. Martha. nu in tara asta in care n-as mai vrea sa stau. zise el. Martha. miine ne vom cununa la bis erica !. zise domnisoara de Lauranay. Acum nu mai trebuiau hotarite clecit ultimele pregatiri pentru plecare. cel putin era savirsita inaintea lui Dumneze u. Da domnule de Lauranay. vor porni impotriva Frante i.. m ai tirziu. Oricind ma vei regasi asa cum sint acu m ! inteleg sentimentul care te face sa te comporti astfel... Jean... Dar jur pe ce am mai scump ca daca nu voi fi a ta nu voi fi a nimanui.. Chestiunea procesului nu mai putea retine acum familia Keller. puteam sa ma gindesc la casatoria noastra.. Martha si voi putea deve ni sotul tau. Germania a carei declaratie de razboi pricinuia atita rau fra ncezilor.. mama. ceea ce faptuieste fiul meu il face si mai demn de tine ! Da. stii cit te iubesc ! Dar esti franceza. Vorbeste. Se silea ins a din rasputeri ca sa nu iz-bucneasnca in plins. si nu am dreptul sa fac din tine o germana.. Azi tarile noastre sint in razboi si nu mai indraznesc sa te smulg din tara ta st sa-ti rapesc cetatenia franceza. cum sufar.. zise ea. si eu te mbese Orice s-ar intimpla. De altfel era sigur ca procesul Ya fi din nou aromat la o data pe care domnul Jean nu mai put ea s-o astepte. in seara aceea a ramas stabilit ca sa parasim Belzingen. Da. In afara de asta iata ce se mai hotarise inca. ceea ce pare cu neputinta azi.Martha. Jean. As avea remuscari toata viata. Martha. fiindca nu se cuvine ca un barb at sa plinga.. mama ta e si mama mea. Nu va fi mai tirziu ! exclama domnul Jean. . niciodata ! Doamna Keller cu un gest spontan imbratisa pe domnisoara Martha stringind-o cu putere la piept. atit putu el sa ingine. Doamna Keller isi desfacu bratele si amindoi o sarutara prelung.. Se vedea cit de colo ca era gata sa izbucneasca in plins.... Aceea din neamul carora fac parte. raspunse domnisoara Martha.. sentimente le pe care le nutresc pentru tine. Vai. Si cine stie daca in curind nu voi fi si eu nevoit sa ma inrolez in armata germana.. relua el dupa o pauza. Dar nu. nu se vor schimba niciodata.. mi-e cu neputinta sa ma cunun cu tine.... ca nu ne putem casatori.. Impotriva acestei tari pe care o iubesc din tot sufletul.. atita timp cit razboiul nu era declarat intre Germania si Frant a. Pru sia si in sfirsit. vorbeste.. Doamna Keller rosti cu atita caldura fraza asta incit domnul Jean se duse si o imbratisa. In schimb daca nu se celebrase cununia in fata oamenilor de vreme ce imprejurari le actuale o facusera eu neputinta... Miine vei fi sotia mea si nimic nu ne va mai putea desparti !.. de abia daca putea vorbi.. o dusmana a. ci in Franta. Nu putu termina fraza din pricina suspinelor care il inabuseau. Vei deveni fiica mea... Razboiul ac esta odios se va termina odata. Domnul si domnisoara de Laura . Nu mai am dreptul. Jean... Domnisoara Martha se duse linga el si ii spuse pe un ton duios.. Jean. intre noi exista acum o prapastie.... se clatina si era gata sa se pr abuseasca.. si te voi iubi vesnic ! Martha ! exclama domnul Jean. singele fran cez care curge in venele tale..... va fi iritotdeauna singe. imi dau seama. ne v om revedea.. Si intr-adevar. Jean. Nu am decit un cuvint sa-ti spun.. care cazuse la picioarele ei.. Mama.

convenientele cereau ca sa ramina in strainatate. fusese raspindit in tot orasu l. Pregatirile de plecare trebuiau tinute de asemenea in secret. asa ca ma simteam foart e nelinistit. Dar ura lui va fi oare atit de puternica incit sa-1 faca sa uite pozitia si nasterea lui si sa se bata in duel cu domnul Jean Keller ? Ei bine. unde vor astepta sfirsitul evenimentelor. nu mai aveam sa ne temem de Kalkreuth si de agentii lui. De zece ori pe zi ma indreptam spre cazarma ca sa vad daca se pu nea la cale vreo miscare. Se vede insa ca uitasem p e locotenentul Frantz. cu toate precautiile luate. Frantz von Grawert nu avea decit un singur mijloc de a impiedic a sau de a amina casatoria aceasta si anume. Apoi. Odata dincolo de provinciile prusace. ca sa nu trezim banuielile . plecarea a fost fixata la 2 iulie. am hotarit ca doamna Keller si fiul ei sa nu plece in acelasi timp cu noi. Am spus ca trebuia sa calatorim cu totii. trebuia sa ne temem de consecintele unui duel. Principalul lu cru era sa nu atragem. XI Incepind din ziua in care s-a iscat scena dintre domnul Jean si domnisoara M artha. Intr-adevar. atita timp cit va dai nui razboiul. fiindca ofiterul credea ca domnisoara Martha se va marita in curin d. s-a produs o usurare in situatia celor doua familii. Doua zile. Odata hotarirea asta luata si fiindca pregatirile noastre cereau citeva zile inca. se vor de sparti pina la sfirsitul razboiului. cind va fi nevoie sa se razboiasca cu soldatii prusaci si austriaci. In privinta aceasta nu trebuiam sa sovaim o clipa. celebrarea cununiei fusese amin ata pentru mai tirziu. in imprejurarile in care ne aflam. ar fi putut intilni prusaci. adica t recerea Germaniei. sa provoace la duel pe domnul Jean si sa-1 raneasca sau sa-1 ucida. in cazul ca tara noastra a r fi fost napadita de aliati. Pina atunci insa nimic nu indica vreo plecare. As fi fost mai linistit atunci si tot astfel si sora mea care impartasea temerile mele. . in mijlocul trupelor urmau s-o faca impreuna. Ce pacat ca regimentul lui. ne vom duce in Franta. Pentru doamna Keller si fiul ei. in momentul de a parasi teritoriu l prusac. Eram sigur ca nu vom intimpina nici o impotrivire. nu s-a produs nici o schimbare. Mi s-a spus ca locotenentul era grozav de suparat incit se putea p reta foarte usor la un act de violenta. sa fim astfel scutiti de ne placeri. Totusi. De aceea. Era m ai bine sa parasim Belzingen fara stirea nimanui si. mi-era teama ca-si va executa amenintarile. Totusi ceea ce nu se stia inca e ca. Evident ca trebuiam sa plecam cu totii si sa ne despartim la granita franceza. voi putea ajunge in sfirsit la regiment. de vreme ce eram francezi. in schimb sa ne intilnim la citeva leghe de Belzingen. daca s-ar fi gindit la asa ceva Frantz ar fi gasit cu cine sa vorbeasca . atentia si in special aceea a agentilor de politie. adica la 29 si 30 iunie. Pe atunci nimeni nu prevedea ca razboiul ac esta era debutul unei lupte nesfirsite si ca se va termina in profitul puterilor coalizate impotriva Frantei. Cea mai mica pregatire nu mi-ar fi scapat. Domnul Jean si domni soara de Lauranay erau acum in situatia unor soti care sirit nevoiti sa se despa rta pentru un rastimp oarecare. caci iata ce s-a intimplat. la Coblentz sau la Mag deburg. Ma ginde am cu bucurie ca nu mai aveam de stat la Belzingen decit douazeci si patru de or e. Am spus mai sus ca. Partea cea mai periculoasa a calatoriei. zvonul despre casatoria domn ului Jean Keller cu domnisoara Martha de Lauranay. si speram sa soses c la timp pentru ca sergentul major Natalis Delpierre sa fie la postul lui. Domnul Jean si cu mama lui hotarira deci sa se ref ugieze in Olanda. in ajun. Numai ca. Cit despre mine. In Franta.nay precum si sora mea si cu mine. nu primise inca ordinul sa paraseasca oraselul B elzingen ! Colonelul si fiul lui ar fi fost acum departe.

de vreme ce camarazii ofiterului erau anuntati trebuia sa-i aste ptam. E ra . un ofiter cind consimte sa se bata cu un simplu burghez. Eram deci singur cu domnul Jean.suparat foc. ofiterul von Grawert se coboris e pina intr-atit incit insultase pe un om de virsta tatalui domnisoarei Martha. Se oprise chiar ca si cum ar fi avut de gind sa intre si sa-si rindui asca el insusi treburile. Care nu iu insa miniat cind o citi! Scrisoarea aceasta era redactata in termeni foarte injuriosi pentru domnul J ean si tot astfel pentru domnul de Lauranay. incruntat si-si framinta pumnii. Amindoi au venit pe seara la ora opt. se infatisara cu aroganta lor obisnuita. Acesta se afla numai cu mine acasa si a luat cunostinta de scrisoarea pe car e i-a inminat-o soldatul. In sfirsit. Dar ceea ce n-a facut locotenentul in ziua aceea au facut-o altii pentru el. Pe la ora patru. Din fericire camera domnului Jean era situara in partea cealal ta a strazii. El adauga ca daca rivalul lui n-ar fi las va trebui sa primeasca pe cei doi ofiteri. un semi-francez ca re nu putea fi brav decit pe jumatate. Ofiterii nu facura nici o obiectie cu atit mai mult cu cit domnul Jean le sp usese ca va accepta toate conditiile lor. Raspunsul acesta fusese foarte nimerit. Natalis. In ce ma privea eram sigur ca locotenentul Frantz stia ca domnul de Lauranay se pregatea sa paraseasca Belzingen impreuna cu domnul Jean si de aceea neascultind decit de patima lui. A! daca as fi putut lua afacerea asta pe seama mea ! Sa intilnesc pe acest insolent . ofiterul vroia sa impiedice cu orice pret aceasta plecare. Nu. se vedea cit de colo ca era. cum imi spune. Domnul Jean raspunse ca primea toate conditiunile lor. acelasi timp Frantz se indoia de curajul lui Jean Keller. am crezut ca nu voi reusi sa linistesc pe domnul Jean. imi zise el cu o voce alterata de minie. in. sa-1 provoc la duel. Voiau sa arate ca un nobil. Din fericire doamna Keller era atunci in vizita la domnul de Lauranay. Da. fara ca el sa stie. ceea ce nu ma mira deloc. nu era ingaduit sa scrii asemenea lucruri. n-arn sa plec mai inainte de a nu pedepsi pe acest om obraznic. in schimb cerea sa nu se pomeneasca nici un alt nume in afacerea asta si ca duelul sa fie tinut secre t. indiferent de arma. doi locotenenti.In ziua de 30. martorii lui. La rindul ei. nu se teme de un german. Ofiterii. Era m ai bine sa nu stie nimic din cele ce aveau sa se petreaca. Am sa-i dovedesc ca un se-mi-francez. asa ca ofiterii s-au mai domolit put in! Unul din ei spuse alunei ca ar trebui rinduite fara mtirziere conditiile duelulu i. Si acela care ar fi cazut nu putea fi decit locotenentu l. Scrisoarea locoten entului depasea orice limita.. si sa ne batem pina ce unul din noi a r fi cazut in nesimtire. il intelegeam. Am vrut sa linistesc pe domnul Jean si sa-i arat urmarile pe care le putea a vea o intilnire cu locotenentul Frantz.. locotenentul trecu in mai multe rinduri prin fata casei doamn ei Keller. sora mea Irma iesise in oras ca sa achite unele datorii diferi tilor negustori de prin partea locului. In schimb daca ofiterul il ranea cum puteam pleca ? Domnul Jean nu vru sa ma asculte. asa ca dinsul n-a observat atitudinea ofiterului. un soldat din regimentul lui von Grawert intreba de domnul Jean Keller. In fond. M a asteptam chiar dintr-un moment in-tr-altul sa deschida usa si sa intrebe de do mnul Jean Keller. Dar domnul Jean ii intrerupse repede spunindu-le ca est e la ordinele domnului Frantz von Grawert. Duelul fusese fixat pentru a doua zi la ora noua di . care vor veni sa-1 vad a pe domnul Keller spre seara. Inutil de a adauga alte insulte la ac elea pe care le continea scrisoarea de provocare. Daca il ranea pe acesta din urma se pute a astepta la represalii care ne-ar produce o sumedenie de incurcaturi. Prin jaluzelele trase il vedeam. Fata de insulta care se adresa nu numai domnului Keller dar si familiei de L auranay. Era in ziua de 30 iunie.

Era singur. nu ma va refuza. Fireste ca nu te va refuza ! Ceea ce trebuie evident mai ales. totul s-ar putea sfirsi la ora noua si un sfert. Se putea bizui deci. imi arunca o privire care imi paru ciudata. am ajuns la domnul de Lauranay. strada. Natalis. Natalis.mineata. Mama d-tale si Irma or sa se intoarca in curind. ca-i va servi de martor. La toate propunerile ofiterilor. Nu ! Jean nu trebuia sa plece mai inainte de a fi spalat insulta aceasta. Nici doamna Keller nici sora mea nu banuiau nimic. iata o scrisoare pe care ti-a adus-o agentul lui Kalgr euth. ca nadajduia ca domnul Je an Keller se va prezenta precis la ora fixata. domnule Jean si de vreme ce nu vor parasi casa pina miine. Totodata o ruga ca in cazul ca vom in tirzia. ne-am incrucisat cu agentu l lui Kalkreuth.. Oare el e stiau ceva ? Jean. Puteam vorbi in voie. doamna Keller. Si fiindca venea di n directia casei doamnei Keller. Asa sper si eu. La insolenta asta. e ca Martha. Peste zece minute. Tocmai in clipa cind ne pregateam de plecare. XII . Scrisoarea aceasta purta pecetea administratiei militare. cu garnizoana la Belzinge n unde se va infiinta maine intii iulie. intilnirea trebuia sa aiba loc intr-o padurice care se afla pe drumul c e duce la Magdeburg. onoarea d-tale nu poate fi in miini mai bune. Stii sa minuiesti spada ? l-am intrebat nu-maidecit pe domnul Jean. domnul Jean raspunse ca daca domnul von Grawert nu va int irzia. sa mergem la domnul de Lauranay. cred ca ai la Belzingen vre-un prieten care riu-ti va refuza acest servic iu ? Prefer sa ma adresez domnului de Lauranay care sint sigur. Da. Dupa raspunsul acesta. Domnul de Lauranay o citi indignat. Irma si domniso ara de Lauranay isi facura aparitia in salon. Iata ce cuprindea : Toti tinerii de origine prusaca. Domnul Jean primi conditia aceasta. E de prisos sa mai aiba alte neplaceri pe linga toate pe care le au . s-o conduca pe domnisoara. Am iesit citesi trei. Martha acasa. Domnul Jean il puse la curent cu situatia. Doamna Keller. Unul clin ofiteri rosti atunci pe un ton obraznic. si fiindca n-avem timp de pierdut. Domnul Jean spuse mamei lui ca. Domnul de Lauranay voi sa se duca atunci la doamna Keller spre a-si relua ne poata. am avut ca o presimtire ca ticalosul era vesel deoarece faptuise o fapta urita. Natalis.. sint invitati sa se prezinte la regimentele care li se vor indica ulterior. mama si sora d-tale sa n u afle ceva. er am nevoiti sa plecam pentru o ora In chestia cailor necesari calatoriei. Cei doi adversari trebuiau sa se bata cu spada si duelul nu se va termina pi na ce unul din adversari nu va fi pus in imposibilitatea de a mai lupta. Primesti sa fii unul din ei ? Primesc si ma simt mindru de onoarea pe care mi-o faci ! in privinta celuilalt m artor. Acum trebuie sa ne ocupam de martori. Si conditia asta fu primita. cei doi ofiteri se sculara in picioare si dupa un scu rt salut parasira casa.. domnisoara Martha si sora mea erau in salita cie jos. zise doamna Keller. Numitul Jean Keller este incorporat in regimentul Leib. inainte de ora unsprezece dimineata". Totusi. Sa mergem domnule Jean.. domnisoara de Lau ranay arunca o privire indurerata lui Jean Keller. Pe cind strabateam. ii arata scrisoarea locotenentulu i von Grawert. pina la douazeci si cinci de ani. este cu neputinta sa afle ceva. domnul Jean nu raspundea decit printr-o usoara inclinare a capului.

dupa indepl inirea formalitatilor. . Lacrimi mari curgeau din ochii domnisoarei Mart-ha si ai surorK mele. Vreau sa te duci cu dinsii in Fra nta. insurat d e o zi numai. cu. dusmanii Frantei ! Fireste. Mama ! exclama domnul Jean. de vreme ce nu poti sa ma insotesti. Oare oamenii c are ne faceau atita rau nu vor da niciodata socoteala pentru faradelegile lor ? Atunci domnul Jean. Keller. dragul meu. inca nu e soldat. Oare o femeie putea sa insoteasca o armata ? La cite pericole nu s-ar fi expus ? Repet insa ca. dragul meu ? Vreau. Voi ramine. Nu. Pina atunci e liber... N-am de ce sa ma tem de prusaci. plecati cu totii. Apoi si asta era culmea nenorocirii. nu avea nici un mijloc ca sa se s ustraga de la obligatia aceasta. Domnul Jean. N-ar fi putut. foarte miscata. Nu pot sa parasesc pe mama d-tal e ! Cum?.. priv ea in jurul lui cu resemnare. imi spuneam. Voi ramine. Nu va fi decit miine. Acum nu mai e cu putinta. Raspunsul acesta fu rostit pe un ton atit de hotarit incit domnul Jean nu ma i zise nimic. vei pleca cu sora d-ta le.. O va conv inge a doua zi ca sa renunte la hotarirea ei. Doamna Keller nu plingea. Nu era momentul prielnic ca sa discute cu doamna Keller.. Cum le va suporta oare domnul Jean din partea acestui ofiter ? Va trebui totusi fiindca va fi soldat. M-am retras in odaita mea. silit sa se bata cu compatriotii sotiei lui ? Foarte indurerati. care se ridicase in picioare. Nu ma gindeam decit la Keller. in tara ta ! Eu sint soldat ! Regimentul meu poate pleca dintr-o zi intr-al ta. Si noi vom ramine ! exclama domnisoara Martha. oare nu sint germana ? Si ea se indrepta spre usa ca si cum contactul ei ne-ar fi seirbit. Nu trebuie sa mai ramineti o ora in tara asta. pe care cu o ora inainte o considerase ca pe fiica ei. Si cind voi pleca din Belzingen ce-o sa faci ?.. Doamna Keller nici nu o imbratisase macar pe domnisoara Martha.. Jean... sa-1 vezi pe domnul Jean.. relua domnul Jean care apucase bratul mamei lui. zise : Dragii mei. repezindu-se la ea. raspunse doamna Keller. nu vreau sa va stric planurile. Fel de fel de scene de violenta se perindau prin mint ea mea. Nu se va putea impotrivi. vreau ca si tu sa pleci. aceas ta nu se putea cu nici un. Atit eu cit si mama. rivalul si acum superiorul domnului.. raspunse Jean.. aveam de gin d sa parasim Germania.. inrolat in regimentul acesta si poate sub ordin ele locotenentului Frantz.Se va mai gindi si poate ca se va lasa convinsa. raspunse Irma. tatal locotenentului Fran t.. Soldat? Nu. comandat de colonelul von Grawert. Statea nemiscata asemenea unei moarte. chip. De altfel nu era oare datoria lui ? Nu era prusac ? Sa dezerteze ? Nu.. Trebuie sa plecati miine in Franta.. Dupa scena asta toata lumea se desparti. era o adevarata binefacere ca aceasta casatorie fusese aminata ! Se putea oare o nenorocire mai mare decit. Iata cum rationam. Era ingrozitor pur si simplu. Jean. eu v oi ramine insa aici. in schimb eu eram nespus de miniat.... sau mai degraba iata divagatiile care imi treceau prin mi .. Voi ramine la Belzingen. am ramas cu totii tacuti. Natalis.. in momentul de fata doamna Keller nu trebuia contrazisa. nici nu va putea schit a macar un gest de revolta ! Grozava disciplina prusaca il va dobori sub greutat ea ei !.. Nu m-am culcat fiindca nici n-as fi putut sa dorm . cu bratele incrucisate. Vei fi singura-singuratica aici si asta nu se poate. domnul Jean trebuia sa-si faca serviciu l intr-un regiment. Am sa te urmez.. Oare ce ar fi putut face mai rau soarta pentru a coplesi familia Keller si p e toti acei care erau in legatura cu aceasta familie ? Intr-adevar..Ce lovitura si masura asta de incorporare luata de guvernul prusac ! Jean Ke ller care nu implinise inca douazeci si cinci de ani trebuia sa plece si el ! Si inca cu cine. Ce vrei.

dupa cit am observat. ca sa mergem apoi in padur icea unde trebuia sa aiba loc duelul.. imi repetam. Era unul din martorii locotenentului Frantz. Cu toate astea. Domnul Jean veni spre mine cu mina intinsa.. . si numai gindul de a se desparti astfel de stapin a ei iin sfisia inima. si trebuie sa marturisesc. De asemenea nici doamna Keller nu coborise inca in salonul de jos. Pe la ora opt.. domnul Jean se ivi in pragul casei. altminteri locotenentul va avea nenumarate prilejuri de a se ra zbuna. pe la sase. Nu e nevoie. Ce face domnul Jean ? am intrebat-o. Irma plecase.. miine. M-am sculat peste do ua ore si fara sa fac cel mai mic zgomot. i-am zis. Am luat-o deci pe strada. ca ne -am pomenit cu un soldat care s-a oprit in fata domnului Jean. cu duiumul. Poftim ! Si militarul ii inmina o scrisoare.. m-am trintit imbracat in pat. m-am dus sa trag cu urechea la usa dom nului Jean. Tre buie sa-1 ucida. Masura aceasta atingea aproape . Domnul locotenent von Melhis. Mi-am inchipuit ca vrea s-o imbratiseze asa cum facea in fiecare dimineata. e opt si trebuie sa mergem. N-ai face rau sa te duci la el. In clipa aceea m-am pomenit de-odata cu Irma. dar de-abia am facut vreo trei sute de pasi. Fara indoiala.. ultimele-i di spozitii in cazul ca intiinirea aceasta i-ar fi fatala ! Din cind in cind facea citiva pasi. Da. Domnul Jean deschise scrisoarea. Si dinsul era treaz. la ora unsprezece cind va fi incorporat. Domnule Jean. imi raspunse ea. Poate ca-i trecuse prin minte ca imbratisarea aceasta era ultima si ca alcatuia astfel un ultim ramas bun. O ! ce noapte ani petrecut. Am hotarit cu domnul Jean ca sa-1 luam de-a-casa pe domnul Lauranay pe la ora opt. Si-1 va ucide. Pretutindeni domnea o liniste desavirsita.nte. Sora mea se inapoie si-mi zise ca domnul Jean era cu doamna Keller. imi facu un semn. m-am retras in odaia mea si. domnul Jean nu iesise inca din od aia lui. afirmativ cu capul. Cine te-a trimis ? l-am intrebat. m-am coborit in strada.. Am asteptat pina la ora sapte si jumatate. D-ta esti Jeanm Keller ? intreba el. Nici un zgomot in casa. M-am plimbat nu stiu cit timp prin fata casei. apoi se aseza din nou la masa si tocul ii luneca pe hirtie. masura aceasta nu era placuta mai ales ca familiile nu e rau de loc pregatite.. N-as dori una la fel nici celui mai inversunat d usman al meu ! Pe la ora trei dimineata. Deodata am auzit un zgomot la etajul de sus. fiindca l-am auzit plimbindu-se prin odaie. Irma era deznadajduita. Nu l-am vazut. tinerii treb uiau sa plece cu ranita la spate si arma pe umar. domnul Jean va fi soldat ! Pina atunci are dreptul sa se bata cu Frantz. am vorbijt nu de duel. Daca domnul de Lauranay ar fi venit la noi s-ar fi putut isca vreo banuiala. Mi se pare chiar ca scria. in definitiv. Nimeni nu se astepta la dispozitia aceasta ca peste citeva ore. Stirea despre incorporarea tinerilor se raspin-dise in oras si a produs un e fect neobisnuit. dar de situatia atit de grava pe care masura aceasta a incorporarii o crease lui Jean K eller. nu cred sa fi iesit. ca si cum un raspuns l-ar fi costat prea m ult. Si atunci. sora mea nu trebuia sa stie nimic. ca a fost primita cu o neplacer e vadita. Un fior mi-a strabatut trupul. Nevoind sa-1 tulbur pe domnul Jean.pe toti tinerii din Belzingen. Da. Sosise timpul ca sa mergem la domnul de Lauranay.

