JULES VERNE DRUMUL FRANTEI

I Ma numesc Natalis Delpierre. Sint nascut in 1761, la Grattepanche, un sat din Pi cardia. Tatal meu era agricultor si lucra pe mosia marchizului d'Estrelle. Mama il ajuta pe cit ii sta in putinta si tot astfel eu si surorile mele. Tata nu pos eda nimic. in afara de faptul ca era agricultor, tata mai cinta si la strana in biserica. Avea o voce puternica si se auzea din cimitirul situat in preajma bise ricii. Ar fi putut deci sa fie preot, sau cum se spune prin partea locului un om muiat in cerneala. Singurul lucru pe care l-am mostenit de la el, e vocea lui. Tata si mama au muncit din greu. Au murit in acelasi an in '79. Sa le fi e tarina usoara. Din cele doua surori ale mele, cea mai mare Firmininia, pe vrem ea cind s-au petrecut cele ce voi istorisi aici, avea patruzeci si cinci de ani, mijlocia, lrma, patruzeci si eu treizeci si unu. Cind au murit parintii nostri, Firminia era maritata cu un barbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lac atus care n-a putut sa aiba niciodata atelierul lui propriu, desi era un muncito r foarte priceput. Cit despre copii au avut trei in 8l si peste citiva ani mai t irziu au dobindit si un al patrulea. Sora mea lrma nu se maritase si era fata ba trina. Nu puteam sa ma bizui asadar pe ea nici pe sora mea cealalta ca sa-mi fac un rost in lume. Mi l-am croit singur, astfel ca la batrinete am putut sa vin i n ajutorul familiei mele. Tatal meu a murit cel dintii si dupa sase luni mama. Lucrul acesta m-a indur erat mult. Dar asa e soarta trebuie sa pierzi pe cei care iti sint dragi, dupa cum trebuie sa pierzi pe cei care iti sint indiferenti. Cu toate astea trebuie s a ne silim sa stim din acei care sint iubiti, cind ne va veni si noua rindul sa parasim lumea aceasta. Mostenirea parinteasca, dupa ce au fost achitate toate datoriile, nu s-a rid icat la mai mult de o suta cincizeci de livre, economiile a saizeci de ani de mu nca ! Banii acestia s-au impartit intre mine si surorile mele, ceea ce inseamna ca nu ne-am ales aproape cu nimic. Ma gaseam deci la optsprezece ani cu vreo douazeci de livre in buzunar Dar e ram vinjos si obisnuit cu muncile grele. Si apoi aveam o voce frumoasa. Totusi n u stiam nici sa scriu, nici sa citesc. N-am invatat decit mai tirziu dupa cum ve ti vedea. Si cind te apuci sa inveti carte tirziu intimpini multe greutati. Felu l de a-ti exprima ideile se resimte vesnic, ceea ce se va constata si in povesti rea de fata. Ce eram sa ma fac ? Sa continui meseria tatalui meu ? Sa muncesc din raspute ri pentru altii ca la urma sa nu ma aleg cu nimici Trista, perspectiva care nu e ra facuta ca sa ma ispiteasca. O imprejurare mi-a hotarit insa deodata soarta. Un var al marchizului d'Estrelle, contele de Linois, sosi intr-o buna zi la Grattepanche. Contele acesta era capitan in regimentul la Fere si obtinuse un co ncediu de doua luni pe care venise sa-1 petreaca la varul lui. Se organizara ime diat vinatori de vulpi si porci mistreti, in afara de serbarile la care particip ara multe femei frumoase, fara sa mai pun la socoteala nevasta marchizului care aproape ca le intrecea pe toate. In imprejurarea asta nu tineam seama insa decit de capitanul de Linois. Era un ofiter cu apucaturi distinse si foarte binevoitor. Numai vazindu-1, imi venis e gustul sa ma fac militar. Nu era oare cea mai nimerita cariera atunci cind tre buie sa traiesti de pe urma bratelor si mai ales cind esti si robust ? De altfel cind nu-ti lipseste curajul si ai si putin noroc, nu se poate sa nu izbutesti i n cariera armelor inainte de '89, multa lume si-a inchipuit ca nu simplu soldat, fiu de tirgovet, sau de taran, nu putea nicicind sa devina ofiter. E o greseala . Mai intii daca esti hotarit si ai si purtari bune, poti sa ajungi foarte usor subofiter. Pe urma, dupa ce ai stat in gradul acesta zece ani in timp de pace sa

u cinci in timp de razboi, poti sa fii inaintat lesne sublocotenent si in sfirsi t, capitan... De aici incolo nu mai poti inainta insa... La urma urmei, gradul d e capitan nu e deloc de dispretuit. Contele de Linois observase adesea in timpul vinatorii ca eram un om vinjos si foarte sprinten. Fireste ca nu eram inzestrat cu o prevedere si o Inteligenta neobisnuita, totusi, nu eram de dispretuit. Imi pari un tinar bine inzestrat, imi zise intr-o zi contele de Linois. Si voinic ? Da, domnule conte. Cred. Foarte bine. 1 Asta a fost tot ce am vorbit cu el in ziua aceea. Cu toate astea, am mai vor bit cu el dupa cum se va vedea mai tirziu. Pe vremea aceea exista in armata un obicei foarte ciudat. Se stie cum se recruta u soldatii. in fiecare ant citiva militari veneau sa cerceteze tinutul. Iti dade au sa bei mai mult ca de obicei. Semnai o hirtie cind stiai sa scrii si in cazul ca nu stiai carte, facea i o cruce ceea ce echivala cu o iscalitura, primeai o suta de livre care erau ba ute mai inainte chiar de a le fi incasat, iti stringeai lucrurile si erai primit in armata. Or, felul acesta de a proceda, nu mi-ar fi convenit niciodata, daca aveam po fta sa ma fac militar, nu voiam sa ma vind. Imi place sa cred ca voi fi inteles de toti aceia care poseda simtul demnitatii si respectul fata de persoana lor. Ei bine, in timpurile acelea, cind un ofiter; obtinea un concediu, trebuia, conform regulamentului, sa aduca la intoarcere, unul sau doi recruti. La rindul lor, subofiterii aveau si ei aceeasi indatorire. Pretul angajamentului varia atu nci intre douazeci si douazeci si cinci livre. Stiam toate acestea si imi faurisem un plan. De aceea, de indata ce contele de Linois isi terminase concediul, mi-am facut curaj si m-am prezentat lui, rugi ndu-1 sa ma ia ca recrut. Tu ? intreba el. Eu, domnule conte. Citi ani ai ? ^H^^^^^^?f Optsprezece ani. Si vrei sa fii soldat ? Daca ma primiti si va face placere. Aici nu e vorba daea imi face mie placere, ci daca iti face tie. Da, imi face. Pentru douazeci de livre ? Nu. Vreau sa-mi slujesc tara. Si fiindca mi-ar fi rusine sa ma vind, n-o sa prim esc cele douazeci de livre. Cum te numesti ? Natalis Delpierre. Ei bine, Natalis, te primesc. Ma simt incintat, domnule capitan. Si daca o sa fii ascultator, o sa ajungi departe. Voi fi vesnic la ordinele d-voastra. Te previn ca am sa pregatesc regimentul si am sa ma imbrac. Iti place marea ? Da. Bine ! O sa trecem marea. Stii ca America se lupta in prezent cu englezii pe car e vrea sa-i alunge de pe teritoriul ei. Ce este America ? intr-adevar, nu auzisem niciodata vorbindu-se despre America. E o tara indracita, raspunse capitanul de Linois, o tara care se lupta ca sa-si cucereasca ne-atirnarea ! Acolo de vreo doi ani a devenit celebru marchizul de L afayette. Or, anul trecut, regele Ludovic al XVI-lea a fagaduit sprijinul soldat ilor iui ca sa vina in ajutor americanilor. Contele de Rocheambeau o sa plece in tr-acolo cu amiralul de Grasse si cu sase mii de oamenii. Am faurit si eu planul sa ma duc cu el pe noul continent si, daca vrei sa ma insotesti, vom merge sa s capam America.

Sa mergem. De ce sa nu mergem ? Iata cum fara sa stiu aproape nimic m-am inrolat in corpul expeditionar al conte lui de Rochambeau si am debarcat la New-Port in 1780. Acolo, timp de trei ani, am stat departe de Franta. Am vazut pe generalul Wa shington, un urias de doi metri si ceva, cu niste picioare si niste miini nespus de mari, cu o tunica albastra si o cocarda neagra. Am vazut pe marinarul Paul J ones pe bordul vaporului sau nBonhomme Richard". Am vazut pe generalul Anthony W ayne poreclit Turbatul". M-am batut in mai multe rinduri, nu fara sa ma fi inchin at inainte de a trage primul glonte. Am luat parte la batalia de la Yorktown in Virginia, unde dupa o lupta memorabila, lordul, Corwallis, s-a dus la Washington . M-am inapoiat in Franta la "33. Am scapat fara sa fiu ranit, simplu soldat, ca inainte de plecare. Ce vreti, daca nu stiam carte. Contele de Linois se inapoiase cu noi. Voia sa ma inroleze in regimentul la Fere in care urma sa intre iarasi. Pe mine insa ma batea gindul sa intru Ia cava lerie. imi placeau caii din instinct si pina sa ajung, ofiter imi trebuiau grade , grade, si iarasi grade. Stiu ca este ispititoare uniforma de infanterie cu toate podeabele ei variat e. Dar ce vreti, calul e cal si, dupa o.matura chibzuinta, mi-am gasit o adevara ta vocatie pentru arma cavaleriei. Asadar, i-am multumit contelui de Linois, car e m-a recomandat prietenului sau, colonelul de Lostanges si m-am inrolat in regi mentul Royal - Picardie. Imi place regimentul acesta frumos si rog sa fiu iertat daca vorbesc de el c u o induiosare ridicola, poate. Aici mi-am facut aproape intreaga mea cariera, s timat de sefii mei, a caror protectie nu mi-a lipsit niciodata si care au fost i ntr-adevar foarte buni cu mine. De altfel peste citiva ani mai tirziu, in '92 regimentul la Fere a avut o pu rtare atit de ciudata in raporturile lui cu generalul austriac Beaulieu, incit n u pot sa regret ca am parasit regimentul, asa ca nu voi mai vorbi de el. M-am intors deci in regimentul Royal-Picardie. Nici nu-si poate inchipui cin eva un regiment mai frumos. Devenise familia mea. L-am ramas credincios pina in clipa in care a fost desfiintat. Ma simteam in largul meu aici. Fredonam toate s emnalele, caci am avut intotdeauna prostul obicei de a fluiera. Noroc ca mi se i erta obiceiul acesta. Timp de opt ani n-am facut decit sa plec din garnizoana in garnizoana si far a a avea ocazia de a da piept cu inamicul. In sfirsit, viata aceasta nu este lip sita de farmec, cind stii sa te impaci cu ea. Si apoi era ceva sa vezi tinuturi noi, mai ales cind nu prea ai calatorit, cum era cazul meu. Dupa America am avut ocazia sa vizitez tinuturi noi in Franta, nadajduind sa vad in curind alte tari ale Europei. in 85 eram la Sarrelouis, in 88 la Angers, in 91 am fost cu colon elul Serre de Gras in Britania, la Josselin, la Pontivy, la Ploermel, la Nantes, in 92 am fost la Charleville cu colonelul de Wardner, cu colonelul de Lostende si cu colonelul La Hoque, iar in 93 am fost cu colonelul Le Comte. Dar am uitat sa va spun ca ia 1 ianuarie 92 se votase o lege care schimbase cu totul alcatuirea armatei. Regimentul Royal-Picardie a fost clasat al 20-lea d e cavalerie. Organizatia aceasta a dainuit pina in 1803. Totusi, regimentul nu s i-a pierdut vechea denumire sub care era cunoscut de altfel in toata lumea. In timpul colonelului Serre de Gras, am fost inaintat la gradul de brigadier , spre marea mea satisfactie, iar in timpul colonelului de Wardner, am fost inai ntat sergent major, ceea ce mi-a pricinuit si mai multa placere inca. Implinisem atunci treisprezece ani de serviciu, facusem o singura campanie din care am sca pat neranit. In privinta inaintarii n-aveam de ce sa ma pling. Nu puteam sa dobi ndesc un grad mai mare, de vreme ce, o repet, nu stiam nici sa scriu, nici sa ci tesc. In schimb fredonam tot felul de arii, ceea ce poate nu prea era convenabil pentru un subofiter. Sergentul major Natalis Delpierre ! Nu aveam parfe dreptul sa ma falesc cu a cest grad ? De aceea aveam o recunostinta nemarginita fata de colonelul Wardner, cu toata asprimea lui. In ziua in care am fost inaintat sergent major, am facut un chef strasnic cu camarazii mei si mi-am cusut pe maneca doua galoane mari de aur. Eram in garnizoana la Charleviile, cind am, cerut si am obtinut un conced

asa ca nu am darul sa povestesc frumos lucrurile. Or. Tot i n anul acela. iar in 1815 am fost pus in retragere. La drept vorbind insa. In lupta aceasta a m fost ranit de un glonte in sold. De altminteri tot c e voi spune aici nu sint decit impresii pe care nu le voi discuta. n-am reusit sa trec peste gradul de capi tan. asa ca nadajduiesc ca nimeni nu se va mai certa pentru mine. n-am indraznit sa spun datorita carui motiv. duce. luind parte la toate razboaiele imperiului. Prietenii nu m-au int eles aproape de loc sau deandoaselea. in timpul razboai elor imperiului. trebui doar citeva rinduri ca sa sfirsesc cu el. tot asa cum au ajuns la Ney. De cind sint in retragere. Apoi. Cit despre regimentul Royal-Picardie. ceea ce e si asa destul de frumos pentru un fiu de taran. circulau diferite zvonuri. apoi. Intr-adevar aveam treaba in Germania si chiar in Pru sia. De altfel. cind voi vorbi de mine. Nu ma voi avinta in digresiuni in utile desi voi spune totul. Se spunea ca Europa. Or. semi-brigada mea dupa ce a stat la PaVis de la '97 pina la 1800. Totusi speram ca lucrurile se vor orindui. In sp ecial unde auditorii mei nu se intelegeau era in privinta concediului meu in Ger mania. E drept. Bettembos. Cind unul spunea ca am fost la dreapta. Pointefer. lucru de care nu m-am plins. am povestit in dese rinduri campaniile la care am luat parte. a luat parte cu armata din Itali a unde s-a ilustrat in luptele de la Marengo. domnule". M-am pus asadar pe lucru. intre doua pahare. intr-un caz de razboi. maresal. ceream un concediu. am intrat intr-un regim ent de dragoni. nu Davout sau un Murat. eram hotarit sa-1 prescurtez la nevoie. imi vor. De aceea. se va vedea in ce imprejurari am invatat sa citesc. ca pe vremea aceea . Si atunci se iscau certuri car e nu se mai sfirseau. iata in citeva cuvinte cele ce am sa va povestesc. februarie. ya rog sa le scuzati: nu pot scrie altfel. ci nd eu de fapt eu am fost la stanga si vice-versa. fiindca datori ta acestei rani am fost inaintat capitan. Ce vreti ? Nu poti face doua lucruri dintr-odata. II . nadajduiesc ca-mi veti raspunde : Aveti toata libertatea. Am obtinut asadar concediul meu la 7 iunie 1792. sa scri u ceea ce trebuia sa-mi permita sa devin ofiter. in urma decretului de la 21. as fi fost impiedicat sa ma aflu la postul meu. de cidru sau doua cesti de cafea. Dupa cum am spus. ma voi multumi doar sa povestesc ceea ce am va zut sau am facut in timpul concediului meu in Germania. regimentul a devenit semibrigada luind parte la campaniile armatei de la Nord si ale trupelor din Sambreet-Meuse pina in 1797. Acum. taran el insusi. Acolo a capturat sase batalioane d e grenadieri austriaci si a pus pe goana un regiment maghiar. dintr-un motiv de prevedere. Si apoi daca in povestirea aceasta simpla imi vor scapa citeva expresii simple si nemestesugi te. Mai intii. desi lucrul acesta n-o privea la fel vedea cu ochi rai ceea c e se petrecea in Franta. Povestirea aceasta este dedicata deci prietenilor mei di n Grattepanche. desi concediul meu fusese aprobat pe doua luni.iu de doua luni. ca sa sfirsesc in ceea ce ma priveste si tot astfel in ceea ce concern e bravul meu regiment. Dar sa nu se uite ca nu sint cult. Tocmai povestea acestui concediu vreau s-o istorisesc aici si i ata de ce. conte. in timpul sezatorilor din satul Grattepanche. Dar am o memorie buna si amintirile mi-au ramas intipa rite inca vii in minte. socotesc ca ar fi foarte nimerit sa scr iu eu insumi povestea acestui concediu. in 1803. Acum. Irondart. foarte vagi cu privire la un razboi cu Germania. desi am implin it acum saptezeci de ani. Regele se afla mereu la Tuieleries cu toate ca poporul se manifestase aproape pe fata pentru republica. Si acum cind va cer permisiunea de a ma exprima fara rezerva. Regimentul Royale-Picardie find desfiintat. general. familiilor Ternisien. principe. Quennehen si altora. de vreme ce am invatat carte. regimentul era comandat in 93 de colonelul Le Comte. Totodata semi-brigada aceasta s-a distins in luptele de l a Lincelles si Contray unde am fost inaintat locotenent.

Ma recunoscuse. Pentru aceasta insa. Cred ca intelepciunea mea va fi apreciata in imprej urarea aceasta. era din pricina mijloacelor de comunicatie foarte reduse. a voi lua cu mine. Unul din aceste cercuri. Cu toate acestea cim pia era in mare parte stearpa. la citeva leghe de frontiera. Daca am pus noua zile ca sa fac drumul acesta. iata o situatie care ar fi putut pricinui o sumedenie de incurcaturi neplacut e. mai cu seama ca se implinisera treisprezece ani d e cind traiam departe unul de altul. cuprinzind electoratele din Saxa si Brande nburg. Nu posedam decit slabele economii ale soldei si voiam sa cheltuies c cit mai putine parale. purtind pe cap o palarie de paie impodobita cu funde galbene. in fata trasuricii se afla o femeie inalta bine facuta. apoi confederatia german ica in 1815. Cit timp sa fi trecut oare de cind nu ne-am m . adica hanul de la cotitura. In sfirsit. situat in districtul Postdam. bineinteles daca nu avea de urcat un dea l. am putut retine citeva cuvinte germane. mai tirziu. Natalis. cu ochii ei ma ri si vioi si cu patul ei negru care incepea sa incarunteasca pe la timple. Intr-adevar. dupa ce am strabatut cele o suta ci ncizeci de leghe ce o despart de Franta. stejarii. femeile au ochii mai ageri decit noi si inima mai simtitoare. pe la 1806. Mergeam pe jos indreptindu-ma spre un han ca sa iau masa. cu o bluza scrobita s i o fusta vargata. La granita aceasta am ajuns la 16 iunie. nu prea avearii b ani in punga. sub protectoratul lui Napoleon. Am sarutat-o prelung pe gura si pe obrajii ei pirliti de soare si va rog sa ma credeti ca si ea m-a strins la piept si m-a sarutat cu aceeasi caldura cu car e am sarutat-o. Ori cine isi poate inchipui bucuria pe care a m simtit-o vazind pe sora mea. in schimb acu m vremea se incalzise. O ! ce bine imi pare ca te vad. Noaptea fusese foarte racoroasa. Soarele uscase roua de pe cimp si pasarile ciripeau voioa se pe fagii. Sora mea nu se schimbase aproape deloc si-mi amintea pe mama. Eram ingrijorat mai ale s ca Irma era departe de Franta. Toaleta acestei femei era foarte curata si se vedea cit de colo ca facea parte din imbracamintea ei de zile mari. Germania er a impartita inca in zece cercuri. Am mers mai mu lt pe jos decit cu caruta si aceasta fiindca la drept vorbind. ex act in stare sa faca doua leghe pe ora. districtul Brandeburg si districtul Post dam. astepta o trasurica la care era inhamat un calut slab. noi remanieri au faurit confederat ia Rinului. in partea de sud-vest. ea va trebui sa parasea sca pe stapina ei. voi vedea.Pe vremuri. daca razboiul ar fi fost declarat . Intr-un asemenea caz e mai bine sa fii in tara ta. purta pe atunci numele de cercul Saxei de Sus. Am spus aceasta pentru ca sa se stie unde se afla oraselul Belzingen. de vreme ce razboiul putea izbucni dintr-un moment intr-altul La granita districtului ani avut o surpriza placuta. se repezi la mine exclami nd: Natalis ! Irma! Era chiar sora mea. Deodata ea deschise bratele si pina sa-mi vin in fire. lucru explicabil din pricina climei aspre. doamna Keller. La poarta hanului. Din fericire in timpul sederii mele in garnizoana de la frontiera. Electoratul de Brandenburg trebuia sa devina mai tirziu una din provinciile Prus iei si sa se imparta in doua districte. si aceasta tocmai intr-o vreme cind razboiul ba tea la usa. lucru de care ma indoiam. Si intr-adevar era o zi mare pentru ea. dupa cum am aflat mai pe urma in cartile de istorie. Si daca sora mea imi va pr imi propunerea. mi-ar fi fost greu sa-mi ascund nationalitatea asa c a nu prea eram privit cu ochi buni. Totusi. astfel ca am putut sa ma int eleg cu locuitorii. imi zise ea. ulmii si plopii care brazdau cimpia. Fireste ca m-am ferit sa spun ca sint sergen tul major Natalis Delpierre. O franceza in mijlocul germanilor. Ca s-o pot vedea am cerut acest concediu de la regiment. Femeia se uita lung la mine si eu pr iveam cum ma examina. hanul de la Ecktve nde. Am impresia ca-mi aduci pu tin din aerul placut din Picardia.

. e o femeie muncitoare si curajoasa ca tine. Ea este inca pen tru mine domnisoara domnului si doamnei Acloque. Si stii ca e insurat cu fata lui Matifas.. Oricum.. Ai dreptate Natalis... Mai ales acum cind se vorbeste de razboi. Si Letocard mi-a spus ca Firminia e sanatoasa dar ca muncesc mult. nu e asa ? Da.. e cu cinci ani mai in virsta ca tine si cu patrusprezece ani mai mare ca min e. Natalis. Bine. Ce vrei ? are patru copii. Irma. draga mea.. de-a lungul soselei. i-am.raspuns. Si iata-ne pornind amindoi. Si pentru ce.. Ce mai face Firminia ? E bine. m-au parasit si necazurile. fiindca spionii germani au urechi foarte bune. E ceva. Sora mea isi luase acum infatisarea ei vesela si-mi puse tot felul de intrebari in legatura cu familia noastra. Dar tata si mama mi-au vorbit asa de frumos de ea. oamenii aceia cumsecade din S aint-Sauflieu. Natalis. De altfel ce insemnatate are oboseala cind stii ca vei ii bine primit la sosire. ma rog ? Fiindca faptul ca sint militar mi-ar putea produce aici oarecare neplaceri. incit amintirea ei -mi-a ramas intiparita pe veci in minte. iti fagaduiesc ca te voi asculta. nu eram de cit un copil. Si tu ?. Da.. vei fi bine primit si toti te vor iubi asa cum ma iubesc si pe mine. Treisprezece ani de cind nu ne-am mai vazut.. la Charleville. O ! eu. Fii linistit ! Si daca vrei sa ma asculti. Natalis. Din fericire barbatul ei e cum se cade si muncitor.. De. E mult.. Bine. ca n-as recunoaste-o. mai ales ca am avut parte de un timp frumos. Irma ! Da. Cind s-a maritat acum vreo douazeci si cinci de ani. brat la brat. e lucru suficient de grav pentru un france z de a se afla in Germania.ai vazut ? Treisprezece ani. Si o sa faci foarte bine. O ! Buna doamna Keller ! Stii surioara. Natal is. Cine ar fi putut crede ca micul pazitor de giste din Grattepan che va deveni sergent major ! Dar nu trebuie s-o strigi prea tare. surioaro ? am intrebat-o. Aici trebuie sa fiu numai fratele care a venit sa va da pe sora lui. Sa parasesc pe doamna Keller. Auzind raspunsul Irmei am hotarit sa amin pentru mai tirziu discutia aceasta . in sfirsit. Totusi. in privinta suferintei pot sa spun ca n-am cunoscut decit durer ile altora ! De cind am parasit Grattepanche. A ! cu fata batrinului din Fonencamps ? Da. Nu mai e asa tinara. are si ea necazurile ei de care ar fi putut fi scutita la virsta ei. . Am primit mai deunazi stiri de la ea prin vecinul nostru Letocard. Cred ca-1 mai tii minte pe Letocard ? Fiul rotarului. Natalis ! Cind vei vedea-o vei intelege si tu de c e nu pot s-o parasesc. treisprezece ani.. Si dupa cum vezi am picioare zd ravene. E drept ca se imbata din cind in cind. ca sa vezi pe cei din jurul tau ca sufera cind tu nu le poti da nici un ajutor. E drept.. care a venit acum citeva zile. Trasaturile surorii mele capatara o expresie plina de durere si Irma mi-a ra spuns asa cum prevedeam. Chipul surorii mele se intunecase iarasi si fara sa tina seama ca nu-si sfirsise fraza Ai calatorit bine'? Da. vei veni cu mine in Franta. La fel ! Si esti sergent major ! Dar stii ca asta e o mare onoare pentru familia noastra ! Ai dreptate Irma. Si ce mai faci.

In vreme ce vorbeam. nu am spus lucruri compromitatoare. Sa mergem deci ! N-ai nimic de platit la han?. Multumesc Natalis. La urma urmei. O ! ce baiat bun ! In afara de aceasta o iubeste mult pe mama lui. O ! ar fi fost de prisos. nascuta in 1747. Nu ma mira. unde domnul Keller se indeletnicea cu transportul de marf . nu traieste decit pentru ea. care m-a pus la curent cu viata ei. am platit. asa ca putem sa mergem. rezemat de usa. si mai ales ce mama e si acum. Hangiul acesta era un barbat inalt si gras. O sa mergi mai repede ca mine ? Fireste. multumita celor ce stiam si mai ales celor ce am aflat de la ea... O ! eu Natalis o sa merg mai repede. s-a schimbat mult de-atunci. as fi mers mai departe ca sa te intimpin. vazusera micsorindu-se in fiecare an averea lor in urma multiplelor cerinte a le vietii. Poate ca nici nu auzise c onvorbirea noastra. v eti cunoaste si d-voastra tot ce priveste familia Keller. lasind copila singura pe lume. tragea cu urechea sa auda ce vorbim.. niste o chi mici si iscoditori. era posibil nici sa nu -si dea seama ca vin din Franta. Am ai ci citiva creitari. Tu ai venit cu trasurica asta ? Da. Atunci sa mergem. Sa-1 vezi cum munceste si cum se si leste sa inlocuiasca pe tatal lui care a murit acum cincisprezece luni. Natalis. Ne-am urcat in trasurica. Sa mergem. In conditiile acestea fetita fu luata in serviciul domnului Keller care veni se in Picardia ca sa faca negot.. Natalis. fara sa faca macar un gest . Cu toata repeziciunea cu care m ergeam. proprietarul hanului Eck-twende.. In 1765 amindoi murira aproape in acelasi timp Fata lor fusese luata de o matusa batrina care a murit si ea. Lucrul acesta mi-a fost foarte neplacut si mi-a parut rau ca am stat in apro pierea lui... zise atunci Irma. O clipa. Timp de optsprezece luni ea statu cu el . un nas turtit si o gura cu adevarat cit o sura. in sfirs it. Si daca scrisoarea pe care ne-ai trimis-o ne-ar fi sosit mai devreme. dup a cum si ea nu traieste decit pentru el.. daca nu pricepea franceza. dupa cum am mai spus. draga. avea o figura uricioasa. Ce sotie a iost ea. III Doamna Keller. La ce distanta ne aflam de Belzingen? Cinci leghii. Hangiul se uita la noi.1a Ami ens si in imprejurimi. Natalis. Am luat haturile si am pornit in goana mare. Il iubesc de pe acum. avea un exterior neplacut. Domnul si doamna Ac-loque. facea parte dintr-o familie d e mici proprietari. avea pe-atunci patruzeci si cinci de ani. De altfel. as face drumul acesta in doua ore.. Si Irma ii arata trasurica ce se afla in fata hanului.Biata femeie. am mai stat de vorba cu Irma. Or iginara din Saint Sau-flieu. De aceea. Nu l-am vazut niciodata Irma si ard de dorinta de a-I cunoaste. parintii ei. fiindca n-o sa merg pe jos. Am plecat devreme de acasa si la sapte precis eram aici. Si fiul ei ? E cel mai bun fiu care poate exista pe lume. oameni foarte modest i. Daca as fi singur..

comitatul Mark si o parte a Gueldrei. intreprinzator si foarte inteligent. dupa ce-si cedase fondul de comert pentru un blid de linte. ura pe care le-a inspirat-o mai tirziu revendicarile nationale intretinute prin treizeci de ani de razboi. do mnul Keller se silea sa faca pe nevasta lui sa nu simta ca si-a pierdut national itatea. care avea p e-atunci nouasprezece ani. daca nu s-ar fi iscat un eveniment grav care a tulburat viitorul citorva mii de familii dintre cele mai muncitoare din Franta. Domnisoara Acloque consimti. Vesnic indatoritor. batrina mat usa. nu po seda pe Rin decit ducatul de Cicves. pe la 1771. Iata cum : Cu un secol inainte. in Germania si in special in Brand enburg. Da. Acolo au fost primiti cu bine de electorul Prusier si au fondat citeva c olonii infloritoare. Pe vremea aceea. omul isi spune ca se va inapoia in tara de indata ce imprejurarile ii vo r ingadui. Casatoria fu celebrata la Saint-Sauflieu. Pe vremea aceea. Manufacturistii. Ea voi sa se consacre in intregime educatiei acestui copil. muncitori de tot felul. Tatal nostru fu sese intrebuintat si el uneori de domnul de Acloque pentru diferite. asa ca ea il iubi foarte mult. agricultori. sora mea Irma. Casnicia aceasta petrecu numai zile fericite. Domnul Keller era un barbat serios. in Olanda. N evasta si fiica lui se interesau de situatia tatei si fiindca de la Grattepanche pina a Saint-Sauflieu. Sotii Keller erau protestanti si fiindca tineau foarte mult la religia lor. Dupa un an de la casatoria lor. Barbat ul ei se purta bine cu ea. ceea ce in toate timpurile a fost un lucru rar.uri. Am spus ca domnul Keller avea singe francez in vine. De aceea. care s-a ridicat la rangul de regat abia la 1701. Stramosii do mnului Keller erau niste comercianti iscusiti si cinstiti care ar fi prosperat. Dar. Doamna Keller parasi Picardia peste ci teva luni si trecu granita impreuna cu sotul ei. Lucrul ace sta s-a vazut lamurit de altfel cu ocazia revocarii edictului din Nantes in 1685 . Tocmai in aceasta ultima provincie situata in apropierea Olandei. isi cauta refugiul familia Keller. in Elvetia. O intreba deci pe domnisoara Acloque daca ar cons imti sa devina sotia lui. ea a preferat exilul. parasira Franta ca sa se i mbogateasca in Anglia. Ce s e va face ea dupa acest ultim sacrificiu ? De aceea doamna Dufrenay.. D omnul Keller avea o oarecare avere care nu putea decit sa creasca prin sirguinta si priceperea lui in afaceri. domnisoara Acloque o intilnea adeseori pe sora mea pe care o iubea mult si ii facea chiar mici surprize. un baiat. Doamna Keller nu avu ocazia de a se cai de alegerea pe care o facuse. Citva timp dupa nasterea acestui fiu. Sora mea primi bucuroasa propunere a doamnei Keller. de indata ce afla de moartea parintilor nostri si ca eram lipsiti de orice ajutor. fara indoiala. Si ca atitea altele. doamna Keller o lua pe Irma la ea cu toate ca aceasta intrase i n serviciul unei persoane din Saint-Sauflieu. se instaleaza in strainatate unde isi creeaza noi relatii si mai ales noi interese. in asteptare. Aici ea isi crea o industrie si isi relua in acelasi ti mp comertul intrerupt de revocarea nedreapta si deplorabila a edictului lui Hen . propunere pe care nu o regreta niciodata. nici o chestiune de interes n-ar fi putut face din ei niste renegati. trebuia s-o vinda. Prusia. familia Keller a avut si ea de ales intre a parasi tara sa u de a-si renega credinta. Domnisoara Acloque sovai. doamna Keller nascu la Belzingen. de care va fi vorba in povestirea de fata. francezii nu nutreau fata de germani. intra in serviciul familiei Keller. Si apoi casatoria aceas ta nu trebuia oare s-o faca sa piarda calitatea ei de cetateanca franceza? Drept orice avere ea poseda o casuta pe care in cazul acesta. servicii. s-a intimplat cu multe familii in detrimentul Frantei. familia Keller locuise in Lorena franceza. deoarece trebuia sa paraseas ca Saint-Sauflieu si Picardia de care se simtea legata. Ca atitea familii. Si lucru acesta. Doamna Keller o c unoscuse pe Irma ca fetita cind ea insasi nu era decit o copila. ii daduse zor ca sa ia o hotarire. simtind ca i se apropie sfirsitul si temindu-se de situatia in care se va a fla nepoata ei. negresit cu intentia de a se mai intoarce . Familia Keller parasi deci Lorena. prin stramosi. Anii trec si pe urma ramine in tara lui adopti va. nu e departe.

Doamna Keller iubea foarte mult Franta si niciodata nu parasise speranta de a o mai revedea. I se taceau tot felul de neplaceri. avea un suflet cu adevarat de francez. Chiar in Belzingen se nascu fiul ei. Nu era oare limba stramosilor lui. Pe la 1760. domnul Keller isi tinuse angajamente le cu buna-credinta. domnul Keller. in cazul insa ca doamna Keller ar fi ramas la Belzin gen. Ea facea parte din familie si era tratata ca atare de acesti oameni cum se cade. Iata ce mi-a povestit sora mea. Primele cuvinte pe care le ingaimase ca mic. in afara de o serie intreaga de nenorociri. prusac prin tata. dinsul era incurcat intr-un mare pro ces cu Statul Prusian. Cu timpul. incrucisindu-se cu locuitorii de pe acolo. oricine o putea gh ici. Daca doamna Keller ar fi parasit Germania. fiindca limba aceasta se vorbea de obicei in casa din Belzingen.. erau cuvinte frantuzesti. ci ca o tovarasa. limba aceasta lorena atit de franceza si a carei vecinatate cu frontiera germana nu i-a alterat puritatea ? Si nu era numai ca doamna Keller hranise pe copilul acesta cu laptele ei dar si cu propriile ei idei. Intr-adevar. Din primele incasari. o avere pe vremea aceea si pierderea acestui proces insemna pur si si mplu ruina lui. d esi doamna Keller si sora mea Irma invatasera in curind sa se slujeasca de limba germana. insarcinat cu ni ste furnituri pentru guvern. fiindca era un om cinstit. Judecatorii prusaci au d at dovada de prea multa rea-vointa. La inceput. desi prin ma ma avea singe de francez in vine. ceea ce ii perm ise sa ofere domnisoarei Acloque o situatie pe care nu putea s-o gaseasca la Sai nt-Sauflieu. Doamna Keller. De aceea. Ea nu ascundea fericirea pe care ar fi si mtit-o revazind pamintul ei natal. Nu spusese mama". dupa moartea sotului ei. nime ni nu o considera ca pe o servitoare. Acest Keller reusi in negotul lui. o umila si modesta priet ena. Fara indoiala. tinarul a cesta. cind domnul Keller murise. moartea aceasta neasteptata a avut ca rezultat sa amine intoarcerea familiei Keller in Franta. Doamna Keller il hranise cu laptele ei. in vreme ce t rasurica ne ducea spre Belzingen. ar fi parasit bucuros Germania ca sa vina sa se stabileasca in tara nevestei lui. Dar mai trebuia sa munceasca inca vreo c itiva ani. Totusi. continua procesul in speranta de a-1 cistiga. Irma si-ar fi facut o adevarata placere sa vina in Franta. Procesul a durat multa vreme. Ar insemna sa mor de durere imi zise ea. ca astfel sa asigure o situatie convenabila sotiei si fiului sau. Si cu toate astea.. du pa ce ar fi realizat o suma oarecare. sora mea ar fi stat cu ea. Copilaria micului Jean Keller a fost asadar leganata cu cintece din tara noa stra. Am inteles ca nimic pe lume nu va putea indupleca pe sora mea sa vina cu min e. putuse sa despagu beasca pe asociatii lui. Cit despre pozitia Irmei. incit domnul Keller se vazuse nevoit sa se adreseze judecatorilor din Berlin. Se stie de altminteri ca nu e bine sa pledezi impotriva guvernelor. unul din Keller. toate familiile acestea se amestecara. din generatie in generatie. marturisesc cu o emotie care ma face sa-mi bata si acum inima. Dupa terminarea lui. Dimpotriva. Tatal lui nu se gindi niciodata sa se opuna. ci maman!". Si. De vreo doi sau trei ani. insa guvernul iiu voia sa-i restituie garantia pe care o depusese care constituia aproape intreaga lui avere. Acestea erau lucrurile pe care mi le spusese sora mea pe drum. Era vorba de vreo douazeci de mi i florini. Bituat in Prusia. Din nefericire murise acum cincisprezece luni. Sa ma despart de doamna Keller. vazind-o pe Irma in tara asta care era gata sa se ridice . riscase in aface asta. in care traia sufletul mamei lui. asa ca acesti fosti fran cezi devenira cu timpul supusi germani. avea de gind sa se intoarca in tara ei pe care o iubea atita. parasi Gueldra ca sa se stabileasca in oraselul Belzingen.ric al IV-lea. indiferent de tara in care ai fi. Ea ingrijise pe copilul doamnei Keller cu un devotament rar. El auzise mai intii l imba noastra. de vreme ce stapina ei era nevoita sa ramina la Belzingen pina ce-si va termi na treburile. fonduri care ii fusesera incredintate. Domnul Keller nu se opunea. impreuna cu toata averea lui .