Iata continutul ei : In urma noilor imprejurari, este exclus in prezent un .duel intre locotenentul Fr atz von Grawert si soldatul Jean Keller. R. G. von Melhs. Mi s-a urcat singele la cap ! Un ofiter nu se poate bate cu un soldat, fie ! Dar Jean Keller nu era soldat", cel putin pentru citeva ceasuri inca. Ba nu zau ! Mi se pare ca un ofiter francez nu s-ar fi comportat astfel. Ar fi dat satisfactie omului pe care 1-a ofensat atit de grav ! Ar fi venit pe tere n... ! Ma opresc aici, altminteri as spune prea multe... Si totusi, oare duelul ace sta era cu putinta ? Domnul Jean rupse scrisoarea si o arunca cu un gest plin de dispret. Dupa mi scarea buzelor lui am inteles ca a exclamat : Ticalosul ! Pe urma mi-a facut semn sa-l urmez si ne-am intors spre casa. Eram atit de miniat, incit am stat afara. Am plecat chiar fara sa stiu macar incotro ma indreptam. Complicatiile acestea pe care ni ie rezerva viitorul, ma framintau din cale afara. Tot ce stiu e ca m-am dus sa-1 previn pe domnul de Lau -ranay ca duelul nu va mai avea loc. Se vede ca nu mai aveam notiunea timpului, caci de-abia mi s-a parut ca l-am parasit pe domnul Jean, cind deodata, pe la ora zece, m-am pomenit in fata case i doamnei Keller. Domnul si domnisoara de Lauranay se aflau si ei acolo. Domnul Jean se pregat ea sa-i paraseasca. Trec peste scena care a urmat, fiindca mi-ar lipsi mijloacele s-o descriu. M a voi margini sa spun ca doamna Keller se arata foarte energica, nevoind sa dea fiului ei o dovada de slabiciune. La rindul lui, domnul Jean se stapini indeajun s incit sa nu-si arate durerea, in prezenta mamei sale si a domnisoarei de Laura nay. In clipa in care se despartira, Jean si domnisoara Martha se aruncara inca o data in bratele doamnei Keller... Apoi usa casei se inchise. Domnul Jean plecase !... De-acum incolo era soldat prusac... Oare ne va fi d at sa-1 mai vedem vreodata '? Chiar in seara aceea, regimentul colonelului von Grawert primise ordinul sa se duca la Borna, un satulet situat la citeva leghii de Belzingen, linga frontie ra districtului Postdam. Voi spune acum ca in ciuda tuturor sfaturilor pe care le-am dat cu totii doa mnei Keller, n-am putut s-o convingem ca sa nu-si urmeze fiul. Regimentul se duc ea la Borna, spunea dinsa, voi merge si eu intr-acolo. In privinta asta, insusi domnul Jean n-a reusit s-o faca sa paraseasca planul ei. Cit despre noi, plecarea noastra trebuia sa se efectueze a doua zi. Ma astep tam la o scena sfisietoare cind sora mea isi va lua ramas bun de la doamna Kell er ! Irma ar fi voit sa ramina, sa insoteasca pretutindeni pe stapina ei... Si e u... n-as fi avut taria sa ma impotrivesc. Doamna Keller refuza insa s-o ia, asa ca sora mea a fost nevoita sa se supuna. Dupa-amiaza, ne-am terminat pregatirile. Pe la cinci, insa domnul de Laurana y primi vizita lui Kalkreuth in persoana. Directorul politiei ii notifica in citeva cuvinte ca, planurile lui de calat orie fiind cunoscute, se vedea nevoit sa-i dea ordin sa le suspende deocamdata. Domnul de Lauranay trebuia sa astepte masurile pe care guvernul urma sa le ia cu privire la francezii care domiciliau in prezent in Prusia. Pina atunci, Kalkreu th nu putea sa elibereze pasapoarte, asa ca o plecare era exclusa. Cit despre numitul Natalis Deipierre, lucrurile se complicau. Se vede ca fra tele Irmei fusese denuntat ca era spion si Kalkreuth care atita astepta, se preg atea sa ma trateze in consecinta! La urma urmei,, se poate sa fi aflat ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie. Evident ca pentru imperialisti era un succ es arestarea unui soldat francez ! In timp de razboi, fortele inamicului trebuie diminuate cu orice pret. Pentru acest motiv, am fost arestat chiar in seara aceea, cu toate rugaminti le surorii mele si ale doamnei Keller si am fost condus din etapa in etapa pina

la Postdam unde in cele din urma am fost inchis intr-o fortareata. E de prisos sa mai spun minia care m-a cuprins. Despartit de toti aceia pe c are ii iubeam, neputind sa plec spre a ma duce la postul meu, la frontiera, tocm ai in clipa izbucnirii razboiului, aceasta era intr-adevar o situatie nespus de neplacuta !... La ce bun sa mai insir toate necazurile mele. Voi spune numai ca n-am fost i nterogat, ca am fost pus la secret, ca n-am putut comunica cu nimeni si ca sase saptamini de-a rindul n-am primit nici o stire de la nimeni. Dar istorisirea cap tivitatii mele m-ar duce prea departe. De aceea rog pe prietenii mei din Grattep anche sa ma astepte pina ce le voi povesti verbal tot ce am indurat. Pentru mome nt sa se multumeasca sa afle ca timpul mi-a parut foarte lung si ca orele se scu rgeau cu o incetineala extraordinara. Cu toate astea eram multumit ca n-am fost inca judecat, deoarece Kalkreuth imi spusese ca situatia mea era grava. Vazind c a nimeni nu pomenea de judecata, puteam sa ma astept sa ramin prizonier pina ia sfirsitul campaniei. Totusi, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Peste o luna si jumatate, la 15 a ugust, comandantul fortaretei m-a pus in libertate si am fost condus ia Belzinge n, fara sa mi se fi spus macar motivele pentru care am fost arestat. Va puteti inchipui fericirea mea revazind pe doamna Keller, pe sora mea si t ot astfel pe domnul si doamna de Lauranay, care nu plecasera din Belzingen. Fiindca regimentul domnului Jean ramasese tot la Born, doamna Keller nu se m iscase din Belzingen. Domnul Jean ii scria uneori, fireste oridecite ori putea. Si, cu toata rezerva scrisorilor lui, se simtea toata grozavia situatiei prin ca re trecea. Cu toate ca fusesem pus in libertate, n-aveam insa voie sa stau in Prusia, c eea ce nu-mi parea de loc rau. Intr-adevar, guvernul votase o decizie prin care toti francezii erau expulza ti de pe teritoriul german, in ce ne privea, ni s-a acordat douazeci si patru de ore ca sa parasim oraselul Belzingen, si douazeci de zile ca sa plecam din Germ ania. Cu doua saptamini inainte, aparuse manifestul ducelui de Brunswick care amen inta Franta cu invazia aliatilor. XIII Nu trebuia sa pierdem o clipa. Aveam aproape o suta cinzeci de leghe de facu t pina sa ajungem la granita franceza, o suta cincizeci de leghe intr-o tara ina mica pe' niste drumuri tixite de trupe in mars, trupe. calari si pedestre, fara sa mai punem la socoteala convoaiele de tot felul. Cu toate ca ne-am asigurat de mijloacele de transport, se putea intimpia insa ca ele sa ne lipseasca intr-o z i. in cazul acesta am fi fost nevoiti sa mergem pe jos. Eram oare siguri de a ga si. la fiecare popas hanuri ca sa putem minca si sa ne odihnim ? Fireste ca nu. Sigur, obisnuit cu toate lipsurile si cu marsurile, as fi putut iesi din incurca tura ! Dar cu domnul de Lauranay, un batrin de saptezeci de ani si doua femei, d omnisoara Martha si sora mea, nu puteai cere imposibilul. In sfirsit, imi voi cla toate silintele ca sa ajungem cu bine, in Franta. Asadar, dupa cum am spus, nu aveam timp de pierdut. De altfel politia era pe urmele noastre ca sa vada daca executam ordinul. Aveam douazeci si patru de ore ca sa parasim Belzingen si douazeci de zile ca sa evacuam Germania; ne ajungea in cazul insa ca n-am fi fost opriti pe drum. Pasapoartele pe care ni le-a dat K alkreuth chiar in seara aceea, nu erau valabile decit. pentru douazeci de zile. Odata termenul acesta trecut, puteam fi arestati, si inchisi pina la sfirsitul r azboiului ! Cit despre pasapoarte, ele impuneau un itinerar de la care ne era in terzis sa ne departam si trebuiau vizate in satele si orasele indicate pe ele. In afara de asta, era mai mult ca probabil ca evenimentele se vor desfasura cu o graba nespusa. Poate ca luptele incepusera chiar la frontiera. La manifestul ducelui de Brunswick, natiunea, prin gura deputatilor ei, a ra spuns asa cum se cuvine, si presedintele Camerei rostise cuvintele acestea rasun

atoare : Patria este in pericol !" In ziua de 16 august dis-de-dimineata, eram gata de plecare si am pus in ord ine toate afacerile noastre. Casa domnului de Lauranay trebuia sa ramana in grij a unui servitor batrin, elvetian de origine si care era de multa vreme in servic iul lui. Omul acesta cumsecade, pe devotamentul caruia domnul de Lauranay se put ea bizui, va sti sa faca pe inamic sa respecte casa stapinului sau. Cit despre casa doamnei Keller, pina cind va gasi un musteriu care s-o cumpe re, urma sa fie locuita de servitoarea, care era de nationalitate prusaca. Chiar in dimineata acelei zile, am aflat ca regimentul domnului Jean parasis e Borna indreptindu-se spre Magdeburg. Domnul de Lauranay, domnisoara Martha, eu si sora mea am facut o ultima ince rcare ca sa hotcarim pe doamna Keller sa vina cu noi. Nu dragii mei, nu staruiti, raspunse ea. Chiar azi am sa ma duc la Magdeburg. Am presimtirea ca se va intimpla o mare nenorocire si vreau sa fiu acolo ! Am inteles ca toate sfortarile noastre vor fi zadarnice si ca, doamna Keller nu va reveni niciodata asupra hotaririi pe care o luase. Nu ne mai ramanea deci t sa ne luam ramas bun de la dinsa, dupa ce i-am indicat orasele si satele prin care politia ne silea sa mergem. Iata in ce conditiuni trebuia sa se efectueze calatoria noastra. Domnul de Lauranay poseda o careta veche de care nu .se mai slujea. Careta aceasta imi paruse convenabila pentru parcursul acesta de o suta cincizeci leghe pe care trebuiam sa le strabatem. Era usor de calatorit in timp de pace din pri cina ca gaseai cai la fiecare etapa, dar acum cu ocazia razboiului, majoritatea cailor fiind rechizitionati pentru serviciul armatei, nu mai puteai sa te bizui pe ei, incit riscai sa ramii in loc. De aceea, ca sa inlaturam inconvenientul acesta, am hOtarit sa procedam altfel. Am fost insarcinat de domnul de Lauranay sa cumpar doi cai buni, fara sa ma uit la pret. Fiindca ma pricepeam, am facut o achizitie buna. Apoi, ca sa ne lipsim de oficiile unui vizitiu, am hotarit sa indeplinesc eu insumi serviciul acesta c are, fireste, a fost primit. Stiam sa min, asa ca toata lumea putea fi linistita . La 15 august, la orele opt dimineata totul era gata. Nu mai aveam altceva de facut, decit sa ma urc pe capra. Ca arme posedam o pereche de pistoale cu care puteam tine in loc pe raufacatori, iar in privinta merindelor aveam pentru citev a zile. Se stabilise ca domnul si domnisoara de Lauranay sa stea in fund, iar so ra mea in fata. Purtam o haina groasa si pe deasupra un palton cu care puteam sa infrunt fara grija vremea rea. Ne-am luat ramas bun pentru ultima oara de la doamna Kelier, intrebindu-ne i ngrijorati daca vom mai avea ocazia sa ne intilnim. Timpul era destul de frumos, dar se anunta o caldura mare peste zi. De aceea am hotarit sa aleg doua ore cind caldura va fi mai mare, spre a lasa caii sa se odihneasca si sa prinda astfel puteri noi. Am plecat in cele din urma, pocnind din bici ca sa indemn caii sa alerge mai iute. Dupa ce arn trecut portile orasului, am mers destul de bine fiindca drumurile nu prea erau tixite de trupele si convoiurile care se indreptau spre Coblentz. De la Belzingen, nu sint decit doua leghe pina la Borna unde am ajuns peste o ora. In oraselul acesta, statuse in garnizoana citeva saptamini regimentul colone lului von Grawert. Acum insa regimentul plecase la Magdeburg, unde doamna Keller intentiona sa se duca spre a-1 vedea pe domnul Jean. Domnisoara Marina simti o emotie adinca pe cind strabateam strazile oraselul ui Borna. Se gindea la domnul Jean care, sub ordinele locotenentului Frantz, mer gea probabil pe drumul de la care trebuia sa ne indepartam acum, conform iti-ner ariului stabilit de Kalkreuth. Nu. m-am oprit la Borna, deoarece nu voiam sa poposesc decit peste patru leg he mai departe, la granita care delimiteaza in prezent provincia Bran-deburg. Da r, pe vremea aceea, dupa vechile impartiri ale teritoriului german, porneam acum pe drumul Saxei. Se facuse orele douasprezece cind am ajuns la punctul acesta al frontierei.

facuse in mai multe rinduri drumul acesta. inchise dintr-un sentiment de pre vedere. cum a zis Ludovic al XV-lea si ca samsarul voia sa rech izitioneze caii pentru el. Dar oricine ar fi fost. un tinar i nalt si slab. o localitate situata la vreo trei leghe jumatate de Zerbst. de abia daca am putut sa-1 gasim. Prima grija pe care am avut-o ajungind la han. Se vede a cit de colo ca tot felul de oameni fara capatii trecusera pe acolo si ca nu se silisera sa devasteze tot ce le iesise in cale. pina la Ze rbst. in sfir-sit. La urma urmei noi ca noi. In acelasi timp trebuia sa ne vizam aici pasapoartele. vom face-o cu draga i nima. Totusi. am avut de furca cu un fel de samsar de cai. In afara de asta trebuie sa mai mentionez ca domnul de Lauranay cunostea foa rte bine teritoriul german de la Belzingen pina la granita franceza. a fost sa dau de mincare cail or. Calitatea noastra de francezi ne-a atras citeva priviri piezise. pe cind traia inca fiul lui. pe care se orienta usor cu ajutorul hartii. mi se parea prudent sa ingrijesc cit mai bine animal ele ca sa nu fie surmenate. bun aoara. Citiva ani in sir. mi-am dat bine seama ca trebuie sa ne asteptam si la intirzieri Chiar in ziua aceea. Prea multi p ungasi strabateau tinuturile asa ca nu voiam sa ne expunem. De altfel. trebuia mai intii sa respecte pasa poartele si semnatura directorului politiei. Putem face asadar. de vreme ce aveam to ate actele in regula. fiindca grosul armatei prusace se indrepta mai spre nor d. Ori cit de putin pretentios ar fi cineva. drumul acesta intre orele tre i dupa-amiaza si opt seara. cu riscul de a fi plecat a doua zi la zece spre a nu lua niinic din repauzul cailor. dar caii ? Nu le trebu ia oare de mincare si un adapost ? Ma gindeam la ei inainte de toate si ma infio ram la gindul ca s-ar putea sa ne lipseasca pe drum ! Am propus deci sa pornim mai departe ca sa ajungem la alta halta. nu se insela.Citeva detasamente de cavalerie se stabilise aici. Domnul de Lauranay. trasura porni ia galop ca sa ca stigam timpul pierdut. ci exact timpul necesar odihnei oamenilor si animalelor. in mijlocul tuturor caselor. Am crezut chiar ca vom fi nevoiti sa r aminem in trasura peste noapte. Trecerea Elbei ne putea procura oarecare d ificultati.. Drumurile n u pareau destul de sigure pentru ca sa ne aventuram noaptea pe ele. Or. nu puteam fi arestati in drum. De la granita. In sfirsit. Totusi am pierdut aproape o ora ca sa parlamentam cu ticalosul acesta. Ce farsa ! imi in chipui ca Statut era el. Evident ca daca va fi nevoie sa punem umarul. era asadar. am sfirsit pr . calatoream pe drumul a cesta de abia pentru a doua oara. Dar ce ne pasa. domnul de Lauranay ne-a atras atentia ca va trebui sa trecem Elba pe un pod foarte ingust si fara balustrada si ca ar fi mai bine sa proceda m ta trecerea asta in timpul zilei. in timpul primei zile. Afara doar de cazurile excep tionale. cred ca nu inseamna mare lucru sa ceri un adapost pentru noapte. ne-am hotarit in principiu. La o cotitura a soselei se af la un han unde arn poposit trei ore. Planul nostru era sa raminem noaptea la Zerbst. sint sapte sau opt leghe. tot cautind cu punga in mina un adapost la Zerbst. Voi mai adauga ca in tinuturile acestea care se apropie de nord. noaptea este sc urta in august. Soarele rasare inainte de orele trei dimineata si apune la noua. adapostul acesta. Popasul nu va dura deci prea mult. Cu toate astea. de vreme ce trebuia sa parasim tara intr-un tim p de. individul acesta. Puteam ajunge aici inainte de miezul noptii. Spunea ca rechizitia aceasta e pentru Stat. Am ajuns fara prea multe dificultati la Zerbst. spre Magdeburg. unde ani sosit la noua seara. un fel de orasel ele mica im portanta. Domnul de Lauranay. Acken. Drumuril e erau mai putin tixite. lipsit de aproape orice confort. sa nu calatorim decit peste zi. foarte vorbaret si care voia cu orice pret sa rechizitioneze trasu ra si caii nostri. unde trasura noastra se oprise pe la douasprezece. o calauza foar te pretioasa si care merita toata ascultarea. in schimb eu. Ne aflam atunci pe teritoriul care formeaza azi principalul Anhalt.

in oraselul Zerbst. Din fericire norocul ne-a favorizat. Porneau in galop ridicind in urma lor un nor urias de praf care s e inalta spre cer. timpul desi era calduros. De abia daca pe alocuri se mai vedea un petec senin de cer. Pina la douasprezece am mers bine. o etapa de vreo douasprezece leghe . Negresit ca nu la regiment am putut urma un curs de geografie. nu vedeai decit mantalele lor rosii si ca ciulile lor negre. asa ca ma temeam sa nu ne oprim acolo mai mu lt decit ar fi trebuit. Cu toate astea. imi spuneam ca daca lucrurile vor merge astfel cu toate apele pe care le aveam de trecut. Austriecii nu ne-au vazut. atit pentru noi. in virtejul acesta. ameninta a ploaie. treb uia sa ne indreptam spre sud ca sa ajungem la oraselul Acken situat in teritoriu l Saxei azi districtul Magdeburg. Puteam ajunge cu conditia sa nu se strice vremea sau sa avem vreo piedica pe d rum. De acolo ne vo m inapoia pentru a treia oara in Saxa. Dar ce puteam sa facem. Pe urma vom trece din nou prin Anhalt in timp ce vom porni spre Bern-sburg. cu malurile ripoase si acoperite de tr estii. cit si pentru cai. domnul Jean. Dinsul imi arata harta. un fluviu mare si frumos. sa nu mai insistam asupra acestor lucruri triste si sa ne reluam calatoria. Am petrecut astfel noaptea. ne-am pomenit cu un regiment de panduri. asa ca am fost nevoiti sa ne acomodam cu imprejurarile. confederatia germanica cu sutele ei de state pe care le-a i fi putut strabate repede. Pentru prima oara in viata mi-a fost dat sa vad cavalerii acestia austrieci. si cu degetul imi indica pozitia provinciilor. Caii nostrii ar fi putut foarte bine sa convin a acestor panduri si tot astfel trasura noastra ofiterilor lor. de-a lungul districtului Merseburg. care fuses e luat in armata impreuna cu toti tinerii de virta lui ! In sfirsit. Iata ceea ce era pe atunci. Am trecut cu bine podul in mai putin de un sfert de ora. in ziua aceea. Fara indoiala ca itinerariul acesta. mai bine chiar decit am sperat. trasura noastra a strabatut teritori ul care formeaza principatul Anhalt cu cele trei ducate ale lui. altminteri cine sti e ceea ce s-ar fi putut intimpla. adevarat s oi de barbari. Si apoi daca as fi putut citi macar ! Vai ! am fost nevoit sa-mi intrerup deodata lectiile. cu mijloace perfectionate de comunicatie. pe la unu dupa-amiaza. Or. la adapostul lizierii unei padurici de plopi. fireste. pe drumurile acestea primitive care nu aduce au de loc cu acelea de azi. tineam sa economisim proviziile pe cale le avea m cu noi. mi-a fost explicat de domnul de Laurana y. situat ia principalelor orase si directia cursurilor de apa. Am ajuns in oraselul Acken pe care l-am strabatut fara sa ne oprim si am lua t-o spre Bernsburg Ma sileam sa merg cit mai bine. tocmai cind incepusem sa leg vocalele cu consoanele. Am avut noroc ca ne aflam garati pe partea cealalta a drumului. A doua zi.in a gasi unul. nu vom avea de ce sa ne plingem. tocmai Elba ne bara drumul. am minat repede caii. al Elbei. Am plecat din Zerbst la sase dimineata si am ajuns peste doua ore pe malul d rept. XIV Cu putin inainte de a ajunge la Zerbst. Fireste ca daca ne-am fi aflat in mijlocul soselei. Inca din ajun spre seara. Am mai gasit de minca-re. ce ea ce ne-a bucurat mult fiindca. Si bietul meu profesor. Cerul era acoperit aproape in intregime de nori. di n fericire in timpul popasului. pandurii nu ar fi astept . Soselele acestea erau pe atunci niste fisii inguste care lasau mult de dorit mai ales in timpul ploilor. capitala ducatului cu acelasi nume. deoarece voiam sa a jungem inainte de ivirea noptii la Bernsburg.

imi raspunse el. Pe la orele patru dupa-amiaza. Stiu bine ca nimic nu e mai adevarat ca vorba aceea. Dumnezeule mare ! Voinic cum eram. De indata ce-am ajuns la Heldmungen. Trebuie sa fie castelul din Bernsburg. am dus-o destul de bine de patru zile de cind am parasit Be'lz ingen. Si imi spuneam : Daca am fi calatorit cu totii. udati de ploaia torentiala care cadea fara contenire. dominat de o colina inalta pe care o dez-mierda o raza de soare in mij locul ploii si in sfir-sit Sangerhausen. in directia vestului. neam oprit. ingaduiau sa mergem repede. De aceea am dat o ingrijire special a cailor. cu conditia de a ga si un adapost bun. in sfirsit. totusi. trasura noastra a strabatut un tinut bogat in mine. caii jucau un r ol primordial. Apoi. Fireste ca as fi mers si mai repede inca. ci. pe care de altfel o parasisem fara nici o parere de rau. treceam atunci prin tinutul care alcatuieste d istrictul Erfurth. Am dat bice cailor si peste o jumatate de ora am strabatut orasul Bernsburg unde actele noastre au fost verificate. la orele unsprezece. proprietarul hotelului din Arterh. N-o sa-mi pierd timpul sa descriu orasele. Am petrecut o noapte buna. frate. cum ne-am fi stins in fundul trasurii ca sa facem loc doamnei Keller si fiului ei ! in sfirsit! Conform itinerariului nostru. Te renul era deluros si caii tot urcind.pe la orele zece seara. Fulgeriie ne orbeau iar tunetele ingrozeau caii. caruia la regiment i-am fi spus Vipera. incepusera sa dea semne vadite de oboseala . ci pentru domnul si domnisoara de Lauranay. unde nu se aflau gazdu iti ofiteri austrieci. la Hettstadt. Am prevazut in curind ca va trebui sa le dau un repaus de douazeci si patru de ore . unde trebuia sa ne odihnim. deoarece nu calatoream de placere. ca inainte de a face acest popas sa ajungem la Gotha. calatoream ca niste oa meni expulzati dintr-o tara. unul din cele trei districte ale provinciei. hrana din belsug si un bun culcus pentru noapte. Cimp ul era scaldat de roua si cu toata briza care adia. Nu pentru mine. situat in virful unei coline se vede de la o m are departare. vremea s-a mai linistit desi era toi a ploaie. ceea ce ne-a facut multa placere si am plecat a doua zi. domnul de Lauranay nu se uita la bani in privint a asta si avea perfecta dreptate. am facut aproape . precis la orele zece dimineata. am ajuns pe la amiaza. Sora mea Irma in schimb.. parea ca suporta bine calatoria. nu departe de o exploat are de mine de arama.Saxa. tirgurile si satele. pe Gena. In definitiv. Am trebuit sa tre cem riul Wipper. care cu toate ca nu se plangeau. speram insa. am semnalat domnului de Lauranay un punct des tul de ridicat. A doua zi. De la cinci dimineata pina la noua seara. in schimb eram sustinuti de speranta de a ajunge spre seara la Gotha. In ziua de 18 august. A doua zi. Furtuna a izbucnit cu putin timp dupa plecarea noastra. daca n-as fi avut un accident la o roata. E drept ca aceasta co nstituia o mare cheltuiala dar. a fost cu adevarat cel mai mare exploatator pe care l-am vazut vreodata. cincisprezece leghe si abia un singur popas. Pe la trei am sosit la Limbach. frate. am ajuns la Alstleben. situat pe riul Schmuke. Daca etapa a fost lunga in ziua aceea. castelul acesta. accident care n-a putut fi repar at decit la Weissensee de catre un fierar nu tocmai de soi. dupa ce am trecut riul Saale. trasura noastra s . In sfirsit. care domina cimpia la vre-o leghe. Drumurile destul de bune. puteam sa indur multe. spre seara am ajuns la Artern. Intr-adevar. intr-o calatorie ca a noastra. Ceea ce ne preocupa in aceste localitati. la 19 august. apoi dupa ce am trecut de Mansfeld. Nu le vedeam decit in treacat.at sa le facem loc si ne-ar fi calcat pur si simplu. caldura era coplesitoare. am facut vreo opt leghe si am intr at in teritoriul Saxa Coburg. Ziua aceasta de calatorie a fost intr-adevar obositoare. Eram gazduiti intr-un hotel destul de confortabil. era sa nu ni se intimple nimic sup arator si sa ne putem urma drumul in liniste. dar brinza-i pe ba ni . foarte obositi. In timpul acestei zile vremea a fost cit se poate de rea. parea u foarte obositi. am plecat la opt dupa ce am avut citeva dificultati cu hangiul.