Taranii poarta redingote albastre. Irma. domnul Jean? Da. Si pe cine ? Patria. nu te gindesti sa te insori. Marturisesc ca femeile care palavragesc imi sint nespus de neplacute. am regasit trasaturile ei de odinioara. Pe c ind era tinara inca. in schimb doamna Keller era o persoana plina de bu . izbea in primul rind gravitatea fizionomiei sale. simteam o mare neliniste in suflet. Ceea ce mi-ai spus acum imi face o deosebita placere. Era casa doamnei Keller. Natalis. ar semana oarecum cu calugaritele noastre.. Frumoasa ? Da.. jiletce rosii si gulere inalte. Nu eram oare fratele Irmei ? Am inteles numaidecit ca situatia surorii mele nu e ra deloc inferioara aceleia pe care mi-a descris-o ea. unde in 1813 francezii s-au luptat cu prusacii.. daca voi putea. Uitindu-ma la doamna Keller. Belzi ngen este situat la poalele unui munte si are o pozitie din cele mai pitoresti. nu e asa ? Da. draga mea ! Oare ce-i trebuie mai mult unui soldat ? IV Belzingen. Doamna Keller mi-a adresa t un zambet foarte afectuos si domnul Jean mi-a strins cu putere miinile .. Natalis. Am ajuns aici impreuna cu sora mea pe la ora zece dimineata. Natalis. Marturisesc. Femeile cu fustele lor lungi si scufi tele lor albe. in tinutul acesta te-ai crede in plina inima a Olandei. Cel putin in co stumele acestea i-am vazut pe tarani pe drum. caci daca se declara razboiul. Te pomenesti ca-se insoara. O sa ramii cu noi in tot timpul concediului. Nu am uitat o clipa binele pe care mi 1-a facut familia d-voastra si Irma a avut mare noroc ca a in trat intr-o familie atit de cumsecade. Daca mama lui s-a maritat cu un german. Jean se inso ara cu o frantuzoaica. Stia sa asculte. cu toate lacrimile pe care le varsase de la moarte a sotului ei. Cit despre primirea care mi-a fost facuta oricine si-o poate inchipui usor. Si mie ! dar tu. Locuitorii de prin partea locului se indeletnicesc cu comertul de vite si de cer eale.. desi avea o infatisare modesta. gravitate care n-o parasise nici acum. Cu o germanca? Nu. imi zise el. Si cu cine se casatoreste ?. care n-au nimic calugaresc in ele. Dar daca parul ei negru incaruntise pe alocuri. Cred ca nu e mult sa stai citeva saptamini cu sora d-tale mai ales ca n-ai. nefiind una din acele femei care trancanesc toata ziua verzi si uscate. este un orasel situat la vreo douazeci de leghe de Berlin. daca n-ar purta pe uma r niste fulare mari colorate. Ei bine. ne place sa credem. domnule Jean. ca o icoana. Eu ? Nu ai lasat pe nimeni. ca-ti vei petrece aici concediul. te simteai in largul tau. nu era putin lucru..impotriva noastra. ca am pregatit mai dinainte acest compliment asfel ca sa nu ram ina ca un gura-casca de indata ce voi intra in casa doamnei Keller. atit mamei cit si mie. Domnule Delpierre. se poate sa iei parte in curind la o nunta. Era de priso s insa deoarece cum intrai in casa aceasta primitoare. Da. in Franta ? Ba da. infatisarea ei era senina. fireste dar si cu d-voastra. si tocmai aceasta ne pricinuieste atita bucurie. Un foc tainic mai str alucea intr-insii. i-am raspuns.vazut-o de vreo treisprezece ani. in apr opierea satului Hegelberg. Aveam si de ce. Calit atea mea de francez contribuise in buna parte la primirea aceasta cordiala. Frumusetea ei nu se schimbase cu anii. oc hii ei nu pierdusera nimic din vioiciunea lor de altadata. care mi -au ramas intiparite adinc in minte. Peste citeva cl ipe mai tirziu. trasurica' noastra s-a oprit in fata unei casute foarte curata s i foarte atragatoare.

trebui sa se inapoieze acasa spre a lua conducerea casei. chiar cind sint politicosi. asa cum simt. gospodaria si mai ales felul cum se gateau bucatele . drepturile ei erau atit de sigur e. te atragea imediat. Un lucru care mi-a placut de asemenea foarte mult. Semana mult cu mama lui. Eram in familie. nu e asa ? Eu cind strigam : Pas alergator. La urma urmei. Ii placeau compatriotii nostri. nu au nici o legatura directa cu guvernul. si nu calatoria asta in Germania o sa ma faca sa-mi schimb p arerile. e ca doamna Keller. Vedeti ca soarta familiei Keller depindea de acest proces. Fiecare cu calitatile lui. in clasa de sus. nu vorb ea decit limba franceza. placea mult cu aerul lui grav. Ii placeau cartile si muzica . Serios ca si dinsa. Din nefericire. se interesa foarte mult de toate lucr urile ce priveau Franta. Mie. ca si cum ar fi fost cr escut in Franta. Nu se simtea bine decit la ea acasa.. Ce pacat ca domnul Jean Keller. nu m-as op ri niciodata cu laudele la adresa. dupa cum am constatat in curind. In ziua aceea. de obicei. care se gindea mult inainte de a vorbi si care era foarte priceputa in a faceri. a comerciantilor si de aceea il supara.. avea parul brun si mustatile la fel si ochii negri. In afara de asta. tot greul afacerilor cazuse pe capul lui. mars" soldatilor mei. Astfel casa ei avea mobilierul aidoma ca cel al caselor din Samt-Sauflieu. constatare pe care eu n-as fi putut s-o fac pentru simplu motiv ca n-aveam nici o cultura. in timpul cind ma aflam in garnizoana la frontiera. Domnul Jean avea pe atunci douazeci si patru de ani. lui curgea singe nemtesc. Ceea ce trebuie sa se retina insa e ca. incit nu putea sa piarda procesul. Daca nu am simpatii pentru germani.. Genul acesta de femei imi este foarte simpa tic si nu pot suferi pe acelea care nu se simt bine decit departe de casa lor. nu asa de puternica. Sora mea Irma se afla l . lui. Aptitudin ile lui nu se margineau numai in ramura comertului. Trebuia sa-1 urmareasca cu atentie si. Dar in privinta aceasta era asemenea reginei aceleia prusiene care. Felu l cum era rinduit serviciul. in loc sa fi fost numai pe jumatate francez. Cu toate ca in vi nele. Avea o voce frumoasa. era nevoit sa plece in dese randuri la Berlin.. asa cum sufe ra toti tinerii. primitoare si placu ta. Iata felul cum eram tratat. fireste. pe care ii cauta si car ora le venea in ajutor ori de cite ori se ivea prilejul. De altfel.... e ca i-a m vazut de aproape. ca a mea. nimeni nu se putea plinge ca nu m-a auzit ! Dar sa rev enim la domnul Jean. Stateam linga doamna Keller. caci situatia era destul de incurcata. dar mai placuta. deoarece era indatoritor si serviabil.. de la moartea tatalui sau. nu avea decit un singur scop : sa puna ordine in afacerile mamei lui si apoi sa se retraga din c omert. am prinzit la masa comuna. Era un tinar cu o statu ra inalta. Nu-si pierdea timpul palavragind cu vecinii si fugea de cunostinte. apartinea clasei industriasilor. Oare stia limba germana ? Fireste si inca foarte bine. La moartea tatalui sau. fara sa dispretuiasca apucaturile germane. dar f rancezii au altele. spir itul lor arogant iese intotdeauna la iveala. care indeletnicindu-se cu negotul si cu afacerile. Trebuia sa munceasca din rasputeri. n-avea nimic din asprimea teutona . priceput si muncitor. nu era in intregime ! Ce vreti ? Spun ceea ce gindesc. Nu tagaduiesc calitatile lor. mi-a placut mult de indata ce l-am vazut si daca va avea cindva nevoie de cineva care sa-i fie d evotat cu trup si suflet. nu parasea decit rareori caminul ei. apucaturile lui erau foarte linistite iar firea lui sincera. domnul Jean. Citea toate stirile din Franta. din care facea de predilectie subiectul lui de conversatie. Daca ar fi sa ascult de glasul constiintei mele. asa cum trebuie sa fie cu toata lumea. Il facea sa sufere morga functionarilor si a militarilor. ori care ar fi fost reaua-vointa a judecat orilor. fara sa rationez..n-simt. pastrase citeva din obiceiurile Picardiei. in afara de asta. ca sa nu neglijeze nimic. inainte . Doa mna Keller gasi intr-insul un ajutor inteligent. Domnul Jean era un tinar foa rte invatat dupa cum mi-a spus sora mea. dimpotriva.. apoi persoana aceea nu va fi decit Natalis Delpierre ! Mai adaug ca domnul Jean se slujea de limba noastra. toate astea imi amintea de Picardia. ceea ce-mi trece prin gi nd. la douasprezece. care era pe-atunei student la Universit atea din Goetting. procesul pe care il avea cu Statul nu parea deloc ca se v a termina asa curind.

Sa ne superi. Cred. n-ai mai facut nici o campanie ? Nu. daca as sti ca nu va supar. mama... Si intentionezi sa-l petreci aici. nu aveam invatator la Grattepanche. relua domnul Jean. cind Natalis o sa va cunoasca mai bine n-o sa mai aiba ideile astea. Nu stiam cum sa-i multumesc. imi puse tot felul de intrebari. Ti-o repet.a locul ei obisnuit. la varsta de treizeci si unu de ani. Dar era mai bine sa nu se vorbeasca de lucrurile acestea triste tocmai azi.. doua ore seara. Spune-ne ceva de campaniile d-tale. e ca atunci cind e vo rba sa scriu sint ciung de ambele brate. i-am raspuns. nici sa citeasc a ! Ei bine. cu arma pe umar si. Si ai vazut pe Washington ? Asa cum te vad pe d-ta. stai aici cit vrei. adauga domnul Jean. nu stie nici sa scrie. de aceea domnul Jean. Irma a fost una din cele mai bune eleve ale mame . in sfirsit ne vom sili sa te invatam.. si cu m contele de Rochambeau batuse pe lordul Cornwallis. erai atit de ocupat incit n-ai avut niciodata timpul sa scrii un rind surorii d-tale. raspunse doamna Keller. de dificultatile pe care le-as fi putut intimpi na in timpul calatoriei. Am trebuit sa povestesc atunci tot ce stiam de batalia de la Yorktown. S-a vorbit de calatoria mea. cred ca va' fi de-ajuns. Am ghicit ingrijorarea doamnei Keller si a fiului ei cu privire la cele ce se pregateau. Ei bine.. Nu stii sa scrii. Nici sa citesti ? Nu.. domnule Jean. te vom invata noi.. doamna ? Da.. Am trait m ereu cu ranita in spinare. m-a intrebat domnul Jean. avea niste miini si niste picioare de urias ! E drept ca lucru acesta m-a impresionat mult la generalul american. de starea in care se afla tara. nu e asa ? Da.adauga domnul Jean. Da. Natalis. ma insarcinez sa te invat sa citesti. in sfirsit mi-am luat inima in dinti. eu. Si de cind te-ai intors in Franta. atunci ca la sora d-tale. Vei fi aici ca la d-ta acasa. O ! domnule Keller eu n-am avut niciodata casa mea. vei avea oare timp? Doua ore dimineata. Era un barbat cu adevarat maret. Regimentul Royal-Picardie s-a mutat din garnizoana in garnizoa na. nu pr ea ai timpul sa inveti carte intre doua etape. daca preferi. i-am raspuns. in cazul ca razb oiul ar fi izbucnit. d-ta fratele Irmei! Scumpa doamna. Eram foarte ocupati. Dar bine. alaturi de domnul Jean care statea in fata mea. de trupele ace stea in mars spre frontiera Frantei precum si cele prusiene si austriece. Iata cum se face-ca un sergent ma jor. nu e asa ? Da. sora mea. imi zise el. Natalis. Ai un concediu de doua luni. daca nu am scris surorii mele. Ai luptat in America? Ai intilnit acolo pe marchizul de Lafayette francezul acesta erou care si-a pus averea si viata in slujba independentei. Pe vremea cind eram copil.. dupa cum iti poti inchipui. Spre marea mea parere de rau marturisesc ca nu stiu. zise. insasi Irma parea oarecum plictisita.. doua luni. ca sa schimbe discutia. Cred si eu. Pe urma am sa te invat sa scrii. zise doamna Keller D-voastra. i-am raspuns. Auzind imputarea aceasta m-am inrosit. Ca la mine acasa. fiindca la urma urmei nu aveam de ce sa-m i fie rusine.. Natalis. Natalis ! exclama domnul Jean. in acelasi timp am sa-ti dau si teme.. admitind chiar ca parintii mei ar fi dispus de ce va parale ca sa ma dea la scoala. si in timpul celor doua luni de concediu. Domnule Jean. Intere sele familiei Keller riscau sa fie compromise pentru mult timp. domnule Jean.

Ce puteam sa raspund la o propunere facuta cu atita bunavointa ? Fie. Ce gol in mintea lor. primesc. De aceea toti salutau pe domnul Jean si eu raspundeam respectuo s la salutul lor desi nu mi-era adresat personal. ii vad inca. nimeni nu s-ar fi indoit de cistigul cauzei noastre. noua intr-un orasel este un eveniment. domnule Jean.i. Natalis. Azi. In imprejurarea aceasta agentii statului au avut o purtare nespus de urita. Lucrul acesta nu se poate intimpla ! am exclamat indurerat. ne este interzis de a inainta peste gradu l de capitan.. e frumos dar cum o sa inaintezi mai departe? Cum o sa devii locotenent.. in familia Keller. colonel ? Nu e pacat sa ramai pe loc din pricina ignoratei? Vezi dumneata domnule Jean nu numai ignoranta m-ar opri in loc ci chiar regulamen tele. Si iata in ce fel. dar simt ca sint preveniti impotriva unei familii care are legaturi cu Franta. daca un proces merita sa fie cistigat. Ce intuneric in creierul lor. Egalitatea ! Iata un cuvint pe ca re Germania nu-1 cunoaste inca. Noua astora oamenilor din popor. O fig ura. intr-adevar. peste opt zile. si. pentru ca sa aj ungi pina acolo unde te poate conduce cultura. o plimbare frumoasa. pe drumul care ur ca spre Hagelberg. Ne-am inteles. agentii acestia nu sint judecatori ! Magistratii insa treb uie sa va dea dreptate si nu-mi vine sa cred ca veti pierde procesul. De abia am mai avea cu ce sa traim. la Brandeburg. atit eu cit si domnul Jean. Ce oameni cumsecade. Intotdeauna se poate pierde un proces oricit de dreapta ar fi cauza lui ! Mai al es cind e rea-vointa la mijloc. Furniturile au fost predate la timp iar domnului Keller fiind prusac i se cuveneau pe linga beneficii si re stituirea garantiei. In definitiv nu aveam mare lucru de vazut. primesc. am inceput sa invat carte. Am vazut pe judecatorii nostri. Si apoi nu vei putea sa inaintezi in grad ! Iata-te sergent major. Dar bine.. Vorbeam mai mult. priveam. un om trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. Gindest e-te numai cite lucruri trebuie sa ignore bietii oameni care n-au invatat carte. Trebuiam sa fac cinste vechii politeti franceze. La d-voastra acum. Pina in prezent. vei cunoaste alfabetul int reg. nu stiu ce sa mai cred.. Fii deci egalul acelora care stiu carte. t oti oamenii sint egali. El mi-a povestit cu dea amanuntul procesul. Ceea ce am observat insa indeobste. Dupa acee a o sa ne punem pe lucru. Domnul Jean relua : Vezi. la moartea tatei. Si acum findca am terminat masa sa mergem sa facem o plimbare. nu s-a putut. Daca pierdem procesul acesta vom fi aproape ruinati . Acum cinspreze ce luni. Ce mi-a vorbit oare domnul Jean in timpul plimbarii noastre ? Fireste ca de toate lucrurile care preocupau familia lui si mai ales mi-a vorbit de procesul p e care il intentase statului si care nu se mai sfirsea.. este atentia cu care ma fixau oamenii. am adaugat. capitan. decit. E o nenorocire tot atit de mare ca a-ceea de a fi lipsit de un organ. Dar revolutia din '89 a proclamat egalit atea in Franta si va face sa dispara vechile prejudecati. doamna si daca n-o sa invat bine sa ma pede psiti. Pe mine nu ma inspaiminta ruina.. erau foarte putini care nu cunosteau familia Keller. Am mai observat de asemenea ca domnul Keller se bucura de stima obsteasca. P rintre acei care treceau prin fata noastra. vom incepe chiar de azi. acela e ra fireste procesul Keller. mai ales astazi cind raporturile sint incordate intre cele doua tari. dragul meu Natalis. Ei bine. Natalis. nu e asa ? V Am facut. domnule Jean. adaug . Trebuie sa te asteptti la orice.

sa se inapoieze in Franta pe care n-o poate uita. chiar daca m-as casatori cu o franceza ! Aceasta a fost singura aluzie la planul de care Irma mi-a vorbit vag in curs ul diminetii: Totusi. de vreme ce vii din tara lor . Biata doamna Keller ! Sora mea mi-a vorbit mult bine de dinsa O iubesti mult. Cite lucruri marete n-ai putea fa ce in viata si pe eare nu le savirsesti niciodata. Natalis. mi-ar fi foarte penibil s-o vad intorcindu-se in tara ei. imi zise el atunci pe un ton straniu. far a indoiala si cu atit mai multa tragere de inima cu cit va fi pentru dinsa ! Reu si-voi oare ? Cine poate sti. dupa-masa. am crezut cu cale sa nu starui. Voi ramine cu sora mea. si eu. Acoper isurile lor rosii de tigla. Mama a devenit germana prin casatoria ei. mai intrebi ? Domnul Jean tacu o clipa. nu gluma. Cum doresti. Am priceput ca domnul Jean voia sa ma faca sa cunosc mai deaproape familia lui. in afara de asta tin mult sa faci cunostin ta cu ei. bineinteles in limita mij loacelor mele. si care isi jertfisera viata in serviciul acestei c auze drepte. S-ar fi inrolat printre soldatii contelui de Roc limbeau si s-ar fi luptat cu barbatie ca sa smulga America de sub stapinirea eng leza. si sa-i dau un sfat. Casele straluceau in bataia soarelui. apoi relua : Fara procesul acesta. Cind domnul Keller va socoti de cuviinta sa-mi vorbeasca de proiectele lui v oi sti sa-l ascult cu bunavointa. fiindca sint tinar si voi munci. cu ochii tintiti in zare ca si cum ar fi v oit sa citeasca viitorul. mi-as f i rinduit in asa fel afacerile incit sa-i procur aceasta fericire peste un an sa u poate chiar mai curind. n -ar fi stat o clipa pe ginduri. domnule Jean. Am trebuit sa mai povestesc citeva din ispravile mele i n America. i-am raspuns. I-am strins-o si eu si sint sigur ca domnul Jean intelegea durerea pe care o simteam. Cum poftesti. ca sa nu mai gaseasca modestul confort cu care este obisnuita ! Voi munci. Ne-am inapoiat pe urma in oras. Trebuie sa facem o vizita la niste compatrioti de-ai d-tale. o sa le faca placere vazin du-te.a domnul Jean. mici sau mari. te-as ruga chiar sa vii cu noi. fiindca domnul Jean nu pomeni nimic mai mult. Ma intrebam insa daca nu cumva casatoria aceasta nu . Dar nu prea esti stapin pe viata ta. Dar. Natalis. A ! ce n-asi fi dat ca sa crut de suferinta pe aceste doua fapturi ca re mi-erau atit de dragi. Trebuie sa fii discret cu persoanele care iti arata prieteni e. ai observat cit de prost sint rin duite lucrurile. El imi strinse mina in mai multe rind uri. Fireste. Dar mama i Pina cind sa-i pot fa ce o pozitie trebuie sa treaca ani. straluceau si ele ase menea unor flori in mijlocul verdetii. Am vorbit de diferite lucruri si in special de acelea care ma priveau. simteam o emotie de nedescris s i pe care nici nu cautam macar s-o ascund. as fi putut sa-mi fac o situatie si de vreme ce m ama nu are decit o singura dorinta. In sfirsit acesta este destin ul si trebuie sa te inchini in fata lui. Nu. Natalis. Domnul Jean lauda mult sprijinul pe care Franta 1-a dat americanilor pentru ca acestia sa-si poata cuceri libertatea. dimpotriva Natalis. care stau de multa vreme la Belzingen. admitind cazul ca pierde procesul. doamna Keller nu poate para si Germania ? Ei. N-as vrea sa va incomodez ! i-am raspuns. mai ales in mijlocul tulburarilor pe care le preva d si care vor face sa sufere comertul! Auzindu-1 pe domnul Jean vorbindu-mi astfel. eu si mama avem o vizita de facut. in Picardía . in ciuda celor douazeci si cinci de ani cit a trait departe de ea. pot sa afirm ca domnul Jean si-ar fi facut cu destoinicie datoria. voi ramine german. nu e asa ? Fireste ca o iubesc. in lumea asta. ca daca domnul Keller s-ar fi gasit in aceeasi situatie. am intrebat. Si numai dupa felul cum rosti cuvintele acestea cu o voce care vibra si care-mi mergea drept la inima. Domnul Jean ramase tacut o clipa. care se zareau printre copaci. Dinsul invidia soarta compatrio tilor nostri. Plimbarea isi urma cursul ei. Deodata domnul Jean imi zise : Diseara. domnul si domnisoar a de Lauranay.

Incepind de la snururile bocancilor pina la capela. Acum insa se impurpurase la fata. Era un tinar destul de chipes. Am aflat mai tirziu ca regimentul acesta era aici in garn izoana de vreo citeva luni. Privirea lui era atintita acum asupra unui locotenent care mergea in fruntea pri mei companii. imi zise : Si acum. Locotenentul era unul din acesti ofiteri germani cum se vedeau atitia pe-atu nci si cum se mai vad si azi. ofiterul acesta imi inspira un sen timent de antipatie si chiar de repulsie fara indoiala ca aceleasi sentimente le i nspirase si domnului Jean. ne-am dat la o parte ca sa lasam drumul liber soldatilor. cind am simtit deodata bratul domnului Keller care ma stringea cu putere. Domnul Jean nu rostise nici un cuvint. Nu c unosteam pricina acestei uri pe care am aflat-o mai tirziu. de-un blond roscat. cu ochii albastri si cu o infatisare mindra. nu altceva. Am observat de-a'semenea ca nici ofiterul nu parea in sufletit de sentimente mai bune fata de domnul Keller. VI Aveam un invatator bun. Spunind acestea ne-am intors acasa. intoreindu-se spre mine. dar privindu-1 cu bagare de scama am constatat ca m-am inselat. Pe cind domnul Jean se indrepta spre strada principala. O c lipa. Natalis. Cu toate pretentiile lui de elegan ta parea destul de vulgar. intr-un cuvint e o chestie de meserie. Parea tintuit. patru companii mergeau in pas de defilare. comandat de colonelul von Grawert. Dupa toate probabilitatile. fara sa se clinteasca.la Belzingen un regiment de infanterie. M-am uitat la el si l-am intrebat : Ce este ? Nimic. La inceput domnul Jean palise. Unui soldat ii place intotdeauna sa priveasca pe fratii lui de arme. ca si cum ar fi voit sa ma sileasca sa ramin pe loc. sa ne apucam de carte. regimentul acesta trebuia sa plece in curind sa se uneasca cu grosul arma tei prusace care se afla spre vest. in cele din urma compania trecu si apoi intregul batalion pe care l-am pierdut i n curind din vedere. In spatele muzicii. ceea ce nu e lipsit de interes. Privirea pe care i-o arun case era departe de a fi binevoitoare. Atunci. cu toate astea reusi sa s e stapineasca. Am inteles im ediat ca batalionul acesta executa un simplu mars si nu se pregatea inca sa para seasca orasul. Tinarul of iter dadu dispretuitor din umeri iar domnul Jean imi strinse cu putere mina. Eu si domnul Jean. Si el ramase astfel nemiscat pina ce zgomotul tobelor si al goarnelor se pierdu in departare. Gornistii cintau un mars prusac. cercete zi cu deamanuntul uniforma lor si ii privesti cum defileaza. Am ajuns acum in fata celor dintii case ale orasului. Amindoi nu mai erau acum decit la vreo citiva pasi unul de altul. in urma dislocarilor de trupe. In ce ma priveste. Cornistii ajunsesera in dreptul nostru. M-am oprit asa dar si tot astfel domnul Jean. am auzit in departare un zgomot de tobe. Sa inveti sa c . la so ldatii care se departau. Am crezut ca i se facuse rau. Oare casatoria aceasta nu va crea o legatura care va inlantui si mai mult pe doamna Keller si p e fiul ei de Germania in cazul ca domnul si domnisoara de Lauranay aveau intenti a sa ramina intr-insa ? In privinta aceasta aveam sa aflu in curind amanunte noi . Se uita. Pe vremea aceea se afla. chiar c ind acestia sint straini.va impiedica planul pe care il nutrea de a se inapoia in Franta. Nu mai incapea indoiala ca exista o ura adinca intre acesti doi oameni. Vrei sa vezi felul cum se prezinta. am crezut ca se va repezi asupra locotenentului. Nu stiam daca o sa-i pot face onoare.

Irma. Ochii lui te priveau cu blindete. dovedea numai ca facea parte din clasa aceasta. placerea de a petrec e citeva luni in tara lui.itesti la treizeci si unu de ani. Doamna Keller imi oferi bratul pe oare i l-am dat poate cu stingacie. am aprins-o si am f umat in liniste. in schimb. Din casatoria lui avusese u n fiu pe care familia Keller il cunoscuse foarte putin. domnul de Lauranay pref era sa le pastreze. Negresit ca ar fi preferat sa le vinda si sa se intoarca apoi in Lorena. de indata ce ideile liberale si-au facut ia rasi loc in Franta. Avea o casa frumoasa si atragatoare. Deoarece trebuia sa mergem ceva mai tirziu la domnul de Lauranay. se datora deci parintilor lui. Domnul Jean a dat dovada de multa rabdare pentru care ii sint recunosc ator. N-am avut mult de mers. In schimb. Particula de care se afla inaintea numelui sau. avind treaba acasa n-a mers cu noi. in Ioc sa-si vinda bunurile in conditii proaste. nu plecasera cu intentia de a ra mine mereu in strainatate. ceea ce merita toate laudele. Recomand procedeul aeesta batrinilor scolari de virsta mea. Totusi. fara sa fie nev oie pentru asta de prea multa bataie de cap. Silinta si atentia nu mi-au lipsit. In chipul acesta am invatat sa le citesc si sa le scriu totodata. in ziua aceea am invatat toate vocalele. Legaturile a cestea dainuiau de vreo douazeci de ani. Trebuie sa ai un cr eier de copil. ca masa e ra gata. ca acee a a domnului Keller. in schimb creierul meu nu prea era maleabil. intermediara intre noblete si burghezie si care n-a dispretu it industria sau comertul. M-am dus imediat in odaita mea. Mai mult ca sa-mi intipareasca in minte literele m-a facut sa le scriu cu creionul in repetate rinduri. ci nepoata lui. Din nefericire nu i sa ivit ocazia. insarcinat cu interesele domn ului de Lauranay. e ca mostenise de l a un unchi citeVa proprietati. domnul de Lauranay. Domnul de Lauranay avea pe-atunci saptezeci de ani. stramosii domnului de Lauranay s-au stabilit din nou in Fran ta. daca statea la Belzingen. se stabilira in curind legaturi de prietenie intre cele doua familii. tatal domnului Jean. In urma legaturilor de afaceri intre domnul Keller si domnul de Lauranay. Parul' lui mai mult carunt decit alb. dupa revocarea edictului din Nantes. Domnul Keller. Situata linga aceea a surorii mele. era un batrin foarte simpatic. M-as fi incapatinat chiar sa invat pina seara tirziu. Era un barbat inalt. m-a m spalat pe miini si apoi am intrat in sufragerie. doamna Keller mi-a spus ca domnisoarea Martha nu era fata domnului de Lauranay. Cu toate astea m-am pus cu nadejde pe munca. ceea ce procura domnului de Lauranay. pe care trebuia sa le valorifice. Insurat in Franta. am cerut voie sa astept afara. incadra o figura frumoasa si nobila. Faptul ca mostenise o situatie buna. Domnul de Lauranay ramasese vaduv inca de tinar. daca servitoarea nu m-ar fi instiintat. N-am ramas deci surprins de dife renta lor de virsta. Locuinta aceasta dovedea ca stapinul ei. In clipa in care am intrat. Doamna Keller si fiul ei erau imbracati s i ma asteptau. ceea ce mi s-a inga duit. desi ma simteam foarte mindru si multumit totodata de onoarea pe care mi-o facea fem eia aceasta cumsecade. si nici un nor n-a intunecat vreodata i ntimitatea aceasta bazata pe asemanare perfecta de gusturi si de obiceiuri. De aceea. statea intr-adevar foarte bine. Cina n-a durat deeit o jumatate de ora. tatal lui se ducea sa1 vada in fiecare an. Daca domnul de Lauranay nu s-a ocupat personal cu afacerile. Familia de Lauranay era lorena de origine si de religie protestanta. Apucaturile-i tr adau numai decit pe omul de rasa. ceara aceasta moale pe care se intipareste orice. nu gasise decit cumparatori care ofereau preturi derizorii. s-au ocupat bunicul si tatal lu i. nu e un lucru tocmai usor. in sfirsit. fiul acesta nu venea decit foarte rar la Belzingen. Domnul de Lauranay statea la capatul strazii. pe care virsta nu-1 incd-voiase inca. Cit despre domnul de Lauranay. Pe urma am intrat din nou in casa. pe la ora sapte. daca stramosii lui trebuisera sa paraseasca pamintu l francez. . Am iesit asadar citesi trei. cu niste flori in fata si cu o gradina mare in do s. Mi-am scos pipa din buzunar si dupa ce mi-am umplut-o. umbrita de niste ulmi uriasi. De aceea.

domnul de Lauranay fusese ajutat mult de doamna Keller. ca situatia familiei Keller era destul de compromisa. deoarece nu avu decit cinci ani la moartea tatalui ei. deoarece starea acea sta de lucruri putea autoriza intr-o anumita masura. O urmarea cu incapa tinare pe strada. avu o copila a carei nastere costa viata mamei sale . ofiterul nu se indoia ca fata va fi foarte onorata de atentia lui. facind parte dintr-o familie bogata si influe nta. cred ca n-ati uitat. si inca una grabnica. Dar numai faptul de a vedea numele domnisoarei Martha amestecat in afacerea ace . aceeasi reli gie si aceeasi origine. si nu semana deloc cu femeile pe care le vazusem pin a atunci la Belzingen.Domnul de Lauranay fiul. desi spunea ca nu prea stie bine. se schimbase cu t impul intr-un sentiment de dragoste. Era destul de inalta. In mai multe rinduri fusese cit pe aici sa dea o lectie de bunavointa ofiterului care frecventa societatea buna din Belzingen. Sora mea. Admiram figura ei blonda si serioasa. incit dinsa refuza chiar sa mai iasa din casa. de altfel. intimitatea celor doi tineri. In sfirsit. ci si cu multumirile bunicului. Avea asadar acum. Dar daca nu era gelos. locotenentul Frantz von Grawert. fericirea. Cinta frumos la clavir. exceptind cazur ile cind era nevoita. De cite ori n-a leganat-o Irma pe domnisoara de Lauranay si aceasta nu numai cu aprobarea. cu niste ochi albastri inchisi. domnul Jean nu voia sa se atinga de banii logodnicei Iui. pe drumul de la Belzingen. sa se fi terminat cu bine. de vreme ce n-avea decit sa spuna o vorba pentru ca domnisoara de Lauranay sa devi na sotia lui. Trebuie sa spunem insa ca in imprejurare a actuala. Fata lui de abia daca il cunoscu. care respira cu toa te acestea. Dupa mine. impotriva t inarului ofiter pe care l-am intilnit in fruntea companiei sale. ajuta de asemenea din tot sufletul pe stapina ei. domnul Jean ar fi ramas sarac. Acesta se purta foarte bine cu mica orfana. Domnul Jean stia toate astea. nu exista nici o pi edica. Domnul Jean ar fi voit ca procesul lui. in schimb era foarte suparat si pe drept. cit si pentru altii. nimeni nu se va mira ca cele doua familii vedeau c u bucurie ca. mai inainte de a se casatori. Intr-adevar. Cu toate astea. De as emenea mai avea si un talent frumos la pictura. Irma. ca sa n-o stingh eresc. cu atit mai bine. copila deveni o fata inci ntatoare. de vreo citeva luni. de ce oare copiii lor n-ar fi fost naturalizati francezi ? in sfirsit. Intr-adevar. De aceea o hotarire era necesara. Daca tinerii soti s-ar fi stabilit in Franta. Cu toate astea. domnului de Lauranay prietenia si devotamentul doamnei Keller. sentimentul acesta nu putea decit sa-1 onoreze. nici ca domnisoara de Lauranay observase imediat calitatile ace stui tiriar. Daca in schimb tinerii nu se casatorisera i nca. care prinsese o dragoste nespusa fata de fetita aceasta. Ei bine. o lua cu el in Germania ocupindu-se de aproape de educatia ei. Poseda citeva talente tot atit de placute pentru ea. in acelasi timp. in curind domnul Jean fusese pus in situatia de a lua o hota rire. Nu ca domnul Jean ar fi avut motive sa fie gelos ! Si cum ar fi putut fi. faptul se datora unui exces de delicatete din partea domnului Jean. pe care o priveam acum cu multa discretie. Nu-i mai ramasese acum decit bunicul ei. Negresit. Este de prisos sa staruiesc asupra placerii pe care i-o procura. blonda. douazeci si doi de ani. cu trasat uri fine. delicat ete pe care o vor intelege toti oamenii de suflet. domnisoara Martha era bogata si trebuia sa mosteneasca o avere frumoasa dupa moartea bunicului ei . observase pe domnisoara Martha de Lauranay. plictisea mult pe domnisoara Martha. in opera a ceasta de binefacere. Frantz. pe care. Daca il cistiga. El insusi foarte indurerat de pierderea nevestei lui. Domnisoara de Lauranay se nascuse in 1772. de care depindea intregu-i v iitor. pe care o ingriji ca o adevarata mam a. D aca pierdea procesul. crescuti impreuna. deoarece ar fi putut aduce logodnicei lui o oarecare stare. asiduitatile unui rival. Convenientele de familie erau intrunite in casatoria aceasta. foarte gratioasa. muri in curind. Nimeni nu se va mira deci ca domnul Jean Keller se indragostise de faptura a ceasta frumoasa.

Domnisoara. am luat-o si a m strins-o usor de teama sa n-o fring. german ca si el. Cred.asta. Ne-am intors acasa. Naucit. trebuia sa simuleze ca nu stia nimic.. P entru mine insa. trecusera cel mult trei saptamini de-atunci. colonelu l de Grawert. raspunsul lui era suficient. Si n-am vrea sa plecam singuri. se hotarise nu numai sa nu iasa niciodata singura. raspunse domnul Jean. dar nici macar cu bunicul ei.. care fusese refuzat intr-un chip foarte politicos. Colonelul. a fost cum nu se poate mai frumoasa si mai cordiala. . domnisoara. de vreme ce e fiul d-tale ! raspunse domnisoara de Lauranay. Ma credeti ca n-am stiut ce sa-i raspund ? intr-adevar. Ei. Deocamdata. Pe urma. Daca vreodata am petrecut in viata o noapte buna. spunindu-i ca e foarte o norat de cererea lui. care nu astepta. In rastimpul acesta. un adevarat prusac.. imi zise domnisoara Martha. fara indoiala. Irma ne astepta. ne-am dus sa ne culcam. Pe cind ne pregateam sa ne retragem citesi trei. Era un barbat aspru. Ai de gind sa pleci ? il intreba repede domnul Keller. sau cu doamna Keller. Si mina asta intinsa cu atita bunavointa. in ci uda vocalelor care ma urmareau in vis.. oare domnul Delpierre. indreptindu-se spre Jean. locotenent ul Frantz ceruse mina domnisoarei Martha de Lauranay. caci era tirziu : Draga mea.. se retrase inciuda t de nereusita lui. Cit timp dureaza conce diul d-tale. si sint feri cita ca pot sa-i string mina. daca am fost prost vreod ata. Ratiunea era in lupta cu. atunci am fost cu siguranta in clipa aceea. si viiforu l frumos ce-1 astepta pe fiul sau. spre a se fixa in tara lui. De aceea. nu intelese sa lase pe domnisoara Martha in pace. draga mea Martha. In ce priveste primirea care mi s-a facut in familia domnului de Lauranay. ca Jean Kelle r. dar ca mina fiicei lui fiind promisa. Domnul de Lauranay m-a intrebat de even imentele care se pregateau. Domnul Jean nu stia ce sa raspunda. adauga domnisoara Martha.. Iata ceea ce am aflat de abia mai tirziu . De aici se nascu o ura si o dorinta de razbunare. Fratele Irmei este si prietenul nostru. era mai bine sa evite un scandal de pe urma caruia ar fi suf erit in primul rind. fie dintr-un sentiment de gelozie. neadmitind nici o sovaire.. il oprea sa ia vreo masura. Totusi. in Lorena. zise doamna Keller imbratisind foarte emotionata pe' Martha. apoi sa stiti ca era noaptea in care am d ormit in casa doamnei Keller. Domnul de Lauranay multumi colonelului von Grawert. va sti sa puna l a respect pe domnul de Grawert. fie dintr-un sent iment de minie. se prezentase domnului de Lauranay. nici un refuz. am preferat sa vo spun numaidecit. domnisoara Martha. decit ocazia de a se manifesta. dragul meu. Stia.. Pina atunci insa. sau chia r cu sora mea. E demn de tine ! Stiu. nestiind ce sa spun. cu toate astea. Convorbirea m-a facut sa ma simt mai in largul meu. Vezi ca. as fi intr-adevar prea fericit. expunindu-i averea. nu va asista inainte de a pleca la casatoria noastra ?. aceasta casatorie er a cu neputinta.. inima lui. Vei fi f ericita !. Tatal ofiterului. draga Jean.. tinarui ofiter. Martha. ca vom fi nevoiti in curind. In sfarsit. tina ra fata.. relua ea.. Pe urma ne-am dus in gradina de ne-am plimbat. Se intreba chiar daca n-ar f ace mai bine sa plece din Belzingen. Locotenentul Frantz fu nespus de miniat.. intr-o calitate car e lui ii era refuzata. era primit in casa domnului de Lauranay. asa cum ingaduiesc o biceiurile germane. S-a vorbit de Franta. Ce vreti ? eram un biet sergent major. Doamna Keller ii zise ca totul se rindu ise si ca trebuiau doar sa fixeze ziua in care sa se serbeze casatoria. in toata acceptia cuvintului. raspunse domnul de Lauranay. Cind dinsa va fi nevasta lui. relua ea. in sfirsit. am tacut. Se temea ca ele sa su fie de natura sa creeze multe neplaceri compatriotilor lui stabiliti in Germania. Dragul meu. domnule Delpierre ? Doua luni.. care nu putu sa spuna mai mult. am zis. obisnuit numai sa comand e. nu vrei sa pricinuiesti fericire a domnului Na-talis Delpierre ? Ba da.

cu picioare le strimbe. Baga de seama. se va prezenta. deoarece rinji sinistru. Individul acesta n-a cautat decit sa ne pricinuiasca neplac eri. Mi s-a aratat casa unde statea Kalkreuth. in mintea lui. si m-a introdus imediat in biroul directorului polit iei. imi zise el. E un agent de politie. Domnul Jean mi-a tradus acest crimpei de conversatie. Domnul Jean il intreba pe nemteste ce voia. . S e numeste Kalkreuth. ne ocupam prea mult de Franta. in afara de asta avea o gura uriasa. continua sa rasfoiasca niste hirtii intinse pe masa. avea niste picioare de o lungime neobisnuita si o figura bronzata car e parea murdara . drace ! nu prea imi plac vizitatorii acestia. Trebuiam asadar sa ma execut. domnule Jean ? Kalkreuth nu m-a chemat. sa te gindesti bine inainte de a raspunde si sa -nu-i spui decit ceea ce e absolut necesar. Tocmai ma pregateam sa te scol. De ce n-ai vrea sa ma insotesti. Se vede ca acest personaj voi sa-mi zimbeasca. un agent! Un agent ? Ei. sa-i spui ca ai venit la Belzingen ca sa vezi pe sora d-tale.. eram obosit. Era un ba rbat inalt si desirat.. De aceea il tinem la dist anta. Nu cred sa stie. un barbat pocit. Natalis. am dormit cam mult. sa nu-i spui nimic c are sa te poata compromite. o figura de betivan. si e probabil ca prezenta mea nu i-ar face placere Cel putin indruga citeva cuvinte frantuzesti ? Vorbeste chiar foarte bine. Dar nu uita. Prin urmar e sa fii foarte rezervat. Dar a venit cineva care vrea sa te vada. Am profitat de clipa asta de distractie ca sa observ pe Kalkreuth. ca sa stie ca sint militar ! am raspuns. Nu era departe si am ajuns aproape num aidecit.VII A doua zi. Fii linistit. Natalis. Nu era macar o invitatie c i un ordin. Agentul se afla la usa. M-am imbracat repede ca sa-mi fac lectia. Agentul plecase. De altfel acesta era si adevarul si mi-am ingaduit sa fiu foarte rezervata. Apoi ca sa ma invite sa stau pe un scaun. Nu m-ar mira aflind ca vrea sa ne implice intr-o afacere urita. Directorul politiei vrea sa-l-vada si ca atare oaspetele d-voastra trebuie sa se prezinte neintirziat. e de abia sapte. Cineva ? Da. Am ajuns in pragul usii. Aveti aici un calator care a sosit ieri la Belzingen. spune el. Trebuie sa te feresti de el. Nu. Ce fel de om e directorul ? l-am intrebat pe domnul Jean. Trebuia sa fi fost cel pu tin sapte. dintii galbeni. spri-cene stufoase si doi ochi mici si negri. Atit mi-ar trebui. am intilnit pe sora mea. Natalis. ceea ce-mi convenea. foarte slab. fruntea brazdata de cute. Pe cind coboram ultimele trepte ale scarii. Voi afla de altminteri unde sta directorul politiei. Aproape in aceeasi clipa isi facu aparitia si domnul Jean. fiindca nu-mi era deloc placut sa trec pe strazile orasului in tovarasia acestui politist grosolan. imbracat intr-o tunica cu brandenburguri. fiindca. In acelasi timp. E un om care are o oarecare inteligenta.Da. Natalis. domnule Jean. nu m-am trezit decit foarte tirziu. Da. ce vrei. Fus . Ei si ?. in sfirsit. Ce o fi vrind cu min e ? insasi sora mea nu prea parea linistita. fo arte osos. voia sa fie nespus de gratios. s i nimic mai mult. nasul tur tit. Foarte bine. Acolo l-am zarit pe agent. facu un gest care.