s-ar fi luptat impotriva unei tari pe care o iubea. Nu mai incape indoiala ca dac a n-am fi avut actele in regula am fi fost arestati. Domnule de Lauranay si domnisoara Martha ?. bune la Gotha. asa ca nu trebuia sa ne bucuram prea devreme .. Domnul de Lauranay era inca in odaia lui cu domnisoara Martha. Dar unde era dinsul ? Doamna Keller putuse da de el. dup a cum glasuie. Trebuia sa multumim mai intii lui Dumnezeu si pe urma Majestatii sale Freder ic Wilhelm.. ca sa p ot lua si eu parte. citiva ofiteri germani veneau regulat sa ia masa in restaurantul hotelului La Armata prusaca . soldat prusac. Din fericire din cele douazeci d e zile de calatorie care ne-au fost harazite. Pina atunci am sa mai hoinaresc pe strazi. Cu toata parerea de rau pe care mi-o produc ea intirzierea aceasta. A doua zi pe la opt dimineata. Am strabatut citeva cartiere si am vazut difer ite biserici frumoase. fi voit sa executam primul nostru plan si anume sa plecam inainte de incorporarea domnului Jean.atunci cind i-am ales. trebuia sa ne resemnam. am avut mina fericita. Ce sa va spun de Gotha. M-am intors la unsprezece. Era dureros sa te gindesti ca pamintul patriei va fi poate cotropit de acesti strai ni ! Citi camarazi nu vor muri oare in vreme ce vor apara pamintul Frantei ? Da. Si iata ca m-am dus in oras. Bietii nostri cai aveau tot dreptul la o odihna de o noapte si o zi. Domnul de Lauranay voise ca sa mincam in odaia lui. imi raspunse Irma si trebuie sa-i lasam pina la ora prinzu lui. Se vede ca . am intrebat-o. Nu doream decit un singur lucru si anume ca.-a oprit la portile orasului Gotha... trebuia sa fiu la postul meu ca sa pot lupta cu ei. Prea bine. regimentul Roya l-Picardie sa nu intre in lupta decit in ultimele zile ale lunii august. Cu toate astea graba strica treaba. Agentii civili si militari se intreceau care mai de care cu severitatea. pronuntind expulzarea noastra ne-a procurat si mijloacele de a o pune in aplicare. Hotarit. m-am coborit in vorbitorul hotelului. Nu s-au dat inca jos. asa cum glasuia ordinul. e rau prea multi soldati pe strazile ora" sului.. Si era si firesc ! De altfel ce ar fi vazut ? Numai lucruri care -i-ar fi amintit situatia domn ului Jean. Biata fata era prea indurerata ca sa simta nevoia de a se plimba in oras. Am planuit sa poposim aci douazeci si patru de ore. Am conchis de aici ca daca am. Goarnele sunau neincetat. intr-adevar.ste un vechi proverb. Citeva formalitati la po rtile orasului. Daca ai vrea sa ma insotesti ?. trebuia sa ajungem la granita franceza la termenul fixat. pe care ar fi fost fericit sa aiba dreptul s-o apere si pentru care si-ar fi varsat bucuros singele ! Nu mai incape indoiala ca masa a fost trista. unde ma astepta sora mea. sau cel putin pu tuse sa urmeze regimentul lui ? Cum calatorise oare femeia aceasta curajoasa ? C e ar putea face dinsa in cazul ca s-ar fi intimplat vreo nenorocire ? Vai ! era un lucru ingrozitor sa te gindesti ca domnul Jean. cind ai nimerit un lucru bun ! Am spus ca am sosit de-abia la unsprezece la Gotha. Era un adevarat noroc ca guvernul prusac. draga. Natalis. trecusera de abia patru si am facut aproape un sfert din parcurs. ne-au pricinuit o mica intirziere. Cu placere. e o mare satisfa ctie pe care o ai atunci. ca ne-a facilitat calatoria. de autoritatile germane. in schimb am vazut trup e de toate armele si convoiuri cite poftiti. Hotarit insa. asa ca aveam impresia ca ma aflam intr-o cazarma.. mi se stringea inima. Nu prea am vazut lucru mare. fiindca sergentul major D elpierre nu voia sa fie o curca plouata sau un sedentar ! Dar sa revin la orasul Gotha. ale caror clopotnite se profilau in zare. La gindul ca toti soldatii acestia vor porni impotriva Frantei. daca am fi mers tot asa. dupa ce am avut grija sa vizez pasapoartele. Dupa masa insa am sa ies putin in oras ca sa fac diferite cum paraturi. Kalkreuth nu ne-ar fi dat niciodata pasapoarte si n-am fi putut ajunge astfel la granita. Am gasit usor patru camere bune si un grajd pent ru cai la hotelul La Armata Prusaca". Prin urmare. Exista hoteluri.. Irma ! Dar tu unde te duci ? Nicaieri. asa ca era bine sa-i evitam ..

iata lucruri pe care nu mi le mai aminti ! Poivte. Bietul Jean !. In sfirsit am ajuns in odaia noastra. Nenorocitul !. A facut ceea ce asi fi facut si eu in locul lui ! Pro babil ca domnul Jean a fost maltratat.. prvindu-ne foarte indurerati.. Da si eu asi fi procedat la fel.. era insa mai bine sa aflam vesti. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera cu sora mea la hotel. Hotelierul m-a insotit la grajd. pentru cumparaturi.. in privinta domnului de Lauranay.. Ce a facut ? i-am raspuns. Vino-ti in fire. O ! ce strigat a mai scos ea ! Din fericire ca eram singuri si ca nu ne-a au zit nimeni. fara sa i ndraznim sa ne spunem o vorba. La urma urmei. ce este cu afisul acesta. La orele trei am iesit impreuna cu sora mea.. Era scris cu litere mari n egre. Irma.. Cu toate astea se cunostea imediat ca eram francezi. Unul din aceste afise mi-a atras deodata atentia.. in vreme ce m-am dus sa vad daca nu lipsea nimic cailor. Parca-1 vad si azi. eu si sora mea.. Atit ne mai trebuia. ceea c e facea ca sa nu fim bine primiti.. decit sa traim intr-o ignoranta desavirsita.. Domnul Jean l-o fi batut. Nu-ti face inima rea ! .. XV Cum ne-am inapoiat. Sora mea se apropie de pravalia cizmarului si incepu sa citeasca.] ca nu ne-am vorb it de loc ? S-ar fi putut observa tulburarea noastra si atunci cine stie ce s-ar fi intimplat.. Ce a facut! exclama in sfirsit sora mea.. se simtea in largul ei pretutindeni atit pe strazi cit si in pravalii. Am vazut ca omul acesta voia sa ma faca sa vorbesc mai mult decit trebuia . in vreme ce-o podidira lacrim ile. cu hirtia-i galbena lipit pe zidul pravaliei unui c izmar... Ma joritatea nu anuntau decat miscari de trupe sau rechizitii pentru armata.. fara sa intilnim pe nimeni. Amindoi stateam acum in odaia Irmei. fie chiar rele. in ras timpul acesta. Bietul Jean !. ingina sora mea. ceea ce am putut afla nu era defel placut pentru noi francezii. ceea ce trebuia sa se intimple mai curind sau mai t irziu. la hotelul La Armata Prusaca". Deoarece Ir ma vorbea bine hruba germana.. Am mai vazut de asemenea o sumedenie de afise lipite pe zidurile caselor... ca sa ajungem in fata autoritatilor germane.. sora mea se oprea din cind in cind in dreptul lor spre a citi pri mele rinduri. ceea ce ne -am vorbit. a calatoriei noastre si a unor lucruri care nu-1 priveau.. injurat de ticalosul acesta de Frantz . Doarece as fi voit mult sa aflu ceea ce se petrecea in Franta.. Ia vezi. am facut o sumedenie de cumpara! uri incit am cutreiera t aproape in intregime orasul. Sl cu toate ca nu era de loc prudent. Intr-adevar. Aveam de-a face cu un palavragiu. Iata ce cuprindea afisul : 1000 fiorini recompesa aceluia care va preda_pe soldatul Jean Keller din Belzin gen. i n vreme ce regimentul se afla in mars spre Magdeburg. Ceea ce se vede acolo nu sint cifre ?. dar ce mai palavragiu !. . daca s-ar fi aflat legaturile care ne un eau de familia Keller !. Irma. De ac eea am fost foarte rezervat si nu i-am spus mai nimic. condamnat la moarte pentru ca a lovit un ofiter din regimentul Leib. nu sovaiam sa ne apropiem de grupurile in care s e vorbea cu o oarecare insufletire... Am fi fost interogati. am sfatuit-o pe Irma sa traga cu urechea la tot ce se vorbea pe strazi si in pravalii. Eu si sora mea voiam mai in tii sa luam o hotarire inainte de a revedea pe domnul si pe do mnisoara de Lauranay. arestati poate. Intre trei si cinci. Nenorocitul !. astfel ca sa ne intelegem in privinta atitudinei noastre. Dupa-masa.

lucrul e totusi firesc fiindca de felul meu nu ma las niciodata prada deznadejdii.. Ce are de-aface. marturisesc. ..Condamnat la moarte !... a fost fuga. ai dreptate. Nu.. biata fata n-ar mai trai. Irma. nu se poate sa nu fi aflat ca fiul ei a fost condamnat la moarte. cu toate ca sora mea era foarte ingrijorata. eram convins de cele ce spuneam.. Acum a scapat de urmaritorii lui si ori un de ar fi te rog sa crezi c-o duce mai bine decit in regimentul ticalosilor de Gr awert. ca domnul Jean este condamnat la moarte. deoarece trebuia sa facem un drum daca nu foarte lung. Si apoi chiar daca ar fi prins. Dar Marina ?. Calatoria va mai dura inca mult.. de vreme ce a fugit. bietul Jean ! Fapta lui este cunoscuta in toale satele si orasele Germaniei ! Exista doar atitia ticalosi care nu asteapta altceva dec it sa-1 denunte ! Cei mai buni n-ar voi sa-1 gazduiasca macar pentru o ora ! Nu-ti face inima rea.. nimeni nu va pune vreodata mina pe ca ! Si cum va putea sa scape. tatal si fiul ! Si recompensa de o mie de fiorini care se fagaduieste aceluia care il va preda. Irma. Poate ca domnul Jean e cu dinsa. si domnisoara Martha are nevoie de curaj.. A ! daca ne-ar fi cu pu tinta sa regasim pe doamna Keller si pe domnul Jean. domnul Jean... o sa tin inchisa inlauntrul meu toata suferinta mea adin-ca. Sarmana mama !.. Parerea mea e sa nit-i spunem nimic. simt ca ai dreptate !... E mai bine asa. Daca te-ar auzi cineva ? Stii doamna Keller este o femeie energica.. Fireste ca partea cea mai grea pent ru domnul Jean.. Natalis.. si probabil ca. linisteste-te. te rog. in timpul careia am vorbit verzi si uscate pentru ca sa nu se observe figura trista a Irmei. Dupa o vizita la grajd. Voiam sa plecam la cinci dimineata. Si acum draga mea. De altfel. Daca vorbeam astfel. Daca ar afla ce s-a petrecut.. Dupa masa de seara. Putuse sa ajunga la Magdeburg ? Stia ea ce se petrecuse cu fiul ei ?... ca s-a fixat premiu pentru capul lui. dupa ce 1-a lovit pe Frantz. trebuie sa ne impacam cu situatia noastra si deoca mdata. ca a fugit.. Ar refuza chiar sa ne mai urmeze. n-o faceam. este prea putin probabil ca domnul si domnisoara de Lauranay sa iasa seara in oras de vreme ce n-au iesit peste zi. Haide. i-am raspuns. Natalis ! Trebuie sa pastram insa taina aceasta si fata de domn ul de Lauranay ? Fireste. draga mea ! i-am raspuns.. Dar timpul nostru este masu rat. La cinci dimineata eram in picioare. Daca vorbeam asa linistit.. a putut foarte bine sa fuga si sa se afle acum intr-un adapost sigur. Irma. Prevazusem aceasta si imi parea bine. fa in asa fel. i-am raspuns.. de vreme ce a-fisele fagaduiau o recom pensa de o mie de fiorini oricui va reusi sa-1 predea autoritatilor germane.. La ce ne-ar folosi daca i-am impartasi-o.. Ei bine. E greu. seara e cam greu sa poti citi un afis. De vreme ce s-a dus la Ma gdeburg. nu voiam sa-mi pierd speranta. dar ce sa-i faci. incit domnisoara Martha sa nu observe ca ai plins ! Dar daca iese in oras. Irma. Am trezit pe oameni sa nu poata banui n imic.. cel .. repeta sora mea. numai in scopul de a linisti p e Irma. Nu avem deci de ce sa ne temem.. i-am raspuns. In afara de asta. intreba sora mea. insotea ea oare pe domnul Jean in fuga lui ? Sarmana femeie !. Da. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera in odaia lor. Nu. Vorbind u-i am risca s-o facem sa-si piarda curajul. Natalis si citeste afisul ? Irma. atita tim p cit n-a fost prins inca..... Dar doamna Keller ? zise ea. Natalis ! Natalis. Totul nu este pierdut. izbutise. m-a m dus din nou in odaia lor si i-am indemnat sa se culce devreme. Da. f a-ti curaj si procedeaza astfel ca sa nu se stie nimic. si se vede ca nu era usor de pus mina pe el... Da. Vai Doamne i Dumnezeule ! Cite dureri ii mai harazeste ! Irma. poate scapa. O ! suma asta nu e inca in buzunarul nimanui. si nu vad intrucit arestarea noastra i-ar folosi domnului Jean. Traieste s i nu e omul care sa se lase prins asa cu una cu doua. in curind am fi arestati. Da ! Ce se facuse doamna Keller ?.

Aici drumul se ingreuna si trebuia sa mergem incet. in fundul carora serpuiau citeva piriiase. incit pareau adevarate pot eci.putin foarte obositor. in linie dreapta bin einteles. Trasura noastra s-a oprit pe la ora opt seara. Tcmindu-ma sa nu-1 supar daca l-as refuza din nou.. Nu. Am deshamat caii.. Aproape ca nici nu exista sosea pe v remea aceea. au facut ci nci leghe fara sa facem vreun popas. de-a lungul unui tinut muntos. Linistea noastra n-a fost tulburata o cl ipa. pe la orele patru domnul de Lauranay parasi trasu ra. o ricine isi poate inchipui ceea ce ar fi indurat domnisoara Martha si tot astfel si bunicul. incit uneori aveam impresia ca ne intoarcem de unde am venit. puteai dormi comod de n-ar fi fost grij a care fra-minta pe toti in privinta celor dragi care erau departe. De altfel. In sfirsit. deoarece so seaua pe care mergea trasura noastra. De altminteri. eu ce treaba aveam ? infasurat in paltonul meu. deoarece incepuse sa cada o ploaie subtire si rece. p e domnisoara Martha si pe sora mea sa se duca in trasura unde cel putin aveau un adapost. la liziera unei paduri de fag i ce acoperea lantul muntilor Thuerienger Walks. Am trecut prin situatii mult m ai grele. in definitiv trasura prezenta acelas confort pe care il avea o camera de ho tel in tinuturile acestea. sau sub primii copaci ai padurii. Dealtf el. In ziua asta de 21 august. Nu ca muntii ar fi fost grozav de inalti. totusi drumul era anevoios in special pentru cai. Ardeam de nerabdare sa parasesc orasul acesta. mie de ori mai bine sa ne bizuim pe noi insine. totul a mers de minune. intruc it intentionam sa veghez noaptea asupra lor.. Am refuzat. era brazdata de ambele parti de prapastii adinei. Mergeau cu totii. trebuia sa facem popasuri dese ca sa lasam caii sa rasufle. Fiindca iarba crestea din belsug la poalele muntilor i-am lasat sa pasca in voie. nu eram de compatimit. Veghiile astea nu sint bune pentru un om de virsta lui. Trebuia sa dormim in trasura. am tras un pui de somn strasnic. ma coboram de pe capra ca sa min caii de capastru. Din cind in cind. propunindu-mi sa vegheze in locul meu. Am trezit pe toti si ne-am dus sa inham am caii la trasura. Oare nu esti vesnic demoralizat cind nu poti dormi ? La cinci dimineata eram in picioare. . astfel ca sa ma pot odihni si eu o or a doua. caii fiind odihniti.. Bine invelit. Toate intamplarile zilei mi s-au perindat prin minte. fiindca soa rele este o calauza sigura si apoi nu e de origine germana. pe care trasura noastra de-abia daca avea loc. fara sa se plinga. domnul de Lauranay. La sase ne-am suit in trasura si am pornit. bunaoara ca Pirineii sau Alpii.. Ar fi fost o imprudenta sa inai ntam mai departe. Am sfatuit pe domnul de Lauranay. in ce ma priveste am dormit prost.caci drumul facea atitea inconjururi. Ori de cite ori drumul era pr ea anevoios. Unecri drumurile erau atit de inguste. Ne-am culcat. plini de curaj. ci numai niste defileuri strimte de-a lungul unor paduri de brazi s au de stejari. nepoata lui si sora mea se dadeau jos din trasu ra si o luau pe jos.. Poate ca ne-ar fi fost necesara o calauza ? Dar n-aveam in cine sa ne incred em ! in imprejurarea de fata ar fi fost mai mult decit o imprudenta. imi lipsea acum.. daca sora mea in ciuda rationamentelor mele s-a lasat prada deznadejdii. nu se afla nici un han. n-am facut nici cinci leghe. Prin locurile acestea. am primit si dupa ce m-am infasurat bine in paltonul meu. nici macar o coliba de padura ri. Jean Ke ller era urmarit. in cimpiile din America unde iarna este nespus de aspra. Reuseai totusi calau-zindu-te dupa soare. Domnul de Lauranay se oferi sa vegheze cu mine noaptea. Am cinat cu proviziile pe care le-am luat cu noi. asa ca nu ma ingrozea perspectiva unei nopti albe sub Cerul liber. ei.. domnul de Lauranay strabatuse in atatea rinduri Turingia inci t se orienta fara prea multa bataie de cap: Partea cea mai grea era sa te orient ezi in mijlocul padurilor.. La sase jumatate eram cu totii in picioare. Lucrurile mergeau prost. Pe cind se lumina de ziua. increderea pc care am simtit-o cind a fost vorba sa r idic moralul surorii mele. Imi parea bine ca nu spusesem nimic domnului de Lauranay despre domnul Jcan caci. dupa care am ajuns in regiunea muntoasa a T uringiei. era de o.

Trasura. In definitiv merge am mai mult pe jos.. lipsiti de mijloacele de locomotie .. De aci incolo drumul era in papta. nu prea parea speriata. i-am raspuns si m-as opri cu conditia insa sa gasim un loc prielnic pentr u ca sa putem sta peste noapte. sa fac in asa fel incit sa strabatem Turingia inainte de ivirea noptii. cob orira in galop panta. i se spune Gebauer. Cu toate sfortarile pe care le-am facut. Primele ore ale calatoriei s-au efectuat destul de greu. Ma temeam. In prezent nu ne mai ramasese decit sa ne co borim spre vest. cateva fulgere despicara aerul.. am trebuit sa pornim inainte. Ce situatie trista ! Ce sa ne facem acum. neputinta. domnule de Launaray. Daca bietele animale zapacite ar fi deviat putin din drum. Vremea era tot a ploaie. Natalis. Amen ! cum zice preotul din satul meu. Fireste ca n-ar fi trebuit s a mergem prea repede din pricina accidentelor ce s-ar fi putut produce la cobori s. Domnisoara Martha. i n departare se auzea tunetul si furtuna se apropia din ce in ce. N-ar fi mai bine sa facem un popas ? ma intreba domnul de Lauranay.. domnule de Lauranay. Da. raspunse domnisoara Martha intinzindu-i mana. daca ocazia se va ivi sa ma devotez din nou pentru ei. Pe la douasprezece ani ajuns in punctul cel mai inalt al muntelui caruia. Desi fusesem trintit de pe capra. pe care n-o mai puteam intrebuinta chiar daca alti cai ar fi inlocuit pe aceia pe care i-am pierdut.Caii se speriara si am simtit ca nu mai eram stapin pe ei. O ! sluga ! exclama domnisoara Martha. Oare ru sint vizitiu. Ba da. si pe drept. Fii prudent. adincita in ginduri. Ce n-ai face oare pentru niste oameni care iti spun cuvinte care iti merg drept la inima ! Da. izbind un plop care se afla la dreapta no astra. sluga. Din fericire. si inca ce! mai devotat pe care ni 1-a dat Dumnezeu ca sa ne duca in Franta. trasura ar fi cazut imediat in prapastiile care brazdau soseaua Deodata se rupse friria. Di n fericire nu s-a intim-plat nici un accident dc persoane. Am facut un pachet cu proviziile si efectivele noastre pe care le purtam acu . pe la orele sase dupa-amiaza. dar un vizitiu indeminatic in orice caz ! Hai sa spun postas daca vrei cu orice chip sa-mi menajezi amorul propriu. Pe panta asta e cu. trebuia. In schimb daca nu plouase inca. La sapte am pornit din nou. N-avea nici o grija. deoarece din pricin a urcusurilor trebuia la tot pasul sa ne dam jos din trasura. domnisoara. vizitiu. O ! nu.. Nici n-am terminat bine vorba. Oricite obstacole s-ar fi prezentat in ziua acea sta de 21 august. da ca nu ma insel. si daca va trebui sa-mi dau viata. O catastrofa inevitabila ne amen inta. ghemuita in fundul trasurii. arborele cazuse in directia padurii. In intregime cu nori desi si grei.Trebuie sa fii obosit.. ca un f ulger urias infiisura caii si trasura. Eram orbiti acum de fulgere.. Nu se poate. dupa ce am parasit tr asura. Intr-adevar. iar caii se avintasera in prapastie... Trasura se izbise de trunchiul unui copac. Sora mea inchidea ochii si statea nemiscata.. am dormit foarte bine in vreme ce bunicul d-tale veghea ! Natalis cam exagereaza. spre norocul nostru fusese oprita in loc de trunchiul copacului. am putea ajunge cu bine la grani ta si tot astfel doamna Keller si fiul ei.. n-am patit nimic. O ! cit esti de buna domnisoara. domnule Natalis ? ma intreba domnisoara Martha.. Deodata se produse o ciocnire. cerul era acoperii. M-am dus sa examinez trasura ale carei roti din f ata erau sfarimate. ca stapinul sa veghieze pina.. Asta ar mai treb ui. Haturile si oistea s-au rupt. i-am raspuns pe un ton voios. ceea ce nu inseamna insa ca nu sint servitorul d-voastra. iar tunetele ne asurzeau pur si simplu. Cit despre mine. la 23 august. de o furtuna. C aii mai liberi porneau acum cu mai multa furie. Nu esti prietenul nostru. in zori in vreme ce sluga. in mijlocul acestui tinut pustiu ? Ce noapte grozava am petrecut ! A doua zi. raspunse domnul de Lavranay zimbind si noaptea viitoare o sa-mi dea voie..

Luas em doua pistoale cu mine. asa ca e necesar sa ma ninci. ca erau mai usoare de st rabatut decit drumul pe care l-am facut din Gotha pina aici. domnisoara Martha. se afla un piriu cu apa limpede. Cind ne-am oprit spre seara. n-o sa te fac de ris miine in timpul drumului. acum cind eram nevoiti sa mergem pe jos ? in prezent insa principalul lucru era adapostul.. Coliba aceasta nu avea nici usi nici ferestre. i-am raspuns. luind-o spre dreapta. Sub razele soarelui care apunea. ca si cum m-asi fi pregatit pentru o munca fo arte grea a doua zi. De aceea hotarisem sa ma impotrivesc somnului. o ca domnul de Lauranay ar fi voit sa vegheze c u mine si nu trebuia sa-i impun acest surplus de oboseala. le repetam intr-una. Pe urma vom vedea ce e de facut. Eram hotarit sa prind puteri. dragul meu Natalis. Chiar daca as vrea sa maninc. Prin imprejurimi nu se afla nici o coliba. Domnul si domnisoara de Lauranay. am zarit un fel de coliba ca re se afla in mijlocul padurii. Va puteti inchipui bu curia. Miine dimineata. imi raspunse ea. lumina cimp iile care se intind spre vest. Cum se va sfi rsi calatoria noastra ? Vom avea oare timpul sa parasim Germania. XVI Situatia era grava si trebuia sa se mai agraveze inca. domnisoara. Apoi cite trei se dusera in coliba unde se culcara si adormira in curind. desi imi simteam pleoapele gr . Ori ci ne isi poate inchipui ca a sta de veghe nu e un lucru nou pentru un soldat. la termenul fi xat. Irma de asemenea nu se atinse de cina asta modesta. pamintul era acoperit cu un strat de iarba. inainte de plecare. Cerul. dar cu intentia de a nu-mi tine fagaduial a. intii hrana si apoi odihna. Rau faci. Rau faceti ca nu mincati. iata metoda soldatului in campanie. se vedea cit colo. asemenea unei santinele. In apropierea colibei. Trebuie sa prindem puteri. voi incerca sa-maninc ceva. Nu cred ca am facut mai mult de trei le ghe in ziua aceea. Domnul de Lauranay fusese foarte afectat de accidentul intimplat. Nu s tiam ce sa fac. totusi oricit de putin confor tabila era. Ma simteam foarte stinjenit. masa de seara. Jos se vedeau cimpiile Saxei. foarte obositi de drum de-abia daca mincasera. Probabil ca intr-insa se refugiau din cind i n cind. care parea ca nu mai fusese locuita de mult. domnisoara Martha si bunicul ei. ceea ce le-a prins bine. fiindca n-o sa ramin in urma. cimpiile acestea pareau oarecum roditoare. constituia insa un adapost. de-alungul teritoriilor Rin ului de Sus. Domnul de Lauranay si sor a mea. vom avea pe urma tot timpul sa discutam in vederea masurilor ce trebuiau luate. pastorii care isi duceau turmele la pasunat in muntii Turingiei. mea gasind coliba aceasta care in lipsa trasurii. mi-ar fi cu n eputinta. in directia oraselului Fulga. se innora deodata. soarele care apunea. Inainte de toate. Domnisoara Martha consimti sa bea doua. Pina la granita mai aveam inca de umblat. am pregatit impreuna cu sora mea. cind deodata. Fii pe pace. Am fagaduit ca ma voi culca si cu.m pe umar cu ajutorul unui bat si am pornit cu totii. care fusese pina acum senin. Toata staruinta mea a fost in zadar desi mincam de zor ca sa slujesc de exem plu. era un adapost pretios pentru noi. In interiorul colibei. trei picaturi. mai ales d in pricina nepoatei lui. fiindca paza buna trece primejdia rea. daca nu giiseam o tra sura si niste cai de vinzare. o imitara. Daca am spus ca ma voi culca. era de-ajuns sa faca o bautura racoritoare. Cu t oate ca nu erau intinse ca in palma. trebuia sa gasim insa un adapost pentru noapte. lata-ma deci plimbindu-ma de colo pina colo. Citeva picaturi din apa aceasta amestecata cu rachiu. la poalele muntilor Turingiei. Odata instalati in coliba. eu in frunte si in urma me a Irma..

Era pos ibil insa ca focul acesta de arma sa fi fost al unui vinator. veneam sa ma mai intind putin in coliba. ma gindeam la trecut. am tresarit de-o-data. Totusi. expulzarea noastra din Germania. am scos pistolul de la briu gata sa trag. incorporarea domnului Jean. Se vede deci ca ma inselasem si ca era mai devreme decit imi inchi puiam. In curind mi s-a parut ca aud un fisiit usor. nestiind unde sa-1 gas easca !. Nu mai incapea indoiala ca er a un foc de arma. Deoarece credeam ca e o vulpe sau un lup.. intrezaream. N-am voit sa trezesc pe domnul de Lauranay. domnul Jean nu era omul care sa se lase prins asa. am inceput din nou sa ma plimb in l ung si in lat. un fel de suierat continuu care reproduce a semnalele regimentului Royal-Picardie. cu privirea tintita in directia aceasta. care se la sa prada obiceiurilor lui. cacj noaptea e scurta in epoca aceea a anului. Mi-am adus atunci aminte ca. esuarea duelului cu locotenentul von Grawert. Era oare un foc de arma ? Aproape imediat. Cit putea sa fie ceasul ? Trecuse oare d e miezul noptii ? Probabil. du pa scinteia pe care a produs-o arma. M-am sculat numaidecit si am tras cu urechea.. Totusi. Si-mi trebuia o sfort are constanta a vointei ca sa nu cedez oboselii. Am ramas in picioare. nevoind sa adorm. indraz net si hotarit. am inceput sa ma linistesc si m-am intrebat chiar daca n-a fost jocu l unei iluzii a auzului sau a ochiului. o sumedenie de dificultati : Jean Keller al carui cap fusese pus la pret. Dar nimic nu semnala inca ivi rea zorilor. l-as fi zarit imediat d e la o leghe departare. in provincia Hesse-Nassau. nu-mi venea sa cred asa ceva. O banda de hoti putea sa ne atace si atunci cum sa ne impotriv im ? Trecuse un sfert de ora. situat in districtul Cassel. cu u rechia atintita la cele mai mici zgomote. In vreme ce ma gindeam la toate astea. orele treceau. Ma ui tam pe cer doar doar oi vedea vreun punct luminos. Uneori cind eram prea obosit. Uneori crezi ca nu dormi si totusi dormi . domnul de Lauranay. fluie-rind fara sa-mi dau seama. doamna Keller care il cauta. Nici o stea nu se vedea pe bolta cereasca. nu era altul decit sergentul major Natalis Delpierre. . Nemaiau zind nimic. Ma gindeam la tot ce se petrec use la Belzingen de cind am sosit acolo. Si pe cind fluieram astfel.. daca fusese descoperit. in mijlocul unui tinut aproape pustiu.. Mam sculat atunci. mi-a spus ca primul oras principal prin care vom trece era Tann . Am i naintat chiar vreo suta de pasi in padure. ne pute am teme de orice. am socotit distanta la vreo jumatate de leg he. am auzit o a doua detunatura. daca fusese denuntat de niste ticalosi care voi au sa ia prima de o mie de florini ?. Imi parea rau ca firea era atit de linistita in timpul acestei nopti si intunericul atit de nepatruns.ele. fiindca aveam niste ochi buni care scrutau intunericul.. Acolo ne-ar fi cu puti nta sa inlocuim trasura. simteam ca mi se inchid pleoapele. daca un foc s-ar fi aprins undeva in padure. de vreme ce se auzea un zgomot. Nici un suflu nu tulbura firea . Oricine isi poate inchipui ca cel care flu-era astfel. Pe urma. Luna disparuse si ea printre nori. In situatia in care ne aflam. Hotarit sa infrunt cu orice pret somnul. chiar mi s-a parut ca am vazut o flacara spintecind intune ricul. afara era o liniste desavirsita ca atunci c ind vremea e a ploaie. ca sa ajungem la Tann mai aveam de facut vreo douasprezece leghe. in viitor . fugi nd de teama condamnarii lui. Mi s-a parut ca am auzit o det unatura. cu una cu dou a. Ne trebuia un mijloc de locomotie cu care sa putem ajun ge in Franta. aminarea casatoriei in clipa cind trebu ia sa se savirseasca. dupa ce a consultat harta. o realitate nu este decit impresia fugara a unui vis. Si. In rastimpul acesta. semnalele regimentului meu. Ceea ce iei drept. Pe cind ma gindeam astfel.. Noaptea era foarte intunecoasa. Cu toate astea trebuie sa marturisesc ca linistea nu era insa atit de desavi rsita. in timpul zilei. Nu. nemiscat. in tot cazul. Ba.

Martha !.. ne-a fost istorisita de domnul Keller. in omul care venea cu mine din padure. cel putin auz eam totul.. domnisoara Martha si sora mea s e trezira imediat si iesira din coliba.. eram sa fiu sub ordinele acestui ofiter ! Se putea razbuna in voie. domnul de Lauranay. sarmanul meu Jean.. intrerupindu-se din cind in cind spre a asculta afara.. M-am repezit la el si l-am lovit la rindul meu... Eu si mama.. decit acolo.... Draga Martha. l-as fi ucis fara nici o remuscare.. A ! omul acesta ca re te-a insultat Martha.. sub ordinele colonelului von Grawert. Veti afla imediat... m-a lovit cu cravasa. in coliba asta. Eram pierdut daca nu reuseam sa fug. Si iata ce ne-a povestit domnul Jean. unde mama a putut sa-1 ajunga. Nu stiam. ca si cum dinsul de-abia ar mai fi putut rasufla. refuzul de a se bate dupa incorporarea. la toti prietenii mei. Jean.. Dar o data cu detunatura armei.. si-am plecat din Magdeburg.L-am recunoscut numaidecit : era Jean Keller XVII La zgomotul detunaturii. la mama. domnului Jean K eller in regimentul colonelului von Grawert.. Da. zise el. mi s-a parut ca vad o umbra care se repede spre mine. Deoarece nu trebuia sa savirsim vreo imprudenta: Sa mergem in coliba. Domnisoara de Lauranay se arunca in bra tele doamnei Keller. Dar tot acolo. i n compania locotenentului Frantz... Cum s a scap ?. In clipa aceea. Capul meu era pus la pret ! Se acorda un premiu de o mie de florini aceluia care va pune mina pe mine... Natalis. Cum!. ingina ea.. Din fericire am putu t gasi hanul in care locuia mama. Povestirea aceasta. M-a m abtinut insa. i-am zis. si d-ta domnule de Lauranay ?.. in sfirsit. n u putusera ghici pe domnul Jean. si e mai bine ca sint ascuns aici. A doua zi am aflat imediat ca eram condamnat la moarte de consiliul de razboi. Stii... Martha. acum cinc i zile. nici pe doamna Keller care venea si ea dupa noi .. ingina mereu domnisoara Martha. Martha si sora mea aflara ceea ce se petrecuse inainte de plecarea noastra din Belzingen : provocarea insultatoare a locotenent ului. Regimentul a fost trimis la Borna relua Jean Keller.. bietul meu Jean !. Acolo.. Da....... Peste citeva clipe am lepadat uniforma.. pe cind ma aflam singur cu el pe o strada. . intreba doamna Keller. am vazut un om in fata mea. Peste o clipa. intilnirea fixata. Jean. eu si sora mea stim totul. sa traiesc ca sa va revad pe toti.. E in joc persoana d-tale.. locotenentul Frantz....... Si atunci in citeva cuvinte.. pedepsit pe nedrept si tratat in sfirsit de nemernicul acesta de Frantz. intr-o seara... ingina domnisoara de Lauranay. Am tras la intimplare. in fraze scurte s i intretaiate. deocamdata sa intram in coliba.. domnul Jean isi intrerupse povestirea.De-o data. Si tu Martha.... timp de o luna am fo st supus la cele mai grele corvezi am fost umilit. Dar voiam sa traiesc Martha.. Domnul Jean se repezi la ei. inainte de a fi rostit vreo vorba.. zise domnul Jean. Eu stateam in fata usii si cu toate ca eram atent la convorbire supra vegheam in acelasi timp soseaua.. m-am imbracat taraneste.. dupa ce m-a injurat. trebuia sa se intimple. cum nu se trateaza un ciine !. in loc sa ma vada in fata lui cu o spada in mina.. domnisoara Mar tha il recunoscuse si il imbratisa. Vai ! cit am suferit !. ne aflam cu totii intr-insa. Da. relua domnul Jean. Jean... insa.. Daca nu ne vedeam. Am indurat totul gindindu-ma la tine. Cred ca aveam dreptul sa ma revolt !. Dar de ce ? intreba domnisoara Martha. imi raspunse el. in sfirsit regimentul a plecat la Ma gdeburg.

astfel ca am putut scapa de ticalosii acestia.. tu care ai indurat atitea oboseli? Sa mergem. raspunse domnul Jean. unde am calcu lat ca trebuie sa va mai aflati inca..Poti sa ne urmezi.. De aceea m-au urmarit si acum doua ore. culmea ironiei. . la Gotha. nu trebuie sa mai raminem in coliba asta.. Poale ca Buch si fiii lui sint pe urmele noastre.. domnule Jean. Mama si cu mine.. Martha ? intreba domnul Jean. am zis. Soseaua era linistita si pustie. strabateam sate in care citeam afisul cu premiul ce se acord a pe capul meu. Da. Umblam mai ales noaptea. domnule Jean. ceea ce ne evita popasuril e in satele in care Buch si fii lui puteau sa treaca.. Planul meu.. Nu se auzea nici un zgomot suspect din directia padurii. Am recunoscut trasura d omnului de Lauranay... raspunse domnul Jean. daca puneau mina pe mine trebuiau sa incaseze o mie de florini. de-n data ce s-au ivit zorile am fost nevoiti sa ne ascundem. si anume ca viata domnului Jean era in p ericol. Sa va ascundeti. dar cum de-ai aflat ?.. ia liziera padurii.. urmind regimentele cu alti tilha ri de teapa lor.. Mi-am lipit ureche a de pamant. Dar ce s-ar int ampla oare in cazul ca Buch ar mai veni cu citiva pacatosi de tagma lui ? I-am povestit apoi pe scurt domnului Jean.. tot ceea ce s-a petrecut de la pl ecarea noastra din Bel-zingen si cit de prielnica ne-a fost calatoria pina la ac cidentul de la Gebauer. au fost trase de ei ? am i ntrebat pe domnul Jean. de vreme ce mama cunostea itinerariul pe care vi 1-a impus poli tia. dragul meu. Trebuie sa ne folosim de intuneric. Si tu mama. daca ati scapat... Iata asadar hotarirea pe care am luat-o.. Mai aveam provizii exact cit ne trebuia pina la Tann... ajungind in dreptul Trecatoarei Gebeuer. Cred ca stii.. daca braconierul Buch si cei doi fii ai lui ar pune mina pe el. Stiam acum tot cea ce era mai insemnat. M-am furisat din coliba.. ... Da.... Da. cumparind prin casele retrase de-ale mincarii . am fost atac ati la vreo jumatate de leghe de aici. era sa incerc sa ajung in Turingia. Sint gata ! zise domnisoara de Lauranay. Natalis. zise domnul Jean. raspunse domnul de Lauranay.. deoarece s-au indreptat in directia muntilor. Va sa zica cele doua impuscaturi pe care le-am auzit.. am luat-o prin cimpiile Saxei. Da.. de vreme ce ati facut o parte din el pe jos. Nu e nimic. dragul meu Jean. Pe urma. si. inainte de a porni la drum. noi am luat-o pe cimp si cind am ajuns in dreptul padurii. in sfirsit am ajuns in munti' . De altfel acolo puteam fi oarecum in siguranta.. Nadajduiesc ca vom putea gasi la Tann.. in tot cazul .. Atunci.. afisul acela pe care l-am citit impreuna cu Irma. Probabil ca ei isi inchipuie ca am luat-o pe alt drum.. Natalis ! se poate insa ca impuscatura d-tale sa fi fost auzit a. Natalis ci t e de greu drumul acesta. vom pleca cu totii ! raspunse domnul Je an. braconierul Buch din Belzingen impreuna cu cei doi baieti ai lui. Fireste ca trebuie sa ne aparam cu indirjire impotriva acestor ticalosi.. Totusi am reusit sa ne refu giem intr-un tufis. asa ca trebuie sa plec numaidecit. Si pentru ce ? Erati urmariti.. cit eram de ingrijorati. Am umbat cu mama toata noaptea. Si eu care am tras in d-ta.. t e-am recunoscut dupa suierat. Fara indoiala ca stiau ca. Nu. relua domnul Jean. Ce-are de-a face. Singur ? intreaba domnisoara Martha. Trebuie sa va procurati cu orice pret mijloace de transport. in speranta d e a va in-tilni. Daca ne va fi posibil ar trebui sa calatorim impreuna pina la granita france za. i-am spus intorcindu-ma in coliba..Nu se aude nimic ? intreba el. I-am mai vazut la Magdeburg. erati urmariti de trei ticalosi pe care i-am intilnit mai jos de trecatoa-rea Gebauer. fiindca in primul rind trebuia sa luam toate masurile dictate de imprejurari. Acum lipsa cailor si a trasurii ne stinjcnea mult. dragul meu Natalis.. Ieri seara. intrerupse sora mea. Ma intrebam daca ati avut un accident. Vai.. am va zut o trasura sfarimata care se afla parasita in drum. Un glonte mi-a trecut prin palarie. relua domnul Jean.

Unul din agenti. un pachet tocmai mare si din cele doua pistoale pe care le aveam.. raspunse domnisoara Martha. Acolo dupa cum ne-am inteles. sub nici un pretext. deoarece agentii se aratara de o severitate exceptionala la cercetarea pasapoartelor. vei vedea totodata cit sint de frumoase stelele care stralucesc pe cerul Frant ei. vom p utea cruta multe oboseli tuturor. de unde am conchis ca Buch si fiii lui pierdusera urma lui J ean Keller. Am parasit cu totii coliba. Ai fi spus ca nu stim ce i nseamna oboseala. La 24 august. Fara indoiala. am mers repede. Daca pot cumpara o trasura si cai la Tann. Jean lua mina domnisoarei de Lauranay si ii zise cu o voce m iscata : Martha. Propunerea lui a . Parasind Turingia. Jean. Era atita lin iste afara incit nu mi-ar fi scapat nici cel mai mic zgomot. un osindit la moarte. De obicei.. va rog sa credeti. domnul Jean si mama lui s-au despartit de noi. Satele putin num eroase. prea putin roditor.Atita timp cit nu va exista nici un pericol. Daca nu eram exacti la intilnire. cind am voit sa te iau de nevasta. primele doua zile in care am calatorit impreuna cu doa mna Keller si cu domnul Jean. inseamna ca am fost retinuti din pricina ca n-am pu tut gasi un cal si o trasura.. dupa un mars zdravan. Am trebuit sa spunem cum calatorea m si in ce imprejurare am pierdut trasura. De aceea. pe soseaua orasului. am da t unul domnului Jean. Cu toata energia de care dadeau do vada tovarasele noastre. ei nu trebuiau sa intre in orasele in care ne era impus sa trecem si trebuiau sa ne astepte intr-u n loc fixat mai dinainte. In clipa aceea. eram decisi sa nu ne mai despar tim. Era ora doua dimine ata.. am avut norocul sa nu ne intiln im cu nimeni. N-ar fi prudent sa strabatem acest oras. Un intuneric adinc invaluia firea. am raspuns. care sa ne aiba in paza lui. am ajuns la Timn. viata mea imi apartinea !. s-a oferit sa ne duca la un negustor care vindea trasuri. XVIII Voi povesti pe scurt. Nu mai am dreptul sa-mi leg via ta mea de a ta !. Nu auzem nimic. e ra mai greu pentru doamna Keller si pentru fiul ei... Cit despre noi. cred ca nu te-ar ingrozi o calatorie pe jos si citeva nopti petrecute in cimp la lumina stelelor . dupa ce umblam patru ore in sir ne odihneam cite u n ceas. in schimb puteam auzi foarte bine. Spunind acestea am facut vreo douazeci de pasi pe sosea. Ne-am inteles sa ne intilnim a doua zi pe la opt. sintem uniti inaintea lui Dumnezeu. Totusi se simtea ca in curind se va lumi na de ziua. avea o sumedenie de prapastii. Masura aceasta a fost foarte inteleapta. in speranta unei bune rasp late. Daca nu puteam vedea nimic. Foarte surescitati de altminteri. erau situate la distante foarte mari. Am luat proviziile care nu alcatuiau.. Am crezut ca ne vor opri de a merge mai departe.. in felul acesta poate ca puteam calatori impreuna. Dar. in care domnul Jean ar fi putut fi rec unoscut. Acum nu mai sint decit un fugar. Sa mergem deci. Tinutul. domnule Jean. pe la ora zece seara. doamna Keller si fiul ei nu trebuia sa intre in oras. etc. Doamna Keller.. Lucrul acesta ne-a folosit insa. se vedea cit de colo ca ele erau obosite si ca aveau ne voie de odihna.. ceea ce era relativ usor pentru noi care aveam pasapoarte. Martha si sora mea ne dadeau cu adevarat o pild a rara de energie.

Dar niste fugari ca noi. Am intimpinat multe dificultati in vreme ce am strabatut padurea Lomboy care se intinde la stinga si la dreapta riului Kinzig pina in muntiii Hesse Darmstat d. nefiind alti cai. atita timp cit domnul Jean nu se afla pe te ritorul francez. dupa cum am aflat mai tirziu. Ce s-ar intimpla. din pricina drumur ilor rele. unde citeva persoane vorbeau de soldatul Jean Keller. am luat-o pe sos eaua care cobora pe la Mayenta. In sfirsit la 29 august ne-am oprit putin inainte de portile orasului Hanau. nu mergeam atit de repede cum as fi voit. intr-adevar.fost primita. e ca se spunea de asemenea ca in curind regimentul Leib va sosi in localitate. Ne-am dus in oras ca sa mai tirguim diferite obiecte. daca am fi calatorit de placere ar fi trebuit sa vizitam castel ul orasului acesta care a fost locuit. pe 30. situat pe rinul Salza. A doua zi. daca fortele parasind-o ar fi trebuit s-o lasam intr-un sat. doamna Keller si Irma se urcara in sareta. Stringindu-te bine mai raminea un a l cincilea loc. dar convenabil. Cu toate astea. intr-un oras oarecare ? Fireste ca fiul ei n-ar fi putut ramine cu dinsa. si spre seara am ajuns la Frankfurt pe Main. dar de cele mai multe ori ni se intimpla sa mergem amindoi pe jos. Domnul si domnisoara de Lauranay. conform termenului fixat de autoritati. ceea ce a auzit Irma. Ce vreti. luata in comun. d omnul de Lauranay. caci. N-avea trasura. imediat dupa indeplinirea acestei formalitati. risca in orice clipa sa fie prins si omorit. daca momentul ar fi fo st mai prielnic am fi ris cu pofta. ne-am dus singuri in oras. unde era o miscare mare de trupe. in vreme ce mama lui dormise pe jos. Daca spusele acestea erau adevarale. ia ora opt. n-am sa spun nimic altceva decit ca e situat pe malul drep t al riului si ca e plin de evrei. in noaptea aceea n-am fost nevoiti sa ne despartim. Ne-am regasit a doua zi. aveau altceva de facut. trebuia sa faca un drum de doua leghe ca sa ocoleasca o rasul. Si iata. de Frederic Barbarosa. spre seara. Domnul Jean petrecuse noaptea pe un scaun. am c azut de acord sa ne instalam cu rindul. Ce mult regretam acum caii pe care i-am cumpa rat la Belzingen ! La 26 august. O circiuma proasta le slujise de adapost in timpul noptii. Totusi. modest e drept. dupa ce am vazut de departe tur nul catedralei si. Deoarece trebuia sa intram in oras pentru vizare a pasapoartelor. colonelul von Grawert si cu fiul lui vo m urma acelasi drum cu noi. o minastire de franciscani. La 27 am strabatut or aselele Schlinchtern. in schimb avea numai o sareta cu doua roti acoperita cu o pi nza impermeabila si un singur cal. Nu mai mergeam decit la pas ceea ce ma nelinistea deoarece peste sapt e zile. Dupa o cina. a mers cu mine la negu storul acesta. in cele din urma. trebuia sa parasim Germania. Am crezut ca n-o s-o mai trecem niciodata. pe malul sting a l Uleinului. toata lumea s-a culcat afara de mine si de sora mea. Dupa ce am trecut riul Main. E de prisos sa adaug ca domnul de Lauranay a trebuit sa plateasca de doua ori valoarea calului si de trei ori aceea a saretei . Sodon si Salmünster. Dinsul refuza. nu era oare mai bine s a modificam itinerariul nostru si sa ne indreptam mai spre sud spre a evita oras . Dupa ce a condus pe domnisoara Martha si pe sora mea la liotei. care vorbea foarte bine limba germana. De orasul acesta. intre alte lucruri. La 28 am ajuns l a Geluhausen si. la un brutar. domnul Lauranay si domnisoara Martha ramasera cu ei in sareta. In vederea acestei intilniri. L-am oferit domnului Jean. ca sa nu obosim calul. Asadar. ne-am dus sa cau tam pe domnul Jean si pe mama lui. Sora mea s i cu mine. dar ceea cc ne-a interesat si mai mult e ca am putut gasi un adap ost. ca sa reinnoim proviziile. am regasit pe sosea pe doamna Keller si pe fiul ei. de unde va fi indreptat la May enta si apoi la Thionville. pe soseaua care duce la Viesbaden. pe o saltea de paie. A t rebuit sa raminem peste noapte aici. Deoarece domnul Jean si mama lui. in care am asezat proviziile cumparate la Tann. Am ocolit pe la amiaza orase lul Offenbach. ceea ce mi s-a parut cu mult mai grav. a trebuit sa ma multumesc cu acesta. Doamna Keller era foarte obosita. am ajuns la Fulda. in foburgul Salhscnhausen. Se spunea ca fusese prins la Salmünster si amanuntele acestei capturari nu lipseau. pe un deal.