Si cind vei pleca ?. Da. in Prusia avem obiceiul s a interogam pe strainii care vin sa ne viziteze. Sint negustor de orice. Fara indoiala ca raspunsurile mele ii pareau prea hota-rite. E foarte simplu. francez.. fiindca am facut un ocol. Dupa o pauza. finidca numai prezenta lui inspira neincrederea. Omul acesta pare destul de viclean si cred ca. Baga de seama. Trebuie sa te pazesti. Kalkreuth isi relua intrebarile.. strabatind Brabantul. pentru ce toate intrebarile astea ? Domnule Delpierre. relua.. convorbirea avuta intre noi : Cum te cheama ? Natalis Delpierre. e si cel mai bun. Urma o mica pauza. ex-plica-te. Si pe unde ai luat-o ? Pe drumul cel mai scurt si care. Si ai venit la Belzingen ? Da. Westfalia. raspunse Kalkreuth pe un ton aspru. Recomandatia aceasta era de prisos. O sa faci foarte bine. E ciudat. Si cam cind crezi ca vei pleca? Atunci cind voi crede de cuviinta. negustor dar negustor de ce. Ai facut atunci un inconjur foarte mare ? ' De ce ? Pentru ca ai ajuns la Belzingen pe drumul Turingiei.. Si el ma intreba : Cite zile ai facut ca sa vii' din Franta in Prusia ? Noua zile. calatoria d-tale in. cred ca n-ai de. intent ioneaza sa-ti joace o festa. Poate ca nu au voie ! Kalkreuth spunand acestea ma fixa prelung. Dupa ce sfirsi de morfolit hirtiile. Va sa zica. Germania nu are alt scop ? Nu. As putea sti exact pe unde ai trecut ? Domnule. Am inteles acum ca politistul aflase ceeace voia voia sa stie. in definitiv. Am avut chiar grija sa-1 fac sa repete fiec are fraza. Voi relua drumul pe care am venit. Saxa. Nu mai incapea indoiala ca am fost sp . Negustor. Luxemburgul. Cumpar lucruri de la tara pe oare le revind apoi. in acelasi timp.gind sa te sustragi ? Fie. Si ce meserie ai ? Negustor. Kalkreuth isi inalta privirile si mi se adresa intr-o frantuzeasca foarte curata. de la care.. mi-arn zis. Ai putea sa-mi spui la ce punct ai trecut granita franceza ? La Tournay. Nu-mi inchipui ca in Prusia strainii n-au voi e sa calatoreasca. Am trecut frontiera olandeza. Sora d-tale nu e franceza care e in serviciul familiei Keller ? Exact. Kalkreuth. ca sa-mi pot da timp de gindit.. Dar supararea lui nu dai nui prea mult. Iata. i-am zis atunci. e adevarat. De ce ciudat ? Pentru ca ai fost semnalat ca ai urmat drumul care trece pe la Zerbst. Dar. m-am prefacut ca nu prea il inteleg. Esti francez ? Da.esem prevenit ca trebuie sa ma feresc de el. Cu ce ocazie ? Ca sa vad pe sora mea Irma Delpierre pe care n-am mai vazut-o de vreo treispreze ce ani. Trebuia deci sa fiu prevazator. pe un ton blind. E o formalitate politieneasca.

Esti gazduit la familia Keller care a pastrat legaturi cu Franta. multe neplaceri. de catre hangiul de la Ecktvende. Dupa ce rosti amenintarea aceasta Kalkreuth imi facu semn ca pot sa plec. Altminteri ce ? Vom fi nevoiti sa avem grija de persoana d-tale pentru un timp anumit. Ei bine. Domnul Jean ma astepta. O doresc pentru d-ta. Germania si Franta sint in stare de razboi ? Nu inca. VIII In rastimpul acesta imi petreceam zilele in chipul cel mai placut. in special ultimele. foarte buni. si dnd vezi. In curind am reusit sa impreun literele ca sa al . Ce. altminteri. Si nu stii nimic de generalul Dumouriez ? Nu-1 cunosc. Nu ma mira de loc. ca nu sint spion. vezi. raspunse el. pentru ca sa fii suspect.. Neavind de loc intentia sa ramin in biroul lui. in imprejurarile de fata. politistul voia sa ma incurce cu intrebarile c a sa afle stiri din Franta. lucrind s i facind plimbari. neomitind amenintarile acestuia din urma. putea constata progresele pe care le fa ceam. Am stat deci. am facut stinga imprejur cu un gest militaresc care nu cred sa fi scapat din vedere politistului. in definitiv. mergea incet dar ceea ce prindeam nu mai uitam. domnule Delpierre ! zise el. De dat a asta nu-mi mai intinse mina si-mi arata pumnul. Esti francez si ai si vizitat o casa franceza aceea a domnului de Lauranay. internind u-te undeva.. Da. Eram prevenit acum ca sint pu s sub urmarire. Erau unele cari imi p ricinuiau multa bataie de cap. te simti ispitit sa povestest i si altora ceea ce ai vazut ! Pentru a doua oara iti repet.. I-am povestit amanuntit tot ceea ce s-a petrecut int re mine si domnul Kalkreuth.ionat si dupa toate probabilitatile. si n-ai terminat inca cu politia prusaca. In schimb dumneavoastra vreti sa aflati ce se petrece la vecini! Eu nu sint spio n. De data asta figura lui Kalkreuth se schimba si el relua cu o voce poruncitoare : Baga de seama. Dupa aceea m-am intors acasa la doamna Keller. Dar ce stii de miscarea trupelor franceze ingramadite la granita ? Nu stiu nimic. Te voi supravegh ea. domnule Delpierre ca d-ta ai ochi buni. mai ales cind sint francezi si noua nu prea ne plac strainii care vor sa afle ce se petrece la noi.. raspunse Kalkseuth pe un ton amenintator. o sa-ti rezerve atit d-tale cit si noua. Ma tem ca viitorul.in garda. invatasem vocalele si ma munceam acum cu consoanele. Si pentru a doua oara iti repet si eu ca asta e'«si dorinta mea. domnul meu. Nu trebuie mai mult. Tinarul meu profesor. te-as sfatui sa nu prea te slujesti de ei. De ce ? Pentru ca atunic cind privesti. n-aveam voie sa vin la Belzingen ? Ba da. Kalkreuth relua : Atunci n-ai intilnit pe germani la Thionville? Nu. Dar mi se pare. am inteles limpede. De ce ? Momentul nu e prielnic strainilor ca sa calatoreasca in Germania. in sfirsit. Se stie c a omul acesta ma vazuse sosind in vreme ce sora mea ma astepta in fata hanului. domnule.

va puteti. Dupa cum isi poate inchipui oricine. ca lucrurile nu vor ter giversa. Datorita felului acesta de a se pur ta al ofiterului se impunea deci grabirea casatoriei. Mayenta si alti principi ai imperiului sa imprastie aceste ingramadiri de l a frontiera. cel putin acum data procesul ui? Se temea insa ca judecata va fi din nou aminata. ne mai primind nici un ordin sa ma prez int la biroul lui. Si atunci s-au organizat trei a rmate la est in asa fel incit sa-si poata da mina. care fu chemat in graba ca sa-si puna geniul militar si politic in serviciul tarii. de ce ar fi renuntat la planurile lor si ar fi dat as cultare somatiilor regelui. era sigur. desi felul meu de viata nu dadea nimic de banuit. Toti se intrebau nedumeriti ce va face succesorul lui? Va fi partizan al pacii? Nu. Iacobinii avind pe Robespierre in frunte se rostisera pe fata imp otriva razboiului. nu ma pricep de fel. Si chiar de aceea domnul Jean voia sa se duca pentru ultima data la Berlin. Cu toate ca adunarea legislativa somase pe electorii din F rères. e drept. comanda armatei din Alsacia. Dupa o saptamina de la sosirea mea. Doamna Keller inlocuise pe fiul ei si imi dadea ea insasi lectii cu o rabdare demna de admirat. De altminteri. Contele de Rochambeau. Domnul Jean plecase la 18 iunie. Se intreba cum va fi primit si daca se va fixa. Lafayette al armatei din centru. Atunci aparu Dumouriez. m-am apucat sa observ ati tudinea locotenentului Frantz von Grawert. formau cadre si nu mai conteneau cu indemnurile la razb oi. in schimb acesta trecu in mai multe ri nduri prin fata casei domnului Lauranay. fiindca la Viena aparu o no ta care cerea restabilirea monarhiei pe bazele declaratiei regale din 89. calatoria va fi fixata de indata ce tinarul Keller se va inapoia la Belzingen. regele Ludovic al XVI-lea notificase acceptarea aceasta put erilor straine. Nu trebuia sa se intoarca decit la 21. fiindca domnisoara Mar tha nu parasise decit o singura data casa ca sa mearga la biserica. d in pricina relatiilor incordate dintre Franta si Germania. Dimpotriva Girondinii. cereau razboiul c u orice pret ca sa sileasca astfel pe rege sa-si dezvaluie intentiile. in total vreo doua sute de mii de oameni bine inarm ati. emigrantii nu-si int rerupeau pregatirile. nu avu prile jul sa se intilneasca cu ofiterul prusac. inchipui minia lui. . Anglia. cind calare.. Emigrantii francezi s-au refugiat la Coblentz. Domnul Keller ardea de nerabdare sa vada procesul terminat. domnul Jean trebui sa plece la Berlin pe ntru procesul lui. El primi si alcatui numaidecit un pian de lupta : razboi ofensiv si defensiv totodata. Cu toate astea sint sigur ca eram spionati si in special eu. si Luckner.. fostul meu general se duse sa ia in Flandra. Ramase asadar ho-tarit ca orice s-ar intimpla. Cit despre emigranti. Franta nu putea admite o asemenea situa tie care depasea orice margine. Trupele ei nu amenintau granita franceza si ea repeta necontenit ca un razboi ar pricinui un mare rau Europei. dupa ce ac ceptase constitutia. In timpul lipsei domnului Jean. Iata acum situatia din 92. in r astimpul acesta invatam de zor. Dar fiindca poarta era inchisa vesnic si tot astfel usile s i ferestrele. Nu mai stiam nimic despre Kalkreuth. in anul 90. In Franta.catuiesc cuvinte. Va puteti inchipui si d-voastra cu cita nerabdare il asteptam pe domnul Jean. Desi regele le daduse ordinul sa se intoarca in Franta. Cordelierii ii sprijineau. Pina atunci insa Germania nu se miscase de loc. de vreme ce Leopold de Austria se pregatea sa le vin a in ajutor ? Aceasta era starea de lucruri in 91. la Metz. cind pe jos. Domnul Jean imi spunea ca aveam dispozitii la invatatura. Cu el. temindu-se de o dictatura militara . Austria si Prusia protestara atunci spunind ca intentiil e lor erau amicale. In 91. cina evenimentelor pe care le voi expune caci marturisesc cinstit cind e vorba de politica. pe un cal foa rte frumos. intr-adevar aveam si de ce din pri fara sa fac vreo apreciere asupra lor. ca voi s capa numai cu amenintarea politistului si ca el nu ma va aresta sau expulza vreo data din tara. Dar cine se putea increde in vorbele lor ? Emigratii in schimb. dupa sfatul Irmei. prin glasurile lui Louret si Brissot. ele nici nu se gindeau la asa ceva. comandam entul armatei de la Nord. Mi-am inchipuit deci. Nota asta produse o vilva nespusa in toata tara. In rastimpul acesta Leopold de Austria muri.

Aflind dezastrul acesta. un g eneral care se bucura de o oarecare celebritate in Germania. Stirea aceasta mai inainte chiar de a fi fost confirmata. Soldati i dupa ce strigara ca au fost tradati. indiferent de neplacerea pe care asi fi pricinuit-o domnului Kalkreuth si agentilor lui. pozitia mea dadea de gindit. va lua comanda aces tor ostasi batrini ai lui Frederic cel mare. In rastimpul acesta zilnic treceau prin oras trupe de infanterie si cavaleri e. macelarira pe ofiterii Dillon si Berthois . regimentul meu ar fi fost in primele r induri si mi-ar fi parut foarte rau sa nu iau parte la lupta. urmaream trupele pina in piata unde le contemplam. nevoind sa mihnesc nici pe doamna Keller. de aici i ncolo era de prevazut ca-si va schirnba atitudinea. Era o larma co ntinua. a produs o emotie de.. mai inainte ca sa fi parasit Charleville. Stirea aceast a era destul de grava. regele Ungariei si al Boemiei. Daca ar fi fost nevoit sa paraseasca Germania. Dar cine ii spunea ca nu se vor lua masuri impotriva strainilor ? Si daca poli tistul Kalkreuth m-ar soma sa parasesc Belzingen in douazeci si patru de ore ? . caci in cazul cind doamna Keller imi da lectii. inainte ca domnul Jean sa se fi intors de la Berlin. In sfirsit daca toata miscarea asta ma interesa in calitatea mea de soldat s . si tot asa convoaie nesfirsite cu munitii. Germania nu declarase pina atunci razboi Frantei. Cit despre mine. e drept. si intr-o tara care nu si-a intrerupt inca relatiile cu Franta.. n-as fi vrut pentru nimic in lume s-o parasesc. Fireste ca nu puteam sta locului si ma duceam si eu in piata. aproape de frontiera ? Fireste. daca eram liber. sa strab ata o tara care era in razboi. Am aflat numirea lui la Belzingen. Propunerea fu primita si se hotari ca Ungaria sa fie atacata mai in-tii in posesiunile ei din Belgia. astfel c a tinarul locotenent se plimba ca si mai inainte pe strada si in special in fata casei domnului de Lauranay. De in data ce auzeam goarnele. Numai. daca s-ar fi petrecut o ciocnire cu soldatii lui Francisc ele Austr ia sau ai lui Frederic Wilhelm de Prusia. Astfel stateau lucrurile la sfirsitul lui Aprilie. regimentul pe care il comanda tatal lui Frantz nu primi nici un ordin de plecare. o panica modifica cu totul situatia. Lafayette crezu cu cale sa~si opreasca inaintarea l a Giret. Dupa cum se vede. fiindca asa cel putin am fi scapat de ei. In acelasi timp la Belzingen se raspindi zvonul ca ducele de Brunswick. As fi dat mult sa vad pe colonelul von Grawert plecind la granita impreuna c u fiul lui. Din nefericire. cite neplaceri nu l-ar fi asteptat pe el si pe ne poata lui ? Si casatoria care nu se celebrase inca ! Putea ea oare sa aiba loc l a Belzingen ? intr-adevar situatia era foarte incurcata. Fire ste ca nu ar fi consimtit niciodata sa se desparta de buna voie de doamna Keller . La 13 iunie Dumouriez a fost numit ministru de razboi. Isi poate inchipui oricine ingrijorarea noastra. intre timp trupele faceau dese opriri in piata mare a orasului unde beau diferite bauturi. in conditiunile actuale. Se vorbea chiar de optzeci d e mii de oameni care inaintau spre Coblentz. Totusi pastram ascunsa in suflet ingrijorar ea care ma napadise. Incepeam deci sa fiu ingrijorat. daca Prusia pastrase pina atunci o neutralitate desa-virsita. De altfel deplasarile de trupe continuau mereu. vremea fiind foarte calduroasa. In sfirsit. pozitia unui francez era mai mult decit dificila. plecam repede de acas a. De aceeasi parere era si sora mea in ceea ce privea situatia ei. deoarece nu stiam ce hotarire sa i au. Biron cuprinse Quievrain si se spera chiar xa nimic nu va opri avintul trupe lor franceze. ieseam in oras. intr -adevar. cind deodata la Mons. in special uh-lani. Eram intr-un concediu in regul a. Spun. Era usor de prevazut ca evenimentele se vor schimba. Dar puteam eu oare sa uit ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie si. desi Kalkreuth imi spuse se sa inchid ochii ca sa nu vad nimic.Ludovic al XVl-lea trebui sa propuna adunarii nationale sa declare razboi lui F rancisc I. nedescris. Nici situatia domnului de L auranay nu era mai buna. ca frati i mei de arme se aflau in garnizoana la Charleville. nici pe sora mea. Ma simteam in afara de asta foarte incurcat. in orele dc recreatie. bineinteles daca eram liber.

raspunse Irma. Irma. unde asteptau emigrantii. Nu se putea pr evede cind si cum se va sfirsi. dar trebuie sa incercam tot ce ne va sta in putinta ca sa scapam cu bine. Dinsa ar vorbi la rindui ei cu domnul Jean si s-ar grabi astfel casatoria.i de francez. nu era mai putin adevarat ca-mi dadeam foarte bine seama ca nu era de glumit si ca ostilitatile vor incepe in curind. mai inainte ca lucrurile sa devina ireparabile. in cazul ca evenimentele ar fi luat o intorsatura rea.. Ai dreptate Natalis. claca se face casatoria. sau domnul Jean va pleca cu sotia lui in Franta. In locul tau. Dealtfel domnisoar a Martha nu se va opune de loc. Simt ca voi muri de durere Natalis. ar fi prudent. ceea ce este foarte posibil. toat e astea ii pricinuiau o mihnire adinca.. Ce s-ar face ?. sau daca va fi nevoit sa ramina la Belzingen. linga care.. va ramine cu dinsa. Prusia care se aliase cu Austria nu-si mai ascundea intentia de a porni impotriva Frantei. 22 si 23. De altfel. Sa paraseasca aceste fapturi iu bite. Irma. Te inteleg. dupa stiri. Natalis. imi. se vor ivi mai tirziu. Teama de a fi despartita de doamna Keller o framinta i n fiece clipa. Procesul ? Oare in imprejurarile de fata. totusi doamna Keller nu va consimti niciodata sa plece fara domnul Jean. Trebuie sa ia neintirziat o hotarire si sa nu mai astepte. strabatind Germania impresurata de trupe. ceea ce ma ingrijoreaza. A sta in Germania in conditiile acestea era un adevarat pericol de care trebuia sa scapi cu orice pret. domnul Jean se intoarse din calatoria lui de la Berlin. IX A doua zi si in zilele urmatoare. . Da.. au trecut d in nou diferite trupe la Belzingen si chiar statul major al unui general pe care am aflat mai tirziu ca era contele Kaunitz. m-am dus cu domnul Jean. Natalis si. Si atu nci cit de grea le va fi despartirea ! Dimpotriva. ce garan tie pentru dinsa ! Gindeste-te numai Irma. Fireste ca nu se va opune. i-am raspuns. La 21 iunie. In zilele de 21. Daca fra ncezii vor fi expulzati din Germania. Sa paraseasca familia asta cumsecade ! Niciodata nu-si inchipuise ca viitorul ii va harazi o asemenea nenorocire. domnul de Lau ranay si nepoata lui vor fi nevoiti sa plece in douazeci si patru de ore. sa-si spuna ca nu le va mai reve dea poate niciodata. s-o vezi nevoita sa plece singura cu bunicul ei batrin. Dupa cu m ne temusem calatoria fusese de prisos ! Procesul era stationar. Masa aceasta de soldati se indrepta spre Coblentz. Si apoi un barbat. Nu mai incapea indoiala ca situatia mea la Belzingen devenea din zi in zi ma i rea. ca in curind. biata mea sora voia sa -si ascunda ingrijorarea. Prusia va declara razboi Frantei. situatia e grozava. Cine stie ce piedici. Da. in orice caz era o situatie din cele mai neplacu te. Vorbeam adesea de situatia noastra cu Irma. un barbat ca domnul Jean. Evident ca nici aceea a familiei Lauranay sau a surorii mele nu era mai b una in cazul ca se declara razboiul. Si de ce ar refuza dinsul sa plece ? Cine il retine in Prusia ? Afacerile ? Le v a putea rindui si mai tirziu. casatoria trebuie sa se faca neintarziat. acesta ? Gasesc chiar ca ar face bine sa ia hotarirea asta. Oare n-am putea s-o convingem pe d oamna Keller sa paraseasca orasul mai ales acum cind nu are nici un motiv de a m ai tine la tinutul. altminteri totul va fi In zadar. Soart a trebuia sa se hotarasca peste opt zile. in privinta celorlalte evenimente insa domnul Jean avea impresia. as sta de vorba in privinta asta cu doamna Keller. spera sa raraina toata viata. spunea ea mereu. Martha. mai ales e ca domnul Jean nu s-a casatorit i nca cu domnisoara. nu va tr ebui sa astepte luni de zile pina sa se dea sentinta ? Ai dreptate. Zadarnic.

Lucrurile acestea pricinuira atit familiei Keller cit si familiei Lauranay o ing rijorare adinca si pe drept. sa nu faca vreo pozna. intervina. s-ar fi iscat un razboi grozav Asa se credea si la Paris. Asadar la 20 iunie.Dar pe locotenentul acela il mai intilnesti ? ma intreba sora mea. Intr-adevar. de agentii celor doua puteri c oalizate. 1-a avut in strainatate. si. Multimea era fo arte agitata. se napustise la Tuileries invaclind palatul lui Ludovic al XVI-lea. Din ne fericire era adevarat. intem nitat si apoi ghilotinat. in toata tara era o framintare obsteasca. cu sora si cu cei doi copii ai sai. bineinteles intentionat. Necontenit se schimbau ordine intre tr upele care inaintau spre vest si cele care veneau din rasaritul Germaniei. Cele citeva zile care ne mai desparteau de celebrarea casatoriei erau de ajuns pentru indeplinirea formalitat ilor. nu sint de loc linistit. Da. multimea condusa de Santere. in sfirsit. La Cob lentz in special. de aceea s-au luat masuri energice spre a intimpi na orice neplacere.. Unul din martori eram si e . E o nenorocire ca regimentul lui se afla inca la Belzi ngen. Pe de alta parte se spunea ca imperialistii bine organizati amenintau granita. Ai dreptate. As fi voit ca numai dupa plecarea lui sa se fi celebrat cununia domnului J ean. in schimb regele prin singele lui rece si mai ales datorita curaju lui sau. De vreme ce casatoria era hotarita . foarte simple pe vremea aceea. organizindu-se imediat apararea. Iata ceea ce am aflat dupa citeva zile de la intoarcerea domnului Jean. fiin dca ma tem de razboi. Chiar azi voi vorbi. Ma tem ca Frantz cie-ndata ce va afla ca domnisoara Martha s-a casatorit. Daca atentatul acesta a produs multa vilva la Paris si in toata Franta. Dar cu ce pret? De abia dupa ce consimtise sa puna o boneta rosie in cap !.. Diferiti curieri si stafete treceau prin goana mare in oras. Vorbeste asa dar cu doamna Keller. dupa ce defilase in fata ca merei. cu g reu isi poate inchipui cineva rasunetul pe care. daca nu spuneam nimic era ca sa nu mai adaug alte nepla ceri la acelea care framintau cele doua familii. Casatoria trebuia oficiata la catedrala in fata matorilor alesi de familiile Keller si Lauranay. Dar cit tim p ? Cei mai optimisti nu-i mai dadeau doua luni de domnie dupa amenintarile si i nsultele acestea ! Se stie ca acestia. trebuia celebrata Iara intirziere. de vreme ce peste sase s aptamani. la zece august. la 20 iunie si care a fost imediat comunicat. Ludovic al XVI-lea a fost gonit de la Tuileries. In definitiv. nu mai era timp de pierdut. scapa impreuna cu sotia. Fireste ca partizanii si constitutionalistii considerau actul acesta ca o cr ima. Toti o simteau. Cit despre mine. Irma. un eveniment urma sa hotarasca Prusia si Austria sa grabeasca i nvazia. Totusi regele ramase rege. aproape zilnic. Si daca emig rantii s-ar fi rasculat ajutati de imperialisti. Stirile acestea se propagasera in dimineata zilei de 23 provocind o agitatie nespusa. Patriotii facind raspunzato ri pe suveranii detronati de invazia care ameninta Franta. asa ca nu trebuie sa va surprinda ca ecou l a patruns pina in coltisorul acesta al Prusiei unde ne aflam noi. Nici eu nu sint linistita Natalis. zarva a fost uriasa. Si pentru cuvintul acesta ce credeti ca a trebuit ? O formula solemna. Da.. o declaratie facuta de corpui legislativ : Patria este in pericol !". Domnul Jean nu e omul care sa ierte si atunci. si se adusesera chiar tunuri. I se mai acorda inca anumite omagii. pozitia mea era din ce in ce mai g rea.. Porti le fusesera darimate cu topoarele. Comisia Adunarii hota ri ca natiunea intreaga sa ia armele si sa actioneze de la sine. in fiecare ora se putea afla ca Prusia a raspuns Frantei prin-tr-o dec laratie de razboi. Casatoria trebuie facuta cit mai curind. nu s-au inselat. fara ca guvernu l sa mai. De comun acord a fost aleasa data de 29 iunie. graba aceasta era perfect justificata si poate chiar era prea tirziu. Era vorba de atentatul care s-a savirsit la Paris.

Dar furtuna era de asupra capetelor noastre si ea izbucni chiar in seara ace lei zile. a caror prezenta era de neaparata trebuinta. foarte miniat a spus camarazilor lui ca. sub nici un moti v nu se va face casatoria pe care el de altminteri va sti s-o impiedice. Ziua de 25 iunie se petrecu fara incidente. fiindca dupa declararea razboiului au urmat alte lovituri si mai grozave inca. Nunta trebuia sa fie foarte simpla. fara serbari. se vede ca secretul n-a fost pastrat c um se cuvine. domnul de Laura-nay si domnisoara Martha ? Nati onalitatea lor nu le va pricinui oare cele mai mari incurcaturi . Dar sa anticipam si sa ne lasam in voia Providentei. Fa ra indoiala ca agentii lui se interesau de toate gesturile noastre.u. Cit despre pregatiri ele nu cereau cine stie cit timp. putea sa se preteze usor la cine stie ce scandal care ar fi putut isca neplaceri ce trebuiau evitate cu orice pret. Nu mai aveam de asteptat decit p atru zile ale caror ceasuri si minute le numaram cu infrigurare. casatoria sa ramina un secret pentru toti. locotenentul Frantz fie de ciuda. prin orice mijloc in sfirsit si sa ma duc la regimentul meu. Aveau impresia ca se punea la cale ceva neobisnuit. Datoria imi comanda sa parasesc Belzingen. fie dintr-un sentiment j osnic de razbunare. cum spune la noi preotul din amvon. domnul Jean voia sa se duca numai decit la locotenentul Frantz spre a-i cere socoteala. Germanii sint aspri si nu cunosc indurarea. la citeva leghii numai de frontiera franceza. asa ca trebuiam sa fiu la postul de onoare. Domnul Keller imi fagadui ca nu va intreprinde nimic. Citiva ofiteri din regimentul lui Frantz discutara in piata despre casatoria domnului Jean. De altfel iata ce mi-a spus sora mea : De indata ce aflase ca domnisoara de Lauranay se va marita cu domnul Keller. fie in public. si eu. Speram ca domnul Jean nu va afla spusele lo-cotenetului. Razboiul fusese asa dar declarat Frantei. Foarte indignat. desi era indoielnic ca un ofiter sa dea socoteala unui simplu burghez. Ce onoare pentru un sergent major ! S-a mai hotarit de asemenea ca celebrarea casatoriei sa se faca in mare tain a si in afara de martori. Faptul ca eram in concediu si ca mai aveam inca sase saptamini de libertat e. se interesau de pregatirile c elor doua familii. fie in taina. imi era nespus de penibila. care o aflase si ea de la servitoarea doamnei Keller. Totusi. de unde s i curiozitatea lor. servitoarea auzise discutia pe care a repetat-o Irmei. In afara de asta. francez. ma aflam in tara inami ca. Odata casatoria celebrata se va hotari si chestiunea cea mare. risca sa-i compromita cu desavirsire casatoria. N-as fi putut vedea fara ingrijorare pe Irma. o ! vecinii de provincie. Vestea aceasta rea mi-a comunicat-o sora mea Irma. Kalkreuth ne supraveghea de aproape. A fost o lovitura naprasnica. Stirea grozava sosi pe la ora noua seara. Dar ce se vor face sora mea. Pe de alta parte casatoria trebuia celebrata repede fiindca dintr-o clipa in tr-alta se puteau ivi tot felul de piedici. Regimentul Royal-Picardie se afla l a Charleville. ca nu va mai da atentie sp uselor ofiterului oricare ar fi ele si ca se va ocupa excesiv de pregatirile cas atoriei. Dar ceea ce era mai regretabil e ca stirea casatoriei ajunsese la urechile l ocotenentului von Grawert. De abia am reusit sa-1 lin istesc. Din intimplare. altminteri Kelkreuth s-ar fi ocupat repede de noi. cu toate precautiunile luate. Probabil ca vecinii. avindu-se in vedere imprejurarile. Prusia declarase razboi Frantei. pe domnisoara Martha si pe bun icul ei aventurin-du-se pe drumurile Germaniei in clipa cind tara aceasta era na . nu trebuia sa ma impiedice de la datorie. plecarea din Belzingen. mai ales atunci cind se dezlantuiesc patimile. Daca prusacii ignorau ca eram militar. In cele din urma am izbutit sa-1 fac pe domnul Jean sa inteleaga ca demersul lui pripit. dar n-a fost singura. in schimb situatia asta in care ma af lam. Din nefericire s-a intimplat tocmai contrariul. loc otenentul von Grawert. In timp ce se petreceau toate astea. Trebuia sa ia parte la primele lupte. in zilele acestea tulburi trebuia sa eviti cu orice pret sa atragi atentia.

Care va fi sfirsitul ? Nu puteam banui macar cursul pe care il vor lua evenimentele care nu depindeau d e noi. Domnul Jean statea in picioare in fata domnisoarei de Lauranay. La un moment dat ii lua mina si dupa o clipa de sfortare : . Ma privea cu. Intrebarea era insa daca doamna Keller si fiul ei vor accepta planul acesta. Domnul Jean ne rugase sa venim. sa profite imediat si fara intirziere de inapoierea mea in Franta. in fond. La 28 iunie spre seara. casa doamnei Keller. si anume ca toti sa plece odata cu m ine. daca nu mi-ar fi fost teama sa complic lucrurile.. Desi eram in ajunul casatoriei. acum cind se declarase razboiul intre cele doua state ?. Cu totii se puteau bizui pe devotamentul meu Daca domnul Jean ar fi mers cu noi aveam im presia ca totul se va sfirsi cu bine. Ci nd se afla in prezenta domnului de Lauranay parea obsedat de un gind pe care nu voia sa-1 spuna si cind credeai ca se va destainui. eram cu totii adunati in salonul domnului de Laurana y. vorbeste. Eram la 26 iunie si cununia urma sa se oficieze l a 29. Parca pl utea un sentiment foarte penibil.. Din ziua aceea nu mai aveam nici un motiv sa stam in Prusia si a doua zi a veam tot interesul sa plecam. se abtinea de a se plinge. O! Martha!. . nu voi uita niciodata amanuntele acestei scene dur eroase. care imi parea foarte simplu.. in prezent cele doua familii evitau sa vorbeas ca de razboi.padita de trupe. casatoria asta intre un german si o franceza. Cit despre domnul Jean c u toate ca suferea mult.. exclama domnul Jean pe un ton care m-a impresionat adinc. Familia Keller era de asemenea foarte nelinistita. de ia izbucnirea razboiului. Si totusi.. sa ne faca o comuni care ce nu putea fi animata. Doamna Keller nu era oare franceza de origine si tot astfel domnul Jean nu era si el pe jumatate francez prin mama lui ? Nu se pu tea teme de o primire rea din partea cealalta a Rinului.un aer atit de obraznic incit i-as fi cirpit bucuros o palma. In salon. Nu era decit un singur lucru de facut . Intr-adevar declararea razboiului accentuase si mai mult inca deosebirea de rasa dintre francezi si germani. Supravegherea aceasta ma nelin istea. pe care o doream cu totii din adincul sufletului.. Observam ca devenea pe zi ce trece tot mai trist. dar casatoria aceasta. fiindca i mi dadeam seama cit era de grava. am vorbit tot felul de lucruri. A ! de ce oare domnul Jean nu era inca insurat cu domni soara Martha ! Da. era oare cu putinta. deoarece voia. relua Martha. nimeni nu vorbea de ca. Jean Keller trebuia sa se cunune a doua zi la cate drala cu domnisoara Martha. am inteles ca domnul Jean simtea mai b ine ca oricine deosebirea aceasta. De as trai o suta de ani. dupa cum am observat. sentimentul acela pe care il simteam cu toti i. Intr-adevar nu indrazneam sa reflectez prea mult la situatia asta. in fata noastra nu spunea nimic si era foarte rezervat. La 26 si 27 iunie nu s-a petrecut nimic deosebit in afara de manevrele trupe lor. domnisoara de Lauranay se scula deodata in picioare si se apropie de domnul Jean care statea retras intr-un ungher al salon ului. Simtea ca a fost priceput mai inainte chiar de a f i vorbit. in mai multe rin-duri am intalnit pe agentul lui Kalkreu th. Parerea mea era asa dar sa nu ne mai aminam plecarea. Simteam ca o greutate care te copleseai. E drept ca aceste trei zile de asteptare imi parea u lungi ca trei veacuri. spunea el. Era vadit ca domnisoara Martha varsa multe lacrimi. Am observat insa ca politia supraveghea cu mai multa activitate oa de obice i. Vorbeste Jean. Domnul Jean inalta capul. dar conversatia lincezea. Pe cind vorbeam astfel in salon. Ce este ? il intreba ea cu o voce a carei emotie se silea in zadar s-o ascunda.. buzele lui se inchideau numa idecit. daca nu s -ar fi produs vreo schimbare. oricita durere mi-ar pricinui spusele tal e. cu atit mai mult cu cit spionajul acesta se exercita in special asupra me a.

zise domnisoara de Lauranay.... relua domnul Jean. . miine ne vom cununa la bis erica !. imi dau seama. ne v om revedea.. mama ta e si mama mea. Azi tarile noastre sint in razboi si nu mai indraznesc sa te smulg din tara ta st sa-ti rapesc cetatenia franceza.... Impotriva acestei tari pe care o iubesc din tot sufletul... se clatina si era gata sa se pr abuseasca... Dar nu. De altfel era sigur ca procesul Ya fi din nou aromat la o data pe care domnul Jean nu mai put ea s-o astepte. ca nu ne putem casatori. Se silea ins a din rasputeri ca sa nu iz-bucneasnca in plins. intre noi exista acum o prapastie. In schimb daca nu se celebrase cununia in fata oamenilor de vreme ce imprejurari le actuale o facusera eu neputinta.. cel putin era savirsita inaintea lui Dumneze u. Domnul si domnisoara de Laura . vor porni impotriva Frante i. Oricind ma vei regasi asa cum sint acu m ! inteleg sentimentul care te face sa te comporti astfel. Germania a carei declaratie de razboi pricinuia atita rau fra ncezilor. Chestiunea procesului nu mai putea retine acum familia Keller. niciodata ! Doamna Keller cu un gest spontan imbratisa pe domnisoara Martha stringind-o cu putere la piept. Mama. Si intr-adevar. Sarmanul Jean !. Pru sia si in sfirsit. ceea ce faptuieste fiul meu il face si mai demn de tine ! Da.. raspunse Domnisoara Martha... nu in tara asta in care n-as mai vrea sa stau. Nu am decit un cuvint sa-ti spun. atita timp cit mai am put ere sa te ascult!. zise domnul de Lauranay. cind te aud vorbind astfel mi se Mnge inima ca nu pot sa-ti raspund : Da.. Domnisoara Martha se duse linga el si ii spuse pe un ton duios. m ai tirziu... Aceea din neamul carora fac parte. fiica mea adevarata. si te voi iubi vesnic ! Martha ! exclama domnul Jean. si nu am dreptul sa fac din tine o germana. zise el.... Domnul de Lauranay isi ascunsese fruntea in miini in vreme ce Irma plingea c u hohote. cu ochii plecati.. In afara de asta iata ce se mai hotarise inca. atita timp cit razboiul nu era declarat intre Germania si Frant a...... Jean. Nu putu termina fraza din pricina suspinelor care il inabuseau. zise ea. Martha.... Se vedea cit de colo ca era gata sa izbucneasca in plins. mi-e cu neputinta sa ma cunun cu tine. mama. As avea remuscari toata viata. relua el dupa o pauza. Vorbeste. o dusmana a. Nu va fi mai tirziu ! exclama domnul Jean. Si nefericitul care se ridicase de pe scaun. Jean.. Vei deveni fiica mea. Atunci te voi regasi. Doamna Keller rosti cu atita caldura fraza asta incit domnul Jean se duse si o imbratisa.. nu se vor schimba niciodata. intre noi. Si cine stie daca in curind nu voi fi si eu nevoit sa ma inrolez in armata germana. intelegi asa dar. Doamna Keller nemiscata in fotoliul ei. Martha si voi putea deve ni sotul tau. Jean. vorbeste. singele fran cez care curge in venele tale. Dar jur pe ce am mai scump ca daca nu voi fi a ta nu voi fi a nimanui. fiindca nu se cuvine ca un barb at sa plinga.. raspunse domnisoara Martha. Te iubesc. ceea ce pare cu neputinta azi. stii cit te iubesc ! Dar esti franceza.. nu indraznea sa se uite la fiul ei. Acum nu mai trebuiau hotarite clecit ultimele pregatiri pentru plecare.. Da domnule de Lauranay. cum sufar. si eu te mbese Orice s-ar intimpla. fara sa am remuscari..... ci in Franta. de abia daca putea vorbi. Razboiul ac esta odios se va termina odata. Jean... Martha.Martha.. care cazuse la picioarele ei.. Da.. Jean. puteam sa ma gindesc la casatoria noastra.. Vai. Doamna Keller isi desfacu bratele si amindoi o sarutara prelung. Miine vei fi sotia mea si nimic nu ne va mai putea desparti !. atit putu el sa ingine... va fi iritotdeauna singe... Nu mai am dreptul... sentimente le pe care le nutresc pentru tine. Martha. raspunse el. in seara aceea a ramas stabilit ca sa parasim Belzingen.