raspunse Jean Keller. Iata-ne deci in cautarea unei luntre care sa transporte pe domnul Jean si pe mama lui. dar si pe doamna Keller si pe fiul ei. apoi. Pe la opt seara nu stiam ce sa facem. am ajuns deabia spre seara. Doamna Keller se ascunsese in fundul saretei acoperindu-se cu hainele priete nilor nostri. Domnul Jean. Fireste. de indata ce ar fi aflat povestea lor. Am plecat la ora sase dimineata. Ce bucurie am fi simtit gasind aici pe compatriotii nostri. domnul Jean se duse la grajd ca sa vada de cal. unde domnul Jean urma sa joace pina la urma rolul de carutas. la 31 august. pentru a regasi drumurile care duc spre Franta. de-aceea trebuie sa ne grabim. Din nefericire. se indrepta spre poarta Cassel. drumul era greu si obositor . Peste o jumatate de ora. fiindca am ocolit citeva catunuri ale caror sos ele erau tixite de soldati si de furgoane. sa trecem Rinul. Dirisul m-a rugat sa nu spun nimic. A fost in zadar insa. In sfirsit. desi de la Frankfurt pina la Mayenta nu erau decit vreo cincisprezece leghe. cu toate astea. deoarece luntrile erau suspendate din ordinul a utoritatilor militare. Puteti sa va duceti. Am ajuns astfel pina in fata postului de soldati care pazea podul. dupa ce am trecut Rinul ne aflam la Hotelul Anhalt. Cu toate ca actele noastre erau in regula. dupa bunul tau plac. atit mamei lui cit si domnisoarei Martha care. Si cine esti d-ta ? Nicolas Friedel. Cum ne-ar fi primit nu numai pe noi care eram gonit i din Germania. si a sa erau destul de ingrijorate. cu o indrazneala uluitoare. Cel mai nimerit lucru era sa te instalezi intr-o berarie si sa ceri ultimele . se apropie atunci de noi si ne zise . zise Jean Keller. Ce inseamna si lucrurile ! Ce primire diferita ne-ar fi asteptat citeva luni mai tirziu cind Mayenta s-a predat francezilor. Cine sint oamenii acestia ? Niste francezi pe care ii duc pina la granita. Domnul si domnisoara de Lauranay. Orasul acesta este situat pe malul sting al Rinului si fata in fata cu foburgul Cassel. Multa vreme o sami aduc aminte de sosirea noastra in Mayenta. apucind calul de cap astru. Pe podul de la Mayenta. lung de vreo sase sute de picioare. dupa cum nu poti pleca . Eram atunci Ia frontiera provinciei Hesse-Darmstadt. Trebuie. domnisoara Martha si Irma se retrasera in camerel e lor de la hotelul Anhalt. iar eu cu domnul Lauranay ne-am dus in oras ca sa aflam stiri din Franta. Pasapoartele d-voastra ? I-am intins pasapoartele pe care le inmina el insusi sefului de post. Pasapoartele astea nu mai sint valabile deeit patru zile ! observa seful de post. Am mai intirziat apoi. Dupa ce vom trece de Mayenta vom vedea ce e de fa cut si daca va fi necesar sa ne despartim pina la granita. trebuie neaparat sa tr eci Rinul.ele indicate de politia prusaca ? A doua zi. Deci. In ce loc si unde ? l-am intrebat. de vreme ce nu-1 putem trece in alta parte. Prin urmare in patrii zile. De-ndata ce doamna Keller. am comunicat stirea asta rea domnului Jean. fie deasupra fie dedesubtul orasului. Dar nu sosesti cind vrei. in Lorena. Trebuia sa trecem prin padurile de la Neibruh situate in apropierea orasului F rankfurt. Oricine isi poate inchipui ca doamna Keller si fiul ei aveau tot interesul s a evite Mayenta. carutas din Hochst. sora mea si cu mine ne aflam de asemenea in sareta. posesorii lor trebuie sa paraseasca Germania. Si iata planul pe care l-am adoptat. Pasapoartele noastre au fost examinate cu o atentie deosebita. cind nu vrei s-o ici pe pod. Grabindu-ne am putea poate s-o luam inaintea regimentului si sa ajungem astfel netulburati de nimeni. Domnul Jean lua paltonul meu cu care se infasura. oricine isi poa te inchipui spaima care ne-a cuprins. de care Mayenta se leaga printr-un pod de vase.

la ultimele stiri.Thionville si ca grosul armatei inainta spre Verdun. daca agentii militari ne-ar fi nrins fara pasapoarte. De aceea. Fara indoiala ca informatiile ziarelor prezentau multe lacune. am ajuns la Kirn si peste douazeci si patru de ore. nu mergea deloc repe de. Nu era de mi rare ca domnul. stirea asta nu data decit de trei zile. Dar. eu si sora mea. in schimb. du pa cum se stie. spre a-i da o lovitura. situat pe riul Nahe si care. cu toate ingrijirile pe care i le-am dat. sub ordinele lui Clairfayt si printului de Hohenlohe. doamna Kelle r. In definitiv. O coloana de saizeci de mii de prusaci porni de la Luxemburg spre Longwy. erau gata sa s e alipeasca. se dusese la cartierul general austriac. Deabia spre seara. la Birkenfeld . dupa ce au patruns in Franta prin Ardeni. fusese tratat ca prizonier de razboi. De aici se poate vedea cum se purtau inamicii fata de tot ce era francez si ce soarta ne astepta. expira termenul care ne fusese acordat ca sa evacuam teritoriul ge rman. Cind ne-am intalnit cu domnul Jean in muntii Turingii. la miezul nopii. O ! Si cit am fi voit cu totii sa inaintam mai iute spre a ne apropia odata de granita franceza. flancau armata prusaca. invadare a Tuileries-ilor. era faptul ca au mai ajuns deasemenea d oamna Keller si fiul ei. dupa ce a apartinut Frantei in 1001. Era mai intii ziua grozava de la 10 August. Ducele de Brunswick conducea armatele alia te care. nu mai eram decit la vreo citeva leghe de Franta. treizeci de mii in Alsacia. cu douazeci de mii de soldati. unde cu toate impotriviri le lui. In sfirsit. De aceea Franta intreaga era gata sa respinga invazia. Lafayette. Erau tot trei armate : Luckner la nord. Ce era s a ne facem daca ne opreau in drum agentii prusaci ? Poate ca am fi putut sa ne indreptam spre sud. a fost dat Prusiei in 1815. care inlocuia pe Luckner ocupa Metz. sub Biron. Calul nostru. trebuiau sa inainteze spre Pa ris pe drumul de la Chalons. spre a evita intilnirea aceasta periculoasa. Am plecat deci a doua zi. intemnitarea familiei regale si suspendarea provizorie de la tron a lui Ludovic al XVI-lea. impartiti in doua c orpuri de armata. Treizeci si sase de mii de austrieci. domnisoara dc Lauranay. Ne-am intors la hotel de indata ce a aflat ultimele evenimente. Va spun imediat lucrurile acestea pe care le-am aflat mai tarziu. Keller man. am ajuns m Franta . slujea sub Luckner ca general de brigada. sub Custine. era. am socotit ca era preferabil sa lungi m drumul. Iata citeva fapte care erau de natura sa precipite masa aliatilor spre grani ta franceza. erau extrem de penibile. Lafayette urmat de citiva din t ovarasii lui. Cinci m ii la Landau. macelul paznicilor si al garzii. orasul franc ez cel mai apropiat de granita ? Riscam sa cadem atunci in miinile prusacilor ca re sc indreptau spre Thionville. a trebuit sa ne multumim cu sareta drept orice adapost si noptile petrecute in conditiile astea. la 1 Septembrie. in centru. ceea ce constituia insa o adevarata favoare.ziare. De aceea. Cit despre Dumouriez. . meritau toata atentia evenimentele care s-au petrecut in Fr anta dupa plecarea noastra. pentru ca ele va vor explica situatia exacta. A doua zi. comandantul suprem al armatelor de la nord si din centru. regii Prusi ei si Austriei. A doua zi. Dar ii era teama ca fiul ei sa nu f ie descoperit. Montesquieu la sud. Acelasi lucru s-a petrecut si in seara zilei de 3 Septembrie. asa ca am putut ocoli oraselele care nu erau prevazute in itinerarul nostru. Si mai aveam inca doua zile de umblat pina sa ajungem la granita. fie de Kellerman. Cit despre Dumou-riez. iata situ atia exacta : Dumouriez. dupa nevoie. Jos la poalele muntelui se afla orasul Cmuznach. spre Sarrelouis. se dusera la Mayenta. intr-adevar. cu toate ca avea marc nevoie de odihna. Din fericire ca proviziile nu ne lipseau. fie de Dumouriez. un om si jumatate. ziarul instiinta ca prusacii ocupasera Longwy . am zarit in virful muntelui Schloss ruin ele unui castel intarit. Mai aveam inca treizec i de leghe pina. era la Sedan cu douazeci si trei de mii de oameni . Totusi. oras i nsemnat in districtul Coblentz. la granita. desi foarte obosita. Acestea erau masele grozave care amenintau Franta. ca blocau . refuza sa mai stea inca douazeci si patru de ore la Maye nta.

a doua zi. nu se mai afla nimeni pe sosea. ci chiar in interesul nostru. Totusi. Ni s-a parut chi ar. In mai multe rinduri hangiul ne-a aruncat o privire ciudata. Partida era egala acum. Deodata. intre altele cind ne-au atacat cei trei Buchi. Ne-am dus deci la un ban. unde pasagerii obisnuiti nu prea erau oameni de so i. se aplica de asemenea si domnului Jean. se auzeau citeva focuri de arma. sa-i busim" atunci. am trecut granita. XIX Am ajuns deci la sfirsitul acestei calatorii pe care declaratia de razboi ne silise s-o facem de-a lungul unei tari inamice. Ce drum penibil de-a lungul acestei mase de paduri imprastiate de-a lungul t inutului. desfasurar ea evenimentelor. la stinga. Sint cei trei Buch ! imi striga domnul Jean. era pamintul francez pe care il calcam atunci. De data asta domnul Jean trasese si un om se rostogoli la picioarele calului nostru. carecazu imediat. fiindca eram doi contra doi. veneau mai in urma. Orasul acesta ne-ar fi oferi t mai de graba ospitalitatea intr-o inchisoare decit intr-un hotel. Bietul calut de-abia daca mai putea merge. au lat-o la fuga prin desisul padurii. in orasul acesta pe care i l ocupau atunci francezii. domnisoara Martha si domnul Jean. Intr-adevar. Fara indoiala ca se dadea o lupta la portile orasului Thionville. am auzit niste strigate : Am pus mina pe el ! Da. Atunci. am luat-o pe drumul care trece intre Thio nville si Metz. a trebuit sa. Dup a citeva cuvinte schimbate cu hangiul. cu inima strapunsa de un glonte. du pa intalnirea noastra din muntii Turingiei. Poate ca a facut rau ? Nu. ticalosii acestia se aflau la hanul unde am dormit noaptea. unde sa astepte in siguranta. Daca drumul acesta greu spre Fr anta l-am facut cu pretul unor oboseli nesfirsite. in clipa in care am plecat. dar n-am facut decit sa-1 ranesc. Domnul d e Lauranay. In sfarsit. tinind calul de dirlogi. O noua detunatura. Am tras la rindul meu a supra fiului Buch. la poalele unei coaste. zise el. In sfirs it. Dar din cei trei Buch nu mai ramasesera acum decit doi : tatal si fiul lui m ai mic. bineinteles. Am mers astfel pina noaptea tirziu si am poposit noaptea in padure. dar pamintul francez napa dit de soldati straini. Afara de noi. . Inca nu ! exclama domnul Jean. trebuia sa evitam Saarbruk-ul . se luasera dupa noi. Incasam premiul.nu credeam c-o sa ne stringem rriina la granita franceza. rezemindu-se de bratul fiului ei. un foc de arma omori calul nostru. murise pe loc. a trebuit sa ne dam cu totii jos. tatal si f iul. Ceea ce spun de noi. afara de do amna Keller. lasam in drum sareta. la 4 august dimineata. spre seara. Sa mergem deci ! Deoarece calul nostru fusese omorit. la 5 septembrie. Mergeam incet. cu riscul de a ne indrepta la nevoie. amindoi. viata si libertatea noastra n-au fost niciodata amenintate. De aceea. nu numai in interesul domnului Jean si al doamnei Keller. in departare. ca a spus citeva cuvinte unor indivizi care stat eau la o masa in fundul unei sali. Inca vreo citeva ceasuri si nu mai aveam nevoie de pasapoarte. principalul lucru e sa trecem granita. Da. e Jean Keller. care era foarte obosita. Ei bine. Doamna Keller se dadu jos. Am vrut sa ma iau dupa ei. Toate astea s-au petrecut cit ai clipi din ochi. dar domnul Jean m-a oprit. Acum nu-i mai raminea decit sa se re fugieze intr-un oras din Tarile de Jos. Celalalt. Afara de doua sau trei imprejurari. In acelasi tim p. pe la ora doua du pa amiaza. Sora mea mergea linga mine. am fost scutiti in schimb de pericole.

dupa cum stii. domnule Jean. Dar nu va fi ultima oara.. Mama. pe doamna Keller. in care nu era bine sa te aventurezi in puterea noptii. pe care n-am Vazut-o niciodata si pe care as dori atit de mult s-o vad. mama d-tale n-a incetat o clipa de a fi franceza. daca voi fi omorit. i-am raspuns. Ai vazut in ce hal a ajuns. Da.. odata ce barbatul si fiul ei au murit. Nu putem sti ce-o sa se intimple. Este intaia oara ca mi-e ingaduit sa string in brate un francez pe pamintul Frantei. lipsiti de orice mijloace de transport. un condamnat care poate fi prins si ucis dintr-o clipa intr-alta ? O ! nu vorbi asa.. Natalis. Biata femeie este istovita si daca voi fi nevoit sa ma de spart de d-voastra. Propunerea asta fusese dezbatuta intre mine si intre domnul de Lauranay si d omnul Jean. adica tot ce am mai scump pe lume. m-am dus impreuna cu domnul Jean sa stam la pinda in padure. stiu ce ma asteapta. Totusi. In fata noastra se aflau citeva padu ri uriase. mi-a zis : Asculta. care nu sint decit un fugar. am hotarit sa alegem drumul cel mai scurt. draga Natalis. nu vreau sa ma urmeze. Nadajduiesc insa ca nu ne vom des parti.. mama nu mai trebuie sa se intoarc a niciodata in Prusia.. nu rosti o vorba. Vreau sa sper ca biata mama va fi fericita cel putin in ultimii ani ai vietii. si nu uita niciodata ceea ce-ti spun.Cu toate astea. Domnul Jean imi strinse mina.. Am facut deci un popas ca sa ne odihnim pina a doua zi. De aceea.. Era opt seara cind am ajuns la granita. obositi cum eram. Ah Franta ! relua el. Natalis. in privinta asta nu-m i fac iluzii. Ei bine. Pot sa fiu nevoit sa fug. granita era ocupata de dusman. era foarte frig. mie. Dar nu sint oare nebun sa ma g indesc ca o asemenea fericire imi poate fi fagaduita. ca voi lupta cu indirjire pina la capat. Din pricina ocolurilor. Si eu te voi ajuta ! Stiu. Natalis. Spui ca era" franceza. f ara nici o speranta de a ne putea procura vreunul. daca voi fi prins. in ciuda imprejurarilor critice. Din fericire vremea era frumoasa. cum iti incredintez pe Ma rtha. Ti-o incredintez deci. am baut putina apa de izvor. Da. Fireste. Natalis. ingindurat. Vino sa te imbratisez. relua el.. Daca am putea sa ne retragem cu totii intr-insa. era franceza . mama nu trebu ie sa te paraseasca. incit nu puteai vedea la un pas. Sa speram ca vei scapa. voi face tot ce va fi omeneste cu putinta ca nimeni sa nu sufere. . Avea u deci dreptate locuitorii din Grattepanche cind ma considerau ca unul din cei m ai incapatinati locuitori ai Picardiei. Era atit de intuneric afara. apoi d upa ce am lasat pe domnul de Lauranay. Domnul Keller. N-ai fost prins inca si nu-mi vine sa cred ca te vei lasa prins asa. increderea mea nu slabise o clipa.. In rastimpul acesta. dar din pricina inaltimii. Intr-adevar. inainte de a se marita. viitorul ne rezer va o situatie destul de grava. cu una cu doua. Ce vreti ? Te crezi ajuns si de-abia ai pornit.. cu si domnul Jean ne odihneam cite o ora. Pe rind. Ce viata am duce si cum am uita toate suferintele trecute. Totusi. domnule Jean. asa ca ne-am ghemuit cu totii sub crengile joase ale unui fag. trebuie sa-si sfirseasca z ilele in tara in care s-a nascut. ca sa trecem de avant-posturile inamicului nu ne mai ramineau d ecit vreo douazeci de leghe. noaptea trecea. mie mai ales. Prin urmare. cu cit se va mai lungi oare parcursul acesta ? Poate ca ar fi fost mai prudent sa ne intoarcem in Franta prin sudul sau nor dul Lorenei. constituiau pe ntru noi un mare pericol. Am mincat usor. intr-un tirziu. prin urmare. stabi liti in regiunea aceasta care se intinde pina la padurea Argonne. trebuia sa ne gindim mai bine inainte de a face un asemenea inconjur. dupa oboselile din trecut. s-o duci in Pieardia.. Dupa o lunga discutie. Bizuie-te pe mine.. dragul meu. Austriecii si prusacii. i-am raspuns. daca s-ar intimpla asa ceva. domnule Jean ? Nu. Nu voiam sa facem focu l deoarece ne era teama sa nu ne vada cineva. domnule Jean. cu toata energia si curajul ei. pe domnisoara Martha si pe sora mea sa se odihneasca.

Probabil ca trupele acestea erau coloanele au. Dupa cum am aflat mai tirziu . Dillon se strecurase cu opt mii de oameni intre Argon n e si Meusa. ceea ce dovedea ca trupele inamice cantonau prin partea locului. am luat-o spre nord. avea spinarea adusa acum si picioarele ii tremurau la fiecare pas. Dillon se indrepta spre sudul pad urii. de oarece ma simteam foarte tulburat. trebuie sa fi trecut granita. Brunswick. Ne odihneam la fiecare doua ore. Daca am fi stiut aceasta. Nici un incident nu s-a petrecut in dimineata aceea. evitind drumurile pe unde trebuiau sa treac a imperialistii. pentru ca ma temeam nu atit de soldatii prusaci. Cu patru zile mai inainte. caci cel putin in. Din pricina frunzisului des al copacilor. astfel ca sa patrundem in Argonne. salvarea noastra er a asigurata. Si ma temeam mai ales de cei doi Bueh. Ve rdun-ul aparat cu atita indirjirede eroicul Beaurepaire care a preferat mai degr aba sa se sinucida decit sa se predea. un viclean si jumatate. noaptea asta s-a petrecut in liniste. a caror prima grija era sa puna mina pe noi . E drept ca am auzit in m ai multe rinduri goarnele sunind. Pe de alta parte mergeam de-a lungul copacilor spre a nu fi vazuti. in cazul acesta regimentul nu era oare in apropiere. si-a deschis portile lasind sa intre cinc izeci de mii de prusaci. in cazul ca regimentul Leib a parasit orasul Frankfurt dupa douazeci si patru de ore in urma noastra. Dupa ce alungase de partea cealalta a fluviului pe Clairfayt si pe a ustrieci. dupa cum am aflat mai tirziu. Toate zgomotele acestea veneau de la sud. l ucru pe care il ignoram. la Stenay. ceea ce n-ar fi fost d eloc placut. In definitiv.m'jlocul soldatilor francezi. Am hotarit prin urmare s-o luam mai spre nord. Tinutul pe care il strabateam era alcatuit din paduri mici si cimpii udate d e piriiase. nu simteam arsita soarelui. in afara de asta ma gindeam ca. trebuie sa spun ca la 30 august. toate trupele astea intentionau sa strabata teritoriul Ardennes. Mergeam repede si doamna Keller la fel. trebuia sa se multume asca sa ocupe Stenay. Ca sa ne intoarcem la cele ce ne privaau. Riscam deci sa ne intalnim eu una din aceste coloane. Dupa cum ne-am inteles. ne-am fi indreptat si noi spre sud.striece care trebuiau sa se in drepte spre Thionville sau mai la nord la Montmedy. Amindoi eu si domnul Jean eram inarmati si hotariti in c onsecinta sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de noi. evitand orasele si catunele pri n care putea sa treaca inamicul. Gindurile astea ma framintau si ma tineau astfel treaz. Majoritatea acestor ape erau secate asa ca le puteam trece usor. pregatindusi in taina planul de rezistenta. Pupa amiaza insa. asa ca a trebuit sa ind . in padurea de la Argonne ? Temerile acestea fara indoiala erau exagerate. Femeia aceasta pe caro o cunosteam la Belzingen dreapta ca un brad. Afara era o vreme minunata. in schimb era justificate. Ocupatia asia a Verdunului ingaduia astfel aliatilor sa se imobilizeze citeva zile pe cimpiile Mcusei. e ca proviziile noast re erau pa sfirsite si nu stiam cum sa ne procuram altele. la 2 septembrie. s pre a incasa prima de o mie de florini. am co nstatat cu multa parere de rau. Ma temeam chiar c a la un moment dat nu va mai putea merge. Mi se parea ca aud umblind sub copaci si ca v ad umbre prin tufisuri. Din nefericire n-aveam de unde sa stim manevra asta. raminea la Sedan. In timpul noptii. acestia se puteau asocia foarte bine cu citiva ticalosi de tagma lor. care ocupau atunci cele doua maluri. artileria germana tragea in continuu in directia Verdunulu i. Pasarile cintau in luminisuri iar greierii tirii au vestind o zi calduroasa. in ciuda oboselii care o istovise cu totul. Am plecat de indata ce s-a luminat de ziua. ca doamna Keller de-abia daca se mai tinea pe pi cioare. in loc s-o lua m spre nord.In vreme ce stateam de paza imi incordam auzul. sau chiar la Sedan . in vreme ce Dumouriez. cit de oamenii fara capatai care misunau in preajma armatel or. Ceea ce ma nelinistea insa.

Daca drumul era anevoios. Spre scara. Ne tiram sprijinindu-ne unul pe altul. Intre timp. Bun atatea lor impresiona mult pe domnul Jean Keller. A doua zi. situata la liziera unei paduri. incit de-abia daca faceam doua leghe pe zi. Vederea sarmanelor femei. cu hainele rupte din pricina maracinilor. cu figura palida. Citiva germani zaceau intinsi linga ei. Toti oamenii acestia. am plecat a doua zi in zori. Domnul de Lauranay de-abia daca putu sa convinga pe acesti oameni cum se cade sa primeasca ceea ce li se cuvenea. Ni s-a deschis si am intrat. In sfirsit. domnul Jean. ceea ce nu puteam sti. oamenii acestia cum se cade ne-au instiintat ca daca prusacii ram ineau linistiti in cantonamentele lor. O ri. Din cind in cind se auzea cite o impuscatura. era un spectacol demn de mila. Pe la amiaza am ajuns intr-un luminis unde de curind avusese loc o lupta. in schimb ne aflam in siguranta. se astepta in schimb sosirea austriecilor . ma priveau cu ingrijorare. Ci tiva soldati zaceau intinsi cu fata la pamint. pretutindeni numai gropi pe care le masca iarba si tufisuri pline de maracini. A u aprins focul in vatra si ne-au servit o masa compusa din oua proaspete. dupa o noapte de o dihna. In sfirsit. nici o lupta nu se incinsese pe-atunci pe malurile Meu sei. ne-indraznind sa inainteze. la 7 septembrie am terminat ultimele noastre provizii. ceea ce indica o lupta la avan t posturi. care se aflau la vreo cincizeci de pasi in urma mea. Am recunoscut imediat pe mortii a cestia. Nu trebuia sa sovaim. de indata ce ne zareau se afundau in padur e. piine de secara. Aveam impresia ca natura ingramadise toate greutatile posibile pe drumul pe care il urmam acum. sa ne intilnim cu armata lui Dumouriez. Mai intii. luind directia aceasta. atit de curajoase odinioara. Am sperat. dupa cum se va vedea mai tirziu. Erau niste simple atacuri care se ghiceau dupa luminile ce se vedeau pe int uneric in padure. fie vreun porcar care mina o turma de porci. Oboselile si obstacolele erau atit de mari. in seara de 11 septembrie ne-am hotarit sa intrerupom drumul nos tru spre Stenay si sa ne avantam de-a dreptul in Argonne.uram inca multe. Printre francezi se zvonea ca Dumouriez parasise in sfirsit Sedan si ca se ind repta spre Meusa. voluntari francezi. un prejudiciu. Ma grabesc sa spun ca proprietarii casei erau niste t arani cinstiti. M-am apropiat si am privit ingrozit ingramadirea asta de cadavre. dar atit de is tovite acum. doamna Keller. ca sa-1 alunge pe Brunswick de la granita. precum si o sticla de vin. Erau francezi. Cind erau prea apro piate ne opream. turta si mere. Am batut la usa. si rar daca vreunul din ci sc indura sa ne dea vreo lamurire. din padurea Argonne. Nu exista nici o poteca sigura. trebuia sa ne procuram altele. 10 si 11 septembrie. fie vreun padurar cu tolba lui de piele. cirnat i fripti. Vai. dupa uniforma lor frumoasa atit de diferita de aceea a prusacilor sau a austriecilor. Din cind in cind intilneam fie cite un pastor care ducea caprele l a pascut. domnul Jean veni spre mine : . impuscaturile ajungeau pina la noi. de asemen ea tutunul de care incepusem sa duc lipsa. trebuie sa marturisesc ca ospitalitatea pe care ne-au dat-o t aranii a fost cit se poate de larga. Am mai luat de asemenea provizii pentru citeva zile si n-am uitat. Aceeasi distanta am facut-o si in zilele de 9. Deodata am scos un strigat. caci nicio data n-am putut sa ma obisnuiesc cu vederea mortilor. am zarit o casa izolata. eroare care din feric ire nu ne-a pricinuit nici. o repet. Nu ne-am intilnit cu prus acii si am fost scutiti sa auzim grozavul Ver da" : Cine-i ?" nemtesc. Se vede ca au fost surprinsi de vreo coloana a trupelor lui Clairfayt sau Brunswick. linga un put. am si pus in aplicare planul acesta. Fireste. Cu orice p ret. Aceasta era o eroare. A doua zi. In cele din urma. ca sa ocupe trec atoarea Grand-Pre. deoarece terenul era nespus de accidentat. in tristele imprejurari in care ne aflam. e ca el se indreptase acum spre sud. domnisoara Martha si Irma. da ! bietii oameni nu murisera fara sa se apere. Domnul de Lauranay. Acestea spuse.

Niciodata pericolul nu fusese atit de mare pentru Jean Keller. ea poate fi strabatuta de un regiment. cu citeva ceasuri mai inainte. Daca. Ea acopera granita noastra de rasarit cu copacii ei lipit i aproape unul de altul. Un cadavru care zacea la picioarele mele a fost recunoscut numaidecit de dom nul Jean. cadavrul unui soldat prusac.la Chalade nu este decit un fel de poteca ce da sp re riul Aisne in directia Vienne-le-Chateau. al unui sergent din regimentul colonelului von Gravvert. pina in satul Semuy la nord. cam la vreo doua leghe. Dar doamna Keller se tirise pina la noi. Asadar. celalalt defileu. Sainte Menehould. asadar. Cu riscul de a ne fi ascuns multe zile in sir. Si iata cum mii de ignoranti de tagma mea a u aflat de existenta lui Leonidas si a Termopilelor. In partea superioara a padurii sint trei defileuri. Riul Air e o inconjoara incepind de la Fleury pina la defileul Grands-Pré. Sa nu afle niciodata mama si Martha. Padurea aceasta se afla intre doua riuri. acela de. face o cotitura brusca si se intoarce spre riul Aisne. spre seara am ajuns in inima celebre i paduri din Argonne. Trebuia. Deasupra defi leului de la Grand-Pré. zise el cu o voce grava. Ville-sur-Tourbe. n-as putea s-o compar decit cu o insect a. Intr-o clipa. Toracele si capul sint reprezentate prin partea superioara. de-a lungul caruia curge riul Aire. As fi voit s a-1 indepartez pe domnul Jean. ret . principalele orase sint Clermont. unde Ludovi c al XVI-lea a fost arestat in clipa fugii lui. strimte fara indoiala. In ce priveste forma acestei paduri. ghicise pentru ce am strigat. sau mai degraba ne-am ti rit in ziua urmatoare. nu trebuia sa sovaim. care se deplaseaza deasupra defi leului Grand-Pré. Le Chêne-Populeux. chiar si per ita cu lastarisuri dese. intins pe jos. regimentul Leib trecuse pe-aici si acum se afla pri n imprejurimi. a fost mai norocos. De-a lungul riului Aire. trece apoi intre Termes si Senuc . la nord. Era prea tirziu.Ce este Natalis ? A ! cit imi pare de rau acum ca nu m-am stapinit. pina in satuletul Passavant la sud si are o latime de do ua pina la trei leghe. si dinsa vazu ceea ce am ii vrut sa-i a scundem. este defileul de la Grand Pré. Daca ar fi va zut. Vouziers. Buzancy. Monthois. de care Du-mouriez spusese : Iata Termopilele Frantei. Riul A ire il parcurge in intregime de la Saint-Juvin. cu aripile strinse. incepind de la primele lastare de la sud. am mers. defileul situat cam spre sud e acela de la Islettes si merge de la Clermont la Sainte-Menehould . care desparte toracele de abdomen. Cinci defileuri strabat padurea. nemiscata sau adormita intre doua cursuri de apa. la o leghe si jumatate de Monthois. Deacolo. padurea din Argonne este intretaiata d e ape repezi si ea cuprinde diferite locuri. in mijlocul citorva camarazi de-ai lui. dar voi fi mai fericit ca Leonidas !" Intr-adevar. XX Padurea din Argonne ocupa un spatiu de treisprezece pina la optsprezece legh e de la Sedan. terenul este atit de accidentat incit o coloana n-ar putea strabate prin ea. Trebuie sa indic aceste locuri. Riul Aisne o margineste pe stinga. am mers toata noaptea. in afara de asta. unde o coloana in mars n-ar putea patrunde. si la 13 septembrie. Cel mai larg si cel mai insemnat. defileul de la Croir-aux-Bois. Abdomen ul ei ar fi toata partea inferioara care este si cea mai insemnata. Varennes. Am mers toata ziua. in care se varsa. E ra ultima noastra sansa de scapare. aproape in toata intinderea ei. apoi se varsa in riul Aisne. pentru ca sa se inteleaga mai bine cum s-au petrecut lucrurile. In abdomenul insectei mele. nu departe de Senuc. va fi imediat identificat si ucis fara multa vorba. sa fugim cit mai repede din tinutul acesta periculos si sa ne afundam in partea cea mai deasa a padurii. iar de -a lungul Aisnei.

am ales tocmai defileul de la Croix-aux-Bois. au fost respinsi pe malul drept al Meiusei. Luind-o pe drumul acesta. era acum o adevarata tabara cu trupele orinduite in amfiteatru. Intr-adevar. in acelasi timp. trebuie sa adaog ca tocmai in def ileul acesta ne-a indreptat nenorocul nostru. Acela de la Grand-Pré. defileul Chêne-Pop uleux. Un alt folos. La 4 septembrie. Peste patru zile in urma. Acesta era insa atit de putin practicabil incit Dumouriez nu se grabise sa-1 ocupe. Dumouriez derutase pe aliati. numai prin padurea aceasta puteau inainta imperialistii spre Chalons-su r-Marne. Totusi. lasind la dreapta noastra satul Croix-aux-Bo is. cel dintai lucru care trebuia facut acum era sa opresti pe Brun swick si pe Clairfayt sa freaca padurea. Deoarece cunosteam defileurile de aici. mai ramase un alt defileu. Asadar. pe cind eram in garnizoana in tinuturile de est. intr-adevar. trebuiau sa intre coloanele dusmane in Argonne. Dumouriez. c a sa apere nordul padurii impotriva invaziei imperialistilor. Si. Am respirat usurat. ceea ce constituia un inceput de executare la 30 august. unde padurea ar fi fost un adapost pretios. lucr ul poate parea simplu dar e ca si oul lui Columb trebuia sa te gindesti la el si aliatilor nu le trecuse inca prin minte sà se ocupe de defileurile acestea. si nu e dec it o poteca pentru padurari. se efectuase i n directia Meusei. care era ultima noastra linie de aparare situata inainte de Piiris. aici nu aveam ocazia sa he intilnim cu fe l de fel de talhari asa ca puteam ajunge cu bine pe malul sting al riului Aisne. In loc sa se efect ueze spre riul Aisne. Ori. in afara de asta. generalul Dubourg se indrepta spre Chêne-Populeux. pe unde trece drumul de la Rhetel la Sedan. fiindca le-am trecut in mai multe ra nduri. In sfirsit. dupa ce am evitat sa trecem satele Briquenay si Boult-aux-Bois care erau ocupate de aus trieci. unde orice fel de resurse le-ar fi lipsit. Prin urmare. situat intre defileele de l a Grand-Pré si de la Chane-Populeux. pricepuse indata aceasta. in loc sa porne asca in campiile bogate si roditoare. Si. prin defileul de la Croix-aux-Bois. . executase o miscare indrazneata in timpul careia austriecii . la distanta egala unul de altul aproximativ z ece leghe. Imediat s-au sapat transee si s-au adus tunuri spre a inchide defileurile. tre buia sa strabatem padurea intr-unui din punctele cele mai dese. In fiecare clipa riscam sa ne intilnim cu vreun soldat prusac. va rog acest nume. De-acolo aveau drumul deschis pina la Paris. situate dincolo de Argonne. aliatii vor fi nevoiti sa ramina in partea saraca a Champagniei. un strateg de frunte. Dillon ajunse la defileul Islettes. Apoi. am ajuns pe panta laterala a Argonnei. a doua zi ci nd urcarn poteca ce duce la Longwe. spre Vouziers. Toate aceste cinci defileuri erau barate acum. Procedind astfel. Intr-adevar. spre seara. dupa cum am spus. asa ca dusmanul nu putea patrunde prin ele. Planul iui a reusit. inchizind ast fel principalul defileu al padurii. asemenea unor cetati intarite . planul acesta a fost studiat intr-un chip foarte amanuntit. strabate padurea de la Ëoult-aux-Ëois la Longwé. Ba chiar. spre a sta iar na in cazul ca le-ar fi convenit sa ierneze. dupa ce a avut grija sa pazeasca d efileul de la Chalade. fiindca mi se parea mai sigur. La 13 septembrie. Si acum revin la cele ce ne privesc direct. cu doua leghe mai sus.ineti. astfel incit ardeam de nerabdare sa intram in inima padurii. Noaptea de 13 spre 14 am petrecut-o ca de obicei. Dumouriez care plecase dupa el cu cincisprezece mii de soldati. e ca n-aveam nevoi e sa ne retragem pina la Marna. in cimp sub un copac. am luat-o pe o poteca ce se apropie de el si care porneste de la Briquenay la Longwe. miscarea asta nu era lipsita de indrazneala. pe care il mai oferea planul lui Dumouriez. Dillon in fruntea unei ostiri d e opt mii de oameni. dintr-un exces de prudenta n-am vrut s-o iau prin defileu ci. coloana ac easta ocupase defileul de la sud de Islettes. la adapostul cop acilor de tot soiul. ocupase defileul Grand-Pré. inchizindu-le cele cinci defileuri care le puteau da acces la coloanele lor.

Pe la . raspunse domnul Jean. mi-am inchipuit ca Brunswick sau Clairfayt c autau sa patrunda in defileul de la Grand-Pre. La urma urmei sintem in Franta si nimeni nu ne poate refuza ospitalitatea. Natalis. ca de obicei. am poposit. cu toata oboseala si cu toata virsta lui inaintata. m-am apropiat de domnul Jean si i-am vorbit de starea mamei lui. Doamna Keller nu voi cu nici un pret sa primeasca propunerea noastra. Dupa c e se ridicase. deabia in urma interventiei domnului de I. Peste noa pte am auzit impuscaturi la liziera padurii. daca domnul Jea n si sora mea nu s-ar fi repezit ca s-o sprijine. toata noaptea. Nu. Totusi. Nu mai staruiesc asupra greutatilor nenumarate pe care le-am indurat. la o departare destul de mare de poteca ce ducea la Briqu enay. incotro sa mergem ? As propune s-o luam la dreapta. nu putem fi surprinsi. Domnisoara de Lauranay si sora mea. domnule Jean si sa raminem acolo. doamna Keller sfirsi prin a primi.auranay. Daca trupul era uzat. si ar fi cazut. Da. sufletul ramasese acelasi. Sa mergem deci rniine in zori la Croix-aux-Bois. Cu toate acestea ma temeam ca nu va putea rezista pina la capat. Am facut un fel de targa din crengi uscate . ai dreptate. Seara. cu toate ca ne a flam in inima padurii.Am mers insa foarte greu in ziua aceea din pricina urcusurilor anevoioase si a drumului presarat la fiecare pas cu bolovani si cu copaci daramati. ceea ce voim este salvarea noastra a tuturor. altminteri ar fi cazut. Am plecat a doua zi in zori. Sacul cu provizii ne-a indestulat si dupa c e toata lumea s-a culcat. Atunci. raspunse domnul Jean. zise ea. Nu poti mama. Domnul la Lauranay. in schimb doamna Keller era istovita. am adaugat. raspunse domnul Jean. Inamicul nu e departe. asa ca voi merge pe jos. Si totusi b iata femeie nu se vaita de loc. plin de curaj si de energie. incerca sa faca vreo citiva pasi. doamna. si marna d-tale nu va putea sa mea rga pina acolo. Eram convins ca asta era cea mai buna cale de urmat. nu puteti merge. am putea astepta ca evenimentele sa se mai linisteasca. Niciodata austriecii sau prusacii nu se vor aventura aici si. Deoarece insa impuscaturile astea erau foarte indepartate si f iindca le auzeam in spatele nostru. Natalis. la gindul ca acesta era ult imul nostru drum. am rugat-o apoi pe doamna Keller sa se suie pe targa spre a-i evita astfel greutat ile drumului. domnule Jean. care ne s tinjeneau la mers. singurul defileu care era destul de incapator pentru coloanele lor. Intr-adevar. erau hotarite sa nu se lase prada oboselii. Am urcat-o deci pe targa pe care o duceam eu si domnul Jean si am pornit ast fel spre nord. asa ca trebuie sa ajungem acolo chiar azi. acolo adapostiti i n vreo casa. Fiecare pas pe care il face mama ma indurerea za cum nu poti sa-ti inchipui. Sper ca nu v a veni aici. deoarece nu vroiam sa c red ca inamicul ar putea navali in nordul Argonnei. stare care-mi parea destul de ingrijoratoare. La Croix-aux-Bois. Doamna. nu pot sa primesc. am auzit impuscaturi si la un moment dat am auzit si bubuituri de tun. Intentia noastra e de a ajunge in satul cel mai apropiat unde trebuie sa va odihniti. de-alungul lastarisurilor si sa ne ducem in satu l Croix-aux-Bois. dar putea-vom oare sa ajungem la Longwe ? Satul acesta este prea departe. Dar ce e de facut ? Trebuie sa ajungem in satul cel mai apropiat. Trebuia sa fim in permanenta cu ochii in patru. Cam ce distanta e pina acolo ? Cel mult o leghe. Domnisoara Martha si sora mea se rugara de-asemenea de ea si. Da. Atit eu cit si domnul Jean n-am putut sa ne o dihnim o clipa. mergea d estul de repede. i-am zis atunci. Dar doamna Keller a inteles cit de greu ne va fi s-o ducem. Trebuia s-o sprijinim. cautin d sa ne croim un drum printre maracinii si bolovanii care brazdau drumul. Ar trebui s-o lasam sa se odihneasca vreo doua-trei zile fiindca prea e obosita.

Stenger. domnul Jean isi facu aparitia in odaia in care era culcata mama lui. nenorocul n e-a adus tocmai acolo unde nu trebuia sa mergem. Cine sinteti ? Niste francezi goniti din Germania si care nu stiu unde sa se adaposteasca. fugi imediat ! . Spre marea mea mirare ca si spre marea mea deceptie. am fost cit pe-aci sa le marturisesc totul. facindu-si aparitia in sat. Numai defileul de la Croi x-aux-Bois era deschis. am vazut ca satul era p ustiu..amiaza. fie la Chcne-Populcux. care se vedeau cit de colo ca erau german i. Am prins asadar din nou curaj. Spre marea noastra ingrijorare. Fireste ca nu le-am spus nationali tatea lui Jean Keller. Dar ce astepta oare ?. de teama s a nu fie recunoscut. Intrati ! Taranul acesta se numea Hans Stenger. Statea in fata sobei. Gazdele noastre erau niste tarani chivernisiti. eram linistiti deoarece stiam cit de strimt era defileul acesta. Toti acesti indivizi fara capatii. zise sora mea. Si atunci Hans Stenger ne-a comunicat pentru ce satul era parasit Toate defi leurile Argonnei fusesera ocupate de trupele franceze. Tlans Stenger se inapoia acasa strigind : Austriecii ! Austriecii Intr-adevar. domnul Jean trebui sa se ascunda. In pragu l ei aparu un barbat cu o figura foarte primitoare si simpatica. Ziua de 15 septembrie s-a terminat in liniste si tot astfel ziua de 16 . imperialistii. Il vad inca.. Cine stie daca r estul inamicului nu va navali acum prin acelasi punct ! La strigatul pe care il scosese Hans. Ce se p etrecuse oare ? Usile si ferestrele caselor erau inchise. fie la Vouziers. Ba ceva mai mult. prusacii l-ar fi lasat i n pace ? Evident ca nu. multumi ta spionilor. ceea ce ar fi pricinuit un adevarat dezastru. zise ea. navalisera prin defileul de la C roix-aux-Bois. Dupa cum se vede. Jean. Toti locuitorii fugisera. Ca sa plecam de-aici si sa ne i nfundam din nou in padurea de la Argonne era exclus. am ajuns la Croix-aux-Bois. Oare ajutoarele pe care ne bizuise m ne vor lipsi aici ? Uite o casa locuita. Da altfel odihna si bunele ingrijiri au ameliorat simtitor starea doamnei Keller. e ca soacra lui nu putea sa se ridice de pe fotoliul pe care o pironise de ani intregi paralizia. cind de-odata. Am alergat in directia casei si peste citcva clipe am batut la usa. citeva fig uri suspecte isi facura aparitia in sat. Biata femeie ! Era forta fizica ce-i l ipsea si nici decum energia morala ! Ticaloasa soarta ! Iata ca in dupa amiaza zilei de 16 Septembrie. Daca nu parasise satul. Doamna Keller se ridica in capul oaselor. Locuia in casa aceea cu soacra si cu n evasta lui. Sa fie incercuit ? Dar daca ar fi fost capturat de austrieci. Deaceea tuturor le era teama ca imperialistii sa nu-1 oc upe. Astepta. Deoarece situatia asta putea parea ciudata familiei Stenger . Fara indoiala ca ei aflasera. Am facut o leghe s i jumatate in cinci ore. care pareau multumiti ca au putut fi de folos unor compatrioti in nevoie. asa ca eram c onvinsi ca inamicul ar forta mai degraba defileurile de la Grand-Pre sau de la I slettes.. Poate ca aliatii ignora u ca defileul de la Croix-aux-Bois nu era ocupat de trupe franceze. in noap tea aceea nici n-am auzit macar impuscaturile obisnuite. ca defileul nu fusese ocupat de trupele franceze. in ziua de 15 septembrie. in orice caz .. Ce doresti ? ma intreba el. Sa ne gazduiesti pe mine si pe tovarasii mei. alcatuiti din citeva mii de soldati pe chipurile carora se putea vedea vulturul cu doua capete. ceea ce ar fi complicat situatia. aratindu-ne o casuta care se afla la capatul satului si din hornul careia iesea fum. avind in vedere starea doam nei Keller. Se vedea cit de colo ca era un om cumsecade. fugi. seara pe la cinci. trebuia sa ne multumim ca am nimerit intr-o casa d e oameni cumsecade. se indeletniceau cu furtul si cu spionajul.

. acela de l a Croix-aux-Bois.Fara tine. se pregatea s-o ia spre Sedan ca sa intre pe ia nor d in Argonne. inamicul a putut patrunde in Argonne.. ceea ce i s-a acordat de altfel.. co mandantul. De indata Ce Brunswick a aflat ca trecatoarea de la Croix-aux Bois era liber a. foarte stanjenit. Iata ceea ce s-a petrecut in clipa in care am fost nevoiti sa fugim. Ramineti cu bine.. neavind alt aparator decit un batrin de saptezeci de ani ! La drept vorbind n-as fi trebuit sa ramin cu ele ? Dar gindindu-ma la sarman ul fugar care trebuia sa rataceasca intr-un tinut pe care nu-1 cunostea. Am inteles indata ceea ce bietele femei asteptau-din partea mea. De altminteri e ra atit de inradacinata convingerea ca imperialistii nu se vor aventura prin def ileul acesta incit nu s-a luat nici o masura de aparare. repeta domnisoara Martha. aratindu-mi usa. nu fusese ocupat de trupele franceze. si iata pentru ce satul a fost invadat in ziua de 16 septembrie. Si iata cu m datorita unui calcul gresit.. au trimis citiva soldati in recunoastere. ca sa-i goneasca pe austrieci inainte sa devina stapini pe pozitie. Longwe fiind situat la o departare buna de -sat. in schimb domnul Jean ar fi fost ucis. Mama ta e si a mea.. Si atunci am auzit-o pe doamna Keller inginind cu o voce stinsa : Fiul meu!. austriecii se apropiau si in curind trebuiau sa ocupe casa lui Hans Sten ger. parasite in casa unui taran. a trimis asa dar o coloana austriaca impreuna cu emigratii comandati de printul de Lignes. Datorita acestui fapt am avut ocazia sa v edem la Croix-aux-Bos spionii acestia. N-o s-o parasim ! Martha !. asa ca inamicul deveni stapi n pe pozitie. mama ? Da. Si aceasta s-a intirnplat chiar in clipa cind. Peste citeva clipe am parasit satul. Hans Stcnger nu putea sa aiba cunostinta de acest fapt. Iata de altfel ceea ce s-a petrecut. spre a examina defileul. in mijlocul unui sat ocupat de inamic.. Chazot n-a fost in masura sa opereze si to . singur prin locurile astea pe care nu le cunoaste !. cind peste citeva leghii.. Atunci austriecii care erau mai bine informati. XXI Iata-ne despartiti ! Despartiti dupa o calatorie de trei saptamini pe care a m fi putut s-o ducem la bun sfirsit. trimitind pe generalul Chazot cu doua brigazi. E drept ca Dumouriez a incercat sa repare greseala aceasta atit de grava. domnul Jean trebuia sa se supuna. daca norocul nu ne-ar fi parasit deodata. Fugi ! In fata acestor doua vointi. Natalis. Totusi fiindca i se parea greu sa ocupe defileul. sase escadroane si patru tunuri de calibru mar e. in rastimpul acesta. puteam eu oare sa-1 las singur mai ales cind aveam posibilitatea sa-i fiu do folos ? Do mnul de Lauranay si tovarasele lui puteau fi arestate cel mult.. am exclamat.. D espartiti. Fugi Jean ! zise domnisoara Martha. Domnul Jean imbratisa pe doamna Keller si dupa ce o saruta pe domnisoara Mar tha. am fi fost salvati ! Despartiti cu teama de a nu ne mai revedea niciodata ! Si femeile acestea. Totusi spre a evita orice surpriza.. a dat ordin sa fie ocupata. disparu pe usa. care misunau acolo toata zaua. Se stie ca din toate defileurile padurii din Argonne unul singur. colonelul a cerut.. surprinsi de atacul acesta neasteptat... au trebuit sa cedeze si sa se retraga spre Grand-Pri. Natalis!. convins ca tinutul nu era amenintat aici. Dumouriez trimisese la Longwe un colonel cu doua escadroane si doua batalioane. Fiul meu. in consecinta nici nu s -au facut transee . la 14 septembrie. ca o parte a trupelor sa fie trimise la cartie rul general. Numai gindul acesta m-ar fi oprit in cazul ca as fi fost ispitit sa ma reintorc la Croix-aux-Bois. Din nefericire. dragul meu.. Colonelul francez si soldatii lui..