in mijlocul trupelor urmau s-o faca impreuna. voi putea ajunge in sfirsit la regiment. caci iata ce s-a intimplat. mi-era teama ca-si va executa amenintarile. Ma ginde am cu bucurie ca nu mai aveam de stat la Belzingen decit douazeci si patru de or e. Era m ai bine sa parasim Belzingen fara stirea nimanui si. ca sa nu trezim banuielile . Pentru doamna Keller si fiul ei. Totusi. cu toate precautiile luate. Dar ura lui va fi oare atit de puternica incit sa-1 faca sa uite pozitia si nasterea lui si sa se bata in duel cu domnul Jean Keller ? Ei bine. Domnul Jean si cu mama lui hotarira deci sa se ref ugieze in Olanda. Mi s-a spus ca locotenentul era grozav de suparat incit se putea p reta foarte usor la un act de violenta. Doua zile. As fi fost mai linistit atunci si tot astfel si sora mea care impartasea temerile mele. Ce pacat ca regimentul lui. Numai ca. in schimb sa ne intilnim la citeva leghe de Belzingen.nay precum si sora mea si cu mine. si speram sa soses c la timp pentru ca sergentul major Natalis Delpierre sa fie la postul lui. Partea cea mai periculoasa a calatoriei. Am spus mai sus ca. atentia si in special aceea a agentilor de politie. Cea mai mica pregatire nu mi-ar fi scapat. ne vom duce in Franta. de vreme ce eram francezi. Intr-adevar. Pe atunci nimeni nu prevedea ca razboiul ac esta era debutul unei lupte nesfirsite si ca se va termina in profitul puterilor coalizate impotriva Frantei. s-a produs o usurare in situatia celor doua familii. Eram sigur ca nu vom intimpina nici o impotrivire. in momentul de a parasi teritoriu l prusac. daca s-ar fi gindit la asa ceva Frantz ar fi gasit cu cine sa vorbeasca . asa ca ma simteam foart e nelinistit. sa fim astfel scutiti de ne placeri. la Coblentz sau la Mag deburg. trebuia sa ne temem de consecintele unui duel. XI Incepind din ziua in care s-a iscat scena dintre domnul Jean si domnisoara M artha. In privinta aceasta nu trebuiam sa sovaim o clipa. Frantz von Grawert nu avea decit un singur mijloc de a impiedic a sau de a amina casatoria aceasta si anume. Evident ca trebuiam sa plecam cu totii si sa ne despartim la granita franceza. Domnul Jean si domni soara de Lauranay erau acum in situatia unor soti care sirit nevoiti sa se despa rta pentru un rastimp oarecare. zvonul despre casatoria domn ului Jean Keller cu domnisoara Martha de Lauranay. Pina atunci insa nimic nu indica vreo plecare. Odata hotarirea asta luata si fiindca pregatirile noastre cereau citeva zile inca. Pregatirile de plecare trebuiau tinute de asemenea in secret. adica t recerea Germaniei. nu s-a produs nici o schimbare. . plecarea a fost fixata la 2 iulie. in imprejurarile in care ne aflam. fiindca ofiterul credea ca domnisoara Martha se va marita in curin d. in cazul ca tara noastra a r fi fost napadita de aliati. In Franta. Apoi. Cit despre mine. am hotarit ca doamna Keller si fiul ei sa nu plece in acelasi timp cu noi. ar fi putut intilni prusaci. De aceea. Am spus ca trebuia sa calatorim cu totii. De zece ori pe zi ma indreptam spre cazarma ca sa vad daca se pu nea la cale vreo miscare. fusese raspindit in tot orasu l. convenientele cereau ca sa ramina in strainatate. celebrarea cununiei fusese amin ata pentru mai tirziu. Odata dincolo de provinciile prusace. Totusi ceea ce nu se stia inca e ca. nu primise inca ordinul sa paraseasca oraselul B elzingen ! Colonelul si fiul lui ar fi fost acum departe. nu mai aveam sa ne temem de Kalkreuth si de agentii lui. in ajun. se vor de sparti pina la sfirsitul razboiului. unde vor astepta sfirsitul evenimentelor. sa provoace la duel pe domnul Jean si sa-1 raneasca sau sa-1 ucida. adica la 29 si 30 iunie. Se vede insa ca uitasem p e locotenentul Frantz. atita timp cit va dai nui razboiul. cind va fi nevoie sa se razboiasca cu soldatii prusaci si austriaci. Principalul lu cru era sa nu atragem.

asa ca ofiterii s-au mai domolit put in! Unul din ei spuse alunei ca ar trebui rinduite fara mtirziere conditiile duelulu i. Da. Dar ceea ce n-a facut locotenentul in ziua aceea au facut-o altii pentru el. si sa ne batem pina ce unul din noi a r fi cazut in nesimtire. Si acela care ar fi cazut nu putea fi decit locotenentu l. ofiterul von Grawert se coboris e pina intr-atit incit insultase pe un om de virsta tatalui domnisoarei Martha. Prin jaluzelele trase il vedeam. Domnul Jean raspunse ca primea toate conditiunile lor. M a asteptam chiar dintr-un moment in-tr-altul sa deschida usa si sa intrebe de do mnul Jean Keller. In fond.. La rindul ei. n-arn sa plec mai inainte de a nu pedepsi pe acest om obraznic. E ra . un ofiter cind consimte sa se bata cu un simplu burghez. Duelul fusese fixat pentru a doua zi la ora noua di . ceea ce nu ma mira deloc. Daca il ranea pe acesta din urma se pute a astepta la represalii care ne-ar produce o sumedenie de incurcaturi. imi zise el cu o voce alterata de minie. In schimb daca ofiterul il ranea cum puteam pleca ? Domnul Jean nu vru sa ma asculte. Eram deci singur cu domnul Jean. se infatisara cu aroganta lor obisnuita. il intelegeam. In ce ma privea eram sigur ca locotenentul Frantz stia ca domnul de Lauranay se pregatea sa paraseasca Belzingen impreuna cu domnul Jean si de aceea neascultind decit de patima lui. Natalis. un semi-francez ca re nu putea fi brav decit pe jumatate. Din fericire doamna Keller era atunci in vizita la domnul de Lauranay. Era m ai bine sa nu stie nimic din cele ce aveau sa se petreaca. am crezut ca nu voi reusi sa linistesc pe domnul Jean. Voiau sa arate ca un nobil. A! daca as fi putut lua afacerea asta pe seama mea ! Sa intilnesc pe acest insolent . Din fericire camera domnului Jean era situara in partea cealal ta a strazii. un soldat din regimentul lui von Grawert intreba de domnul Jean Keller. Ofiterii. Care nu iu insa miniat cind o citi! Scrisoarea aceasta era redactata in termeni foarte injuriosi pentru domnul J ean si tot astfel pentru domnul de Lauranay. incruntat si-si framinta pumnii. fara ca el sa stie. Dar domnul Jean ii intrerupse repede spunindu-le ca est e la ordinele domnului Frantz von Grawert. nu se teme de un german. Era in ziua de 30 iunie. cum imi spune.suparat foc. Nu. Acesta se afla numai cu mine acasa si a luat cunostinta de scrisoarea pe car e i-a inminat-o soldatul. Am sa-i dovedesc ca un se-mi-francez. sa-1 provoc la duel. indiferent de arma.In ziua de 30. de vreme ce camarazii ofiterului erau anuntati trebuia sa-i aste ptam. se vedea cit de colo ca era. sora mea Irma iesise in oras ca sa achite unele datorii diferi tilor negustori de prin partea locului. in schimb cerea sa nu se pomeneasca nici un alt nume in afacerea asta si ca duelul sa fie tinut secre t. In sfirsit. Scrisoarea locoten entului depasea orice limita. El adauga ca daca rivalul lui n-ar fi las va trebui sa primeasca pe cei doi ofiteri. Fata de insulta care se adresa nu numai domnului Keller dar si familiei de L auranay. acelasi timp Frantz se indoia de curajul lui Jean Keller. doi locotenenti. Raspunsul acesta fusese foarte nimerit.. ofiterul vroia sa impiedice cu orice pret aceasta plecare. Inutil de a adauga alte insulte la ac elea pe care le continea scrisoarea de provocare. nu era ingaduit sa scrii asemenea lucruri. Am vrut sa linistesc pe domnul Jean si sa-i arat urmarile pe care le putea a vea o intilnire cu locotenentul Frantz. care vor veni sa-1 vad a pe domnul Keller spre seara. Se oprise chiar ca si cum ar fi avut de gind sa intre si sa-si rindui asca el insusi treburile. Amindoi au venit pe seara la ora opt. Pe la ora patru. in. asa ca dinsul n-a observat atitudinea ofiterului. locotenentul trecu in mai multe rinduri prin fata casei doamn ei Keller. Ofiterii nu facura nici o obiectie cu atit mai mult cu cit domnul Jean le sp usese ca va accepta toate conditiile lor. martorii lui.

Da. Domnul Jean il puse la curent cu situatia. domnisoara Martha si sora mea erau in salita cie jos. Martha acasa. iata o scrisoare pe care ti-a adus-o agentul lui Kalgr euth. am ajuns la domnul de Lauranay. Mama d-tale si Irma or sa se intoarca in curind. s-o conduca pe domnisoara. Am iesit citesi trei. Puteam vorbi in voie. cei doi ofiteri se sculara in picioare si dupa un scu rt salut parasira casa. Natalis. domnul Jean nu raspundea decit printr-o usoara inclinare a capului. Domnul de Lauranay voi sa se duca atunci la doamna Keller spre a-si relua ne poata. Natalis.. strada.mineata. Scrisoarea aceasta purta pecetea administratiei militare. Peste zece minute. Doamna Keller. Pe cind strabateam. pina la douazeci si cinci de ani.. am avut ca o presimtire ca ticalosul era vesel deoarece faptuise o fapta urita. domnule Jean si de vreme ce nu vor parasi casa pina miine. domnul Jean raspunse ca daca domnul von Grawert nu va int irzia. Tocmai in clipa cind ne pregateam de plecare. Asa sper si eu. inainte de ora unsprezece dimineata". cu garnizoana la Belzinge n unde se va infiinta maine intii iulie. Cei doi adversari trebuiau sa se bata cu spada si duelul nu se va termina pi na ce unul din adversari nu va fi pus in imposibilitatea de a mai lupta. XII . sa mergem la domnul de Lauranay. Totusi. Primesti sa fii unul din ei ? Primesc si ma simt mindru de onoarea pe care mi-o faci ! in privinta celuilalt m artor. Nici doamna Keller nici sora mea nu banuiau nimic. Era singur. Acum trebuie sa ne ocupam de martori. Sa mergem domnule Jean. doamna Keller. totul s-ar putea sfirsi la ora noua si un sfert. onoarea d-tale nu poate fi in miini mai bune. La toate propunerile ofiterilor. Domnul Jean primi conditia aceasta. si fiindca n-avem timp de pierdut. E de prisos sa mai aiba alte neplaceri pe linga toate pe care le au . ne-am incrucisat cu agentu l lui Kalkreuth. Domnul de Lauranay o citi indignat. Natalis. Si fiindca venea di n directia casei doamnei Keller. intilnirea trebuia sa aiba loc intr-o padurice care se afla pe drumul c e duce la Magdeburg.. Domnul Jean spuse mamei lui ca. nu ma va refuza. Fireste ca nu te va refuza ! Ceea ce trebuie evident mai ales. ca-i va servi de martor. ca nadajduia ca domnul Je an Keller se va prezenta precis la ora fixata.. mama si sora d-tale sa n u afle ceva. Oare el e stiau ceva ? Jean. Totodata o ruga ca in cazul ca vom in tirzia. Stii sa minuiesti spada ? l-am intrebat nu-maidecit pe domnul Jean. cred ca ai la Belzingen vre-un prieten care riu-ti va refuza acest servic iu ? Prefer sa ma adresez domnului de Lauranay care sint sigur. Iata ce cuprindea : Toti tinerii de origine prusaca. imi arunca o privire care imi paru ciudata. domnisoara de Lau ranay arunca o privire indurerata lui Jean Keller. Se putea bizui deci. Unul clin ofiteri rosti atunci pe un ton obraznic. zise doamna Keller. e ca Martha. Dupa raspunsul acesta. este cu neputinta sa afle ceva. sint invitati sa se prezinte la regimentele care li se vor indica ulterior. Nu ! Jean nu trebuia sa plece mai inainte de a fi spalat insulta aceasta. Numitul Jean Keller este incorporat in regimentul Leib. Si conditia asta fu primita. er am nevoiti sa plecam pentru o ora In chestia cailor necesari calatoriei. ii arata scrisoarea locotenentulu i von Grawert. Irma si domniso ara de Lauranay isi facura aparitia in salon. La insolenta asta.

Atit eu cit si mama. raspunse Jean.. De altfel nu era oare datoria lui ? Nu era prusac ? Sa dezerteze ? Nu. Era ingrozitor pur si simplu. raspunse doamna Keller. vei pleca cu sora d-ta le. care se ridicase in picioare. silit sa se bata cu compatriotii sotiei lui ? Foarte indurerati. Natalis. Nu m-am culcat fiindca nici n-as fi putut sa dorm . eu v oi ramine insa aici. Am sa te urmez. Lacrimi mari curgeau din ochii domnisoarei Mart-ha si ai surorK mele. sau mai degraba iata divagatiile care imi treceau prin mi . in tara ta ! Eu sint soldat ! Regimentul meu poate pleca dintr-o zi intr-al ta. M-am retras in odaita mea. vreau ca si tu sa pleci... Raspunsul acesta fu rostit pe un ton atit de hotarit incit domnul Jean nu ma i zise nimic... foarte miscata. cu bratele incrucisate.. Jean. Pina atunci e liber. raspunse Irma. nu vreau sa va stric planurile. Voi ramine la Belzingen.Se va mai gindi si poate ca se va lasa convinsa.. imi spuneam. era o adevarata binefacere ca aceasta casatorie fusese aminata ! Se putea oare o nenorocire mai mare decit.Ce lovitura si masura asta de incorporare luata de guvernul prusac ! Jean Ke ller care nu implinise inca douazeci si cinci de ani trebuia sa plece si el ! Si inca cu cine. Dupa scena asta toata lumea se desparti. priv ea in jurul lui cu resemnare. .. Iata cum rationam.. zise : Dragii mei. insurat d e o zi numai. Trebuie sa plecati miine in Franta.. in momentul de fata doamna Keller nu trebuia contrazisa. tatal locotenentului Fran t. dragul meu ? Vreau. Oare o femeie putea sa insoteasca o armata ? La cite pericole nu s-ar fi expus ? Repet insa ca. Doamna Keller nu plingea. relua domnul Jean care apucase bratul mamei lui. Oare oamenii c are ne faceau atita rau nu vor da niciodata socoteala pentru faradelegile lor ? Atunci domnul Jean. in schimb eu eram nespus de miniat. rivalul si acum superiorul domnului. domnul Jean trebuia sa-si faca serviciu l intr-un regiment. Voi ramine. dupa indepl inirea formalitatilor. sa-1 vezi pe domnul Jean. Soldat? Nu. Voi ramine. oare nu sint germana ? Si ea se indrepta spre usa ca si cum contactul ei ne-ar fi seirbit. inrolat in regimentul acesta si poate sub ordin ele locotenentului Frantz. dragul meu. repezindu-se la ea.. nu avea nici un mijloc ca sa se s ustraga de la obligatia aceasta. Domnul Jean. Vei fi singura-singuratica aici si asta nu se poate. Nu va fi decit miine. comandat de colonelul von Grawert. Nu ma gindeam decit la Keller.. Nu se va putea impotrivi. O va conv inge a doua zi ca sa renunte la hotarirea ei.. Jean. Apoi si asta era culmea nenorocirii. Keller. dusmanii Frantei ! Fireste. Si noi vom ramine ! exclama domnisoara Martha. Nu... Nu pot sa parasesc pe mama d-tal e ! Cum?. cu.. Si cind voi pleca din Belzingen ce-o sa faci ?. Acum nu mai e cu putinta... aceas ta nu se putea cu nici un. Vreau sa te duci cu dinsii in Fra nta. nici nu va putea schit a macar un gest de revolta ! Grozava disciplina prusaca il va dobori sub greutat ea ei !. Mama ! exclama domnul Jean. N-am de ce sa ma tem de prusaci. Doamna Keller nici nu o imbratisase macar pe domnisoara Martha. am ramas cu totii tacuti. pe care cu o ora inainte o considerase ca pe fiica ei. N-ar fi putut. plecati cu totii. inca nu e soldat. de vreme ce nu poti sa ma insotesti. Statea nemiscata asemenea unei moarte. Ce vrei.. aveam de gin d sa parasim Germania.. Cum le va suporta oare domnul Jean din partea acestui ofiter ? Va trebui totusi fiindca va fi soldat. chip. Nu trebuie sa mai ramineti o ora in tara asta... Oare ce ar fi putut face mai rau soarta pentru a coplesi familia Keller si p e toti acei care erau in legatura cu aceasta familie ? Intr-adevar.. Fel de fel de scene de violenta se perindau prin mint ea mea.. Nu era momentul prielnic ca sa discute cu doamna Keller.

ca si cum un raspuns l-ar fi costat prea m ult. De asemenea nici doamna Keller nu coborise inca in salonul de jos. cu duiumul. sora mea nu trebuia sa stie nimic.. Da. In clipa aceea m-am pomenit de-odata cu Irma. N-as dori una la fel nici celui mai inversunat d usman al meu ! Pe la ora trei dimineata. Mi se pare chiar ca scria. Si atunci. Nu e nevoie. Am asteptat pina la ora sapte si jumatate. Si-1 va ucide.. Ce face domnul Jean ? am intrebat-o.. Si dinsul era treaz.. m-am trintit imbracat in pat. ultimele-i di spozitii in cazul ca intiinirea aceasta i-ar fi fatala ! Din cind in cind facea citiva pasi. Daca domnul de Lauranay ar fi venit la noi s-ar fi putut isca vreo banuiala. Domnul Jean veni spre mine cu mina intinsa. Nevoind sa-1 tulbur pe domnul Jean. m-am retras in odaia mea si. Nu l-am vazut. Am hotarit cu domnul Jean ca sa-1 luam de-a-casa pe domnul Lauranay pe la ora opt. Deodata am auzit un zgomot la etajul de sus. nu cred sa fi iesit. Era unul din martorii locotenentului Frantz. Irma era deznadajduita. Mi-am inchipuit ca vrea s-o imbratiseze asa cum facea in fiecare dimineata. imi repetam. domnul Jean nu iesise inca din od aia lui. Da. ca ne -am pomenit cu un soldat care s-a oprit in fata domnului Jean.. M-am plimbat nu stiu cit timp prin fata casei. imi facu un semn. tinerii treb uiau sa plece cu ranita la spate si arma pe umar. D-ta esti Jeanm Keller ? intreba el. pe la sase. Pe la ora opt. Fara indoiala. altminteri locotenentul va avea nenumarate prilejuri de a se ra zbuna. m-am dus sa trag cu urechea la usa dom nului Jean. ca a fost primita cu o neplacer e vadita. Cine te-a trimis ? l-am intrebat. Poate ca-i trecuse prin minte ca imbratisarea aceasta era ultima si ca alcatuia astfel un ultim ramas bun. Domnul Jean deschise scrisoarea. si numai gindul de a se desparti astfel de stapin a ei iin sfisia inima. Domnule Jean. Domnul locotenent von Melhis. dar de situatia atit de grava pe care masura aceasta a incorporarii o crease lui Jean K eller. Un fior mi-a strabatut trupul. Nici un zgomot in casa. fiindca l-am auzit plimbindu-se prin odaie. i-am zis. imi raspunse ea. miine. in definitiv.nte. la ora unsprezece cind va fi incorporat. Masura aceasta atingea aproape . Sosise timpul ca sa mergem la domnul de Lauranay.. Pretutindeni domnea o liniste desavirsita. N-ai face rau sa te duci la el. m-am coborit in strada.pe toti tinerii din Belzingen. . Irma plecase. Cu toate astea. am vorbijt nu de duel. dupa cit am observat. M-am sculat peste do ua ore si fara sa fac cel mai mic zgomot. Sora mea se inapoie si-mi zise ca domnul Jean era cu doamna Keller. O ! ce noapte ani petrecut. afirmativ cu capul. domnul Jean se ivi in pragul casei. Stirea despre incorporarea tinerilor se raspin-dise in oras si a produs un e fect neobisnuit. dar de-abia am facut vreo trei sute de pasi. apoi se aseza din nou la masa si tocul ii luneca pe hirtie. Nimeni nu se astepta la dispozitia aceasta ca peste citeva ore. e opt si trebuie sa mergem. Am luat-o deci pe strada. ca sa mergem apoi in padur icea unde trebuia sa aiba loc duelul. domnul Jean va fi soldat ! Pina atunci are dreptul sa se bata cu Frantz. masura aceasta nu era placuta mai ales ca familiile nu e rau de loc pregatite. Tre buie sa-1 ucida. si trebuie sa marturisesc.. Poftim ! Si militarul ii inmina o scrisoare..

Iata continutul ei : In urma noilor imprejurari, este exclus in prezent un .duel intre locotenentul Fr atz von Grawert si soldatul Jean Keller. R. G. von Melhs. Mi s-a urcat singele la cap ! Un ofiter nu se poate bate cu un soldat, fie ! Dar Jean Keller nu era soldat", cel putin pentru citeva ceasuri inca. Ba nu zau ! Mi se pare ca un ofiter francez nu s-ar fi comportat astfel. Ar fi dat satisfactie omului pe care 1-a ofensat atit de grav ! Ar fi venit pe tere n... ! Ma opresc aici, altminteri as spune prea multe... Si totusi, oare duelul ace sta era cu putinta ? Domnul Jean rupse scrisoarea si o arunca cu un gest plin de dispret. Dupa mi scarea buzelor lui am inteles ca a exclamat : Ticalosul ! Pe urma mi-a facut semn sa-l urmez si ne-am intors spre casa. Eram atit de miniat, incit am stat afara. Am plecat chiar fara sa stiu macar incotro ma indreptam. Complicatiile acestea pe care ni ie rezerva viitorul, ma framintau din cale afara. Tot ce stiu e ca m-am dus sa-1 previn pe domnul de Lau -ranay ca duelul nu va mai avea loc. Se vede ca nu mai aveam notiunea timpului, caci de-abia mi s-a parut ca l-am parasit pe domnul Jean, cind deodata, pe la ora zece, m-am pomenit in fata case i doamnei Keller. Domnul si domnisoara de Lauranay se aflau si ei acolo. Domnul Jean se pregat ea sa-i paraseasca. Trec peste scena care a urmat, fiindca mi-ar lipsi mijloacele s-o descriu. M a voi margini sa spun ca doamna Keller se arata foarte energica, nevoind sa dea fiului ei o dovada de slabiciune. La rindul lui, domnul Jean se stapini indeajun s incit sa nu-si arate durerea, in prezenta mamei sale si a domnisoarei de Laura nay. In clipa in care se despartira, Jean si domnisoara Martha se aruncara inca o data in bratele doamnei Keller... Apoi usa casei se inchise. Domnul Jean plecase !... De-acum incolo era soldat prusac... Oare ne va fi d at sa-1 mai vedem vreodata '? Chiar in seara aceea, regimentul colonelului von Grawert primise ordinul sa se duca la Borna, un satulet situat la citeva leghii de Belzingen, linga frontie ra districtului Postdam. Voi spune acum ca in ciuda tuturor sfaturilor pe care le-am dat cu totii doa mnei Keller, n-am putut s-o convingem ca sa nu-si urmeze fiul. Regimentul se duc ea la Borna, spunea dinsa, voi merge si eu intr-acolo. In privinta asta, insusi domnul Jean n-a reusit s-o faca sa paraseasca planul ei. Cit despre noi, plecarea noastra trebuia sa se efectueze a doua zi. Ma astep tam la o scena sfisietoare cind sora mea isi va lua ramas bun de la doamna Kell er ! Irma ar fi voit sa ramina, sa insoteasca pretutindeni pe stapina ei... Si e u... n-as fi avut taria sa ma impotrivesc. Doamna Keller refuza insa s-o ia, asa ca sora mea a fost nevoita sa se supuna. Dupa-amiaza, ne-am terminat pregatirile. Pe la cinci, insa domnul de Laurana y primi vizita lui Kalkreuth in persoana. Directorul politiei ii notifica in citeva cuvinte ca, planurile lui de calat orie fiind cunoscute, se vedea nevoit sa-i dea ordin sa le suspende deocamdata. Domnul de Lauranay trebuia sa astepte masurile pe care guvernul urma sa le ia cu privire la francezii care domiciliau in prezent in Prusia. Pina atunci, Kalkreu th nu putea sa elibereze pasapoarte, asa ca o plecare era exclusa. Cit despre numitul Natalis Deipierre, lucrurile se complicau. Se vede ca fra tele Irmei fusese denuntat ca era spion si Kalkreuth care atita astepta, se preg atea sa ma trateze in consecinta! La urma urmei,, se poate sa fi aflat ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie. Evident ca pentru imperialisti era un succ es arestarea unui soldat francez ! In timp de razboi, fortele inamicului trebuie diminuate cu orice pret. Pentru acest motiv, am fost arestat chiar in seara aceea, cu toate rugaminti le surorii mele si ale doamnei Keller si am fost condus din etapa in etapa pina

la Postdam unde in cele din urma am fost inchis intr-o fortareata. E de prisos sa mai spun minia care m-a cuprins. Despartit de toti aceia pe c are ii iubeam, neputind sa plec spre a ma duce la postul meu, la frontiera, tocm ai in clipa izbucnirii razboiului, aceasta era intr-adevar o situatie nespus de neplacuta !... La ce bun sa mai insir toate necazurile mele. Voi spune numai ca n-am fost i nterogat, ca am fost pus la secret, ca n-am putut comunica cu nimeni si ca sase saptamini de-a rindul n-am primit nici o stire de la nimeni. Dar istorisirea cap tivitatii mele m-ar duce prea departe. De aceea rog pe prietenii mei din Grattep anche sa ma astepte pina ce le voi povesti verbal tot ce am indurat. Pentru mome nt sa se multumeasca sa afle ca timpul mi-a parut foarte lung si ca orele se scu rgeau cu o incetineala extraordinara. Cu toate astea eram multumit ca n-am fost inca judecat, deoarece Kalkreuth imi spusese ca situatia mea era grava. Vazind c a nimeni nu pomenea de judecata, puteam sa ma astept sa ramin prizonier pina ia sfirsitul campaniei. Totusi, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Peste o luna si jumatate, la 15 a ugust, comandantul fortaretei m-a pus in libertate si am fost condus ia Belzinge n, fara sa mi se fi spus macar motivele pentru care am fost arestat. Va puteti inchipui fericirea mea revazind pe doamna Keller, pe sora mea si t ot astfel pe domnul si doamna de Lauranay, care nu plecasera din Belzingen. Fiindca regimentul domnului Jean ramasese tot la Born, doamna Keller nu se m iscase din Belzingen. Domnul Jean ii scria uneori, fireste oridecite ori putea. Si, cu toata rezerva scrisorilor lui, se simtea toata grozavia situatiei prin ca re trecea. Cu toate ca fusesem pus in libertate, n-aveam insa voie sa stau in Prusia, c eea ce nu-mi parea de loc rau. Intr-adevar, guvernul votase o decizie prin care toti francezii erau expulza ti de pe teritoriul german, in ce ne privea, ni s-a acordat douazeci si patru de ore ca sa parasim oraselul Belzingen, si douazeci de zile ca sa plecam din Germ ania. Cu doua saptamini inainte, aparuse manifestul ducelui de Brunswick care amen inta Franta cu invazia aliatilor. XIII Nu trebuia sa pierdem o clipa. Aveam aproape o suta cinzeci de leghe de facu t pina sa ajungem la granita franceza, o suta cincizeci de leghe intr-o tara ina mica pe' niste drumuri tixite de trupe in mars, trupe. calari si pedestre, fara sa mai punem la socoteala convoaiele de tot felul. Cu toate ca ne-am asigurat de mijloacele de transport, se putea intimpia insa ca ele sa ne lipseasca intr-o z i. in cazul acesta am fi fost nevoiti sa mergem pe jos. Eram oare siguri de a ga si. la fiecare popas hanuri ca sa putem minca si sa ne odihnim ? Fireste ca nu. Sigur, obisnuit cu toate lipsurile si cu marsurile, as fi putut iesi din incurca tura ! Dar cu domnul de Lauranay, un batrin de saptezeci de ani si doua femei, d omnisoara Martha si sora mea, nu puteai cere imposibilul. In sfirsit, imi voi cla toate silintele ca sa ajungem cu bine, in Franta. Asadar, dupa cum am spus, nu aveam timp de pierdut. De altfel politia era pe urmele noastre ca sa vada daca executam ordinul. Aveam douazeci si patru de ore ca sa parasim Belzingen si douazeci de zile ca sa evacuam Germania; ne ajungea in cazul insa ca n-am fi fost opriti pe drum. Pasapoartele pe care ni le-a dat K alkreuth chiar in seara aceea, nu erau valabile decit. pentru douazeci de zile. Odata termenul acesta trecut, puteam fi arestati, si inchisi pina la sfirsitul r azboiului ! Cit despre pasapoarte, ele impuneau un itinerar de la care ne era in terzis sa ne departam si trebuiau vizate in satele si orasele indicate pe ele. In afara de asta, era mai mult ca probabil ca evenimentele se vor desfasura cu o graba nespusa. Poate ca luptele incepusera chiar la frontiera. La manifestul ducelui de Brunswick, natiunea, prin gura deputatilor ei, a ra spuns asa cum se cuvine, si presedintele Camerei rostise cuvintele acestea rasun

atoare : Patria este in pericol !" In ziua de 16 august dis-de-dimineata, eram gata de plecare si am pus in ord ine toate afacerile noastre. Casa domnului de Lauranay trebuia sa ramana in grij a unui servitor batrin, elvetian de origine si care era de multa vreme in servic iul lui. Omul acesta cumsecade, pe devotamentul caruia domnul de Lauranay se put ea bizui, va sti sa faca pe inamic sa respecte casa stapinului sau. Cit despre casa doamnei Keller, pina cind va gasi un musteriu care s-o cumpe re, urma sa fie locuita de servitoarea, care era de nationalitate prusaca. Chiar in dimineata acelei zile, am aflat ca regimentul domnului Jean parasis e Borna indreptindu-se spre Magdeburg. Domnul de Lauranay, domnisoara Martha, eu si sora mea am facut o ultima ince rcare ca sa hotcarim pe doamna Keller sa vina cu noi. Nu dragii mei, nu staruiti, raspunse ea. Chiar azi am sa ma duc la Magdeburg. Am presimtirea ca se va intimpla o mare nenorocire si vreau sa fiu acolo ! Am inteles ca toate sfortarile noastre vor fi zadarnice si ca, doamna Keller nu va reveni niciodata asupra hotaririi pe care o luase. Nu ne mai ramanea deci t sa ne luam ramas bun de la dinsa, dupa ce i-am indicat orasele si satele prin care politia ne silea sa mergem. Iata in ce conditiuni trebuia sa se efectueze calatoria noastra. Domnul de Lauranay poseda o careta veche de care nu .se mai slujea. Careta aceasta imi paruse convenabila pentru parcursul acesta de o suta cincizeci leghe pe care trebuiam sa le strabatem. Era usor de calatorit in timp de pace din pri cina ca gaseai cai la fiecare etapa, dar acum cu ocazia razboiului, majoritatea cailor fiind rechizitionati pentru serviciul armatei, nu mai puteai sa te bizui pe ei, incit riscai sa ramii in loc. De aceea, ca sa inlaturam inconvenientul acesta, am hOtarit sa procedam altfel. Am fost insarcinat de domnul de Lauranay sa cumpar doi cai buni, fara sa ma uit la pret. Fiindca ma pricepeam, am facut o achizitie buna. Apoi, ca sa ne lipsim de oficiile unui vizitiu, am hotarit sa indeplinesc eu insumi serviciul acesta c are, fireste, a fost primit. Stiam sa min, asa ca toata lumea putea fi linistita . La 15 august, la orele opt dimineata totul era gata. Nu mai aveam altceva de facut, decit sa ma urc pe capra. Ca arme posedam o pereche de pistoale cu care puteam tine in loc pe raufacatori, iar in privinta merindelor aveam pentru citev a zile. Se stabilise ca domnul si domnisoara de Lauranay sa stea in fund, iar so ra mea in fata. Purtam o haina groasa si pe deasupra un palton cu care puteam sa infrunt fara grija vremea rea. Ne-am luat ramas bun pentru ultima oara de la doamna Kelier, intrebindu-ne i ngrijorati daca vom mai avea ocazia sa ne intilnim. Timpul era destul de frumos, dar se anunta o caldura mare peste zi. De aceea am hotarit sa aleg doua ore cind caldura va fi mai mare, spre a lasa caii sa se odihneasca si sa prinda astfel puteri noi. Am plecat in cele din urma, pocnind din bici ca sa indemn caii sa alerge mai iute. Dupa ce arn trecut portile orasului, am mers destul de bine fiindca drumurile nu prea erau tixite de trupele si convoiurile care se indreptau spre Coblentz. De la Belzingen, nu sint decit doua leghe pina la Borna unde am ajuns peste o ora. In oraselul acesta, statuse in garnizoana citeva saptamini regimentul colone lului von Grawert. Acum insa regimentul plecase la Magdeburg, unde doamna Keller intentiona sa se duca spre a-1 vedea pe domnul Jean. Domnisoara Marina simti o emotie adinca pe cind strabateam strazile oraselul ui Borna. Se gindea la domnul Jean care, sub ordinele locotenentului Frantz, mer gea probabil pe drumul de la care trebuia sa ne indepartam acum, conform iti-ner ariului stabilit de Kalkreuth. Nu. m-am oprit la Borna, deoarece nu voiam sa poposesc decit peste patru leg he mai departe, la granita care delimiteaza in prezent provincia Bran-deburg. Da r, pe vremea aceea, dupa vechile impartiri ale teritoriului german, porneam acum pe drumul Saxei. Se facuse orele douasprezece cind am ajuns la punctul acesta al frontierei.

Domnul de Lauranay. un tinar i nalt si slab. pe care se orienta usor cu ajutorul hartii. o localitate situata la vreo trei leghe jumatate de Zerbst. La o cotitura a soselei se af la un han unde arn poposit trei ore. Popasul nu va dura deci prea mult. era asadar. In afara de asta trebuie sa mai mentionez ca domnul de Lauranay cunostea foa rte bine teritoriul german de la Belzingen pina la granita franceza. unde ani sosit la noua seara. Ori cit de putin pretentios ar fi cineva. Dar oricine ar fi fost. in schimb eu. in sfir-sit. Cu toate astea. Trecerea Elbei ne putea procura oarecare d ificultati. inchise dintr-un sentiment de pre vedere. sint sapte sau opt leghe. drumul acesta intre orele tre i dupa-amiaza si opt seara. nu se insela. Am crezut chiar ca vom fi nevoiti sa r aminem in trasura peste noapte. lipsit de aproape orice confort. vom face-o cu draga i nima. cu riscul de a fi plecat a doua zi la zece spre a nu lua niinic din repauzul cailor. mi-am dat bine seama ca trebuie sa ne asteptam si la intirzieri Chiar in ziua aceea. am avut de furca cu un fel de samsar de cai. pe cind traia inca fiul lui. trasura porni ia galop ca sa ca stigam timpul pierdut. cred ca nu inseamna mare lucru sa ceri un adapost pentru noapte. Domnul de Lauranay. nu puteam fi arestati in drum. foarte vorbaret si care voia cu orice pret sa rechizitioneze trasu ra si caii nostri. unde trasura noastra se oprise pe la douasprezece. pina la Ze rbst. de abia daca am putut sa-1 gasim. in timpul primei zile. domnul de Lauranay ne-a atras atentia ca va trebui sa trecem Elba pe un pod foarte ingust si fara balustrada si ca ar fi mai bine sa proceda m ta trecerea asta in timpul zilei. Or. dar caii ? Nu le trebu ia oare de mincare si un adapost ? Ma gindeam la ei inainte de toate si ma infio ram la gindul ca s-ar putea sa ne lipseasca pe drum ! Am propus deci sa pornim mai departe ca sa ajungem la alta halta. individul acesta. Ne aflam atunci pe teritoriul care formeaza azi principalul Anhalt. De la granita. trebuia mai intii sa respecte pasa poartele si semnatura directorului politiei. mi se parea prudent sa ingrijesc cit mai bine animal ele ca sa nu fie surmenate. a fost sa dau de mincare cail or. Acken. de vreme ce trebuia sa parasim tara intr-un tim p de. Am ajuns fara prea multe dificultati la Zerbst. facuse in mai multe rinduri drumul acesta. bun aoara. Afara doar de cazurile excep tionale. In sfirsit. un fel de orasel ele mica im portanta. Prima grija pe care am avut-o ajungind la han. fiindca grosul armatei prusace se indrepta mai spre nor d. Dar ce ne pasa. Ce farsa ! imi in chipui ca Statut era el. Se vede a cit de colo ca tot felul de oameni fara capatii trecusera pe acolo si ca nu se silisera sa devasteze tot ce le iesise in cale. Prea multi p ungasi strabateau tinuturile asa ca nu voiam sa ne expunem. Soarele rasare inainte de orele trei dimineata si apune la noua. La urma urmei noi ca noi. ne-am hotarit in principiu. Drumuril e erau mai putin tixite. Putem face asadar. Evident ca daca va fi nevoie sa punem umarul. tot cautind cu punga in mina un adapost la Zerbst. Totusi am pierdut aproape o ora ca sa parlamentam cu ticalosul acesta. de vreme ce aveam to ate actele in regula. De altfel. ci exact timpul necesar odihnei oamenilor si animalelor. Citiva ani in sir. in mijlocul tuturor caselor. Voi mai adauga ca in tinuturile acestea care se apropie de nord. calatoream pe drumul a cesta de abia pentru a doua oara. o calauza foar te pretioasa si care merita toata ascultarea. In acelasi timp trebuia sa ne vizam aici pasapoartele. cum a zis Ludovic al XV-lea si ca samsarul voia sa rech izitioneze caii pentru el. Drumurile n u pareau destul de sigure pentru ca sa ne aventuram noaptea pe ele. Puteam ajunge aici inainte de miezul noptii. am sfirsit pr . sa nu calatorim decit peste zi. noaptea este sc urta in august.. Totusi. spre Magdeburg. Spunea ca rechizitia aceasta e pentru Stat. adapostul acesta. Calitatea noastra de francezi ne-a atras citeva priviri piezise. Planul nostru era sa raminem noaptea la Zerbst.Citeva detasamente de cavalerie se stabilise aici.