Dar neputind.. Vai! si zorile care nu mai veneau! De indata ce se lumina de ziua. Trebuia sa fugim atunci ca sa nu fim prinsi. Atunci i-am spus totul. Dumouriez risca sa fie incercuit si constrins sa lepede armele. domnule Jean. Adaugati la toate mizeriile aste a. parasite la Croix -aux-Bois. Cind a atacat in seara de 16 a fost prea tirziu. am pornit din nou cit puteam mai repede. Deoarece nu mincasem nimic. Greseala aceasta a fost foarte regretabila pentru Franta si trebuie sa spun si pentru noi. cu toate sfortarile eroice.. pierdut. sa ma pedepseasca Dumnezeu ! Vino atunci ! Acum nu mai era vorba s-o luam de-alungul defileului pina la granita Argonne i. I-ar fi urmat.desavirsirc. domnul Jean n-a avut timp sa ia ceva de-ale mincarii si tot astfel s i eu. Cit despre mine si domnul Jean Keller. marturisesc ca eram intr-o situatie criti ca. Am pornit in directia aceasta pina ce s-a innoptat. Uneari impuscaturile erau atit de apropiate incit ni se parea ca ele erau trase in spatele nostru. ca doamna Keller si domnisoara Martha mi-au dat. ! eu !. am fi fost.t astfel nici in ziua de 15. a a-vut de sustinut un atac cu forte superioare. in asa fel incit sa trecem linia riului Aisne. Nici macar paltonul meu nu fusese crutat. Si daca am gresit. asi fi regasi t bravul meu regiment Royal-Picardie care plecase din Charleville ca sa se uneas ca cu armata din centru. Intr-adevar. Am dus-o rau peste noapte. ori entindu-ne dupa soare. Dar ceea ce era mai grav. m-am intilnit cu do mnul Jean in inima padurii. in schimb vinatul era rar. puteam fi inca de la 15 septe mbrie in mijlocul francezilor. asa ca. daca a respins mai intii pe austrieci din defileu. Trebuia asa dar sa rabdam de foame. Sa ne... am fi fost in mijlocul prietenilor nostri. spaima si nelinistea. La inceput impuscaturile nu contenisera o clipa. Oare eram sa fim redusi sa mergem ca apostolii ? in sfirsit eram uzi leoarca. omorind chia r pe printul de Ligne. Fugind din casa famili ei Stenger. Acum lucrul acesta ntt mai era cù putinta.aventuram in intun eric nu era cu putinta fiindca n-aveam cum sa ne orientam. Granita Frantei era deci deschisa trupelor imperialiste. Din nefericire nu au trecut prin padure. se intoarse spre Attigny. au fost ne voiti sa se imprastie. Am poposit deci.. Austreiecii puteau sa paraseasca trecatoarea Croix-aux-Bois. caci fara eroarea asta impiorabila. i-am spus ca st iam foarte bine tinutul ale carei pozitii el le ignora cu desavirsire. temindu-se sa nu fie invaluit. Aproape numai decit dupa ce am parasit casa lui Hans Senger. Hainele noastre sfisiate de spini erau aproape numai zdrente. asa ca trebuia s -o luam spre sud-vest. in zad ar am cautat un adapost unde sa ne putem odhni.. in afara de asta ni se parea de asem enea ca auzim strigatul de victorie al prusacilor. Si atunci situatia ar fi fost deznadajduita. Dar unde ti-e fagaduiala pe care mi-ai facut-o de a nu parasi niciodata pe mama si pe Martha ?'. ne era o foame strasnica.. se retrase spre Vouziers. ca sa spun astfel. Daca padurea era plina de ciori si alt e pasari de prada. in vreme ce Dubourg care se afla la C hérie-Populeux. ordinul de a-1 urma. Daca as fi ajuns impreuna cu domnul Jean la Grand-Pré. dupa cum am aflat mai tirziu. Dar voluntarii evacuasera Argonne indreptin-du-se spre cartierul lor general . Ingaduie-mi sa-ti spun. fiindca apa patrundea prin frunzisul copacilor. salvati si am fi vazut toto data ceea ce trebuia sa facem pentru salvarea fiintelor dragi. c are incercau sa reia defileul din miinile austriecilor. ca n-am sovait. De-abia daca vedeam din cind in ci . domnule Jean.. unde am fi putut sa-i intilnim si sa aflam astfel de la ei ca Dumouriez isi avea cartierul gener al la Grand-Pré. Da. Erau voluntarii din Longwé. Natalis ? exclama el. Ploaia care incepuse sa cada ne patrundea pina la oase. caci Chazot vazind ca nu poate alun ga pe austrieci.. Acolo. e ca ghetele noastre se rupsesera cu .. defileul a fost iremediabil. D-ta.

Spre seara ne aflam la o leghe de riul Aisne! A doua zi. in noaptea aceea. Dar n-aveam posibilitatea sa -i prindem. Pe la opt canonada inceta. Am ghicit numaide cit despre ce era vorba. Sa lasam asta. si daca n-o sa ne mai revedem.nd un iepure care fugea printre picioarele noastre.. si atunci sau scapam. Grand-Ham. N-aveam decit sa coborim timp de o ora malul drept si sa-1 trecem fie pe podul de la Senuc fi e pe podul de la. sa lasam toate astea.iti jur ca n-am sa te parasesc.. Acum insa cind e vorba de pericol. relua el. era o noapte rece si fara stele.. In afara de asta. Din fericire castanii nu lipseau aici.. n-am sa te ascult daca este vorba sa vrei sa te desparti de mi ne. Vei fi omorit. doua. Domnul Jean imi strinse m ina. dra gul meu... Cu toate astea liziera padurii nu era indepartata. Domnul Keller rostise cuvintele acestea pe un ton hotarit. deoarece n-am auzit impuscaturile care nu contenisera toata noaptea. domnule Jean. Natalis. dar tacerea aceasta ma nelinstea grozav. Spunind acestea am plecat. in l uminisul padurii. Pleaca deci. Nu se mai auzea nici o impuscatura.. Fireste ca nu era preocupat de soarta lui ci de aceea a mamei lui si a d omnisoarei Martha. N-am sa vorbesc de oboselile indurate. am auzit niste glasuri in spatele nostru. Nu aveam timp sa ne gindim la ele.. Il muncea din cale afara... domnul Jean voise sa ma lase sa dorm. La rindul meu vo i incerca s-o trec si eu. Gindul ca toti ai lui.. din pur devotament. fiindca mi-era somn. domnul Jean imi zise : Asculta-ma. se aflau la Croix-Bois. cu toate ca eram framintat de mii de ginduri.. poduri pe care Clairfayt si Brunswich nu era u inca stapini La ora opt seara. Dar care fusese rezultatul ei ? Ce trebuia sa. Era un nou atac care se dadea la defileu Croix-aux-Bois.. in cazul ca nu s-ar ivi vreo piedica.. fie la Vou ziers. am mers foarte putin in ziua aceea. Nu. Din pricina greutatilor dru mului. Dupa ce am blestemat in gind regimentul. n-am zis nimic. Natalis. Am cules citeva si dupa ce am facut focul le-am copt. am putea ajunge pe malul celalalt al fluviului. Bubuitul tunurilor se imbina cu impuscaturile de arma.... fiindca atita vreme cit a fost vorba numai de oboseala. La douasprezece am mai mincat niste castane coapte.. am observat ca domnul Jean nu dormise toata n oaptea. Treci granita. Nesiguranta asta era grozava pentru Nu mai incclpea nici o indoiala ca avusese loc o lupta in def ileu. am adormit un somn ad inc si greu.facem acum? Am simtit din in stinct ca cel mai bun lucru de facut era sa'inaitam in directia riuiui Aisne spr e Vouziers. im puscaturile care se auzeau in toate directiile si in sfirsit clopotele care sun au in satele din Argonne toate astea contribuiau la starea de ingrijorare care n e deprima. Padurea era atit de deas a incit de-abea daca puteam face cinci sute de pasi pe ora. Fiindca nu ma trezisem. in miinile aus triecilor. Ne mai trebuiau inca douazeci si patru d e ore ca sa putem gasi un adapost in partea cealalta a rinului Asine. am a dormit foarte greu. nu pot sa ma mai dau in laturi. In definitiv. si lucrul acesta.. In clipa cind ne pregateam de plecare. Vom pleca impreuna. Se intunecase . m-am gindit la regimentul colonelului von Grawert care lasase vreo treizeci de. fie intr-un sat pe malul sting. Mi-aduc aminte ca-n clipa cind am atipit. stiu ca ai venit. nici un zgom ot. Domnul Jean. De dimineata cind m-am trezit. Era o tacere desavirsita in padu re. expusi la injurii. deoarece auziam goarnele. nu pot sa-1 primesc. Dupa cum am spus. Afara de paturile de:pioaie care picurau pe frunzele copacilor. sau murim amindoi ! Natalis. brutalizati poate. morti.. asa ca ne-am putut astimpara intru citva foamea care ne chinuia. in seara aceea. Daca vom fi prins i sa stii ca germanii n-or sa ne crute.. m-am culcat sub un copac. Deodata. domnul Jean veghease. . Nu stiu de ce. am poposit intr-un tufis. nu tulbura linistea. si i-am raspuns fara sa mai astept propunerea lui : Nu.

Ticalosii ! i-am raspuns. il urmarim de la Croix-aux-Bois. Sint mai multi. in urma insa am aflat ceea ce nu puteam sti atunci. Fireste ! Domnul Jean imi stringea acum cu putere mina. spunea o voce necunoscuta. Dupa toate probabilitatile acestea era ultima noastra locuinta inainte de a fi executati : domnul Jean pentru indoita acuzatie de a fi omorit un ofiter si d e a fi dezertat in timp de razboi. tinarul Buch nu conteni se cu cercetarile. XXII Oare numai intimplator reusise Buch sa puna mina pe noi ? imi venea sa cred. va rog sa credeti. Acum eram paziti in asa fel incit orice evadare era exclusa. De la Croix-aux-Bois pina la Longwe e de-abia o leghe si jumatate. vino ! am exclamat.. atunci cind nu vom mai fi. Admitind chiar ca prietenii nostri se aflau tot acolo si ca n-au fost captur ati de dusmani. una dadea in strada. E ram istoviti. Peste o ora. Am parasit tufisul pe brinci. Alergam acum cit puteam mai repede. Stiam ce ne ast eapta si nu ne mai raminea decit sa ne pregatim de moarte. Si am auzit pe domnul Jean inginind : De data asta s-a sfirsit cu noi. Odaia era l uminata de doua ferestre. in schimb le regasise in satul Croix-aux-Bois . Si ce o sa se faca mama. Incasam premiul. N-am raspuns. Numaidecit s-a luat dupa noi. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez amanuntit odaia care ne s lujea de inchisoare. trebuie sa ucid mai intii pe unul din a-cesti ticalosi. ca sa se razbune pe fratele lui. in ca sa familei Stenger el recunoscuse imediat pe domnul si pe domnisoara de Lauranay si tot astfel pe doamna Keller si pe sora mea. Dar aveam altceva de facut d ecit sa ma uit dupa ei. Mi se pare ca unul din urmaritorii nostri cazu. Cit ai clipi din ochi ne-au legat miinile. nu atit. Nu. Aici am f ost intemnitati si pusi sub o supraveghere severa intr-o casuta retrasa. eram in miinile austriecilor care se aflau la Longwe. Daca pierduse urmele noastre. Numai gandul ca bunii nostri prieteni aflasera de arestarea noastra. domnule Jean. Ea ocupa jumatatea parterului unei case scunde.. Si el descarca pistolul in directia grupului care se repezea spre noi. Da. imi pierdus em de data asta increderea si situatia imi parea deznadajduita.. In total erau vreo sase sau sapte oameni. Aflase deasemenea ca am plecat c u domnul Jean. cealalta intr-o curte situata in dosul casei. si ne-au imbrincit fara sa ne cru te loviturile. Apr oape numaidecit o impuscatura lumina pentru o clipa ascunzatoarea noastra. di n ziua in care am ajuns in Argone.. ma fram . imi sopti el la urecehe. Vino. iar eu in calitate de complice si spion in fa voarea Frantei. impreuna cu citiva ticalosi de tagm a lui. Restul se stie. Martha si toti car e ne sint dragi. Asta e vocea lui Buch. dar o creanga uscata ne-a tradat prezenta. toti inarmati pina-n dinti. Peste un sfert de ora banda a reusit sa puna mina pe noi. s-a sfirsit ! repeta domnul Jean.Da. Eram doar atit de aproape de ei. N-o sa ne mai scape. cit spre a cistiga premiul de o mie de florini. cind sprijinul nostru le va lipsi ? Ce s-or fi facut ? Or mai fi in satul acesta in mijlocul austriecilor ?. Dupa ultima noastra intilnire. Sa nu-i asteptam. ma temeam insa ca sa nu fi aflat de arestarea noastra. caci de citva timp soarta nu prea ne era favorabila. Marturisesc ca in ciuda optimismului meu obisnuit. Buch si tovarasii lui fugeau dupa noi.. Facuse parte din spionii care intrasera in sat in ziua de 16 septembrie.

strecura acum fara zgomot spre a ajunge la linia riului Aisne. ca sa nu fim prea i stoviti in ultimul moment. Nu mai era aparata. Am fost scosi afara. ce ni s-a dat cu atit mai mult cu cit soldatu l care ne-a adus mincarea parea ca spune : Si asta e prea bun pentru voi !" Pe legea mea imi venea sa-i dau cu strachina in cap. venit la Longwe dupa intil-nirea cu voluntarii din Argonne. E drept ca nu l-am mai revazut. L-am convins chiar pe domnul Jean sa manince. Spre ora zece seara o caprarie de soldati aparu in camera noastra. Toti oamenii acestia mergeau in neregula. N-aveam dreptul sa fim prea pretentiosi si am imbucat cu pofta piinca si ciorba. dragul meu. asa ca putea sa ne dea ceva sa mincam. unde austriecii ne examinau cu m ai multa curiozitate decit simpatie. deoarece daca austriecii ne pazeau. Dar m-am abtinut gindin du-ma ca trebuie sa mincam spre a recapata fortele pierdute. Sau vor veni prusacii la Croix-aux-Bois. asa ca orice discutie era imposibila. Eram paziti. Uneori. cu miinile in buzunar. astfel ca nu puteam sta de vorba cu el. apa goala in definitiv si o bucata de piine. se repezea la usa ca si cum ar fi voit sa. Dinsul. Si nimeni nu se gindise sa ne aduca ceva de minc are. La prinz ni s-a servit deasemenea o ciorba si o felie de piine neagra. Stirea asta ar fi fost o lovitura de moarte pentru doa mna Keller. daca se vorbea de sosirea prusacilor. Ei drace ! valoram o mie de florini pentru ticalosul acesta de Buch. In dimineata aceea nu s-a produs nimic nou. Domnul Jean adincit pe ginduri. Nu mi-as fi permis sa-1 tulbur. caci miine tilharii astia te vor omori. As fi dorit mult sa stiu daca soldatii acestia erau prusaci sau austrieci. De asta d ata erau prusaci. in acelasi timp nu se mai auze a nici o impuscatura pe'partea apuseana a Argonnei.. la logodnica lui. cind iti simti moartea apropiata ! Toata viata ti se perinda in citeva clipe pe dinaintea ochilor. Poarta Frantei era deschisa larg. Drept raspuns acest golan ne imbrinci inainte. Dar nu cunostea m limba germana. sau vom fi condus i la cartierul lor general. Nu mai era stapinpe el. intr-un acces de enervare. Inamicul se. As fi voit sa intreb pe soldatul acesta ceea ce se petrecea la Longwe si in special la Croix-aux-Bois. Daca nu plingea e ca nu putea si asta ma indurera fiindca lacrimile l-ar fi usurat. cu arma in banduliera. un soldat ne-aadus o strachina de ciorba. Ce gindu ri triste te mai napadesc. dupa cum am mai spus era a dincit in ginduri. Ma sileam sa par cit mai linistit. doream chiar ca austriecii sa-i fi luat ducindu-i la avantpostur i. Se gindea la mama lui. in sfirsit cum stateau lucrurile. M-am gindit atunci ca lucrurile or sa mai dureze inc a. Si ceea ce ma incremeni era ca am recunoscut uniforma regiment ului Leib. Da. La ora sapte dimineata. putea sa cada pe drum. Fara indoiala ca se dusese sa instiinteze pe pru saci de capturarea noastra. Puteam sa-mi spun : Fa-ti curaj. la toate fapturile d ragi carora le rostea cu infrigurare numele. Oricare ar f i fost insa situatia nu trebuiam lasati sa murim de foame. Aveam infatisarea unor nenoro . Domnul Jean se adresa caporalului care comanda grupa : Unde ne duc ? intreba el. de aceea ma plimbam in fata lor. daca acestia in tentionau sa intre in Argonne. nu rosti o vorba. afara doar de cazul cind ordinul de executare ar sosi la Longwe. Nu er a variata masa noastra si incepusem sa regret chiar castanele din padure. asa ca ii trebuiau ingrijiri serioase. fredonind cele mai voioase marsu ri ale regimentului Royal-Picardie. Noaptea trecu fara ca sa fi adus vreo modificare situatiei noastre. A treb uit totusi sa ne multumim cu ceea. domnul Jean si eu. Dinpricina asta trebuia sa se produca vreo intirzier e. fuga. Totusi doamna Keller de-abia daca putea merge . totusi ni se dadea voie sa ne plimbam in curtea din spatele casei.. Trebuia sa adaug ca foamea ne chinuia cumplit deoarece de doua zile n-am min cat nimic decit citeva castane.inta si ma chinuia adinc. In rastimpul acesta au trecut prin fata noastra citeva coloane de soldati. dupa ce ni s-au legat miinile la spa te. prusacii trebuiau sa se rosteasca in priv inta soartei noastre.

Si. .cu armata lui Dumouriez. deoarece prusacii trebuiau sa navaleasca din Argonne prin d efileul de la Grande Pré. Tourbe si Bionne. or icine isi poate inchipui cum am dus-o noi in privinta mincarii. Oricine isi poate inchipui ce penibila era situa tia noastra. asa ca ar fi putut tine piep t imperialistilor. Am pornit in mars fortat de-a lungul riului Aisne. parasise cu atita graba Longwé. Dar co loana nu putea sa mearga repede deoarece se innamolea la tot pasul. daca regimentul ar fi ramas la Longwé. generalii Beurnoville. dadu semnalul plecarii si regimentul porni.Croix executase un nou plan. in cazul ca voiau sa ajunga inaintea francezilor pe Aisne. generalul isi luase toate masurile astfel ca tabara de l a Epine. Dumouriez ar fi a vut cu el peste treizeci si cinci de mii de oameni. Planul acesta consta in coborirea trupelor p e liziera stinga pina in dreptul defileului de la Islettes. Dupa ce trecuse ambele poduri ale riului Aisne. Dupa cum se vede lucrurile trebuiau facute repede. din senin. In aceeasi clipa. care veneau din directia Frantei. in cele din urma se hotarisera sa strabat a defileul de la Grand-Pré. Am fi preferat moartea de o mie de ori.asa insulte de tot felul care ne gratificau asa. In felul acesta. si aceasta indemna pe Kellermann. ca sa ocupe drumul de ia Chalons. Si ticalosul de Frantz von Grawert. astfel ca sa ajunga la pozitiile de la Saint-Menehould. Iata de ce regimentul Leib. sa invaluiasca armat a franceza la Saint-Menehould si s-o sileasca sa se predea. Intr-adevar. Apoi. cartierul lui general in noaptea de 15 spre 16 septembrie. Chazot si Dubouquet primeau ordinul sa se uneasca. capraria s-a oprit in mijlocul unui luminis un de cantona regimentul Leib. Nadajduiam i nsa ca atunci cind prusacii s-ar afla in fata lui Dumouriez. fiindca aliatii nu aveau timp de pierdut. trupele franceze vo r ocupa trecatoarea de la Islettes. Era de aste ptat intr-adevar ca prusacii sa strabata Argonna spre a taia drumul de la Chalon s. omorindu-1 ca pe o fiara salbatica. la patru leghe de Grand-Pré. Bunswich si prusacii lui sovaisera citva timp inainte de a-si f i fixat definitiv planul lor de lupta. Dupa vreo cinci sute de pasi. De aceea Dumouriez evacuase fara zgomot. A trebuit sa trecem cu apa pi na la briu pira-iele Dormoise. Am priceput atunci ca trebuia sa aparem in fata unui consiliu de razboi inai nte de a fi impuscati . Ti-ar fi ris in nas ca niste huligani ce erau. Afara era o vreme urita. sa nu poata sa se indrepte spre Sain te-Menehould. instalata pe drumul de la Chalons. de altfel am fi fost imediat executati. In acelasi timp. sol datii nostri trebuiau sa faca fata coloanelor lui Clairfayt ce veneau de la fron tiera si coloanelor lui Brunswich. Dar pas de spune lucru acesta unor salbatici. care ne injura in fiecarece clipa. Drumurile erau numai balti si intrai in noroi pina la glezne. Dumouriez se indrep ta spre Dammartin-sur-Hans. cu toata panica ce cuprinse in doua rinduri pe soldatii nostri. N-am facut nici un popas fiindc a trebuia sa sosim la timp ca sa ocupam coloniile de la Sainte-Menehould. facind stìnga imprejur. Nu mai vorbesc de tratamentul prost la care ne supuneau prusacii si tot.citi care trebuia sa fie executati fara judecata. De acolo. Aceasta se multumi doar sa se uite la noi si nu rosti o vorba. cetoasa si ploioasa. care sint situate la extremitatea trecatorii de la Islettes. Am mers astfel pina la zece seara. escortati si cu miinile legate. Intr-adevar. cu toate astea eu n-am fos t prins cu mina pe arma. care p lecase din Metaz pe ziua de 4 sa-si grabeasca marsul inainte. Daca germanilor le lipseau proviziile. Capraria care ne ducea o lua pe ulita satului care coboara spre liziera padu rii. Dumouriez afind ca imperialistii eraustapini pe defileul de la Grand. se opri cu trupele lui pe colinele de la Autry. Peste citeva clipe am fost condusi in fata colonelului von Grawert. Daca toti generalii acestia ar fi fost exacti la mtilnire. Domnu l Jean nu se putea abtine si imi dadeam seama ca daca ar fi fost liber si-ar fi infipt unghiile in gitul locotenentului.

De altfel ce ne pasa. Dar deznodamintul acestei istorisiri. In sfirsit se lumina de ziua.Eu si domnul Jean de-abia daca puteam sa ne adresam vreun cuvint. Cel mult cativa pasi inainte de a fi ucisi. mila aceea pe care n-o refuzi niciodata acelora care var muri ! Ce mai firi si prusacii acestia ! Meritau cu adevarat sa fie comandati d e niste ofiteri de tagma celor doi Grawert ! Locotenentul ne-a vazut.. el insusi prezida acest cons iliu. Toti cunosteau pe Jean Keller. In sfir sit. unde am poposit.. A ! ce. la parintii mei. ca spion francez ! Nu mai incapea nici o discutie si dupa ce colonelul adaugase ca executia va avea loc indata : Traiasca Franta ! am exclamat. Era aproape unsprezece cind o grupa de soldati veni sa ne caute pe mine si p e domnul Jean. Goarnele sunau. ma gindeam la regiment. De alt Formalitatile n-au durat mult.. Nu eram legati. Mai intii am fost condusi in fata unui cort unde se aflau vreo sa se ofiteri. ciuruit de gloantele dusm anului. am ajuns pe un teren mlastinos cam spre stinga de Sainte-Menechould. Era sa fim ucisi ca niste ciini si atitatot. a mai fost osindit si a doua oara ca dezertor. La ce bun? Nu puteam fugi. O sa ve deti si d-voastra. Poate chiar ca regimentul meu era acolo ! Si eu care nu eram in mijlocul camara zilor mei! Se facuse acum o mare miscare printre soldati. dind ordine. nimeni n-a manifetat pentru el v reun sentiment de mila. ceea ce le reusise pe deplin. n-as fi dat sa mor in plina bataie. De altmint eri ori de cite ori ne vorbeam. la Firmina. XXIII De data asta totul era sfirsit. Traiasca Franta ! repeta Jean Keller. Dar sa mori fara sa te poti apara. Fireste insa ca de vreme ce va povestesc eu insumi patania asta scrisa de mi na mea. Nu ne uitam unde ne duceau soldatii. Intr-adevar. oricat de b ogata ar fi fost imaginatia mea. raspindeau un miros d ezgustator. prusacii ne inghionteau salbatec. nu mi l-as fi putut inchipui niciodata. Ofiterii treceau de colo pina colo. Ei bine. Jean Keller si Natalis Delpiere vor sti sa moara. Oamenii acestia ingramaditi acolo de-a valma in noroi. Revedeam pe t ata. trebuia sa trecem prin fata regimentulu i Leib. la satul meu. o amenii acestia sint de o cruzime inspaimantatoare. prezidati de colonelul von Grawert. Se poate spune ca armele erau "tintite asupr a noastra. Noaptea asta de 19 spre 20 septembrie. Dincolo de cort se afla un pluton care trebuia sa ne impuste vreo doisprezece soldati din regimentu l Leib comandati de un locotenent.. Da. e grozav ! Eu si domnul Jean mergeam fara sa ne spunem vreo vorba. Dinsul se gindea la Martha pe care nu o va mai vedea si la mama lui pe care lovitura aceasta trebuia s-o zdrobeasca. Regretam popasurile noastre din padure de cind eram niste simpli fugari. cu putin inainte de ivirea zorilor. mama. tobele bateau. Se uita la . Fara indoiala ca voiau sa fie pe placul locotenentului Frantz von Grawert. fel Jean Keller care mai fusese condamnat odata la moarte pentru ca a lovit pe u n ofiter.. Asteptam doar comanda Ei bine. toate fapturile care-mi erau dragi. Eram convins ca in ziua aceea va incepe lupta. La vreo cinzeci de pasi mai departe. Cu tot frigul prusacii n-au aprin s nici un foc deoarece nu votau sa-si semnalizeze prezenta. si eu. Se mai auzeau de-ase-menea citcva impuscaturi spre dreapta noastra. s-a stabilit doar identitatea noastra. inseamna ca am scapat. Eu ma gindeam la sora mea Irma. a fost una din cele mai grozave pe ca re le-am petrecut..