Negresit ca nu la regiment am putut urma un curs de geografie. Dinsul imi arata harta. De acolo ne vo m inapoia pentru a treia oara in Saxa. Porneau in galop ridicind in urma lor un nor urias de praf care s e inalta spre cer. care fuses e luat in armata impreuna cu toti tinerii de virta lui ! In sfirsit. in oraselul Zerbst. XIV Cu putin inainte de a ajunge la Zerbst. sa nu mai insistam asupra acestor lucruri triste si sa ne reluam calatoria. tocmai Elba ne bara drumul. capitala ducatului cu acelasi nume. tocmai cind incepusem sa leg vocalele cu consoanele. si cu degetul imi indica pozitia provinciilor. mai bine chiar decit am sperat. cu mijloace perfectionate de comunicatie. nu vom avea de ce sa ne plingem. timpul desi era calduros. altminteri cine sti e ceea ce s-ar fi putut intimpla. am minat repede caii. al Elbei. Si bietul meu profesor. treb uia sa ne indreptam spre sud ca sa ajungem la oraselul Acken situat in teritoriu l Saxei azi districtul Magdeburg. nu vedeai decit mantalele lor rosii si ca ciulile lor negre. fireste. Inca din ajun spre seara. Cu toate astea. Fireste ca daca ne-am fi aflat in mijlocul soselei. pe drumurile acestea primitive care nu aduce au de loc cu acelea de azi. mi-a fost explicat de domnul de Laurana y. confederatia germanica cu sutele ei de state pe care le-a i fi putut strabate repede. Dar ce puteam sa facem. pandurii nu ar fi astept . deoarece voiam sa a jungem inainte de ivirea noptii la Bernsburg. cit si pentru cai. imi spuneam ca daca lucrurile vor merge astfel cu toate apele pe care le aveam de trecut. Puteam ajunge cu conditia sa nu se strice vremea sau sa avem vreo piedica pe d rum. tineam sa economisim proviziile pe cale le avea m cu noi. Am plecat din Zerbst la sase dimineata si am ajuns peste doua ore pe malul d rept. Am petrecut astfel noaptea. Iata ceea ce era pe atunci. Pina la douasprezece am mers bine. asa ca am fost nevoiti sa ne acomodam cu imprejurarile. Or. Am ajuns in oraselul Acken pe care l-am strabatut fara sa ne oprim si am lua t-o spre Bernsburg Ma sileam sa merg cit mai bine. Pe urma vom trece din nou prin Anhalt in timp ce vom porni spre Bern-sburg. situat ia principalelor orase si directia cursurilor de apa. ameninta a ploaie. Pentru prima oara in viata mi-a fost dat sa vad cavalerii acestia austrieci. o etapa de vreo douasprezece leghe . trasura noastra a strabatut teritori ul care formeaza principatul Anhalt cu cele trei ducate ale lui. De abia daca pe alocuri se mai vedea un petec senin de cer. Austriecii nu ne-au vazut. Din fericire norocul ne-a favorizat. domnul Jean. adevarat s oi de barbari. Cerul era acoperit aproape in intregime de nori. un fluviu mare si frumos. la adapostul lizierii unei padurici de plopi. ce ea ce ne-a bucurat mult fiindca. Am avut noroc ca ne aflam garati pe partea cealalta a drumului. atit pentru noi. ne-am pomenit cu un regiment de panduri. cu malurile ripoase si acoperite de tr estii. de-a lungul districtului Merseburg. di n fericire in timpul popasului. in virtejul acesta. Fara indoiala ca itinerariul acesta. Caii nostrii ar fi putut foarte bine sa convin a acestor panduri si tot astfel trasura noastra ofiterilor lor. Am trecut cu bine podul in mai putin de un sfert de ora. Soselele acestea erau pe atunci niste fisii inguste care lasau mult de dorit mai ales in timpul ploilor.in a gasi unul. Am mai gasit de minca-re. pe la unu dupa-amiaza. A doua zi. Si apoi daca as fi putut citi macar ! Vai ! am fost nevoit sa-mi intrerup deodata lectiile. asa ca ma temeam sa nu ne oprim acolo mai mu lt decit ar fi trebuit. in ziua aceea.

parea u foarte obositi. Am trebuit sa tre cem riul Wipper.. am ajuns pe la amiaza. nu departe de o exploat are de mine de arama. De la cinci dimineata pina la noua seara. In definitiv. cu conditia de a ga si un adapost bun. puteam sa indur multe. In sfirsit. am facut vreo opt leghe si am intr at in teritoriul Saxa Coburg. Pe la orele patru dupa-amiaza. N-o sa-mi pierd timpul sa descriu orasele. am facut aproape . ci. Am petrecut o noapte buna. caldura era coplesitoare. Nu pentru mine. calatoream ca niste oa meni expulzati dintr-o tara. Am prevazut in curind ca va trebui sa le dau un repaus de douazeci si patru de ore . Te renul era deluros si caii tot urcind. treceam atunci prin tinutul care alcatuieste d istrictul Erfurth. Apoi. frate. Drumurile destul de bune. deoarece nu calatoream de placere. E drept ca aceasta co nstituia o mare cheltuiala dar. in schimb eram sustinuti de speranta de a ajunge spre seara la Gotha.at sa le facem loc si ne-ar fi calcat pur si simplu. Stiu bine ca nimic nu e mai adevarat ca vorba aceea. De indata ce-am ajuns la Heldmungen. Nu le vedeam decit in treacat. caii jucau un r ol primordial. cum ne-am fi stins in fundul trasurii ca sa facem loc doamnei Keller si fiului ei ! in sfirsit! Conform itinerariului nostru. Intr-adevar. Fireste ca as fi mers si mai repede inca. tirgurile si satele. la 19 august. pe care de altfel o parasisem fara nici o parere de rau. Dumnezeule mare ! Voinic cum eram. In ziua de 18 august. incepusera sa dea semne vadite de oboseala . udati de ploaia torentiala care cadea fara contenire. speram insa.pe la orele zece seara. Cimp ul era scaldat de roua si cu toata briza care adia. am semnalat domnului de Lauranay un punct des tul de ridicat. intr-o calatorie ca a noastra.Saxa. proprietarul hotelului din Arterh. unde nu se aflau gazdu iti ofiteri austrieci. trasura noastra s . domnul de Lauranay nu se uita la bani in privint a asta si avea perfecta dreptate. neam oprit. spre seara am ajuns la Artern. A doua zi. imi raspunse el. la orele unsprezece. parea ca suporta bine calatoria. care cu toate ca nu se plangeau. Daca etapa a fost lunga in ziua aceea. In timpul acestei zile vremea a fost cit se poate de rea. am plecat la opt dupa ce am avut citeva dificultati cu hangiul. daca n-as fi avut un accident la o roata. ceea ce ne-a facut multa placere si am plecat a doua zi. A doua zi. hrana din belsug si un bun culcus pentru noapte. dar brinza-i pe ba ni . vremea s-a mai linistit desi era toi a ploaie. Ziua aceasta de calatorie a fost intr-adevar obositoare. Si imi spuneam : Daca am fi calatorit cu totii. Fulgeriie ne orbeau iar tunetele ingrozeau caii. am dus-o destul de bine de patru zile de cind am parasit Be'lz ingen. Sora mea Irma in schimb. Ceea ce ne preocupa in aceste localitati. apoi dupa ce am trecut de Mansfeld. foarte obositi. in directia vestului. la Hettstadt. care domina cimpia la vre-o leghe. pe Gena. Trebuie sa fie castelul din Bernsburg. castelul acesta. trasura noastra a strabatut un tinut bogat in mine. unde trebuia sa ne odihnim. caruia la regiment i-am fi spus Vipera. dominat de o colina inalta pe care o dez-mierda o raza de soare in mij locul ploii si in sfir-sit Sangerhausen. unul din cele trei districte ale provinciei. situat pe riul Schmuke. De aceea am dat o ingrijire special a cailor. Pe la trei am sosit la Limbach. in sfirsit. ingaduiau sa mergem repede. totusi. dupa ce am trecut riul Saale. cincisprezece leghe si abia un singur popas. a fost cu adevarat cel mai mare exploatator pe care l-am vazut vreodata. frate. ci pentru domnul si domnisoara de Lauranay. era sa nu ni se intimple nimic sup arator si sa ne putem urma drumul in liniste. am ajuns la Alstleben. precis la orele zece dimineata. Am dat bice cailor si peste o jumatate de ora am strabatut orasul Bernsburg unde actele noastre au fost verificate. Furtuna a izbucnit cu putin timp dupa plecarea noastra. accident care n-a putut fi repar at decit la Weissensee de catre un fierar nu tocmai de soi. situat in virful unei coline se vede de la o m are departare. Eram gazduiti intr-un hotel destul de confortabil. ca inainte de a face acest popas sa ajungem la Gotha.

Domnul de Lauranay era inca in odaia lui cu domnisoara Martha. trecusera de abia patru si am facut aproape un sfert din parcurs. soldat prusac. Goarnele sunau neincetat.. Dupa masa insa am sa ies putin in oras ca sa fac diferite cum paraturi. M-am intors la unsprezece. La gindul ca toti soldatii acestia vor porni impotriva Frantei. Era un adevarat noroc ca guvernul prusac. de autoritatile germane. Kalkreuth nu ne-ar fi dat niciodata pasapoarte si n-am fi putut ajunge astfel la granita. pe care ar fi fost fericit sa aiba dreptul s-o apere si pentru care si-ar fi varsat bucuros singele ! Nu mai incape indoiala ca masa a fost trista. Hotarit insa. fiindca sergentul major D elpierre nu voia sa fie o curca plouata sau un sedentar ! Dar sa revin la orasul Gotha. asa ca era bine sa-i evitam .. asa ca aveam impresia ca ma aflam intr-o cazarma. dup a cum glasuie. Si iata ca m-am dus in oras. Trebuia sa multumim mai intii lui Dumnezeu si pe urma Majestatii sale Freder ic Wilhelm. Prin urmare. Am strabatut citeva cartiere si am vazut difer ite biserici frumoase. Pina atunci am sa mai hoinaresc pe strazi. A doua zi pe la opt dimineata. Nu s-au dat inca jos. Cu placere. fi voit sa executam primul nostru plan si anume sa plecam inainte de incorporarea domnului Jean. intr-adevar. Era dureros sa te gindesti ca pamintul patriei va fi poate cotropit de acesti strai ni ! Citi camarazi nu vor muri oare in vreme ce vor apara pamintul Frantei ? Da.-a oprit la portile orasului Gotha... e o mare satisfa ctie pe care o ai atunci. Dar unde era dinsul ? Doamna Keller putuse da de el. Hotarit. ca ne-a facilitat calatoria.ste un vechi proverb. Din fericire din cele douazeci d e zile de calatorie care ne-au fost harazite. Prea bine. mi se stringea inima. Daca ai vrea sa ma insotesti ?. regimentul Roya l-Picardie sa nu intre in lupta decit in ultimele zile ale lunii august.atunci cind i-am ales. Domnul de Lauranay voise ca sa mincam in odaia lui. ne-au pricinuit o mica intirziere. cind ai nimerit un lucru bun ! Am spus ca am sosit de-abia la unsprezece la Gotha. am avut mina fericita. asa cum glasuia ordinul. Biata fata era prea indurerata ca sa simta nevoia de a se plimba in oras. Citeva formalitati la po rtile orasului. in schimb am vazut trup e de toate armele si convoiuri cite poftiti. imi raspunse Irma si trebuie sa-i lasam pina la ora prinzu lui. e rau prea multi soldati pe strazile ora" sului. am intrebat-o. Se vede ca . bune la Gotha. Natalis. Si era si firesc ! De altfel ce ar fi vazut ? Numai lucruri care -i-ar fi amintit situatia domn ului Jean. pronuntind expulzarea noastra ne-a procurat si mijloacele de a o pune in aplicare. draga. daca am fi mers tot asa. Nu prea am vazut lucru mare. Nu mai incape indoiala ca dac a n-am fi avut actele in regula am fi fost arestati. m-am coborit in vorbitorul hotelului. citiva ofiteri germani veneau regulat sa ia masa in restaurantul hotelului La Armata prusaca . asa ca nu trebuia sa ne bucuram prea devreme . Cu toate astea graba strica treaba. ca sa p ot lua si eu parte. Am conchis de aici ca daca am. unde ma astepta sora mea.. sau cel putin pu tuse sa urmeze regimentul lui ? Cum calatorise oare femeia aceasta curajoasa ? C e ar putea face dinsa in cazul ca s-ar fi intimplat vreo nenorocire ? Vai ! era un lucru ingrozitor sa te gindesti ca domnul Jean. Agentii civili si militari se intreceau care mai de care cu severitatea. trebuia sa ajungem la granita franceza la termenul fixat. Nu doream decit un singur lucru si anume ca.. Exista hoteluri. Bietii nostri cai aveau tot dreptul la o odihna de o noapte si o zi.. trebuia sa ne resemnam. Am gasit usor patru camere bune si un grajd pent ru cai la hotelul La Armata Prusaca". Cu toata parerea de rau pe care mi-o produc ea intirzierea aceasta. Irma ! Dar tu unde te duci ? Nicaieri. s-ar fi luptat impotriva unei tari pe care o iubea. ale caror clopotnite se profilau in zare. Domnule de Lauranay si domnisoara Martha ?. Ce sa va spun de Gotha.. trebuia sa fiu la postul meu ca sa pot lupta cu ei. dupa ce am avut grija sa vizez pasapoartele. Am planuit sa poposim aci douazeci si patru de ore.

La orele trei am iesit impreuna cu sora mea... Iata ce cuprindea afisul : 1000 fiorini recompesa aceluia care va preda_pe soldatul Jean Keller din Belzin gen. Hotelierul m-a insotit la grajd. Intr-adevar. in vreme ce m-am dus sa vad daca nu lipsea nimic cailor. Domnul Jean l-o fi batut. fara sa intilnim pe nimeni.. Eu si sora mea voiam mai in tii sa luam o hotarire inainte de a revedea pe domnul si pe do mnisoara de Lauranay.. ceea c e facea ca sa nu fim bine primiti. condamnat la moarte pentru ca a lovit un ofiter din regimentul Leib. am sfatuit-o pe Irma sa traga cu urechea la tot ce se vorbea pe strazi si in pravalii.. XV Cum ne-am inapoiat. Deoarece Ir ma vorbea bine hruba germana.. Nenorocitul !. in ras timpul acesta. Bietul Jean !.. pentru cumparaturi. In sfirsit am ajuns in odaia noastra. Bietul Jean !. a calatoriei noastre si a unor lucruri care nu-1 priveau. ce este cu afisul acesta..... Am mai vazut de asemenea o sumedenie de afise lipite pe zidurile caselor. sora mea se oprea din cind in cind in dreptul lor spre a citi pri mele rinduri. se simtea in largul ei pretutindeni atit pe strazi cit si in pravalii. Atit ne mai trebuia. Dupa-masa. prvindu-ne foarte indurerati.. Nenorocitul !. Nu-ti face inima rea ! . . eu si sora mea. in privinta domnului de Lauranay. Unul din aceste afise mi-a atras deodata atentia.. Parca-1 vad si azi. dar ce mai palavragiu !. O ! ce strigat a mai scos ea ! Din fericire ca eram singuri si ca nu ne-a au zit nimeni.. iata lucruri pe care nu mi le mai aminti ! Poivte. Irma. Am vazut ca omul acesta voia sa ma faca sa vorbesc mai mult decit trebuia . Ia vezi.. Amindoi stateam acum in odaia Irmei. fara sa i ndraznim sa ne spunem o vorba. Ceea ce se vede acolo nu sint cifre ?... ceea ce trebuia sa se intimple mai curind sau mai t irziu.. Cu toate astea se cunostea imediat ca eram francezi. La urma urmei. injurat de ticalosul acesta de Frantz .. Aveam de-a face cu un palavragiu. am facut o sumedenie de cumpara! uri incit am cutreiera t aproape in intregime orasul. Sora mea se apropie de pravalia cizmarului si incepu sa citeasca.] ca nu ne-am vorb it de loc ? S-ar fi putut observa tulburarea noastra si atunci cine stie ce s-ar fi intimplat. i n vreme ce regimentul se afla in mars spre Magdeburg. era insa mai bine sa aflam vesti. Am fi fost interogati. Sl cu toate ca nu era de loc prudent. ingina sora mea.. fie chiar rele.. Ce a facut! exclama in sfirsit sora mea. Era scris cu litere mari n egre. in vreme ce-o podidira lacrim ile.. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera cu sora mea la hotel.. cu hirtia-i galbena lipit pe zidul pravaliei unui c izmar. De ac eea am fost foarte rezervat si nu i-am spus mai nimic. daca s-ar fi aflat legaturile care ne un eau de familia Keller !. decit sa traim intr-o ignoranta desavirsita. la hotelul La Armata Prusaca". ceea ce ne -am vorbit. arestati poate. Vino-ti in fire. Ce a facut ? i-am raspuns. Doarece as fi voit mult sa aflu ceea ce se petrecea in Franta. Da si eu asi fi procedat la fel. nu sovaiam sa ne apropiem de grupurile in care s e vorbea cu o oarecare insufletire. A facut ceea ce asi fi facut si eu in locul lui ! Pro babil ca domnul Jean a fost maltratat.. Irma. Ma joritatea nu anuntau decat miscari de trupe sau rechizitii pentru armata. astfel ca sa ne intelegem in privinta atitudinei noastre. ca sa ajungem in fata autoritatilor germane.. Intre trei si cinci. ceea ce am putut afla nu era defel placut pentru noi francezii.

Irma. f a-ti curaj si procedeaza astfel ca sa nu se stie nimic. Dar Marina ?. si nu vad intrucit arestarea noastra i-ar folosi domnului Jean. Poate ca domnul Jean e cu dinsa. si domnisoara Martha are nevoie de curaj. nu se poate sa nu fi aflat ca fiul ei a fost condamnat la moarte.. Parerea mea e sa nit-i spunem nimic.. fa in asa fel. nu voiam sa-mi pierd speranta. lucrul e totusi firesc fiindca de felul meu nu ma las niciodata prada deznadejdii. este prea putin probabil ca domnul si domnisoara de Lauranay sa iasa seara in oras de vreme ce n-au iesit peste zi. insotea ea oare pe domnul Jean in fuga lui ? Sarmana femeie !. Calatoria va mai dura inca mult... atita tim p cit n-a fost prins inca. Da. te rog. Daca vorbeam asa linistit. Voiam sa plecam la cinci dimineata. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera in odaia lor. deoarece trebuia sa facem un drum daca nu foarte lung. cu toate ca sora mea era foarte ingrijorata. Natalis.. Putuse sa ajunga la Magdeburg ? Stia ea ce se petrecuse cu fiul ei ?. Ce are de-aface. incit domnisoara Martha sa nu observe ca ai plins ! Dar daca iese in oras.. Da... de vreme ce a fugit. linisteste-te. i-am raspuns.. bietul Jean ! Fapta lui este cunoscuta in toale satele si orasele Germaniei ! Exista doar atitia ticalosi care nu asteapta altceva dec it sa-1 denunte ! Cei mai buni n-ar voi sa-1 gazduiasca macar pentru o ora ! Nu-ti face inima rea.. Si apoi chiar daca ar fi prins. draga mea ! i-am raspuns. In afara de asta. domnul Jean. Prevazusem aceasta si imi parea bine. Da ! Ce se facuse doamna Keller ?.. Nu avem deci de ce sa ne temem. ca domnul Jean este condamnat la moarte. O ! suma asta nu e inca in buzunarul nimanui. Sarmana mama !. Daca te-ar auzi cineva ? Stii doamna Keller este o femeie energica. La ce ne-ar folosi daca i-am impartasi-o. De vreme ce s-a dus la Ma gdeburg. Fireste ca partea cea mai grea pent ru domnul Jean.. De altfel.... E mai bine asa.. A ! daca ne-ar fi cu pu tinta sa regasim pe doamna Keller si pe domnul Jean. poate scapa.. Dar timpul nostru este masu rat. de vreme ce a-fisele fagaduiau o recom pensa de o mie de fiorini oricui va reusi sa-1 predea autoritatilor germane. Vai Doamne i Dumnezeule ! Cite dureri ii mai harazeste ! Irma. seara e cam greu sa poti citi un afis... Am trezit pe oameni sa nu poata banui n imic. intreba sora mea. Vorbind u-i am risca s-o facem sa-si piarda curajul. Natalis ! Natalis. si se vede ca nu era usor de pus mina pe el. ai dreptate. m-a m dus din nou in odaia lor si i-am indemnat sa se culce devreme. i-am raspuns... ca s-a fixat premiu pentru capul lui. Irma. izbutise. biata fata n-ar mai trai.. dar ce sa-i faci. i-am raspuns. Traieste s i nu e omul care sa se lase prins asa cu una cu doua. n-o faceam. o sa tin inchisa inlauntrul meu toata suferinta mea adin-ca. numai in scopul de a linisti p e Irma. ca a fugit. Daca ar afla ce s-a petrecut. Haide. Irma. Dupa masa de seara. nimeni nu va pune vreodata mina pe ca ! Si cum va putea sa scape. Ar refuza chiar sa ne mai urmeze. Natalis ! Trebuie sa pastram insa taina aceasta si fata de domn ul de Lauranay ? Fireste. E greu. Si acum draga mea. a fost fuga.. dupa ce 1-a lovit pe Frantz. La cinci dimineata eram in picioare. simt ca ai dreptate !. Nu.. eram convins de cele ce spuneam. Nu. Dupa o vizita la grajd...Condamnat la moarte !. a putut foarte bine sa fuga si sa se afle acum intr-un adapost sigur. marturisesc. Daca vorbeam astfel.. in timpul careia am vorbit verzi si uscate pentru ca sa nu se observe figura trista a Irmei.. Irma.. Acum a scapat de urmaritorii lui si ori un de ar fi te rog sa crezi c-o duce mai bine decit in regimentul ticalosilor de Gr awert.. Ei bine. repeta sora mea. Totul nu este pierdut. cel . in curind am fi arestati... Natalis si citeste afisul ? Irma.. Da. Dar doamna Keller ? zise ea. trebuie sa ne impacam cu situatia noastra si deoca mdata.. tatal si fiul ! Si recompensa de o mie de fiorini care se fagaduieste aceluia care il va preda.. . si probabil ca.

Am trecut prin situatii mult m ai grele.caci drumul facea atitea inconjururi.. Linistea noastra n-a fost tulburata o cl ipa. Pe cind se lumina de ziua. p e domnisoara Martha si pe sora mea sa se duca in trasura unde cel putin aveau un adapost. Din cind in cind. pe la orele patru domnul de Lauranay parasi trasu ra. Ori de cite ori drumul era pr ea anevoios. mie de ori mai bine sa ne bizuim pe noi insine. puteai dormi comod de n-ar fi fost grij a care fra-minta pe toti in privinta celor dragi care erau departe. Nu. Unecri drumurile erau atit de inguste. intruc it intentionam sa veghez noaptea asupra lor. ma coboram de pe capra ca sa min caii de capastru. de-a lungul unui tinut muntos. Am trezit pe toti si ne-am dus sa inham am caii la trasura. Dealtf el. Fiindca iarba crestea din belsug la poalele muntilor i-am lasat sa pasca in voie. eu ce treaba aveam ? infasurat in paltonul meu. in linie dreapta bin einteles. Oare nu esti vesnic demoralizat cind nu poti dormi ? La cinci dimineata eram in picioare. incit pareau adevarate pot eci. sau sub primii copaci ai padurii. plini de curaj.. Am refuzat. Nu ca muntii ar fi fost grozav de inalti. Poate ca ne-ar fi fost necesara o calauza ? Dar n-aveam in cine sa ne incred em ! in imprejurarea de fata ar fi fost mai mult decit o imprudenta. daca sora mea in ciuda rationamentelor mele s-a lasat prada deznadejdii. am primit si dupa ce m-am infasurat bine in paltonul meu.. pe care trasura noastra de-abia daca avea loc. caii fiind odihniti. propunindu-mi sa vegheze in locul meu. Toate intamplarile zilei mi s-au perindat prin minte. Imi parea bine ca nu spusesem nimic domnului de Lauranay despre domnul Jcan caci. asa ca nu ma ingrozea perspectiva unei nopti albe sub Cerul liber. Domnul de Lauranay se oferi sa vegheze cu mine noaptea. ci numai niste defileuri strimte de-a lungul unor paduri de brazi s au de stejari. ei. Tcmindu-ma sa nu-1 supar daca l-as refuza din nou. am tras un pui de somn strasnic. Trebuia sa dormim in trasura. o ricine isi poate inchipui ceea ce ar fi indurat domnisoara Martha si tot astfel si bunicul. Reuseai totusi calau-zindu-te dupa soare. imi lipsea acum. Ar fi fost o imprudenta sa inai ntam mai departe. totul a mers de minune. . Am cinat cu proviziile pe care le-am luat cu noi. La sase jumatate eram cu totii in picioare. Veghiile astea nu sint bune pentru un om de virsta lui. era brazdata de ambele parti de prapastii adinei... De altfel. Aproape ca nici nu exista sosea pe v remea aceea. Lucrurile mergeau prost. De altminteri. era de o. trebuia sa facem popasuri dese ca sa lasam caii sa rasufle. in definitiv trasura prezenta acelas confort pe care il avea o camera de ho tel in tinuturile acestea. deoarece so seaua pe care mergea trasura noastra. dupa care am ajuns in regiunea muntoasa a T uringiei. nepoata lui si sora mea se dadeau jos din trasu ra si o luau pe jos. la liziera unei paduri de fag i ce acoperea lantul muntilor Thuerienger Walks. In ziua asta de 21 august. nici macar o coliba de padura ri.. Am sfatuit pe domnul de Lauranay. Jean Ke ller era urmarit. Aici drumul se ingreuna si trebuia sa mergem incet. nu eram de compatimit. deoarece incepuse sa cada o ploaie subtire si rece. domnul de Lauranay strabatuse in atatea rinduri Turingia inci t se orienta fara prea multa bataie de cap: Partea cea mai grea era sa te orient ezi in mijlocul padurilor. fara sa se plinga. au facut ci nci leghe fara sa facem vreun popas. Ardeam de nerabdare sa parasesc orasul acesta. in ce ma priveste am dormit prost. totusi drumul era anevoios in special pentru cai. domnul de Lauranay. incit uneori aveam impresia ca ne intoarcem de unde am venit. nu se afla nici un han.putin foarte obositor. increderea pc care am simtit-o cind a fost vorba sa r idic moralul surorii mele. Ne-am culcat. bunaoara ca Pirineii sau Alpii. in cimpiile din America unde iarna este nespus de aspra. n-am facut nici cinci leghe.. Bine invelit.. Am deshamat caii. astfel ca sa ma pot odihni si eu o or a doua. Mergeau cu totii. in fundul carora serpuiau citeva piriiase. Prin locurile acestea.. Trasura noastra s-a oprit pe la ora opt seara. La sase ne-am suit in trasura si am pornit. In sfirsit. fiindca soa rele este o calauza sigura si apoi nu e de origine germana.

Oare ru sint vizitiu. domnisoara. iar caii se avintasera in prapastie. ca stapinul sa veghieze pina. am putea ajunge cu bine la grani ta si tot astfel doamna Keller si fiul ei. Cu toate sfortarile pe care le-am facut. Eram orbiti acum de fulgere. in mijlocul acestui tinut pustiu ? Ce noapte grozava am petrecut ! A doua zi. lipsiti de mijloacele de locomotie . pe care n-o mai puteam intrebuinta chiar daca alti cai ar fi inlocuit pe aceia pe care i-am pierdut. i-am raspuns si m-as opri cu conditia insa sa gasim un loc prielnic pentr u ca sa putem sta peste noapte. n-am patit nimic. Ce situatie trista ! Ce sa ne facem acum. Nu se poate.. Fii prudent. De aci incolo drumul era in papta.. Natalis..Trebuie sa fii obosit. La sapte am pornit din nou... am dormit foarte bine in vreme ce bunicul d-tale veghea ! Natalis cam exagereaza. ceea ce nu inseamna insa ca nu sint servitorul d-voastra. neputinta. si pe drept. la 23 august. Pe la douasprezece ani ajuns in punctul cel mai inalt al muntelui caruia. in zori in vreme ce sluga. vizitiu. domnule de Lauranay. adincita in ginduri... cob orira in galop panta. Nici n-am terminat bine vorba. Primele ore ale calatoriei s-au efectuat destul de greu. Di n fericire nu s-a intim-plat nici un accident dc persoane. ghemuita in fundul trasurii. deoarece din pricin a urcusurilor trebuia la tot pasul sa ne dam jos din trasura.. izbind un plop care se afla la dreapta no astra. Amen ! cum zice preotul din satul meu... Vremea era tot a ploaie. iar tunetele ne asurzeau pur si simplu. i n departare se auzea tunetul si furtuna se apropia din ce in ce. Pe panta asta e cu. N-avea nici o grija. domnule Natalis ? ma intreba domnisoara Martha. am trebuit sa pornim inainte.. pe la orele sase dupa-amiaza. si inca ce! mai devotat pe care ni 1-a dat Dumnezeu ca sa ne duca in Franta. O ! cit esti de buna domnisoara. Desi fusesem trintit de pe capra. sa fac in asa fel incit sa strabatem Turingia inainte de ivirea noptii. Da.. domnule de Launaray. In definitiv merge am mai mult pe jos. In prezent nu ne mai ramasese decit sa ne co borim spre vest. Ce n-ai face oare pentru niste oameni care iti spun cuvinte care iti merg drept la inima ! Da. Daca bietele animale zapacite ar fi deviat putin din drum. Domnisoara Martha. arborele cazuse in directia padurii. ca un f ulger urias infiisura caii si trasura. Trasura se izbise de trunchiul unui copac. In schimb daca nu plouase inca. Asta ar mai treb ui. dar un vizitiu indeminatic in orice caz ! Hai sa spun postas daca vrei cu orice chip sa-mi menajezi amorul propriu. sluga. Ba da. Din fericire.. i se spune Gebauer. Deodata se produse o ciocnire. Trasura.Caii se speriara si am simtit ca nu mai eram stapin pe ei. Ma temeam. Cit despre mine. cateva fulgere despicara aerul. trebuia. Sora mea inchidea ochii si statea nemiscata. In intregime cu nori desi si grei. Intr-adevar. de o furtuna. raspunse domnisoara Martha intinzindu-i mana.. Oricite obstacole s-ar fi prezentat in ziua acea sta de 21 august. O catastrofa inevitabila ne amen inta. dupa ce am parasit tr asura. Fireste ca n-ar fi trebuit s a mergem prea repede din pricina accidentelor ce s-ar fi putut produce la cobori s. O ! sluga ! exclama domnisoara Martha. N-ar fi mai bine sa facem un popas ? ma intreba domnul de Lauranay. si daca va trebui sa-mi dau viata. nu prea parea speriata. spre norocul nostru fusese oprita in loc de trunchiul copacului. Haturile si oistea s-au rupt. da ca nu ma insel. daca ocazia se va ivi sa ma devotez din nou pentru ei. i-am raspuns pe un ton voios. O ! nu. raspunse domnul de Lavranay zimbind si noaptea viitoare o sa-mi dea voie. Am facut un pachet cu proviziile si efectivele noastre pe care le purtam acu . Nu esti prietenul nostru. C aii mai liberi porneau acum cu mai multa furie. M-am dus sa examinez trasura ale carei roti din f ata erau sfarimate. trasura ar fi cazut imediat in prapastiile care brazdau soseaua Deodata se rupse friria. cerul era acoperii.

Fii pe pace. am zarit un fel de coliba ca re se afla in mijlocul padurii. le repetam intr-una. Toata staruinta mea a fost in zadar desi mincam de zor ca sa slujesc de exem plu. asemenea unei santinele. iata metoda soldatului in campanie. Cu t oate ca nu erau intinse ca in palma. Inainte de toate. Luas em doua pistoale cu mine. foarte obositi de drum de-abia daca mincasera. se afla un piriu cu apa limpede. la poalele muntilor Turingiei. Chiar daca as vrea sa maninc. o imitara. trebuia sa gasim insa un adapost pentru noapte. se innora deodata. intii hrana si apoi odihna. am pregatit impreuna cu sora mea. Nu s tiam ce sa fac. lata-ma deci plimbindu-ma de colo pina colo. Trebuie sa prindem puteri. soarele care apunea. lumina cimp iile care se intind spre vest. Miine dimineata. masa de seara. Ma simteam foarte stinjenit. o ca domnul de Lauranay ar fi voit sa vegheze c u mine si nu trebuia sa-i impun acest surplus de oboseala. Pina la granita mai aveam inca de umblat. domnisoara Martha si bunicul ei. constituia insa un adapost. ca erau mai usoare de st rabatut decit drumul pe care l-am facut din Gotha pina aici. fiindca n-o sa ramin in urma. in directia oraselului Fulga. Cerul. dragul meu Natalis. era de-ajuns sa faca o bautura racoritoare. domnisoara. Coliba aceasta nu avea nici usi nici ferestre. ceea ce le-a prins bine. inainte de plecare. domnisoara Martha. totusi oricit de putin confor tabila era. Domnul si domnisoara de Lauranay. XVI Situatia era grava si trebuia sa se mai agraveze inca. acum cind eram nevoiti sa mergem pe jos ? in prezent insa principalul lucru era adapostul. imi raspunse ea. Prin imprejurimi nu se afla nici o coliba. de-alungul teritoriilor Rin ului de Sus. asa ca e necesar sa ma ninci. cimpiile acestea pareau oarecum roditoare. trei picaturi. ca si cum m-asi fi pregatit pentru o munca fo arte grea a doua zi. In interiorul colibei. Odata instalati in coliba. mi-ar fi cu n eputinta. mai ales d in pricina nepoatei lui. luind-o spre dreapta.. n-o sa te fac de ris miine in timpul drumului. Pe urma vom vedea ce e de facut. Ori ci ne isi poate inchipui ca a sta de veghe nu e un lucru nou pentru un soldat. care parea ca nu mai fusese locuita de mult. Domnul de Lauranay si sor a mea. fiindca paza buna trece primejdia rea. eu in frunte si in urma me a Irma. Rau faci. i-am raspuns. Apoi cite trei se dusera in coliba unde se culcara si adormira in curind.. Cum se va sfi rsi calatoria noastra ? Vom avea oare timpul sa parasim Germania. De aceea hotarisem sa ma impotrivesc somnului. Probabil ca intr-insa se refugiau din cind i n cind. Jos se vedeau cimpiile Saxei. Citeva picaturi din apa aceasta amestecata cu rachiu. se vedea cit colo. Nu cred ca am facut mai mult de trei le ghe in ziua aceea. la termenul fi xat. care fusese pina acum senin. cind deodata. Daca am spus ca ma voi culca. Irma de asemenea nu se atinse de cina asta modesta. voi incerca sa-maninc ceva. Sub razele soarelui care apunea. pamintul era acoperit cu un strat de iarba. dar cu intentia de a nu-mi tine fagaduial a. Rau faceti ca nu mincati. Va puteti inchipui bu curia. Eram hotarit sa prind puteri.m pe umar cu ajutorul unui bat si am pornit cu totii. Am fagaduit ca ma voi culca si cu. In apropierea colibei. Domnisoara Martha consimti sa bea doua. Cind ne-am oprit spre seara. Domnul de Lauranay fusese foarte afectat de accidentul intimplat. pastorii care isi duceau turmele la pasunat in muntii Turingiei. vom avea pe urma tot timpul sa discutam in vederea masurilor ce trebuiau luate. desi imi simteam pleoapele gr . mea gasind coliba aceasta care in lipsa trasurii. era un adapost pretios pentru noi. daca nu giiseam o tra sura si niste cai de vinzare.

Pe urma. l-as fi zarit imediat d e la o leghe departare. Deoarece credeam ca e o vulpe sau un lup. Luna disparuse si ea printre nori. un fel de suierat continuu care reproduce a semnalele regimentului Royal-Picardie. cu u rechia atintita la cele mai mici zgomote. doamna Keller care il cauta. Dar nimic nu semnala inca ivi rea zorilor. N-am voit sa trezesc pe domnul de Lauranay. expulzarea noastra din Germania. In situatia in care ne aflam. Si-mi trebuia o sfort are constanta a vointei ca sa nu cedez oboselii. mi-a spus ca primul oras principal prin care vom trece era Tann . Nemaiau zind nimic. cu privirea tintita in directia aceasta. Oricine isi poate inchipui ca cel care flu-era astfel. Si pe cind fluieram astfel. o sumedenie de dificultati : Jean Keller al carui cap fusese pus la pret. daca fusese descoperit. incorporarea domnului Jean. In vreme ce ma gindeam la toate astea. in provincia Hesse-Nassau. Ne trebuia un mijloc de locomotie cu care sa putem ajun ge in Franta. afara era o liniste desavirsita ca atunci c ind vremea e a ploaie. Nu.. Hotarit sa infrunt cu orice pret somnul. am inceput din nou sa ma plimb in l ung si in lat. am inceput sa ma linistesc si m-am intrebat chiar daca n-a fost jocu l unei iluzii a auzului sau a ochiului. nemiscat. Era oare un foc de arma ? Aproape imediat. domnul de Lauranay.. Am ramas in picioare. am scos pistolul de la briu gata sa trag. Mi-am adus atunci aminte ca. o realitate nu este decit impresia fugara a unui vis. Imi parea rau ca firea era atit de linistita in timpul acestei nopti si intunericul atit de nepatruns. ne pute am teme de orice. Uneori cind eram prea obosit. Totusi. Mam sculat atunci. am auzit o a doua detunatura. ca sa ajungem la Tann mai aveam de facut vreo douasprezece leghe. intrezaream. daca un foc s-ar fi aprins undeva in padure. daca fusese denuntat de niste ticalosi care voi au sa ia prima de o mie de florini ?. care se la sa prada obiceiurilor lui. am socotit distanta la vreo jumatate de leg he. Acolo ne-ar fi cu puti nta sa inlocuim trasura. esuarea duelului cu locotenentul von Grawert. nu-mi venea sa cred asa ceva. Totusi. nu era altul decit sergentul major Natalis Delpierre. In curind mi s-a parut ca aud un fisiit usor. domnul Jean nu era omul care sa se lase prins asa. O banda de hoti putea sa ne atace si atunci cum sa ne impotriv im ? Trecuse un sfert de ora. Si. am tresarit de-o-data. Ma gindeam la tot ce se petrec use la Belzingen de cind am sosit acolo. M-am sculat numaidecit si am tras cu urechea. in viitor . Pe cind ma gindeam astfel. Cit putea sa fie ceasul ? Trecuse oare d e miezul noptii ? Probabil. Ceea ce iei drept. fluie-rind fara sa-mi dau seama. dupa ce a consultat harta. Am i naintat chiar vreo suta de pasi in padure. Nu mai incapea indoiala ca er a un foc de arma. veneam sa ma mai intind putin in coliba. du pa scinteia pe care a produs-o arma. Ma ui tam pe cer doar doar oi vedea vreun punct luminos. . indraz net si hotarit. Nici o stea nu se vedea pe bolta cereasca. in mijlocul unui tinut aproape pustiu. in tot cazul.. fugi nd de teama condamnarii lui. in timpul zilei. orele treceau. Cu toate astea trebuie sa marturisesc ca linistea nu era insa atit de desavi rsita. Noaptea era foarte intunecoasa. aminarea casatoriei in clipa cind trebu ia sa se savirseasca. de vreme ce se auzea un zgomot. Ba. chiar mi s-a parut ca am vazut o flacara spintecind intune ricul. simteam ca mi se inchid pleoapele. In rastimpul acesta. situat in districtul Cassel. Mi s-a parut ca am auzit o det unatura. semnalele regimentului meu. ma gindeam la trecut. Nici un suflu nu tulbura firea . fiindca aveam niste ochi buni care scrutau intunericul. nevoind sa adorm.ele... nestiind unde sa-1 gas easca !. cu una cu dou a. Uneori crezi ca nu dormi si totusi dormi . cacj noaptea e scurta in epoca aceea a anului. Era pos ibil insa ca focul acesta de arma sa fi fost al unui vinator. Se vede deci ca ma inselasem si ca era mai devreme decit imi inchi puiam..

zise domnul Jean..... Da. unde mama a putut sa-1 ajunga.. Martha. sarmanul meu Jean.. Povestirea aceasta... Domnisoara de Lauranay se arunca in bra tele doamnei Keller. ingina domnisoara de Lauranay. M-a m abtinut insa.. Vai ! cit am suferit !.. Si tu Martha. Daca nu ne vedeam.. sub ordinele colonelului von Grawert.De-o data.. la mama. Regimentul a fost trimis la Borna relua Jean Keller.. domnisoara Martha si sora mea s e trezira imediat si iesira din coliba. in loc sa ma vada in fata lui cu o spada in mina... insa. Dar o data cu detunatura armei. Draga Martha.. Jean. Jean. eram sa fiu sub ordinele acestui ofiter ! Se putea razbuna in voie. Dar de ce ? intreba domnisoara Martha.. n u putusera ghici pe domnul Jean... Am indurat totul gindindu-ma la tine. Peste o clipa. in fraze scurte s i intretaiate. cel putin auz eam totul. domnului Jean K eller in regimentul colonelului von Grawert.. intrerupindu-se din cind in cind spre a asculta afara. Da. acum cinc i zile.. ingina ea. bietul meu Jean !. pe cind ma aflam singur cu el pe o strada. mi s-a parut ca vad o umbra care se repede spre mine. pedepsit pe nedrept si tratat in sfirsit de nemernicul acesta de Frantz. Natalis. Deoarece nu trebuia sa savirsim vreo imprudenta: Sa mergem in coliba. m-a lovit cu cravasa. Am tras la intimplare. Si iata ce ne-a povestit domnul Jean. Cred ca aveam dreptul sa ma revolt !..... Dar voiam sa traiesc Martha.. Peste citeva clipe am lepadat uniforma. nici pe doamna Keller care venea si ea dupa noi . m-am imbracat taraneste. ingina mereu domnisoara Martha.. E in joc persoana d-tale. refuzul de a se bate dupa incorporarea. Cum!. deocamdata sa intram in coliba. Acolo.. Eu stateam in fata usii si cu toate ca eram atent la convorbire supra vegheam in acelasi timp soseaua. Da.. sa traiesc ca sa va revad pe toti.. decit acolo.. . In clipa aceea. dupa ce m-a injurat... trebuia sa se intimple. Stii. A ! omul acesta ca re te-a insultat Martha. intilnirea fixata. si d-ta domnule de Lauranay ?..L-am recunoscut numaidecit : era Jean Keller XVII La zgomotul detunaturii.. timp de o luna am fo st supus la cele mai grele corvezi am fost umilit.. in omul care venea cu mine din padure.. ne-a fost istorisita de domnul Keller. si e mai bine ca sint ascuns aici. i-am zis. relua domnul Jean.. domnul Jean isi intrerupse povestirea.. la toti prietenii mei... l-as fi ucis fara nici o remuscare.. am vazut un om in fata mea.. eu si sora mea stim totul. si-am plecat din Magdeburg. domnul de Lauranay.. Capul meu era pus la pret ! Se acorda un premiu de o mie de florini aceluia care va pune mina pe mine... Domnul Jean se repezi la ei. Si atunci in citeva cuvinte. Cum s a scap ?.. Nu stiam.... cum nu se trateaza un ciine !.. ne aflam cu totii intr-insa.. inainte de a fi rostit vreo vorba. in sfirsit. Veti afla imediat. Eu si mama. i n compania locotenentului Frantz. A doua zi am aflat imediat ca eram condamnat la moarte de consiliul de razboi. M-am repezit la el si l-am lovit la rindul meu.... intr-o seara. in coliba asta. zise el. Eram pierdut daca nu reuseam sa fug. Din fericire am putu t gasi hanul in care locuia mama. Dar tot acolo.. domnisoara Mar tha il recunoscuse si il imbratisa. Martha !. intreba doamna Keller. locotenentul Frantz.. Jean. ca si cum dinsul de-abia ar mai fi putut rasufla... imi raspunse el. Martha si sora mea aflara ceea ce se petrecuse inainte de plecarea noastra din Belzingen : provocarea insultatoare a locotenent ului. in sfirsit regimentul a plecat la Ma gdeburg.

daca puneau mina pe mine trebuiau sa incaseze o mie de florini. Ma intrebam daca ati avut un accident. era sa incerc sa ajung in Turingia. si. dragul meu Jean. Nadajduiesc ca vom putea gasi la Tann... de vreme ce mama cunostea itinerariul pe care vi 1-a impus poli tia. Daca ne va fi posibil ar trebui sa calatorim impreuna pina la granita france za. cumparind prin casele retrase de-ale mincarii .. tu care ai indurat atitea oboseli? Sa mergem.. Martha ? intreba domnul Jean.. i-am spus intorcindu-ma in coliba. relua domnul Jean. Natalis.. Totusi am reusit sa ne refu giem intr-un tufis. in tot cazul ...... si anume ca viata domnului Jean era in p ericol. Un glonte mi-a trecut prin palarie. Atunci... Mi-am lipit ureche a de pamant. Natalis ci t e de greu drumul acesta. Da. dar cum de-ai aflat ?. unde am calcu lat ca trebuie sa va mai aflati inca. Mai aveam provizii exact cit ne trebuia pina la Tann. Am recunoscut trasura d omnului de Lauranay.. Si eu care am tras in d-ta. domnule Jean. nu trebuie sa mai raminem in coliba asta. . au fost trase de ei ? am i ntrebat pe domnul Jean. De altfel acolo puteam fi oarecum in siguranta.. Vai. Ce-are de-a face. Acum lipsa cailor si a trasurii ne stinjcnea mult. noi am luat-o pe cimp si cind am ajuns in dreptul padurii. de-n data ce s-au ivit zorile am fost nevoiti sa ne ascundem. Soseaua era linistita si pustie. Fara indoiala ca stiau ca. Nu se auzea nici un zgomot suspect din directia padurii. Trebuie sa va procurati cu orice pret mijloace de transport. Si pentru ce ? Erati urmariti.. Nu. ia liziera padurii. t e-am recunoscut dupa suierat. astfel ca am putut scapa de ticalosii acestia.. relua domnul Jean. Da. tot ceea ce s-a petrecut de la pl ecarea noastra din Bel-zingen si cit de prielnica ne-a fost calatoria pina la ac cidentul de la Gebauer.. culmea ironiei. I-am mai vazut la Magdeburg. dragul meu.. am luat-o prin cimpiile Saxei. Probabil ca ei isi inchipuie ca am luat-o pe alt drum. am va zut o trasura sfarimata care se afla parasita in drum. am zis. Singur ? intreaba domnisoara Martha. intrerupse sora mea. de vreme ce ati facut o parte din el pe jos... Da... in speranta d e a va in-tilni. urmind regimentele cu alti tilha ri de teapa lor. fiindca in primul rind trebuia sa luam toate masurile dictate de imprejurari. in sfirsit am ajuns in munti' . inainte de a porni la drum. Nu e nimic. raspunse domnul Jean. Umblam mai ales noaptea. zise domnul Jean. am fost atac ati la vreo jumatate de leghe de aici. . Si tu mama.. asa ca trebuie sa plec numaidecit... Sa va ascundeti. daca braconierul Buch si cei doi fii ai lui ar pune mina pe el. raspunse domnul Jean.. afisul acela pe care l-am citit impreuna cu Irma. Natalis ! se poate insa ca impuscatura d-tale sa fi fost auzit a. daca ati scapat.Nu se aude nimic ? intreba el.. De aceea m-au urmarit si acum doua ore. Stiam acum tot cea ce era mai insemnat. strabateam sate in care citeam afisul cu premiul ce se acord a pe capul meu.. cit eram de ingrijorati... Sint gata ! zise domnisoara de Lauranay.. Iata asadar hotarirea pe care am luat-o. Mama si cu mine. domnule Jean. Poale ca Buch si fiii lui sint pe urmele noastre... Am umbat cu mama toata noaptea. M-am furisat din coliba. Trebuie sa ne folosim de intuneric.. Cred ca stii. la Gotha.. braconierul Buch din Belzingen impreuna cu cei doi baieti ai lui. Da. Ieri seara. Planul meu. vom pleca cu totii ! raspunse domnul Je an. deoarece s-au indreptat in directia muntilor.Poti sa ne urmezi. Va sa zica cele doua impuscaturi pe care le-am auzit. dragul meu Natalis. ceea ce ne evita popasuril e in satele in care Buch si fii lui puteau sa treaca. ajungind in dreptul Trecatoarei Gebeuer. Dar ce s-ar int ampla oare in cazul ca Buch ar mai veni cu citiva pacatosi de tagma lui ? I-am povestit apoi pe scurt domnului Jean.... raspunse domnul de Lauranay. Fireste ca trebuie sa ne aparam cu indirjire impotriva acestor ticalosi.. Pe urma. erati urmariti de trei ticalosi pe care i-am intilnit mai jos de trecatoa-rea Gebauer.

ceea ce era relativ usor pentru noi care aveam pasapoarte. prea putin roditor. care sa ne aiba in paza lui. avea o sumedenie de prapastii. Masura aceasta a fost foarte inteleapta. cred ca nu te-ar ingrozi o calatorie pe jos si citeva nopti petrecute in cimp la lumina stelelor . Era atita lin iste afara incit nu mi-ar fi scapat nici cel mai mic zgomot. Totusi se simtea ca in curind se va lumi na de ziua. Daca nu eram exacti la intilnire. de unde am conchis ca Buch si fiii lui pierdusera urma lui J ean Keller. domnul Jean si mama lui s-au despartit de noi. Parasind Turingia. N-ar fi prudent sa strabatem acest oras. deoarece agentii se aratara de o severitate exceptionala la cercetarea pasapoartelor. in care domnul Jean ar fi putut fi rec unoscut. De aceea. Unul din agenti.. am da t unul domnului Jean. dupa un mars zdravan... doamna Keller si fiul ei nu trebuia sa intre in oras. Jean lua mina domnisoarei de Lauranay si ii zise cu o voce m iscata : Martha. am ajuns la Timn. inseamna ca am fost retinuti din pricina ca n-am pu tut gasi un cal si o trasura. Tinutul. in schimb puteam auzi foarte bine.. Dar. raspunse domnisoara Martha. sub nici un pretext.Atita timp cit nu va exista nici un pericol. erau situate la distante foarte mari. XVIII Voi povesti pe scurt. Cit despre noi. Nu auzem nimic. in speranta unei bune rasp late. La 24 august. Era ora doua dimine ata. De obicei. Martha si sora mea ne dadeau cu adevarat o pild a rara de energie. va rog sa credeti. Propunerea lui a . s-a oferit sa ne duca la un negustor care vindea trasuri. Lucrul acesta ne-a folosit insa. Fara indoiala. Spunind acestea am facut vreo douazeci de pasi pe sosea. pe soseaua orasului. Acum nu mai sint decit un fugar. am raspuns. Foarte surescitati de altminteri. cind am voit sa te iau de nevasta. Daca nu puteam vedea nimic. Ai fi spus ca nu stim ce i nseamna oboseala. viata mea imi apartinea !. Un intuneric adinc invaluia firea. am mers repede. Am luat proviziile care nu alcatuiau. ei nu trebuiau sa intre in orasele in care ne era impus sa trecem si trebuiau sa ne astepte intr-u n loc fixat mai dinainte. Jean. se vedea cit de colo ca ele erau obosite si ca aveau ne voie de odihna. sintem uniti inaintea lui Dumnezeu. Satele putin num eroase. pe la ora zece seara. Doamna Keller. etc. un osindit la moarte. un pachet tocmai mare si din cele doua pistoale pe care le aveam. Am trebuit sa spunem cum calatorea m si in ce imprejurare am pierdut trasura. Daca pot cumpara o trasura si cai la Tann.. primele doua zile in care am calatorit impreuna cu doa mna Keller si cu domnul Jean. e ra mai greu pentru doamna Keller si pentru fiul ei. dupa ce umblam patru ore in sir ne odihneam cite u n ceas. Am crezut ca ne vor opri de a merge mai departe.. vom p utea cruta multe oboseli tuturor. Nu mai am dreptul sa-mi leg via ta mea de a ta !. Cu toata energia de care dadeau do vada tovarasele noastre.. Sa mergem deci. am avut norocul sa nu ne intiln im cu nimeni.. Ne-am inteles sa ne intilnim a doua zi pe la opt. Acolo dupa cum ne-am inteles. eram decisi sa nu ne mai despar tim. Am parasit cu totii coliba. vei vedea totodata cit sint de frumoase stelele care stralucesc pe cerul Frant ei.. In clipa aceea.. in felul acesta poate ca puteam calatori impreuna. domnule Jean.

Nu mai mergeam decit la pas ceea ce ma nelinistea deoarece peste sapt e zile. N-avea trasura. trebuia sa parasim Germania. modest e drept. dar convenabil. Dupa ce am trecut riul Main. care vorbea foarte bine limba germana. daca momentul ar fi fo st mai prielnic am fi ris cu pofta. in schimb avea numai o sareta cu doua roti acoperita cu o pi nza impermeabila si un singur cal. Cu toate astea. ca sa reinnoim proviziile. daca am fi calatorit de placere ar fi trebuit sa vizitam castel ul orasului acesta care a fost locuit. toata lumea s-a culcat afara de mine si de sora mea. ia ora opt. pe un deal. In vederea acestei intilniri. a trebuit sa ma multumesc cu acesta. Am crezut ca n-o s-o mai trecem niciodata. E de prisos sa adaug ca domnul de Lauranay a trebuit sa plateasca de doua ori valoarea calului si de trei ori aceea a saretei . atita timp cit domnul Jean nu se afla pe te ritorul francez. Ne-am dus in oras ca sa mai tirguim diferite obiecte. Domnul si domnisoara de Lauranay. de unde va fi indreptat la May enta si apoi la Thionville. in care am asezat proviziile cumparate la Tann. Am intimpinat multe dificultati in vreme ce am strabatut padurea Lomboy care se intinde la stinga si la dreapta riului Kinzig pina in muntiii Hesse Darmstat d. Deoarece trebuia sa intram in oras pentru vizare a pasapoartelor. am luat-o pe sos eaua care cobora pe la Mayenta. n-am sa spun nimic altceva decit ca e situat pe malul drep t al riului si ca e plin de evrei. La 27 am strabatut or aselele Schlinchtern. Totusi. am c azut de acord sa ne instalam cu rindul. d omnul de Lauranay. pe malul sting a l Uleinului. Asadar. O circiuma proasta le slujise de adapost in timpul noptii. A doua zi. Daca spusele acestea erau adevarale. daca fortele parasind-o ar fi trebuit s-o lasam intr-un sat. am ajuns la Fulda. dar de cele mai multe ori ni se intimpla sa mergem amindoi pe jos. la un brutar. Sora mea s i cu mine. dupa cum am aflat mai tirziu. luata in comun. situat pe rinul Salza. unde era o miscare mare de trupe. aveau altceva de facut. Dupa o cina. imediat dupa indeplinirea acestei formalitati. Domnul Jean petrecuse noaptea pe un scaun. ne-am dus singuri in oras. Si iata. A t rebuit sa raminem peste noapte aici. De orasul acesta. in vreme ce mama lui dormise pe jos. In sfirsit la 29 august ne-am oprit putin inainte de portile orasului Hanau. e ca se spunea de asemenea ca in curind regimentul Leib va sosi in localitate. ceea ce mi s-a parut cu mult mai grav. Se spunea ca fusese prins la Salmünster si amanuntele acestei capturari nu lipseau. Dar niste fugari ca noi. domnul Lauranay si domnisoara Martha ramasera cu ei in sareta. si spre seara am ajuns la Frankfurt pe Main. L-am oferit domnului Jean. Ce s-ar intimpla. doamna Keller si Irma se urcara in sareta. ne-am dus sa cau tam pe domnul Jean si pe mama lui. Deoarece domnul Jean si mama lui. dar ceea cc ne-a interesat si mai mult e ca am putut gasi un adap ost. trebuia sa faca un drum de doua leghe ca sa ocoleasca o rasul. o minastire de franciscani. intr-un oras oarecare ? Fireste ca fiul ei n-ar fi putut ramine cu dinsa. pe o saltea de paie. nu era oare mai bine s a modificam itinerariul nostru si sa ne indreptam mai spre sud spre a evita oras . in cele din urma. pe soseaua care duce la Viesbaden. intre alte lucruri. unde citeva persoane vorbeau de soldatul Jean Keller. Stringindu-te bine mai raminea un a l cincilea loc. nefiind alti cai. de Frederic Barbarosa. Sodon si Salmünster. Ne-am regasit a doua zi. Dupa ce a condus pe domnisoara Martha si pe sora mea la liotei. caci. risca in orice clipa sa fie prins si omorit. Doamna Keller era foarte obosita. colonelul von Grawert si cu fiul lui vo m urma acelasi drum cu noi. Ce mult regretam acum caii pe care i-am cumpa rat la Belzingen ! La 26 august. Dinsul refuza. dupa ce am vazut de departe tur nul catedralei si. ca sa nu obosim calul. conform termenului fixat de autoritati.fost primita. intr-adevar. in noaptea aceea n-am fost nevoiti sa ne despartim. pe 30. nu mergeam atit de repede cum as fi voit. in foburgul Salhscnhausen. spre seara. La 28 am ajuns l a Geluhausen si. ceea ce a auzit Irma. Ce vreti. a mers cu mine la negu storul acesta. am regasit pe sosea pe doamna Keller si pe fiul ei. Am ocolit pe la amiaza orase lul Offenbach. din pricina drumur ilor rele.

fie deasupra fie dedesubtul orasului. In ce loc si unde ? l-am intrebat. domnul Jean se duse la grajd ca sa vada de cal. de vreme ce nu-1 putem trece in alta parte. sa trecem Rinul. se indrepta spre poarta Cassel.ele indicate de politia prusaca ? A doua zi. In sfirsit. Trebuie. Pe podul de la Mayenta. Fireste. Si iata planul pe care l-am adoptat. iar eu cu domnul Lauranay ne-am dus in oras ca sa aflam stiri din Franta. Cine sint oamenii acestia ? Niste francezi pe care ii duc pina la granita. dar si pe doamna Keller si pe fiul ei. raspunse Jean Keller. Pe la opt seara nu stiam ce sa facem. Eram atunci Ia frontiera provinciei Hesse-Darmstadt. cu o indrazneala uluitoare. domnisoara Martha si Irma se retrasera in camerel e lor de la hotelul Anhalt. Grabindu-ne am putea poate s-o luam inaintea regimentului si sa ajungem astfel netulburati de nimeni. Am mai intirziat apoi. am ajuns deabia spre seara. unde domnul Jean urma sa joace pina la urma rolul de carutas. cind nu vrei s-o ici pe pod. fiindca am ocolit citeva catunuri ale caror sos ele erau tixite de soldati si de furgoane. de indata ce ar fi aflat povestea lor. Peste o jumatate de ora. Doamna Keller se ascunsese in fundul saretei acoperindu-se cu hainele priete nilor nostri. Pasapoartele d-voastra ? I-am intins pasapoartele pe care le inmina el insusi sefului de post. Multa vreme o sami aduc aminte de sosirea noastra in Mayenta. De-ndata ce doamna Keller. Domnul Jean lua paltonul meu cu care se infasura. Pasapoartele astea nu mai sint valabile deeit patru zile ! observa seful de post. Oricine isi poate inchipui ca doamna Keller si fiul ei aveau tot interesul s a evite Mayenta. Am ajuns astfel pina in fata postului de soldati care pazea podul. Prin urmare in patrii zile. atit mamei lui cit si domnisoarei Martha care. zise Jean Keller. Deci. Dupa ce vom trece de Mayenta vom vedea ce e de fa cut si daca va fi necesar sa ne despartim pina la granita. am comunicat stirea asta rea domnului Jean. Orasul acesta este situat pe malul sting al Rinului si fata in fata cu foburgul Cassel. cu toate astea. oricine isi poa te inchipui spaima care ne-a cuprins. Trebuia sa trecem prin padurile de la Neibruh situate in apropierea orasului F rankfurt. A fost in zadar insa. se apropie atunci de noi si ne zise . in Lorena. Ce bucurie am fi simtit gasind aici pe compatriotii nostri. Cel mai nimerit lucru era sa te instalezi intr-o berarie si sa ceri ultimele . dupa ce am trecut Rinul ne aflam la Hotelul Anhalt. de-aceea trebuie sa ne grabim. lung de vreo sase sute de picioare. Puteti sa va duceti. apucind calul de cap astru. de care Mayenta se leaga printr-un pod de vase. dupa bunul tau plac. carutas din Hochst. dupa cum nu poti pleca . apoi. posesorii lor trebuie sa paraseasca Germania. Si cine esti d-ta ? Nicolas Friedel. Pasapoartele noastre au fost examinate cu o atentie deosebita. Am plecat la ora sase dimineata. trebuie neaparat sa tr eci Rinul. Ce inseamna si lucrurile ! Ce primire diferita ne-ar fi asteptat citeva luni mai tirziu cind Mayenta s-a predat francezilor. si a sa erau destul de ingrijorate. Din nefericire. Dirisul m-a rugat sa nu spun nimic. Domnul Jean. la 31 august. drumul era greu si obositor . Cu toate ca actele noastre erau in regula. Iata-ne deci in cautarea unei luntre care sa transporte pe domnul Jean si pe mama lui. deoarece luntrile erau suspendate din ordinul a utoritatilor militare. Dar nu sosesti cind vrei. Cum ne-ar fi primit nu numai pe noi care eram gonit i din Germania. desi de la Frankfurt pina la Mayenta nu erau decit vreo cincisprezece leghe. sora mea si cu mine ne aflam de asemenea in sareta. pentru a regasi drumurile care duc spre Franta. Domnul si domnisoara de Lauranay.

Nu era de mi rare ca domnul. Era mai intii ziua grozava de la 10 August. Calul nostru. fie de Kellerman. Montesquieu la sud. impartiti in doua c orpuri de armata. Dar. In sfirsit. De aici se poate vedea cum se purtau inamicii fata de tot ce era francez si ce soarta ne astepta. refuza sa mai stea inca douazeci si patru de ore la Maye nta. a fost dat Prusiei in 1815. erau gata sa s e alipeasca. Ducele de Brunswick conducea armatele alia te care. Lafayette. stirea asta nu data decit de trei zile. iata situ atia exacta : Dumouriez. slujea sub Luckner ca general de brigada. se dusera la Mayenta. comandantul suprem al armatelor de la nord si din centru. domnisoara dc Lauranay. Cinci m ii la Landau. regii Prusi ei si Austriei. Am plecat deci a doua zi. daca agentii militari ne-ar fi nrins fara pasapoarte. spre a evita intilnirea aceasta periculoasa. a trebuit sa ne multumim cu sareta drept orice adapost si noptile petrecute in conditiile astea. De aceea. De aceea Franta intreaga era gata sa respinga invazia. De aceea. sub Biron.ziare. Lafayette urmat de citiva din t ovarasii lui. intr-adevar. era. Va spun imediat lucrurile acestea pe care le-am aflat mai tarziu. trebuiau sa inainteze spre Pa ris pe drumul de la Chalons. intemnitarea familiei regale si suspendarea provizorie de la tron a lui Ludovic al XVI-lea. du pa cum se stie. la 1 Septembrie. dupa ce a apartinut Frantei in 1001. Acelasi lucru s-a petrecut si in seara zilei de 3 Septembrie. In definitiv. O ! Si cit am fi voit cu totii sa inaintam mai iute spre a ne apropia odata de granita franceza. fusese tratat ca prizonier de razboi. in schimb. in centru. ceea ce constituia insa o adevarata favoare. desi foarte obosita. am zarit in virful muntelui Schloss ruin ele unui castel intarit. Erau tot trei armate : Luckner la nord. Acestea erau masele grozave care amenintau Franta. invadare a Tuileries-ilor. Jos la poalele muntelui se afla orasul Cmuznach. Iata citeva fapte care erau de natura sa precipite masa aliatilor spre grani ta franceza. Din fericire ca proviziile nu ne lipseau. sub Custine. fie de Dumouriez. asa ca am putut ocoli oraselele care nu erau prevazute in itinerarul nostru. am ajuns m Franta . era faptul ca au mai ajuns deasemenea d oamna Keller si fiul ei. Totusi. expira termenul care ne fusese acordat ca sa evacuam teritoriul ge rman. dupa nevoie. pentru ca ele va vor explica situatia exacta. Keller man. Cit despre Dumou-riez. A doua zi. nu mergea deloc repe de. spre Sarrelouis. Ce era s a ne facem daca ne opreau in drum agentii prusaci ? Poate ca am fi putut sa ne indreptam spre sud. Cind ne-am intalnit cu domnul Jean in muntii Turingii. erau extrem de penibile. Dar ii era teama ca fiul ei sa nu f ie descoperit. Mai aveam inca treizec i de leghe pina. la Birkenfeld . situat pe riul Nahe si care. nu mai eram decit la vreo citeva leghe de Franta. macelul paznicilor si al garzii. oras i nsemnat in districtul Coblentz. Cit despre Dumouriez. doamna Kelle r. cu toate ingrijirile pe care i le-am dat. un om si jumatate. Deabia spre seara. Treizeci si sase de mii de austrieci. Si mai aveam inca doua zile de umblat pina sa ajungem la granita. meritau toata atentia evenimentele care s-au petrecut in Fr anta dupa plecarea noastra. eu si sora mea. Fara indoiala ca informatiile ziarelor prezentau multe lacune. se dusese la cartierul general austriac. cu toate ca avea marc nevoie de odihna. la ultimele stiri. ca blocau . la miezul nopii. spre a-i da o lovitura.Thionville si ca grosul armatei inainta spre Verdun. cu douazeci de mii de soldati. am socotit ca era preferabil sa lungi m drumul. sub ordinele lui Clairfayt si printului de Hohenlohe. unde cu toate impotriviri le lui. O coloana de saizeci de mii de prusaci porni de la Luxemburg spre Longwy. Ne-am intors la hotel de indata ce a aflat ultimele evenimente. la granita. treizeci de mii in Alsacia. ziarul instiinta ca prusacii ocupasera Longwy . am ajuns la Kirn si peste douazeci si patru de ore. care inlocuia pe Luckner ocupa Metz. orasul franc ez cel mai apropiat de granita ? Riscam sa cadem atunci in miinile prusacilor ca re sc indreptau spre Thionville. era la Sedan cu douazeci si trei de mii de oameni . flancau armata prusaca. . dupa ce au patruns in Franta prin Ardeni. A doua zi.

Ei bine. Daca drumul acesta greu spre Fr anta l-am facut cu pretul unor oboseli nesfirsite. sa-i busim" atunci. murise pe loc. Afara de noi. Bietul calut de-abia daca mai putea merge. Sa mergem deci ! Deoarece calul nostru fusese omorit. Atunci. amindoi. veneau mai in urma. Poate ca a facut rau ? Nu. Am tras la rindul meu a supra fiului Buch. dar pamintul francez napa dit de soldati straini. am luat-o pe drumul care trece intre Thio nville si Metz. Dup a citeva cuvinte schimbate cu hangiul. carecazu imediat. In sfarsit. era pamintul francez pe care il calcam atunci. Mergeam incet. Dar din cei trei Buch nu mai ramasesera acum decit doi : tatal si fiul lui m ai mic. In mai multe rinduri hangiul ne-a aruncat o privire ciudata. a trebuit sa. du pa intalnirea noastra din muntii Turingiei. dar domnul Jean m-a oprit. a trebuit sa ne dam cu totii jos. la stinga. Orasul acesta ne-ar fi oferi t mai de graba ospitalitatea intr-o inchisoare decit intr-un hotel. Deodata. Toate astea s-au petrecut cit ai clipi din ochi. Am mers astfel pina noaptea tirziu si am poposit noaptea in padure. fiindca eram doi contra doi. am trecut granita. . ticalosii acestia se aflau la hanul unde am dormit noaptea. Am vrut sa ma iau dupa ei. un foc de arma omori calul nostru. tinind calul de dirlogi. intre altele cind ne-au atacat cei trei Buchi. se auzeau citeva focuri de arma. Fara indoiala ca se dadea o lupta la portile orasului Thionville. Ne-am dus deci la un ban. In sfirs it. Doamna Keller se dadu jos. am auzit niste strigate : Am pus mina pe el ! Da. ca a spus citeva cuvinte unor indivizi care stat eau la o masa in fundul unei sali. Partida era egala acum. De data asta domnul Jean trasese si un om se rostogoli la picioarele calului nostru. Incasam premiul. Inca nu ! exclama domnul Jean. Intr-adevar. Celalalt. viata si libertatea noastra n-au fost niciodata amenintate. la 4 august dimineata. in orasul acesta pe care i l ocupau atunci francezii. Ceea ce spun de noi. unde pasagerii obisnuiti nu prea erau oameni de so i. ci chiar in interesul nostru. nu numai in interesul domnului Jean si al doamnei Keller. zise el. unde sa astepte in siguranta. Afara de doua sau trei imprejurari. Totusi. care era foarte obosita. O noua detunatura. in departare. Acum nu-i mai raminea decit sa se re fugieze intr-un oras din Tarile de Jos. Inca vreo citeva ceasuri si nu mai aveam nevoie de pasapoarte. In acelasi tim p. e Jean Keller. rezemindu-se de bratul fiului ei. spre seara. Ce drum penibil de-a lungul acestei mase de paduri imprastiate de-a lungul t inutului. bineinteles. pe la ora doua du pa amiaza. Domnul d e Lauranay. in clipa in care am plecat. Ni s-a parut chi ar. principalul lucru e sa trecem granita.nu credeam c-o sa ne stringem rriina la granita franceza. Sint cei trei Buch ! imi striga domnul Jean. la poalele unei coaste. cu inima strapunsa de un glonte. De aceea. cu riscul de a ne indrepta la nevoie. nu se mai afla nimeni pe sosea. la 5 septembrie. se aplica de asemenea si domnului Jean. trebuia sa evitam Saarbruk-ul . Da. afara de do amna Keller. dar n-am facut decit sa-1 ranesc. desfasurar ea evenimentelor. au lat-o la fuga prin desisul padurii. domnisoara Martha si domnul Jean. Sora mea mergea linga mine. a doua zi. se luasera dupa noi. lasam in drum sareta. tatal si f iul. XIX Am ajuns deci la sfirsitul acestei calatorii pe care declaratia de razboi ne silise s-o facem de-a lungul unei tari inamice. am fost scutiti in schimb de pericole.

domnule Jean. prin urmare. Propunerea asta fusese dezbatuta intre mine si intre domnul de Lauranay si d omnul Jean. De aceea. Nu putem sti ce-o sa se intimple. cu si domnul Jean ne odihneam cite o ora. In fata noastra se aflau citeva padu ri uriase. lipsiti de orice mijloace de transport. domnule Jean. Ce vreti ? Te crezi ajuns si de-abia ai pornit. m-am dus impreuna cu domnul Jean sa stam la pinda in padure. obositi cum eram. Totusi. si nu uita niciodata ceea ce-ti spun.Cu toate astea. trebuia sa ne gindim mai bine inainte de a face un asemenea inconjur. ca voi lupta cu indirjire pina la capat. pe doamna Keller. Ei bine. Ai vazut in ce hal a ajuns. era franceza . Natalis. dragul meu. daca voi fi omorit. relua el. . mama nu mai trebuie sa se intoarc a niciodata in Prusia. Dupa o lunga discutie.. Era atit de intuneric afara. Fireste. am hotarit sa alegem drumul cel mai scurt. nu rosti o vorba. voi face tot ce va fi omeneste cu putinta ca nimeni sa nu sufere. Prin urmare. cu toata energia si curajul ei. stabi liti in regiunea aceasta care se intinde pina la padurea Argonne. trebuie sa-si sfirseasca z ilele in tara in care s-a nascut. mi-a zis : Asculta.. f ara nici o speranta de a ne putea procura vreunul. mama d-tale n-a incetat o clipa de a fi franceza. incit nu puteai vedea la un pas. Din fericire vremea era frumoasa. ingindurat. increderea mea nu slabise o clipa. noaptea trecea. Mama. intr-un tirziu. dupa cum stii. Ti-o incredintez deci. Este intaia oara ca mi-e ingaduit sa string in brate un francez pe pamintul Frantei.. Domnul Keller. Vreau sa sper ca biata mama va fi fericita cel putin in ultimii ani ai vietii. care nu sint decit un fugar. mama nu trebu ie sa te paraseasca. Am facut deci un popas ca sa ne odihnim pina a doua zi. Era opt seara cind am ajuns la granita. Natalis.. viitorul ne rezer va o situatie destul de grava. Natalis. ca sa trecem de avant-posturile inamicului nu ne mai ramineau d ecit vreo douazeci de leghe.. Dar nu sint oare nebun sa ma g indesc ca o asemenea fericire imi poate fi fagaduita. Pe rind. mie. Ah Franta ! relua el. in ciuda imprejurarilor critice. apoi d upa ce am lasat pe domnul de Lauranay. Nu voiam sa facem focu l deoarece ne era teama sa nu ne vada cineva.. Si eu te voi ajuta ! Stiu. s-o duci in Pieardia. domnule Jean. daca s-ar intimpla asa ceva. in privinta asta nu-m i fac iluzii. Vino sa te imbratisez. Da... draga Natalis. Pot sa fiu nevoit sa fug. am baut putina apa de izvor. inainte de a se marita. adica tot ce am mai scump pe lume. odata ce barbatul si fiul ei au murit. Avea u deci dreptate locuitorii din Grattepanche cind ma considerau ca unul din cei m ai incapatinati locuitori ai Picardiei. Natalis. Biata femeie este istovita si daca voi fi nevoit sa ma de spart de d-voastra. Din pricina ocolurilor. cum iti incredintez pe Ma rtha. Nadajduiesc insa ca nu ne vom des parti. in care nu era bine sa te aventurezi in puterea noptii. Dar nu va fi ultima oara. asa ca ne-am ghemuit cu totii sub crengile joase ale unui fag. cu una cu doua. daca voi fi prins. Daca am putea sa ne retragem cu totii intr-insa.. Austriecii si prusacii. dupa oboselile din trecut. Spui ca era" franceza. era foarte frig. pe domnisoara Martha si pe sora mea sa se odihneasca.. Totusi. cu cit se va mai lungi oare parcursul acesta ? Poate ca ar fi fost mai prudent sa ne intoarcem in Franta prin sudul sau nor dul Lorenei. Ce viata am duce si cum am uita toate suferintele trecute. stiu ce ma asteapta. dar din pricina inaltimii. Sa speram ca vei scapa. granita era ocupata de dusman. Da. Domnul Jean imi strinse mina. un condamnat care poate fi prins si ucis dintr-o clipa intr-alta ? O ! nu vorbi asa. mie mai ales. Intr-adevar.. i-am raspuns.. N-ai fost prins inca si nu-mi vine sa cred ca te vei lasa prins asa. Am mincat usor. i-am raspuns. In rastimpul acesta. constituiau pe ntru noi un mare pericol. pe care n-am Vazut-o niciodata si pe care as dori atit de mult s-o vad. nu vreau sa ma urmeze. Bizuie-te pe mine. domnule Jean ? Nu.

Din pricina frunzisului des al copacilor. artileria germana tragea in continuu in directia Verdunulu i. si-a deschis portile lasind sa intre cinc izeci de mii de prusaci. Ne odihneam la fiecare doua ore.striece care trebuiau sa se in drepte spre Thionville sau mai la nord la Montmedy. Pasarile cintau in luminisuri iar greierii tirii au vestind o zi calduroasa. ceea ce dovedea ca trupele inamice cantonau prin partea locului. Si ma temeam mai ales de cei doi Bueh. evitand orasele si catunele pri n care putea sa treaca inamicul. Ca sa ne intoarcem la cele ce ne privaau. in cazul acesta regimentul nu era oare in apropiere. Tinutul pe care il strabateam era alcatuit din paduri mici si cimpii udate d e piriiase. Dupa ce alungase de partea cealalta a fluviului pe Clairfayt si pe a ustrieci. un viclean si jumatate. In timpul noptii. Dillon se indrepta spre sudul pad urii. raminea la Sedan. Am plecat de indata ce s-a luminat de ziua. in loc s-o lua m spre nord. toate trupele astea intentionau sa strabata teritoriul Ardennes. acestia se puteau asocia foarte bine cu citiva ticalosi de tagma lor.m'jlocul soldatilor francezi. Afara era o vreme minunata. Dupa cum am aflat mai tirziu . salvarea noastra er a asigurata. evitind drumurile pe unde trebuiau sa treac a imperialistii. nu simteam arsita soarelui. am co nstatat cu multa parere de rau. Toate zgomotele acestea veneau de la sud. Am hotarit prin urmare s-o luam mai spre nord. Riscam deci sa ne intalnim eu una din aceste coloane. in padurea de la Argonne ? Temerile acestea fara indoiala erau exagerate.In vreme ce stateam de paza imi incordam auzul. Gindurile astea ma framintau si ma tineau astfel treaz. Ma temeam chiar c a la un moment dat nu va mai putea merge. avea spinarea adusa acum si picioarele ii tremurau la fiecare pas. noaptea asta s-a petrecut in liniste. E drept ca am auzit in m ai multe rinduri goarnele sunind. Femeia aceasta pe caro o cunosteam la Belzingen dreapta ca un brad. dupa cum am aflat mai tirziu. Ve rdun-ul aparat cu atita indirjirede eroicul Beaurepaire care a preferat mai degr aba sa se sinucida decit sa se predea. trebuie sa spun ca la 30 august. Mergeam repede si doamna Keller la fel. a caror prima grija era sa puna mina pe noi . Mi se parea ca aud umblind sub copaci si ca v ad umbre prin tufisuri. astfel ca sa patrundem in Argonne. Pe de alta parte mergeam de-a lungul copacilor spre a nu fi vazuti. Brunswick. Cu patru zile mai inainte. caci cel putin in. am luat-o spre nord. la Stenay. in ciuda oboselii care o istovise cu totul. asa ca a trebuit sa ind . in schimb era justificate. s pre a incasa prima de o mie de florini. Ceea ce ma nelinistea insa. In definitiv. Pupa amiaza insa. e ca proviziile noast re erau pa sfirsite si nu stiam cum sa ne procuram altele. Ocupatia asia a Verdunului ingaduia astfel aliatilor sa se imobilizeze citeva zile pe cimpiile Mcusei. sau chiar la Sedan . Daca am fi stiut aceasta. Din nefericire n-aveam de unde sa stim manevra asta. trebuie sa fi trecut granita. Dupa cum ne-am inteles. Probabil ca trupele acestea erau coloanele au. l ucru pe care il ignoram. Dillon se strecurase cu opt mii de oameni intre Argon n e si Meusa. ca doamna Keller de-abia daca se mai tinea pe pi cioare. Nici un incident nu s-a petrecut in dimineata aceea. ne-am fi indreptat si noi spre sud. Majoritatea acestor ape erau secate asa ca le puteam trece usor. in cazul ca regimentul Leib a parasit orasul Frankfurt dupa douazeci si patru de ore in urma noastra. ceea ce n-ar fi fost d eloc placut. pregatindusi in taina planul de rezistenta. cit de oamenii fara capatai care misunau in preajma armatel or. de oarece ma simteam foarte tulburat. care ocupau atunci cele doua maluri. trebuia sa se multume asca sa ocupe Stenay. la 2 septembrie. in vreme ce Dumouriez. Amindoi eu si domnul Jean eram inarmati si hotariti in c onsecinta sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de noi. in afara de asta ma gindeam ca. pentru ca ma temeam nu atit de soldatii prusaci.

se astepta in schimb sosirea austriecilor . Am mai luat de asemenea provizii pentru citeva zile si n-am uitat. cu figura palida. in schimb ne aflam in siguranta. de indata ce ne zareau se afundau in padur e. In sfirsit. si rar daca vreunul din ci sc indura sa ne dea vreo lamurire. din padurea Argonne. Intre timp. Domnul de Lauranay de-abia daca putu sa convinga pe acesti oameni cum se cade sa primeasca ceea ce li se cuvenea. ne-indraznind sa inainteze. domnul Jean. linga un put. dupa cum se va vedea mai tirziu. in tristele imprejurari in care ne aflam. Fireste. oamenii acestia cum se cade ne-au instiintat ca daca prusacii ram ineau linistiti in cantonamentele lor. M-am apropiat si am privit ingrozit ingramadirea asta de cadavre. A doua zi. e ca el se indreptase acum spre sud. voluntari francezi. Cind erau prea apro piate ne opream. Erau francezi. eroare care din feric ire nu ne-a pricinuit nici. trebuie sa marturisesc ca ospitalitatea pe care ne-au dat-o t aranii a fost cit se poate de larga. Acestea spuse. dar atit de is tovite acum. piine de secara. fie vreun padurar cu tolba lui de piele. Cu orice p ret. ca sa-1 alunge pe Brunswick de la granita. Spre scara. care se aflau la vreo cincizeci de pasi in urma mea. Nu trebuia sa sovaim. caci nicio data n-am putut sa ma obisnuiesc cu vederea mortilor. Vai. era un spectacol demn de mila. fie vreun porcar care mina o turma de porci. Ci tiva soldati zaceau intinsi cu fata la pamint. da ! bietii oameni nu murisera fara sa se apere. Se vede ca au fost surprinsi de vreo coloana a trupelor lui Clairfayt sau Brunswick. Deodata am scos un strigat. ma priveau cu ingrijorare. Ni s-a deschis si am intrat. Aceeasi distanta am facut-o si in zilele de 9. Mai intii. In cele din urma. am si pus in aplicare planul acesta. nici o lupta nu se incinsese pe-atunci pe malurile Meu sei. Am recunoscut imediat pe mortii a cestia. impuscaturile ajungeau pina la noi. Bun atatea lor impresiona mult pe domnul Jean Keller. cu hainele rupte din pricina maracinilor. Vederea sarmanelor femei. Aveam impresia ca natura ingramadise toate greutatile posibile pe drumul pe care il urmam acum. pretutindeni numai gropi pe care le masca iarba si tufisuri pline de maracini. deoarece terenul era nespus de accidentat. Din cind in cind intilneam fie cite un pastor care ducea caprele l a pascut. Citiva germani zaceau intinsi linga ei. Ma grabesc sa spun ca proprietarii casei erau niste t arani cinstiti. Oboselile si obstacolele erau atit de mari. doamna Keller. Pe la amiaza am ajuns intr-un luminis unde de curind avusese loc o lupta. Am sperat. in seara de 11 septembrie ne-am hotarit sa intrerupom drumul nos tru spre Stenay si sa ne avantam de-a dreptul in Argonne. dupa o noapte de o dihna. O ri. trebuia sa ne procuram altele. A doua zi. Daca drumul era anevoios. am zarit o casa izolata. situata la liziera unei paduri. Ne tiram sprijinindu-ne unul pe altul. domnisoara Martha si Irma. un prejudiciu. turta si mere. 10 si 11 septembrie. Toti oamenii acestia. Din cind in cind se auzea cite o impuscatura. dupa uniforma lor frumoasa atit de diferita de aceea a prusacilor sau a austriecilor. Printre francezi se zvonea ca Dumouriez parasise in sfirsit Sedan si ca se ind repta spre Meusa. Nu exista nici o poteca sigura. Nu ne-am intilnit cu prus acii si am fost scutiti sa auzim grozavul Ver da" : Cine-i ?" nemtesc. A u aprins focul in vatra si ne-au servit o masa compusa din oua proaspete. ceea ce indica o lupta la avan t posturi. la 7 septembrie am terminat ultimele noastre provizii. sa ne intilnim cu armata lui Dumouriez. am plecat a doua zi in zori. atit de curajoase odinioara. de asemen ea tutunul de care incepusem sa duc lipsa. o repet. domnul Jean veni spre mine : . incit de-abia daca faceam doua leghe pe zi. Am batut la usa.uram inca multe. luind directia aceasta. ca sa ocupe trec atoarea Grand-Pre. precum si o sticla de vin. Erau niste simple atacuri care se ghiceau dupa luminile ce se vedeau pe int uneric in padure. Domnul de Lauranay. ceea ce nu puteam sti. In sfirsit. cirnat i fripti. Aceasta era o eroare.

In abdomenul insectei mele. In partea superioara a padurii sint trei defileuri. ret . este defileul de la Grand Pré. si la 13 septembrie. Asadar. pentru ca sa se inteleaga mai bine cum s-au petrecut lucrurile. in mijlocul citorva camarazi de-ai lui. Riul Air e o inconjoara incepind de la Fleury pina la defileul Grands-Pré. sa fugim cit mai repede din tinutul acesta periculos si sa ne afundam in partea cea mai deasa a padurii. cadavrul unui soldat prusac. regimentul Leib trecuse pe-aici si acum se afla pri n imprejurimi. principalele orase sint Clermont. Trebuia. incepind de la primele lastare de la sud. la o leghe si jumatate de Monthois. Ville-sur-Tourbe. Sainte Menehould. unde Ludovi c al XVI-lea a fost arestat in clipa fugii lui. de care Du-mouriez spusese : Iata Termopilele Frantei. Un cadavru care zacea la picioarele mele a fost recunoscut numaidecit de dom nul Jean. zise el cu o voce grava. si dinsa vazu ceea ce am ii vrut sa-i a scundem. defileul de la Croir-aux-Bois. cu citeva ceasuri mai inainte. Varennes. in afara de asta. asadar. intins pe jos. iar de -a lungul Aisnei. apoi se varsa in riul Aisne. dar voi fi mai fericit ca Leonidas !" Intr-adevar. al unui sergent din regimentul colonelului von Gravvert. Le Chêne-Populeux. Monthois. ea poate fi strabatuta de un regiment. spre seara am ajuns in inima celebre i paduri din Argonne. aproape in toata intinderea ei. de-a lungul caruia curge riul Aire.Ce este Natalis ? A ! cit imi pare de rau acum ca nu m-am stapinit. Niciodata pericolul nu fusese atit de mare pentru Jean Keller. Daca ar fi va zut. Am mers toata ziua. Buzancy. Era prea tirziu. Abdomen ul ei ar fi toata partea inferioara care este si cea mai insemnata. Vouziers. Sa nu afle niciodata mama si Martha. celalalt defileu. unde o coloana in mars n-ar putea patrunde. sau mai degraba ne-am ti rit in ziua urmatoare. Daca. Dar doamna Keller se tirise pina la noi. in care se varsa. Riul A ire il parcurge in intregime de la Saint-Juvin. am mers. acela de. In ce priveste forma acestei paduri. ghicise pentru ce am strigat. XX Padurea din Argonne ocupa un spatiu de treisprezece pina la optsprezece legh e de la Sedan. face o cotitura brusca si se intoarce spre riul Aisne. Intr-o clipa. cu aripile strinse. padurea din Argonne este intretaiata d e ape repezi si ea cuprinde diferite locuri. chiar si per ita cu lastarisuri dese. De-a lungul riului Aire. Cu riscul de a ne fi ascuns multe zile in sir. Riul Aisne o margineste pe stinga. strimte fara indoiala. Trebuie sa indic aceste locuri. cam la vreo doua leghe. Toracele si capul sint reprezentate prin partea superioara. Si iata cum mii de ignoranti de tagma mea a u aflat de existenta lui Leonidas si a Termopilelor. Cel mai larg si cel mai insemnat. Cinci defileuri strabat padurea. pina in satul Semuy la nord. As fi voit s a-1 indepartez pe domnul Jean. la nord. Deacolo. Deasupra defi leului de la Grand-Pré. Ea acopera granita noastra de rasarit cu copacii ei lipit i aproape unul de altul. defileul situat cam spre sud e acela de la Islettes si merge de la Clermont la Sainte-Menehould . nu trebuia sa sovaim. care desparte toracele de abdomen. pina in satuletul Passavant la sud si are o latime de do ua pina la trei leghe. trece apoi intre Termes si Senuc . va fi imediat identificat si ucis fara multa vorba. am mers toata noaptea. terenul este atit de accidentat incit o coloana n-ar putea strabate prin ea. care se deplaseaza deasupra defi leului Grand-Pré. a fost mai norocos. n-as putea s-o compar decit cu o insect a. nu departe de Senuc. nemiscata sau adormita intre doua cursuri de apa. E ra ultima noastra sansa de scapare.la Chalade nu este decit un fel de poteca ce da sp re riul Aisne in directia Vienne-le-Chateau. Padurea aceasta se afla intre doua riuri.

am luat-o pe o poteca ce se apropie de el si care porneste de la Briquenay la Longwe. aliatii vor fi nevoiti sa ramina in partea saraca a Champagniei. situate dincolo de Argonne. defileul Chêne-Pop uleux. Asadar. lucr ul poate parea simplu dar e ca si oul lui Columb trebuia sa te gindesti la el si aliatilor nu le trecuse inca prin minte sà se ocupe de defileurile acestea. trebuie sa adaog ca tocmai in def ileul acesta ne-a indreptat nenorocul nostru. spre a sta iar na in cazul ca le-ar fi convenit sa ierneze. era acum o adevarata tabara cu trupele orinduite in amfiteatru. La 4 septembrie. Dillon in fruntea unei ostiri d e opt mii de oameni. Acesta era insa atit de putin practicabil incit Dumouriez nu se grabise sa-1 ocupe. care era ultima noastra linie de aparare situata inainte de Piiris. trebuiau sa intre coloanele dusmane in Argonne. Apoi. inchizindu-le cele cinci defileuri care le puteau da acces la coloanele lor. Intr-adevar. Procedind astfel. au fost respinsi pe malul drept al Meiusei. si nu e dec it o poteca pentru padurari. astfel incit ardeam de nerabdare sa intram in inima padurii. mai ramase un alt defileu. cu doua leghe mai sus. Ba chiar. dupa cum am spus. In sfirsit. unde padurea ar fi fost un adapost pretios. in acelasi timp. situat intre defileele de l a Grand-Pré si de la Chane-Populeux. ocupase defileul Grand-Pré. numai prin padurea aceasta puteau inainta imperialistii spre Chalons-su r-Marne. cel dintai lucru care trebuia facut acum era sa opresti pe Brun swick si pe Clairfayt sa freaca padurea. in afara de asta. pe cind eram in garnizoana in tinuturile de est.ineti. Luind-o pe drumul acesta. coloana ac easta ocupase defileul de la sud de Islettes. spre Vouziers. In loc sa se efect ueze spre riul Aisne. tre buia sa strabatem padurea intr-unui din punctele cele mai dese. pe care il mai oferea planul lui Dumouriez. in loc sa porne asca in campiile bogate si roditoare. Planul iui a reusit. pricepuse indata aceasta. dintr-un exces de prudenta n-am vrut s-o iau prin defileu ci. intr-adevar. Totusi. asemenea unor cetati intarite . Prin urmare. va rog acest nume. am ales tocmai defileul de la Croix-aux-Bois. In fiecare clipa riscam sa ne intilnim cu vreun soldat prusac. spre seara. Deoarece cunosteam defileurile de aici. unde orice fel de resurse le-ar fi lipsit. Dumouriez care plecase dupa el cu cincisprezece mii de soldati. planul acesta a fost studiat intr-un chip foarte amanuntit. la distanta egala unul de altul aproximativ z ece leghe. asa ca dusmanul nu putea patrunde prin ele. inchizind ast fel principalul defileu al padurii. De-acolo aveau drumul deschis pina la Paris. Un alt folos. se efectuase i n directia Meusei. fiindca le-am trecut in mai multe ra nduri. un strateg de frunte. Si. Si acum revin la cele ce ne privesc direct. am ajuns pe panta laterala a Argonnei. Noaptea de 13 spre 14 am petrecut-o ca de obicei. dupa ce a avut grija sa pazeasca d efileul de la Chalade. a doua zi ci nd urcarn poteca ce duce la Longwe. Dumouriez derutase pe aliati. pe unde trece drumul de la Rhetel la Sedan. generalul Dubourg se indrepta spre Chêne-Populeux. aici nu aveam ocazia sa he intilnim cu fe l de fel de talhari asa ca puteam ajunge cu bine pe malul sting al riului Aisne. Imediat s-au sapat transee si s-au adus tunuri spre a inchide defileurile. Intr-adevar. Toate aceste cinci defileuri erau barate acum. Dillon ajunse la defileul Islettes. strabate padurea de la Ëoult-aux-Ëois la Longwé. Si. in cimp sub un copac. Am respirat usurat. lasind la dreapta noastra satul Croix-aux-Bo is. Ori. Dumouriez. dupa ce am evitat sa trecem satele Briquenay si Boult-aux-Bois care erau ocupate de aus trieci. . miscarea asta nu era lipsita de indrazneala. c a sa apere nordul padurii impotriva invaziei imperialistilor. prin defileul de la Croix-aux-Bois. Acela de la Grand-Pré. La 13 septembrie. executase o miscare indrazneata in timpul careia austriecii . e ca n-aveam nevoi e sa ne retragem pina la Marna. la adapostul cop acilor de tot soiul. Peste patru zile in urma. ceea ce constituia un inceput de executare la 30 august. fiindca mi se parea mai sigur.

Fiecare pas pe care il face mama ma indurerea za cum nu poti sa-ti inchipui. daca domnul Jea n si sora mea nu s-ar fi repezit ca s-o sprijine. am adaugat. singurul defileu care era destul de incapator pentru coloanele lor. Domnul la Lauranay. domnule Jean. deoarece nu vroiam sa c red ca inamicul ar putea navali in nordul Argonnei. Natalis. ca de obicei. ai dreptate. Pe la . raspunse domnul Jean. Doamna. Da. plin de curaj si de energie. asa ca voi merge pe jos. in schimb doamna Keller era istovita. am auzit impuscaturi si la un moment dat am auzit si bubuituri de tun. altminteri ar fi cazut. mergea d estul de repede. Cu toate acestea ma temeam ca nu va putea rezista pina la capat. toata noaptea. Natalis. doamna Keller sfirsi prin a primi. nu puteti merge. si marna d-tale nu va putea sa mea rga pina acolo. Deoarece insa impuscaturile astea erau foarte indepartate si f iindca le auzeam in spatele nostru. deabia in urma interventiei domnului de I.Am mers insa foarte greu in ziua aceea din pricina urcusurilor anevoioase si a drumului presarat la fiecare pas cu bolovani si cu copaci daramati. Trebuia sa fim in permanenta cu ochii in patru. nu putem fi surprinsi. Cam ce distanta e pina acolo ? Cel mult o leghe. Dupa c e se ridicase. la o departare destul de mare de poteca ce ducea la Briqu enay. doamna. raspunse domnul Jean. Nu. nu pot sa primesc. zise ea. Peste noa pte am auzit impuscaturi la liziera padurii. am putea astepta ca evenimentele sa se mai linisteasca. stare care-mi parea destul de ingrijoratoare. Nu mai staruiesc asupra greutatilor nenumarate pe care le-am indurat. domnule Jean si sa raminem acolo. Dar doamna Keller a inteles cit de greu ne va fi s-o ducem. Atunci. Doamna Keller nu voi cu nici un pret sa primeasca propunerea noastra. dar putea-vom oare sa ajungem la Longwe ? Satul acesta este prea departe. cautin d sa ne croim un drum printre maracinii si bolovanii care brazdau drumul. Trebuia s-o sprijinim. raspunse domnul Jean. Intentia noastra e de a ajunge in satul cel mai apropiat unde trebuie sa va odihniti. Am plecat a doua zi in zori. Seara. Am urcat-o deci pe targa pe care o duceam eu si domnul Jean si am pornit ast fel spre nord. Totusi. Da. care ne s tinjeneau la mers. Sa mergem deci rniine in zori la Croix-aux-Bois. Atit eu cit si domnul Jean n-am putut sa ne o dihnim o clipa. Si totusi b iata femeie nu se vaita de loc. Sacul cu provizii ne-a indestulat si dupa c e toata lumea s-a culcat. incerca sa faca vreo citiva pasi. Domnisoara de Lauranay si sora mea.auranay. cu toata oboseala si cu toata virsta lui inaintata. Niciodata austriecii sau prusacii nu se vor aventura aici si. asa ca trebuie sa ajungem acolo chiar azi. La Croix-aux-Bois. incotro sa mergem ? As propune s-o luam la dreapta. Sper ca nu v a veni aici. erau hotarite sa nu se lase prada oboselii. Dar ce e de facut ? Trebuie sa ajungem in satul cel mai apropiat. m-am apropiat de domnul Jean si i-am vorbit de starea mamei lui. Daca trupul era uzat. Nu poti mama. i-am zis atunci. Intr-adevar. acolo adapostiti i n vreo casa. la gindul ca acesta era ult imul nostru drum. si ar fi cazut. cu toate ca ne a flam in inima padurii. Domnisoara Martha si sora mea se rugara de-asemenea de ea si. Eram convins ca asta era cea mai buna cale de urmat. am rugat-o apoi pe doamna Keller sa se suie pe targa spre a-i evita astfel greutat ile drumului. mi-am inchipuit ca Brunswick sau Clairfayt c autau sa patrunda in defileul de la Grand-Pre. de-alungul lastarisurilor si sa ne ducem in satu l Croix-aux-Bois. ceea ce voim este salvarea noastra a tuturor. La urma urmei sintem in Franta si nimeni nu ne poate refuza ospitalitatea. sufletul ramasese acelasi. Am facut un fel de targa din crengi uscate . Ar trebui s-o lasam sa se odihneasca vreo doua-trei zile fiindca prea e obosita. am poposit. Inamicul nu e departe.

Tlans Stenger se inapoia acasa strigind : Austriecii ! Austriecii Intr-adevar. Ce se p etrecuse oare ? Usile si ferestrele caselor erau inchise. Oare ajutoarele pe care ne bizuise m ne vor lipsi aici ? Uite o casa locuita. e ca soacra lui nu putea sa se ridice de pe fotoliul pe care o pironise de ani intregi paralizia. cind de-odata. eram linistiti deoarece stiam cit de strimt era defileul acesta. in orice caz . ca defileul nu fusese ocupat de trupele franceze. ceea ce ar fi complicat situatia. Poate ca aliatii ignora u ca defileul de la Croix-aux-Bois nu era ocupat de trupe franceze. Fara indoiala ca ei aflasera. Am alergat in directia casei si peste citcva clipe am batut la usa. zise sora mea. asa ca eram c onvinsi ca inamicul ar forta mai degraba defileurile de la Grand-Pre sau de la I slettes. seara pe la cinci. nenorocul n e-a adus tocmai acolo unde nu trebuia sa mergem. care pareau multumiti ca au putut fi de folos unor compatrioti in nevoie.. care se vedeau cit de colo ca erau german i. fugi imediat ! . Stenger. facindu-si aparitia in sat. alcatuiti din citeva mii de soldati pe chipurile carora se putea vedea vulturul cu doua capete. Am facut o leghe s i jumatate in cinci ore.amiaza. avind in vedere starea doam nei Keller. Se vedea cit de colo ca era un om cumsecade. citeva fig uri suspecte isi facura aparitia in sat. Il vad inca. fie la Vouziers. Doamna Keller se ridica in capul oaselor. se indeletniceau cu furtul si cu spionajul. Sa ne gazduiesti pe mine si pe tovarasii mei. Biata femeie ! Era forta fizica ce-i l ipsea si nici decum energia morala ! Ticaloasa soarta ! Iata ca in dupa amiaza zilei de 16 Septembrie. zise ea. Deaceea tuturor le era teama ca imperialistii sa nu-1 oc upe. Fireste ca nu le-am spus nationali tatea lui Jean Keller. multumi ta spionilor. Ce doresti ? ma intreba el.. Cine sinteti ? Niste francezi goniti din Germania si care nu stiu unde sa se adaposteasca.. Spre marea mea mirare ca si spre marea mea deceptie. Dar ce astepta oare ?. Ba ceva mai mult. domnul Jean trebui sa se ascunda. de teama s a nu fie recunoscut. Toti locuitorii fugisera. Deoarece situatia asta putea parea ciudata familiei Stenger . Toti acesti indivizi fara capatii. imperialistii. in noap tea aceea nici n-am auzit macar impuscaturile obisnuite. Jean. Si atunci Hans Stenger ne-a comunicat pentru ce satul era parasit Toate defi leurile Argonnei fusesera ocupate de trupele franceze. Cine stie daca r estul inamicului nu va navali acum prin acelasi punct ! La strigatul pe care il scosese Hans. Gazdele noastre erau niste tarani chivernisiti. Daca nu parasise satul. In pragu l ei aparu un barbat cu o figura foarte primitoare si simpatica. Sa fie incercuit ? Dar daca ar fi fost capturat de austrieci. Locuia in casa aceea cu soacra si cu n evasta lui. in ziua de 15 septembrie. ceea ce ar fi pricinuit un adevarat dezastru. Am prins asadar din nou curaj. Numai defileul de la Croi x-aux-Bois era deschis. domnul Jean isi facu aparitia in odaia in care era culcata mama lui. prusacii l-ar fi lasat i n pace ? Evident ca nu. Spre marea noastra ingrijorare. Statea in fata sobei. navalisera prin defileul de la C roix-aux-Bois. Ziua de 15 septembrie s-a terminat in liniste si tot astfel ziua de 16 . fie la Chcne-Populcux. Da altfel odihna si bunele ingrijiri au ameliorat simtitor starea doamnei Keller. am fost cit pe-aci sa le marturisesc totul. Astepta. trebuia sa ne multumim ca am nimerit intr-o casa d e oameni cumsecade. Dupa cum se vede.. aratindu-ne o casuta care se afla la capatul satului si din hornul careia iesea fum. am vazut ca satul era p ustiu. am ajuns la Croix-aux-Bois. Intrati ! Taranul acesta se numea Hans Stenger. Ca sa plecam de-aici si sa ne i nfundam din nou in padurea de la Argonne era exclus. fugi.

XXI Iata-ne despartiti ! Despartiti dupa o calatorie de trei saptamini pe care a m fi putut s-o ducem la bun sfirsit. co mandantul. trimitind pe generalul Chazot cu doua brigazi.. Peste citeva clipe am parasit satul. Fiul meu. Mama ta e si a mea. E drept ca Dumouriez a incercat sa repare greseala aceasta atit de grava. mama ? Da. am exclamat. Natalis. Si atunci am auzit-o pe doamna Keller inginind cu o voce stinsa : Fiul meu!.. Domnul Jean imbratisa pe doamna Keller si dupa ce o saruta pe domnisoara Mar tha. Iata de altfel ceea ce s-a petrecut.. la 14 septembrie. in consecinta nici nu s -au facut transee . Chazot n-a fost in masura sa opereze si to . surprinsi de atacul acesta neasteptat. colonelul a cerut... Colonelul francez si soldatii lui. spre a examina defileul.. singur prin locurile astea pe care nu le cunoaste !. Se stie ca din toate defileurile padurii din Argonne unul singur. D espartiti.. Ramineti cu bine. Numai gindul acesta m-ar fi oprit in cazul ca as fi fost ispitit sa ma reintorc la Croix-aux-Bois.. De indata Ce Brunswick a aflat ca trecatoarea de la Croix-aux Bois era liber a. domnul Jean trebuia sa se supuna. ca sa-i goneasca pe austrieci inainte sa devina stapini pe pozitie. convins ca tinutul nu era amenintat aici.. Dumouriez trimisese la Longwe un colonel cu doua escadroane si doua batalioane. parasite in casa unui taran. se pregatea s-o ia spre Sedan ca sa intre pe ia nor d in Argonne. foarte stanjenit. in schimb domnul Jean ar fi fost ucis. Totusi spre a evita orice surpriza. Iata ceea ce s-a petrecut in clipa in care am fost nevoiti sa fugim. austriecii se apropiau si in curind trebuiau sa ocupe casa lui Hans Sten ger. Natalis!. au trebuit sa cedeze si sa se retraga spre Grand-Pri.Fara tine. a dat ordin sa fie ocupata. repeta domnisoara Martha. N-o s-o parasim ! Martha !... au trimis citiva soldati in recunoastere. inamicul a putut patrunde in Argonne. Din nefericire. neavind alt aparator decit un batrin de saptezeci de ani ! La drept vorbind n-as fi trebuit sa ramin cu ele ? Dar gindindu-ma la sarman ul fugar care trebuia sa rataceasca intr-un tinut pe care nu-1 cunostea. Datorita acestui fapt am avut ocazia sa v edem la Croix-aux-Bos spionii acestia. ceea ce i s-a acordat de altfel. Fugi ! In fata acestor doua vointi... si iata pentru ce satul a fost invadat in ziua de 16 septembrie. Am inteles indata ceea ce bietele femei asteptau-din partea mea. care misunau acolo toata zaua. asa ca inamicul deveni stapi n pe pozitie. disparu pe usa. Si aceasta s-a intirnplat chiar in clipa cind. Si iata cu m datorita unui calcul gresit. Longwe fiind situat la o departare buna de -sat. De altminteri e ra atit de inradacinata convingerea ca imperialistii nu se vor aventura prin def ileul acesta incit nu s-a luat nici o masura de aparare.. in rastimpul acesta. puteam eu oare sa-1 las singur mai ales cind aveam posibilitatea sa-i fiu do folos ? Do mnul de Lauranay si tovarasele lui puteau fi arestate cel mult. Atunci austriecii care erau mai bine informati. Hans Stcnger nu putea sa aiba cunostinta de acest fapt.. a trimis asa dar o coloana austriaca impreuna cu emigratii comandati de printul de Lignes. am fi fost salvati ! Despartiti cu teama de a nu ne mai revedea niciodata ! Si femeile acestea. cind peste citeva leghii. dragul meu. Totusi fiindca i se parea greu sa ocupe defileul. Fugi Jean ! zise domnisoara Martha. ca o parte a trupelor sa fie trimise la cartie rul general. in mijlocul unui sat ocupat de inamic. nu fusese ocupat de trupele franceze. aratindu-mi usa.. daca norocul nu ne-ar fi parasit deodata. acela de l a Croix-aux-Bois. sase escadroane si patru tunuri de calibru mar e.

Deoarece nu mincasem nimic.. Trebuia asa dar sa rabdam de foame. fiindca apa patrundea prin frunzisul copacilor. Hainele noastre sfisiate de spini erau aproape numai zdrente... am pornit din nou cit puteam mai repede. am fi fost in mijlocul prietenilor nostri. Granita Frantei era deci deschisa trupelor imperialiste.. in schimb vinatul era rar.. cu toate sfortarile eroice.. asa ca. e ca ghetele noastre se rupsesera cu . Acum lucrul acesta ntt mai era cù putinta.. Acolo. defileul a fost iremediabil. Vai! si zorile care nu mai veneau! De indata ce se lumina de ziua. pierdut. ne era o foame strasnica. se intoarse spre Attigny. unde am fi putut sa-i intilnim si sa aflam astfel de la ei ca Dumouriez isi avea cartierul gener al la Grand-Pré. in asa fel incit sa trecem linia riului Aisne. au fost ne voiti sa se imprastie. Dar unde ti-e fagaduiala pe care mi-ai facut-o de a nu parasi niciodata pe mama si pe Martha ?'. Uneari impuscaturile erau atit de apropiate incit ni se parea ca ele erau trase in spatele nostru. domnule Jean. Natalis ? exclama el. La inceput impuscaturile nu contenisera o clipa. Daca padurea era plina de ciori si alt e pasari de prada. De-abia daca vedeam din cind in ci . Si daca am gresit. ori entindu-ne dupa soare.. ! eu !. Cind a atacat in seara de 16 a fost prea tirziu. Din nefericire nu au trecut prin padure. Dar voluntarii evacuasera Argonne indreptin-du-se spre cartierul lor general . Da. in zad ar am cautat un adapost unde sa ne putem odhni. salvati si am fi vazut toto data ceea ce trebuia sa facem pentru salvarea fiintelor dragi. Dumouriez risca sa fie incercuit si constrins sa lepede armele. puteam fi inca de la 15 septe mbrie in mijlocul francezilor. Daca as fi ajuns impreuna cu domnul Jean la Grand-Pré. se retrase spre Vouziers. in afara de asta ni se parea de asem enea ca auzim strigatul de victorie al prusacilor. ordinul de a-1 urma.aventuram in intun eric nu era cu putinta fiindca n-aveam cum sa ne orientam. marturisesc ca eram intr-o situatie criti ca. am fi fost.. Cit despre mine si domnul Jean Keller. dupa cum am aflat mai tirziu. Dar ceea ce era mai grav. parasite la Croix -aux-Bois. Nici macar paltonul meu nu fusese crutat. spaima si nelinistea. caci Chazot vazind ca nu poate alun ga pe austrieci. D-ta. Oare eram sa fim redusi sa mergem ca apostolii ? in sfirsit eram uzi leoarca. in vreme ce Dubourg care se afla la C hérie-Populeux. Am pornit in directia aceasta pina ce s-a innoptat. temindu-se sa nu fie invaluit. Am poposit deci. Ploaia care incepuse sa cada ne patrundea pina la oase. Adaugati la toate mizeriile aste a. ca n-am sovait. ca sa spun astfel. Erau voluntarii din Longwé. omorind chia r pe printul de Ligne. ca doamna Keller si domnisoara Martha mi-au dat. caci fara eroarea asta impiorabila. domnul Jean n-a avut timp sa ia ceva de-ale mincarii si tot astfel s i eu. asi fi regasi t bravul meu regiment Royal-Picardie care plecase din Charleville ca sa se uneas ca cu armata din centru. c are incercau sa reia defileul din miinile austriecilor. Trebuia sa fugim atunci ca sa nu fim prinsi. i-am spus ca st iam foarte bine tinutul ale carei pozitii el le ignora cu desavirsire.desavirsirc. Intr-adevar. sa ma pedepseasca Dumnezeu ! Vino atunci ! Acum nu mai era vorba s-o luam de-alungul defileului pina la granita Argonne i. Atunci i-am spus totul.t astfel nici in ziua de 15. domnule Jean.. Dar neputind. I-ar fi urmat. Fugind din casa famili ei Stenger. m-am intilnit cu do mnul Jean in inima padurii. Si atunci situatia ar fi fost deznadajduita. Austreiecii puteau sa paraseasca trecatoarea Croix-aux-Bois. asa ca trebuia s -o luam spre sud-vest. daca a respins mai intii pe austrieci din defileu. a a-vut de sustinut un atac cu forte superioare. Aproape numai decit dupa ce am parasit casa lui Hans Senger. Sa ne. Am dus-o rau peste noapte. Ingaduie-mi sa-ti spun. Greseala aceasta a fost foarte regretabila pentru Franta si trebuie sa spun si pentru noi.

si atunci sau scapam. dra gul meu. in noaptea aceea. dar tacerea aceasta ma nelinstea grozav. Nu se mai auzea nici o impuscatura. Padurea era atit de deas a incit de-abea daca puteam face cinci sute de pasi pe ora. in cazul ca nu s-ar ivi vreo piedica. sa lasam toate astea. doua. Pe la opt canonada inceta. Din fericire castanii nu lipseau aici... am poposit intr-un tufis. era o noapte rece si fara stele.facem acum? Am simtit din in stinct ca cel mai bun lucru de facut era sa'inaitam in directia riuiui Aisne spr e Vouziers. in l uminisul padurii. Am cules citeva si dupa ce am facut focul le-am copt. am auzit niste glasuri in spatele nostru. La rindul meu vo i incerca s-o trec si eu.. relua el... Daca vom fi prins i sa stii ca germanii n-or sa ne crute.. morti.. Din pricina greutatilor dru mului. am mers foarte putin in ziua aceea. N-aveam decit sa coborim timp de o ora malul drept si sa-1 trecem fie pe podul de la Senuc fi e pe podul de la. fiindca atita vreme cit a fost vorba numai de oboseala.. Acum insa cind e vorba de pericol. se aflau la Croix-Bois. din pur devotament.. domnule Jean. Natalis. si daca n-o sa ne mai revedem. Nu aveam timp sa ne gindim la ele. Vei fi omorit. Il muncea din cale afara. Cu toate astea liziera padurii nu era indepartata.. Dar care fusese rezultatul ei ? Ce trebuia sa. N-am sa vorbesc de oboselile indurate. nici un zgom ot. Am ghicit numaide cit despre ce era vorba. brutalizati poate.. am observat ca domnul Jean nu dormise toata n oaptea. Domnul Jean. cu toate ca eram framintat de mii de ginduri. Ne mai trebuiau inca douazeci si patru d e ore ca sa putem gasi un adapost in partea cealalta a rinului Asine. In afara de asta.. nu tulbura linistea. Deodata. Fiindca nu ma trezisem. Sa lasam asta.. in miinile aus triecilor. De dimineata cind m-am trezit. am putea ajunge pe malul celalalt al fluviului. fiindca mi-era somn. in seara aceea. Pleaca deci. si i-am raspuns fara sa mai astept propunerea lui : Nu. In clipa cind ne pregateam de plecare. . Dupa ce am blestemat in gind regimentul. Dupa cum am spus. m-am gindit la regimentul colonelului von Grawert care lasase vreo treizeci de. In definitiv.. Natalis. Fireste ca nu era preocupat de soarta lui ci de aceea a mamei lui si a d omnisoarei Martha. Dar n-aveam posibilitatea sa -i prindem. Bubuitul tunurilor se imbina cu impuscaturile de arma. asa ca ne-am putut astimpara intru citva foamea care ne chinuia. expusi la injurii. Domnul Keller rostise cuvintele acestea pe un ton hotarit. Nu. Nu stiu de ce. m-am culcat sub un copac. n-am zis nimic. sau murim amindoi ! Natalis. Spre seara ne aflam la o leghe de riul Aisne! A doua zi. Mi-aduc aminte ca-n clipa cind am atipit. Se intunecase . poduri pe care Clairfayt si Brunswich nu era u inca stapini La ora opt seara.. fie intr-un sat pe malul sting..iti jur ca n-am sa te parasesc.. si lucrul acesta. n-am sa te ascult daca este vorba sa vrei sa te desparti de mi ne. am a dormit foarte greu. fie la Vou ziers. Era un nou atac care se dadea la defileu Croix-aux-Bois. Domnul Jean imi strinse m ina. domnul Jean voise sa ma lase sa dorm.. Gindul ca toti ai lui. Treci granita. Spunind acestea am plecat. Nesiguranta asta era grozava pentru Nu mai incclpea nici o indoiala ca avusese loc o lupta in def ileu. deoarece n-am auzit impuscaturile care nu contenisera toata noaptea. Era o tacere desavirsita in padu re. Afara de paturile de:pioaie care picurau pe frunzele copacilor.. Grand-Ham.. im puscaturile care se auzeau in toate directiile si in sfirsit clopotele care sun au in satele din Argonne toate astea contribuiau la starea de ingrijorare care n e deprima. deoarece auziam goarnele. nu pot sa-1 primesc. La douasprezece am mai mincat niste castane coapte. nu pot sa ma mai dau in laturi. stiu ca ai venit.nd un iepure care fugea printre picioarele noastre. domnul Jean imi zise : Asculta-ma. Vom pleca impreuna.. domnul Jean veghease. am adormit un somn ad inc si greu.

. Stiam ce ne ast eapta si nu ne mai raminea decit sa ne pregatim de moarte. vino ! am exclamat. Facuse parte din spionii care intrasera in sat in ziua de 16 septembrie. Eram doar atit de aproape de ei. Fireste ! Domnul Jean imi stringea acum cu putere mina. imi sopti el la urecehe. cit spre a cistiga premiul de o mie de florini. di n ziua in care am ajuns in Argone. cealalta intr-o curte situata in dosul casei. iar eu in calitate de complice si spion in fa voarea Frantei. tinarul Buch nu conteni se cu cercetarile. Dar aveam altceva de facut d ecit sa ma uit dupa ei. E ram istoviti. Asta e vocea lui Buch.Da. spunea o voce necunoscuta. una dadea in strada. domnule Jean. in ca sa familei Stenger el recunoscuse imediat pe domnul si pe domnisoara de Lauranay si tot astfel pe doamna Keller si pe sora mea. N-am raspuns. atunci cind nu vom mai fi. Cit ai clipi din ochi ne-au legat miinile. Peste o ora.. Numaidecit s-a luat dupa noi. Incasam premiul. va rog sa credeti. XXII Oare numai intimplator reusise Buch sa puna mina pe noi ? imi venea sa cred. in schimb le regasise in satul Croix-aux-Bois . trebuie sa ucid mai intii pe unul din a-cesti ticalosi. nu atit. Aici am f ost intemnitati si pusi sub o supraveghere severa intr-o casuta retrasa. Mi se pare ca unul din urmaritorii nostri cazu. Vino. Aflase deasemenea ca am plecat c u domnul Jean. Sa nu-i asteptam.. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez amanuntit odaia care ne s lujea de inchisoare. Alergam acum cit puteam mai repede. ma temeam insa ca sa nu fi aflat de arestarea noastra. caci de citva timp soarta nu prea ne era favorabila.. si ne-au imbrincit fara sa ne cru te loviturile. toti inarmati pina-n dinti. eram in miinile austriecilor care se aflau la Longwe. impreuna cu citiva ticalosi de tagm a lui. il urmarim de la Croix-aux-Bois. Numai gandul ca bunii nostri prieteni aflasera de arestarea noastra. Dupa ultima noastra intilnire. Daca pierduse urmele noastre. Ea ocupa jumatatea parterului unei case scunde. ca sa se razbune pe fratele lui. s-a sfirsit ! repeta domnul Jean. Da. Sint mai multi. Am parasit tufisul pe brinci. Nu. Apr oape numaidecit o impuscatura lumina pentru o clipa ascunzatoarea noastra. Admitind chiar ca prietenii nostri se aflau tot acolo si ca n-au fost captur ati de dusmani. in urma insa am aflat ceea ce nu puteam sti atunci.. Si el descarca pistolul in directia grupului care se repezea spre noi. De la Croix-aux-Bois pina la Longwe e de-abia o leghe si jumatate. Restul se stie. Ticalosii ! i-am raspuns. dar o creanga uscata ne-a tradat prezenta. Odaia era l uminata de doua ferestre. Martha si toti car e ne sint dragi. ma fram . Peste un sfert de ora banda a reusit sa puna mina pe noi. Dupa toate probabilitatile acestea era ultima noastra locuinta inainte de a fi executati : domnul Jean pentru indoita acuzatie de a fi omorit un ofiter si d e a fi dezertat in timp de razboi. imi pierdus em de data asta increderea si situatia imi parea deznadajduita. Si ce o sa se faca mama. Marturisesc ca in ciuda optimismului meu obisnuit. cind sprijinul nostru le va lipsi ? Ce s-or fi facut ? Or mai fi in satul acesta in mijlocul austriecilor ?. Si am auzit pe domnul Jean inginind : De data asta s-a sfirsit cu noi. In total erau vreo sase sau sapte oameni. Acum eram paziti in asa fel incit orice evadare era exclusa. N-o sa ne mai scape. Buch si tovarasii lui fugeau dupa noi.

dupa ce ni s-au legat miinile la spa te. Drept raspuns acest golan ne imbrinci inainte. In rastimpul acesta au trecut prin fata noastra citeva coloane de soldati. daca acestia in tentionau sa intre in Argonne. La ora sapte dimineata. ca sa nu fim prea i stoviti in ultimul moment. in sfirsit cum stateau lucrurile. venit la Longwe dupa intil-nirea cu voluntarii din Argonne. asa ca ii trebuiau ingrijiri serioase. doream chiar ca austriecii sa-i fi luat ducindu-i la avantpostur i. un soldat ne-aadus o strachina de ciorba. Stirea asta ar fi fost o lovitura de moarte pentru doa mna Keller. Aveam infatisarea unor nenoro . In dimineata aceea nu s-a produs nimic nou. Inamicul se. L-am convins chiar pe domnul Jean sa manince. M-am gindit atunci ca lucrurile or sa mai dureze inc a. Dar m-am abtinut gindin du-ma ca trebuie sa mincam spre a recapata fortele pierdute. cind iti simti moartea apropiata ! Toata viata ti se perinda in citeva clipe pe dinaintea ochilor. se repezea la usa ca si cum ar fi voit sa. Daca nu plingea e ca nu putea si asta ma indurera fiindca lacrimile l-ar fi usurat. asa ca orice discutie era imposibila. E drept ca nu l-am mai revazut. Da. Uneori. As fi dorit mult sa stiu daca soldatii acestia erau prusaci sau austrieci. Ei drace ! valoram o mie de florini pentru ticalosul acesta de Buch. Si ceea ce ma incremeni era ca am recunoscut uniforma regiment ului Leib. La prinz ni s-a servit deasemenea o ciorba si o felie de piine neagra. caci miine tilharii astia te vor omori. nu rosti o vorba. Puteam sa-mi spun : Fa-ti curaj. Spre ora zece seara o caprarie de soldati aparu in camera noastra. astfel ca nu puteam sta de vorba cu el. Si nimeni nu se gindise sa ne aduca ceva de minc are. De asta d ata erau prusaci. N-aveam dreptul sa fim prea pretentiosi si am imbucat cu pofta piinca si ciorba.. Dar nu cunostea m limba germana.inta si ma chinuia adinc. ce ni s-a dat cu atit mai mult cu cit soldatu l care ne-a adus mincarea parea ca spune : Si asta e prea bun pentru voi !" Pe legea mea imi venea sa-i dau cu strachina in cap. cu miinile in buzunar. Toti oamenii acestia mergeau in neregula. sau vom fi condus i la cartierul lor general. apa goala in definitiv si o bucata de piine. dupa cum am mai spus era a dincit in ginduri.. As fi voit sa intreb pe soldatul acesta ceea ce se petrecea la Longwe si in special la Croix-aux-Bois. intr-un acces de enervare. Noaptea trecu fara ca sa fi adus vreo modificare situatiei noastre. Oricare ar f i fost insa situatia nu trebuiam lasati sa murim de foame. Domnul Jean se adresa caporalului care comanda grupa : Unde ne duc ? intreba el. deoarece daca austriecii ne pazeau. domnul Jean si eu. la logodnica lui. cu arma in banduliera. totusi ni se dadea voie sa ne plimbam in curtea din spatele casei. Nu er a variata masa noastra si incepusem sa regret chiar castanele din padure. in acelasi timp nu se mai auze a nici o impuscatura pe'partea apuseana a Argonnei. Nu mai era aparata.strecura acum fara zgomot spre a ajunge la linia riului Aisne. unde austriecii ne examinau cu m ai multa curiozitate decit simpatie. fuga. asa ca putea sa ne dea ceva sa mincam. putea sa cada pe drum. Totusi doamna Keller de-abia daca putea merge . Sau vor veni prusacii la Croix-aux-Bois. Se gindea la mama lui. Am fost scosi afara. Ma sileam sa par cit mai linistit. Trebuia sa adaug ca foamea ne chinuia cumplit deoarece de doua zile n-am min cat nimic decit citeva castane. A treb uit totusi sa ne multumim cu ceea. Fara indoiala ca se dusese sa instiinteze pe pru saci de capturarea noastra. prusacii trebuiau sa se rosteasca in priv inta soartei noastre. Domnul Jean adincit pe ginduri. fredonind cele mai voioase marsu ri ale regimentului Royal-Picardie. Eram paziti. Dinsul. Nu mai era stapinpe el. daca se vorbea de sosirea prusacilor. Ce gindu ri triste te mai napadesc. Poarta Frantei era deschisa larg. de aceea ma plimbam in fata lor. la toate fapturile d ragi carora le rostea cu infrigurare numele. Nu mi-as fi permis sa-1 tulbur. Dinpricina asta trebuia sa se produca vreo intirzier e. afara doar de cazul cind ordinul de executare ar sosi la Longwe. dragul meu.

Dupa cum se vede lucrurile trebuiau facute repede. Am fi preferat moartea de o mie de ori. la patru leghe de Grand-Pré. Am priceput atunci ca trebuia sa aparem in fata unui consiliu de razboi inai nte de a fi impuscati . Daca toti generalii acestia ar fi fost exacti la mtilnire. cu toate astea eu n-am fos t prins cu mina pe arma. care ne injura in fiecarece clipa. sol datii nostri trebuiau sa faca fata coloanelor lui Clairfayt ce veneau de la fron tiera si coloanelor lui Brunswich. Dumouriez ar fi a vut cu el peste treizeci si cinci de mii de oameni. or icine isi poate inchipui cum am dus-o noi in privinta mincarii. A trebuit sa trecem cu apa pi na la briu pira-iele Dormoise. care veneau din directia Frantei. Dupa vreo cinci sute de pasi. generalul isi luase toate masurile astfel ca tabara de l a Epine. in cazul ca voiau sa ajunga inaintea francezilor pe Aisne.cu armata lui Dumouriez. . si aceasta indemna pe Kellermann. De acolo.asa insulte de tot felul care ne gratificau asa. care p lecase din Metaz pe ziua de 4 sa-si grabeasca marsul inainte. din senin. Dar co loana nu putea sa mearga repede deoarece se innamolea la tot pasul. Apoi. Nadajduiam i nsa ca atunci cind prusacii s-ar afla in fata lui Dumouriez. Era de aste ptat intr-adevar ca prusacii sa strabata Argonna spre a taia drumul de la Chalon s. sa nu poata sa se indrepte spre Sain te-Menehould. parasise cu atita graba Longwé. Daca germanilor le lipseau proviziile.citi care trebuia sa fie executati fara judecata. ca sa ocupe drumul de ia Chalons. In aceeasi clipa. escortati si cu miinile legate. Domnu l Jean nu se putea abtine si imi dadeam seama ca daca ar fi fost liber si-ar fi infipt unghiile in gitul locotenentului. cetoasa si ploioasa. Capraria care ne ducea o lua pe ulita satului care coboara spre liziera padu rii. dadu semnalul plecarii si regimentul porni. Dumouriez afind ca imperialistii eraustapini pe defileul de la Grand. Dumouriez se indrep ta spre Dammartin-sur-Hans. Oricine isi poate inchipui ce penibila era situa tia noastra. Ti-ar fi ris in nas ca niste huligani ce erau. In acelasi timp. cartierul lui general in noaptea de 15 spre 16 septembrie. N-am facut nici un popas fiindc a trebuia sa sosim la timp ca sa ocupam coloniile de la Sainte-Menehould. Dupa ce trecuse ambele poduri ale riului Aisne. trupele franceze vo r ocupa trecatoarea de la Islettes. omorindu-1 ca pe o fiara salbatica. de altfel am fi fost imediat executati. Drumurile erau numai balti si intrai in noroi pina la glezne. Peste citeva clipe am fost condusi in fata colonelului von Grawert. deoarece prusacii trebuiau sa navaleasca din Argonne prin d efileul de la Grande Pré. Bunswich si prusacii lui sovaisera citva timp inainte de a-si f i fixat definitiv planul lor de lupta.Croix executase un nou plan. Nu mai vorbesc de tratamentul prost la care ne supuneau prusacii si tot. astfel ca sa ajunga la pozitiile de la Saint-Menehould. capraria s-a oprit in mijlocul unui luminis un de cantona regimentul Leib. fiindca aliatii nu aveau timp de pierdut. sa invaluiasca armat a franceza la Saint-Menehould si s-o sileasca sa se predea. Iata de ce regimentul Leib. instalata pe drumul de la Chalons. Si ticalosul de Frantz von Grawert. Planul acesta consta in coborirea trupelor p e liziera stinga pina in dreptul defileului de la Islettes. generalii Beurnoville. asa ca ar fi putut tine piep t imperialistilor. in cele din urma se hotarisera sa strabat a defileul de la Grand-Pré. care sint situate la extremitatea trecatorii de la Islettes. Intr-adevar. Dar pas de spune lucru acesta unor salbatici. facind stìnga imprejur. Tourbe si Bionne. Am mers astfel pina la zece seara. Chazot si Dubouquet primeau ordinul sa se uneasca. De aceea Dumouriez evacuase fara zgomot. In felul acesta. daca regimentul ar fi ramas la Longwé. cu toata panica ce cuprinse in doua rinduri pe soldatii nostri. Intr-adevar. se opri cu trupele lui pe colinele de la Autry. Am pornit in mars fortat de-a lungul riului Aisne. Aceasta se multumi doar sa se uite la noi si nu rosti o vorba. Si. Afara era o vreme urita.

Era aproape unsprezece cind o grupa de soldati veni sa ne caute pe mine si p e domnul Jean. inseamna ca am scapat. Noaptea asta de 19 spre 20 septembrie. De altmint eri ori de cite ori ne vorbeam. Dar deznodamintul acestei istorisiri. s-a stabilit doar identitatea noastra. De altfel ce ne pasa. O sa ve deti si d-voastra. De alt Formalitatile n-au durat mult. la Firmina. Toti cunosteau pe Jean Keller. Mai intii am fost condusi in fata unui cort unde se aflau vreo sa se ofiteri. Se mai auzeau de-ase-menea citcva impuscaturi spre dreapta noastra. La vreo cinzeci de pasi mai departe. Eu ma gindeam la sora mea Irma. cu putin inainte de ivirea zorilor. Fireste insa ca de vreme ce va povestesc eu insumi patania asta scrisa de mi na mea. trebuia sa trecem prin fata regimentulu i Leib. Revedeam pe t ata. Dar sa mori fara sa te poti apara. XXIII De data asta totul era sfirsit.. A ! ce. Oamenii acestia ingramaditi acolo de-a valma in noroi. la satul meu. ca spion francez ! Nu mai incapea nici o discutie si dupa ce colonelul adaugase ca executia va avea loc indata : Traiasca Franta ! am exclamat. Intr-adevar. a fost una din cele mai grozave pe ca re le-am petrecut.. si eu.. mila aceea pe care n-o refuzi niciodata acelora care var muri ! Ce mai firi si prusacii acestia ! Meritau cu adevarat sa fie comandati d e niste ofiteri de tagma celor doi Grawert ! Locotenentul ne-a vazut. Dincolo de cort se afla un pluton care trebuia sa ne impuste vreo doisprezece soldati din regimentu l Leib comandati de un locotenent. Se poate spune ca armele erau "tintite asupr a noastra. In sfirsit se lumina de ziua. Nu ne uitam unde ne duceau soldatii. o amenii acestia sint de o cruzime inspaimantatoare. Nu eram legati. fel Jean Keller care mai fusese condamnat odata la moarte pentru ca a lovit pe u n ofiter. oricat de b ogata ar fi fost imaginatia mea. Cu tot frigul prusacii n-au aprin s nici un foc deoarece nu votau sa-si semnalizeze prezenta. unde am poposit. ciuruit de gloantele dusm anului. nu mi l-as fi putut inchipui niciodata. toate fapturile care-mi erau dragi. ma gindeam la regiment. prusacii ne inghionteau salbatec. Asteptam doar comanda Ei bine. Ei bine. dind ordine. Goarnele sunau. e grozav ! Eu si domnul Jean mergeam fara sa ne spunem vreo vorba.. ceea ce le reusise pe deplin. Da.. nimeni n-a manifetat pentru el v reun sentiment de mila. Regretam popasurile noastre din padure de cind eram niste simpli fugari. n-as fi dat sa mor in plina bataie. Eram convins ca in ziua aceea va incepe lupta.. Era sa fim ucisi ca niste ciini si atitatot. el insusi prezida acest cons iliu. raspindeau un miros d ezgustator.Eu si domnul Jean de-abia daca puteam sa ne adresam vreun cuvint. a mai fost osindit si a doua oara ca dezertor. Jean Keller si Natalis Delpiere vor sti sa moara. Fara indoiala ca voiau sa fie pe placul locotenentului Frantz von Grawert. Cel mult cativa pasi inainte de a fi ucisi. am ajuns pe un teren mlastinos cam spre stinga de Sainte-Menechould. In sfir sit. mama. tobele bateau. la parintii mei. prezidati de colonelul von Grawert. Dinsul se gindea la Martha pe care nu o va mai vedea si la mama lui pe care lovitura aceasta trebuia s-o zdrobeasca. Poate chiar ca regimentul meu era acolo ! Si eu care nu eram in mijlocul camara zilor mei! Se facuse acum o mare miscare printre soldati. Se uita la . Ofiterii treceau de colo pina colo. Traiasca Franta ! repeta Jean Keller. La ce bun? Nu puteam fugi.

Domnule Jean. Aici ! zise ofiterul. Toate tr upele. ma si leam sa nu disper inca.. dar pentru ce ?. dadu ordin de oprire. la celalalt nu vedeai decit dispret. ca si cum lucr ul acesta m-ar fi putut interesa. Ceea ce am facut. Deodata insa am auzit o goarna sunand si F rantz se pierdu in mijlocul soldatilor. e ca tin sa va fac cunoscuta starea mea de spirit. Solda tii se rinduira la citiva pasi de noi si parca aud si acum zanganitul armelor... i-a spus cu o voce hotarita : La dispozitia d-voastra ! . in limba aceea p e care o iubea atit de mult si pe care eram s-o aud pentru. Cat despre francezi ei se aflau mai sus pe colinele invecinate. domnule Jean. Daca pianul prusac ilor reusea. Dedesubtul acestor coline. gata sa cucer easca pozitiile noastre astfel ca sa domine Sainte-Menehould.. dorinta de a scapa de moarte e atat de mare ihcit fauresti atunci cele mai nein chipuite planuri ! Era aproximativ ora unsprezece si un sfert. Incercam sa-mi dau scama de ceea ce se petrecea in jurul meu. Bine. raspunse Jean Keller.. un militar cu fata aspra. pe care le-am iubit din adincul sufletului ! Bietele femei ! Dumnezeu sa le aiba in paza lui. Natalis. Si. Si. Da. nu voi uita niciodata.. Am observat ca zgomotele astea veneau de la dr eapta si ca pareau ca. De altfel asemenea lucruri nu se uita si am impresia ca ele s-au petrecut ieri. Dupa citiva pasi grupa s-a oprit in fata unui st ejar. de vreme ce din cauza mea. Dumourriez ar fi fost compromis in fata unui inamic superior ca num ar. Am crezut o clipa ca ticalosul acesta va merge cu noi. atunci. El rosti cuvintul acesta cu o voce clara care nu tremura : tinea capul sus s i parea linistit... Ne aflam atunci in spatele unei colibe care domina orasul si care era ocupat a de ducele de Bruns-wich. Avusese loc oare o lupta la Chalons ? Oare pr usacii fusesera luati pe flanc ? Nu intelegeam nimic. Natalis. imi zise el. Dar to tul disparea inca in mijlocul cetei pe care soarele nu reusise pentru un moment s-o imprastie. nu erau oare la Sainte-Menehould ? Dar ce vreti.. dupa ce s-a into rs spre ofiter. Daca va spun toate astea cu oarecare precizie. Aici. ultima oara. Ma intrebam chiar dac a nu va comanda el insusi executia. nu am pentru ce sa te iert. Cit despre d-ta. atitudinea lui Jean Keller cind. Grupa parasise soseaua de la Chalon s. i-am raspuns. mobilizate de pumouriez. se apropie. La unul vedeai satisfactia. apropiindu-se de mine. Probabil ca la douasprezece nu vor m ai fi ! Intr-adevar am ajuns la locul executiei. Am intrat intr-o padurice unde trebuia sa aiba loc executia. iarta-ma.. Daca vremea ar fi fost senina as fi putut sa vad uniformele franceze. mai degraba. imi vorbi in limba franceza.domnul Jean care nu pleca privirea. am fac ut-o de bunavoie. Ceata era inca destul de deasa pentru ca sa nu poti vedea la o suta de metri. vom muri. Se auzeau de pe acum citeva impuscaturi. O speranta vaga incepuse sa incolteasca in inima mea sau. La poalele acestei coline se afla soseaua de la Chaln os. inca. se aflau numeroase coloane germane. In departare se auzeau goarnele al caror sunet se imbina cu bubuituri de tun si focuri de salva. Si totusi era aproape imposibil sa dobindim vreun ajutor de undeva.. Si as face-o si azi inca ! Lasa-ma sa te imbratisez si sa muri m ca doi viteji ! Ne-am imbratisat stringindu-ne cu putere la piept. Cit despre detalii toate mi-au ramas intiparite adinc in m inte. Ofiterul care comanda. Ghiceai totusi ca in curind toata ceata asta se va imprastia. Am intrat deci in padurice.. Sa te iert. Ultimul meu gind se indrepta spre mama si sp re Martha. in locul acesta trebuia sa fim executati.

lacrimi mari ii brazdau fata. Am aflat aceasta de-abia mai tirzi u. Patru soldati ne condusera in dreptul stejarului unde ne-am oprit. Francez !.. auzit in padure strigatele astea care imi rasuna si azi in ureche : Inainte ! inainte ! Era intr-adevar melodiosul strigat francez si nu asprul Vorwaertz" al prusaci lor. In curind isi reveni insa in fire si parca o aud si acum. dragul meu Jean nu vei mai fi silit sa te lupti impotriva Frante i ! Nu mama. Cu toate astea nici eu nici domnul Jean n-am cazut...Ofiterul facu un semn.. Un detasament de soldati francezi navalise in padure. Nefericita femeie. Aveam impresia ca innebunise bru sc. tocmai la timp. sint francez ! Apoi ingenunche intr-un avint de pietate. fiindca vreo sase din ei zaceau intinsi pe jos in vreme ce ceilalti fuge au cit ii tineau picioarele. Tinea in mina o hartie.. in padure. Soldatii erau acum in pozitie de tragere si nu asteptau decit comanda.. Doam ne. Martha. Sirit francez !. rostind cu un acce nt pe care n-o sa-1 uit niciodata : Francez !.. dupa c um vedeti.ce binefacere e sa stii carte in asemenea imprejurari ! Si atunci domnul Jean rosti acelasi cuvint. sprijinita de domnisoara Martha si de sora mea Irma.. lesinase. Ceata i ncepuse sa se imprastie. Doamne ! Dumnezeule ! Ce vad oare ?.. Deodata se auzira niste strigate. doamna K eller impleticindu-se. Ofiterul se dadu putin la o parte. in vreme ce soldatii incarcau armele. In acelasi timp am. M-am uitat la domnul de Lauranay.. Din pricina emotiei care ii napadise nu puteam intelege sensul cuvintelor iu i. A ! mama. si in vreme ce citea.. Eu si domnul Jean stateam in picioare. De-abia daca puteai auzi glasul ei. Domnul Jean il lua.. in vreme ce tunurile bubuiau n . sora mea si domnul de Lauranay repetau cu ea : Francez ! Francez ! In aceeasi clipa se auzira cateva impuscaturi puternice si am vazut pe. Dar doamna Keller se ridicase la rindu l ei in picioare si rosti cu o voce grava : De-acum incolo.. acum am dreptul si indatorirea sa ma bat pentru ca.... Domnul Jean se repezise la mama lui pe care o sustineau domnisoara Martha si sora mea. impuscaturile lor precedasera numai cu citeva clipe acelea ale plut onului de executie. Parca vad si acum stejarul acesta al carui trunchi era cojit pe alocuri.. in spatele grupei. si domnisoara Martha. Va sa zica nu erau solda tii plutonului de executie care au tras ?... Str ingeam mina domnului Jean Keller si va jur ca mina lui nu tremura. E francez ! Ce insemnau oare cuvintele ei ?. tinindu-ne de mina si privind plutonu l care se afla in fata noastra... crezind ca impuscatura de adineauri ne omorise pe noi. fara sa-mi dea macar o explicatie. XXIV Domnul Jean ma tari dupa el.... Domnisoara Martha lua atunci hartia pe care doamna Keller o tinea in mina-i inclestata si o intinse domnului Jean. Era de-ajuns ! Cum se face insa ca vitejii nostri compatri oti venisera aici tocmai la momentul oportun. Doamna Keller. Trebuia sa fim ucisi in acelasi timp. Nici el nu putea vorbi insa. Ne-am alatur at de francezii care se avantau afara din padure. Nu. Hartia aceasta era un ziar german : Zeitblat.. exclama el !.

dar asta nu inseamna ca n-am sa fiu la inaltime. unde ne aflam noi. din care citeva companii nava lira in padure. dadu ordinul de atac in speranta do' a r espinge pe Durhouriez si pe Kellerman la Saint-Menehould. Trebuie sa spun ca disciplina care domina printre solda tii acestia era foarte severa . severitatea asta era indreptata mai ales impotri va voluntarilor veniti din Chalons. ce ar fi intentionat s a cuprinda Argonne. i-arri raspuns. exclamase unul din ofiterii escadronului meu. zarindu-ma in clipa cind obuzele incepeau sa secere rindurile noastre. era francez ? Mi-era cu neputinta sa inteleg ! Tot ce pute am sa spun e ca amindoi ne-am avintat in lupta. dupa ce parasise tabara de la Grand-Pré prea incet. Acum eu si domnul Jean.econtenit. domnule capitan. Dupa cum vedeti. si care a devenit celebru i n ziua de 20 septembrie 1792. Dar ordinul fiiind rau inteles. colinele spre care se indreptau acum prusacii. care domina satul cu acelasi nume. astfel ca la 19 septembrie era inca la doua leghe de Sainte-Menehould in timp ce Beurnoville se afla acolo cu noua mii de soldati din armata care venise de la Maulde. La poalele colinelor exista niste balti formate de riul Aure pina in locul u nde apa aceasta se varsa in riul Aisne. aco lo unde tocmai regasisem pe camarazii regimentului Royal-Picardie. Situatia asta o pricepuse si regele Prusiei. domnule capitan. Cum oare. Dumouriez a ocupat Sainte-Menehould. Dar esti pe jos ? Da. fiul doamnei Kelle r. Intr-adevar daca prusacii care erau stapini pe colinele Lunii ocupau si colinele de la Gizancourt. Dumouriez plecase din Gran d-Pré spre a se a-vinta pe pozitiile de la Sainte-Menehould. care in fruntea a douaspreze ce batalioane si douasprezece baterii. In clipa aceea. de vreme ce colinele de la Gizancourt nu erau in miinile francezilor. sosi si Brunswick cu intentia de a taia drumul de la Chalons si de a alunga pe Dillon din defileul de la Islettes. De indata ce a sosit aici. adica la inceputul bataliei. despartite prin prapastii adinci. s-a distins in lupta aceasta. asa cum dorise Dumouriez. nu tocmai insemnate. bazinul acesta e presarat cu citeva ridicaturi. De aceea in loc sa indrepte spr e Chalons. Intre timp. La suprafata. Pe una din aceste inaltimi se afla mo ara de la Valmey. . asezate in fata co linelor Lunii. bine aprovizionati. Colinele acestea sint urmatoarele : Colinele de la Hyron. inconjurind Sainte-Menehould cu opt zeci de mii de oameni la care s-a mai adaugat cavaleria emigrantilor. Dumouriez isi inchipuise ca Keilerman se va stabili pe colinele de la Gizancourt. Aici la Sainte-Menehould se aflau diferite coline. Predarea lor era de asteptat. Delpierre ?. Prezent. in majoritate erau oameni fara capatii . In rastimpul acesta. in spatele l ui se aflau trupele generalului Dillon care erau gata sa apere defileul de la Is lettes. care. punind astfel pe fuga pietonul nostru de executie. primira cu urale pe generalul lor. Trebuie sa povestesc acum evenimentele petrecute in dimineata zilei de 20 se ptembrie si cum s-a facut ca un detasament de francezi venise la timp in paduric ea care brazdeaza soseaua de la Chalons.. artileria l or putea sa nimiceasca usor toate pozitiile franceze. Intre colinele acestea si Sainte-Menehould. unde ajunsese a doua zi. iar la stinga colinele de la Gizancourt. Kellermann. impotriva oricarei coloane austriece sau prusace. se intinde uri fel de bazin mlastinos pe care il strabate soseaua de la Chalons. Acolo soldatii lui Dumouriez. german de origine. ne aflam in locul undo lupta era mai naprasnica. Ai venit la timp. Am incercat in zadar sa reflectez. dupa un mars de patru sau cinci leghe. Jean Keiler. care domina pe acelea ale Lunei. ger manii sperau ca Dumouriez si Kellermann se vor preda.. Va aduceti aminte ca in noaptea de 16 septembrie. o coloana prusaca se intiini pe drumul de la Chalbes cu ariergarda lui Kellerman. Kellermann ocupa platoul de la V almy cu generalul Valence si cu ducele de Chautres. cu tot sfatul iui Brunswick.

Am strigat cuvintele acestea cu atita putere. Ne-am napustit asupra lor. se retrasera. Dar avintul francez a fost mai mare. francezii au fost respinsi .singele lor rece de care dadeau pururi dovada. Calul lui Kellermann fusese ucis . E drept. decreta republica. Trebuie sa spun ca la inceputul luptei. Dar o baterie de douazeci si patr u de tunuri instalata la poalele morii. prusacii se sileau mereu sa cucereasca platoul. Apoi. zdrobi cu atita violenta pe prusaci inci t acestia nu mai putura sa inainteze. odata cu ivirea serii. Obuzele macinau siruri intregi de soldati. Nu numai ca colinele Lunii erau in mainile prusacilor. Si deodata ceata se imprastie ca prin farmec. domnul Jean se repezi la el si ii zdrobi teasta cu spada. dar inf anteristii generalului Va-lence sosira in fuga si restabilira imediat coloana ca re fusese tulburata o clipa. Deodata.. Totusi. A dat ordin ca sa-1 lasam mai intai pe inamic sa inainteze pe creasta si apoi sa ne napustim asupra lui. Trimise deci peStengel cu saisprezece bat alioane. Chazot a sosit prea tarziu. Dar mirarea i-a fost de scurta durata. In do ua ore s-au tras douazeci de mii de obuze. Cu coloanele lor bine aliniate. Kelermann ramasese stapin pe platou si numele de Valmy facu ocolul Frantei. In rastimpul acesta pozitia noastra pe colina de la Valmy era destul de crit ica. cite o pusca si o spada de fiecare. cu .. Locotenentul isi inchipuise ca am fost executati de germani si cind colo ne aflam in fata lui. ceea ce. cu p asul lor cadentat. Ma aflam si eu acolo cu domn ul Jean si e o adevarata minune ca am scapat cu viata. Gizancourt fusese ocupat si Kellermann a trebuit sa se apere la Valmy impotriva artileriei care il incadrase. Kellermann striga din rasputeri : Traiasca natiunea ! Traiasca natiunea ! am raspuns si noi. Dar si noi nu ne-am lasat mai prejos si pe la orele doua dupa-a miaza. situatia nu se imbunatatise. Ne bateam in plin soare. Oricine isi poate inchipui uimirea care 1-a cuprins.S i era un spectacol de toata nostimada vazindu-ne in haine civile si cu armele as tea in mina.. Recunoscuse unul d in regimentele prusace pe care incepusem sa-1 respingem pe pantele de la Vamiy. sosi ducele de Ghartres cu citeva tunuri asa ca francezii au putut raspunde cu succes tunurilor germane de pe colinele Lunii si Gizancourt. In clipa aceea. S-a produs o panica grozava. mie si domnului Jean. incit ele s-au auzit. am vazut pe Jean Keller avintindu-se cu spada in mina. Dumouriez vazuse pericolul acesta. ar fi fost un dezastru pentru francezi. nu prea er au usor de infruntat. fiindca dintr-un salt.. Eram gata si a steptam atacul doar sa se sune atacul. desi c red ca s-au tras mai multe. in mijlocul fumului impuscaturilor care nu mai conteneau in jurul n ostru. Atacau cu o vigoare nespusa. Jean si Frantz se aflau acum fata in fata. Totusi batalia fusese suspendata numai.. Cu toate astea. in cazul ca ar fi reusit. ca sa respinga pe'Clairfayt si pc Chazot ca sa ocupe Gizancourt inainte a prusacilor. La momentul oportun. chiar in ziua in care Conventia tinindu-si a doua sedinta.Ni s-au dat arme. Locotenentul Frantz se lupta cu mult curaj. Lupta a fost intr-adevar naprasnica st de ambele parti inversunarea a fost cum nu se poate mai crunta. La orele patru insusi regele Prusiei lua comanda trupelor si porni cu ele la atac. Era regimentul colonelului von Grawert. prusacii au trebuit sa inceteze lupta si sa se retraga pe cimpie. Un obuz explodase linga moara. caci ofiterii germani sint foarte viteji. dar acestia erau cit pe -aci sa ocupe si acelea de la Gizancourt. Prusacii se napustira acum asupra morii spre a ne alunga. in ciuda bubuiturilor de tun. Prusacii ajunsesera pe creasta colinei. Parca-1 vad si-1 aud inca pe Kellermann.. ca aveam acelea de te Hyron p e care Claifayt incerca sa le cucereasca cu douazeci si cinci de mii de austriec i. Locotenentul muri imediat si mereu imi spun ca justitia cereasca a voit ca e l sa fie omorit de insusi domnul Jean. . Am spus douazeci de mii ? Fie.

am zis. I s-a spus apoi ceea ce i se intimplase domnu lui Jean si cum fusese nevoit sa fuga in padurea de la Argonne.. apoi pr imise botezul de singe de la Valmy ceea ce nu inseamna putin. Restul se stie. dupa lupta de la Valmy nu am mare lucru de spus. Atunci. Ea se avinta atunci pe soseaua de la Chalons. Kellermann a ocupat colinele de la Gizancourt. cind se prezenta s i dinsa. ca su s-numitul Keller n-a fost niciodata prusac. sora mea. de domnisoara Martha. Tocmai se aflase la Croix-aux-Bois ca fusese prins in padure si dus apoi la Longwe impreuna cu scriitorul acestor rinduri. chiar in dimineata cind urma sa fim executati. Da. explica aici doamna Keller ca fiul ei era francez. asta nu inseamna ca nu trebuia sa i se plateasca dreptul. Tocmai parasisem cortul. Strasnica judecata. e ca domnul Jean nascut din parinti francezi. dupa ati tea suferinte cumplite. Cit despre situatia francezilor. ca Jean e compatriotul tau ? raspunse sora mea. ne-am intilnit cu totii. Cunostea pe doamna Keller si se duse s-o vada de-ndata ce af lase ca era prizoniera prusacilor. trebuia regasit cu orice pret domnul Jean. iata cum se judeca la Berlin in 1792... Familia Keller pierduse procesul pe motivul ca insarcinarea cu furniturile n u putea fi acordata decit unui german din Prusia. Va rog sa credeti ca domnul Jean n-ave a deloc de gind sa faca apel si socotea procesul pierdut pentru totdeauna. Fireste ca declaratia asta a produs o uimire strasnica. Ceea ce era indiscutabil insa. in directia in care merg eam si noi. Ma iertati.. nu mai incapea nici o in doiala ! Dar. In sfirsit sa recunoastem ca lucrurile s-au sfirsit cu bine si ca Dumnezeu a fost indurator. intr-o casa din Valmy. dar tare as dori sa stiu. Si iata ca Ludwik Pertz a exclamat : Dar in cazul acesta. eu si domnul Jean. E francez. austriecii au fost inlocuiti cu o coloana prusaca. Irma.. fiindca nu e prusac. cu ocazia inc orporarii de la 31 Iulie. prin urmare. Doamna Keller isi recapata puterile in fata pericolului care ameninta pe fiul ei .. Cum se face. Clipele erau pretioase. domnul si domnisoa ra de Lauranay.. Dupa plecarea coloanei Lauranay. spre a-si ju stifica spusele. Or. Ludwik Pertz prezenta doamnei Keller un numar din Zeitblatt. doamna Keller. ceea ce consolidas . replica domnul Jean... Nu se fac asemenea erori.. fusese stabilit ca stramos ii domnului Keller n-au cerut si nici n-au obtinut vreodata naturalizarea de cin d s-au stabilit in provincia Gueldre. de sora mea si calauzit a de bunul. Se intelege ca dupa comunicarea lui Ludwig Pertz. era el i nsusi tot ce poate fi mai francez ! Si daca trebuia botezat pentru asta. care era din Belzingen. ca fusese intotdeauna francez si ca. Printre tinerii acestia se afla un baiat cumsecade. statul nu-i datora nimic. ofiterii o resp insera. Hans Stenger. anume Ludwig Pertz. Coloana asta numara in rind urile ei citiva tineri care fusesera luati din sinul familiei lor. Natalis. Si iata ceea ce mi s-a povestit in citeva cuvinte : in satul Croix-aux-Bois unde am lasat pe domnul de Lauranay si pe tovarasii lui in casa lui Hans Stenger . pe care as fi putut s-o intitu lez : Povestea unui concediu in Germania. trecu defileul si ajunse in dreptul taberei lui Brunswick.. in sfirs it. dupa revocarea edictului din Nantes. Mai intii. unde se tinuse consiliul de razboi. Nu trebuia incorporat... dragul meii Natalis. parasi satul Croix-aux-Bois. Chiar in seara aceea. Gazeta asta publica sentinta care fusese data in ziua de 17 august in proces ul lui Keller cir Statul german. In zadar. Irma si asta mi se pare atit de ciudat incit ma tem sa nu fie vreo eroare la mijloc.XXV Am ajuns la deznodamantul acestei istorisiri. hai ? Ca domnul Keller era francez. Nu sint curios de felul meu. Va puteti inchipui bucuria care ne-a cuprins intilnindu-ne din nou.. doamna fiul d-voas tra este scapat.

Trupele inamice au ramas pe pozitie pina in ultimele zile ale lunii septembr ie.. de vreme ce era compatriotul nostru.e definitiv situatia armatei franceze. Dar fiindca pusesem stapinire de Vitry. Ii lasam sa se retraga in liniste. in sfirsit. m-am inapoiat la regiment peste citeva zile. Iata povestea vietii mele. dupa cum v-am spus. locotenent. SFIRSIT . Probabil ca in atitudinea aceasta era un substrat politic. astfel ca armata nu avu nimic de suferit.. si. c el putin le-am descris asa cum le-am trait. Principalul lucru e ca inamicul a parasit tara. dar s-a efectuat si astazi nu mai exista un singur prusac in Franta. apoi sa stiti ca a fost aceea a domnulu i Jean. Si acum. nu ma pricep de fel in politica. Deoarece alimentele lipseau si molimele faceau ravagii. Multa lume n-a priceput atitudinea asta a lui Dumouriez. Cu toate astea. Daca nu am povestit cu arta intimplarile mele. In ce ma priveste. Trebuie sa mai spun ca in timp ce prusacii treceau defileurile din padurea A rgone nu i-am alungat cu prea multa asprime. pe care am scris-o ca sa pun capat discutiilor pr ietenilor mei din Grattepanche. E drept ca plecarea s-a efec tuat incet. asa ca va rog sa nu va mirati ca am fost martorul lui la Saint-Sauflieu. nici macar domnul Dean.. casatoria lui Jean Keller cu Martha de Lauranay. Va aduceti aminte ca trebuia sa fiu martorul domnului Jean la Belzingen.. Totusi prusacii doreau acum sa se inap oieze in tara lor. prusacii ne-au taiat drumul de la Chalons asa ca nu numai pu team comunica cu depozitele. Si daca vreo casnicie a trebuit sa fie fericita. dati-mi vo ie sa va salut cu spada. ducel e de Brunswick parasi Franta la 1 octombrie. Au urmat citeva tratative fara folos. Am invatat s a scriu si sa citesc si am devenit dupa cum am spus. convoaiele au putut ajunge. iubiti cititori. Deindata ce ne-a fost cu putinta sa plecam. apoi capitan in timpul razboaielor lui Napoleon. in scumpa mea Picardia unde s-a celebrat. ne-am intors cu totii in primele zile ale lunii octombrie. De ce ? Nu stiu.

?? ?? ?? ?? ~ Jules Verne ~1~ Drumul Frantei ~ .