Ne aflam atunci in spatele unei colibe care domina orasul si care era ocupat a de ducele de Bruns-wich.. Sa te iert. i-a spus cu o voce hotarita : La dispozitia d-voastra ! . O speranta vaga incepuse sa incolteasca in inima mea sau. dadu ordin de oprire. imi vorbi in limba franceza. Si. Am intrat intr-o padurice unde trebuia sa aiba loc executia. Si totusi era aproape imposibil sa dobindim vreun ajutor de undeva. Cat despre francezi ei se aflau mai sus pe colinele invecinate.. vom muri. Ma intrebam chiar dac a nu va comanda el insusi executia. i-am raspuns. Toate tr upele. se apropie. iarta-ma. Bine.. La unul vedeai satisfactia. Grupa parasise soseaua de la Chalon s. Si. Dumourriez ar fi fost compromis in fata unui inamic superior ca num ar. gata sa cucer easca pozitiile noastre astfel ca sa domine Sainte-Menehould. De altfel asemenea lucruri nu se uita si am impresia ca ele s-au petrecut ieri. Ceea ce am facut. Ghiceai totusi ca in curind toata ceata asta se va imprastia.. Am crezut o clipa ca ticalosul acesta va merge cu noi. imi zise el. e ca tin sa va fac cunoscuta starea mea de spirit. pe care le-am iubit din adincul sufletului ! Bietele femei ! Dumnezeu sa le aiba in paza lui.domnul Jean care nu pleca privirea. Se auzeau de pe acum citeva impuscaturi. de vreme ce din cauza mea. in locul acesta trebuia sa fim executati. Aici ! zise ofiterul. Cit despre d-ta. mobilizate de pumouriez. apropiindu-se de mine.. nu voi uita niciodata. la celalalt nu vedeai decit dispret. Dupa citiva pasi grupa s-a oprit in fata unui st ejar. domnule Jean. La poalele acestei coline se afla soseaua de la Chaln os. Ultimul meu gind se indrepta spre mama si sp re Martha. atitudinea lui Jean Keller cind. Probabil ca la douasprezece nu vor m ai fi ! Intr-adevar am ajuns la locul executiei.. un militar cu fata aspra. Daca vremea ar fi fost senina as fi putut sa vad uniformele franceze. Ceata era inca destul de deasa pentru ca sa nu poti vedea la o suta de metri. se aflau numeroase coloane germane. mai degraba. Natalis. nu erau oare la Sainte-Menehould ? Dar ce vreti.. ma si leam sa nu disper inca. dupa ce s-a into rs spre ofiter. El rosti cuvintul acesta cu o voce clara care nu tremura : tinea capul sus s i parea linistit. Avusese loc oare o lupta la Chalons ? Oare pr usacii fusesera luati pe flanc ? Nu intelegeam nimic. raspunse Jean Keller.. Dedesubtul acestor coline. Am observat ca zgomotele astea veneau de la dr eapta si ca pareau ca. Deodata insa am auzit o goarna sunand si F rantz se pierdu in mijlocul soldatilor. am fac ut-o de bunavoie. inca. Daca pianul prusac ilor reusea. nu am pentru ce sa te iert. ca si cum lucr ul acesta m-ar fi putut interesa. Natalis. in limba aceea p e care o iubea atit de mult si pe care eram s-o aud pentru.. Domnule Jean. dorinta de a scapa de moarte e atat de mare ihcit fauresti atunci cele mai nein chipuite planuri ! Era aproximativ ora unsprezece si un sfert. Daca va spun toate astea cu oarecare precizie. Da.. In departare se auzeau goarnele al caror sunet se imbina cu bubuituri de tun si focuri de salva. Cit despre detalii toate mi-au ramas intiparite adinc in m inte. Si as face-o si azi inca ! Lasa-ma sa te imbratisez si sa muri m ca doi viteji ! Ne-am imbratisat stringindu-ne cu putere la piept. dar pentru ce ?. Am intrat deci in padurice. Dar to tul disparea inca in mijlocul cetei pe care soarele nu reusise pentru un moment s-o imprastie. Ofiterul care comanda. Incercam sa-mi dau scama de ceea ce se petrecea in jurul meu. Solda tii se rinduira la citiva pasi de noi si parca aud si acum zanganitul armelor. ultima oara.. atunci.. Aici.

... fiindca vreo sase din ei zaceau intinsi pe jos in vreme ce ceilalti fuge au cit ii tineau picioarele. In acelasi timp am. exclama el !. Am aflat aceasta de-abia mai tirzi u.. tocmai la timp. sprijinita de domnisoara Martha si de sora mea Irma. auzit in padure strigatele astea care imi rasuna si azi in ureche : Inainte ! inainte ! Era intr-adevar melodiosul strigat francez si nu asprul Vorwaertz" al prusaci lor. sint francez ! Apoi ingenunche intr-un avint de pietate. lacrimi mari ii brazdau fata. Nefericita femeie. Sirit francez !. dragul meu Jean nu vei mai fi silit sa te lupti impotriva Frante i ! Nu mama. in spatele grupei. Domnisoara Martha lua atunci hartia pe care doamna Keller o tinea in mina-i inclestata si o intinse domnului Jean..ce binefacere e sa stii carte in asemenea imprejurari ! Si atunci domnul Jean rosti acelasi cuvint.. si domnisoara Martha. impuscaturile lor precedasera numai cu citeva clipe acelea ale plut onului de executie. In curind isi reveni insa in fire si parca o aud si acum. in vreme ce soldatii incarcau armele. Nici el nu putea vorbi insa. Trebuia sa fim ucisi in acelasi timp.. Ne-am alatur at de francezii care se avantau afara din padure..Ofiterul facu un semn. Ofiterul se dadu putin la o parte. Din pricina emotiei care ii napadise nu puteam intelege sensul cuvintelor iu i. Parca vad si acum stejarul acesta al carui trunchi era cojit pe alocuri. lesinase. Deodata se auzira niste strigate. dupa c um vedeti. sora mea si domnul de Lauranay repetau cu ea : Francez ! Francez ! In aceeasi clipa se auzira cateva impuscaturi puternice si am vazut pe. Eu si domnul Jean stateam in picioare. E francez ! Ce insemnau oare cuvintele ei ?. A ! mama. rostind cu un acce nt pe care n-o sa-1 uit niciodata : Francez !. Patru soldati ne condusera in dreptul stejarului unde ne-am oprit. Ceata i ncepuse sa se imprastie.... tinindu-ne de mina si privind plutonu l care se afla in fata noastra.. Era de-ajuns ! Cum se face insa ca vitejii nostri compatri oti venisera aici tocmai la momentul oportun. Doamne ! Dumnezeule ! Ce vad oare ?. Domnul Jean il lua..... M-am uitat la domnul de Lauranay. Martha. Hartia aceasta era un ziar german : Zeitblat. crezind ca impuscatura de adineauri ne omorise pe noi. Aveam impresia ca innebunise bru sc. Str ingeam mina domnului Jean Keller si va jur ca mina lui nu tremura. Un detasament de soldati francezi navalise in padure. Domnul Jean se repezise la mama lui pe care o sustineau domnisoara Martha si sora mea. Francez !.... Cu toate astea nici eu nici domnul Jean n-am cazut.. Soldatii erau acum in pozitie de tragere si nu asteptau decit comanda.. Doamna Keller. Tinea in mina o hartie.. Va sa zica nu erau solda tii plutonului de executie care au tras ?. De-abia daca puteai auzi glasul ei. si in vreme ce citea. fara sa-mi dea macar o explicatie. acum am dreptul si indatorirea sa ma bat pentru ca. Nu. Doam ne. in vreme ce tunurile bubuiau n .. Dar doamna Keller se ridicase la rindu l ei in picioare si rosti cu o voce grava : De-acum incolo. doamna K eller impleticindu-se.. in padure. XXIV Domnul Jean ma tari dupa el..

care domina satul cu acelasi nume. iar la stinga colinele de la Gizancourt. artileria l or putea sa nimiceasca usor toate pozitiile franceze. punind astfel pe fuga pietonul nostru de executie. inconjurind Sainte-Menehould cu opt zeci de mii de oameni la care s-a mai adaugat cavaleria emigrantilor. Pe una din aceste inaltimi se afla mo ara de la Valmey. Predarea lor era de asteptat. Dumouriez plecase din Gran d-Pré spre a se a-vinta pe pozitiile de la Sainte-Menehould. De indata ce a sosit aici. in majoritate erau oameni fara capatii . Situatia asta o pricepuse si regele Prusiei. unde ne aflam noi. bazinul acesta e presarat cu citeva ridicaturi. primira cu urale pe generalul lor. Intre colinele acestea si Sainte-Menehould. sosi si Brunswick cu intentia de a taia drumul de la Chalons si de a alunga pe Dillon din defileul de la Islettes.. Trebuie sa spun ca disciplina care domina printre solda tii acestia era foarte severa . s-a distins in lupta aceasta. Jean Keiler. o coloana prusaca se intiini pe drumul de la Chalbes cu ariergarda lui Kellerman. i-arri raspuns. unde ajunsese a doua zi. colinele spre care se indreptau acum prusacii. Delpierre ?. severitatea asta era indreptata mai ales impotri va voluntarilor veniti din Chalons. fiul doamnei Kelle r. domnule capitan. Intre timp. in spatele l ui se aflau trupele generalului Dillon care erau gata sa apere defileul de la Is lettes. dupa ce parasise tabara de la Grand-Pré prea incet. zarindu-ma in clipa cind obuzele incepeau sa secere rindurile noastre. asezate in fata co linelor Lunii. domnule capitan. Acum eu si domnul Jean. dar asta nu inseamna ca n-am sa fiu la inaltime. In rastimpul acesta. La suprafata. Am incercat in zadar sa reflectez. Cum oare. si care a devenit celebru i n ziua de 20 septembrie 1792. ne aflam in locul undo lupta era mai naprasnica. nu tocmai insemnate. Dar esti pe jos ? Da. Intr-adevar daca prusacii care erau stapini pe colinele Lunii ocupau si colinele de la Gizancourt. impotriva oricarei coloane austriece sau prusace. La poalele colinelor exista niste balti formate de riul Aure pina in locul u nde apa aceasta se varsa in riul Aisne. dadu ordinul de atac in speranta do' a r espinge pe Durhouriez si pe Kellerman la Saint-Menehould. Aici la Sainte-Menehould se aflau diferite coline.econtenit. Trebuie sa povestesc acum evenimentele petrecute in dimineata zilei de 20 se ptembrie si cum s-a facut ca un detasament de francezi venise la timp in paduric ea care brazdeaza soseaua de la Chalons. De aceea in loc sa indrepte spr e Chalons. Dumouriez isi inchipuise ca Keilerman se va stabili pe colinele de la Gizancourt. Colinele acestea sint urmatoarele : Colinele de la Hyron. aco lo unde tocmai regasisem pe camarazii regimentului Royal-Picardie. exclamase unul din ofiterii escadronului meu. Dumouriez a ocupat Sainte-Menehould. german de origine. Kellermann ocupa platoul de la V almy cu generalul Valence si cu ducele de Chautres. se intinde uri fel de bazin mlastinos pe care il strabate soseaua de la Chalons.. In clipa aceea. Kellermann. Prezent. care domina pe acelea ale Lunei. Ai venit la timp. care in fruntea a douaspreze ce batalioane si douasprezece baterii. ger manii sperau ca Dumouriez si Kellermann se vor preda. Acolo soldatii lui Dumouriez. . Va aduceti aminte ca in noaptea de 16 septembrie. care. de vreme ce colinele de la Gizancourt nu erau in miinile francezilor. era francez ? Mi-era cu neputinta sa inteleg ! Tot ce pute am sa spun e ca amindoi ne-am avintat in lupta. bine aprovizionati. ce ar fi intentionat s a cuprinda Argonne. astfel ca la 19 septembrie era inca la doua leghe de Sainte-Menehould in timp ce Beurnoville se afla acolo cu noua mii de soldati din armata care venise de la Maulde. din care citeva companii nava lira in padure. Dupa cum vedeti. asa cum dorise Dumouriez. cu tot sfatul iui Brunswick. dupa un mars de patru sau cinci leghe. Dar ordinul fiiind rau inteles. adica la inceputul bataliei. despartite prin prapastii adinci.

Dar o baterie de douazeci si patr u de tunuri instalata la poalele morii.Ni s-au dat arme. La orele patru insusi regele Prusiei lua comanda trupelor si porni cu ele la atac. decreta republica. Era regimentul colonelului von Grawert. Dar mirarea i-a fost de scurta durata.S i era un spectacol de toata nostimada vazindu-ne in haine civile si cu armele as tea in mina. E drept. Am strigat cuvintele acestea cu atita putere. Un obuz explodase linga moara. cu p asul lor cadentat.singele lor rece de care dadeau pururi dovada. Kellermann striga din rasputeri : Traiasca natiunea ! Traiasca natiunea ! am raspuns si noi. fiindca dintr-un salt. cu . Oricine isi poate inchipui uimirea care 1-a cuprins.. Nu numai ca colinele Lunii erau in mainile prusacilor. Chazot a sosit prea tarziu.. incit ele s-au auzit. In do ua ore s-au tras douazeci de mii de obuze. Jean si Frantz se aflau acum fata in fata. dar inf anteristii generalului Va-lence sosira in fuga si restabilira imediat coloana ca re fusese tulburata o clipa. In clipa aceea. Ne bateam in plin soare. ca aveam acelea de te Hyron p e care Claifayt incerca sa le cucereasca cu douazeci si cinci de mii de austriec i. Totusi batalia fusese suspendata numai. odata cu ivirea serii. domnul Jean se repezi la el si ii zdrobi teasta cu spada. Dar si noi nu ne-am lasat mai prejos si pe la orele doua dupa-a miaza. Eram gata si a steptam atacul doar sa se sune atacul. Totusi. dar acestia erau cit pe -aci sa ocupe si acelea de la Gizancourt. Recunoscuse unul d in regimentele prusace pe care incepusem sa-1 respingem pe pantele de la Vamiy. Dumouriez vazuse pericolul acesta. chiar in ziua in care Conventia tinindu-si a doua sedinta. Parca-1 vad si-1 aud inca pe Kellermann. La momentul oportun. Ma aflam si eu acolo cu domn ul Jean si e o adevarata minune ca am scapat cu viata. Lupta a fost intr-adevar naprasnica st de ambele parti inversunarea a fost cum nu se poate mai crunta. Gizancourt fusese ocupat si Kellermann a trebuit sa se apere la Valmy impotriva artileriei care il incadrase. Am spus douazeci de mii ? Fie.. ca sa respinga pe'Clairfayt si pc Chazot ca sa ocupe Gizancourt inainte a prusacilor. mie si domnului Jean. prusacii se sileau mereu sa cucereasca platoul. Prusacii ajunsesera pe creasta colinei. se retrasera. Si deodata ceata se imprastie ca prin farmec. in ciuda bubuiturilor de tun. situatia nu se imbunatatise. S-a produs o panica grozava. Calul lui Kellermann fusese ucis . nu prea er au usor de infruntat. Locotenentul isi inchipuise ca am fost executati de germani si cind colo ne aflam in fata lui. Trimise deci peStengel cu saisprezece bat alioane. sosi ducele de Ghartres cu citeva tunuri asa ca francezii au putut raspunde cu succes tunurilor germane de pe colinele Lunii si Gizancourt. Dar avintul francez a fost mai mare. Apoi. Obuzele macinau siruri intregi de soldati. Kelermann ramasese stapin pe platou si numele de Valmy facu ocolul Frantei. Atacau cu o vigoare nespusa. in mijlocul fumului impuscaturilor care nu mai conteneau in jurul n ostru. caci ofiterii germani sint foarte viteji. Trebuie sa spun ca la inceputul luptei. prusacii au trebuit sa inceteze lupta si sa se retraga pe cimpie.. Locotenentul Frantz se lupta cu mult curaj.. Ne-am napustit asupra lor. Cu coloanele lor bine aliniate. Locotenentul muri imediat si mereu imi spun ca justitia cereasca a voit ca e l sa fie omorit de insusi domnul Jean. ar fi fost un dezastru pentru francezi. In rastimpul acesta pozitia noastra pe colina de la Valmy era destul de crit ica. zdrobi cu atita violenta pe prusaci inci t acestia nu mai putura sa inainteze. francezii au fost respinsi . A dat ordin ca sa-1 lasam mai intai pe inamic sa inainteze pe creasta si apoi sa ne napustim asupra lui. Deodata. in cazul ca ar fi reusit. . am vazut pe Jean Keller avintindu-se cu spada in mina. ceea ce. cite o pusca si o spada de fiecare.. desi c red ca s-au tras mai multe. Prusacii se napustira acum asupra morii spre a ne alunga. Cu toate astea.

Nu sint curios de felul meu. Or. asta nu inseamna ca nu trebuia sa i se plateasca dreptul.. care era din Belzingen.. anume Ludwig Pertz. Nu se fac asemenea erori. Ea se avinta atunci pe soseaua de la Chalons. replica domnul Jean. e ca domnul Jean nascut din parinti francezi. Dupa plecarea coloanei Lauranay. Irma si asta mi se pare atit de ciudat incit ma tem sa nu fie vreo eroare la mijloc. fiindca nu e prusac. doamna Keller. E francez. nu mai incapea nici o in doiala ! Dar. trecu defileul si ajunse in dreptul taberei lui Brunswick. trebuia regasit cu orice pret domnul Jean.. ca su s-numitul Keller n-a fost niciodata prusac.. chiar in dimineata cind urma sa fim executati. apoi pr imise botezul de singe de la Valmy ceea ce nu inseamna putin.. dar tare as dori sa stiu. In sfirsit sa recunoastem ca lucrurile s-au sfirsit cu bine si ca Dumnezeu a fost indurator. era el i nsusi tot ce poate fi mai francez ! Si daca trebuia botezat pentru asta.. Restul se stie. sora mea.. explica aici doamna Keller ca fiul ei era francez. ca fusese intotdeauna francez si ca. Si iata ca Ludwik Pertz a exclamat : Dar in cazul acesta. in directia in care merg eam si noi. Si iata ceea ce mi s-a povestit in citeva cuvinte : in satul Croix-aux-Bois unde am lasat pe domnul de Lauranay si pe tovarasii lui in casa lui Hans Stenger . cu ocazia inc orporarii de la 31 Iulie. Mai intii. Va puteti inchipui bucuria care ne-a cuprins intilnindu-ne din nou. Strasnica judecata. austriecii au fost inlocuiti cu o coloana prusaca. Familia Keller pierduse procesul pe motivul ca insarcinarea cu furniturile n u putea fi acordata decit unui german din Prusia. de domnisoara Martha. Natalis.. Tocmai parasisem cortul. in sfirs it. Cunostea pe doamna Keller si se duse s-o vada de-ndata ce af lase ca era prizoniera prusacilor. Va rog sa credeti ca domnul Jean n-ave a deloc de gind sa faca apel si socotea procesul pierdut pentru totdeauna. Ludwik Pertz prezenta doamnei Keller un numar din Zeitblatt. unde se tinuse consiliul de razboi. Ceea ce era indiscutabil insa. am zis. Printre tinerii acestia se afla un baiat cumsecade. Doamna Keller isi recapata puterile in fata pericolului care ameninta pe fiul ei . ca Jean e compatriotul tau ? raspunse sora mea. Clipele erau pretioase. pe care as fi putut s-o intitu lez : Povestea unui concediu in Germania. Se intelege ca dupa comunicarea lui Ludwig Pertz. doamna fiul d-voas tra este scapat. intr-o casa din Valmy. Chiar in seara aceea. fusese stabilit ca stramos ii domnului Keller n-au cerut si nici n-au obtinut vreodata naturalizarea de cin d s-au stabilit in provincia Gueldre.. iata cum se judeca la Berlin in 1792.XXV Am ajuns la deznodamantul acestei istorisiri. Cit despre situatia francezilor. dragul meii Natalis. Cum se face.. Gazeta asta publica sentinta care fusese data in ziua de 17 august in proces ul lui Keller cir Statul german.. hai ? Ca domnul Keller era francez. ofiterii o resp insera. Fireste ca declaratia asta a produs o uimire strasnica. Coloana asta numara in rind urile ei citiva tineri care fusesera luati din sinul familiei lor. I s-a spus apoi ceea ce i se intimplase domnu lui Jean si cum fusese nevoit sa fuga in padurea de la Argonne. Hans Stenger. de sora mea si calauzit a de bunul. Da. spre a-si ju stifica spusele. Atunci. parasi satul Croix-aux-Bois. In zadar. ceea ce consolidas ... domnul si domnisoa ra de Lauranay. Kellermann a ocupat colinele de la Gizancourt. statul nu-i datora nimic. Irma. cind se prezenta s i dinsa. prin urmare. dupa ati tea suferinte cumplite. eu si domnul Jean. Ma iertati.. dupa lupta de la Valmy nu am mare lucru de spus. dupa revocarea edictului din Nantes. ne-am intilnit cu totii. Tocmai se aflase la Croix-aux-Bois ca fusese prins in padure si dus apoi la Longwe impreuna cu scriitorul acestor rinduri. Nu trebuia incorporat.

m-am inapoiat la regiment peste citeva zile. prusacii ne-au taiat drumul de la Chalons asa ca nu numai pu team comunica cu depozitele. apoi sa stiti ca a fost aceea a domnulu i Jean. Dar fiindca pusesem stapinire de Vitry. dati-mi vo ie sa va salut cu spada. E drept ca plecarea s-a efec tuat incet. Probabil ca in atitudinea aceasta era un substrat politic. dupa cum v-am spus. Deindata ce ne-a fost cu putinta sa plecam. c el putin le-am descris asa cum le-am trait. Am invatat s a scriu si sa citesc si am devenit dupa cum am spus. Iata povestea vietii mele. ne-am intors cu totii in primele zile ale lunii octombrie. Multa lume n-a priceput atitudinea asta a lui Dumouriez. de vreme ce era compatriotul nostru. in sfirsit. Si acum. SFIRSIT .. apoi capitan in timpul razboaielor lui Napoleon. asa ca va rog sa nu va mirati ca am fost martorul lui la Saint-Sauflieu. astfel ca armata nu avu nimic de suferit. Daca nu am povestit cu arta intimplarile mele. ducel e de Brunswick parasi Franta la 1 octombrie. pe care am scris-o ca sa pun capat discutiilor pr ietenilor mei din Grattepanche. in scumpa mea Picardia unde s-a celebrat. Va aduceti aminte ca trebuia sa fiu martorul domnului Jean la Belzingen. nu ma pricep de fel in politica.. Deoarece alimentele lipseau si molimele faceau ravagii. In ce ma priveste.. casatoria lui Jean Keller cu Martha de Lauranay. convoaiele au putut ajunge. Ii lasam sa se retraga in liniste. nici macar domnul Dean.. locotenent. si. Totusi prusacii doreau acum sa se inap oieze in tara lor.e definitiv situatia armatei franceze. iubiti cititori. Principalul lucru e ca inamicul a parasit tara. Si daca vreo casnicie a trebuit sa fie fericita. De ce ? Nu stiu. Au urmat citeva tratative fara folos. Cu toate astea. Trupele inamice au ramas pe pozitie pina in ultimele zile ale lunii septembr ie. Trebuie sa mai spun ca in timp ce prusacii treceau defileurile din padurea A rgone nu i-am alungat cu prea multa asprime. dar s-a efectuat si astazi nu mai exista un singur prusac in Franta.

?? ?? ?? ?? ~ Jules Verne ~1~ Drumul Frantei ~ .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful