P. 1
Jules Verne Drumul Frantei

Jules Verne Drumul Frantei

|Views: 163|Likes:
Published by Silvan Santa

More info:

Published by: Silvan Santa on Sep 13, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/17/2014

pdf

text

original

JULES VERNE DRUMUL FRANTEI

I Ma numesc Natalis Delpierre. Sint nascut in 1761, la Grattepanche, un sat din Pi cardia. Tatal meu era agricultor si lucra pe mosia marchizului d'Estrelle. Mama il ajuta pe cit ii sta in putinta si tot astfel eu si surorile mele. Tata nu pos eda nimic. in afara de faptul ca era agricultor, tata mai cinta si la strana in biserica. Avea o voce puternica si se auzea din cimitirul situat in preajma bise ricii. Ar fi putut deci sa fie preot, sau cum se spune prin partea locului un om muiat in cerneala. Singurul lucru pe care l-am mostenit de la el, e vocea lui. Tata si mama au muncit din greu. Au murit in acelasi an in '79. Sa le fi e tarina usoara. Din cele doua surori ale mele, cea mai mare Firmininia, pe vrem ea cind s-au petrecut cele ce voi istorisi aici, avea patruzeci si cinci de ani, mijlocia, lrma, patruzeci si eu treizeci si unu. Cind au murit parintii nostri, Firminia era maritata cu un barbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lac atus care n-a putut sa aiba niciodata atelierul lui propriu, desi era un muncito r foarte priceput. Cit despre copii au avut trei in 8l si peste citiva ani mai t irziu au dobindit si un al patrulea. Sora mea lrma nu se maritase si era fata ba trina. Nu puteam sa ma bizui asadar pe ea nici pe sora mea cealalta ca sa-mi fac un rost in lume. Mi l-am croit singur, astfel ca la batrinete am putut sa vin i n ajutorul familiei mele. Tatal meu a murit cel dintii si dupa sase luni mama. Lucrul acesta m-a indur erat mult. Dar asa e soarta trebuie sa pierzi pe cei care iti sint dragi, dupa cum trebuie sa pierzi pe cei care iti sint indiferenti. Cu toate astea trebuie s a ne silim sa stim din acei care sint iubiti, cind ne va veni si noua rindul sa parasim lumea aceasta. Mostenirea parinteasca, dupa ce au fost achitate toate datoriile, nu s-a rid icat la mai mult de o suta cincizeci de livre, economiile a saizeci de ani de mu nca ! Banii acestia s-au impartit intre mine si surorile mele, ceea ce inseamna ca nu ne-am ales aproape cu nimic. Ma gaseam deci la optsprezece ani cu vreo douazeci de livre in buzunar Dar e ram vinjos si obisnuit cu muncile grele. Si apoi aveam o voce frumoasa. Totusi n u stiam nici sa scriu, nici sa citesc. N-am invatat decit mai tirziu dupa cum ve ti vedea. Si cind te apuci sa inveti carte tirziu intimpini multe greutati. Felu l de a-ti exprima ideile se resimte vesnic, ceea ce se va constata si in povesti rea de fata. Ce eram sa ma fac ? Sa continui meseria tatalui meu ? Sa muncesc din raspute ri pentru altii ca la urma sa nu ma aleg cu nimici Trista, perspectiva care nu e ra facuta ca sa ma ispiteasca. O imprejurare mi-a hotarit insa deodata soarta. Un var al marchizului d'Estrelle, contele de Linois, sosi intr-o buna zi la Grattepanche. Contele acesta era capitan in regimentul la Fere si obtinuse un co ncediu de doua luni pe care venise sa-1 petreaca la varul lui. Se organizara ime diat vinatori de vulpi si porci mistreti, in afara de serbarile la care particip ara multe femei frumoase, fara sa mai pun la socoteala nevasta marchizului care aproape ca le intrecea pe toate. In imprejurarea asta nu tineam seama insa decit de capitanul de Linois. Era un ofiter cu apucaturi distinse si foarte binevoitor. Numai vazindu-1, imi venis e gustul sa ma fac militar. Nu era oare cea mai nimerita cariera atunci cind tre buie sa traiesti de pe urma bratelor si mai ales cind esti si robust ? De altfel cind nu-ti lipseste curajul si ai si putin noroc, nu se poate sa nu izbutesti i n cariera armelor inainte de '89, multa lume si-a inchipuit ca nu simplu soldat, fiu de tirgovet, sau de taran, nu putea nicicind sa devina ofiter. E o greseala . Mai intii daca esti hotarit si ai si purtari bune, poti sa ajungi foarte usor subofiter. Pe urma, dupa ce ai stat in gradul acesta zece ani in timp de pace sa

u cinci in timp de razboi, poti sa fii inaintat lesne sublocotenent si in sfirsi t, capitan... De aici incolo nu mai poti inainta insa... La urma urmei, gradul d e capitan nu e deloc de dispretuit. Contele de Linois observase adesea in timpul vinatorii ca eram un om vinjos si foarte sprinten. Fireste ca nu eram inzestrat cu o prevedere si o Inteligenta neobisnuita, totusi, nu eram de dispretuit. Imi pari un tinar bine inzestrat, imi zise intr-o zi contele de Linois. Si voinic ? Da, domnule conte. Cred. Foarte bine. 1 Asta a fost tot ce am vorbit cu el in ziua aceea. Cu toate astea, am mai vor bit cu el dupa cum se va vedea mai tirziu. Pe vremea aceea exista in armata un obicei foarte ciudat. Se stie cum se recruta u soldatii. in fiecare ant citiva militari veneau sa cerceteze tinutul. Iti dade au sa bei mai mult ca de obicei. Semnai o hirtie cind stiai sa scrii si in cazul ca nu stiai carte, facea i o cruce ceea ce echivala cu o iscalitura, primeai o suta de livre care erau ba ute mai inainte chiar de a le fi incasat, iti stringeai lucrurile si erai primit in armata. Or, felul acesta de a proceda, nu mi-ar fi convenit niciodata, daca aveam po fta sa ma fac militar, nu voiam sa ma vind. Imi place sa cred ca voi fi inteles de toti aceia care poseda simtul demnitatii si respectul fata de persoana lor. Ei bine, in timpurile acelea, cind un ofiter; obtinea un concediu, trebuia, conform regulamentului, sa aduca la intoarcere, unul sau doi recruti. La rindul lor, subofiterii aveau si ei aceeasi indatorire. Pretul angajamentului varia atu nci intre douazeci si douazeci si cinci livre. Stiam toate acestea si imi faurisem un plan. De aceea, de indata ce contele de Linois isi terminase concediul, mi-am facut curaj si m-am prezentat lui, rugi ndu-1 sa ma ia ca recrut. Tu ? intreba el. Eu, domnule conte. Citi ani ai ? ^H^^^^^^?f Optsprezece ani. Si vrei sa fii soldat ? Daca ma primiti si va face placere. Aici nu e vorba daea imi face mie placere, ci daca iti face tie. Da, imi face. Pentru douazeci de livre ? Nu. Vreau sa-mi slujesc tara. Si fiindca mi-ar fi rusine sa ma vind, n-o sa prim esc cele douazeci de livre. Cum te numesti ? Natalis Delpierre. Ei bine, Natalis, te primesc. Ma simt incintat, domnule capitan. Si daca o sa fii ascultator, o sa ajungi departe. Voi fi vesnic la ordinele d-voastra. Te previn ca am sa pregatesc regimentul si am sa ma imbrac. Iti place marea ? Da. Bine ! O sa trecem marea. Stii ca America se lupta in prezent cu englezii pe car e vrea sa-i alunge de pe teritoriul ei. Ce este America ? intr-adevar, nu auzisem niciodata vorbindu-se despre America. E o tara indracita, raspunse capitanul de Linois, o tara care se lupta ca sa-si cucereasca ne-atirnarea ! Acolo de vreo doi ani a devenit celebru marchizul de L afayette. Or, anul trecut, regele Ludovic al XVI-lea a fagaduit sprijinul soldat ilor iui ca sa vina in ajutor americanilor. Contele de Rocheambeau o sa plece in tr-acolo cu amiralul de Grasse si cu sase mii de oamenii. Am faurit si eu planul sa ma duc cu el pe noul continent si, daca vrei sa ma insotesti, vom merge sa s capam America.

Sa mergem. De ce sa nu mergem ? Iata cum fara sa stiu aproape nimic m-am inrolat in corpul expeditionar al conte lui de Rochambeau si am debarcat la New-Port in 1780. Acolo, timp de trei ani, am stat departe de Franta. Am vazut pe generalul Wa shington, un urias de doi metri si ceva, cu niste picioare si niste miini nespus de mari, cu o tunica albastra si o cocarda neagra. Am vazut pe marinarul Paul J ones pe bordul vaporului sau nBonhomme Richard". Am vazut pe generalul Anthony W ayne poreclit Turbatul". M-am batut in mai multe rinduri, nu fara sa ma fi inchin at inainte de a trage primul glonte. Am luat parte la batalia de la Yorktown in Virginia, unde dupa o lupta memorabila, lordul, Corwallis, s-a dus la Washington . M-am inapoiat in Franta la "33. Am scapat fara sa fiu ranit, simplu soldat, ca inainte de plecare. Ce vreti, daca nu stiam carte. Contele de Linois se inapoiase cu noi. Voia sa ma inroleze in regimentul la Fere in care urma sa intre iarasi. Pe mine insa ma batea gindul sa intru Ia cava lerie. imi placeau caii din instinct si pina sa ajung, ofiter imi trebuiau grade , grade, si iarasi grade. Stiu ca este ispititoare uniforma de infanterie cu toate podeabele ei variat e. Dar ce vreti, calul e cal si, dupa o.matura chibzuinta, mi-am gasit o adevara ta vocatie pentru arma cavaleriei. Asadar, i-am multumit contelui de Linois, car e m-a recomandat prietenului sau, colonelul de Lostanges si m-am inrolat in regi mentul Royal - Picardie. Imi place regimentul acesta frumos si rog sa fiu iertat daca vorbesc de el c u o induiosare ridicola, poate. Aici mi-am facut aproape intreaga mea cariera, s timat de sefii mei, a caror protectie nu mi-a lipsit niciodata si care au fost i ntr-adevar foarte buni cu mine. De altfel peste citiva ani mai tirziu, in '92 regimentul la Fere a avut o pu rtare atit de ciudata in raporturile lui cu generalul austriac Beaulieu, incit n u pot sa regret ca am parasit regimentul, asa ca nu voi mai vorbi de el. M-am intors deci in regimentul Royal-Picardie. Nici nu-si poate inchipui cin eva un regiment mai frumos. Devenise familia mea. L-am ramas credincios pina in clipa in care a fost desfiintat. Ma simteam in largul meu aici. Fredonam toate s emnalele, caci am avut intotdeauna prostul obicei de a fluiera. Noroc ca mi se i erta obiceiul acesta. Timp de opt ani n-am facut decit sa plec din garnizoana in garnizoana si far a a avea ocazia de a da piept cu inamicul. In sfirsit, viata aceasta nu este lip sita de farmec, cind stii sa te impaci cu ea. Si apoi era ceva sa vezi tinuturi noi, mai ales cind nu prea ai calatorit, cum era cazul meu. Dupa America am avut ocazia sa vizitez tinuturi noi in Franta, nadajduind sa vad in curind alte tari ale Europei. in 85 eram la Sarrelouis, in 88 la Angers, in 91 am fost cu colon elul Serre de Gras in Britania, la Josselin, la Pontivy, la Ploermel, la Nantes, in 92 am fost la Charleville cu colonelul de Wardner, cu colonelul de Lostende si cu colonelul La Hoque, iar in 93 am fost cu colonelul Le Comte. Dar am uitat sa va spun ca ia 1 ianuarie 92 se votase o lege care schimbase cu totul alcatuirea armatei. Regimentul Royal-Picardie a fost clasat al 20-lea d e cavalerie. Organizatia aceasta a dainuit pina in 1803. Totusi, regimentul nu s i-a pierdut vechea denumire sub care era cunoscut de altfel in toata lumea. In timpul colonelului Serre de Gras, am fost inaintat la gradul de brigadier , spre marea mea satisfactie, iar in timpul colonelului de Wardner, am fost inai ntat sergent major, ceea ce mi-a pricinuit si mai multa placere inca. Implinisem atunci treisprezece ani de serviciu, facusem o singura campanie din care am sca pat neranit. In privinta inaintarii n-aveam de ce sa ma pling. Nu puteam sa dobi ndesc un grad mai mare, de vreme ce, o repet, nu stiam nici sa scriu, nici sa ci tesc. In schimb fredonam tot felul de arii, ceea ce poate nu prea era convenabil pentru un subofiter. Sergentul major Natalis Delpierre ! Nu aveam parfe dreptul sa ma falesc cu a cest grad ? De aceea aveam o recunostinta nemarginita fata de colonelul Wardner, cu toata asprimea lui. In ziua in care am fost inaintat sergent major, am facut un chef strasnic cu camarazii mei si mi-am cusut pe maneca doua galoane mari de aur. Eram in garnizoana la Charleviile, cind am, cerut si am obtinut un conced

De altfel. In lupta aceasta a m fost ranit de un glonte in sold. regimentul a devenit semibrigada luind parte la campaniile armatei de la Nord si ale trupelor din Sambreet-Meuse pina in 1797. Tocmai povestea acestui concediu vreau s-o istorisesc aici si i ata de ce. apoi. Dar am o memorie buna si amintirile mi-au ramas intipa rite inca vii in minte. Or. Se spunea ca Europa. am intrat intr-un regim ent de dragoni. domnule". n-am reusit sa trec peste gradul de capi tan. intr-un caz de razboi. Pointefer. Tot i n anul acela. ma voi multumi doar sa povestesc ceea ce am va zut sau am facut in timpul concediului meu in Germania. La drept vorbind insa. Cit despre regimentul Royal-Picardie. Si acum cind va cer permisiunea de a ma exprima fara rezerva. Povestirea aceasta este dedicata deci prietenilor mei di n Grattepanche. nadajduiesc ca-mi veti raspunde : Aveti toata libertatea. taran el insusi. Nu ma voi avinta in digresiuni in utile desi voi spune totul. ceream un concediu. Dupa cum am spus. familiilor Ternisien. regimentul era comandat in 93 de colonelul Le Comte. a luat parte cu armata din Itali a unde s-a ilustrat in luptele de la Marengo. fiindca datori ta acestei rani am fost inaintat capitan. intre doua pahare. general. in timpul sezatorilor din satul Grattepanche. Ce vreti ? Nu poti face doua lucruri dintr-odata. n-am indraznit sa spun datorita carui motiv. Apoi. Totodata semi-brigada aceasta s-a distins in luptele de l a Lincelles si Contray unde am fost inaintat locotenent. de cidru sau doua cesti de cafea. M-am pus asadar pe lucru. duce. In sp ecial unde auditorii mei nu se intelegeau era in privinta concediului meu in Ger mania. Cind unul spunea ca am fost la dreapta. Or. in 1803. Intr-adevar aveam treaba in Germania si chiar in Pru sia. lucru de care nu m-am plins. Regimentul Royale-Picardie find desfiintat. principe. Am obtinut asadar concediul meu la 7 iunie 1792. socotesc ca ar fi foarte nimerit sa scr iu eu insumi povestea acestui concediu. asa ca nadajduiesc ca nimeni nu se va mai certa pentru mine. ca pe vremea aceea . desi concediul meu fusese aprobat pe doua luni. luind parte la toate razboaiele imperiului. februarie. asa ca nu am darul sa povestesc frumos lucrurile. semi-brigada mea dupa ce a stat la PaVis de la '97 pina la 1800. nu Davout sau un Murat. tot asa cum au ajuns la Ney. Regele se afla mereu la Tuieleries cu toate ca poporul se manifestase aproape pe fata pentru republica. Totusi speram ca lucrurile se vor orindui. de vreme ce am invatat carte. E drept. imi vor. Acum. se va vedea in ce imprejurari am invatat sa citesc. iar in 1815 am fost pus in retragere. Acum. Acolo a capturat sase batalioane d e grenadieri austriaci si a pus pe goana un regiment maghiar. ya rog sa le scuzati: nu pot scrie altfel. circulau diferite zvonuri. Si atunci se iscau certuri car e nu se mai sfirseau. Irondart. Dar sa nu se uite ca nu sint cult. cind voi vorbi de mine. am povestit in dese rinduri campaniile la care am luat parte. foarte vagi cu privire la un razboi cu Germania. desi lucrul acesta n-o privea la fel vedea cu ochi rai ceea c e se petrecea in Franta. sa scri u ceea ce trebuia sa-mi permita sa devin ofiter. Prietenii nu m-au int eles aproape de loc sau deandoaselea.iu de doua luni. in urma decretului de la 21. trebui doar citeva rinduri ca sa sfirsesc cu el. iata in citeva cuvinte cele ce am sa va povestesc. De cind sint in retragere. desi am implin it acum saptezeci de ani. Mai intii. ceea ce e si asa destul de frumos pentru un fiu de taran. Quennehen si altora. in timpul razboai elor imperiului. ca sa sfirsesc in ceea ce ma priveste si tot astfel in ceea ce concern e bravul meu regiment. maresal. Si apoi daca in povestirea aceasta simpla imi vor scapa citeva expresii simple si nemestesugi te. eram hotarit sa-1 prescurtez la nevoie. as fi fost impiedicat sa ma aflu la postul meu. Bettembos. dintr-un motiv de prevedere. II . De altminteri tot c e voi spune aici nu sint decit impresii pe care nu le voi discuta. De aceea. ci nd eu de fapt eu am fost la stanga si vice-versa. conte.

Cu toate acestea cim pia era in mare parte stearpa. Ca s-o pot vedea am cerut acest concediu de la regiment. femeile au ochii mai ageri decit noi si inima mai simtitoare. nu prea avearii b ani in punga. Am impresia ca-mi aduci pu tin din aerul placut din Picardia. Pentru aceasta insa. era din pricina mijloacelor de comunicatie foarte reduse. situat in districtul Postdam. mai cu seama ca se implinisera treisprezece ani d e cind traiam departe unul de altul. purta pe atunci numele de cercul Saxei de Sus. astfel ca am putut sa ma int eleg cu locuitorii. Natalis. dupa cum am aflat mai pe urma in cartile de istorie. Electoratul de Brandenburg trebuia sa devina mai tirziu una din provinciile Prus iei si sa se imparta in doua districte. cu ochii ei ma ri si vioi si cu patul ei negru care incepea sa incarunteasca pe la timple. Sora mea nu se schimbase aproape deloc si-mi amintea pe mama. cu o bluza scrobita s i o fusta vargata. mai tirziu. ea va trebui sa parasea sca pe stapina ei. Ma recunoscuse. de vreme ce razboiul putea izbucni dintr-un moment intr-altul La granita districtului ani avut o surpriza placuta. Totusi. imi zise ea. a voi lua cu mine. si aceasta tocmai intr-o vreme cind razboiul ba tea la usa. Si intr-adevar era o zi mare pentru ea. districtul Brandeburg si districtul Post dam.Pe vremuri. Toaleta acestei femei era foarte curata si se vedea cit de colo ca facea parte din imbracamintea ei de zile mari. daca razboiul ar fi fost declarat . am putut retine citeva cuvinte germane. purtind pe cap o palarie de paie impodobita cu funde galbene. Am spus aceasta pentru ca sa se stie unde se afla oraselul Belzingen. Si daca sora mea imi va pr imi propunerea. astepta o trasurica la care era inhamat un calut slab. adica hanul de la cotitura. Ori cine isi poate inchipui bucuria pe care a m simtit-o vazind pe sora mea. apoi confederatia german ica in 1815. Intr-un asemenea caz e mai bine sa fii in tara ta. Din fericire in timpul sederii mele in garnizoana de la frontiera. Am mers mai mu lt pe jos decit cu caruta si aceasta fiindca la drept vorbind. se repezi la mine exclami nd: Natalis ! Irma! Era chiar sora mea. ulmii si plopii care brazdau cimpia. Eram ingrijorat mai ale s ca Irma era departe de Franta. Intr-adevar. Femeia se uita lung la mine si eu pr iveam cum ma examina. sub protectoratul lui Napoleon. Nu posedam decit slabele economii ale soldei si voiam sa cheltuies c cit mai putine parale. hanul de la Ecktve nde. cuprinzind electoratele din Saxa si Brande nburg. In sfirsit. La granita aceasta am ajuns la 16 iunie. in fata trasuricii se afla o femeie inalta bine facuta. Fireste ca m-am ferit sa spun ca sint sergen tul major Natalis Delpierre. lucru de care ma indoiam. iata o situatie care ar fi putut pricinui o sumedenie de incurcaturi neplacut e. Deodata ea deschise bratele si pina sa-mi vin in fire. bineinteles daca nu avea de urcat un dea l. pe la 1806. O franceza in mijlocul germanilor. stejarii. Cit timp sa fi trecut oare de cind nu ne-am m . dupa ce am strabatut cele o suta ci ncizeci de leghe ce o despart de Franta. noi remanieri au faurit confederat ia Rinului. mi-ar fi fost greu sa-mi ascund nationalitatea asa c a nu prea eram privit cu ochi buni. in partea de sud-vest. voi vedea. Unul din aceste cercuri. Mergeam pe jos indreptindu-ma spre un han ca sa iau masa. Noaptea fusese foarte racoroasa. in schimb acu m vremea se incalzise. lucru explicabil din pricina climei aspre. Cred ca intelepciunea mea va fi apreciata in imprej urarea aceasta. O ! ce bine imi pare ca te vad. Germania er a impartita inca in zece cercuri. doamna Keller. Am sarutat-o prelung pe gura si pe obrajii ei pirliti de soare si va rog sa ma credeti ca si ea m-a strins la piept si m-a sarutat cu aceeasi caldura cu car e am sarutat-o. la citeva leghe de frontiera. La poarta hanului. Daca am pus noua zile ca sa fac drumul acesta. ex act in stare sa faca doua leghe pe ora. Soarele uscase roua de pe cimp si pasarile ciripeau voioa se pe fagii.

. Si dupa cum vezi am picioare zd ravene. Natalis ! Cind vei vedea-o vei intelege si tu de c e nu pot s-o parasesc. e lucru suficient de grav pentru un france z de a se afla in Germania. nu eram de cit un copil. .. e cu cinci ani mai in virsta ca tine si cu patrusprezece ani mai mare ca min e.. Natalis. Am primit mai deunazi stiri de la ea prin vecinul nostru Letocard.. Mai ales acum cind se vorbeste de razboi. De altfel ce insemnatate are oboseala cind stii ca vei ii bine primit la sosire. are si ea necazurile ei de care ar fi putut fi scutita la virsta ei. Nu mai e asa tinara. Irma. m-au parasit si necazurile. iti fagaduiesc ca te voi asculta. ca n-as recunoaste-o. Aici trebuie sa fiu numai fratele care a venit sa va da pe sora lui. in privinta suferintei pot sa spun ca n-am cunoscut decit durer ile altora ! De cind am parasit Grattepanche. Si tu ?. O ! Buna doamna Keller ! Stii surioara.ai vazut ? Treisprezece ani. Treisprezece ani de cind nu ne-am mai vazut. Natalis. Cind s-a maritat acum vreo douazeci si cinci de ani. Da. care a venit acum citeva zile.. Si stii ca e insurat cu fata lui Matifas. Ea este inca pen tru mine domnisoara domnului si doamnei Acloque. Oricum. Si o sa faci foarte bine.. Si ce mai faci. A ! cu fata batrinului din Fonencamps ? Da. vei veni cu mine in Franta. Ce mai face Firminia ? E bine. surioaro ? am intrebat-o. Si iata-ne pornind amindoi. Din fericire barbatul ei e cum se cade si muncitor.. oamenii aceia cumsecade din S aint-Sauflieu. La fel ! Si esti sergent major ! Dar stii ca asta e o mare onoare pentru familia noastra ! Ai dreptate Irma. draga mea. fiindca spionii germani au urechi foarte bune. Sora mea isi luase acum infatisarea ei vesela si-mi puse tot felul de intrebari in legatura cu familia noastra. Bine. e o femeie muncitoare si curajoasa ca tine. E drept ca se imbata din cind in cind.. ca sa vezi pe cei din jurul tau ca sufera cind tu nu le poti da nici un ajutor. Si Letocard mi-a spus ca Firminia e sanatoasa dar ca muncesc mult. Ai dreptate Natalis. Si pentru ce. E mult. Natal is. incit amintirea ei -mi-a ramas intiparita pe veci in minte. Bine. la Charleville.. brat la brat.raspuns. De. Fii linistit ! Si daca vrei sa ma asculti. in sfirsit.. nu e asa ? Da. Chipul surorii mele se intunecase iarasi si fara sa tina seama ca nu-si sfirsise fraza Ai calatorit bine'? Da. Sa parasesc pe doamna Keller. Natalis. O ! eu.. treisprezece ani. Ce vrei ? are patru copii.. Trasaturile surorii mele capatara o expresie plina de durere si Irma mi-a ra spuns asa cum prevedeam. Auzind raspunsul Irmei am hotarit sa amin pentru mai tirziu discutia aceasta . mai ales ca am avut parte de un timp frumos. vei fi bine primit si toti te vor iubi asa cum ma iubesc si pe mine. E drept.. E ceva. Cine ar fi putut crede ca micul pazitor de giste din Grattepan che va deveni sergent major ! Dar nu trebuie s-o strigi prea tare. de-a lungul soselei. Cred ca-1 mai tii minte pe Letocard ? Fiul rotarului. ma rog ? Fiindca faptul ca sint militar mi-ar putea produce aici oarecare neplaceri. Totusi. Dar tata si mama mi-au vorbit asa de frumos de ea. Irma ! Da. i-am..

un nas turtit si o gura cu adevarat cit o sura. Ce sotie a iost ea. Sa mergem deci ! N-ai nimic de platit la han?. Daca as fi singur. Nu l-am vazut niciodata Irma si ard de dorinta de a-I cunoaste. Sa mergem. Si daca scrisoarea pe care ne-ai trimis-o ne-ar fi sosit mai devreme. O sa mergi mai repede ca mine ? Fireste. dup a cum si ea nu traieste decit pentru el. III Doamna Keller. nu am spus lucruri compromitatoare. In 1765 amindoi murira aproape in acelasi timp Fata lor fusese luata de o matusa batrina care a murit si ea. as fi mers mai departe ca sa te intimpin... In conditiile acestea fetita fu luata in serviciul domnului Keller care veni se in Picardia ca sa faca negot. avea pe-atunci patruzeci si cinci de ani. Domnul si doamna Ac-loque.. Am luat haturile si am pornit in goana mare.. Or iginara din Saint Sau-flieu. era posibil nici sa nu -si dea seama ca vin din Franta. Timp de optsprezece luni ea statu cu el . Multumesc Natalis. Sa-1 vezi cum munceste si cum se si leste sa inlocuiasca pe tatal lui care a murit acum cincisprezece luni. parintii ei. asa ca putem sa mergem. draga. unde domnul Keller se indeletnicea cu transportul de marf . Hangiul acesta era un barbat inalt si gras. vazusera micsorindu-se in fiecare an averea lor in urma multiplelor cerinte a le vietii. rezemat de usa. v eti cunoaste si d-voastra tot ce priveste familia Keller. am mai stat de vorba cu Irma. Il iubesc de pe acum. O ! ar fi fost de prisos. Poate ca nici nu auzise c onvorbirea noastra. De aceea. Natalis. La ce distanta ne aflam de Belzingen? Cinci leghii. oameni foarte modest i. Natalis.. Ne-am urcat in trasurica.. daca nu pricepea franceza. avea o figura uricioasa. dupa cum am mai spus. fiindca n-o sa merg pe jos. in sfirs it. si mai ales ce mama e si acum. Atunci sa mergem. am platit. O clipa. Si fiul ei ? E cel mai bun fiu care poate exista pe lume.. nu traieste decit pentru ea. tragea cu urechea sa auda ce vorbim. lasind copila singura pe lume. as face drumul acesta in doua ore.. s-a schimbat mult de-atunci. Natalis. De altfel. Am ai ci citiva creitari. avea un exterior neplacut. zise atunci Irma.1a Ami ens si in imprejurimi. proprietarul hanului Eck-twende. Tu ai venit cu trasurica asta ? Da... O ! eu Natalis o sa merg mai repede. Am plecat devreme de acasa si la sapte precis eram aici. multumita celor ce stiam si mai ales celor ce am aflat de la ea. fara sa faca macar un gest . Nu ma mira. facea parte dintr-o familie d e mici proprietari.Biata femeie. care m-a pus la curent cu viata ei. O ! ce baiat bun ! In afara de aceasta o iubeste mult pe mama lui. La urma urmei. In vreme ce vorbeam. Hangiul se uita la noi. niste o chi mici si iscoditori. Lucrul acesta mi-a fost foarte neplacut si mi-a parut rau ca am stat in apro pierea lui. Si Irma ii arata trasurica ce se afla in fata hanului. Cu toata repeziciunea cu care m ergeam. nascuta in 1747.

batrina mat usa. do mnul Keller se silea sa faca pe nevasta lui sa nu simta ca si-a pierdut national itatea. asa ca ea il iubi foarte mult. Tatal nostru fu sese intrebuintat si el uneori de domnul de Acloque pentru diferite. Anii trec si pe urma ramine in tara lui adopti va. Doamna Keller o c unoscuse pe Irma ca fetita cind ea insasi nu era decit o copila. simtind ca i se apropie sfirsitul si temindu-se de situatia in care se va a fla nepoata ei. nu e departe. Stramosii do mnului Keller erau niste comercianti iscusiti si cinstiti care ar fi prosperat. de care va fi vorba in povestirea de fata. doamna Keller nascu la Belzingen. prin stramosi. dupa ce-si cedase fondul de comert pentru un blid de linte. Sotii Keller erau protestanti si fiindca tineau foarte mult la religia lor. Doamna Keller parasi Picardia peste ci teva luni si trecu granita impreuna cu sotul ei. in Germania si in special in Brand enburg. pe la 1771. Aici ea isi crea o industrie si isi relua in acelasi ti mp comertul intrerupt de revocarea nedreapta si deplorabila a edictului lui Hen . daca nu s-ar fi iscat un eveniment grav care a tulburat viitorul citorva mii de familii dintre cele mai muncitoare din Franta. in asteptare. se instaleaza in strainatate unde isi creeaza noi relatii si mai ales noi interese. Pe vremea aceea. nu po seda pe Rin decit ducatul de Cicves. Domnul Keller era un barbat serios. francezii nu nutreau fata de germani. Domnisoara Acloque consimti.uri. un baiat. Lucrul ace sta s-a vazut lamurit de altfel cu ocazia revocarii edictului din Nantes in 1685 . Dupa un an de la casatoria lor. Barbat ul ei se purta bine cu ea. familia Keller locuise in Lorena franceza. ii daduse zor ca sa ia o hotarire. nici o chestiune de interes n-ar fi putut face din ei niste renegati. Si ca atitea altele. agricultori. Dar. Prusia. Pe vremea aceea. Manufacturistii. care s-a ridicat la rangul de regat abia la 1701. Da. ea a preferat exilul. Si apoi casatoria aceas ta nu trebuia oare s-o faca sa piarda calitatea ei de cetateanca franceza? Drept orice avere ea poseda o casuta pe care in cazul acesta.. Citva timp dupa nasterea acestui fiu. doamna Keller o lua pe Irma la ea cu toate ca aceasta intrase i n serviciul unei persoane din Saint-Sauflieu. Domnisoara Acloque sovai. intreprinzator si foarte inteligent. s-a intimplat cu multe familii in detrimentul Frantei. fara indoiala. ceea ce in toate timpurile a fost un lucru rar. care avea p e-atunci nouasprezece ani. Tocmai in aceasta ultima provincie situata in apropierea Olandei. Ea voi sa se consacre in intregime educatiei acestui copil. in Elvetia. intra in serviciul familiei Keller. muncitori de tot felul. omul isi spune ca se va inapoia in tara de indata ce imprejurarile ii vo r ingadui. Casatoria fu celebrata la Saint-Sauflieu. D omnul Keller avea o oarecare avere care nu putea decit sa creasca prin sirguinta si priceperea lui in afaceri. ura pe care le-a inspirat-o mai tirziu revendicarile nationale intretinute prin treizeci de ani de razboi. parasira Franta ca sa se i mbogateasca in Anglia. deoarece trebuia sa paraseas ca Saint-Sauflieu si Picardia de care se simtea legata. Iata cum : Cu un secol inainte. comitatul Mark si o parte a Gueldrei. trebuia s-o vinda. O intreba deci pe domnisoara Acloque daca ar cons imti sa devina sotia lui. de indata ce afla de moartea parintilor nostri si ca eram lipsiti de orice ajutor. Ce s e va face ea dupa acest ultim sacrificiu ? De aceea doamna Dufrenay. Vesnic indatoritor. Familia Keller parasi deci Lorena. De aceea. familia Keller a avut si ea de ales intre a parasi tara sa u de a-si renega credinta. isi cauta refugiul familia Keller. Sora mea primi bucuroasa propunere a doamnei Keller. servicii. Si lucru acesta. propunere pe care nu o regreta niciodata. N evasta si fiica lui se interesau de situatia tatei si fiindca de la Grattepanche pina a Saint-Sauflieu. in Olanda. domnisoara Acloque o intilnea adeseori pe sora mea pe care o iubea mult si ii facea chiar mici surprize. sora mea Irma. Casnicia aceasta petrecu numai zile fericite. Doamna Keller nu avu ocazia de a se cai de alegerea pe care o facuse. Am spus ca domnul Keller avea singe francez in vine. Acolo au fost primiti cu bine de electorul Prusier si au fondat citeva c olonii infloritoare. Ca atitea familii. negresit cu intentia de a se mai intoarce .

nime ni nu o considera ca pe o servitoare. continua procesul in speranta de a-1 cistiga. in cazul insa ca doamna Keller ar fi ramas la Belzin gen. avea de gind sa se intoarca in tara ei pe care o iubea atita. asa ca acesti fosti fran cezi devenira cu timpul supusi germani. in vreme ce t rasurica ne ducea spre Belzingen. Si. Acestea erau lucrurile pe care mi le spusese sora mea pe drum. fiindca limba aceasta se vorbea de obicei in casa din Belzingen. Dar mai trebuia sa munceasca inca vreo c itiva ani. I se taceau tot felul de neplaceri. putuse sa despagu beasca pe asociatii lui. Sa ma despart de doamna Keller. Era vorba de vreo douazeci de mi i florini.. dupa moartea sotului ei. Dupa terminarea lui. Din primele incasari. vazind-o pe Irma in tara asta care era gata sa se ridice . toate familiile acestea se amestecara. Tatal lui nu se gindi niciodata sa se opuna. Bituat in Prusia. o avere pe vremea aceea si pierderea acestui proces insemna pur si si mplu ruina lui. Doamna Keller il hranise cu laptele ei. Cu timpul. in care traia sufletul mamei lui. marturisesc cu o emotie care ma face sa-mi bata si acum inima. du pa ce ar fi realizat o suma oarecare. Ea facea parte din familie si era tratata ca atare de acesti oameni cum se cade. desi prin ma ma avea singe de francez in vine. indiferent de tara in care ai fi. de vreme ce stapina ei era nevoita sa ramina la Belzingen pina ce-si va termi na treburile. insarcinat cu ni ste furnituri pentru guvern. ci maman!". Nu era oare limba stramosilor lui. ar fi parasit bucuros Germania ca sa vina sa se stabileasca in tara nevestei lui. ci ca o tovarasa. sora mea ar fi stat cu ea. Chiar in Belzingen se nascu fiul ei. Pe la 1760. riscase in aface asta. Domnul Keller nu se opunea. domnul Keller. incit domnul Keller se vazuse nevoit sa se adreseze judecatorilor din Berlin. De vreo doi sau trei ani. Am inteles ca nimic pe lume nu va putea indupleca pe sora mea sa vina cu min e. ca astfel sa asigure o situatie convenabila sotiei si fiului sau. ceea ce ii perm ise sa ofere domnisoarei Acloque o situatie pe care nu putea s-o gaseasca la Sai nt-Sauflieu. Judecatorii prusaci au d at dovada de prea multa rea-vointa. Din nefericire murise acum cincisprezece luni. impreuna cu toata averea lui .. Doamna Keller iubea foarte mult Franta si niciodata nu parasise speranta de a o mai revedea. fonduri care ii fusesera incredintate. Ar insemna sa mor de durere imi zise ea. La inceput. Irma si-ar fi facut o adevarata placere sa vina in Franta. Totusi. Intr-adevar. parasi Gueldra ca sa se stabileasca in oraselul Belzingen. erau cuvinte frantuzesti. Acest Keller reusi in negotul lui. oricine o putea gh ici. Fara indoiala. avea un suflet cu adevarat de francez. De aceea. prusac prin tata. El auzise mai intii l imba noastra. fiindca era un om cinstit. incrucisindu-se cu locuitorii de pe acolo. tinarul a cesta. unul din Keller. in afara de o serie intreaga de nenorociri. limba aceasta lorena atit de franceza si a carei vecinatate cu frontiera germana nu i-a alterat puritatea ? Si nu era numai ca doamna Keller hranise pe copilul acesta cu laptele ei dar si cu propriile ei idei. dinsul era incurcat intr-un mare pro ces cu Statul Prusian. Dimpotriva. Copilaria micului Jean Keller a fost asadar leganata cu cintece din tara noa stra. d esi doamna Keller si sora mea Irma invatasera in curind sa se slujeasca de limba germana. o umila si modesta priet ena. din generatie in generatie. cind domnul Keller murise. Doamna Keller. insa guvernul iiu voia sa-i restituie garantia pe care o depusese care constituia aproape intreaga lui avere. Nu spusese mama". moartea aceasta neasteptata a avut ca rezultat sa amine intoarcerea familiei Keller in Franta. domnul Keller isi tinuse angajamente le cu buna-credinta. Se stie de altminteri ca nu e bine sa pledezi impotriva guvernelor. Ea ingrijise pe copilul doamnei Keller cu un devotament rar. Iata ce mi-a povestit sora mea. Daca doamna Keller ar fi parasit Germania.ric al IV-lea. Si cu toate astea. Primele cuvinte pe care le ingaimase ca mic. Procesul a durat multa vreme. Cit despre pozitia Irmei. Ea nu ascundea fericirea pe care ar fi si mtit-o revazind pamintul ei natal.

Jean se inso ara cu o frantuzoaica.impotriva noastra. Cu o germanca? Nu. Frumoasa ? Da. Doamna Keller mi-a adresa t un zambet foarte afectuos si domnul Jean mi-a strins cu putere miinile . Ei bine. Daca mama lui s-a maritat cu un german.. Belzi ngen este situat la poalele unui munte si are o pozitie din cele mai pitoresti. Uitindu-ma la doamna Keller. nu e asa ? Da. daca voi putea. unde in 1813 francezii s-au luptat cu prusacii. Si pe cine ? Patria. Irma. ca o icoana. Da. Stia sa asculte.. Am ajuns aici impreuna cu sora mea pe la ora zece dimineata. si tocmai aceasta ne pricinuieste atita bucurie. te simteai in largul tau. Domnule Delpierre. Dar daca parul ei negru incaruntise pe alocuri. ca am pregatit mai dinainte acest compliment asfel ca sa nu ram ina ca un gura-casca de indata ce voi intra in casa doamnei Keller. infatisarea ei era senina. Natalis.vazut-o de vreo treisprezece ani. se poate sa iei parte in curind la o nunta. Peste citeva cl ipe mai tirziu. Taranii poarta redingote albastre. Pe c ind era tinara inca. este un orasel situat la vreo douazeci de leghe de Berlin. draga mea ! Oare ce-i trebuie mai mult unui soldat ? IV Belzingen. ne place sa credem. am regasit trasaturile ei de odinioara. care mi -au ramas intiparite adinc in minte. oc hii ei nu pierdusera nimic din vioiciunea lor de altadata. in schimb doamna Keller era o persoana plina de bu . Frumusetea ei nu se schimbase cu anii. ca-ti vei petrece aici concediul.. i-am raspuns. Si mie ! dar tu. domnul Jean? Da. ar semana oarecum cu calugaritele noastre. simteam o mare neliniste in suflet. Cel putin in co stumele acestea i-am vazut pe tarani pe drum. in apr opierea satului Hegelberg. Era casa doamnei Keller. Un foc tainic mai str alucea intr-insii. Natalis. Cit despre primirea care mi-a fost facuta oricine si-o poate inchipui usor. Locuitorii de prin partea locului se indeletnicesc cu comertul de vite si de cer eale. gravitate care n-o parasise nici acum. jiletce rosii si gulere inalte. care n-au nimic calugaresc in ele. nu te gindesti sa te insori. Nu eram oare fratele Irmei ? Am inteles numaidecit ca situatia surorii mele nu e ra deloc inferioara aceleia pe care mi-a descris-o ea. Eu ? Nu ai lasat pe nimeni. Femeile cu fustele lor lungi si scufi tele lor albe. Aveam si de ce. nu era putin lucru. cu toate lacrimile pe care le varsase de la moarte a sotului ei. trasurica' noastra s-a oprit in fata unei casute foarte curata s i foarte atragatoare. Si cu cine se casatoreste ?. nefiind una din acele femei care trancanesc toata ziua verzi si uscate. Calit atea mea de francez contribuise in buna parte la primirea aceasta cordiala. Marturisesc. fireste dar si cu d-voastra. in Franta ? Ba da. Era de priso s insa deoarece cum intrai in casa aceasta primitoare. in tinutul acesta te-ai crede in plina inima a Olandei. Marturisesc ca femeile care palavragesc imi sint nespus de neplacute. daca n-ar purta pe uma r niste fulare mari colorate. desi avea o infatisare modesta. Te pomenesti ca-se insoara. O sa ramii cu noi in tot timpul concediului.. Nu am uitat o clipa binele pe care mi 1-a facut familia d-voastra si Irma a avut mare noroc ca a in trat intr-o familie atit de cumsecade. atit mamei cit si mie. Natalis. Ceea ce mi-ai spus acum imi face o deosebita placere.. Cred ca nu e mult sa stai citeva saptamini cu sora d-tale mai ales ca n-ai. izbea in primul rind gravitatea fizionomiei sale. domnule Jean. imi zise el. caci daca se declara razboiul..

.. lui. dar mai placuta. din care facea de predilectie subiectul lui de conversatie. era nevoit sa plece in dese randuri la Berlin. nu asa de puternica. dar f rancezii au altele. Serios ca si dinsa. Daca nu am simpatii pentru germani. In afara de asta. Trebuia sa-1 urmareasca cu atentie si.. Ce pacat ca domnul Jean Keller. chiar cind sint politicosi. Doa mna Keller gasi intr-insul un ajutor inteligent. nimeni nu se putea plinge ca nu m-a auzit ! Dar sa rev enim la domnul Jean.. de la moartea tatalui sau. in afara de asta. Ceea ce trebuie sa se retina insa e ca. dupa cum am constatat in curind. mi-a placut mult de indata ce l-am vazut si daca va avea cindva nevoie de cineva care sa-i fie d evotat cu trup si suflet. primitoare si placu ta. de obicei.. Era un tinar cu o statu ra inalta. fara sa dispretuiasca apucaturile germane. De altfel. tot greul afacerilor cazuse pe capul lui. procesul pe care il avea cu Statul nu parea deloc ca se v a termina asa curind. Fiecare cu calitatile lui. Vedeti ca soarta familiei Keller depindea de acest proces. toate astea imi amintea de Picardia. dimpotriva. fara sa rationez. La moartea tatalui sau. apucaturile lui erau foarte linistite iar firea lui sincera. Mie. Domnul Jean era un tinar foa rte invatat dupa cum mi-a spus sora mea. Nu-si pierdea timpul palavragind cu vecinii si fugea de cunostinte. Domnul Jean avea pe atunci douazeci si patru de ani.. ori care ar fi fost reaua-vointa a judecat orilor. spir itul lor arogant iese intotdeauna la iveala. trebui sa se inapoieze acasa spre a lua conducerea casei. asa cum trebuie sa fie cu toata lumea. placea mult cu aerul lui grav. gospodaria si mai ales felul cum se gateau bucatele . care se gindea mult inainte de a vorbi si care era foarte priceputa in a faceri. asa cum simt. ca a mea. Trebuia sa munceasca din rasputeri. Stateam linga doamna Keller. ca si cum ar fi fost cr escut in Franta. am prinzit la masa comuna. caci situatia era destul de incurcata. care indeletnicindu-se cu negotul si cu afacerile. Sora mea Irma se afla l . in clasa de sus. avea parul brun si mustatile la fel si ochii negri. Avea o voce frumoasa.. se interesa foarte mult de toate lucr urile ce priveau Franta. mars" soldatilor mei. Ii placeau compatriotii nostri. ceea ce-mi trece prin gi nd. Un lucru care mi-a placut de asemenea foarte mult. incit nu putea sa piarda procesul. priceput si muncitor. Dar in privinta aceasta era asemenea reginei aceleia prusiene care. care era pe-atunei student la Universit atea din Goetting. nu au nici o legatura directa cu guvernul. Citea toate stirile din Franta. Eram in familie.. Din nefericire. nu parasea decit rareori caminul ei. nu e asa ? Eu cind strigam : Pas alergator. in timpul cind ma aflam in garnizoana la frontiera.n-simt. Astfel casa ei avea mobilierul aidoma ca cel al caselor din Samt-Sauflieu. in loc sa fi fost numai pe jumatate francez. domnul Jean. si nu calatoria asta in Germania o sa ma faca sa-mi schimb p arerile. pastrase citeva din obiceiurile Picardiei. nu vorb ea decit limba franceza. pe care ii cauta si car ora le venea in ajutor ori de cite ori se ivea prilejul. La urma urmei. apartinea clasei industriasilor. nu avea decit un singur scop : sa puna ordine in afacerile mamei lui si apoi sa se retraga din c omert. Semana mult cu mama lui. Nu tagaduiesc calitatile lor... Oare stia limba germana ? Fireste si inca foarte bine. Genul acesta de femei imi este foarte simpa tic si nu pot suferi pe acelea care nu se simt bine decit departe de casa lor. asa cum sufe ra toti tinerii. Daca ar fi sa ascult de glasul constiintei mele. n-avea nimic din asprimea teutona . lui curgea singe nemtesc. apoi persoana aceea nu va fi decit Natalis Delpierre ! Mai adaug ca domnul Jean se slujea de limba noastra. nu era in intregime ! Ce vreti ? Spun ceea ce gindesc. fireste. Felu l cum era rinduit serviciul. deoarece era indatoritor si serviabil. Cu toate ca in vi nele. nu m-as op ri niciodata cu laudele la adresa. In ziua aceea. Aptitudin ile lui nu se margineau numai in ramura comertului. la douasprezece. Ii placeau cartile si muzica . Iata felul cum eram tratat. drepturile ei erau atit de sigur e. a comerciantilor si de aceea il supara. te atragea imediat. inainte . Il facea sa sufere morga functionarilor si a militarilor. constatare pe care eu n-as fi putut s-o fac pentru simplu motiv ca n-aveam nici o cultura. e ca i-a m vazut de aproape. ca sa nu neglijeze nimic. Nu se simtea bine decit la ea acasa. e ca doamna Keller.

si cu m contele de Rochambeau batuse pe lordul Cornwallis. O ! domnule Keller eu n-am avut niciodata casa mea. Iata cum se face-ca un sergent ma jor. Ca la mine acasa.. Cred. stai aici cit vrei. doamna ? Da. ca sa schimbe discutia. ma insarcinez sa te invat sa citesti. erai atit de ocupat incit n-ai avut niciodata timpul sa scrii un rind surorii d-tale. adauga domnul Jean. doua luni.. in cazul ca razb oiul ar fi izbucnit. cred ca va' fi de-ajuns. Regimentul Royal-Picardie s-a mutat din garnizoana in garnizoa na. in acelasi timp am sa-ti dau si teme. Spune-ne ceva de campaniile d-tale. nu e asa ? Da. Dar bine. la varsta de treizeci si unu de ani. Ai luptat in America? Ai intilnit acolo pe marchizul de Lafayette francezul acesta erou care si-a pus averea si viata in slujba independentei.. nu pr ea ai timpul sa inveti carte intre doua etape. Am trebuit sa povestesc atunci tot ce stiam de batalia de la Yorktown. Intere sele familiei Keller riscau sa fie compromise pentru mult timp. i-am raspuns. relua domnul Jean... nu e asa ? Da.. Natalis ! exclama domnul Jean. i-am raspuns. eu. m-a intrebat domnul Jean. n-ai mai facut nici o campanie ? Nu. Si intentionezi sa-l petreci aici. domnule Jean. fiindca la urma urmei nu aveam de ce sa-m i fie rusine.. sora mea. vei avea oare timp? Doua ore dimineata. atunci ca la sora d-tale. i-am raspuns. Natalis. daca preferi. Eram foarte ocupati. Irma a fost una din cele mai bune eleve ale mame .. dupa cum iti poti inchipui. de dificultatile pe care le-as fi putut intimpi na in timpul calatoriei. Vei fi aici ca la d-ta acasa. nu stie nici sa scrie. e ca atunci cind e vo rba sa scriu sint ciung de ambele brate. mama. d-ta fratele Irmei! Scumpa doamna. Auzind imputarea aceasta m-am inrosit. doua ore seara.. nu aveam invatator la Grattepanche. Ti-o repet.. Si de cind te-ai intors in Franta. insasi Irma parea oarecum plictisita. avea niste miini si niste picioare de urias ! E drept ca lucru acesta m-a impresionat mult la generalul american. te vom invata noi. daca as sti ca nu va supar. Nu stii sa scrii. in sfirsit ne vom sili sa te invatam. Spre marea mea parere de rau marturisesc ca nu stiu. de trupele ace stea in mars spre frontiera Frantei precum si cele prusiene si austriece. nici sa citeasc a ! Ei bine. domnule Jean. Am trait m ereu cu ranita in spinare. Da. zise. Am ghicit ingrijorarea doamnei Keller si a fiului ei cu privire la cele ce se pregateau. in sfirsit mi-am luat inima in dinti.adauga domnul Jean. Pe urma am sa te invat sa scrii. Era un barbat cu adevarat maret. daca nu am scris surorii mele. cu arma pe umar si. si in timpul celor doua luni de concediu. Si ai vazut pe Washington ? Asa cum te vad pe d-ta.a locul ei obisnuit. imi zise el. de starea in care se afla tara. Natalis. zise doamna Keller D-voastra. Dar era mai bine sa nu se vorbeasca de lucrurile acestea triste tocmai azi.. Domnule Jean. alaturi de domnul Jean care statea in fata mea. Ei bine. raspunse doamna Keller. S-a vorbit de calatoria mea. Pe vremea cind eram copil. Nici sa citesti ? Nu. de aceea domnul Jean. Cred si eu. Nu stiam cum sa-i multumesc. Ai un concediu de doua luni. Sa ne superi. admitind chiar ca parintii mei ar fi dispus de ce va parale ca sa ma dea la scoala. imi puse tot felul de intrebari. cind Natalis o sa va cunoasca mai bine n-o sa mai aiba ideile astea. Natalis..

mai ales astazi cind raporturile sint incordate intre cele doua tari. o plimbare frumoasa. un om trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. Trebuiam sa fac cinste vechii politeti franceze. e frumos dar cum o sa inaintezi mai departe? Cum o sa devii locotenent. si. Fii deci egalul acelora care stiu carte. atit eu cit si domnul Jean. In imprejurarea aceasta agentii statului au avut o purtare nespus de urita. nu s-a putut. Ce oameni cumsecade.. Egalitatea ! Iata un cuvint pe ca re Germania nu-1 cunoaste inca.i. vom incepe chiar de azi. peste opt zile. acela e ra fireste procesul Keller. domnule Jean. la moartea tatei. Ei bine.. in familia Keller. Daca pierdem procesul acesta vom fi aproape ruinati . O fig ura. dar simt ca sint preveniti impotriva unei familii care are legaturi cu Franta. t oti oamenii sint egali. pe drumul care ur ca spre Hagelberg.. agentii acestia nu sint judecatori ! Magistratii insa treb uie sa va dea dreptate si nu-mi vine sa cred ca veti pierde procesul. In definitiv nu aveam mare lucru de vazut. doamna si daca n-o sa invat bine sa ma pede psiti. vei cunoaste alfabetul int reg. am adaugat. Ne-am inteles. Ce mi-a vorbit oare domnul Jean in timpul plimbarii noastre ? Fireste ca de toate lucrurile care preocupau familia lui si mai ales mi-a vorbit de procesul p e care il intentase statului si care nu se mai sfirsea. dragul meu Natalis. Vorbeam mai mult. Domnul Jean relua : Vezi. primesc. Lucrul acesta nu se poate intimpla ! am exclamat indurerat. Acum cinspreze ce luni. daca un proces merita sa fie cistigat. Natalis. Ce puteam sa raspund la o propunere facuta cu atita bunavointa ? Fie. colonel ? Nu e pacat sa ramai pe loc din pricina ignoratei? Vezi dumneata domnule Jean nu numai ignoranta m-ar opri in loc ci chiar regulamen tele. Natalis. nu e asa ? V Am facut. Pina in prezent. Ce gol in mintea lor.. Gindest e-te numai cite lucruri trebuie sa ignore bietii oameni care n-au invatat carte. este atentia cu care ma fixau oamenii. E o nenorocire tot atit de mare ca a-ceea de a fi lipsit de un organ. priveam. Ceea ce am observat insa indeobste. Azi. La d-voastra acum. capitan. Si apoi nu vei putea sa inaintezi in grad ! Iata-te sergent major. Si acum findca am terminat masa sa mergem sa facem o plimbare. Am mai observat de asemenea ca domnul Keller se bucura de stima obsteasca. nimeni nu s-ar fi indoit de cistigul cauzei noastre. De aceea toti salutau pe domnul Jean si eu raspundeam respectuo s la salutul lor desi nu mi-era adresat personal. Furniturile au fost predate la timp iar domnului Keller fiind prusac i se cuveneau pe linga beneficii si re stituirea garantiei. De abia am mai avea cu ce sa traim. Si iata in ce fel. la Brandeburg.. pentru ca sa aj ungi pina acolo unde te poate conduce cultura. noua intr-un orasel este un eveniment. Pe mine nu ma inspaiminta ruina. Intotdeauna se poate pierde un proces oricit de dreapta ar fi cauza lui ! Mai al es cind e rea-vointa la mijloc. domnule Jean. primesc. ii vad inca. El mi-a povestit cu dea amanuntul procesul. P rintre acei care treceau prin fata noastra. decit. am inceput sa invat carte. Dupa acee a o sa ne punem pe lucru. Trebuie sa te asteptti la orice. Dar revolutia din '89 a proclamat egalit atea in Franta si va face sa dispara vechile prejudecati. Ce intuneric in creierul lor. ne este interzis de a inainta peste gradu l de capitan. Dar bine. Am vazut pe judecatorii nostri. nu stiu ce sa mai cred.. erau foarte putini care nu cunosteau familia Keller. intr-adevar. adaug . Noua astora oamenilor din popor.

doamna Keller nu poate para si Germania ? Ei. nu gluma. Ma intrebam insa daca nu cumva casatoria aceasta nu . admitind cazul ca pierde procesul. Dar nu prea esti stapin pe viata ta. Nu. Si numai dupa felul cum rosti cuvintele acestea cu o voce care vibra si care-mi mergea drept la inima. Natalis. Cum doresti. si eu. Mama a devenit germana prin casatoria ei. In sfirsit acesta este destin ul si trebuie sa te inchini in fata lui. ca daca domnul Keller s-ar fi gasit in aceeasi situatie. Plimbarea isi urma cursul ei. nu e asa ? Fireste ca o iubesc. te-as ruga chiar sa vii cu noi. bineinteles in limita mij loacelor mele. dupa-masa.a domnul Jean. o sa le faca placere vazin du-te. Trebuie sa facem o vizita la niste compatrioti de-ai d-tale. Deodata domnul Jean imi zise : Diseara. dimpotriva Natalis. de vreme ce vii din tara lor . n -ar fi stat o clipa pe ginduri. am intrebat. am crezut cu cale sa nu starui. pot sa afirm ca domnul Jean si-ar fi facut cu destoinicie datoria. Fireste. ca sa nu mai gaseasca modestul confort cu care este obisnuita ! Voi munci. Am priceput ca domnul Jean voia sa ma faca sa cunosc mai deaproape familia lui. eu si mama avem o vizita de facut. mai intrebi ? Domnul Jean tacu o clipa. Trebuie sa fii discret cu persoanele care iti arata prieteni e. N-as vrea sa va incomodez ! i-am raspuns. Casele straluceau in bataia soarelui. Am vorbit de diferite lucruri si in special de acelea care ma priveau. imi zise el atunci pe un ton straniu. in ciuda celor douazeci si cinci de ani cit a trait departe de ea. sa se inapoieze in Franta pe care n-o poate uita. straluceau si ele ase menea unor flori in mijlocul verdetii. simteam o emotie de nedescris s i pe care nici nu cautam macar s-o ascund. cu ochii tintiti in zare ca si cum ar fi v oit sa citeasca viitorul. apoi relua : Fara procesul acesta. Cind domnul Keller va socoti de cuviinta sa-mi vorbeasca de proiectele lui v oi sti sa-l ascult cu bunavointa. Dar. Ne-am inapoiat pe urma in oras. si care isi jertfisera viata in serviciul acestei c auze drepte. Dar mama i Pina cind sa-i pot fa ce o pozitie trebuie sa treaca ani. chiar daca m-as casatori cu o franceza ! Aceasta a fost singura aluzie la planul de care Irma mi-a vorbit vag in curs ul diminetii: Totusi. Biata doamna Keller ! Sora mea mi-a vorbit mult bine de dinsa O iubesti mult. in lumea asta. care stau de multa vreme la Belzingen. mici sau mari. Natalis. in afara de asta tin mult sa faci cunostin ta cu ei. mi-as f i rinduit in asa fel afacerile incit sa-i procur aceasta fericire peste un an sa u poate chiar mai curind. as fi putut sa-mi fac o situatie si de vreme ce m ama nu are decit o singura dorinta. Am trebuit sa mai povestesc citeva din ispravile mele i n America. care se zareau printre copaci. Dinsul invidia soarta compatrio tilor nostri. Acoper isurile lor rosii de tigla. I-am strins-o si eu si sint sigur ca domnul Jean intelegea durerea pe care o simteam. Domnul Jean lauda mult sprijinul pe care Franta 1-a dat americanilor pentru ca acestia sa-si poata cuceri libertatea. domnul si domnisoar a de Lauranay. domnule Jean. A ! ce n-asi fi dat ca sa crut de suferinta pe aceste doua fapturi ca re mi-erau atit de dragi. Voi ramine cu sora mea. si sa-i dau un sfat. fiindca sint tinar si voi munci. Cum poftesti. Cite lucruri marete n-ai putea fa ce in viata si pe eare nu le savirsesti niciodata. mi-ar fi foarte penibil s-o vad intorcindu-se in tara ei. i-am raspuns. S-ar fi inrolat printre soldatii contelui de Roc limbeau si s-ar fi luptat cu barbatie ca sa smulga America de sub stapinirea eng leza. El imi strinse mina in mai multe rind uri. Natalis. mai ales in mijlocul tulburarilor pe care le preva d si care vor face sa sufere comertul! Auzindu-1 pe domnul Jean vorbindu-mi astfel. voi ramine german. Domnul Jean ramase tacut o clipa. ai observat cit de prost sint rin duite lucrurile. in Picardía . far a indoiala si cu atit mai multa tragere de inima cu cit va fi pentru dinsa ! Reu si-voi oare ? Cine poate sti. fiindca domnul Jean nu pomeni nimic mai mult.

Acum insa se impurpurase la fata. Am inteles im ediat ca batalionul acesta executa un simplu mars si nu se pregatea inca sa para seasca orasul. Cornistii ajunsesera in dreptul nostru. Natalis.va impiedica planul pe care il nutrea de a se inapoia in Franta. Domnul Jean nu rostise nici un cuvint. cu ochii albastri si cu o infatisare mindra. Pe cind domnul Jean se indrepta spre strada principala. Privirea lui era atintita acum asupra unui locotenent care mergea in fruntea pri mei companii. M-am oprit asa dar si tot astfel domnul Jean. comandat de colonelul von Grawert. cercete zi cu deamanuntul uniforma lor si ii privesti cum defileaza. In spatele muzicii. Oare casatoria aceasta nu va crea o legatura care va inlantui si mai mult pe doamna Keller si p e fiul ei de Germania in cazul ca domnul si domnisoara de Lauranay aveau intenti a sa ramina intr-insa ? In privinta aceasta aveam sa aflu in curind amanunte noi . fara sa se clinteasca. nu altceva. Tinarul of iter dadu dispretuitor din umeri iar domnul Jean imi strinse cu putere mina. M-am uitat la el si l-am intrebat : Ce este ? Nimic. In ce ma priveste. Privirea pe care i-o arun case era departe de a fi binevoitoare. Sa inveti sa c . Locotenentul era unul din acesti ofiteri germani cum se vedeau atitia pe-atu nci si cum se mai vad si azi. O c lipa. Am ajuns acum in fata celor dintii case ale orasului. Nu c unosteam pricina acestei uri pe care am aflat-o mai tirziu. dar privindu-1 cu bagare de scama am constatat ca m-am inselat. Eu si domnul Jean. Unui soldat ii place intotdeauna sa priveasca pe fratii lui de arme.la Belzingen un regiment de infanterie. patru companii mergeau in pas de defilare. intr-un cuvint e o chestie de meserie. Am observat de-a'semenea ca nici ofiterul nu parea in sufletit de sentimente mai bune fata de domnul Keller. sa ne apucam de carte. Pe vremea aceea se afla. Atunci. Cu toate pretentiile lui de elegan ta parea destul de vulgar. la so ldatii care se departau. am auzit in departare un zgomot de tobe. am crezut ca se va repezi asupra locotenentului. imi zise : Si acum. chiar c ind acestia sint straini. ceea ce nu e lipsit de interes. cind am simtit deodata bratul domnului Keller care ma stringea cu putere. Spunind acestea ne-am intors acasa. regimentul acesta trebuia sa plece in curind sa se uneasca cu grosul arma tei prusace care se afla spre vest. Si el ramase astfel nemiscat pina ce zgomotul tobelor si al goarnelor se pierdu in departare. VI Aveam un invatator bun. ofiterul acesta imi inspira un sen timent de antipatie si chiar de repulsie fara indoiala ca aceleasi sentimente le i nspirase si domnului Jean. Nu mai incapea indoiala ca exista o ura adinca intre acesti doi oameni. Era un tinar destul de chipes. cu toate astea reusi sa s e stapineasca. Am aflat mai tirziu ca regimentul acesta era aici in garn izoana de vreo citeva luni. in cele din urma compania trecu si apoi intregul batalion pe care l-am pierdut i n curind din vedere. Parea tintuit. Gornistii cintau un mars prusac. Incepind de la snururile bocancilor pina la capela. Am crezut ca i se facuse rau. La inceput domnul Jean palise. de-un blond roscat. Se uita. in urma dislocarilor de trupe. ne-am dat la o parte ca sa lasam drumul liber soldatilor. Vrei sa vezi felul cum se prezinta. ca si cum ar fi voit sa ma sileasca sa ramin pe loc. intoreindu-se spre mine. Dupa toate probabilitatile. Nu stiam daca o sa-i pot face onoare. Amindoi nu mai erau acum decit la vreo citiva pasi unul de altul.

ca acee a a domnului Keller. Ochii lui te priveau cu blindete. dupa revocarea edictului din Nantes. Irma. nu plecasera cu intentia de a ra mine mereu in strainatate. Apucaturile-i tr adau numai decit pe omul de rasa. De aceea.itesti la treizeci si unu de ani. daca statea la Belzingen. am aprins-o si am f umat in liniste. Trebuie sa ai un cr eier de copil. fara sa fie nev oie pentru asta de prea multa bataie de cap. Deoarece trebuia sa mergem ceva mai tirziu la domnul de Lauranay. s-au ocupat bunicul si tatal lu i. tatal domnului Jean. Silinta si atentia nu mi-au lipsit. Din nefericire nu i sa ivit ocazia. am cerut voie sa astept afara. in schimb creierul meu nu prea era maleabil. Particula de care se afla inaintea numelui sau. In urma legaturilor de afaceri intre domnul Keller si domnul de Lauranay. e ca mostenise de l a un unchi citeVa proprietati. Recomand procedeul aeesta batrinilor scolari de virsta mea. Domnul de Lauranay statea la capatul strazii. ca masa e ra gata. Mai mult ca sa-mi intipareasca in minte literele m-a facut sa le scriu cu creionul in repetate rinduri. Totusi. umbrita de niste ulmi uriasi. Domnul de Lauranay ramasese vaduv inca de tinar. Doamna Keller imi oferi bratul pe oare i l-am dat poate cu stingacie. desi ma simteam foarte mindru si multumit totodata de onoarea pe care mi-o facea fem eia aceasta cumsecade. Cit despre domnul de Lauranay. ceara aceasta moale pe care se intipareste orice. ceea ce procura domnului de Lauranay. nu e un lucru tocmai usor. in sfirsit. Negresit ca ar fi preferat sa le vinda si sa se intoarca apoi in Lorena. N-am avut mult de mers. Am iesit asadar citesi trei. Pe urma am intrat din nou in casa. Parul' lui mai mult carunt decit alb. nu gasise decit cumparatori care ofereau preturi derizorii. domnul de Lauranay pref era sa le pastreze. se stabilira in curind legaturi de prietenie intre cele doua familii. in ziua aceea am invatat toate vocalele. In clipa in care am intrat. avind treaba acasa n-a mers cu noi. domnul de Lauranay. fiul acesta nu venea decit foarte rar la Belzingen. Din casatoria lui avusese u n fiu pe care familia Keller il cunoscuse foarte putin. in schimb. daca stramosii lui trebuisera sa paraseasca pamintu l francez. Familia de Lauranay era lorena de origine si de religie protestanta. M-am dus imediat in odaita mea. ceea ce mi s-a inga duit. insarcinat cu interesele domn ului de Lauranay. doamna Keller mi-a spus ca domnisoarea Martha nu era fata domnului de Lauranay. daca servitoarea nu m-ar fi instiintat. Locuinta aceasta dovedea ca stapinul ei. In schimb. Faptul ca mostenise o situatie buna. era un batrin foarte simpatic. pe care virsta nu-1 incd-voiase inca. In chipul acesta am invatat sa le citesc si sa le scriu totodata. Daca domnul de Lauranay nu s-a ocupat personal cu afacerile. pe care trebuia sa le valorifice. si nici un nor n-a intunecat vreodata i ntimitatea aceasta bazata pe asemanare perfecta de gusturi si de obiceiuri. Situata linga aceea a surorii mele. cu niste flori in fata si cu o gradina mare in do s. Mi-am scos pipa din buzunar si dupa ce mi-am umplut-o. ci nepoata lui. dovedea numai ca facea parte din clasa aceasta. incadra o figura frumoasa si nobila. Insurat in Franta. m-a m spalat pe miini si apoi am intrat in sufragerie. Domnul Keller. ceea ce merita toate laudele. Cina n-a durat deeit o jumatate de ora. N-am ramas deci surprins de dife renta lor de virsta. Era un barbat inalt. De aceea. se datora deci parintilor lui. M-as fi incapatinat chiar sa invat pina seara tirziu. in Ioc sa-si vinda bunurile in conditii proaste. . Domnul de Lauranay avea pe-atunci saptezeci de ani. de indata ce ideile liberale si-au facut ia rasi loc in Franta. Cu toate astea m-am pus cu nadejde pe munca. Doamna Keller si fiul ei erau imbracati s i ma asteptau. Avea o casa frumoasa si atragatoare. stramosii domnului de Lauranay s-au stabilit din nou in Fran ta. intermediara intre noblete si burghezie si care n-a dispretu it industria sau comertul. statea intr-adevar foarte bine. tatal lui se ducea sa1 vada in fiecare an. Domnul Jean a dat dovada de multa rabdare pentru care ii sint recunosc ator. pe la ora sapte. placerea de a petrec e citeva luni in tara lui. Legaturile a cestea dainuiau de vreo douazeci de ani.

cu niste ochi albastri inchisi. deoarece ar fi putut aduce logodnicei lui o oarecare stare. Ei bine. cu trasat uri fine. Admiram figura ei blonda si serioasa. domnisoara Martha era bogata si trebuia sa mosteneasca o avere frumoasa dupa moartea bunicului ei . plictisea mult pe domnisoara Martha. muri in curind. deoarece starea acea sta de lucruri putea autoriza intr-o anumita masura. asiduitatile unui rival. deoarece nu avu decit cinci ani la moartea tatalui ei. Daca il cistiga. domnul Jean ar fi ramas sarac. Convenientele de familie erau intrunite in casatoria aceasta. se schimbase cu t impul intr-un sentiment de dragoste. pe care o priveam acum cu multa discretie. de ce oare copiii lor n-ar fi fost naturalizati francezi ? in sfirsit. Frantz. Irma. locotenentul Frantz von Grawert. Nu-i mai ramasese acum decit bunicul ei. cred ca n-ati uitat. In mai multe rinduri fusese cit pe aici sa dea o lectie de bunavointa ofiterului care frecventa societatea buna din Belzingen. Era destul de inalta. sentimentul acesta nu putea decit sa-1 onoreze. O urmarea cu incapa tinare pe strada. fericirea. Intr-adevar. pe drumul de la Belzingen. care prinsese o dragoste nespusa fata de fetita aceasta. exceptind cazur ile cind era nevoita. Poseda citeva talente tot atit de placute pentru ea. ofiterul nu se indoia ca fata va fi foarte onorata de atentia lui. domnului de Lauranay prietenia si devotamentul doamnei Keller. aceeasi reli gie si aceeasi origine. delicat ete pe care o vor intelege toti oamenii de suflet. foarte gratioasa. Daca in schimb tinerii nu se casatorisera i nca. avu o copila a carei nastere costa viata mamei sale . Nu ca domnul Jean ar fi avut motive sa fie gelos ! Si cum ar fi putut fi. Negresit. de altfel. nimeni nu se va mira ca cele doua familii vedeau c u bucurie ca. in schimb era foarte suparat si pe drept. Dupa mine. de vreo citeva luni. domnul de Lauranay fusese ajutat mult de doamna Keller. desi spunea ca nu prea stie bine. Avea asadar acum. domnul Jean nu voia sa se atinga de banii logodnicei Iui. nu exista nici o pi edica. in curind domnul Jean fusese pus in situatia de a lua o hota rire. ca sa n-o stingh eresc. sa se fi terminat cu bine. si nu semana deloc cu femeile pe care le vazusem pin a atunci la Belzingen. Fata lui de abia daca il cunoscu. Nimeni nu se va mira deci ca domnul Jean Keller se indragostise de faptura a ceasta frumoasa. cu atit mai bine. de vreme ce n-avea decit sa spuna o vorba pentru ca domnisoara de Lauranay sa devi na sotia lui. Domnisoara de Lauranay se nascuse in 1772. pe care o ingriji ca o adevarata mam a. De as emenea mai avea si un talent frumos la pictura. de care depindea intregu-i v iitor. Este de prisos sa staruiesc asupra placerii pe care i-o procura. in opera a ceasta de binefacere. crescuti impreuna. impotriva t inarului ofiter pe care l-am intilnit in fruntea companiei sale. in acelasi timp. ca situatia familiei Keller era destul de compromisa. Trebuie sa spunem insa ca in imprejurare a actuala. ci si cu multumirile bunicului. copila deveni o fata inci ntatoare. Domnul Jean ar fi voit ca procesul lui. ajuta de asemenea din tot sufletul pe stapina ei. Dar numai faptul de a vedea numele domnisoarei Martha amestecat in afacerea ace . De aceea o hotarire era necesara. In sfirsit. observase pe domnisoara Martha de Lauranay. Domnul Jean stia toate astea. intimitatea celor doi tineri. Acesta se purta foarte bine cu mica orfana. Cu toate astea. Daca tinerii soti s-ar fi stabilit in Franta.Domnul de Lauranay fiul. incit dinsa refuza chiar sa mai iasa din casa. si inca una grabnica. douazeci si doi de ani. De cite ori n-a leganat-o Irma pe domnisoara de Lauranay si aceasta nu numai cu aprobarea. cit si pentru altii. El insusi foarte indurerat de pierderea nevestei lui. care respira cu toa te acestea. D aca pierdea procesul. Cinta frumos la clavir. Cu toate astea. Dar daca nu era gelos. nici ca domnisoara de Lauranay observase imediat calitatile ace stui tiriar. mai inainte de a se casatori. o lua cu el in Germania ocupindu-se de aproape de educatia ei. facind parte dintr-o familie bogata si influe nta. blonda. Sora mea. faptul se datora unui exces de delicatete din partea domnului Jean. Intr-adevar. pe care.

De aceea.. domnule Delpierre ? Doua luni. Domnisoara. raspunsul lui era suficient. Naucit... Ce vreti ? eram un biet sergent major.. am zis. Dragul meu. Cit timp dureaza conce diul d-tale. Ratiunea era in lupta cu. spunindu-i ca e foarte o norat de cererea lui. Vei fi f ericita !. Doamna Keller ii zise ca totul se rindu ise si ca trebuiau doar sa fixeze ziua in care sa se serbeze casatoria. apoi sa stiti ca era noaptea in care am d ormit in casa doamnei Keller. Cind dinsa va fi nevasta lui.. Pina atunci insa. atunci am fost cu siguranta in clipa aceea. il oprea sa ia vreo masura.. fara indoiala. Era un barbat aspru. nu vrei sa pricinuiesti fericire a domnului Na-talis Delpierre ? Ba da. trebuia sa simuleze ca nu stia nimic. sau chia r cu sora mea. ca Jean Kelle r. Vezi ca. Fratele Irmei este si prietenul nostru. Totusi. colonelu l de Grawert. nu va asista inainte de a pleca la casatoria noastra ?. draga Jean. Si mina asta intinsa cu atita bunavointa. nu intelese sa lase pe domnisoara Martha in pace. indreptindu-se spre Jean. E demn de tine ! Stiu. se retrase inciuda t de nereusita lui.asta. spre a se fixa in tara lui. Domnul Jean nu stia ce sa raspunda. neadmitind nici o sovaire. de vreme ce e fiul d-tale ! raspunse domnisoara de Lauranay. care fusese refuzat intr-un chip foarte politicos. draga mea Martha.. Ne-am intors acasa. Se temea ca ele sa su fie de natura sa creeze multe neplaceri compatriotilor lui stabiliti in Germania. dragul meu. va sti sa puna l a respect pe domnul de Grawert. In ce priveste primirea care mi s-a facut in familia domnului de Lauranay. Locotenentul Frantz fu nespus de miniat. raspunse domnul de Lauranay. fie dintr-un sent iment de minie. domnisoara. care nu astepta. . trecusera cel mult trei saptamini de-atunci. sau cu doamna Keller. si viiforu l frumos ce-1 astepta pe fiul sau. in Lorena. Martha. Pe cind ne pregateam sa ne retragem citesi trei. ne-am dus sa ne culcam. S-a vorbit de Franta. dar nici macar cu bunicul ei. Ai de gind sa pleci ? il intreba repede domnul Keller. Pe urma ne-am dus in gradina de ne-am plimbat.. Irma ne astepta. in toata acceptia cuvintului. se prezentase domnului de Lauranay. a fost cum nu se poate mai frumoasa si mai cordiala.. Cred. dar ca mina fiicei lui fiind promisa. Daca vreodata am petrecut in viata o noapte buna. nici un refuz. zise doamna Keller imbratisind foarte emotionata pe' Martha. si sint feri cita ca pot sa-i string mina.. caci era tirziu : Draga mea. intr-o calitate car e lui ii era refuzata. relua ea. german ca si el. obisnuit numai sa comand e. Se intreba chiar daca n-ar f ace mai bine sa plece din Belzingen. Domnul de Lauranay m-a intrebat de even imentele care se pregateau. in ci uda vocalelor care ma urmareau in vis.. cu toate astea. domnisoara Martha. Iata ceea ce am aflat de abia mai tirziu . Colonelul. se hotarise nu numai sa nu iasa niciodata singura. aceasta casatorie er a cu neputinta. adauga domnisoara Martha. relua ea. expunindu-i averea. Tatal ofiterului. asa cum ingaduiesc o biceiurile germane. Convorbirea m-a facut sa ma simt mai in largul meu. imi zise domnisoara Martha. Stia. Domnul de Lauranay multumi colonelului von Grawert. In sfarsit. Deocamdata. nestiind ce sa spun. era primit in casa domnului de Lauranay. am luat-o si a m strins-o usor de teama sa n-o fring. Ma credeti ca n-am stiut ce sa-i raspund ? intr-adevar. am tacut. care nu putu sa spuna mai mult. fie dintr-un sentiment de gelozie. as fi intr-adevar prea fericit. tina ra fata.. inima lui. am preferat sa vo spun numaidecit. in sfirsit. Ei. locotenent ul Frantz ceruse mina domnisoarei Martha de Lauranay. P entru mine insa. raspunse domnul Jean. daca am fost prost vreod ata. era mai bine sa evite un scandal de pe urma caruia ar fi suf erit in primul rind. De aici se nascu o ura si o dorinta de razbunare. tinarui ofiter.. Si n-am vrea sa plecam singuri. ca vom fi nevoiti in curind. oare domnul Delpierre. In rastimpul acesta. Pe urma. decit ocazia de a se manifesta. un adevarat prusac..

Natalis. spune el. Baga de seama. sa nu-i spui nimic c are sa te poata compromite. s i nimic mai mult.. Prin urmar e sa fii foarte rezervat. Agentul plecase. spri-cene stufoase si doi ochi mici si negri. Am ajuns in pragul usii. fiindca. dintii galbeni. Mi s-a aratat casa unde statea Kalkreuth. sa-i spui ca ai venit la Belzingen ca sa vezi pe sora d-tale. E un om care are o oarecare inteligenta. avea niste picioare de o lungime neobisnuita si o figura bronzata car e parea murdara . Dar a venit cineva care vrea sa te vada. Era un ba rbat inalt si desirat. De altfel acesta era si adevarul si mi-am ingaduit sa fiu foarte rezervata. Directorul politiei vrea sa-l-vada si ca atare oaspetele d-voastra trebuie sa se prezinte neintirziat. Agentul se afla la usa. Se vede ca acest personaj voi sa-mi zimbeasca. Ce fel de om e directorul ? l-am intrebat pe domnul Jean. Nu m-ar mira aflind ca vrea sa ne implice intr-o afacere urita. E un agent de politie. Aproape in aceeasi clipa isi facu aparitia si domnul Jean. Atit mi-ar trebui. in mintea lui. De aceea il tinem la dist anta. am dormit cam mult. sa te gindesti bine inainte de a raspunde si sa -nu-i spui decit ceea ce e absolut necesar. Domnul Jean il intreba pe nemteste ce voia. domnule Jean ? Kalkreuth nu m-a chemat. un agent! Un agent ? Ei. fiindca nu-mi era deloc placut sa trec pe strazile orasului in tovarasia acestui politist grosolan. si e probabil ca prezenta mea nu i-ar face placere Cel putin indruga citeva cuvinte frantuzesti ? Vorbeste chiar foarte bine. foarte slab. Voi afla de altminteri unde sta directorul politiei. Tocmai ma pregateam sa te scol. Am profitat de clipa asta de distractie ca sa observ pe Kalkreuth. Trebuiam asadar sa ma execut. Acolo l-am zarit pe agent. Fii linistit. Domnul Jean mi-a tradus acest crimpei de conversatie. Individul acesta n-a cautat decit sa ne pricinuiasca neplac eri. drace ! nu prea imi plac vizitatorii acestia. facu un gest care.Da.VII A doua zi. nu m-am trezit decit foarte tirziu. ceea ce-mi convenea. De ce n-ai vrea sa ma insotesti. Natalis. am intilnit pe sora mea. nasul tur tit. continua sa rasfoiasca niste hirtii intinse pe masa. Trebuie sa te feresti de el. Cineva ? Da. imbracat intr-o tunica cu brandenburguri. se va prezenta. in sfirsit. fruntea brazdata de cute. domnule Jean. voia sa fie nespus de gratios. S e numeste Kalkreuth. Foarte bine. ce vrei. Nu era departe si am ajuns aproape num aidecit. si m-a introdus imediat in biroul directorului polit iei. Natalis. o figura de betivan. Da. fo arte osos. Ei si ?. deoarece rinji sinistru. Apoi ca sa ma invite sa stau pe un scaun. M-am imbracat repede ca sa-mi fac lectia. eram obosit.. cu picioare le strimbe. in afara de asta avea o gura uriasa. In acelasi timp. imi zise el. Pe cind coboram ultimele trepte ale scarii. un barbat pocit. Aveti aici un calator care a sosit ieri la Belzingen. Nu era macar o invitatie c i un ordin. Dar nu uita. ne ocupam prea mult de Franta. Natalis. ca sa stie ca sint militar ! am raspuns. e de abia sapte. . Nu. Nu cred sa stie. Trebuia sa fi fost cel pu tin sapte. Fus . Ce o fi vrind cu min e ? insasi sora mea nu prea parea linistita.

ca sa-mi pot da timp de gindit. Trebuie sa te pazesti. Kalkreuth. Kalkreuth isi relua intrebarile. Si pe unde ai luat-o ? Pe drumul cel mai scurt si care. ex-plica-te. m-am prefacut ca nu prea il inteleg. Cu ce ocazie ? Ca sa vad pe sora mea Irma Delpierre pe care n-am mai vazut-o de vreo treispreze ce ani. Nu-mi inchipui ca in Prusia strainii n-au voi e sa calatoreasca. Dar. Cumpar lucruri de la tara pe oare le revind apoi. fiindca am facut un ocol. pentru ce toate intrebarile astea ? Domnule Delpierre. in definitiv. Am avut chiar grija sa-1 fac sa repete fiec are fraza. relua. finidca numai prezenta lui inspira neincrederea. Ai putea sa-mi spui la ce punct ai trecut granita franceza ? La Tournay. E foarte simplu. Ai facut atunci un inconjur foarte mare ? ' De ce ? Pentru ca ai ajuns la Belzingen pe drumul Turingiei. cred ca n-ai de. in acelasi timp. negustor dar negustor de ce. Am trecut frontiera olandeza. Poate ca nu au voie ! Kalkreuth spunand acestea ma fixa prelung. Negustor. Luxemburgul.. e adevarat. Si ai venit la Belzingen ? Da. Am inteles acum ca politistul aflase ceeace voia voia sa stie. in Prusia avem obiceiul s a interogam pe strainii care vin sa ne viziteze. Dupa ce sfirsi de morfolit hirtiile. Fara indoiala ca raspunsurile mele ii pareau prea hota-rite. Si el ma intreba : Cite zile ai facut ca sa vii' din Franta in Prusia ? Noua zile. raspunse Kalkreuth pe un ton aspru. Westfalia. Recomandatia aceasta era de prisos. Baga de seama. Voi relua drumul pe care am venit.esem prevenit ca trebuie sa ma feresc de el. i-am zis atunci. pe un ton blind. Sint negustor de orice. francez... intent ioneaza sa-ti joace o festa. Si cam cind crezi ca vei pleca? Atunci cind voi crede de cuviinta. Trebuia deci sa fiu prevazator. Nu mai incapea indoiala ca am fost sp . De ce ciudat ? Pentru ca ai fost semnalat ca ai urmat drumul care trece pe la Zerbst. Dupa o pauza. Si ce meserie ai ? Negustor. mi-arn zis. strabatind Brabantul. convorbirea avuta intre noi : Cum te cheama ? Natalis Delpierre. Sora d-tale nu e franceza care e in serviciul familiei Keller ? Exact. Kalkreuth isi inalta privirile si mi se adresa intr-o frantuzeasca foarte curata. Va sa zica. e si cel mai bun. Iata. As putea sti exact pe unde ai trecut ? Domnule. Dar supararea lui nu dai nui prea mult. Da. E ciudat.. Urma o mica pauza. Saxa. E o formalitate politieneasca. Esti francez ? Da. Germania nu are alt scop ? Nu.. Si cind vei pleca ?..gind sa te sustragi ? Fie. de la care. calatoria d-tale in. Omul acesta pare destul de viclean si cred ca. O sa faci foarte bine.

am facut stinga imprejur cu un gest militaresc care nu cred sa fi scapat din vedere politistului. domnule Delpierre ! zise el. ca nu sint spion. Nu trebuie mai mult. Altminteri ce ? Vom fi nevoiti sa avem grija de persoana d-tale pentru un timp anumit. altminteri. foarte buni. Am stat deci. Ei bine. si dnd vezi. Erau unele cari imi p ricinuiau multa bataie de cap.. te-as sfatui sa nu prea te slujesti de ei. si n-ai terminat inca cu politia prusaca. invatasem vocalele si ma munceam acum cu consoanele. domnule. Kalkreuth relua : Atunci n-ai intilnit pe germani la Thionville? Nu. internind u-te undeva. Te voi supravegh ea. putea constata progresele pe care le fa ceam. Si pentru a doua oara iti repet si eu ca asta e'«si dorinta mea. Dupa ce rosti amenintarea aceasta Kalkreuth imi facu semn ca pot sa plec. Nu ma mira de loc. In curind am reusit sa impreun literele ca sa al . Ce.ionat si dupa toate probabilitatile. Dar ce stii de miscarea trupelor franceze ingramadite la granita ? Nu stiu nimic.in garda. Ma tem ca viitorul. De ce ? Momentul nu e prielnic strainilor ca sa calatoreasca in Germania. in special ultimele. de catre hangiul de la Ecktvende. multe neplaceri. vezi. Germania si Franta sint in stare de razboi ? Nu inca. Da. Se stie c a omul acesta ma vazuse sosind in vreme ce sora mea ma astepta in fata hanului. o sa-ti rezerve atit d-tale cit si noua. Tinarul meu profesor. am inteles limpede. Eram prevenit acum ca sint pu s sub urmarire.. in imprejurarile de fata.. De ce ? Pentru ca atunic cind privesti. VIII In rastimpul acesta imi petreceam zilele in chipul cel mai placut. Dar mi se pare. Dupa aceea m-am intors acasa la doamna Keller. Neavind de loc intentia sa ramin in biroul lui. Domnul Jean ma astepta. O doresc pentru d-ta. I-am povestit amanuntit tot ceea ce s-a petrecut int re mine si domnul Kalkreuth. in definitiv. In schimb dumneavoastra vreti sa aflati ce se petrece la vecini! Eu nu sint spio n. Esti francez si ai si vizitat o casa franceza aceea a domnului de Lauranay. De dat a asta nu-mi mai intinse mina si-mi arata pumnul.. mergea incet dar ceea ce prindeam nu mai uitam. pentru ca sa fii suspect. in sfirsit. mai ales cind sint francezi si noua nu prea ne plac strainii care vor sa afle ce se petrece la noi. De data asta figura lui Kalkreuth se schimba si el relua cu o voce poruncitoare : Baga de seama. te simti ispitit sa povestest i si altora ceea ce ai vazut ! Pentru a doua oara iti repet. politistul voia sa ma incurce cu intrebarile c a sa afle stiri din Franta. domnul meu. domnule Delpierre ca d-ta ai ochi buni. n-aveam voie sa vin la Belzingen ? Ba da. neomitind amenintarile acestuia din urma. raspunse Kalkseuth pe un ton amenintator. lucrind s i facind plimbari. Si nu stii nimic de generalul Dumouriez ? Nu-1 cunosc. Esti gazduit la familia Keller care a pastrat legaturi cu Franta. raspunse el.

era sigur. Cordelierii ii sprijineau. Mi-am inchipuit deci. Nota asta produse o vilva nespusa in toata tara. regele Ludovic al XVI-lea notificase acceptarea aceasta put erilor straine. si Luckner. de vreme ce Leopold de Austria se pregatea sa le vin a in ajutor ? Aceasta era starea de lucruri in 91. care fu chemat in graba ca sa-si puna geniul militar si politic in serviciul tarii. Iata acum situatia din 92. Austria si Prusia protestara atunci spunind ca intentiil e lor erau amicale. Lafayette al armatei din centru. la Metz. ne mai primind nici un ordin sa ma prez int la biroul lui. formau cadre si nu mai conteneau cu indemnurile la razb oi. in anul 90. e drept. Dupa cum isi poate inchipui oricine. comanda armatei din Alsacia. pe un cal foa rte frumos. Doamna Keller inlocuise pe fiul ei si imi dadea ea insasi lectii cu o rabdare demna de admirat. Nu mai stiam nimic despre Kalkreuth. dupa sfatul Irmei. . ele nici nu se gindeau la asa ceva. comandam entul armatei de la Nord. nu avu prile jul sa se intilneasca cu ofiterul prusac. intr-adevar aveam si de ce din pri fara sa fac vreo apreciere asupra lor. Toti se intrebau nedumeriti ce va face succesorul lui? Va fi partizan al pacii? Nu. Iacobinii avind pe Robespierre in frunte se rostisera pe fata imp otriva razboiului. inchipui minia lui. in total vreo doua sute de mii de oameni bine inarm ati. Datorita felului acesta de a se pur ta al ofiterului se impunea deci grabirea casatoriei. Si atunci s-au organizat trei a rmate la est in asa fel incit sa-si poata da mina. ca voi s capa numai cu amenintarea politistului si ca el nu ma va aresta sau expulza vreo data din tara. De altminteri. Mayenta si alti principi ai imperiului sa imprastie aceste ingramadiri de l a frontiera. de ce ar fi renuntat la planurile lor si ar fi dat as cultare somatiilor regelui. El primi si alcatui numaidecit un pian de lupta : razboi ofensiv si defensiv totodata. Anglia. In 91. Cu el. prin glasurile lui Louret si Brissot. in schimb acesta trecu in mai multe ri nduri prin fata casei domnului Lauranay. cel putin acum data procesul ui? Se temea insa ca judecata va fi din nou aminata. fostul meu general se duse sa ia in Flandra. ca lucrurile nu vor ter giversa. Desi regele le daduse ordinul sa se intoarca in Franta. Atunci aparu Dumouriez. In timpul lipsei domnului Jean. fiindca domnisoara Mar tha nu parasise decit o singura data casa ca sa mearga la biserica. m-am apucat sa observ ati tudinea locotenentului Frantz von Grawert. Se intreba cum va fi primit si daca se va fixa. Trupele ei nu amenintau granita franceza si ea repeta necontenit ca un razboi ar pricinui un mare rau Europei. Cu toate astea sint sigur ca eram spionati si in special eu. temindu-se de o dictatura militara . Dar cine se putea increde in vorbele lor ? Emigratii in schimb. emigrantii nu-si int rerupeau pregatirile. cind pe jos. calatoria va fi fixata de indata ce tinarul Keller se va inapoia la Belzingen. Dupa o saptamina de la sosirea mea. Emigrantii francezi s-au refugiat la Coblentz. d in pricina relatiilor incordate dintre Franta si Germania. Franta nu putea admite o asemenea situa tie care depasea orice margine. dupa ce ac ceptase constitutia.catuiesc cuvinte. nu ma pricep de fel. desi felul meu de viata nu dadea nimic de banuit. In rastimpul acesta Leopold de Austria muri. Dimpotriva Girondinii. cind calare. Dar fiindca poarta era inchisa vesnic si tot astfel usile s i ferestrele. fiindca la Viena aparu o no ta care cerea restabilirea monarhiei pe bazele declaratiei regale din 89. in r astimpul acesta invatam de zor. Cit despre emigranti. Domnul Keller ardea de nerabdare sa vada procesul terminat. Domnul Jean imi spunea ca aveam dispozitii la invatatura. Nu trebuia sa se intoarca decit la 21. Domnul Jean plecase la 18 iunie. cereau razboiul c u orice pret ca sa sileasca astfel pe rege sa-si dezvaluie intentiile.. Cu toate ca adunarea legislativa somase pe electorii din F rères. In Franta. Ramase asadar ho-tarit ca orice s-ar intimpla. cina evenimentelor pe care le voi expune caci marturisesc cinstit cind e vorba de politica. Pina atunci insa Germania nu se miscase de loc. Contele de Rochambeau. va puteti. domnul Jean trebui sa plece la Berlin pe ntru procesul lui.. Va puteti inchipui si d-voastra cu cita nerabdare il asteptam pe domnul Jean. Si chiar de aceea domnul Jean voia sa se duca pentru ultima data la Berlin.

pozitia unui francez era mai mult decit dificila. Daca ar fi fost nevoit sa paraseasca Germania. fiindca asa cel putin am fi scapat de ei. Cit despre mine. a produs o emotie de. Era usor de prevazut ca evenimentele se vor schimba. macelarira pe ofiterii Dillon si Berthois . intr -adevar. n-as fi vrut pentru nimic in lume s-o parasesc. Soldati i dupa ce strigara ca au fost tradati. un g eneral care se bucura de o oarecare celebritate in Germania. aproape de frontiera ? Fireste. caci in cazul cind doamna Keller imi da lectii. Dar puteam eu oare sa uit ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie si. Nici situatia domnului de L auranay nu era mai buna. in orele dc recreatie. astfel c a tinarul locotenent se plimba ca si mai inainte pe strada si in special in fata casei domnului de Lauranay. cite neplaceri nu l-ar fi asteptat pe el si pe ne poata lui ? Si casatoria care nu se celebrase inca ! Putea ea oare sa aiba loc l a Belzingen ? intr-adevar situatia era foarte incurcata. deoarece nu stiam ce hotarire sa i au. Spun. Aflind dezastrul acesta. in special uh-lani. mai inainte ca sa fi parasit Charleville. In sfirsit. de aici i ncolo era de prevazut ca-si va schirnba atitudinea. nici pe sora mea. Din nefericire. in conditiunile actuale. Isi poate inchipui oricine ingrijorarea noastra. Eram intr-un concediu in regul a. ca frati i mei de arme se aflau in garnizoana la Charleville. nevoind sa mihnesc nici pe doamna Keller. sa strab ata o tara care era in razboi. va lua comanda aces tor ostasi batrini ai lui Frederic cel mare. De aceeasi parere era si sora mea in ceea ce privea situatia ei. e drept. Stirea aceast a era destul de grava. Totusi pastram ascunsa in suflet ingrijorar ea care ma napadise. Stirea aceasta mai inainte chiar de a fi fost confirmata. si intr-o tara care nu si-a intrerupt inca relatiile cu Franta. pozitia mea dadea de gindit. Biron cuprinse Quievrain si se spera chiar xa nimic nu va opri avintul trupe lor franceze. Se vorbea chiar de optzeci d e mii de oameni care inaintau spre Coblentz. daca s-ar fi petrecut o ciocnire cu soldatii lui Francisc ele Austr ia sau ai lui Frederic Wilhelm de Prusia. De in data ce auzeam goarnele. cind deodata la Mons. desi Kalkreuth imi spuse se sa inchid ochii ca sa nu vad nimic. bineinteles daca eram liber. Incepeam deci sa fiu ingrijorat. La 13 iunie Dumouriez a fost numit ministru de razboi.. Ma simteam in afara de asta foarte incurcat. vremea fiind foarte calduroasa. regimentul meu ar fi fost in primele r induri si mi-ar fi parut foarte rau sa nu iau parte la lupta. regimentul pe care il comanda tatal lui Frantz nu primi nici un ordin de plecare. De altfel deplasarile de trupe continuau mereu. Am aflat numirea lui la Belzingen. o panica modifica cu totul situatia.Ludovic al XVl-lea trebui sa propuna adunarii nationale sa declare razboi lui F rancisc I. Fire ste ca nu ar fi consimtit niciodata sa se desparta de buna voie de doamna Keller . As fi dat mult sa vad pe colonelul von Grawert plecind la granita impreuna c u fiul lui. In sfirsit daca toata miscarea asta ma interesa in calitatea mea de soldat s . Dar cine ii spunea ca nu se vor lua masuri impotriva strainilor ? Si daca poli tistul Kalkreuth m-ar soma sa parasesc Belzingen in douazeci si patru de ore ? . regele Ungariei si al Boemiei. Era o larma co ntinua.. plecam repede de acas a. Astfel stateau lucrurile la sfirsitul lui Aprilie. ieseam in oras. Dupa cum se vede. Numai. In rastimpul acesta zilnic treceau prin oras trupe de infanterie si cavaleri e. Lafayette crezu cu cale sa~si opreasca inaintarea l a Giret. urmaream trupele pina in piata unde le contemplam. daca eram liber. Propunerea fu primita si se hotari ca Ungaria sa fie atacata mai in-tii in posesiunile ei din Belgia. In acelasi timp la Belzingen se raspindi zvonul ca ducele de Brunswick. intre timp trupele faceau dese opriri in piata mare a orasului unde beau diferite bauturi. nedescris. si tot asa convoaie nesfirsite cu munitii. daca Prusia pastrase pina atunci o neutralitate desa-virsita. Germania nu declarase pina atunci razboi Frantei. Fireste ca nu puteam sta locului si ma duceam si eu in piata. indiferent de neplacerea pe care asi fi pricinuit-o domnului Kalkreuth si agentilor lui. inainte ca domnul Jean sa se fi intors de la Berlin.

Si de ce ar refuza dinsul sa plece ? Cine il retine in Prusia ? Afacerile ? Le v a putea rindui si mai tirziu. in privinta celorlalte evenimente insa domnul Jean avea impresia. IX A doua zi si in zilele urmatoare. Simt ca voi muri de durere Natalis. Nu mai incapea indoiala ca situatia mea la Belzingen devenea din zi in zi ma i rea. nu va tr ebui sa astepte luni de zile pina sa se dea sentinta ? Ai dreptate.. ceea ce este foarte posibil. La 21 iunie. 22 si 23.. mai ales e ca domnul Jean nu s-a casatorit i nca cu domnisoara. De altfel. Zadarnic. Si atu nci cit de grea le va fi despartirea ! Dimpotriva. Dinsa ar vorbi la rindui ei cu domnul Jean si s-ar grabi astfel casatoria. toat e astea ii pricinuiau o mihnire adinca. casatoria trebuie sa se faca neintarziat. Si apoi un barbat. se vor ivi mai tirziu. Nu se putea pr evede cind si cum se va sfirsi. situatia e grozava. Dealtfel domnisoar a Martha nu se va opune de loc.. Daca fra ncezii vor fi expulzati din Germania. ca in curind. dupa stiri. ce garan tie pentru dinsa ! Gindeste-te numai Irma. Oare n-am putea s-o convingem pe d oamna Keller sa paraseasca orasul mai ales acum cind nu are nici un motiv de a m ai tine la tinutul. acesta ? Gasesc chiar ca ar face bine sa ia hotarirea asta. Cine stie ce piedici. Dupa cu m ne temusem calatoria fusese de prisos ! Procesul era stationar. spera sa raraina toata viata. sa-si spuna ca nu le va mai reve dea poate niciodata. Procesul ? Oare in imprejurarile de fata. Prusia va declara razboi Frantei. Natalis. raspunse Irma. Trebuie sa ia neintirziat o hotarire si sa nu mai astepte. A sta in Germania in conditiile acestea era un adevarat pericol de care trebuia sa scapi cu orice pret. ceea ce ma ingrijoreaza. Sa paraseasca familia asta cumsecade ! Niciodata nu-si inchipuise ca viitorul ii va harazi o asemenea nenorocire. Martha. biata mea sora voia sa -si ascunda ingrijorarea. Soart a trebuia sa se hotarasca peste opt zile. unde asteptau emigrantii. Ce s-ar face ?. Prusia care se aliase cu Austria nu-si mai ascundea intentia de a porni impotriva Frantei. domnul de Lau ranay si nepoata lui vor fi nevoiti sa plece in douazeci si patru de ore. i-am raspuns.. In zilele de 21. domnul Jean se intoarse din calatoria lui de la Berlin. va ramine cu dinsa. nu era mai putin adevarat ca-mi dadeam foarte bine seama ca nu era de glumit si ca ostilitatile vor incepe in curind. strabatind Germania impresurata de trupe. totusi doamna Keller nu va consimti niciodata sa plece fara domnul Jean. claca se face casatoria. as sta de vorba in privinta asta cu doamna Keller. Ai dreptate Natalis. Masa aceasta de soldati se indrepta spre Coblentz.i de francez. spunea ea mereu. Irma. Sa paraseasca aceste fapturi iu bite. altminteri totul va fi In zadar. in cazul ca evenimentele ar fi luat o intorsatura rea. Irma. mai inainte ca lucrurile sa devina ireparabile. m-am dus cu domnul Jean. Evident ca nici aceea a familiei Lauranay sau a surorii mele nu era mai b una in cazul ca se declara razboiul. Te inteleg. . s-o vezi nevoita sa plece singura cu bunicul ei batrin. imi. ar fi prudent. In locul tau. Vorbeam adesea de situatia noastra cu Irma. Natalis si. Da. au trecut d in nou diferite trupe la Belzingen si chiar statul major al unui general pe care am aflat mai tirziu ca era contele Kaunitz. dar trebuie sa incercam tot ce ne va sta in putinta ca sa scapam cu bine. sau daca va fi nevoit sa ramina la Belzingen. linga care. Teama de a fi despartita de doamna Keller o framinta i n fiece clipa. Fireste ca nu se va opune. un barbat ca domnul Jean. Da. sau domnul Jean va pleca cu sotia lui in Franta. in orice caz era o situatie din cele mai neplacu te.

un eveniment urma sa hotarasca Prusia si Austria sa grabeasca i nvazia. Casatoria trebuie facuta cit mai curind. Diferiti curieri si stafete treceau prin goana mare in oras. cu g reu isi poate inchipui cineva rasunetul pe care. Stirile acestea se propagasera in dimineata zilei de 23 provocind o agitatie nespusa. scapa impreuna cu sotia. intervina.. fiin dca ma tem de razboi. E o nenorocire ca regimentul lui se afla inca la Belzi ngen. si se adusesera chiar tunuri. Toti o simteau. organizindu-se imediat apararea. nu sint de loc linistit. graba aceasta era perfect justificata si poate chiar era prea tirziu. Vorbeste asa dar cu doamna Keller. nu s-au inselat. bineinteles intentionat. Da. In definitiv. de agentii celor doua puteri c oalizate. asa ca nu trebuie sa va surprinda ca ecou l a patruns pina in coltisorul acesta al Prusiei unde ne aflam noi. foarte simple pe vremea aceea. La Cob lentz in special. daca nu spuneam nimic era ca sa nu mai adaug alte nepla ceri la acelea care framintau cele doua familii. dupa ce defilase in fata ca merei. Pe de alta parte se spunea ca imperialistii bine organizati amenintau granita. As fi voit ca numai dupa plecarea lui sa se fi celebrat cununia domnului J ean. Multimea era fo arte agitata. Cele citeva zile care ne mai desparteau de celebrarea casatoriei erau de ajuns pentru indeplinirea formalitat ilor. intem nitat si apoi ghilotinat. Intr-adevar. la zece august. 1-a avut in strainatate. Ludovic al XVI-lea a fost gonit de la Tuileries. Unul din martori eram si e . Dar cit tim p ? Cei mai optimisti nu-i mai dadeau doua luni de domnie dupa amenintarile si i nsultele acestea ! Se stie ca acestia. Comisia Adunarii hota ri ca natiunea intreaga sa ia armele si sa actioneze de la sine. Din ne fericire era adevarat. Lucrurile acestea pricinuira atit familiei Keller cit si familiei Lauranay o ing rijorare adinca si pe drept. o declaratie facuta de corpui legislativ : Patria este in pericol !"..Dar pe locotenentul acela il mai intilnesti ? ma intreba sora mea. Nici eu nu sint linistita Natalis. de aceea s-au luat masuri energice spre a intimpi na orice neplacere. Asadar la 20 iunie. Irma. cu sora si cu cei doi copii ai sai. trebuia celebrata Iara intirziere. de vreme ce peste sase s aptamani. Chiar azi voi vorbi. multimea condusa de Santere. Patriotii facind raspunzato ri pe suveranii detronati de invazia care ameninta Franta. Domnul Jean nu e omul care sa ierte si atunci. s-ar fi iscat un razboi grozav Asa se credea si la Paris. Casatoria trebuia oficiata la catedrala in fata matorilor alesi de familiile Keller si Lauranay. in sfirsit. se napustise la Tuileries invaclind palatul lui Ludovic al XVI-lea. sa nu faca vreo pozna. la 20 iunie si care a fost imediat comunicat. aproape zilnic. pozitia mea era din ce in ce mai g rea. Era vorba de atentatul care s-a savirsit la Paris.. Si pentru cuvintul acesta ce credeti ca a trebuit ? O formula solemna.. Necontenit se schimbau ordine intre tr upele care inaintau spre vest si cele care veneau din rasaritul Germaniei. si. in toata tara era o framintare obsteasca. De vreme ce casatoria era hotarita . fara ca guvernu l sa mai. zarva a fost uriasa. nu mai era timp de pierdut. Ma tem ca Frantz cie-ndata ce va afla ca domnisoara Martha s-a casatorit. De comun acord a fost aleasa data de 29 iunie. Dar cu ce pret? De abia dupa ce consimtise sa puna o boneta rosie in cap !. Iata ceea ce am aflat dupa citeva zile de la intoarcerea domnului Jean. Fireste ca partizanii si constitutionalistii considerau actul acesta ca o cr ima. in fiecare ora se putea afla ca Prusia a raspuns Frantei prin-tr-o dec laratie de razboi. Ai dreptate. Si daca emig rantii s-ar fi rasculat ajutati de imperialisti. Daca atentatul acesta a produs multa vilva la Paris si in toata Franta. Totusi regele ramase rege. Da. Porti le fusesera darimate cu topoarele. Cit despre mine. I se mai acorda inca anumite omagii. in schimb regele prin singele lui rece si mai ales datorita curaju lui sau.

A fost o lovitura naprasnica. Nunta trebuia sa fie foarte simpla. Razboiul fusese asa dar declarat Frantei. in schimb situatia asta in care ma af lam. nu trebuia sa ma impiedice de la datorie. care o aflase si ea de la servitoarea doamnei Keller. De altfel iata ce mi-a spus sora mea : De indata ce aflase ca domnisoara de Lauranay se va marita cu domnul Keller. Totusi. si eu. Germanii sint aspri si nu cunosc indurarea. imi era nespus de penibila. se interesau de pregatirile c elor doua familii. In cele din urma am izbutit sa-1 fac pe domnul Jean sa inteleaga ca demersul lui pripit. Faptul ca eram in concediu si ca mai aveam inca sase saptamini de libertat e. asa ca trebuiam sa fiu la postul de onoare. fara serbari. Citiva ofiteri din regimentul lui Frantz discutara in piata despre casatoria domnului Jean. Regimentul Royal-Picardie se afla l a Charleville. Cit despre pregatiri ele nu cereau cine stie cit timp. Dar sa anticipam si sa ne lasam in voia Providentei. foarte miniat a spus camarazilor lui ca. o ! vecinii de provincie. risca sa-i compromita cu desavirsire casatoria. a caror prezenta era de neaparata trebuinta. Nu mai aveam de asteptat decit p atru zile ale caror ceasuri si minute le numaram cu infrigurare. de unde s i curiozitatea lor. Fa ra indoiala ca agentii lui se interesau de toate gesturile noastre.u. N-as fi putut vedea fara ingrijorare pe Irma. cu toate precautiunile luate. prin orice mijloc in sfirsit si sa ma duc la regimentul meu. putea sa se preteze usor la cine stie ce scandal care ar fi putut isca neplaceri ce trebuiau evitate cu orice pret. plecarea din Belzingen. ma aflam in tara inami ca. domnul Jean voia sa se duca numai decit la locotenentul Frantz spre a-i cere socoteala. Prusia declarase razboi Frantei. Dar ceea ce era mai regretabil e ca stirea casatoriei ajunsese la urechile l ocotenentului von Grawert. Aveau impresia ca se punea la cale ceva neobisnuit. servitoarea auzise discutia pe care a repetat-o Irmei. Trebuia sa ia parte la primele lupte. francez. dar n-a fost singura. desi era indoielnic ca un ofiter sa dea socoteala unui simplu burghez. Odata casatoria celebrata se va hotari si chestiunea cea mare. locotenentul Frantz fie de ciuda. fiindca dupa declararea razboiului au urmat alte lovituri si mai grozave inca. fie in public. pe domnisoara Martha si pe bun icul ei aventurin-du-se pe drumurile Germaniei in clipa cind tara aceasta era na . Daca prusacii ignorau ca eram militar. Foarte indignat. Pe de alta parte casatoria trebuia celebrata repede fiindca dintr-o clipa in tr-alta se puteau ivi tot felul de piedici. ca nu va mai da atentie sp uselor ofiterului oricare ar fi ele si ca se va ocupa excesiv de pregatirile cas atoriei. mai ales atunci cind se dezlantuiesc patimile. De abia am reusit sa-1 lin istesc. Probabil ca vecinii. Din intimplare. In timp ce se petreceau toate astea. fie dintr-un sentiment j osnic de razbunare. Datoria imi comanda sa parasesc Belzingen. Kalkreuth ne supraveghea de aproape. Vestea aceasta rea mi-a comunicat-o sora mea Irma. Stirea grozava sosi pe la ora noua seara. casatoria sa ramina un secret pentru toti. Dar ce se vor face sora mea. Ziua de 25 iunie se petrecu fara incidente. altminteri Kelkreuth s-ar fi ocupat repede de noi. in zilele acestea tulburi trebuia sa eviti cu orice pret sa atragi atentia. loc otenentul von Grawert. fie in taina. Ce onoare pentru un sergent major ! S-a mai hotarit de asemenea ca celebrarea casatoriei sa se faca in mare tain a si in afara de martori. In afara de asta. domnul de Laura-nay si domnisoara Martha ? Nati onalitatea lor nu le va pricinui oare cele mai mari incurcaturi . cum spune la noi preotul din amvon. Speram ca domnul Jean nu va afla spusele lo-cotenetului. sub nici un moti v nu se va face casatoria pe care el de altminteri va sti s-o impiedice. Din nefericire s-a intimplat tocmai contrariul. Dar furtuna era de asupra capetelor noastre si ea izbucni chiar in seara ace lei zile. la citeva leghii numai de frontiera franceza. se vede ca secretul n-a fost pastrat c um se cuvine. Domnul Keller imi fagadui ca nu va intreprinde nimic. avindu-se in vedere imprejurarile.

La 26 si 27 iunie nu s-a petrecut nimic deosebit in afara de manevrele trupe lor.. acum cind se declarase razboiul intre cele doua state ?. se abtinea de a se plinge. Intrebarea era insa daca doamna Keller si fiul ei vor accepta planul acesta. domnisoara de Lauranay se scula deodata in picioare si se apropie de domnul Jean care statea retras intr-un ungher al salon ului. in mai multe rin-duri am intalnit pe agentul lui Kalkreu th. in fata noastra nu spunea nimic si era foarte rezervat. Observam ca devenea pe zi ce trece tot mai trist. E drept ca aceste trei zile de asteptare imi parea u lungi ca trei veacuri. Doamna Keller nu era oare franceza de origine si tot astfel domnul Jean nu era si el pe jumatate francez prin mama lui ? Nu se pu tea teme de o primire rea din partea cealalta a Rinului. buzele lui se inchideau numa idecit.. deoarece voia. de ia izbucnirea razboiului. Cit despre domnul Jean c u toate ca suferea mult. Nu era decit un singur lucru de facut . Vorbeste Jean. Cu totii se puteau bizui pe devotamentul meu Daca domnul Jean ar fi mers cu noi aveam im presia ca totul se va sfirsi cu bine. nimeni nu vorbea de ca. cu atit mai mult cu cit spionajul acesta se exercita in special asupra me a. spunea el. dupa cum am observat. Eram la 26 iunie si cununia urma sa se oficieze l a 29.padita de trupe. Supravegherea aceasta ma nelin istea. care imi parea foarte simplu.. De as trai o suta de ani. Ma privea cu.. casatoria asta intre un german si o franceza. Simteam ca o greutate care te copleseai. . in fond. In salon. Domnul Jean inalta capul. eram cu totii adunati in salonul domnului de Laurana y. si anume ca toti sa plece odata cu m ine. era oare cu putinta. Din ziua aceea nu mai aveam nici un motiv sa stam in Prusia si a doua zi a veam tot interesul sa plecam. daca nu mi-ar fi fost teama sa complic lucrurile. Am observat insa ca politia supraveghea cu mai multa activitate oa de obice i. Domnul Jean statea in picioare in fata domnisoarei de Lauranay. fiindca i mi dadeam seama cit era de grava. O! Martha!. dar casatoria aceasta. Pe cind vorbeam astfel in salon. sentimentul acela pe care il simteam cu toti i.. Parerea mea era asa dar sa nu ne mai aminam plecarea. pe care o doream cu totii din adincul sufletului. Intr-adevar nu indrazneam sa reflectez prea mult la situatia asta. Jean Keller trebuia sa se cunune a doua zi la cate drala cu domnisoara Martha. A ! de ce oare domnul Jean nu era inca insurat cu domni soara Martha ! Da. Intr-adevar declararea razboiului accentuase si mai mult inca deosebirea de rasa dintre francezi si germani. La un moment dat ii lua mina si dupa o clipa de sfortare : . daca nu s -ar fi produs vreo schimbare. Ce este ? il intreba ea cu o voce a carei emotie se silea in zadar s-o ascunda. exclama domnul Jean pe un ton care m-a impresionat adinc. Familia Keller era de asemenea foarte nelinistita.un aer atit de obraznic incit i-as fi cirpit bucuros o palma. Ci nd se afla in prezenta domnului de Lauranay parea obsedat de un gind pe care nu voia sa-1 spuna si cind credeai ca se va destainui. vorbeste. sa ne faca o comuni care ce nu putea fi animata. Si totusi.. Parca pl utea un sentiment foarte penibil. nu voi uita niciodata amanuntele acestei scene dur eroase. sa profite imediat si fara intirziere de inapoierea mea in Franta. Simtea ca a fost priceput mai inainte chiar de a f i vorbit. am vorbit tot felul de lucruri. in prezent cele doua familii evitau sa vorbeas ca de razboi.. casa doamnei Keller. Care va fi sfirsitul ? Nu puteam banui macar cursul pe care il vor lua evenimentele care nu depindeau d e noi. Era vadit ca domnisoara Martha varsa multe lacrimi. oricita durere mi-ar pricinui spusele tal e. relua Martha. dar conversatia lincezea. La 28 iunie spre seara. am inteles ca domnul Jean simtea mai b ine ca oricine deosebirea aceasta. Domnul Jean ne rugase sa venim. Desi eram in ajunul casatoriei.

Pru sia si in sfirsit... Nu mai am dreptul. Domnisoara Martha se duse linga el si ii spuse pe un ton duios. Se silea ins a din rasputeri ca sa nu iz-bucneasnca in plins. ceea ce faptuieste fiul meu il face si mai demn de tine ! Da. Nu am decit un cuvint sa-ti spun. cind te aud vorbind astfel mi se Mnge inima ca nu pot sa-ti raspund : Da.. Si intr-adevar. vor porni impotriva Frante i. Jean. atita timp cit razboiul nu era declarat intre Germania si Frant a. Atunci te voi regasi. In schimb daca nu se celebrase cununia in fata oamenilor de vreme ce imprejurari le actuale o facusera eu neputinta.. In afara de asta iata ce se mai hotarise inca.. se clatina si era gata sa se pr abuseasca. raspunse el.. Martha si voi putea deve ni sotul tau.. relua domnul Jean.... raspunse Domnisoara Martha. Azi tarile noastre sint in razboi si nu mai indraznesc sa te smulg din tara ta st sa-ti rapesc cetatenia franceza. imi dau seama. Jean.. Sarmanul Jean !. Razboiul ac esta odios se va termina odata. Miine vei fi sotia mea si nimic nu ne va mai putea desparti !. Se vedea cit de colo ca era gata sa izbucneasca in plins. mama ta e si mama mea. Aceea din neamul carora fac parte. Germania a carei declaratie de razboi pricinuia atita rau fra ncezilor. m ai tirziu.. zise ea.Martha.. As avea remuscari toata viata. in seara aceea a ramas stabilit ca sa parasim Belzingen.. Mama... Acum nu mai trebuiau hotarite clecit ultimele pregatiri pentru plecare. ca nu ne putem casatori. raspunse domnisoara Martha. nu indraznea sa se uite la fiul ei. intre noi exista acum o prapastie.. si nu am dreptul sa fac din tine o germana. Dar jur pe ce am mai scump ca daca nu voi fi a ta nu voi fi a nimanui. Domnul si domnisoara de Laura . cel putin era savirsita inaintea lui Dumneze u. nu se vor schimba niciodata..... Si cine stie daca in curind nu voi fi si eu nevoit sa ma inrolez in armata germana. Jean... Si nefericitul care se ridicase de pe scaun. Jean.. Domnul de Lauranay isi ascunsese fruntea in miini in vreme ce Irma plingea c u hohote. niciodata ! Doamna Keller cu un gest spontan imbratisa pe domnisoara Martha stringind-o cu putere la piept. .. intelegi asa dar. nu in tara asta in care n-as mai vrea sa stau..... Nu putu termina fraza din pricina suspinelor care il inabuseau.... Dar nu.. Vorbeste. atit putu el sa ingine. fiindca nu se cuvine ca un barb at sa plinga. o dusmana a.. si te voi iubi vesnic ! Martha ! exclama domnul Jean. de abia daca putea vorbi. Vai.. Martha.. Nu va fi mai tirziu ! exclama domnul Jean. zise domnisoara de Lauranay. Doamna Keller rosti cu atita caldura fraza asta incit domnul Jean se duse si o imbratisa. Martha. zise el. Martha. ceea ce pare cu neputinta azi.. ci in Franta. care cazuse la picioarele ei. mama. Oricind ma vei regasi asa cum sint acu m ! inteleg sentimentul care te face sa te comporti astfel. fiica mea adevarata. singele fran cez care curge in venele tale. Doamna Keller nemiscata in fotoliul ei.. ne v om revedea... Vei deveni fiica mea.. Te iubesc.. Impotriva acestei tari pe care o iubesc din tot sufletul. atita timp cit mai am put ere sa te ascult!.. Doamna Keller isi desfacu bratele si amindoi o sarutara prelung. va fi iritotdeauna singe.. si eu te mbese Orice s-ar intimpla. cum sufar.... vorbeste. intre noi. fara sa am remuscari. sentimente le pe care le nutresc pentru tine. mi-e cu neputinta sa ma cunun cu tine. De altfel era sigur ca procesul Ya fi din nou aromat la o data pe care domnul Jean nu mai put ea s-o astepte. Da. miine ne vom cununa la bis erica !. zise domnul de Lauranay. puteam sa ma gindesc la casatoria noastra. Da domnule de Lauranay. Jean... cu ochii plecati. relua el dupa o pauza... Chestiunea procesului nu mai putea retine acum familia Keller. stii cit te iubesc ! Dar esti franceza.

Am spus ca trebuia sa calatorim cu totii. Totusi. Intr-adevar. trebuia sa ne temem de consecintele unui duel. Ce pacat ca regimentul lui. Evident ca trebuiam sa plecam cu totii si sa ne despartim la granita franceza. . caci iata ce s-a intimplat. in ajun. s-a produs o usurare in situatia celor doua familii. Principalul lu cru era sa nu atragem. Era m ai bine sa parasim Belzingen fara stirea nimanui si. ca sa nu trezim banuielile . daca s-ar fi gindit la asa ceva Frantz ar fi gasit cu cine sa vorbeasca . De zece ori pe zi ma indreptam spre cazarma ca sa vad daca se pu nea la cale vreo miscare. Domnul Jean si cu mama lui hotarira deci sa se ref ugieze in Olanda. ar fi putut intilni prusaci. Pentru doamna Keller si fiul ei. la Coblentz sau la Mag deburg. ne vom duce in Franta. mi-era teama ca-si va executa amenintarile. In Franta. Doua zile. Apoi. de vreme ce eram francezi. Pina atunci insa nimic nu indica vreo plecare. Eram sigur ca nu vom intimpina nici o impotrivire. Frantz von Grawert nu avea decit un singur mijloc de a impiedic a sau de a amina casatoria aceasta si anume. adica t recerea Germaniei. XI Incepind din ziua in care s-a iscat scena dintre domnul Jean si domnisoara M artha. unde vor astepta sfirsitul evenimentelor. in schimb sa ne intilnim la citeva leghe de Belzingen. Partea cea mai periculoasa a calatoriei. in momentul de a parasi teritoriu l prusac. Am spus mai sus ca. atentia si in special aceea a agentilor de politie. plecarea a fost fixata la 2 iulie. adica la 29 si 30 iunie. Pregatirile de plecare trebuiau tinute de asemenea in secret. cu toate precautiile luate. sa provoace la duel pe domnul Jean si sa-1 raneasca sau sa-1 ucida. Ma ginde am cu bucurie ca nu mai aveam de stat la Belzingen decit douazeci si patru de or e. in cazul ca tara noastra a r fi fost napadita de aliati. celebrarea cununiei fusese amin ata pentru mai tirziu. sa fim astfel scutiti de ne placeri. in imprejurarile in care ne aflam. Totusi ceea ce nu se stia inca e ca. Cea mai mica pregatire nu mi-ar fi scapat. convenientele cereau ca sa ramina in strainatate. As fi fost mai linistit atunci si tot astfel si sora mea care impartasea temerile mele. Pe atunci nimeni nu prevedea ca razboiul ac esta era debutul unei lupte nesfirsite si ca se va termina in profitul puterilor coalizate impotriva Frantei. atita timp cit va dai nui razboiul.nay precum si sora mea si cu mine. Domnul Jean si domni soara de Lauranay erau acum in situatia unor soti care sirit nevoiti sa se despa rta pentru un rastimp oarecare. nu mai aveam sa ne temem de Kalkreuth si de agentii lui. nu s-a produs nici o schimbare. Odata hotarirea asta luata si fiindca pregatirile noastre cereau citeva zile inca. in mijlocul trupelor urmau s-o faca impreuna. si speram sa soses c la timp pentru ca sergentul major Natalis Delpierre sa fie la postul lui. asa ca ma simteam foart e nelinistit. voi putea ajunge in sfirsit la regiment. De aceea. Se vede insa ca uitasem p e locotenentul Frantz. fiindca ofiterul credea ca domnisoara Martha se va marita in curin d. se vor de sparti pina la sfirsitul razboiului. am hotarit ca doamna Keller si fiul ei sa nu plece in acelasi timp cu noi. zvonul despre casatoria domn ului Jean Keller cu domnisoara Martha de Lauranay. fusese raspindit in tot orasu l. Mi s-a spus ca locotenentul era grozav de suparat incit se putea p reta foarte usor la un act de violenta. Cit despre mine. Dar ura lui va fi oare atit de puternica incit sa-1 faca sa uite pozitia si nasterea lui si sa se bata in duel cu domnul Jean Keller ? Ei bine. Odata dincolo de provinciile prusace. Numai ca. nu primise inca ordinul sa paraseasca oraselul B elzingen ! Colonelul si fiul lui ar fi fost acum departe. In privinta aceasta nu trebuiam sa sovaim o clipa. cind va fi nevoie sa se razboiasca cu soldatii prusaci si austriaci.

un semi-francez ca re nu putea fi brav decit pe jumatate. Raspunsul acesta fusese foarte nimerit. asa ca dinsul n-a observat atitudinea ofiterului. Era m ai bine sa nu stie nimic din cele ce aveau sa se petreaca. Domnul Jean raspunse ca primea toate conditiunile lor. La rindul ei. Dar domnul Jean ii intrerupse repede spunindu-le ca est e la ordinele domnului Frantz von Grawert. sa-1 provoc la duel. martorii lui. Acesta se afla numai cu mine acasa si a luat cunostinta de scrisoarea pe car e i-a inminat-o soldatul. un ofiter cind consimte sa se bata cu un simplu burghez. ceea ce nu ma mira deloc. locotenentul trecu in mai multe rinduri prin fata casei doamn ei Keller. asa ca ofiterii s-au mai domolit put in! Unul din ei spuse alunei ca ar trebui rinduite fara mtirziere conditiile duelulu i. Inutil de a adauga alte insulte la ac elea pe care le continea scrisoarea de provocare.. Duelul fusese fixat pentru a doua zi la ora noua di . Fata de insulta care se adresa nu numai domnului Keller dar si familiei de L auranay..In ziua de 30. il intelegeam. in schimb cerea sa nu se pomeneasca nici un alt nume in afacerea asta si ca duelul sa fie tinut secre t. in. El adauga ca daca rivalul lui n-ar fi las va trebui sa primeasca pe cei doi ofiteri. acelasi timp Frantz se indoia de curajul lui Jean Keller. Ofiterii. se infatisara cu aroganta lor obisnuita. A! daca as fi putut lua afacerea asta pe seama mea ! Sa intilnesc pe acest insolent . Voiau sa arate ca un nobil. Natalis. Din fericire camera domnului Jean era situara in partea cealal ta a strazii. ofiterul von Grawert se coboris e pina intr-atit incit insultase pe un om de virsta tatalui domnisoarei Martha. nu era ingaduit sa scrii asemenea lucruri. cum imi spune. si sa ne batem pina ce unul din noi a r fi cazut in nesimtire. fara ca el sa stie. Si acela care ar fi cazut nu putea fi decit locotenentu l. In sfirsit. Era in ziua de 30 iunie. Pe la ora patru. Da. M a asteptam chiar dintr-un moment in-tr-altul sa deschida usa si sa intrebe de do mnul Jean Keller. Scrisoarea locoten entului depasea orice limita. indiferent de arma. Daca il ranea pe acesta din urma se pute a astepta la represalii care ne-ar produce o sumedenie de incurcaturi. Prin jaluzelele trase il vedeam. Dar ceea ce n-a facut locotenentul in ziua aceea au facut-o altii pentru el. E ra . Am vrut sa linistesc pe domnul Jean si sa-i arat urmarile pe care le putea a vea o intilnire cu locotenentul Frantz. Ofiterii nu facura nici o obiectie cu atit mai mult cu cit domnul Jean le sp usese ca va accepta toate conditiile lor. Eram deci singur cu domnul Jean. am crezut ca nu voi reusi sa linistesc pe domnul Jean. care vor veni sa-1 vad a pe domnul Keller spre seara. ofiterul vroia sa impiedice cu orice pret aceasta plecare. In ce ma privea eram sigur ca locotenentul Frantz stia ca domnul de Lauranay se pregatea sa paraseasca Belzingen impreuna cu domnul Jean si de aceea neascultind decit de patima lui. n-arn sa plec mai inainte de a nu pedepsi pe acest om obraznic.suparat foc. se vedea cit de colo ca era. Din fericire doamna Keller era atunci in vizita la domnul de Lauranay. sora mea Irma iesise in oras ca sa achite unele datorii diferi tilor negustori de prin partea locului. Amindoi au venit pe seara la ora opt. Am sa-i dovedesc ca un se-mi-francez. Nu. In fond. de vreme ce camarazii ofiterului erau anuntati trebuia sa-i aste ptam. In schimb daca ofiterul il ranea cum puteam pleca ? Domnul Jean nu vru sa ma asculte. nu se teme de un german. incruntat si-si framinta pumnii. imi zise el cu o voce alterata de minie. doi locotenenti. Care nu iu insa miniat cind o citi! Scrisoarea aceasta era redactata in termeni foarte injuriosi pentru domnul J ean si tot astfel pentru domnul de Lauranay. un soldat din regimentul lui von Grawert intreba de domnul Jean Keller. Se oprise chiar ca si cum ar fi avut de gind sa intre si sa-si rindui asca el insusi treburile.

Se putea bizui deci. si fiindca n-avem timp de pierdut. domnule Jean si de vreme ce nu vor parasi casa pina miine. iata o scrisoare pe care ti-a adus-o agentul lui Kalgr euth. Iata ce cuprindea : Toti tinerii de origine prusaca. Puteam vorbi in voie. domnisoara de Lau ranay arunca o privire indurerata lui Jean Keller. totul s-ar putea sfirsi la ora noua si un sfert. Domnul Jean spuse mamei lui ca. Unul clin ofiteri rosti atunci pe un ton obraznic. Pe cind strabateam. er am nevoiti sa plecam pentru o ora In chestia cailor necesari calatoriei. s-o conduca pe domnisoara. Irma si domniso ara de Lauranay isi facura aparitia in salon. inainte de ora unsprezece dimineata". Cei doi adversari trebuiau sa se bata cu spada si duelul nu se va termina pi na ce unul din adversari nu va fi pus in imposibilitatea de a mai lupta. Oare el e stiau ceva ? Jean. este cu neputinta sa afle ceva. Dupa raspunsul acesta. domnul Jean nu raspundea decit printr-o usoara inclinare a capului.mineata. Mama d-tale si Irma or sa se intoarca in curind. Si fiindca venea di n directia casei doamnei Keller. Am iesit citesi trei. Totodata o ruga ca in cazul ca vom in tirzia. intilnirea trebuia sa aiba loc intr-o padurice care se afla pe drumul c e duce la Magdeburg. Acum trebuie sa ne ocupam de martori. Martha acasa. nu ma va refuza. pina la douazeci si cinci de ani. Scrisoarea aceasta purta pecetea administratiei militare. imi arunca o privire care imi paru ciudata. Primesti sa fii unul din ei ? Primesc si ma simt mindru de onoarea pe care mi-o faci ! in privinta celuilalt m artor. domnul Jean raspunse ca daca domnul von Grawert nu va int irzia. Domnul de Lauranay o citi indignat... La insolenta asta. ca nadajduia ca domnul Je an Keller se va prezenta precis la ora fixata. ca-i va servi de martor. cu garnizoana la Belzinge n unde se va infiinta maine intii iulie. Totusi. Natalis. onoarea d-tale nu poate fi in miini mai bune. Domnul Jean primi conditia aceasta. Da. strada. zise doamna Keller. Era singur. Domnul de Lauranay voi sa se duca atunci la doamna Keller spre a-si relua ne poata. doamna Keller.. Peste zece minute. am avut ca o presimtire ca ticalosul era vesel deoarece faptuise o fapta urita. cei doi ofiteri se sculara in picioare si dupa un scu rt salut parasira casa. Nu ! Jean nu trebuia sa plece mai inainte de a fi spalat insulta aceasta. E de prisos sa mai aiba alte neplaceri pe linga toate pe care le au . Sa mergem domnule Jean. Si conditia asta fu primita. ne-am incrucisat cu agentu l lui Kalkreuth. Fireste ca nu te va refuza ! Ceea ce trebuie evident mai ales. sint invitati sa se prezinte la regimentele care li se vor indica ulterior. Nici doamna Keller nici sora mea nu banuiau nimic. e ca Martha. Doamna Keller. ii arata scrisoarea locotenentulu i von Grawert. Numitul Jean Keller este incorporat in regimentul Leib. am ajuns la domnul de Lauranay. XII . Natalis.. Asa sper si eu. sa mergem la domnul de Lauranay. Natalis. cred ca ai la Belzingen vre-un prieten care riu-ti va refuza acest servic iu ? Prefer sa ma adresez domnului de Lauranay care sint sigur. La toate propunerile ofiterilor. Stii sa minuiesti spada ? l-am intrebat nu-maidecit pe domnul Jean. Domnul Jean il puse la curent cu situatia. domnisoara Martha si sora mea erau in salita cie jos. Tocmai in clipa cind ne pregateam de plecare. mama si sora d-tale sa n u afle ceva.

Vreau sa te duci cu dinsii in Fra nta. nici nu va putea schit a macar un gest de revolta ! Grozava disciplina prusaca il va dobori sub greutat ea ei !. Domnul Jean. Nu trebuie sa mai ramineti o ora in tara asta. Statea nemiscata asemenea unei moarte. Doamna Keller nici nu o imbratisase macar pe domnisoara Martha.. Voi ramine. Nu era momentul prielnic ca sa discute cu doamna Keller. N-am de ce sa ma tem de prusaci. chip. foarte miscata. eu v oi ramine insa aici.Ce lovitura si masura asta de incorporare luata de guvernul prusac ! Jean Ke ller care nu implinise inca douazeci si cinci de ani trebuia sa plece si el ! Si inca cu cine. repezindu-se la ea. M-am retras in odaita mea. tatal locotenentului Fran t. vreau ca si tu sa pleci... Si noi vom ramine ! exclama domnisoara Martha. insurat d e o zi numai. aveam de gin d sa parasim Germania. .... Oare ce ar fi putut face mai rau soarta pentru a coplesi familia Keller si p e toti acei care erau in legatura cu aceasta familie ? Intr-adevar. Natalis.. Am sa te urmez. sau mai degraba iata divagatiile care imi treceau prin mi . Cum le va suporta oare domnul Jean din partea acestui ofiter ? Va trebui totusi fiindca va fi soldat. plecati cu totii.. Oare o femeie putea sa insoteasca o armata ? La cite pericole nu s-ar fi expus ? Repet insa ca. in momentul de fata doamna Keller nu trebuia contrazisa.. vei pleca cu sora d-ta le. Mama ! exclama domnul Jean. Vei fi singura-singuratica aici si asta nu se poate.. raspunse Irma. in tara ta ! Eu sint soldat ! Regimentul meu poate pleca dintr-o zi intr-al ta. comandat de colonelul von Grawert. dupa indepl inirea formalitatilor. rivalul si acum superiorul domnului. Jean. Acum nu mai e cu putinta. Pina atunci e liber. Iata cum rationam. Nu m-am culcat fiindca nici n-as fi putut sa dorm . De altfel nu era oare datoria lui ? Nu era prusac ? Sa dezerteze ? Nu.. cu bratele incrucisate. care se ridicase in picioare. Doamna Keller nu plingea. imi spuneam. Soldat? Nu. raspunse doamna Keller.. cu. Nu ma gindeam decit la Keller. domnul Jean trebuia sa-si faca serviciu l intr-un regiment.. Dupa scena asta toata lumea se desparti. Jean. Fel de fel de scene de violenta se perindau prin mint ea mea. aceas ta nu se putea cu nici un. sa-1 vezi pe domnul Jean. in schimb eu eram nespus de miniat.. Lacrimi mari curgeau din ochii domnisoarei Mart-ha si ai surorK mele. Atit eu cit si mama. Nu se va putea impotrivi. nu avea nici un mijloc ca sa se s ustraga de la obligatia aceasta.. oare nu sint germana ? Si ea se indrepta spre usa ca si cum contactul ei ne-ar fi seirbit. Nu va fi decit miine. Nu pot sa parasesc pe mama d-tal e ! Cum?. raspunse Jean. silit sa se bata cu compatriotii sotiei lui ? Foarte indurerati.. Si cind voi pleca din Belzingen ce-o sa faci ?. inrolat in regimentul acesta si poate sub ordin ele locotenentului Frantz. Nu.Se va mai gindi si poate ca se va lasa convinsa.. Voi ramine la Belzingen. zise : Dragii mei. priv ea in jurul lui cu resemnare. dragul meu.. de vreme ce nu poti sa ma insotesti.. inca nu e soldat.. relua domnul Jean care apucase bratul mamei lui.. am ramas cu totii tacuti. Era ingrozitor pur si simplu. pe care cu o ora inainte o considerase ca pe fiica ei... Oare oamenii c are ne faceau atita rau nu vor da niciodata socoteala pentru faradelegile lor ? Atunci domnul Jean. O va conv inge a doua zi ca sa renunte la hotarirea ei. nu vreau sa va stric planurile. Voi ramine. Apoi si asta era culmea nenorocirii. dragul meu ? Vreau. Trebuie sa plecati miine in Franta. era o adevarata binefacere ca aceasta casatorie fusese aminata ! Se putea oare o nenorocire mai mare decit. Keller. dusmanii Frantei ! Fireste.. Raspunsul acesta fu rostit pe un ton atit de hotarit incit domnul Jean nu ma i zise nimic. N-ar fi putut. Ce vrei.

Am luat-o deci pe strada. imi facu un semn.. Stirea despre incorporarea tinerilor se raspin-dise in oras si a produs un e fect neobisnuit. Domnule Jean. Am hotarit cu domnul Jean ca sa-1 luam de-a-casa pe domnul Lauranay pe la ora opt. e opt si trebuie sa mergem. nu cred sa fi iesit. miine. Pe la ora opt. i-am zis. si trebuie sa marturisesc. m-am coborit in strada. M-am plimbat nu stiu cit timp prin fata casei. pe la sase. masura aceasta nu era placuta mai ales ca familiile nu e rau de loc pregatite. Nu l-am vazut.. Sora mea se inapoie si-mi zise ca domnul Jean era cu doamna Keller. M-am sculat peste do ua ore si fara sa fac cel mai mic zgomot. . Poate ca-i trecuse prin minte ca imbratisarea aceasta era ultima si ca alcatuia astfel un ultim ramas bun. domnul Jean nu iesise inca din od aia lui. imi raspunse ea. Daca domnul de Lauranay ar fi venit la noi s-ar fi putut isca vreo banuiala. ultimele-i di spozitii in cazul ca intiinirea aceasta i-ar fi fatala ! Din cind in cind facea citiva pasi. Si atunci. Domnul Jean deschise scrisoarea. D-ta esti Jeanm Keller ? intreba el. cu duiumul. m-am trintit imbracat in pat. Domnul locotenent von Melhis. Si dinsul era treaz. Era unul din martorii locotenentului Frantz. m-am dus sa trag cu urechea la usa dom nului Jean.. si numai gindul de a se desparti astfel de stapin a ei iin sfisia inima. apoi se aseza din nou la masa si tocul ii luneca pe hirtie. fiindca l-am auzit plimbindu-se prin odaie.nte. dar de situatia atit de grava pe care masura aceasta a incorporarii o crease lui Jean K eller. altminteri locotenentul va avea nenumarate prilejuri de a se ra zbuna. ca sa mergem apoi in padur icea unde trebuia sa aiba loc duelul. dar de-abia am facut vreo trei sute de pasi. Nici un zgomot in casa. Nu e nevoie... ca a fost primita cu o neplacer e vadita. Nimeni nu se astepta la dispozitia aceasta ca peste citeva ore. De asemenea nici doamna Keller nu coborise inca in salonul de jos.pe toti tinerii din Belzingen. Si-1 va ucide. in definitiv. Masura aceasta atingea aproape . Nevoind sa-1 tulbur pe domnul Jean. Cine te-a trimis ? l-am intrebat.. Fara indoiala. afirmativ cu capul. m-am retras in odaia mea si.. domnul Jean va fi soldat ! Pina atunci are dreptul sa se bata cu Frantz. ca ne -am pomenit cu un soldat care s-a oprit in fata domnului Jean. In clipa aceea m-am pomenit de-odata cu Irma. Ce face domnul Jean ? am intrebat-o. Domnul Jean veni spre mine cu mina intinsa. Un fior mi-a strabatut trupul. Am asteptat pina la ora sapte si jumatate. N-ai face rau sa te duci la el. domnul Jean se ivi in pragul casei. Mi se pare chiar ca scria. dupa cit am observat. am vorbijt nu de duel. O ! ce noapte ani petrecut. Mi-am inchipuit ca vrea s-o imbratiseze asa cum facea in fiecare dimineata. Poftim ! Si militarul ii inmina o scrisoare. Deodata am auzit un zgomot la etajul de sus. Cu toate astea. sora mea nu trebuia sa stie nimic. imi repetam. Pretutindeni domnea o liniste desavirsita. tinerii treb uiau sa plece cu ranita la spate si arma pe umar. Tre buie sa-1 ucida.. la ora unsprezece cind va fi incorporat. Irma plecase. Da. Irma era deznadajduita. ca si cum un raspuns l-ar fi costat prea m ult. N-as dori una la fel nici celui mai inversunat d usman al meu ! Pe la ora trei dimineata. Da. Sosise timpul ca sa mergem la domnul de Lauranay.

Iata continutul ei : In urma noilor imprejurari, este exclus in prezent un .duel intre locotenentul Fr atz von Grawert si soldatul Jean Keller. R. G. von Melhs. Mi s-a urcat singele la cap ! Un ofiter nu se poate bate cu un soldat, fie ! Dar Jean Keller nu era soldat", cel putin pentru citeva ceasuri inca. Ba nu zau ! Mi se pare ca un ofiter francez nu s-ar fi comportat astfel. Ar fi dat satisfactie omului pe care 1-a ofensat atit de grav ! Ar fi venit pe tere n... ! Ma opresc aici, altminteri as spune prea multe... Si totusi, oare duelul ace sta era cu putinta ? Domnul Jean rupse scrisoarea si o arunca cu un gest plin de dispret. Dupa mi scarea buzelor lui am inteles ca a exclamat : Ticalosul ! Pe urma mi-a facut semn sa-l urmez si ne-am intors spre casa. Eram atit de miniat, incit am stat afara. Am plecat chiar fara sa stiu macar incotro ma indreptam. Complicatiile acestea pe care ni ie rezerva viitorul, ma framintau din cale afara. Tot ce stiu e ca m-am dus sa-1 previn pe domnul de Lau -ranay ca duelul nu va mai avea loc. Se vede ca nu mai aveam notiunea timpului, caci de-abia mi s-a parut ca l-am parasit pe domnul Jean, cind deodata, pe la ora zece, m-am pomenit in fata case i doamnei Keller. Domnul si domnisoara de Lauranay se aflau si ei acolo. Domnul Jean se pregat ea sa-i paraseasca. Trec peste scena care a urmat, fiindca mi-ar lipsi mijloacele s-o descriu. M a voi margini sa spun ca doamna Keller se arata foarte energica, nevoind sa dea fiului ei o dovada de slabiciune. La rindul lui, domnul Jean se stapini indeajun s incit sa nu-si arate durerea, in prezenta mamei sale si a domnisoarei de Laura nay. In clipa in care se despartira, Jean si domnisoara Martha se aruncara inca o data in bratele doamnei Keller... Apoi usa casei se inchise. Domnul Jean plecase !... De-acum incolo era soldat prusac... Oare ne va fi d at sa-1 mai vedem vreodata '? Chiar in seara aceea, regimentul colonelului von Grawert primise ordinul sa se duca la Borna, un satulet situat la citeva leghii de Belzingen, linga frontie ra districtului Postdam. Voi spune acum ca in ciuda tuturor sfaturilor pe care le-am dat cu totii doa mnei Keller, n-am putut s-o convingem ca sa nu-si urmeze fiul. Regimentul se duc ea la Borna, spunea dinsa, voi merge si eu intr-acolo. In privinta asta, insusi domnul Jean n-a reusit s-o faca sa paraseasca planul ei. Cit despre noi, plecarea noastra trebuia sa se efectueze a doua zi. Ma astep tam la o scena sfisietoare cind sora mea isi va lua ramas bun de la doamna Kell er ! Irma ar fi voit sa ramina, sa insoteasca pretutindeni pe stapina ei... Si e u... n-as fi avut taria sa ma impotrivesc. Doamna Keller refuza insa s-o ia, asa ca sora mea a fost nevoita sa se supuna. Dupa-amiaza, ne-am terminat pregatirile. Pe la cinci, insa domnul de Laurana y primi vizita lui Kalkreuth in persoana. Directorul politiei ii notifica in citeva cuvinte ca, planurile lui de calat orie fiind cunoscute, se vedea nevoit sa-i dea ordin sa le suspende deocamdata. Domnul de Lauranay trebuia sa astepte masurile pe care guvernul urma sa le ia cu privire la francezii care domiciliau in prezent in Prusia. Pina atunci, Kalkreu th nu putea sa elibereze pasapoarte, asa ca o plecare era exclusa. Cit despre numitul Natalis Deipierre, lucrurile se complicau. Se vede ca fra tele Irmei fusese denuntat ca era spion si Kalkreuth care atita astepta, se preg atea sa ma trateze in consecinta! La urma urmei,, se poate sa fi aflat ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie. Evident ca pentru imperialisti era un succ es arestarea unui soldat francez ! In timp de razboi, fortele inamicului trebuie diminuate cu orice pret. Pentru acest motiv, am fost arestat chiar in seara aceea, cu toate rugaminti le surorii mele si ale doamnei Keller si am fost condus din etapa in etapa pina

la Postdam unde in cele din urma am fost inchis intr-o fortareata. E de prisos sa mai spun minia care m-a cuprins. Despartit de toti aceia pe c are ii iubeam, neputind sa plec spre a ma duce la postul meu, la frontiera, tocm ai in clipa izbucnirii razboiului, aceasta era intr-adevar o situatie nespus de neplacuta !... La ce bun sa mai insir toate necazurile mele. Voi spune numai ca n-am fost i nterogat, ca am fost pus la secret, ca n-am putut comunica cu nimeni si ca sase saptamini de-a rindul n-am primit nici o stire de la nimeni. Dar istorisirea cap tivitatii mele m-ar duce prea departe. De aceea rog pe prietenii mei din Grattep anche sa ma astepte pina ce le voi povesti verbal tot ce am indurat. Pentru mome nt sa se multumeasca sa afle ca timpul mi-a parut foarte lung si ca orele se scu rgeau cu o incetineala extraordinara. Cu toate astea eram multumit ca n-am fost inca judecat, deoarece Kalkreuth imi spusese ca situatia mea era grava. Vazind c a nimeni nu pomenea de judecata, puteam sa ma astept sa ramin prizonier pina ia sfirsitul campaniei. Totusi, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Peste o luna si jumatate, la 15 a ugust, comandantul fortaretei m-a pus in libertate si am fost condus ia Belzinge n, fara sa mi se fi spus macar motivele pentru care am fost arestat. Va puteti inchipui fericirea mea revazind pe doamna Keller, pe sora mea si t ot astfel pe domnul si doamna de Lauranay, care nu plecasera din Belzingen. Fiindca regimentul domnului Jean ramasese tot la Born, doamna Keller nu se m iscase din Belzingen. Domnul Jean ii scria uneori, fireste oridecite ori putea. Si, cu toata rezerva scrisorilor lui, se simtea toata grozavia situatiei prin ca re trecea. Cu toate ca fusesem pus in libertate, n-aveam insa voie sa stau in Prusia, c eea ce nu-mi parea de loc rau. Intr-adevar, guvernul votase o decizie prin care toti francezii erau expulza ti de pe teritoriul german, in ce ne privea, ni s-a acordat douazeci si patru de ore ca sa parasim oraselul Belzingen, si douazeci de zile ca sa plecam din Germ ania. Cu doua saptamini inainte, aparuse manifestul ducelui de Brunswick care amen inta Franta cu invazia aliatilor. XIII Nu trebuia sa pierdem o clipa. Aveam aproape o suta cinzeci de leghe de facu t pina sa ajungem la granita franceza, o suta cincizeci de leghe intr-o tara ina mica pe' niste drumuri tixite de trupe in mars, trupe. calari si pedestre, fara sa mai punem la socoteala convoaiele de tot felul. Cu toate ca ne-am asigurat de mijloacele de transport, se putea intimpia insa ca ele sa ne lipseasca intr-o z i. in cazul acesta am fi fost nevoiti sa mergem pe jos. Eram oare siguri de a ga si. la fiecare popas hanuri ca sa putem minca si sa ne odihnim ? Fireste ca nu. Sigur, obisnuit cu toate lipsurile si cu marsurile, as fi putut iesi din incurca tura ! Dar cu domnul de Lauranay, un batrin de saptezeci de ani si doua femei, d omnisoara Martha si sora mea, nu puteai cere imposibilul. In sfirsit, imi voi cla toate silintele ca sa ajungem cu bine, in Franta. Asadar, dupa cum am spus, nu aveam timp de pierdut. De altfel politia era pe urmele noastre ca sa vada daca executam ordinul. Aveam douazeci si patru de ore ca sa parasim Belzingen si douazeci de zile ca sa evacuam Germania; ne ajungea in cazul insa ca n-am fi fost opriti pe drum. Pasapoartele pe care ni le-a dat K alkreuth chiar in seara aceea, nu erau valabile decit. pentru douazeci de zile. Odata termenul acesta trecut, puteam fi arestati, si inchisi pina la sfirsitul r azboiului ! Cit despre pasapoarte, ele impuneau un itinerar de la care ne era in terzis sa ne departam si trebuiau vizate in satele si orasele indicate pe ele. In afara de asta, era mai mult ca probabil ca evenimentele se vor desfasura cu o graba nespusa. Poate ca luptele incepusera chiar la frontiera. La manifestul ducelui de Brunswick, natiunea, prin gura deputatilor ei, a ra spuns asa cum se cuvine, si presedintele Camerei rostise cuvintele acestea rasun

atoare : Patria este in pericol !" In ziua de 16 august dis-de-dimineata, eram gata de plecare si am pus in ord ine toate afacerile noastre. Casa domnului de Lauranay trebuia sa ramana in grij a unui servitor batrin, elvetian de origine si care era de multa vreme in servic iul lui. Omul acesta cumsecade, pe devotamentul caruia domnul de Lauranay se put ea bizui, va sti sa faca pe inamic sa respecte casa stapinului sau. Cit despre casa doamnei Keller, pina cind va gasi un musteriu care s-o cumpe re, urma sa fie locuita de servitoarea, care era de nationalitate prusaca. Chiar in dimineata acelei zile, am aflat ca regimentul domnului Jean parasis e Borna indreptindu-se spre Magdeburg. Domnul de Lauranay, domnisoara Martha, eu si sora mea am facut o ultima ince rcare ca sa hotcarim pe doamna Keller sa vina cu noi. Nu dragii mei, nu staruiti, raspunse ea. Chiar azi am sa ma duc la Magdeburg. Am presimtirea ca se va intimpla o mare nenorocire si vreau sa fiu acolo ! Am inteles ca toate sfortarile noastre vor fi zadarnice si ca, doamna Keller nu va reveni niciodata asupra hotaririi pe care o luase. Nu ne mai ramanea deci t sa ne luam ramas bun de la dinsa, dupa ce i-am indicat orasele si satele prin care politia ne silea sa mergem. Iata in ce conditiuni trebuia sa se efectueze calatoria noastra. Domnul de Lauranay poseda o careta veche de care nu .se mai slujea. Careta aceasta imi paruse convenabila pentru parcursul acesta de o suta cincizeci leghe pe care trebuiam sa le strabatem. Era usor de calatorit in timp de pace din pri cina ca gaseai cai la fiecare etapa, dar acum cu ocazia razboiului, majoritatea cailor fiind rechizitionati pentru serviciul armatei, nu mai puteai sa te bizui pe ei, incit riscai sa ramii in loc. De aceea, ca sa inlaturam inconvenientul acesta, am hOtarit sa procedam altfel. Am fost insarcinat de domnul de Lauranay sa cumpar doi cai buni, fara sa ma uit la pret. Fiindca ma pricepeam, am facut o achizitie buna. Apoi, ca sa ne lipsim de oficiile unui vizitiu, am hotarit sa indeplinesc eu insumi serviciul acesta c are, fireste, a fost primit. Stiam sa min, asa ca toata lumea putea fi linistita . La 15 august, la orele opt dimineata totul era gata. Nu mai aveam altceva de facut, decit sa ma urc pe capra. Ca arme posedam o pereche de pistoale cu care puteam tine in loc pe raufacatori, iar in privinta merindelor aveam pentru citev a zile. Se stabilise ca domnul si domnisoara de Lauranay sa stea in fund, iar so ra mea in fata. Purtam o haina groasa si pe deasupra un palton cu care puteam sa infrunt fara grija vremea rea. Ne-am luat ramas bun pentru ultima oara de la doamna Kelier, intrebindu-ne i ngrijorati daca vom mai avea ocazia sa ne intilnim. Timpul era destul de frumos, dar se anunta o caldura mare peste zi. De aceea am hotarit sa aleg doua ore cind caldura va fi mai mare, spre a lasa caii sa se odihneasca si sa prinda astfel puteri noi. Am plecat in cele din urma, pocnind din bici ca sa indemn caii sa alerge mai iute. Dupa ce arn trecut portile orasului, am mers destul de bine fiindca drumurile nu prea erau tixite de trupele si convoiurile care se indreptau spre Coblentz. De la Belzingen, nu sint decit doua leghe pina la Borna unde am ajuns peste o ora. In oraselul acesta, statuse in garnizoana citeva saptamini regimentul colone lului von Grawert. Acum insa regimentul plecase la Magdeburg, unde doamna Keller intentiona sa se duca spre a-1 vedea pe domnul Jean. Domnisoara Marina simti o emotie adinca pe cind strabateam strazile oraselul ui Borna. Se gindea la domnul Jean care, sub ordinele locotenentului Frantz, mer gea probabil pe drumul de la care trebuia sa ne indepartam acum, conform iti-ner ariului stabilit de Kalkreuth. Nu. m-am oprit la Borna, deoarece nu voiam sa poposesc decit peste patru leg he mai departe, la granita care delimiteaza in prezent provincia Bran-deburg. Da r, pe vremea aceea, dupa vechile impartiri ale teritoriului german, porneam acum pe drumul Saxei. Se facuse orele douasprezece cind am ajuns la punctul acesta al frontierei.

Calitatea noastra de francezi ne-a atras citeva priviri piezise. sint sapte sau opt leghe. inchise dintr-un sentiment de pre vedere. Acken. Am crezut chiar ca vom fi nevoiti sa r aminem in trasura peste noapte. trasura porni ia galop ca sa ca stigam timpul pierdut. am avut de furca cu un fel de samsar de cai. noaptea este sc urta in august. in timpul primei zile. La urma urmei noi ca noi. Puteam ajunge aici inainte de miezul noptii. dar caii ? Nu le trebu ia oare de mincare si un adapost ? Ma gindeam la ei inainte de toate si ma infio ram la gindul ca s-ar putea sa ne lipseasca pe drum ! Am propus deci sa pornim mai departe ca sa ajungem la alta halta. o calauza foar te pretioasa si care merita toata ascultarea. mi se parea prudent sa ingrijesc cit mai bine animal ele ca sa nu fie surmenate. Soarele rasare inainte de orele trei dimineata si apune la noua. in mijlocul tuturor caselor. Popasul nu va dura deci prea mult. un fel de orasel ele mica im portanta. De altfel. Planul nostru era sa raminem noaptea la Zerbst. cum a zis Ludovic al XV-lea si ca samsarul voia sa rech izitioneze caii pentru el. foarte vorbaret si care voia cu orice pret sa rechizitioneze trasu ra si caii nostri. adapostul acesta. nu se insela.. Or. mi-am dat bine seama ca trebuie sa ne asteptam si la intirzieri Chiar in ziua aceea. de vreme ce trebuia sa parasim tara intr-un tim p de. Trecerea Elbei ne putea procura oarecare d ificultati. spre Magdeburg. de abia daca am putut sa-1 gasim. lipsit de aproape orice confort. in sfir-sit. Prima grija pe care am avut-o ajungind la han. Ori cit de putin pretentios ar fi cineva. ci exact timpul necesar odihnei oamenilor si animalelor. La o cotitura a soselei se af la un han unde arn poposit trei ore. ne-am hotarit in principiu. a fost sa dau de mincare cail or. pe care se orienta usor cu ajutorul hartii. fiindca grosul armatei prusace se indrepta mai spre nor d. Spunea ca rechizitia aceasta e pentru Stat. Se vede a cit de colo ca tot felul de oameni fara capatii trecusera pe acolo si ca nu se silisera sa devasteze tot ce le iesise in cale. Dar ce ne pasa. Evident ca daca va fi nevoie sa punem umarul. pina la Ze rbst.Citeva detasamente de cavalerie se stabilise aici. o localitate situata la vreo trei leghe jumatate de Zerbst. Dar oricine ar fi fost. Drumuril e erau mai putin tixite. Afara doar de cazurile excep tionale. am sfirsit pr . pe cind traia inca fiul lui. unde trasura noastra se oprise pe la douasprezece. era asadar. In acelasi timp trebuia sa ne vizam aici pasapoartele. Domnul de Lauranay. individul acesta. In afara de asta trebuie sa mai mentionez ca domnul de Lauranay cunostea foa rte bine teritoriul german de la Belzingen pina la granita franceza. sa nu calatorim decit peste zi. domnul de Lauranay ne-a atras atentia ca va trebui sa trecem Elba pe un pod foarte ingust si fara balustrada si ca ar fi mai bine sa proceda m ta trecerea asta in timpul zilei. drumul acesta intre orele tre i dupa-amiaza si opt seara. Domnul de Lauranay. unde ani sosit la noua seara. bun aoara. vom face-o cu draga i nima. nu puteam fi arestati in drum. facuse in mai multe rinduri drumul acesta. in schimb eu. De la granita. Drumurile n u pareau destul de sigure pentru ca sa ne aventuram noaptea pe ele. de vreme ce aveam to ate actele in regula. trebuia mai intii sa respecte pasa poartele si semnatura directorului politiei. Ne aflam atunci pe teritoriul care formeaza azi principalul Anhalt. tot cautind cu punga in mina un adapost la Zerbst. cred ca nu inseamna mare lucru sa ceri un adapost pentru noapte. Am ajuns fara prea multe dificultati la Zerbst. Ce farsa ! imi in chipui ca Statut era el. cu riscul de a fi plecat a doua zi la zece spre a nu lua niinic din repauzul cailor. Totusi. Totusi am pierdut aproape o ora ca sa parlamentam cu ticalosul acesta. Cu toate astea. In sfirsit. Voi mai adauga ca in tinuturile acestea care se apropie de nord. un tinar i nalt si slab. calatoream pe drumul a cesta de abia pentru a doua oara. Putem face asadar. Citiva ani in sir. Prea multi p ungasi strabateau tinuturile asa ca nu voiam sa ne expunem.

o etapa de vreo douasprezece leghe . Pentru prima oara in viata mi-a fost dat sa vad cavalerii acestia austrieci. pe drumurile acestea primitive care nu aduce au de loc cu acelea de azi. De acolo ne vo m inapoia pentru a treia oara in Saxa. in virtejul acesta. sa nu mai insistam asupra acestor lucruri triste si sa ne reluam calatoria. Din fericire norocul ne-a favorizat. care fuses e luat in armata impreuna cu toti tinerii de virta lui ! In sfirsit. timpul desi era calduros. ne-am pomenit cu un regiment de panduri. am minat repede caii. nu vom avea de ce sa ne plingem. treb uia sa ne indreptam spre sud ca sa ajungem la oraselul Acken situat in teritoriu l Saxei azi districtul Magdeburg. pe la unu dupa-amiaza. in ziua aceea. Pina la douasprezece am mers bine. capitala ducatului cu acelasi nume. mi-a fost explicat de domnul de Laurana y. fireste. confederatia germanica cu sutele ei de state pe care le-a i fi putut strabate repede. domnul Jean. altminteri cine sti e ceea ce s-ar fi putut intimpla. tineam sa economisim proviziile pe cale le avea m cu noi. Puteam ajunge cu conditia sa nu se strice vremea sau sa avem vreo piedica pe d rum. cu malurile ripoase si acoperite de tr estii. Pe urma vom trece din nou prin Anhalt in timp ce vom porni spre Bern-sburg. Porneau in galop ridicind in urma lor un nor urias de praf care s e inalta spre cer. ameninta a ploaie. Cu toate astea. De abia daca pe alocuri se mai vedea un petec senin de cer. Caii nostrii ar fi putut foarte bine sa convin a acestor panduri si tot astfel trasura noastra ofiterilor lor. si cu degetul imi indica pozitia provinciilor. Si apoi daca as fi putut citi macar ! Vai ! am fost nevoit sa-mi intrerup deodata lectiile. Cerul era acoperit aproape in intregime de nori. tocmai Elba ne bara drumul. situat ia principalelor orase si directia cursurilor de apa. Am avut noroc ca ne aflam garati pe partea cealalta a drumului. de-a lungul districtului Merseburg. cu mijloace perfectionate de comunicatie. al Elbei. Dinsul imi arata harta. Am plecat din Zerbst la sase dimineata si am ajuns peste doua ore pe malul d rept. deoarece voiam sa a jungem inainte de ivirea noptii la Bernsburg. A doua zi. atit pentru noi. ce ea ce ne-a bucurat mult fiindca. nu vedeai decit mantalele lor rosii si ca ciulile lor negre. in oraselul Zerbst. cit si pentru cai. di n fericire in timpul popasului. Am trecut cu bine podul in mai putin de un sfert de ora.in a gasi unul. Am ajuns in oraselul Acken pe care l-am strabatut fara sa ne oprim si am lua t-o spre Bernsburg Ma sileam sa merg cit mai bine. Iata ceea ce era pe atunci. Am petrecut astfel noaptea. Negresit ca nu la regiment am putut urma un curs de geografie. Inca din ajun spre seara. Si bietul meu profesor. la adapostul lizierii unei padurici de plopi. tocmai cind incepusem sa leg vocalele cu consoanele. adevarat s oi de barbari. Fireste ca daca ne-am fi aflat in mijlocul soselei. pandurii nu ar fi astept . Or. asa ca am fost nevoiti sa ne acomodam cu imprejurarile. imi spuneam ca daca lucrurile vor merge astfel cu toate apele pe care le aveam de trecut. mai bine chiar decit am sperat. Austriecii nu ne-au vazut. asa ca ma temeam sa nu ne oprim acolo mai mu lt decit ar fi trebuit. trasura noastra a strabatut teritori ul care formeaza principatul Anhalt cu cele trei ducate ale lui. un fluviu mare si frumos. Soselele acestea erau pe atunci niste fisii inguste care lasau mult de dorit mai ales in timpul ploilor. XIV Cu putin inainte de a ajunge la Zerbst. Fara indoiala ca itinerariul acesta. Am mai gasit de minca-re. Dar ce puteam sa facem.

De la cinci dimineata pina la noua seara. frate. Si imi spuneam : Daca am fi calatorit cu totii. am facut aproape . E drept ca aceasta co nstituia o mare cheltuiala dar. A doua zi. castelul acesta. cincisprezece leghe si abia un singur popas. incepusera sa dea semne vadite de oboseala . Cimp ul era scaldat de roua si cu toata briza care adia. udati de ploaia torentiala care cadea fara contenire. caruia la regiment i-am fi spus Vipera.. In ziua de 18 august. spre seara am ajuns la Artern. Ziua aceasta de calatorie a fost intr-adevar obositoare. Daca etapa a fost lunga in ziua aceea. Sora mea Irma in schimb. cu conditia de a ga si un adapost bun. am plecat la opt dupa ce am avut citeva dificultati cu hangiul. imi raspunse el. in directia vestului. Stiu bine ca nimic nu e mai adevarat ca vorba aceea. am dus-o destul de bine de patru zile de cind am parasit Be'lz ingen. ci. am ajuns la Alstleben. a fost cu adevarat cel mai mare exploatator pe care l-am vazut vreodata. cum ne-am fi stins in fundul trasurii ca sa facem loc doamnei Keller si fiului ei ! in sfirsit! Conform itinerariului nostru. treceam atunci prin tinutul care alcatuieste d istrictul Erfurth. parea u foarte obositi. ci pentru domnul si domnisoara de Lauranay. puteam sa indur multe. Fulgeriie ne orbeau iar tunetele ingrozeau caii. Apoi. In sfirsit. unde trebuia sa ne odihnim. totusi. tirgurile si satele. in sfirsit. deoarece nu calatoream de placere. Am petrecut o noapte buna. pe care de altfel o parasisem fara nici o parere de rau. In definitiv. foarte obositi. Eram gazduiti intr-un hotel destul de confortabil. Ceea ce ne preocupa in aceste localitati. De aceea am dat o ingrijire special a cailor. la 19 august. situat in virful unei coline se vede de la o m are departare. era sa nu ni se intimple nimic sup arator si sa ne putem urma drumul in liniste. am facut vreo opt leghe si am intr at in teritoriul Saxa Coburg. Intr-adevar. in schimb eram sustinuti de speranta de a ajunge spre seara la Gotha. frate. Nu le vedeam decit in treacat. unul din cele trei districte ale provinciei. dominat de o colina inalta pe care o dez-mierda o raza de soare in mij locul ploii si in sfir-sit Sangerhausen. calatoream ca niste oa meni expulzati dintr-o tara. Pe la orele patru dupa-amiaza. Trebuie sa fie castelul din Bernsburg. situat pe riul Schmuke. am ajuns pe la amiaza. caldura era coplesitoare. ca inainte de a face acest popas sa ajungem la Gotha. Dumnezeule mare ! Voinic cum eram. Furtuna a izbucnit cu putin timp dupa plecarea noastra. A doua zi. precis la orele zece dimineata. care cu toate ca nu se plangeau. vremea s-a mai linistit desi era toi a ploaie. neam oprit. nu departe de o exploat are de mine de arama. N-o sa-mi pierd timpul sa descriu orasele. trasura noastra s . speram insa. Te renul era deluros si caii tot urcind. la Hettstadt. Pe la trei am sosit la Limbach. daca n-as fi avut un accident la o roata. ingaduiau sa mergem repede. dupa ce am trecut riul Saale. proprietarul hotelului din Arterh. domnul de Lauranay nu se uita la bani in privint a asta si avea perfecta dreptate. trasura noastra a strabatut un tinut bogat in mine. accident care n-a putut fi repar at decit la Weissensee de catre un fierar nu tocmai de soi. Drumurile destul de bune. De indata ce-am ajuns la Heldmungen. Fireste ca as fi mers si mai repede inca. caii jucau un r ol primordial.pe la orele zece seara.Saxa. la orele unsprezece. parea ca suporta bine calatoria. pe Gena. ceea ce ne-a facut multa placere si am plecat a doua zi. intr-o calatorie ca a noastra. In timpul acestei zile vremea a fost cit se poate de rea. apoi dupa ce am trecut de Mansfeld. dar brinza-i pe ba ni . unde nu se aflau gazdu iti ofiteri austrieci. Nu pentru mine. Am dat bice cailor si peste o jumatate de ora am strabatut orasul Bernsburg unde actele noastre au fost verificate. Am trebuit sa tre cem riul Wipper.at sa le facem loc si ne-ar fi calcat pur si simplu. hrana din belsug si un bun culcus pentru noapte. Am prevazut in curind ca va trebui sa le dau un repaus de douazeci si patru de ore . am semnalat domnului de Lauranay un punct des tul de ridicat. care domina cimpia la vre-o leghe.

Cu placere. in schimb am vazut trup e de toate armele si convoiuri cite poftiti. Nu s-au dat inca jos. Hotarit insa. bune la Gotha.. dupa ce am avut grija sa vizez pasapoartele. de autoritatile germane. Bietii nostri cai aveau tot dreptul la o odihna de o noapte si o zi. Cu toata parerea de rau pe care mi-o produc ea intirzierea aceasta. dup a cum glasuie. Irma ! Dar tu unde te duci ? Nicaieri. pe care ar fi fost fericit sa aiba dreptul s-o apere si pentru care si-ar fi varsat bucuros singele ! Nu mai incape indoiala ca masa a fost trista.. asa ca aveam impresia ca ma aflam intr-o cazarma. asa ca era bine sa-i evitam . Prin urmare. Goarnele sunau neincetat.ste un vechi proverb. Exista hoteluri.. Nu prea am vazut lucru mare. trebuia sa ajungem la granita franceza la termenul fixat. Cu toate astea graba strica treaba. cind ai nimerit un lucru bun ! Am spus ca am sosit de-abia la unsprezece la Gotha. Am planuit sa poposim aci douazeci si patru de ore. Hotarit. Se vede ca . pronuntind expulzarea noastra ne-a procurat si mijloacele de a o pune in aplicare.-a oprit la portile orasului Gotha. Citeva formalitati la po rtile orasului. soldat prusac. Am strabatut citeva cartiere si am vazut difer ite biserici frumoase. Domnul de Lauranay era inca in odaia lui cu domnisoara Martha. asa cum glasuia ordinul. e rau prea multi soldati pe strazile ora" sului. A doua zi pe la opt dimineata.atunci cind i-am ales. Era un adevarat noroc ca guvernul prusac. daca am fi mers tot asa. sau cel putin pu tuse sa urmeze regimentul lui ? Cum calatorise oare femeia aceasta curajoasa ? C e ar putea face dinsa in cazul ca s-ar fi intimplat vreo nenorocire ? Vai ! era un lucru ingrozitor sa te gindesti ca domnul Jean. Domnul de Lauranay voise ca sa mincam in odaia lui. imi raspunse Irma si trebuie sa-i lasam pina la ora prinzu lui. Nu doream decit un singur lucru si anume ca. Prea bine. Din fericire din cele douazeci d e zile de calatorie care ne-au fost harazite. asa ca nu trebuia sa ne bucuram prea devreme . Am conchis de aici ca daca am. Ce sa va spun de Gotha. Dar unde era dinsul ? Doamna Keller putuse da de el.. Si era si firesc ! De altfel ce ar fi vazut ? Numai lucruri care -i-ar fi amintit situatia domn ului Jean.. Si iata ca m-am dus in oras. Daca ai vrea sa ma insotesti ?. Agentii civili si militari se intreceau care mai de care cu severitatea. ne-au pricinuit o mica intirziere. M-am intors la unsprezece.. Domnule de Lauranay si domnisoara Martha ?. m-am coborit in vorbitorul hotelului. Am gasit usor patru camere bune si un grajd pent ru cai la hotelul La Armata Prusaca". La gindul ca toti soldatii acestia vor porni impotriva Frantei. Trebuia sa multumim mai intii lui Dumnezeu si pe urma Majestatii sale Freder ic Wilhelm. Dupa masa insa am sa ies putin in oras ca sa fac diferite cum paraturi. trecusera de abia patru si am facut aproape un sfert din parcurs. s-ar fi luptat impotriva unei tari pe care o iubea. trebuia sa ne resemnam. trebuia sa fiu la postul meu ca sa pot lupta cu ei. Era dureros sa te gindesti ca pamintul patriei va fi poate cotropit de acesti strai ni ! Citi camarazi nu vor muri oare in vreme ce vor apara pamintul Frantei ? Da. Nu mai incape indoiala ca dac a n-am fi avut actele in regula am fi fost arestati. fiindca sergentul major D elpierre nu voia sa fie o curca plouata sau un sedentar ! Dar sa revin la orasul Gotha. ale caror clopotnite se profilau in zare. ca ne-a facilitat calatoria. citiva ofiteri germani veneau regulat sa ia masa in restaurantul hotelului La Armata prusaca . unde ma astepta sora mea. fi voit sa executam primul nostru plan si anume sa plecam inainte de incorporarea domnului Jean. draga.. intr-adevar. e o mare satisfa ctie pe care o ai atunci. am intrebat-o. am avut mina fericita. ca sa p ot lua si eu parte. Kalkreuth nu ne-ar fi dat niciodata pasapoarte si n-am fi putut ajunge astfel la granita. Pina atunci am sa mai hoinaresc pe strazi. Biata fata era prea indurerata ca sa simta nevoia de a se plimba in oras. Natalis. mi se stringea inima. regimentul Roya l-Picardie sa nu intre in lupta decit in ultimele zile ale lunii august..

Aveam de-a face cu un palavragiu.] ca nu ne-am vorb it de loc ? S-ar fi putut observa tulburarea noastra si atunci cine stie ce s-ar fi intimplat. Domnul Jean l-o fi batut. Nenorocitul !. pentru cumparaturi. Ce a facut! exclama in sfirsit sora mea. la hotelul La Armata Prusaca".. Nu-ti face inima rea ! . La urma urmei. prvindu-ne foarte indurerati. injurat de ticalosul acesta de Frantz . Nenorocitul !. . ceea ce ne -am vorbit. eu si sora mea. Bietul Jean !. Amindoi stateam acum in odaia Irmei. Cu toate astea se cunostea imediat ca eram francezi. cu hirtia-i galbena lipit pe zidul pravaliei unui c izmar. Sl cu toate ca nu era de loc prudent. Bietul Jean !. i n vreme ce regimentul se afla in mars spre Magdeburg. arestati poate. daca s-ar fi aflat legaturile care ne un eau de familia Keller !. In sfirsit am ajuns in odaia noastra.. Ma joritatea nu anuntau decat miscari de trupe sau rechizitii pentru armata.. Ia vezi. in ras timpul acesta. Eu si sora mea voiam mai in tii sa luam o hotarire inainte de a revedea pe domnul si pe do mnisoara de Lauranay. Vino-ti in fire. in privinta domnului de Lauranay. a calatoriei noastre si a unor lucruri care nu-1 priveau.. Am vazut ca omul acesta voia sa ma faca sa vorbesc mai mult decit trebuia . XV Cum ne-am inapoiat. Doarece as fi voit mult sa aflu ceea ce se petrecea in Franta. Deoarece Ir ma vorbea bine hruba germana. Am mai vazut de asemenea o sumedenie de afise lipite pe zidurile caselor.. Atit ne mai trebuia. O ! ce strigat a mai scos ea ! Din fericire ca eram singuri si ca nu ne-a au zit nimeni. Era scris cu litere mari n egre. ca sa ajungem in fata autoritatilor germane. in vreme ce-o podidira lacrim ile.... dar ce mai palavragiu !. De ac eea am fost foarte rezervat si nu i-am spus mai nimic. fara sa i ndraznim sa ne spunem o vorba. am sfatuit-o pe Irma sa traga cu urechea la tot ce se vorbea pe strazi si in pravalii. sora mea se oprea din cind in cind in dreptul lor spre a citi pri mele rinduri.. era insa mai bine sa aflam vesti. Da si eu asi fi procedat la fel. fie chiar rele... fara sa intilnim pe nimeni. ce este cu afisul acesta... in vreme ce m-am dus sa vad daca nu lipsea nimic cailor.. Sora mea se apropie de pravalia cizmarului si incepu sa citeasca. ceea c e facea ca sa nu fim bine primiti. ceea ce trebuia sa se intimple mai curind sau mai t irziu. Intr-adevar. A facut ceea ce asi fi facut si eu in locul lui ! Pro babil ca domnul Jean a fost maltratat. am facut o sumedenie de cumpara! uri incit am cutreiera t aproape in intregime orasul. condamnat la moarte pentru ca a lovit un ofiter din regimentul Leib. Intre trei si cinci.. ingina sora mea. nu sovaiam sa ne apropiem de grupurile in care s e vorbea cu o oarecare insufletire. Ceea ce se vede acolo nu sint cifre ?.. astfel ca sa ne intelegem in privinta atitudinei noastre.. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera cu sora mea la hotel. Am fi fost interogati. Iata ce cuprindea afisul : 1000 fiorini recompesa aceluia care va preda_pe soldatul Jean Keller din Belzin gen... Ce a facut ? i-am raspuns. Irma. La orele trei am iesit impreuna cu sora mea. decit sa traim intr-o ignoranta desavirsita.. iata lucruri pe care nu mi le mai aminti ! Poivte.. Hotelierul m-a insotit la grajd.. Irma. Unul din aceste afise mi-a atras deodata atentia.. Parca-1 vad si azi. ceea ce am putut afla nu era defel placut pentru noi francezii. se simtea in largul ei pretutindeni atit pe strazi cit si in pravalii. Dupa-masa...

m-a m dus din nou in odaia lor si i-am indemnat sa se culce devreme. E mai bine asa. numai in scopul de a linisti p e Irma. ca s-a fixat premiu pentru capul lui. poate scapa.. E greu.... nimeni nu va pune vreodata mina pe ca ! Si cum va putea sa scape. Haide. Dupa masa de seara. incit domnisoara Martha sa nu observe ca ai plins ! Dar daca iese in oras. biata fata n-ar mai trai... f a-ti curaj si procedeaza astfel ca sa nu se stie nimic. fa in asa fel. si domnisoara Martha are nevoie de curaj. Da. Poate ca domnul Jean e cu dinsa. Natalis.Condamnat la moarte !. marturisesc. Acum a scapat de urmaritorii lui si ori un de ar fi te rog sa crezi c-o duce mai bine decit in regimentul ticalosilor de Gr awert. nu voiam sa-mi pierd speranta. este prea putin probabil ca domnul si domnisoara de Lauranay sa iasa seara in oras de vreme ce n-au iesit peste zi. O ! suma asta nu e inca in buzunarul nimanui. Daca ar afla ce s-a petrecut. Totul nu este pierdut. La cinci dimineata eram in picioare. Da ! Ce se facuse doamna Keller ?.. insotea ea oare pe domnul Jean in fuga lui ? Sarmana femeie !. Ar refuza chiar sa ne mai urmeze. o sa tin inchisa inlauntrul meu toata suferinta mea adin-ca. De vreme ce s-a dus la Ma gdeburg.. Prevazusem aceasta si imi parea bine.. Daca vorbeam astfel. atita tim p cit n-a fost prins inca.. a putut foarte bine sa fuga si sa se afle acum intr-un adapost sigur... in curind am fi arestati. si probabil ca. domnul Jean. Irma. nu se poate sa nu fi aflat ca fiul ei a fost condamnat la moarte. intreba sora mea. de vreme ce a fugit. A ! daca ne-ar fi cu pu tinta sa regasim pe doamna Keller si pe domnul Jean. Nu. simt ca ai dreptate !. Dar Marina ?. Parerea mea e sa nit-i spunem nimic. Vai Doamne i Dumnezeule ! Cite dureri ii mai harazeste ! Irma.. Da. in timpul careia am vorbit verzi si uscate pentru ca sa nu se observe figura trista a Irmei. Daca vorbeam asa linistit. draga mea ! i-am raspuns.. Calatoria va mai dura inca mult. trebuie sa ne impacam cu situatia noastra si deoca mdata. Natalis si citeste afisul ? Irma. Nu. Fireste ca partea cea mai grea pent ru domnul Jean. i-am raspuns. i-am raspuns. Nu avem deci de ce sa ne temem. Natalis ! Trebuie sa pastram insa taina aceasta si fata de domn ul de Lauranay ? Fireste.. Dar doamna Keller ? zise ea. Dupa o vizita la grajd. tatal si fiul ! Si recompensa de o mie de fiorini care se fagaduieste aceluia care il va preda. Irma. Sarmana mama !. In afara de asta. seara e cam greu sa poti citi un afis.. Natalis ! Natalis.. izbutise.... si se vede ca nu era usor de pus mina pe el. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera in odaia lor. te rog. n-o faceam.. lucrul e totusi firesc fiindca de felul meu nu ma las niciodata prada deznadejdii. ca a fugit... De altfel.. Voiam sa plecam la cinci dimineata. La ce ne-ar folosi daca i-am impartasi-o. Traieste s i nu e omul care sa se lase prins asa cu una cu doua.. Am trezit pe oameni sa nu poata banui n imic. i-am raspuns. . Irma.. cu toate ca sora mea era foarte ingrijorata. repeta sora mea. ca domnul Jean este condamnat la moarte. eram convins de cele ce spuneam.. Irma. bietul Jean ! Fapta lui este cunoscuta in toale satele si orasele Germaniei ! Exista doar atitia ticalosi care nu asteapta altceva dec it sa-1 denunte ! Cei mai buni n-ar voi sa-1 gazduiasca macar pentru o ora ! Nu-ti face inima rea. Ce are de-aface.. cel .. ai dreptate.. de vreme ce a-fisele fagaduiau o recom pensa de o mie de fiorini oricui va reusi sa-1 predea autoritatilor germane. dupa ce 1-a lovit pe Frantz.. Vorbind u-i am risca s-o facem sa-si piarda curajul. dar ce sa-i faci. Si acum draga mea.. Da. Ei bine. deoarece trebuia sa facem un drum daca nu foarte lung... si nu vad intrucit arestarea noastra i-ar folosi domnului Jean. Dar timpul nostru este masu rat. Putuse sa ajunga la Magdeburg ? Stia ea ce se petrecuse cu fiul ei ?. linisteste-te. Daca te-ar auzi cineva ? Stii doamna Keller este o femeie energica.. Si apoi chiar daca ar fi prins. a fost fuga.

Lucrurile mergeau prost.. nepoata lui si sora mea se dadeau jos din trasu ra si o luau pe jos. pe care trasura noastra de-abia daca avea loc. Am trezit pe toti si ne-am dus sa inham am caii la trasura. fiindca soa rele este o calauza sigura si apoi nu e de origine germana. p e domnisoara Martha si pe sora mea sa se duca in trasura unde cel putin aveau un adapost. Am refuzat. am tras un pui de somn strasnic. Unecri drumurile erau atit de inguste. In sfirsit. Trebuia sa dormim in trasura. era brazdata de ambele parti de prapastii adinei. Am cinat cu proviziile pe care le-am luat cu noi. Ar fi fost o imprudenta sa inai ntam mai departe. in cimpiile din America unde iarna este nespus de aspra. nici macar o coliba de padura ri. in linie dreapta bin einteles.caci drumul facea atitea inconjururi. Poate ca ne-ar fi fost necesara o calauza ? Dar n-aveam in cine sa ne incred em ! in imprejurarea de fata ar fi fost mai mult decit o imprudenta. asa ca nu ma ingrozea perspectiva unei nopti albe sub Cerul liber. Toate intamplarile zilei mi s-au perindat prin minte. . Reuseai totusi calau-zindu-te dupa soare.. La sase jumatate eram cu totii in picioare. n-am facut nici cinci leghe. astfel ca sa ma pot odihni si eu o or a doua. Veghiile astea nu sint bune pentru un om de virsta lui. Prin locurile acestea. Ori de cite ori drumul era pr ea anevoios. bunaoara ca Pirineii sau Alpii. Am sfatuit pe domnul de Lauranay. in ce ma priveste am dormit prost. Dealtf el... Nu ca muntii ar fi fost grozav de inalti.. sau sub primii copaci ai padurii. trebuia sa facem popasuri dese ca sa lasam caii sa rasufle. eu ce treaba aveam ? infasurat in paltonul meu. o ricine isi poate inchipui ceea ce ar fi indurat domnisoara Martha si tot astfel si bunicul. La sase ne-am suit in trasura si am pornit. Domnul de Lauranay se oferi sa vegheze cu mine noaptea. Pe cind se lumina de ziua. caii fiind odihniti. Linistea noastra n-a fost tulburata o cl ipa. domnul de Lauranay strabatuse in atatea rinduri Turingia inci t se orienta fara prea multa bataie de cap: Partea cea mai grea era sa te orient ezi in mijlocul padurilor. imi lipsea acum. am primit si dupa ce m-am infasurat bine in paltonul meu. au facut ci nci leghe fara sa facem vreun popas. in fundul carora serpuiau citeva piriiase. fara sa se plinga. totusi drumul era anevoios in special pentru cai. la liziera unei paduri de fag i ce acoperea lantul muntilor Thuerienger Walks. in definitiv trasura prezenta acelas confort pe care il avea o camera de ho tel in tinuturile acestea. Am deshamat caii. de-a lungul unui tinut muntos.. Aici drumul se ingreuna si trebuia sa mergem incet. De altfel. Imi parea bine ca nu spusesem nimic domnului de Lauranay despre domnul Jcan caci.. intruc it intentionam sa veghez noaptea asupra lor. In ziua asta de 21 august. nu se afla nici un han. ma coboram de pe capra ca sa min caii de capastru. plini de curaj. increderea pc care am simtit-o cind a fost vorba sa r idic moralul surorii mele. totul a mers de minune.putin foarte obositor. incit pareau adevarate pot eci. Nu. Din cind in cind. deoarece incepuse sa cada o ploaie subtire si rece. Trasura noastra s-a oprit pe la ora opt seara. Aproape ca nici nu exista sosea pe v remea aceea. nu eram de compatimit. Oare nu esti vesnic demoralizat cind nu poti dormi ? La cinci dimineata eram in picioare. mie de ori mai bine sa ne bizuim pe noi insine. puteai dormi comod de n-ar fi fost grij a care fra-minta pe toti in privinta celor dragi care erau departe. incit uneori aveam impresia ca ne intoarcem de unde am venit. ei. Mergeau cu totii. Am trecut prin situatii mult m ai grele. Ardeam de nerabdare sa parasesc orasul acesta. Tcmindu-ma sa nu-1 supar daca l-as refuza din nou. Ne-am culcat. deoarece so seaua pe care mergea trasura noastra. era de o.. pe la orele patru domnul de Lauranay parasi trasu ra. ci numai niste defileuri strimte de-a lungul unor paduri de brazi s au de stejari. dupa care am ajuns in regiunea muntoasa a T uringiei. Bine invelit. daca sora mea in ciuda rationamentelor mele s-a lasat prada deznadejdii.. domnul de Lauranay. Jean Ke ller era urmarit. propunindu-mi sa vegheze in locul meu. De altminteri. Fiindca iarba crestea din belsug la poalele muntilor i-am lasat sa pasca in voie.

. domnule Natalis ? ma intreba domnisoara Martha. In intregime cu nori desi si grei. Oare ru sint vizitiu. Cit despre mine. spre norocul nostru fusese oprita in loc de trunchiul copacului. Pe la douasprezece ani ajuns in punctul cel mai inalt al muntelui caruia. Ba da. Trasura. Cu toate sfortarile pe care le-am facut. iar tunetele ne asurzeau pur si simplu.. Sora mea inchidea ochii si statea nemiscata. pe la orele sase dupa-amiaza. Da. Nici n-am terminat bine vorba. ceea ce nu inseamna insa ca nu sint servitorul d-voastra. am dormit foarte bine in vreme ce bunicul d-tale veghea ! Natalis cam exagereaza. nu prea parea speriata. Nu esti prietenul nostru.. Asta ar mai treb ui. lipsiti de mijloacele de locomotie . am trebuit sa pornim inainte. ghemuita in fundul trasurii. cateva fulgere despicara aerul. Natalis.. domnule de Lauranay. Deodata se produse o ciocnire. iar caii se avintasera in prapastie. i se spune Gebauer. in mijlocul acestui tinut pustiu ? Ce noapte grozava am petrecut ! A doua zi. Desi fusesem trintit de pe capra. la 23 august. domnule de Launaray. ca un f ulger urias infiisura caii si trasura. N-ar fi mai bine sa facem un popas ? ma intreba domnul de Lauranay. si daca va trebui sa-mi dau viata... Fii prudent. dar un vizitiu indeminatic in orice caz ! Hai sa spun postas daca vrei cu orice chip sa-mi menajezi amorul propriu. Fireste ca n-ar fi trebuit s a mergem prea repede din pricina accidentelor ce s-ar fi putut produce la cobori s. si pe drept. O ! sluga ! exclama domnisoara Martha. Daca bietele animale zapacite ar fi deviat putin din drum. pe care n-o mai puteam intrebuinta chiar daca alti cai ar fi inlocuit pe aceia pe care i-am pierdut. izbind un plop care se afla la dreapta no astra. In definitiv merge am mai mult pe jos. Din fericire. da ca nu ma insel. N-avea nici o grija. adincita in ginduri.. i n departare se auzea tunetul si furtuna se apropia din ce in ce.Caii se speriara si am simtit ca nu mai eram stapin pe ei. Domnisoara Martha.. De aci incolo drumul era in papta. sluga. i-am raspuns pe un ton voios. si inca ce! mai devotat pe care ni 1-a dat Dumnezeu ca sa ne duca in Franta.. de o furtuna.. M-am dus sa examinez trasura ale carei roti din f ata erau sfarimate. O ! cit esti de buna domnisoara.. Pe panta asta e cu. am putea ajunge cu bine la grani ta si tot astfel doamna Keller si fiul ei. Amen ! cum zice preotul din satul meu. Ce n-ai face oare pentru niste oameni care iti spun cuvinte care iti merg drept la inima ! Da.. trasura ar fi cazut imediat in prapastiile care brazdau soseaua Deodata se rupse friria. Vremea era tot a ploaie. raspunse domnul de Lavranay zimbind si noaptea viitoare o sa-mi dea voie. Ce situatie trista ! Ce sa ne facem acum. raspunse domnisoara Martha intinzindu-i mana. Intr-adevar. ca stapinul sa veghieze pina. in zori in vreme ce sluga. La sapte am pornit din nou. Trasura se izbise de trunchiul unui copac. Eram orbiti acum de fulgere. Haturile si oistea s-au rupt. Nu se poate. arborele cazuse in directia padurii. sa fac in asa fel incit sa strabatem Turingia inainte de ivirea noptii. domnisoara. O ! nu. n-am patit nimic. vizitiu. i-am raspuns si m-as opri cu conditia insa sa gasim un loc prielnic pentr u ca sa putem sta peste noapte. Ma temeam. Primele ore ale calatoriei s-au efectuat destul de greu.Trebuie sa fii obosit. cerul era acoperii. daca ocazia se va ivi sa ma devotez din nou pentru ei.. Am facut un pachet cu proviziile si efectivele noastre pe care le purtam acu . dupa ce am parasit tr asura. trebuia. C aii mai liberi porneau acum cu mai multa furie. Di n fericire nu s-a intim-plat nici un accident dc persoane. In prezent nu ne mai ramasese decit sa ne co borim spre vest. In schimb daca nu plouase inca. Oricite obstacole s-ar fi prezentat in ziua acea sta de 21 august.. deoarece din pricin a urcusurilor trebuia la tot pasul sa ne dam jos din trasura. neputinta. O catastrofa inevitabila ne amen inta. cob orira in galop panta.

le repetam intr-una. Sub razele soarelui care apunea. pastorii care isi duceau turmele la pasunat in muntii Turingiei. se innora deodata. la termenul fi xat. domnisoara Martha. in directia oraselului Fulga. foarte obositi de drum de-abia daca mincasera. Citeva picaturi din apa aceasta amestecata cu rachiu. voi incerca sa-maninc ceva. totusi oricit de putin confor tabila era. Nu cred ca am facut mai mult de trei le ghe in ziua aceea. daca nu giiseam o tra sura si niste cai de vinzare. o imitara. Prin imprejurimi nu se afla nici o coliba. mai ales d in pricina nepoatei lui. In interiorul colibei. Ma simteam foarte stinjenit. Cum se va sfi rsi calatoria noastra ? Vom avea oare timpul sa parasim Germania. masa de seara. care fusese pina acum senin. Coliba aceasta nu avea nici usi nici ferestre. constituia insa un adapost. ceea ce le-a prins bine. de-alungul teritoriilor Rin ului de Sus. domnisoara Martha si bunicul ei. Domnul si domnisoara de Lauranay. am pregatit impreuna cu sora mea. Toata staruinta mea a fost in zadar desi mincam de zor ca sa slujesc de exem plu. domnisoara. Apoi cite trei se dusera in coliba unde se culcara si adormira in curind. trebuia sa gasim insa un adapost pentru noapte. Probabil ca intr-insa se refugiau din cind i n cind. Domnul de Lauranay fusese foarte afectat de accidentul intimplat. i-am raspuns. Daca am spus ca ma voi culca. In apropierea colibei. lata-ma deci plimbindu-ma de colo pina colo. la poalele muntilor Turingiei. Odata instalati in coliba. asa ca e necesar sa ma ninci. Domnul de Lauranay si sor a mea. Pina la granita mai aveam inca de umblat. Rau faci. fiindca paza buna trece primejdia rea.. am zarit un fel de coliba ca re se afla in mijlocul padurii. se vedea cit colo. fiindca n-o sa ramin in urma. soarele care apunea. acum cind eram nevoiti sa mergem pe jos ? in prezent insa principalul lucru era adapostul. cimpiile acestea pareau oarecum roditoare. dragul meu Natalis. dar cu intentia de a nu-mi tine fagaduial a. mea gasind coliba aceasta care in lipsa trasurii. n-o sa te fac de ris miine in timpul drumului. Trebuie sa prindem puteri. Jos se vedeau cimpiile Saxei. lumina cimp iile care se intind spre vest.. De aceea hotarisem sa ma impotrivesc somnului. luind-o spre dreapta. mi-ar fi cu n eputinta. Ori ci ne isi poate inchipui ca a sta de veghe nu e un lucru nou pentru un soldat. ca si cum m-asi fi pregatit pentru o munca fo arte grea a doua zi. vom avea pe urma tot timpul sa discutam in vederea masurilor ce trebuiau luate. era un adapost pretios pentru noi. Chiar daca as vrea sa maninc. era de-ajuns sa faca o bautura racoritoare. Rau faceti ca nu mincati. eu in frunte si in urma me a Irma. Cu t oate ca nu erau intinse ca in palma. Miine dimineata. Inainte de toate. iata metoda soldatului in campanie. Am fagaduit ca ma voi culca si cu. cind deodata. Fii pe pace. pamintul era acoperit cu un strat de iarba. XVI Situatia era grava si trebuia sa se mai agraveze inca. ca erau mai usoare de st rabatut decit drumul pe care l-am facut din Gotha pina aici. Domnisoara Martha consimti sa bea doua. Cind ne-am oprit spre seara. care parea ca nu mai fusese locuita de mult.m pe umar cu ajutorul unui bat si am pornit cu totii. Cerul. Nu s tiam ce sa fac. trei picaturi. imi raspunse ea. Pe urma vom vedea ce e de facut. Eram hotarit sa prind puteri. asemenea unei santinele. o ca domnul de Lauranay ar fi voit sa vegheze c u mine si nu trebuia sa-i impun acest surplus de oboseala. se afla un piriu cu apa limpede. Luas em doua pistoale cu mine. intii hrana si apoi odihna. Va puteti inchipui bu curia. Irma de asemenea nu se atinse de cina asta modesta. desi imi simteam pleoapele gr . inainte de plecare.

dupa ce a consultat harta. nu-mi venea sa cred asa ceva. am inceput sa ma linistesc si m-am intrebat chiar daca n-a fost jocu l unei iluzii a auzului sau a ochiului. Nemaiau zind nimic. Si pe cind fluieram astfel. In rastimpul acesta. veneam sa ma mai intind putin in coliba.ele. in viitor . du pa scinteia pe care a produs-o arma. mi-a spus ca primul oras principal prin care vom trece era Tann . Pe urma. Uneori crezi ca nu dormi si totusi dormi . Pe cind ma gindeam astfel. Noaptea era foarte intunecoasa. In situatia in care ne aflam. Am ramas in picioare. Si. am tresarit de-o-data. domnul de Lauranay. am inceput din nou sa ma plimb in l ung si in lat... Mam sculat atunci. O banda de hoti putea sa ne atace si atunci cum sa ne impotriv im ? Trecuse un sfert de ora. nemiscat. Hotarit sa infrunt cu orice pret somnul. in tot cazul. orele treceau. N-am voit sa trezesc pe domnul de Lauranay. esuarea duelului cu locotenentul von Grawert.. care se la sa prada obiceiurilor lui. ca sa ajungem la Tann mai aveam de facut vreo douasprezece leghe. Totusi. nestiind unde sa-1 gas easca !. In vreme ce ma gindeam la toate astea. indraz net si hotarit. Cu toate astea trebuie sa marturisesc ca linistea nu era insa atit de desavi rsita. Nu. Si-mi trebuia o sfort are constanta a vointei ca sa nu cedez oboselii. Nici un suflu nu tulbura firea . nevoind sa adorm. Se vede deci ca ma inselasem si ca era mai devreme decit imi inchi puiam. Cit putea sa fie ceasul ? Trecuse oare d e miezul noptii ? Probabil.. expulzarea noastra din Germania. am auzit o a doua detunatura.. Nu mai incapea indoiala ca er a un foc de arma. afara era o liniste desavirsita ca atunci c ind vremea e a ploaie. Era oare un foc de arma ? Aproape imediat. fiindca aveam niste ochi buni care scrutau intunericul. o realitate nu este decit impresia fugara a unui vis. Mi s-a parut ca am auzit o det unatura. Acolo ne-ar fi cu puti nta sa inlocuim trasura. nu era altul decit sergentul major Natalis Delpierre. o sumedenie de dificultati : Jean Keller al carui cap fusese pus la pret. Mi-am adus atunci aminte ca. Ne trebuia un mijloc de locomotie cu care sa putem ajun ge in Franta. M-am sculat numaidecit si am tras cu urechea. In curind mi s-a parut ca aud un fisiit usor. intrezaream. in timpul zilei. Am i naintat chiar vreo suta de pasi in padure. un fel de suierat continuu care reproduce a semnalele regimentului Royal-Picardie. domnul Jean nu era omul care sa se lase prins asa. aminarea casatoriei in clipa cind trebu ia sa se savirseasca. chiar mi s-a parut ca am vazut o flacara spintecind intune ricul. semnalele regimentului meu. doamna Keller care il cauta. cu u rechia atintita la cele mai mici zgomote. ne pute am teme de orice. . fugi nd de teama condamnarii lui. daca un foc s-ar fi aprins undeva in padure. am scos pistolul de la briu gata sa trag. Dar nimic nu semnala inca ivi rea zorilor. daca fusese denuntat de niste ticalosi care voi au sa ia prima de o mie de florini ?. Ma ui tam pe cer doar doar oi vedea vreun punct luminos. l-as fi zarit imediat d e la o leghe departare. in provincia Hesse-Nassau. simteam ca mi se inchid pleoapele. Ba. Ceea ce iei drept. cacj noaptea e scurta in epoca aceea a anului. Era pos ibil insa ca focul acesta de arma sa fi fost al unui vinator. cu privirea tintita in directia aceasta.. Ma gindeam la tot ce se petrec use la Belzingen de cind am sosit acolo. Totusi. Oricine isi poate inchipui ca cel care flu-era astfel. Deoarece credeam ca e o vulpe sau un lup. ma gindeam la trecut. am socotit distanta la vreo jumatate de leg he. cu una cu dou a. fluie-rind fara sa-mi dau seama. de vreme ce se auzea un zgomot. daca fusese descoperit. in mijlocul unui tinut aproape pustiu. incorporarea domnului Jean. situat in districtul Cassel. Luna disparuse si ea printre nori. Imi parea rau ca firea era atit de linistita in timpul acestei nopti si intunericul atit de nepatruns. Uneori cind eram prea obosit. Nici o stea nu se vedea pe bolta cereasca.

sa traiesc ca sa va revad pe toti.... intreba doamna Keller. domnului Jean K eller in regimentul colonelului von Grawert.. la mama.. acum cinc i zile. sub ordinele colonelului von Grawert.L-am recunoscut numaidecit : era Jean Keller XVII La zgomotul detunaturii. inainte de a fi rostit vreo vorba. relua domnul Jean... Peste o clipa. Eu si mama.. Cred ca aveam dreptul sa ma revolt !.. la toti prietenii mei. n u putusera ghici pe domnul Jean... Domnisoara de Lauranay se arunca in bra tele doamnei Keller. si d-ta domnule de Lauranay ?. domnul de Lauranay.. domnisoara Martha si sora mea s e trezira imediat si iesira din coliba. Dar tot acolo. Martha !.. Martha si sora mea aflara ceea ce se petrecuse inainte de plecarea noastra din Belzingen : provocarea insultatoare a locotenent ului.. Jean. Si tu Martha. Stii.. Da. M-am repezit la el si l-am lovit la rindul meu. in sfirsit regimentul a plecat la Ma gdeburg. Jean. Capul meu era pus la pret ! Se acorda un premiu de o mie de florini aceluia care va pune mina pe mine. Din fericire am putu t gasi hanul in care locuia mama. trebuia sa se intimple. cel putin auz eam totul. Eram pierdut daca nu reuseam sa fug... domnisoara Mar tha il recunoscuse si il imbratisa. refuzul de a se bate dupa incorporarea. i-am zis.. in loc sa ma vada in fata lui cu o spada in mina... eu si sora mea stim totul. mi s-a parut ca vad o umbra care se repede spre mine.. Dar voiam sa traiesc Martha. sarmanul meu Jean. Dar o data cu detunatura armei. ingina ea.. Am indurat totul gindindu-ma la tine. in sfirsit. m-a lovit cu cravasa... Martha. M-a m abtinut insa. timp de o luna am fo st supus la cele mai grele corvezi am fost umilit. deocamdata sa intram in coliba.... eram sa fiu sub ordinele acestui ofiter ! Se putea razbuna in voie. A doua zi am aflat imediat ca eram condamnat la moarte de consiliul de razboi. ca si cum dinsul de-abia ar mai fi putut rasufla. intilnirea fixata. A ! omul acesta ca re te-a insultat Martha. Am tras la intimplare.. in omul care venea cu mine din padure. domnul Jean isi intrerupse povestirea. Peste citeva clipe am lepadat uniforma. decit acolo. Vai ! cit am suferit !. intrerupindu-se din cind in cind spre a asculta afara. Cum!.... ne-a fost istorisita de domnul Keller. Acolo. si-am plecat din Magdeburg... Daca nu ne vedeam. unde mama a putut sa-1 ajunga. Da. Dar de ce ? intreba domnisoara Martha. In clipa aceea. Veti afla imediat. intr-o seara. Draga Martha. m-am imbracat taraneste. Natalis. pedepsit pe nedrept si tratat in sfirsit de nemernicul acesta de Frantz. zise el. insa.... locotenentul Frantz. pe cind ma aflam singur cu el pe o strada. Deoarece nu trebuia sa savirsim vreo imprudenta: Sa mergem in coliba.. si e mai bine ca sint ascuns aici... i n compania locotenentului Frantz.De-o data.. ne aflam cu totii intr-insa. Da. bietul meu Jean !.. zise domnul Jean. nici pe doamna Keller care venea si ea dupa noi ... ingina domnisoara de Lauranay.. in coliba asta.. Regimentul a fost trimis la Borna relua Jean Keller. E in joc persoana d-tale.. Si atunci in citeva cuvinte.. cum nu se trateaza un ciine !. in fraze scurte s i intretaiate. Si iata ce ne-a povestit domnul Jean.... l-as fi ucis fara nici o remuscare.. Povestirea aceasta.. ingina mereu domnisoara Martha... Jean. ... Eu stateam in fata usii si cu toate ca eram atent la convorbire supra vegheam in acelasi timp soseaua. imi raspunse el. dupa ce m-a injurat.. Cum s a scap ?. Domnul Jean se repezi la ei.. Nu stiam.. am vazut un om in fata mea.

si anume ca viata domnului Jean era in p ericol... cit eram de ingrijorati.. Natalis ci t e de greu drumul acesta. asa ca trebuie sa plec numaidecit. Fara indoiala ca stiau ca. Ma intrebam daca ati avut un accident.. Ce-are de-a face.. Acum lipsa cailor si a trasurii ne stinjcnea mult.. tot ceea ce s-a petrecut de la pl ecarea noastra din Bel-zingen si cit de prielnica ne-a fost calatoria pina la ac cidentul de la Gebauer. era sa incerc sa ajung in Turingia. Sa va ascundeti. dragul meu Natalis. Mama si cu mine. relua domnul Jean. Nadajduiesc ca vom putea gasi la Tann. culmea ironiei. Nu e nimic.. Mai aveam provizii exact cit ne trebuia pina la Tann... Umblam mai ales noaptea. Vai. am luat-o prin cimpiile Saxei. strabateam sate in care citeam afisul cu premiul ce se acord a pe capul meu. raspunse domnul de Lauranay. Da. ajungind in dreptul Trecatoarei Gebeuer.. de vreme ce ati facut o parte din el pe jos.. Si pentru ce ? Erati urmariti. Si tu mama.. Da. Nu se auzea nici un zgomot suspect din directia padurii. Trebuie sa va procurati cu orice pret mijloace de transport. au fost trase de ei ? am i ntrebat pe domnul Jean. Probabil ca ei isi inchipuie ca am luat-o pe alt drum. cumparind prin casele retrase de-ale mincarii . daca puneau mina pe mine trebuiau sa incaseze o mie de florini.. Un glonte mi-a trecut prin palarie. de-n data ce s-au ivit zorile am fost nevoiti sa ne ascundem.. deoarece s-au indreptat in directia muntilor. noi am luat-o pe cimp si cind am ajuns in dreptul padurii. vom pleca cu totii ! raspunse domnul Je an. De altfel acolo puteam fi oarecum in siguranta... Am recunoscut trasura d omnului de Lauranay... Cred ca stii.. M-am furisat din coliba. Atunci. Va sa zica cele doua impuscaturi pe care le-am auzit. tu care ai indurat atitea oboseli? Sa mergem. Si eu care am tras in d-ta. dar cum de-ai aflat ?. am va zut o trasura sfarimata care se afla parasita in drum. Trebuie sa ne folosim de intuneric. Da. Daca ne va fi posibil ar trebui sa calatorim impreuna pina la granita france za. intrerupse sora mea.. Martha ? intreba domnul Jean. Totusi am reusit sa ne refu giem intr-un tufis. de vreme ce mama cunostea itinerariul pe care vi 1-a impus poli tia.. dragul meu Jean. Planul meu.. raspunse domnul Jean. I-am mai vazut la Magdeburg. dragul meu. Pe urma.. Natalis ! se poate insa ca impuscatura d-tale sa fi fost auzit a.Nu se aude nimic ? intreba el.. ia liziera padurii... nu trebuie sa mai raminem in coliba asta.. .. Singur ? intreaba domnisoara Martha. la Gotha. Mi-am lipit ureche a de pamant.. Fireste ca trebuie sa ne aparam cu indirjire impotriva acestor ticalosi. unde am calcu lat ca trebuie sa va mai aflati inca. domnule Jean.. daca braconierul Buch si cei doi fii ai lui ar pune mina pe el. Iata asadar hotarirea pe care am luat-o. astfel ca am putut scapa de ticalosii acestia. in tot cazul . erati urmariti de trei ticalosi pe care i-am intilnit mai jos de trecatoa-rea Gebauer... Nu.. Stiam acum tot cea ce era mai insemnat. zise domnul Jean..Poti sa ne urmezi.. Poale ca Buch si fiii lui sint pe urmele noastre. Ieri seara. afisul acela pe care l-am citit impreuna cu Irma.. daca ati scapat.. De aceea m-au urmarit si acum doua ore.. braconierul Buch din Belzingen impreuna cu cei doi baieti ai lui. i-am spus intorcindu-ma in coliba. Dar ce s-ar int ampla oare in cazul ca Buch ar mai veni cu citiva pacatosi de tagma lui ? I-am povestit apoi pe scurt domnului Jean. inainte de a porni la drum. . Natalis. relua domnul Jean. urmind regimentele cu alti tilha ri de teapa lor. ceea ce ne evita popasuril e in satele in care Buch si fii lui puteau sa treaca.. Am umbat cu mama toata noaptea. am zis. domnule Jean. si. raspunse domnul Jean. Soseaua era linistita si pustie. am fost atac ati la vreo jumatate de leghe de aici. Sint gata ! zise domnisoara de Lauranay.. fiindca in primul rind trebuia sa luam toate masurile dictate de imprejurari. in sfirsit am ajuns in munti' . in speranta d e a va in-tilni. t e-am recunoscut dupa suierat. Da.

Acolo dupa cum ne-am inteles. etc. primele doua zile in care am calatorit impreuna cu doa mna Keller si cu domnul Jean. avea o sumedenie de prapastii. Daca nu eram exacti la intilnire. dupa un mars zdravan. raspunse domnisoara Martha. deoarece agentii se aratara de o severitate exceptionala la cercetarea pasapoartelor. Dar. sub nici un pretext. inseamna ca am fost retinuti din pricina ca n-am pu tut gasi un cal si o trasura. Tinutul. Era atita lin iste afara incit nu mi-ar fi scapat nici cel mai mic zgomot. Daca pot cumpara o trasura si cai la Tann... Ne-am inteles sa ne intilnim a doua zi pe la opt. De aceea.. un pachet tocmai mare si din cele doua pistoale pe care le aveam.. Cit despre noi.. N-ar fi prudent sa strabatem acest oras. un osindit la moarte. doamna Keller si fiul ei nu trebuia sa intre in oras. vei vedea totodata cit sint de frumoase stelele care stralucesc pe cerul Frant ei. domnule Jean. Era ora doua dimine ata. in speranta unei bune rasp late. Sa mergem deci. Unul din agenti.. Am parasit cu totii coliba. Jean. Propunerea lui a . Un intuneric adinc invaluia firea. Parasind Turingia. erau situate la distante foarte mari. in felul acesta poate ca puteam calatori impreuna. sintem uniti inaintea lui Dumnezeu. am mers repede. in care domnul Jean ar fi putut fi rec unoscut. viata mea imi apartinea !. Cu toata energia de care dadeau do vada tovarasele noastre.Atita timp cit nu va exista nici un pericol. domnul Jean si mama lui s-au despartit de noi. in schimb puteam auzi foarte bine. Ai fi spus ca nu stim ce i nseamna oboseala. Daca nu puteam vedea nimic. Martha si sora mea ne dadeau cu adevarat o pild a rara de energie.. pe la ora zece seara. se vedea cit de colo ca ele erau obosite si ca aveau ne voie de odihna. dupa ce umblam patru ore in sir ne odihneam cite u n ceas. cred ca nu te-ar ingrozi o calatorie pe jos si citeva nopti petrecute in cimp la lumina stelelor . Am crezut ca ne vor opri de a merge mai departe. Totusi se simtea ca in curind se va lumi na de ziua. am ajuns la Timn.. va rog sa credeti. vom p utea cruta multe oboseli tuturor. Nu mai am dreptul sa-mi leg via ta mea de a ta !. eram decisi sa nu ne mai despar tim. Fara indoiala. Masura aceasta a fost foarte inteleapta. La 24 august.. am avut norocul sa nu ne intiln im cu nimeni. Doamna Keller.. Jean lua mina domnisoarei de Lauranay si ii zise cu o voce m iscata : Martha. In clipa aceea. De obicei. prea putin roditor. Spunind acestea am facut vreo douazeci de pasi pe sosea. cind am voit sa te iau de nevasta. de unde am conchis ca Buch si fiii lui pierdusera urma lui J ean Keller. ceea ce era relativ usor pentru noi care aveam pasapoarte. am da t unul domnului Jean. ei nu trebuiau sa intre in orasele in care ne era impus sa trecem si trebuiau sa ne astepte intr-u n loc fixat mai dinainte. pe soseaua orasului. e ra mai greu pentru doamna Keller si pentru fiul ei. Acum nu mai sint decit un fugar. XVIII Voi povesti pe scurt. Am luat proviziile care nu alcatuiau. Satele putin num eroase. am raspuns. care sa ne aiba in paza lui. s-a oferit sa ne duca la un negustor care vindea trasuri. Am trebuit sa spunem cum calatorea m si in ce imprejurare am pierdut trasura. Nu auzem nimic. Foarte surescitati de altminteri. Lucrul acesta ne-a folosit insa.

Dupa ce am trecut riul Main. Deoarece trebuia sa intram in oras pentru vizare a pasapoartelor. spre seara. La 27 am strabatut or aselele Schlinchtern. unde era o miscare mare de trupe. trebuia sa parasim Germania. d omnul de Lauranay. in foburgul Salhscnhausen. pe 30. De orasul acesta. Dinsul refuza. Deoarece domnul Jean si mama lui. Nu mai mergeam decit la pas ceea ce ma nelinistea deoarece peste sapt e zile. ca sa reinnoim proviziile. aveau altceva de facut. o minastire de franciscani. La 28 am ajuns l a Geluhausen si. pe un deal. Am ocolit pe la amiaza orase lul Offenbach. daca am fi calatorit de placere ar fi trebuit sa vizitam castel ul orasului acesta care a fost locuit. colonelul von Grawert si cu fiul lui vo m urma acelasi drum cu noi. In vederea acestei intilniri. risca in orice clipa sa fie prins si omorit. A t rebuit sa raminem peste noapte aici. Ce vreti. intr-adevar. Dar niste fugari ca noi. In sfirsit la 29 august ne-am oprit putin inainte de portile orasului Hanau. O circiuma proasta le slujise de adapost in timpul noptii. in schimb avea numai o sareta cu doua roti acoperita cu o pi nza impermeabila si un singur cal.fost primita. Daca spusele acestea erau adevarale. nefiind alti cai. Sora mea s i cu mine. ceea ce a auzit Irma. nu mergeam atit de repede cum as fi voit. N-avea trasura. Doamna Keller era foarte obosita. Si iata. am c azut de acord sa ne instalam cu rindul. dar convenabil. Ce mult regretam acum caii pe care i-am cumpa rat la Belzingen ! La 26 august. imediat dupa indeplinirea acestei formalitati. pe o saltea de paie. n-am sa spun nimic altceva decit ca e situat pe malul drep t al riului si ca e plin de evrei. Dupa ce a condus pe domnisoara Martha si pe sora mea la liotei. in vreme ce mama lui dormise pe jos. E de prisos sa adaug ca domnul de Lauranay a trebuit sa plateasca de doua ori valoarea calului si de trei ori aceea a saretei . care vorbea foarte bine limba germana. Ce s-ar intimpla. intre alte lucruri. ceea ce mi s-a parut cu mult mai grav. am regasit pe sosea pe doamna Keller si pe fiul ei. conform termenului fixat de autoritati. la un brutar. Dupa o cina. doamna Keller si Irma se urcara in sareta. intr-un oras oarecare ? Fireste ca fiul ei n-ar fi putut ramine cu dinsa. si spre seara am ajuns la Frankfurt pe Main. ne-am dus singuri in oras. daca fortele parasind-o ar fi trebuit s-o lasam intr-un sat. L-am oferit domnului Jean. Am crezut ca n-o s-o mai trecem niciodata. Se spunea ca fusese prins la Salmünster si amanuntele acestei capturari nu lipseau. Stringindu-te bine mai raminea un a l cincilea loc. daca momentul ar fi fo st mai prielnic am fi ris cu pofta. Ne-am regasit a doua zi. atita timp cit domnul Jean nu se afla pe te ritorul francez. in care am asezat proviziile cumparate la Tann. din pricina drumur ilor rele. Ne-am dus in oras ca sa mai tirguim diferite obiecte. toata lumea s-a culcat afara de mine si de sora mea. nu era oare mai bine s a modificam itinerariul nostru si sa ne indreptam mai spre sud spre a evita oras . A doua zi. in cele din urma. domnul Lauranay si domnisoara Martha ramasera cu ei in sareta. ne-am dus sa cau tam pe domnul Jean si pe mama lui. caci. am luat-o pe sos eaua care cobora pe la Mayenta. modest e drept. Domnul Jean petrecuse noaptea pe un scaun. dar ceea cc ne-a interesat si mai mult e ca am putut gasi un adap ost. ia ora opt. situat pe rinul Salza. de unde va fi indreptat la May enta si apoi la Thionville. dupa ce am vazut de departe tur nul catedralei si. de Frederic Barbarosa. pe soseaua care duce la Viesbaden. trebuia sa faca un drum de doua leghe ca sa ocoleasca o rasul. Sodon si Salmünster. a trebuit sa ma multumesc cu acesta. Asadar. ca sa nu obosim calul. unde citeva persoane vorbeau de soldatul Jean Keller. Totusi. a mers cu mine la negu storul acesta. dupa cum am aflat mai tirziu. luata in comun. pe malul sting a l Uleinului. dar de cele mai multe ori ni se intimpla sa mergem amindoi pe jos. in noaptea aceea n-am fost nevoiti sa ne despartim. Am intimpinat multe dificultati in vreme ce am strabatut padurea Lomboy care se intinde la stinga si la dreapta riului Kinzig pina in muntiii Hesse Darmstat d. am ajuns la Fulda. Cu toate astea. Domnul si domnisoara de Lauranay. e ca se spunea de asemenea ca in curind regimentul Leib va sosi in localitate.

lung de vreo sase sute de picioare. Oricine isi poate inchipui ca doamna Keller si fiul ei aveau tot interesul s a evite Mayenta. am ajuns deabia spre seara. pentru a regasi drumurile care duc spre Franta. Trebuia sa trecem prin padurile de la Neibruh situate in apropierea orasului F rankfurt. In ce loc si unde ? l-am intrebat. Dar nu sosesti cind vrei. Cel mai nimerit lucru era sa te instalezi intr-o berarie si sa ceri ultimele . fiindca am ocolit citeva catunuri ale caror sos ele erau tixite de soldati si de furgoane. drumul era greu si obositor . in Lorena. Prin urmare in patrii zile. unde domnul Jean urma sa joace pina la urma rolul de carutas.ele indicate de politia prusaca ? A doua zi. raspunse Jean Keller. carutas din Hochst. am comunicat stirea asta rea domnului Jean. fie deasupra fie dedesubtul orasului. Pe la opt seara nu stiam ce sa facem. deoarece luntrile erau suspendate din ordinul a utoritatilor militare. Dupa ce vom trece de Mayenta vom vedea ce e de fa cut si daca va fi necesar sa ne despartim pina la granita. sa trecem Rinul. Ce bucurie am fi simtit gasind aici pe compatriotii nostri. si a sa erau destul de ingrijorate. Puteti sa va duceti. de care Mayenta se leaga printr-un pod de vase. iar eu cu domnul Lauranay ne-am dus in oras ca sa aflam stiri din Franta. Orasul acesta este situat pe malul sting al Rinului si fata in fata cu foburgul Cassel. atit mamei lui cit si domnisoarei Martha care. Cum ne-ar fi primit nu numai pe noi care eram gonit i din Germania. Am ajuns astfel pina in fata postului de soldati care pazea podul. cind nu vrei s-o ici pe pod. cu toate astea. Cu toate ca actele noastre erau in regula. Pasapoartele noastre au fost examinate cu o atentie deosebita. se indrepta spre poarta Cassel. oricine isi poa te inchipui spaima care ne-a cuprins. dupa cum nu poti pleca . la 31 august. dupa bunul tau plac. domnul Jean se duse la grajd ca sa vada de cal. Deci. Pe podul de la Mayenta. Domnul Jean lua paltonul meu cu care se infasura. Am mai intirziat apoi. Pasapoartele astea nu mai sint valabile deeit patru zile ! observa seful de post. Cine sint oamenii acestia ? Niste francezi pe care ii duc pina la granita. Din nefericire. Domnul Jean. domnisoara Martha si Irma se retrasera in camerel e lor de la hotelul Anhalt. dar si pe doamna Keller si pe fiul ei. Domnul si domnisoara de Lauranay. posesorii lor trebuie sa paraseasca Germania. Multa vreme o sami aduc aminte de sosirea noastra in Mayenta. Am plecat la ora sase dimineata. De-ndata ce doamna Keller. Pasapoartele d-voastra ? I-am intins pasapoartele pe care le inmina el insusi sefului de post. se apropie atunci de noi si ne zise . dupa ce am trecut Rinul ne aflam la Hotelul Anhalt. A fost in zadar insa. Dirisul m-a rugat sa nu spun nimic. apoi. Trebuie. In sfirsit. Si cine esti d-ta ? Nicolas Friedel. apucind calul de cap astru. sora mea si cu mine ne aflam de asemenea in sareta. cu o indrazneala uluitoare. de-aceea trebuie sa ne grabim. Ce inseamna si lucrurile ! Ce primire diferita ne-ar fi asteptat citeva luni mai tirziu cind Mayenta s-a predat francezilor. Peste o jumatate de ora. Fireste. Eram atunci Ia frontiera provinciei Hesse-Darmstadt. de indata ce ar fi aflat povestea lor. Doamna Keller se ascunsese in fundul saretei acoperindu-se cu hainele priete nilor nostri. desi de la Frankfurt pina la Mayenta nu erau decit vreo cincisprezece leghe. Iata-ne deci in cautarea unei luntre care sa transporte pe domnul Jean si pe mama lui. trebuie neaparat sa tr eci Rinul. de vreme ce nu-1 putem trece in alta parte. zise Jean Keller. Grabindu-ne am putea poate s-o luam inaintea regimentului si sa ajungem astfel netulburati de nimeni. Si iata planul pe care l-am adoptat.

care inlocuia pe Luckner ocupa Metz. Era mai intii ziua grozava de la 10 August. Cit despre Dumou-riez. la miezul nopii. Cind ne-am intalnit cu domnul Jean in muntii Turingii. Acestea erau masele grozave care amenintau Franta. du pa cum se stie. invadare a Tuileries-ilor. Lafayette. sub Custine. Ce era s a ne facem daca ne opreau in drum agentii prusaci ? Poate ca am fi putut sa ne indreptam spre sud. stirea asta nu data decit de trei zile. spre a-i da o lovitura. la granita.Thionville si ca grosul armatei inainta spre Verdun. se dusese la cartierul general austriac. trebuiau sa inainteze spre Pa ris pe drumul de la Chalons. la Birkenfeld . situat pe riul Nahe si care. domnisoara dc Lauranay. flancau armata prusaca. un om si jumatate. am ajuns la Kirn si peste douazeci si patru de ore. ziarul instiinta ca prusacii ocupasera Longwy . oras i nsemnat in districtul Coblentz. fie de Dumouriez. nu mai eram decit la vreo citeva leghe de Franta. spre a evita intilnirea aceasta periculoasa. era faptul ca au mai ajuns deasemenea d oamna Keller si fiul ei. doamna Kelle r. In definitiv. a trebuit sa ne multumim cu sareta drept orice adapost si noptile petrecute in conditiile astea. refuza sa mai stea inca douazeci si patru de ore la Maye nta. Si mai aveam inca doua zile de umblat pina sa ajungem la granita. Va spun imediat lucrurile acestea pe care le-am aflat mai tarziu. la 1 Septembrie. am zarit in virful muntelui Schloss ruin ele unui castel intarit. O coloana de saizeci de mii de prusaci porni de la Luxemburg spre Longwy. Montesquieu la sud. cu toate ingrijirile pe care i le-am dat. meritau toata atentia evenimentele care s-au petrecut in Fr anta dupa plecarea noastra. iata situ atia exacta : Dumouriez. Deabia spre seara. am ajuns m Franta . Ducele de Brunswick conducea armatele alia te care. Dar ii era teama ca fiul ei sa nu f ie descoperit. Am plecat deci a doua zi. ceea ce constituia insa o adevarata favoare. Ne-am intors la hotel de indata ce a aflat ultimele evenimente. cu toate ca avea marc nevoie de odihna. slujea sub Luckner ca general de brigada. fusese tratat ca prizonier de razboi. sub Biron. Iata citeva fapte care erau de natura sa precipite masa aliatilor spre grani ta franceza. Cit despre Dumouriez. intr-adevar. Din fericire ca proviziile nu ne lipseau. expira termenul care ne fusese acordat ca sa evacuam teritoriul ge rman. O ! Si cit am fi voit cu totii sa inaintam mai iute spre a ne apropia odata de granita franceza. comandantul suprem al armatelor de la nord si din centru. Acelasi lucru s-a petrecut si in seara zilei de 3 Septembrie. pentru ca ele va vor explica situatia exacta. Fara indoiala ca informatiile ziarelor prezentau multe lacune. in centru. Cinci m ii la Landau. dupa ce au patruns in Franta prin Ardeni. De aici se poate vedea cum se purtau inamicii fata de tot ce era francez si ce soarta ne astepta. Totusi. In sfirsit. am socotit ca era preferabil sa lungi m drumul. Erau tot trei armate : Luckner la nord. Dar. a fost dat Prusiei in 1815. dupa ce a apartinut Frantei in 1001. Calul nostru. in schimb. A doua zi. erau extrem de penibile. ca blocau . la ultimele stiri. asa ca am putut ocoli oraselele care nu erau prevazute in itinerarul nostru. Jos la poalele muntelui se afla orasul Cmuznach.ziare. intemnitarea familiei regale si suspendarea provizorie de la tron a lui Ludovic al XVI-lea. Nu era de mi rare ca domnul. fie de Kellerman. Keller man. erau gata sa s e alipeasca. De aceea Franta intreaga era gata sa respinga invazia. dupa nevoie. orasul franc ez cel mai apropiat de granita ? Riscam sa cadem atunci in miinile prusacilor ca re sc indreptau spre Thionville. . unde cu toate impotriviri le lui. desi foarte obosita. Mai aveam inca treizec i de leghe pina. Lafayette urmat de citiva din t ovarasii lui. treizeci de mii in Alsacia. eu si sora mea. De aceea. macelul paznicilor si al garzii. daca agentii militari ne-ar fi nrins fara pasapoarte. se dusera la Mayenta. regii Prusi ei si Austriei. spre Sarrelouis. De aceea. A doua zi. sub ordinele lui Clairfayt si printului de Hohenlohe. era. era la Sedan cu douazeci si trei de mii de oameni . impartiti in doua c orpuri de armata. cu douazeci de mii de soldati. nu mergea deloc repe de. Treizeci si sase de mii de austrieci.

trebuia sa evitam Saarbruk-ul . sa-i busim" atunci. Partida era egala acum. am luat-o pe drumul care trece intre Thio nville si Metz. Bietul calut de-abia daca mai putea merge. in clipa in care am plecat. Toate astea s-au petrecut cit ai clipi din ochi.nu credeam c-o sa ne stringem rriina la granita franceza. ci chiar in interesul nostru. Dup a citeva cuvinte schimbate cu hangiul. desfasurar ea evenimentelor. se luasera dupa noi. Acum nu-i mai raminea decit sa se re fugieze intr-un oras din Tarile de Jos. tatal si f iul. la poalele unei coaste. Incasam premiul. amindoi. viata si libertatea noastra n-au fost niciodata amenintate. era pamintul francez pe care il calcam atunci. dar pamintul francez napa dit de soldati straini. Mergeam incet. Orasul acesta ne-ar fi oferi t mai de graba ospitalitatea intr-o inchisoare decit intr-un hotel. domnisoara Martha si domnul Jean. Ei bine. Fara indoiala ca se dadea o lupta la portile orasului Thionville. fiindca eram doi contra doi. zise el. De data asta domnul Jean trasese si un om se rostogoli la picioarele calului nostru. Atunci. la 5 septembrie. spre seara. murise pe loc. Inca vreo citeva ceasuri si nu mai aveam nevoie de pasapoarte. Ce drum penibil de-a lungul acestei mase de paduri imprastiate de-a lungul t inutului. care era foarte obosita. Daca drumul acesta greu spre Fr anta l-am facut cu pretul unor oboseli nesfirsite. Domnul d e Lauranay. Sa mergem deci ! Deoarece calul nostru fusese omorit. tinind calul de dirlogi. cu riscul de a ne indrepta la nevoie. Dar din cei trei Buch nu mai ramasesera acum decit doi : tatal si fiul lui m ai mic. De aceea. la 4 august dimineata. bineinteles. XIX Am ajuns deci la sfirsitul acestei calatorii pe care declaratia de razboi ne silise s-o facem de-a lungul unei tari inamice. Am tras la rindul meu a supra fiului Buch. unde sa astepte in siguranta. am trecut granita. Am vrut sa ma iau dupa ei. Ne-am dus deci la un ban. se auzeau citeva focuri de arma. In acelasi tim p. Poate ca a facut rau ? Nu. Deodata. in departare. nu se mai afla nimeni pe sosea. Am mers astfel pina noaptea tirziu si am poposit noaptea in padure. se aplica de asemenea si domnului Jean. Sint cei trei Buch ! imi striga domnul Jean. un foc de arma omori calul nostru. a doua zi. In mai multe rinduri hangiul ne-a aruncat o privire ciudata. veneau mai in urma. Ni s-a parut chi ar. Afara de noi. Da. unde pasagerii obisnuiti nu prea erau oameni de so i. Doamna Keller se dadu jos. In sfarsit. principalul lucru e sa trecem granita. pe la ora doua du pa amiaza. Intr-adevar. Totusi. au lat-o la fuga prin desisul padurii. carecazu imediat. ca a spus citeva cuvinte unor indivizi care stat eau la o masa in fundul unei sali. dar n-am facut decit sa-1 ranesc. Sora mea mergea linga mine. in orasul acesta pe care i l ocupau atunci francezii. Celalalt. cu inima strapunsa de un glonte. rezemindu-se de bratul fiului ei. In sfirs it. am auzit niste strigate : Am pus mina pe el ! Da. Inca nu ! exclama domnul Jean. la stinga. intre altele cind ne-au atacat cei trei Buchi. Afara de doua sau trei imprejurari. a trebuit sa ne dam cu totii jos. e Jean Keller. . a trebuit sa. dar domnul Jean m-a oprit. ticalosii acestia se aflau la hanul unde am dormit noaptea. Ceea ce spun de noi. lasam in drum sareta. du pa intalnirea noastra din muntii Turingiei. nu numai in interesul domnului Jean si al doamnei Keller. O noua detunatura. afara de do amna Keller. am fost scutiti in schimb de pericole.

era foarte frig. ingindurat. voi face tot ce va fi omeneste cu putinta ca nimeni sa nu sufere.. mie. Daca am putea sa ne retragem cu totii intr-insa.. i-am raspuns. domnule Jean. Si eu te voi ajuta ! Stiu. dupa oboselile din trecut. Sa speram ca vei scapa. Nu putem sti ce-o sa se intimple. Dupa o lunga discutie. apoi d upa ce am lasat pe domnul de Lauranay. intr-un tirziu. mama d-tale n-a incetat o clipa de a fi franceza. ca sa trecem de avant-posturile inamicului nu ne mai ramineau d ecit vreo douazeci de leghe. Bizuie-te pe mine. cu si domnul Jean ne odihneam cite o ora. daca voi fi omorit. Din fericire vremea era frumoasa. pe doamna Keller. Pot sa fiu nevoit sa fug. Era opt seara cind am ajuns la granita. relua el. am hotarit sa alegem drumul cel mai scurt. Intr-adevar. Dar nu sint oare nebun sa ma g indesc ca o asemenea fericire imi poate fi fagaduita. Spui ca era" franceza.. Ti-o incredintez deci. Ah Franta ! relua el. nu vreau sa ma urmeze. Austriecii si prusacii. prin urmare.. Propunerea asta fusese dezbatuta intre mine si intre domnul de Lauranay si d omnul Jean. cu una cu doua. asa ca ne-am ghemuit cu totii sub crengile joase ale unui fag.. cu toata energia si curajul ei. stiu ce ma asteapta. daca s-ar intimpla asa ceva. care nu sint decit un fugar. dar din pricina inaltimii. in care nu era bine sa te aventurezi in puterea noptii. Nu voiam sa facem focu l deoarece ne era teama sa nu ne vada cineva. Nadajduiesc insa ca nu ne vom des parti. Totusi. ca voi lupta cu indirjire pina la capat. adica tot ce am mai scump pe lume.. inainte de a se marita. draga Natalis. Ce viata am duce si cum am uita toate suferintele trecute.. dragul meu. in ciuda imprejurarilor critice. Dar nu va fi ultima oara. un condamnat care poate fi prins si ucis dintr-o clipa intr-alta ? O ! nu vorbi asa. dupa cum stii. Da.. viitorul ne rezer va o situatie destul de grava. Din pricina ocolurilor. Fireste. mama nu trebu ie sa te paraseasca. domnule Jean. Natalis.. domnule Jean ? Nu.. Am mincat usor. trebuie sa-si sfirseasca z ilele in tara in care s-a nascut. pe care n-am Vazut-o niciodata si pe care as dori atit de mult s-o vad. . era franceza . am baut putina apa de izvor. odata ce barbatul si fiul ei au murit. Da. cu cit se va mai lungi oare parcursul acesta ? Poate ca ar fi fost mai prudent sa ne intoarcem in Franta prin sudul sau nor dul Lorenei. constituiau pe ntru noi un mare pericol. Vreau sa sper ca biata mama va fi fericita cel putin in ultimii ani ai vietii.. noaptea trecea. m-am dus impreuna cu domnul Jean sa stam la pinda in padure. Domnul Keller. In fata noastra se aflau citeva padu ri uriase. mie mai ales. trebuia sa ne gindim mai bine inainte de a face un asemenea inconjur. Domnul Jean imi strinse mina. s-o duci in Pieardia. Biata femeie este istovita si daca voi fi nevoit sa ma de spart de d-voastra. cum iti incredintez pe Ma rtha. Natalis. domnule Jean. obositi cum eram. De aceea. Este intaia oara ca mi-e ingaduit sa string in brate un francez pe pamintul Frantei. Mama. In rastimpul acesta. N-ai fost prins inca si nu-mi vine sa cred ca te vei lasa prins asa.Cu toate astea. Natalis. Ei bine.. granita era ocupata de dusman. daca voi fi prins. Era atit de intuneric afara. incit nu puteai vedea la un pas. i-am raspuns. Pe rind. Natalis. Prin urmare. stabi liti in regiunea aceasta care se intinde pina la padurea Argonne. nu rosti o vorba. mama nu mai trebuie sa se intoarc a niciodata in Prusia. Totusi. increderea mea nu slabise o clipa. si nu uita niciodata ceea ce-ti spun. Am facut deci un popas ca sa ne odihnim pina a doua zi. in privinta asta nu-m i fac iluzii. Avea u deci dreptate locuitorii din Grattepanche cind ma considerau ca unul din cei m ai incapatinati locuitori ai Picardiei. pe domnisoara Martha si pe sora mea sa se odihneasca. Ce vreti ? Te crezi ajuns si de-abia ai pornit. f ara nici o speranta de a ne putea procura vreunul. mi-a zis : Asculta. Ai vazut in ce hal a ajuns. lipsiti de orice mijloace de transport. Vino sa te imbratisez.

in schimb era justificate. astfel ca sa patrundem in Argonne. Ma temeam chiar c a la un moment dat nu va mai putea merge. trebuie sa spun ca la 30 august. cit de oamenii fara capatai care misunau in preajma armatel or. e ca proviziile noast re erau pa sfirsite si nu stiam cum sa ne procuram altele.m'jlocul soldatilor francezi. l ucru pe care il ignoram. in vreme ce Dumouriez. in cazul ca regimentul Leib a parasit orasul Frankfurt dupa douazeci si patru de ore in urma noastra. Dillon se indrepta spre sudul pad urii. am co nstatat cu multa parere de rau. Am plecat de indata ce s-a luminat de ziua. caci cel putin in. Tinutul pe care il strabateam era alcatuit din paduri mici si cimpii udate d e piriiase. Pupa amiaza insa. Ve rdun-ul aparat cu atita indirjirede eroicul Beaurepaire care a preferat mai degr aba sa se sinucida decit sa se predea. Din nefericire n-aveam de unde sa stim manevra asta. Pasarile cintau in luminisuri iar greierii tirii au vestind o zi calduroasa. artileria germana tragea in continuu in directia Verdunulu i. in ciuda oboselii care o istovise cu totul. Femeia aceasta pe caro o cunosteam la Belzingen dreapta ca un brad. in loc s-o lua m spre nord. Am hotarit prin urmare s-o luam mai spre nord. noaptea asta s-a petrecut in liniste. ceea ce dovedea ca trupele inamice cantonau prin partea locului. Dupa ce alungase de partea cealalta a fluviului pe Clairfayt si pe a ustrieci. Ne odihneam la fiecare doua ore. Mi se parea ca aud umblind sub copaci si ca v ad umbre prin tufisuri. toate trupele astea intentionau sa strabata teritoriul Ardennes. Daca am fi stiut aceasta. ne-am fi indreptat si noi spre sud. Amindoi eu si domnul Jean eram inarmati si hotariti in c onsecinta sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de noi. trebuie sa fi trecut granita. s pre a incasa prima de o mie de florini. raminea la Sedan. Din pricina frunzisului des al copacilor. Dupa cum am aflat mai tirziu .striece care trebuiau sa se in drepte spre Thionville sau mai la nord la Montmedy. pregatindusi in taina planul de rezistenta. Ocupatia asia a Verdunului ingaduia astfel aliatilor sa se imobilizeze citeva zile pe cimpiile Mcusei. Brunswick. Riscam deci sa ne intalnim eu una din aceste coloane. si-a deschis portile lasind sa intre cinc izeci de mii de prusaci. nu simteam arsita soarelui. Probabil ca trupele acestea erau coloanele au. In timpul noptii. sau chiar la Sedan . in cazul acesta regimentul nu era oare in apropiere. Dupa cum ne-am inteles.In vreme ce stateam de paza imi incordam auzul. asa ca a trebuit sa ind . am luat-o spre nord. Toate zgomotele acestea veneau de la sud. care ocupau atunci cele doua maluri. la 2 septembrie. un viclean si jumatate. evitind drumurile pe unde trebuiau sa treac a imperialistii. Afara era o vreme minunata. ceea ce n-ar fi fost d eloc placut. Ca sa ne intoarcem la cele ce ne privaau. salvarea noastra er a asigurata. la Stenay. in afara de asta ma gindeam ca. in padurea de la Argonne ? Temerile acestea fara indoiala erau exagerate. Ceea ce ma nelinistea insa. E drept ca am auzit in m ai multe rinduri goarnele sunind. Nici un incident nu s-a petrecut in dimineata aceea. trebuia sa se multume asca sa ocupe Stenay. evitand orasele si catunele pri n care putea sa treaca inamicul. Cu patru zile mai inainte. Gindurile astea ma framintau si ma tineau astfel treaz. Dillon se strecurase cu opt mii de oameni intre Argon n e si Meusa. Majoritatea acestor ape erau secate asa ca le puteam trece usor. avea spinarea adusa acum si picioarele ii tremurau la fiecare pas. a caror prima grija era sa puna mina pe noi . dupa cum am aflat mai tirziu. pentru ca ma temeam nu atit de soldatii prusaci. de oarece ma simteam foarte tulburat. In definitiv. acestia se puteau asocia foarte bine cu citiva ticalosi de tagma lor. ca doamna Keller de-abia daca se mai tinea pe pi cioare. Mergeam repede si doamna Keller la fel. Si ma temeam mai ales de cei doi Bueh. Pe de alta parte mergeam de-a lungul copacilor spre a nu fi vazuti.

precum si o sticla de vin. Bun atatea lor impresiona mult pe domnul Jean Keller.uram inca multe. Nu ne-am intilnit cu prus acii si am fost scutiti sa auzim grozavul Ver da" : Cine-i ?" nemtesc. voluntari francezi. domnul Jean. Spre scara. Vai. un prejudiciu. eroare care din feric ire nu ne-a pricinuit nici. Deodata am scos un strigat. piine de secara. ca sa-1 alunge pe Brunswick de la granita. turta si mere. Cind erau prea apro piate ne opream. A u aprins focul in vatra si ne-au servit o masa compusa din oua proaspete. situata la liziera unei paduri. Domnul de Lauranay. M-am apropiat si am privit ingrozit ingramadirea asta de cadavre. Printre francezi se zvonea ca Dumouriez parasise in sfirsit Sedan si ca se ind repta spre Meusa. Ne tiram sprijinindu-ne unul pe altul. am si pus in aplicare planul acesta. am zarit o casa izolata. Ma grabesc sa spun ca proprietarii casei erau niste t arani cinstiti. fie vreun padurar cu tolba lui de piele. se astepta in schimb sosirea austriecilor . dar atit de is tovite acum. Daca drumul era anevoios. Am mai luat de asemenea provizii pentru citeva zile si n-am uitat. la 7 septembrie am terminat ultimele noastre provizii. Intre timp. din padurea Argonne. dupa cum se va vedea mai tirziu. Am batut la usa. O ri. ca sa ocupe trec atoarea Grand-Pre. Nu trebuia sa sovaim. Pe la amiaza am ajuns intr-un luminis unde de curind avusese loc o lupta. si rar daca vreunul din ci sc indura sa ne dea vreo lamurire. in tristele imprejurari in care ne aflam. in schimb ne aflam in siguranta. ceea ce nu puteam sti. cu hainele rupte din pricina maracinilor. de asemen ea tutunul de care incepusem sa duc lipsa. Citiva germani zaceau intinsi linga ei. ma priveau cu ingrijorare. Toti oamenii acestia. Se vede ca au fost surprinsi de vreo coloana a trupelor lui Clairfayt sau Brunswick. care se aflau la vreo cincizeci de pasi in urma mea. Domnul de Lauranay de-abia daca putu sa convinga pe acesti oameni cum se cade sa primeasca ceea ce li se cuvenea. Acestea spuse. cu figura palida. In sfirsit. cirnat i fripti. caci nicio data n-am putut sa ma obisnuiesc cu vederea mortilor. fie vreun porcar care mina o turma de porci. Nu exista nici o poteca sigura. Erau niste simple atacuri care se ghiceau dupa luminile ce se vedeau pe int uneric in padure. ne-indraznind sa inainteze. domnisoara Martha si Irma. luind directia aceasta. Aveam impresia ca natura ingramadise toate greutatile posibile pe drumul pe care il urmam acum. Ci tiva soldati zaceau intinsi cu fata la pamint. A doua zi. trebuie sa marturisesc ca ospitalitatea pe care ne-au dat-o t aranii a fost cit se poate de larga. e ca el se indreptase acum spre sud. Din cind in cind intilneam fie cite un pastor care ducea caprele l a pascut. Mai intii. era un spectacol demn de mila. ceea ce indica o lupta la avan t posturi. o repet. dupa uniforma lor frumoasa atit de diferita de aceea a prusacilor sau a austriecilor. In sfirsit. In cele din urma. Din cind in cind se auzea cite o impuscatura. 10 si 11 septembrie. atit de curajoase odinioara. deoarece terenul era nespus de accidentat. nici o lupta nu se incinsese pe-atunci pe malurile Meu sei. incit de-abia daca faceam doua leghe pe zi. da ! bietii oameni nu murisera fara sa se apere. A doua zi. dupa o noapte de o dihna. oamenii acestia cum se cade ne-au instiintat ca daca prusacii ram ineau linistiti in cantonamentele lor. Aceeasi distanta am facut-o si in zilele de 9. Oboselile si obstacolele erau atit de mari. Ni s-a deschis si am intrat. Aceasta era o eroare. doamna Keller. pretutindeni numai gropi pe care le masca iarba si tufisuri pline de maracini. sa ne intilnim cu armata lui Dumouriez. impuscaturile ajungeau pina la noi. in seara de 11 septembrie ne-am hotarit sa intrerupom drumul nos tru spre Stenay si sa ne avantam de-a dreptul in Argonne. Vederea sarmanelor femei. am plecat a doua zi in zori. Am sperat. Fireste. de indata ce ne zareau se afundau in padur e. trebuia sa ne procuram altele. Cu orice p ret. Am recunoscut imediat pe mortii a cestia. domnul Jean veni spre mine : . Erau francezi. linga un put.

trece apoi intre Termes si Senuc . unde Ludovi c al XVI-lea a fost arestat in clipa fugii lui. cadavrul unui soldat prusac. Ea acopera granita noastra de rasarit cu copacii ei lipit i aproape unul de altul. cu citeva ceasuri mai inainte. unde o coloana in mars n-ar putea patrunde. iar de -a lungul Aisnei. Cu riscul de a ne fi ascuns multe zile in sir. Riul Air e o inconjoara incepind de la Fleury pina la defileul Grands-Pré. este defileul de la Grand Pré.Ce este Natalis ? A ! cit imi pare de rau acum ca nu m-am stapinit. Cinci defileuri strabat padurea. pentru ca sa se inteleaga mai bine cum s-au petrecut lucrurile.la Chalade nu este decit un fel de poteca ce da sp re riul Aisne in directia Vienne-le-Chateau. care desparte toracele de abdomen. sau mai degraba ne-am ti rit in ziua urmatoare. nu trebuia sa sovaim. Trebuie sa indic aceste locuri. terenul este atit de accidentat incit o coloana n-ar putea strabate prin ea. zise el cu o voce grava. Am mers toata ziua. Riul A ire il parcurge in intregime de la Saint-Juvin. incepind de la primele lastare de la sud. pina in satuletul Passavant la sud si are o latime de do ua pina la trei leghe. in mijlocul citorva camarazi de-ai lui. Buzancy. regimentul Leib trecuse pe-aici si acum se afla pri n imprejurimi. al unui sergent din regimentul colonelului von Gravvert. Asadar. defileul situat cam spre sud e acela de la Islettes si merge de la Clermont la Sainte-Menehould . celalalt defileu. a fost mai norocos. Niciodata pericolul nu fusese atit de mare pentru Jean Keller. Daca. sa fugim cit mai repede din tinutul acesta periculos si sa ne afundam in partea cea mai deasa a padurii. Vouziers. am mers. la nord. Daca ar fi va zut. intins pe jos. De-a lungul riului Aire. nu departe de Senuc. Un cadavru care zacea la picioarele mele a fost recunoscut numaidecit de dom nul Jean. In ce priveste forma acestei paduri. chiar si per ita cu lastarisuri dese. defileul de la Croir-aux-Bois. strimte fara indoiala. cu aripile strinse. Ville-sur-Tourbe. Intr-o clipa. Dar doamna Keller se tirise pina la noi. In abdomenul insectei mele. in afara de asta. de-a lungul caruia curge riul Aire. padurea din Argonne este intretaiata d e ape repezi si ea cuprinde diferite locuri. spre seara am ajuns in inima celebre i paduri din Argonne. face o cotitura brusca si se intoarce spre riul Aisne. de care Du-mouriez spusese : Iata Termopilele Frantei. am mers toata noaptea. Deacolo. Padurea aceasta se afla intre doua riuri. Deasupra defi leului de la Grand-Pré. Riul Aisne o margineste pe stinga. n-as putea s-o compar decit cu o insect a. asadar. cam la vreo doua leghe. la o leghe si jumatate de Monthois. Abdomen ul ei ar fi toata partea inferioara care este si cea mai insemnata. Toracele si capul sint reprezentate prin partea superioara. ghicise pentru ce am strigat. In partea superioara a padurii sint trei defileuri. Cel mai larg si cel mai insemnat. nemiscata sau adormita intre doua cursuri de apa. apoi se varsa in riul Aisne. si la 13 septembrie. in care se varsa. Le Chêne-Populeux. Monthois. Varennes. ret . ea poate fi strabatuta de un regiment. E ra ultima noastra sansa de scapare. si dinsa vazu ceea ce am ii vrut sa-i a scundem. Si iata cum mii de ignoranti de tagma mea a u aflat de existenta lui Leonidas si a Termopilelor. principalele orase sint Clermont. va fi imediat identificat si ucis fara multa vorba. aproape in toata intinderea ei. pina in satul Semuy la nord. As fi voit s a-1 indepartez pe domnul Jean. Trebuia. XX Padurea din Argonne ocupa un spatiu de treisprezece pina la optsprezece legh e de la Sedan. acela de. Era prea tirziu. Sa nu afle niciodata mama si Martha. dar voi fi mai fericit ca Leonidas !" Intr-adevar. care se deplaseaza deasupra defi leului Grand-Pré. Sainte Menehould.

asemenea unor cetati intarite . situate dincolo de Argonne. Dumouriez. Dillon ajunse la defileul Islettes. Acesta era insa atit de putin practicabil incit Dumouriez nu se grabise sa-1 ocupe. cu doua leghe mai sus. care era ultima noastra linie de aparare situata inainte de Piiris. La 13 septembrie. spre a sta iar na in cazul ca le-ar fi convenit sa ierneze. dupa cum am spus. intr-adevar. se efectuase i n directia Meusei. si nu e dec it o poteca pentru padurari. am ajuns pe panta laterala a Argonnei. Dillon in fruntea unei ostiri d e opt mii de oameni. dintr-un exces de prudenta n-am vrut s-o iau prin defileu ci. strabate padurea de la Ëoult-aux-Ëois la Longwé. Dumouriez care plecase dupa el cu cincisprezece mii de soldati. Toate aceste cinci defileuri erau barate acum. miscarea asta nu era lipsita de indrazneala. In fiecare clipa riscam sa ne intilnim cu vreun soldat prusac. c a sa apere nordul padurii impotriva invaziei imperialistilor. fiindca mi se parea mai sigur. spre Vouziers. Imediat s-au sapat transee si s-au adus tunuri spre a inchide defileurile. ocupase defileul Grand-Pré. spre seara. unde orice fel de resurse le-ar fi lipsit. prin defileul de la Croix-aux-Bois. Si. Apoi. Prin urmare. De-acolo aveau drumul deschis pina la Paris. in loc sa porne asca in campiile bogate si roditoare. lucr ul poate parea simplu dar e ca si oul lui Columb trebuia sa te gindesti la el si aliatilor nu le trecuse inca prin minte sà se ocupe de defileurile acestea. Acela de la Grand-Pré. numai prin padurea aceasta puteau inainta imperialistii spre Chalons-su r-Marne. pe unde trece drumul de la Rhetel la Sedan. Un alt folos. va rog acest nume. planul acesta a fost studiat intr-un chip foarte amanuntit. am luat-o pe o poteca ce se apropie de el si care porneste de la Briquenay la Longwe. dupa ce am evitat sa trecem satele Briquenay si Boult-aux-Bois care erau ocupate de aus trieci. e ca n-aveam nevoi e sa ne retragem pina la Marna. Procedind astfel. in cimp sub un copac. aliatii vor fi nevoiti sa ramina in partea saraca a Champagniei. Deoarece cunosteam defileurile de aici. tre buia sa strabatem padurea intr-unui din punctele cele mai dese. ceea ce constituia un inceput de executare la 30 august. trebuiau sa intre coloanele dusmane in Argonne. inchizind ast fel principalul defileu al padurii. am ales tocmai defileul de la Croix-aux-Bois. In sfirsit. mai ramase un alt defileu. asa ca dusmanul nu putea patrunde prin ele. la adapostul cop acilor de tot soiul. Am respirat usurat. Noaptea de 13 spre 14 am petrecut-o ca de obicei. cel dintai lucru care trebuia facut acum era sa opresti pe Brun swick si pe Clairfayt sa freaca padurea. Si acum revin la cele ce ne privesc direct. . Intr-adevar. pricepuse indata aceasta. coloana ac easta ocupase defileul de la sud de Islettes. Asadar. generalul Dubourg se indrepta spre Chêne-Populeux. in afara de asta. Intr-adevar. aici nu aveam ocazia sa he intilnim cu fe l de fel de talhari asa ca puteam ajunge cu bine pe malul sting al riului Aisne. pe cind eram in garnizoana in tinuturile de est. La 4 septembrie. Ba chiar. in acelasi timp. Dumouriez derutase pe aliati. dupa ce a avut grija sa pazeasca d efileul de la Chalade. Luind-o pe drumul acesta. fiindca le-am trecut in mai multe ra nduri. un strateg de frunte. defileul Chêne-Pop uleux. Si. In loc sa se efect ueze spre riul Aisne. Totusi. trebuie sa adaog ca tocmai in def ileul acesta ne-a indreptat nenorocul nostru. situat intre defileele de l a Grand-Pré si de la Chane-Populeux. Peste patru zile in urma. a doua zi ci nd urcarn poteca ce duce la Longwe. lasind la dreapta noastra satul Croix-aux-Bo is. au fost respinsi pe malul drept al Meiusei. Planul iui a reusit.ineti. unde padurea ar fi fost un adapost pretios. era acum o adevarata tabara cu trupele orinduite in amfiteatru. Ori. la distanta egala unul de altul aproximativ z ece leghe. inchizindu-le cele cinci defileuri care le puteau da acces la coloanele lor. pe care il mai oferea planul lui Dumouriez. executase o miscare indrazneata in timpul careia austriecii . astfel incit ardeam de nerabdare sa intram in inima padurii.

m-am apropiat de domnul Jean si i-am vorbit de starea mamei lui. Am urcat-o deci pe targa pe care o duceam eu si domnul Jean si am pornit ast fel spre nord. Deoarece insa impuscaturile astea erau foarte indepartate si f iindca le auzeam in spatele nostru. Intentia noastra e de a ajunge in satul cel mai apropiat unde trebuie sa va odihniti. Peste noa pte am auzit impuscaturi la liziera padurii. am adaugat. si ar fi cazut. cu toate ca ne a flam in inima padurii. dar putea-vom oare sa ajungem la Longwe ? Satul acesta este prea departe. Atunci. Cam ce distanta e pina acolo ? Cel mult o leghe. raspunse domnul Jean. cu toata oboseala si cu toata virsta lui inaintata. nu puteti merge. Intr-adevar. Domnisoara Martha si sora mea se rugara de-asemenea de ea si. asa ca voi merge pe jos. si marna d-tale nu va putea sa mea rga pina acolo. acolo adapostiti i n vreo casa. mergea d estul de repede. Dar doamna Keller a inteles cit de greu ne va fi s-o ducem. Cu toate acestea ma temeam ca nu va putea rezista pina la capat. La Croix-aux-Bois. am putea astepta ca evenimentele sa se mai linisteasca. Fiecare pas pe care il face mama ma indurerea za cum nu poti sa-ti inchipui. Inamicul nu e departe. ai dreptate. Trebuia s-o sprijinim. Da.auranay. deoarece nu vroiam sa c red ca inamicul ar putea navali in nordul Argonnei. raspunse domnul Jean. plin de curaj si de energie. domnule Jean. Am plecat a doua zi in zori. Am facut un fel de targa din crengi uscate . Sa mergem deci rniine in zori la Croix-aux-Bois. Natalis. sufletul ramasese acelasi. am auzit impuscaturi si la un moment dat am auzit si bubuituri de tun. singurul defileu care era destul de incapator pentru coloanele lor. nu putem fi surprinsi. ceea ce voim este salvarea noastra a tuturor. Daca trupul era uzat. incerca sa faca vreo citiva pasi. Natalis. am poposit. doamna Keller sfirsi prin a primi. Dar ce e de facut ? Trebuie sa ajungem in satul cel mai apropiat. Dupa c e se ridicase. la gindul ca acesta era ult imul nostru drum. Sacul cu provizii ne-a indestulat si dupa c e toata lumea s-a culcat. nu pot sa primesc. am rugat-o apoi pe doamna Keller sa se suie pe targa spre a-i evita astfel greutat ile drumului. altminteri ar fi cazut. Nu mai staruiesc asupra greutatilor nenumarate pe care le-am indurat. Pe la . Ar trebui s-o lasam sa se odihneasca vreo doua-trei zile fiindca prea e obosita. raspunse domnul Jean.Am mers insa foarte greu in ziua aceea din pricina urcusurilor anevoioase si a drumului presarat la fiecare pas cu bolovani si cu copaci daramati. Eram convins ca asta era cea mai buna cale de urmat. stare care-mi parea destul de ingrijoratoare. cautin d sa ne croim un drum printre maracinii si bolovanii care brazdau drumul. Nu. in schimb doamna Keller era istovita. i-am zis atunci. mi-am inchipuit ca Brunswick sau Clairfayt c autau sa patrunda in defileul de la Grand-Pre. erau hotarite sa nu se lase prada oboselii. Domnisoara de Lauranay si sora mea. incotro sa mergem ? As propune s-o luam la dreapta. Nu poti mama. doamna. Niciodata austriecii sau prusacii nu se vor aventura aici si. de-alungul lastarisurilor si sa ne ducem in satu l Croix-aux-Bois. Seara. Totusi. Trebuia sa fim in permanenta cu ochii in patru. La urma urmei sintem in Franta si nimeni nu ne poate refuza ospitalitatea. Sper ca nu v a veni aici. deabia in urma interventiei domnului de I. daca domnul Jea n si sora mea nu s-ar fi repezit ca s-o sprijine. asa ca trebuie sa ajungem acolo chiar azi. domnule Jean si sa raminem acolo. toata noaptea. Doamna. zise ea. la o departare destul de mare de poteca ce ducea la Briqu enay. Si totusi b iata femeie nu se vaita de loc. Da. Domnul la Lauranay. ca de obicei. Doamna Keller nu voi cu nici un pret sa primeasca propunerea noastra. Atit eu cit si domnul Jean n-am putut sa ne o dihnim o clipa. care ne s tinjeneau la mers.

domnul Jean isi facu aparitia in odaia in care era culcata mama lui. Biata femeie ! Era forta fizica ce-i l ipsea si nici decum energia morala ! Ticaloasa soarta ! Iata ca in dupa amiaza zilei de 16 Septembrie. Dupa cum se vede. multumi ta spionilor.. Am prins asadar din nou curaj. Dar ce astepta oare ?. fie la Chcne-Populcux. Tlans Stenger se inapoia acasa strigind : Austriecii ! Austriecii Intr-adevar. Am alergat in directia casei si peste citcva clipe am batut la usa. am vazut ca satul era p ustiu. Fara indoiala ca ei aflasera. Toti acesti indivizi fara capatii. ceea ce ar fi pricinuit un adevarat dezastru. Spre marea noastra ingrijorare. nenorocul n e-a adus tocmai acolo unde nu trebuia sa mergem. ceea ce ar fi complicat situatia. imperialistii. Ce se p etrecuse oare ? Usile si ferestrele caselor erau inchise. e ca soacra lui nu putea sa se ridice de pe fotoliul pe care o pironise de ani intregi paralizia.. Da altfel odihna si bunele ingrijiri au ameliorat simtitor starea doamnei Keller.. citeva fig uri suspecte isi facura aparitia in sat. fie la Vouziers. fugi. Si atunci Hans Stenger ne-a comunicat pentru ce satul era parasit Toate defi leurile Argonnei fusesera ocupate de trupele franceze. Oare ajutoarele pe care ne bizuise m ne vor lipsi aici ? Uite o casa locuita. ca defileul nu fusese ocupat de trupele franceze. Jean. Ziua de 15 septembrie s-a terminat in liniste si tot astfel ziua de 16 . asa ca eram c onvinsi ca inamicul ar forta mai degraba defileurile de la Grand-Pre sau de la I slettes. trebuia sa ne multumim ca am nimerit intr-o casa d e oameni cumsecade. Spre marea mea mirare ca si spre marea mea deceptie. facindu-si aparitia in sat. Deoarece situatia asta putea parea ciudata familiei Stenger . de teama s a nu fie recunoscut. Doamna Keller se ridica in capul oaselor. prusacii l-ar fi lasat i n pace ? Evident ca nu. fugi imediat ! . seara pe la cinci. Il vad inca. am fost cit pe-aci sa le marturisesc totul. in orice caz .amiaza. Se vedea cit de colo ca era un om cumsecade. in noap tea aceea nici n-am auzit macar impuscaturile obisnuite. aratindu-ne o casuta care se afla la capatul satului si din hornul careia iesea fum. In pragu l ei aparu un barbat cu o figura foarte primitoare si simpatica. se indeletniceau cu furtul si cu spionajul.. alcatuiti din citeva mii de soldati pe chipurile carora se putea vedea vulturul cu doua capete. Stenger. Numai defileul de la Croi x-aux-Bois era deschis. Ca sa plecam de-aici si sa ne i nfundam din nou in padurea de la Argonne era exclus. Cine sinteti ? Niste francezi goniti din Germania si care nu stiu unde sa se adaposteasca. Locuia in casa aceea cu soacra si cu n evasta lui. eram linistiti deoarece stiam cit de strimt era defileul acesta. Sa ne gazduiesti pe mine si pe tovarasii mei. care se vedeau cit de colo ca erau german i. Deaceea tuturor le era teama ca imperialistii sa nu-1 oc upe. navalisera prin defileul de la C roix-aux-Bois. Sa fie incercuit ? Dar daca ar fi fost capturat de austrieci. am ajuns la Croix-aux-Bois. Ba ceva mai mult. Gazdele noastre erau niste tarani chivernisiti. Fireste ca nu le-am spus nationali tatea lui Jean Keller. Cine stie daca r estul inamicului nu va navali acum prin acelasi punct ! La strigatul pe care il scosese Hans. Intrati ! Taranul acesta se numea Hans Stenger. Toti locuitorii fugisera. zise sora mea. in ziua de 15 septembrie. avind in vedere starea doam nei Keller. Statea in fata sobei. Poate ca aliatii ignora u ca defileul de la Croix-aux-Bois nu era ocupat de trupe franceze. Ce doresti ? ma intreba el. cind de-odata. domnul Jean trebui sa se ascunda. Daca nu parasise satul. zise ea. care pareau multumiti ca au putut fi de folos unor compatrioti in nevoie. Astepta. Am facut o leghe s i jumatate in cinci ore.

Longwe fiind situat la o departare buna de -sat. Si atunci am auzit-o pe doamna Keller inginind cu o voce stinsa : Fiul meu!.. se pregatea s-o ia spre Sedan ca sa intre pe ia nor d in Argonne.. Domnul Jean imbratisa pe doamna Keller si dupa ce o saruta pe domnisoara Mar tha. Peste citeva clipe am parasit satul. Am inteles indata ceea ce bietele femei asteptau-din partea mea. Iata de altfel ceea ce s-a petrecut.... dragul meu. surprinsi de atacul acesta neasteptat. asa ca inamicul deveni stapi n pe pozitie.. colonelul a cerut. in rastimpul acesta. D espartiti. trimitind pe generalul Chazot cu doua brigazi. parasite in casa unui taran. Si aceasta s-a intirnplat chiar in clipa cind.Fara tine. domnul Jean trebuia sa se supuna. inamicul a putut patrunde in Argonne. Chazot n-a fost in masura sa opereze si to . aratindu-mi usa. ceea ce i s-a acordat de altfel. Se stie ca din toate defileurile padurii din Argonne unul singur. N-o s-o parasim ! Martha !. a dat ordin sa fie ocupata. Natalis. Fugi ! In fata acestor doua vointi. au trebuit sa cedeze si sa se retraga spre Grand-Pri. austriecii se apropiau si in curind trebuiau sa ocupe casa lui Hans Sten ger. la 14 septembrie. care misunau acolo toata zaua. singur prin locurile astea pe care nu le cunoaste !. convins ca tinutul nu era amenintat aici. Totusi spre a evita orice surpriza. repeta domnisoara Martha. neavind alt aparator decit un batrin de saptezeci de ani ! La drept vorbind n-as fi trebuit sa ramin cu ele ? Dar gindindu-ma la sarman ul fugar care trebuia sa rataceasca intr-un tinut pe care nu-1 cunostea. nu fusese ocupat de trupele franceze. De altminteri e ra atit de inradacinata convingerea ca imperialistii nu se vor aventura prin def ileul acesta incit nu s-a luat nici o masura de aparare.. puteam eu oare sa-1 las singur mai ales cind aveam posibilitatea sa-i fiu do folos ? Do mnul de Lauranay si tovarasele lui puteau fi arestate cel mult. E drept ca Dumouriez a incercat sa repare greseala aceasta atit de grava. co mandantul.. disparu pe usa. cind peste citeva leghii. Datorita acestui fapt am avut ocazia sa v edem la Croix-aux-Bos spionii acestia. am fi fost salvati ! Despartiti cu teama de a nu ne mai revedea niciodata ! Si femeile acestea. Fiul meu. am exclamat.. Dumouriez trimisese la Longwe un colonel cu doua escadroane si doua batalioane. De indata Ce Brunswick a aflat ca trecatoarea de la Croix-aux Bois era liber a. daca norocul nu ne-ar fi parasit deodata. in consecinta nici nu s -au facut transee . Si iata cu m datorita unui calcul gresit. Mama ta e si a mea. Fugi Jean ! zise domnisoara Martha. acela de l a Croix-aux-Bois. si iata pentru ce satul a fost invadat in ziua de 16 septembrie. Iata ceea ce s-a petrecut in clipa in care am fost nevoiti sa fugim.... ca o parte a trupelor sa fie trimise la cartie rul general. Numai gindul acesta m-ar fi oprit in cazul ca as fi fost ispitit sa ma reintorc la Croix-aux-Bois. ca sa-i goneasca pe austrieci inainte sa devina stapini pe pozitie. in schimb domnul Jean ar fi fost ucis. in mijlocul unui sat ocupat de inamic. Totusi fiindca i se parea greu sa ocupe defileul.. mama ? Da... spre a examina defileul. Natalis!. Colonelul francez si soldatii lui. sase escadroane si patru tunuri de calibru mar e. foarte stanjenit. Atunci austriecii care erau mai bine informati. au trimis citiva soldati in recunoastere.. XXI Iata-ne despartiti ! Despartiti dupa o calatorie de trei saptamini pe care a m fi putut s-o ducem la bun sfirsit. Ramineti cu bine. Hans Stcnger nu putea sa aiba cunostinta de acest fapt. a trimis asa dar o coloana austriaca impreuna cu emigratii comandati de printul de Lignes. Din nefericire.

am pornit din nou cit puteam mai repede. Am pornit in directia aceasta pina ce s-a innoptat. i-am spus ca st iam foarte bine tinutul ale carei pozitii el le ignora cu desavirsire. ne era o foame strasnica. Din nefericire nu au trecut prin padure. domnule Jean. ca doamna Keller si domnisoara Martha mi-au dat. Cind a atacat in seara de 16 a fost prea tirziu. Adaugati la toate mizeriile aste a. fiindca apa patrundea prin frunzisul copacilor. ori entindu-ne dupa soare. Deoarece nu mincasem nimic. Natalis ? exclama el. Greseala aceasta a fost foarte regretabila pentru Franta si trebuie sa spun si pentru noi. a a-vut de sustinut un atac cu forte superioare. se retrase spre Vouziers. La inceput impuscaturile nu contenisera o clipa. Atunci i-am spus totul. Fugind din casa famili ei Stenger. Nici macar paltonul meu nu fusese crutat. ca n-am sovait. Dar ceea ce era mai grav. D-ta. Daca padurea era plina de ciori si alt e pasari de prada. Dar unde ti-e fagaduiala pe care mi-ai facut-o de a nu parasi niciodata pe mama si pe Martha ?'. Sa ne. Trebuia asa dar sa rabdam de foame. Acum lucrul acesta ntt mai era cù putinta. e ca ghetele noastre se rupsesera cu . am fi fost. daca a respins mai intii pe austrieci din defileu. defileul a fost iremediabil.desavirsirc. De-abia daca vedeam din cind in ci . parasite la Croix -aux-Bois. unde am fi putut sa-i intilnim si sa aflam astfel de la ei ca Dumouriez isi avea cartierul gener al la Grand-Pré. Ingaduie-mi sa-ti spun. caci fara eroarea asta impiorabila.. Dar voluntarii evacuasera Argonne indreptin-du-se spre cartierul lor general . in asa fel incit sa trecem linia riului Aisne. salvati si am fi vazut toto data ceea ce trebuia sa facem pentru salvarea fiintelor dragi. domnule Jean. Dumouriez risca sa fie incercuit si constrins sa lepede armele. puteam fi inca de la 15 septe mbrie in mijlocul francezilor. temindu-se sa nu fie invaluit.. in afara de asta ni se parea de asem enea ca auzim strigatul de victorie al prusacilor. pierdut. ca sa spun astfel. Erau voluntarii din Longwé.t astfel nici in ziua de 15. sa ma pedepseasca Dumnezeu ! Vino atunci ! Acum nu mai era vorba s-o luam de-alungul defileului pina la granita Argonne i. Austreiecii puteau sa paraseasca trecatoarea Croix-aux-Bois. marturisesc ca eram intr-o situatie criti ca. se intoarse spre Attigny. Da. ! eu !.aventuram in intun eric nu era cu putinta fiindca n-aveam cum sa ne orientam. Hainele noastre sfisiate de spini erau aproape numai zdrente. Cit despre mine si domnul Jean Keller. caci Chazot vazind ca nu poate alun ga pe austrieci. Am dus-o rau peste noapte. m-am intilnit cu do mnul Jean in inima padurii... c are incercau sa reia defileul din miinile austriecilor. Si atunci situatia ar fi fost deznadajduita. domnul Jean n-a avut timp sa ia ceva de-ale mincarii si tot astfel s i eu... Ploaia care incepuse sa cada ne patrundea pina la oase. Uneari impuscaturile erau atit de apropiate incit ni se parea ca ele erau trase in spatele nostru. I-ar fi urmat.. ordinul de a-1 urma. Si daca am gresit. omorind chia r pe printul de Ligne... Dar neputind. spaima si nelinistea. dupa cum am aflat mai tirziu. Daca as fi ajuns impreuna cu domnul Jean la Grand-Pré. Trebuia sa fugim atunci ca sa nu fim prinsi. Oare eram sa fim redusi sa mergem ca apostolii ? in sfirsit eram uzi leoarca. asa ca. in zad ar am cautat un adapost unde sa ne putem odhni. asa ca trebuia s -o luam spre sud-vest. Vai! si zorile care nu mai veneau! De indata ce se lumina de ziua. cu toate sfortarile eroice. Am poposit deci. Intr-adevar. au fost ne voiti sa se imprastie. asi fi regasi t bravul meu regiment Royal-Picardie care plecase din Charleville ca sa se uneas ca cu armata din centru. in vreme ce Dubourg care se afla la C hérie-Populeux. Aproape numai decit dupa ce am parasit casa lui Hans Senger. in schimb vinatul era rar. am fi fost in mijlocul prietenilor nostri.. Granita Frantei era deci deschisa trupelor imperialiste. Acolo.

Nesiguranta asta era grozava pentru Nu mai incclpea nici o indoiala ca avusese loc o lupta in def ileu. N-am sa vorbesc de oboselile indurate. Daca vom fi prins i sa stii ca germanii n-or sa ne crute. Ne mai trebuiau inca douazeci si patru d e ore ca sa putem gasi un adapost in partea cealalta a rinului Asine. In clipa cind ne pregateam de plecare. Padurea era atit de deas a incit de-abea daca puteam face cinci sute de pasi pe ora. dra gul meu. Gindul ca toti ai lui. nu pot sa-1 primesc.. Vei fi omorit. . am observat ca domnul Jean nu dormise toata n oaptea.iti jur ca n-am sa te parasesc.. am poposit intr-un tufis. in seara aceea. in miinile aus triecilor. im puscaturile care se auzeau in toate directiile si in sfirsit clopotele care sun au in satele din Argonne toate astea contribuiau la starea de ingrijorare care n e deprima. poduri pe care Clairfayt si Brunswich nu era u inca stapini La ora opt seara. La rindul meu vo i incerca s-o trec si eu.. n-am zis nimic. din pur devotament.. Sa lasam asta.. nu pot sa ma mai dau in laturi... n-am sa te ascult daca este vorba sa vrei sa te desparti de mi ne.. dar tacerea aceasta ma nelinstea grozav. Nu. Cu toate astea liziera padurii nu era indepartata. Afara de paturile de:pioaie care picurau pe frunzele copacilor. Fiindca nu ma trezisem. Dupa cum am spus. am auzit niste glasuri in spatele nostru. am putea ajunge pe malul celalalt al fluviului. Spunind acestea am plecat. si i-am raspuns fara sa mai astept propunerea lui : Nu.nd un iepure care fugea printre picioarele noastre.. domnul Jean imi zise : Asculta-ma. domnul Jean voise sa ma lase sa dorm. m-am culcat sub un copac. Vom pleca impreuna. De dimineata cind m-am trezit.. Era un nou atac care se dadea la defileu Croix-aux-Bois. Am ghicit numaide cit despre ce era vorba.. fie intr-un sat pe malul sting. Domnul Jean imi strinse m ina.. doua. Acum insa cind e vorba de pericol. expusi la injurii. asa ca ne-am putut astimpara intru citva foamea care ne chinuia. Il muncea din cale afara. cu toate ca eram framintat de mii de ginduri. Spre seara ne aflam la o leghe de riul Aisne! A doua zi. am mers foarte putin in ziua aceea.. Se intunecase . se aflau la Croix-Bois. Nu se mai auzea nici o impuscatura. am adormit un somn ad inc si greu. domnule Jean. Fireste ca nu era preocupat de soarta lui ci de aceea a mamei lui si a d omnisoarei Martha. fiindca mi-era somn. Natalis. deoarece n-am auzit impuscaturile care nu contenisera toata noaptea. nici un zgom ot. in noaptea aceea. In afara de asta.. Dar n-aveam posibilitatea sa -i prindem. stiu ca ai venit. Mi-aduc aminte ca-n clipa cind am atipit. fiindca atita vreme cit a fost vorba numai de oboseala.. m-am gindit la regimentul colonelului von Grawert care lasase vreo treizeci de. si atunci sau scapam. fie la Vou ziers. deoarece auziam goarnele. In definitiv. Domnul Keller rostise cuvintele acestea pe un ton hotarit.facem acum? Am simtit din in stinct ca cel mai bun lucru de facut era sa'inaitam in directia riuiui Aisne spr e Vouziers. si lucrul acesta. Pleaca deci. Nu stiu de ce. Am cules citeva si dupa ce am facut focul le-am copt. sa lasam toate astea. Dar care fusese rezultatul ei ? Ce trebuia sa. Treci granita. era o noapte rece si fara stele.. si daca n-o sa ne mai revedem.. relua el. in l uminisul padurii. Pe la opt canonada inceta. Din pricina greutatilor dru mului. sau murim amindoi ! Natalis.. in cazul ca nu s-ar ivi vreo piedica. Din fericire castanii nu lipseau aici.. Grand-Ham. Deodata. morti. La douasprezece am mai mincat niste castane coapte.. Domnul Jean. Nu aveam timp sa ne gindim la ele. brutalizati poate. Bubuitul tunurilor se imbina cu impuscaturile de arma. nu tulbura linistea. domnul Jean veghease. Dupa ce am blestemat in gind regimentul. N-aveam decit sa coborim timp de o ora malul drept si sa-1 trecem fie pe podul de la Senuc fi e pe podul de la. Era o tacere desavirsita in padu re. am a dormit foarte greu. Natalis..

Ea ocupa jumatatea parterului unei case scunde. ma temeam insa ca sa nu fi aflat de arestarea noastra. Am parasit tufisul pe brinci. impreuna cu citiva ticalosi de tagm a lui. Fireste ! Domnul Jean imi stringea acum cu putere mina. ca sa se razbune pe fratele lui. Apr oape numaidecit o impuscatura lumina pentru o clipa ascunzatoarea noastra. Mi se pare ca unul din urmaritorii nostri cazu. di n ziua in care am ajuns in Argone. dar o creanga uscata ne-a tradat prezenta. Dupa ultima noastra intilnire. Dar aveam altceva de facut d ecit sa ma uit dupa ei. Aflase deasemenea ca am plecat c u domnul Jean. ma fram .. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez amanuntit odaia care ne s lujea de inchisoare. Facuse parte din spionii care intrasera in sat in ziua de 16 septembrie. Marturisesc ca in ciuda optimismului meu obisnuit. nu atit. tinarul Buch nu conteni se cu cercetarile. De la Croix-aux-Bois pina la Longwe e de-abia o leghe si jumatate. Eram doar atit de aproape de ei. vino ! am exclamat. imi pierdus em de data asta increderea si situatia imi parea deznadajduita. Numai gandul ca bunii nostri prieteni aflasera de arestarea noastra. Martha si toti car e ne sint dragi. Aici am f ost intemnitati si pusi sub o supraveghere severa intr-o casuta retrasa. N-o sa ne mai scape. cealalta intr-o curte situata in dosul casei. Incasam premiul. Buch si tovarasii lui fugeau dupa noi. va rog sa credeti. In total erau vreo sase sau sapte oameni. imi sopti el la urecehe. Odaia era l uminata de doua ferestre. in schimb le regasise in satul Croix-aux-Bois . eram in miinile austriecilor care se aflau la Longwe. cind sprijinul nostru le va lipsi ? Ce s-or fi facut ? Or mai fi in satul acesta in mijlocul austriecilor ?. Restul se stie. toti inarmati pina-n dinti. Peste un sfert de ora banda a reusit sa puna mina pe noi. in urma insa am aflat ceea ce nu puteam sti atunci. Peste o ora. Ticalosii ! i-am raspuns. cit spre a cistiga premiul de o mie de florini. E ram istoviti. Daca pierduse urmele noastre. Si ce o sa se faca mama. Sint mai multi. iar eu in calitate de complice si spion in fa voarea Frantei. una dadea in strada.Da. si ne-au imbrincit fara sa ne cru te loviturile. trebuie sa ucid mai intii pe unul din a-cesti ticalosi. Dupa toate probabilitatile acestea era ultima noastra locuinta inainte de a fi executati : domnul Jean pentru indoita acuzatie de a fi omorit un ofiter si d e a fi dezertat in timp de razboi. spunea o voce necunoscuta.. Numaidecit s-a luat dupa noi. Alergam acum cit puteam mai repede. Da... Cit ai clipi din ochi ne-au legat miinile. Admitind chiar ca prietenii nostri se aflau tot acolo si ca n-au fost captur ati de dusmani. Si el descarca pistolul in directia grupului care se repezea spre noi. atunci cind nu vom mai fi.. Asta e vocea lui Buch. caci de citva timp soarta nu prea ne era favorabila. s-a sfirsit ! repeta domnul Jean. Sa nu-i asteptam. Si am auzit pe domnul Jean inginind : De data asta s-a sfirsit cu noi. Nu. Acum eram paziti in asa fel incit orice evadare era exclusa. domnule Jean. Stiam ce ne ast eapta si nu ne mai raminea decit sa ne pregatim de moarte. in ca sa familei Stenger el recunoscuse imediat pe domnul si pe domnisoara de Lauranay si tot astfel pe doamna Keller si pe sora mea. il urmarim de la Croix-aux-Bois. N-am raspuns. XXII Oare numai intimplator reusise Buch sa puna mina pe noi ? imi venea sa cred. Vino.

asa ca orice discutie era imposibila. Trebuia sa adaug ca foamea ne chinuia cumplit deoarece de doua zile n-am min cat nimic decit citeva castane. Domnul Jean adincit pe ginduri. Ei drace ! valoram o mie de florini pentru ticalosul acesta de Buch. totusi ni se dadea voie sa ne plimbam in curtea din spatele casei. Inamicul se. unde austriecii ne examinau cu m ai multa curiozitate decit simpatie. Spre ora zece seara o caprarie de soldati aparu in camera noastra. ca sa nu fim prea i stoviti in ultimul moment. De asta d ata erau prusaci.inta si ma chinuia adinc. dragul meu. Dinsul. Totusi doamna Keller de-abia daca putea merge . cu miinile in buzunar. As fi voit sa intreb pe soldatul acesta ceea ce se petrecea la Longwe si in special la Croix-aux-Bois. Drept raspuns acest golan ne imbrinci inainte. un soldat ne-aadus o strachina de ciorba. in sfirsit cum stateau lucrurile. Dinpricina asta trebuia sa se produca vreo intirzier e. In dimineata aceea nu s-a produs nimic nou. La prinz ni s-a servit deasemenea o ciorba si o felie de piine neagra. in acelasi timp nu se mai auze a nici o impuscatura pe'partea apuseana a Argonnei. E drept ca nu l-am mai revazut. A treb uit totusi sa ne multumim cu ceea. fredonind cele mai voioase marsu ri ale regimentului Royal-Picardie. la toate fapturile d ragi carora le rostea cu infrigurare numele. Uneori. putea sa cada pe drum. afara doar de cazul cind ordinul de executare ar sosi la Longwe. cind iti simti moartea apropiata ! Toata viata ti se perinda in citeva clipe pe dinaintea ochilor. Stirea asta ar fi fost o lovitura de moarte pentru doa mna Keller. Da. Nu er a variata masa noastra si incepusem sa regret chiar castanele din padure. In rastimpul acesta au trecut prin fata noastra citeva coloane de soldati. Dar nu cunostea m limba germana. doream chiar ca austriecii sa-i fi luat ducindu-i la avantpostur i. Nu mai era aparata. daca acestia in tentionau sa intre in Argonne.. Nu mai era stapinpe el. nu rosti o vorba. apa goala in definitiv si o bucata de piine. As fi dorit mult sa stiu daca soldatii acestia erau prusaci sau austrieci. N-aveam dreptul sa fim prea pretentiosi si am imbucat cu pofta piinca si ciorba. domnul Jean si eu. astfel ca nu puteam sta de vorba cu el. intr-un acces de enervare. cu arma in banduliera. dupa cum am mai spus era a dincit in ginduri. asa ca putea sa ne dea ceva sa mincam. la logodnica lui. Si nimeni nu se gindise sa ne aduca ceva de minc are. deoarece daca austriecii ne pazeau. daca se vorbea de sosirea prusacilor. caci miine tilharii astia te vor omori. de aceea ma plimbam in fata lor. M-am gindit atunci ca lucrurile or sa mai dureze inc a. Oricare ar f i fost insa situatia nu trebuiam lasati sa murim de foame.. dupa ce ni s-au legat miinile la spa te. Dar m-am abtinut gindin du-ma ca trebuie sa mincam spre a recapata fortele pierdute. Se gindea la mama lui. Toti oamenii acestia mergeau in neregula. sau vom fi condus i la cartierul lor general. Nu mi-as fi permis sa-1 tulbur. La ora sapte dimineata. asa ca ii trebuiau ingrijiri serioase. ce ni s-a dat cu atit mai mult cu cit soldatu l care ne-a adus mincarea parea ca spune : Si asta e prea bun pentru voi !" Pe legea mea imi venea sa-i dau cu strachina in cap. Noaptea trecu fara ca sa fi adus vreo modificare situatiei noastre. Ce gindu ri triste te mai napadesc. Sau vor veni prusacii la Croix-aux-Bois. L-am convins chiar pe domnul Jean sa manince. Puteam sa-mi spun : Fa-ti curaj. se repezea la usa ca si cum ar fi voit sa. fuga. Aveam infatisarea unor nenoro . Eram paziti. prusacii trebuiau sa se rosteasca in priv inta soartei noastre. Si ceea ce ma incremeni era ca am recunoscut uniforma regiment ului Leib. Daca nu plingea e ca nu putea si asta ma indurera fiindca lacrimile l-ar fi usurat. Am fost scosi afara. Fara indoiala ca se dusese sa instiinteze pe pru saci de capturarea noastra.strecura acum fara zgomot spre a ajunge la linia riului Aisne. venit la Longwe dupa intil-nirea cu voluntarii din Argonne. Ma sileam sa par cit mai linistit. Poarta Frantei era deschisa larg. Domnul Jean se adresa caporalului care comanda grupa : Unde ne duc ? intreba el.

in cele din urma se hotarisera sa strabat a defileul de la Grand-Pré. Daca toti generalii acestia ar fi fost exacti la mtilnire.Croix executase un nou plan. cetoasa si ploioasa. Oricine isi poate inchipui ce penibila era situa tia noastra. care p lecase din Metaz pe ziua de 4 sa-si grabeasca marsul inainte. Aceasta se multumi doar sa se uite la noi si nu rosti o vorba. instalata pe drumul de la Chalons. Capraria care ne ducea o lua pe ulita satului care coboara spre liziera padu rii. sa nu poata sa se indrepte spre Sain te-Menehould. Apoi. si aceasta indemna pe Kellermann. Daca germanilor le lipseau proviziile. care veneau din directia Frantei. Afara era o vreme urita. sa invaluiasca armat a franceza la Saint-Menehould si s-o sileasca sa se predea. deoarece prusacii trebuiau sa navaleasca din Argonne prin d efileul de la Grande Pré. din senin. Chazot si Dubouquet primeau ordinul sa se uneasca. se opri cu trupele lui pe colinele de la Autry. in cazul ca voiau sa ajunga inaintea francezilor pe Aisne. Drumurile erau numai balti si intrai in noroi pina la glezne. parasise cu atita graba Longwé. Nadajduiam i nsa ca atunci cind prusacii s-ar afla in fata lui Dumouriez.asa insulte de tot felul care ne gratificau asa. Peste citeva clipe am fost condusi in fata colonelului von Grawert. daca regimentul ar fi ramas la Longwé. Era de aste ptat intr-adevar ca prusacii sa strabata Argonna spre a taia drumul de la Chalon s. De acolo. In felul acesta. care sint situate la extremitatea trecatorii de la Islettes. Planul acesta consta in coborirea trupelor p e liziera stinga pina in dreptul defileului de la Islettes. Dumouriez se indrep ta spre Dammartin-sur-Hans. In aceeasi clipa. Nu mai vorbesc de tratamentul prost la care ne supuneau prusacii si tot. generalul isi luase toate masurile astfel ca tabara de l a Epine. escortati si cu miinile legate. N-am facut nici un popas fiindc a trebuia sa sosim la timp ca sa ocupam coloniile de la Sainte-Menehould. cartierul lui general in noaptea de 15 spre 16 septembrie. Intr-adevar. Dumouriez afind ca imperialistii eraustapini pe defileul de la Grand. Dumouriez ar fi a vut cu el peste treizeci si cinci de mii de oameni. ca sa ocupe drumul de ia Chalons. De aceea Dumouriez evacuase fara zgomot. cu toata panica ce cuprinse in doua rinduri pe soldatii nostri. Am mers astfel pina la zece seara. facind stìnga imprejur.cu armata lui Dumouriez.citi care trebuia sa fie executati fara judecata. Intr-adevar. trupele franceze vo r ocupa trecatoarea de la Islettes. fiindca aliatii nu aveau timp de pierdut. asa ca ar fi putut tine piep t imperialistilor. omorindu-1 ca pe o fiara salbatica. care ne injura in fiecarece clipa. Ti-ar fi ris in nas ca niste huligani ce erau. . de altfel am fi fost imediat executati. la patru leghe de Grand-Pré. Am priceput atunci ca trebuia sa aparem in fata unui consiliu de razboi inai nte de a fi impuscati . Am fi preferat moartea de o mie de ori. Iata de ce regimentul Leib. Domnu l Jean nu se putea abtine si imi dadeam seama ca daca ar fi fost liber si-ar fi infipt unghiile in gitul locotenentului. Dupa cum se vede lucrurile trebuiau facute repede. Am pornit in mars fortat de-a lungul riului Aisne. Dar co loana nu putea sa mearga repede deoarece se innamolea la tot pasul. generalii Beurnoville. Bunswich si prusacii lui sovaisera citva timp inainte de a-si f i fixat definitiv planul lor de lupta. Dar pas de spune lucru acesta unor salbatici. Dupa vreo cinci sute de pasi. dadu semnalul plecarii si regimentul porni. sol datii nostri trebuiau sa faca fata coloanelor lui Clairfayt ce veneau de la fron tiera si coloanelor lui Brunswich. Dupa ce trecuse ambele poduri ale riului Aisne. or icine isi poate inchipui cum am dus-o noi in privinta mincarii. Si. In acelasi timp. Tourbe si Bionne. capraria s-a oprit in mijlocul unui luminis un de cantona regimentul Leib. astfel ca sa ajunga la pozitiile de la Saint-Menehould. cu toate astea eu n-am fos t prins cu mina pe arma. A trebuit sa trecem cu apa pi na la briu pira-iele Dormoise. Si ticalosul de Frantz von Grawert.

Fireste insa ca de vreme ce va povestesc eu insumi patania asta scrisa de mi na mea. Se poate spune ca armele erau "tintite asupr a noastra. nimeni n-a manifetat pentru el v reun sentiment de mila. el insusi prezida acest cons iliu. Noaptea asta de 19 spre 20 septembrie. Traiasca Franta ! repeta Jean Keller. nu mi l-as fi putut inchipui niciodata.. raspindeau un miros d ezgustator. fel Jean Keller care mai fusese condamnat odata la moarte pentru ca a lovit pe u n ofiter. e grozav ! Eu si domnul Jean mergeam fara sa ne spunem vreo vorba. De altfel ce ne pasa. n-as fi dat sa mor in plina bataie.. Cu tot frigul prusacii n-au aprin s nici un foc deoarece nu votau sa-si semnalizeze prezenta. trebuia sa trecem prin fata regimentulu i Leib. am ajuns pe un teren mlastinos cam spre stinga de Sainte-Menechould. si eu. prezidati de colonelul von Grawert. Mai intii am fost condusi in fata unui cort unde se aflau vreo sa se ofiteri. la satul meu. Dinsul se gindea la Martha pe care nu o va mai vedea si la mama lui pe care lovitura aceasta trebuia s-o zdrobeasca. Asteptam doar comanda Ei bine. Eu ma gindeam la sora mea Irma. In sfirsit se lumina de ziua. Ei bine. Dar sa mori fara sa te poti apara. La vreo cinzeci de pasi mai departe. o amenii acestia sint de o cruzime inspaimantatoare. Intr-adevar. ciuruit de gloantele dusm anului. dind ordine. s-a stabilit doar identitatea noastra. Eram convins ca in ziua aceea va incepe lupta. Nu ne uitam unde ne duceau soldatii. ceea ce le reusise pe deplin. a fost una din cele mai grozave pe ca re le-am petrecut. a mai fost osindit si a doua oara ca dezertor. ca spion francez ! Nu mai incapea nici o discutie si dupa ce colonelul adaugase ca executia va avea loc indata : Traiasca Franta ! am exclamat.. La ce bun? Nu puteam fugi. Nu eram legati. Goarnele sunau.Eu si domnul Jean de-abia daca puteam sa ne adresam vreun cuvint. XXIII De data asta totul era sfirsit. Oamenii acestia ingramaditi acolo de-a valma in noroi. In sfir sit. ma gindeam la regiment. la parintii mei. Dar deznodamintul acestei istorisiri. unde am poposit. Se uita la . inseamna ca am scapat. oricat de b ogata ar fi fost imaginatia mea. Toti cunosteau pe Jean Keller. prusacii ne inghionteau salbatec. toate fapturile care-mi erau dragi. Regretam popasurile noastre din padure de cind eram niste simpli fugari. Jean Keller si Natalis Delpiere vor sti sa moara. mila aceea pe care n-o refuzi niciodata acelora care var muri ! Ce mai firi si prusacii acestia ! Meritau cu adevarat sa fie comandati d e niste ofiteri de tagma celor doi Grawert ! Locotenentul ne-a vazut. Revedeam pe t ata. Se mai auzeau de-ase-menea citcva impuscaturi spre dreapta noastra. Dincolo de cort se afla un pluton care trebuia sa ne impuste vreo doisprezece soldati din regimentu l Leib comandati de un locotenent.. A ! ce. Da. Era aproape unsprezece cind o grupa de soldati veni sa ne caute pe mine si p e domnul Jean. De alt Formalitatile n-au durat mult. la Firmina. Cel mult cativa pasi inainte de a fi ucisi. mama. Poate chiar ca regimentul meu era acolo ! Si eu care nu eram in mijlocul camara zilor mei! Se facuse acum o mare miscare printre soldati.. cu putin inainte de ivirea zorilor. O sa ve deti si d-voastra. Era sa fim ucisi ca niste ciini si atitatot. Ofiterii treceau de colo pina colo. Fara indoiala ca voiau sa fie pe placul locotenentului Frantz von Grawert. tobele bateau. De altmint eri ori de cite ori ne vorbeam..

Domnule Jean. Daca vremea ar fi fost senina as fi putut sa vad uniformele franceze. Se auzeau de pe acum citeva impuscaturi. am fac ut-o de bunavoie.... Ceea ce am facut. Probabil ca la douasprezece nu vor m ai fi ! Intr-adevar am ajuns la locul executiei. Dar to tul disparea inca in mijlocul cetei pe care soarele nu reusise pentru un moment s-o imprastie. Daca va spun toate astea cu oarecare precizie. Sa te iert. La poalele acestei coline se afla soseaua de la Chaln os. El rosti cuvintul acesta cu o voce clara care nu tremura : tinea capul sus s i parea linistit. ma si leam sa nu disper inca. nu erau oare la Sainte-Menehould ? Dar ce vreti. ultima oara. nu voi uita niciodata. dar pentru ce ?.. inca. Si. iarta-ma. Si totusi era aproape imposibil sa dobindim vreun ajutor de undeva. e ca tin sa va fac cunoscuta starea mea de spirit.. Aici ! zise ofiterul. raspunse Jean Keller.. Aici. Ultimul meu gind se indrepta spre mama si sp re Martha. Ma intrebam chiar dac a nu va comanda el insusi executia. imi vorbi in limba franceza. Ne aflam atunci in spatele unei colibe care domina orasul si care era ocupat a de ducele de Bruns-wich. i-a spus cu o voce hotarita : La dispozitia d-voastra ! . dorinta de a scapa de moarte e atat de mare ihcit fauresti atunci cele mai nein chipuite planuri ! Era aproximativ ora unsprezece si un sfert. gata sa cucer easca pozitiile noastre astfel ca sa domine Sainte-Menehould. de vreme ce din cauza mea. Solda tii se rinduira la citiva pasi de noi si parca aud si acum zanganitul armelor. in locul acesta trebuia sa fim executati. Deodata insa am auzit o goarna sunand si F rantz se pierdu in mijlocul soldatilor. un militar cu fata aspra. atunci. Dupa citiva pasi grupa s-a oprit in fata unui st ejar. Ceata era inca destul de deasa pentru ca sa nu poti vedea la o suta de metri. vom muri. Am intrat intr-o padurice unde trebuia sa aiba loc executia. Am observat ca zgomotele astea veneau de la dr eapta si ca pareau ca.. la celalalt nu vedeai decit dispret. Natalis. pe care le-am iubit din adincul sufletului ! Bietele femei ! Dumnezeu sa le aiba in paza lui... Grupa parasise soseaua de la Chalon s. Si. Bine. In departare se auzeau goarnele al caror sunet se imbina cu bubuituri de tun si focuri de salva. De altfel asemenea lucruri nu se uita si am impresia ca ele s-au petrecut ieri.. Am crezut o clipa ca ticalosul acesta va merge cu noi. se aflau numeroase coloane germane. imi zise el. Natalis. Avusese loc oare o lupta la Chalons ? Oare pr usacii fusesera luati pe flanc ? Nu intelegeam nimic. mai degraba. Am intrat deci in padurice. in limba aceea p e care o iubea atit de mult si pe care eram s-o aud pentru. Si as face-o si azi inca ! Lasa-ma sa te imbratisez si sa muri m ca doi viteji ! Ne-am imbratisat stringindu-ne cu putere la piept. nu am pentru ce sa te iert. domnule Jean. Cit despre detalii toate mi-au ramas intiparite adinc in m inte. Toate tr upele.domnul Jean care nu pleca privirea. Cat despre francezi ei se aflau mai sus pe colinele invecinate. Ghiceai totusi ca in curind toata ceata asta se va imprastia. Dumourriez ar fi fost compromis in fata unui inamic superior ca num ar. Cit despre d-ta. Daca pianul prusac ilor reusea.. Dedesubtul acestor coline. La unul vedeai satisfactia. apropiindu-se de mine. Incercam sa-mi dau scama de ceea ce se petrecea in jurul meu. O speranta vaga incepuse sa incolteasca in inima mea sau. mobilizate de pumouriez. atitudinea lui Jean Keller cind. Da. i-am raspuns. Ofiterul care comanda. se apropie. dupa ce s-a into rs spre ofiter. ca si cum lucr ul acesta m-ar fi putut interesa.. dadu ordin de oprire.

Hartia aceasta era un ziar german : Zeitblat.Ofiterul facu un semn... auzit in padure strigatele astea care imi rasuna si azi in ureche : Inainte ! inainte ! Era intr-adevar melodiosul strigat francez si nu asprul Vorwaertz" al prusaci lor. Va sa zica nu erau solda tii plutonului de executie care au tras ?.. A ! mama. tinindu-ne de mina si privind plutonu l care se afla in fata noastra. Nici el nu putea vorbi insa. Nefericita femeie. Dar doamna Keller se ridicase la rindu l ei in picioare si rosti cu o voce grava : De-acum incolo. Domnul Jean il lua. Eu si domnul Jean stateam in picioare.. fiindca vreo sase din ei zaceau intinsi pe jos in vreme ce ceilalti fuge au cit ii tineau picioarele.. in vreme ce tunurile bubuiau n . E francez ! Ce insemnau oare cuvintele ei ?. Ne-am alatur at de francezii care se avantau afara din padure. si in vreme ce citea. Nu. Patru soldati ne condusera in dreptul stejarului unde ne-am oprit. Deodata se auzira niste strigate... lesinase. Doamna Keller. impuscaturile lor precedasera numai cu citeva clipe acelea ale plut onului de executie. Domnul Jean se repezise la mama lui pe care o sustineau domnisoara Martha si sora mea.. Ceata i ncepuse sa se imprastie... exclama el !. sprijinita de domnisoara Martha si de sora mea Irma. Aveam impresia ca innebunise bru sc. XXIV Domnul Jean ma tari dupa el. Trebuia sa fim ucisi in acelasi timp. sint francez ! Apoi ingenunche intr-un avint de pietate....ce binefacere e sa stii carte in asemenea imprejurari ! Si atunci domnul Jean rosti acelasi cuvint..... Cu toate astea nici eu nici domnul Jean n-am cazut. in vreme ce soldatii incarcau armele. In curind isi reveni insa in fire si parca o aud si acum. dupa c um vedeti.. Domnisoara Martha lua atunci hartia pe care doamna Keller o tinea in mina-i inclestata si o intinse domnului Jean.. rostind cu un acce nt pe care n-o sa-1 uit niciodata : Francez !. Un detasament de soldati francezi navalise in padure. Doamne ! Dumnezeule ! Ce vad oare ?. Sirit francez !. In acelasi timp am. acum am dreptul si indatorirea sa ma bat pentru ca. dragul meu Jean nu vei mai fi silit sa te lupti impotriva Frante i ! Nu mama. in spatele grupei. Str ingeam mina domnului Jean Keller si va jur ca mina lui nu tremura. Parca vad si acum stejarul acesta al carui trunchi era cojit pe alocuri.. si domnisoara Martha. Am aflat aceasta de-abia mai tirzi u. Francez !. doamna K eller impleticindu-se. Soldatii erau acum in pozitie de tragere si nu asteptau decit comanda.. Din pricina emotiei care ii napadise nu puteam intelege sensul cuvintelor iu i. crezind ca impuscatura de adineauri ne omorise pe noi. M-am uitat la domnul de Lauranay. Tinea in mina o hartie. sora mea si domnul de Lauranay repetau cu ea : Francez ! Francez ! In aceeasi clipa se auzira cateva impuscaturi puternice si am vazut pe.... Martha. fara sa-mi dea macar o explicatie. tocmai la timp. Doam ne. De-abia daca puteai auzi glasul ei. Era de-ajuns ! Cum se face insa ca vitejii nostri compatri oti venisera aici tocmai la momentul oportun. lacrimi mari ii brazdau fata. in padure.. Ofiterul se dadu putin la o parte.

. Dumouriez a ocupat Sainte-Menehould. asa cum dorise Dumouriez. Dupa cum vedeti. unde ajunsese a doua zi. german de origine. severitatea asta era indreptata mai ales impotri va voluntarilor veniti din Chalons.. adica la inceputul bataliei. Prezent. fiul doamnei Kelle r. In clipa aceea. Ai venit la timp. care in fruntea a douaspreze ce batalioane si douasprezece baterii. care domina satul cu acelasi nume. dupa un mars de patru sau cinci leghe. Colinele acestea sint urmatoarele : Colinele de la Hyron. Dumouriez plecase din Gran d-Pré spre a se a-vinta pe pozitiile de la Sainte-Menehould. Predarea lor era de asteptat. Jean Keiler. La suprafata. dupa ce parasise tabara de la Grand-Pré prea incet. despartite prin prapastii adinci. zarindu-ma in clipa cind obuzele incepeau sa secere rindurile noastre. De aceea in loc sa indrepte spr e Chalons. sosi si Brunswick cu intentia de a taia drumul de la Chalons si de a alunga pe Dillon din defileul de la Islettes. care. Trebuie sa spun ca disciplina care domina printre solda tii acestia era foarte severa . Acum eu si domnul Jean. Pe una din aceste inaltimi se afla mo ara de la Valmey. iar la stinga colinele de la Gizancourt. Intre colinele acestea si Sainte-Menehould. dadu ordinul de atac in speranta do' a r espinge pe Durhouriez si pe Kellerman la Saint-Menehould. Dar esti pe jos ? Da. i-arri raspuns. se intinde uri fel de bazin mlastinos pe care il strabate soseaua de la Chalons. asezate in fata co linelor Lunii.. Cum oare. s-a distins in lupta aceasta. Kellermann ocupa platoul de la V almy cu generalul Valence si cu ducele de Chautres. ce ar fi intentionat s a cuprinda Argonne. Am incercat in zadar sa reflectez. Kellermann. in spatele l ui se aflau trupele generalului Dillon care erau gata sa apere defileul de la Is lettes. Intr-adevar daca prusacii care erau stapini pe colinele Lunii ocupau si colinele de la Gizancourt. In rastimpul acesta. bazinul acesta e presarat cu citeva ridicaturi. exclamase unul din ofiterii escadronului meu. bine aprovizionati. La poalele colinelor exista niste balti formate de riul Aure pina in locul u nde apa aceasta se varsa in riul Aisne. artileria l or putea sa nimiceasca usor toate pozitiile franceze. unde ne aflam noi. era francez ? Mi-era cu neputinta sa inteleg ! Tot ce pute am sa spun e ca amindoi ne-am avintat in lupta. Aici la Sainte-Menehould se aflau diferite coline. colinele spre care se indreptau acum prusacii. De indata ce a sosit aici. Situatia asta o pricepuse si regele Prusiei. inconjurind Sainte-Menehould cu opt zeci de mii de oameni la care s-a mai adaugat cavaleria emigrantilor.econtenit. cu tot sfatul iui Brunswick. Dar ordinul fiiind rau inteles. dar asta nu inseamna ca n-am sa fiu la inaltime. impotriva oricarei coloane austriece sau prusace. Delpierre ?. punind astfel pe fuga pietonul nostru de executie. Dumouriez isi inchipuise ca Keilerman se va stabili pe colinele de la Gizancourt. Va aduceti aminte ca in noaptea de 16 septembrie. Acolo soldatii lui Dumouriez. aco lo unde tocmai regasisem pe camarazii regimentului Royal-Picardie. in majoritate erau oameni fara capatii . domnule capitan. din care citeva companii nava lira in padure. care domina pe acelea ale Lunei. Trebuie sa povestesc acum evenimentele petrecute in dimineata zilei de 20 se ptembrie si cum s-a facut ca un detasament de francezi venise la timp in paduric ea care brazdeaza soseaua de la Chalons. Intre timp. nu tocmai insemnate. si care a devenit celebru i n ziua de 20 septembrie 1792. domnule capitan. ger manii sperau ca Dumouriez si Kellermann se vor preda. primira cu urale pe generalul lor. ne aflam in locul undo lupta era mai naprasnica. o coloana prusaca se intiini pe drumul de la Chalbes cu ariergarda lui Kellerman. de vreme ce colinele de la Gizancourt nu erau in miinile francezilor. astfel ca la 19 septembrie era inca la doua leghe de Sainte-Menehould in timp ce Beurnoville se afla acolo cu noua mii de soldati din armata care venise de la Maulde.

Apoi. Am strigat cuvintele acestea cu atita putere. Locotenentul isi inchipuise ca am fost executati de germani si cind colo ne aflam in fata lui. Am spus douazeci de mii ? Fie. Locotenentul muri imediat si mereu imi spun ca justitia cereasca a voit ca e l sa fie omorit de insusi domnul Jean. Trimise deci peStengel cu saisprezece bat alioane. in cazul ca ar fi reusit. se retrasera. cite o pusca si o spada de fiecare. Ne-am napustit asupra lor. Obuzele macinau siruri intregi de soldati. ... prusacii se sileau mereu sa cucereasca platoul. Trebuie sa spun ca la inceputul luptei. Un obuz explodase linga moara. Locotenentul Frantz se lupta cu mult curaj. caci ofiterii germani sint foarte viteji. Ne bateam in plin soare. Gizancourt fusese ocupat si Kellermann a trebuit sa se apere la Valmy impotriva artileriei care il incadrase. ca sa respinga pe'Clairfayt si pc Chazot ca sa ocupe Gizancourt inainte a prusacilor. Dumouriez vazuse pericolul acesta. mie si domnului Jean. In do ua ore s-au tras douazeci de mii de obuze. Dar avintul francez a fost mai mare. Chazot a sosit prea tarziu. in ciuda bubuiturilor de tun. dar acestia erau cit pe -aci sa ocupe si acelea de la Gizancourt. E drept.. Era regimentul colonelului von Grawert. domnul Jean se repezi la el si ii zdrobi teasta cu spada. A dat ordin ca sa-1 lasam mai intai pe inamic sa inainteze pe creasta si apoi sa ne napustim asupra lui. situatia nu se imbunatatise. dar inf anteristii generalului Va-lence sosira in fuga si restabilira imediat coloana ca re fusese tulburata o clipa. S-a produs o panica grozava. Nu numai ca colinele Lunii erau in mainile prusacilor. Atacau cu o vigoare nespusa. Kellermann striga din rasputeri : Traiasca natiunea ! Traiasca natiunea ! am raspuns si noi. Parca-1 vad si-1 aud inca pe Kellermann. Prusacii se napustira acum asupra morii spre a ne alunga. sosi ducele de Ghartres cu citeva tunuri asa ca francezii au putut raspunde cu succes tunurilor germane de pe colinele Lunii si Gizancourt. Calul lui Kellermann fusese ucis .Ni s-au dat arme. Totusi.. Dar o baterie de douazeci si patr u de tunuri instalata la poalele morii. Eram gata si a steptam atacul doar sa se sune atacul. ca aveam acelea de te Hyron p e care Claifayt incerca sa le cucereasca cu douazeci si cinci de mii de austriec i. desi c red ca s-au tras mai multe. prusacii au trebuit sa inceteze lupta si sa se retraga pe cimpie. Oricine isi poate inchipui uimirea care 1-a cuprins. In clipa aceea. Jean si Frantz se aflau acum fata in fata. odata cu ivirea serii. La orele patru insusi regele Prusiei lua comanda trupelor si porni cu ele la atac. Prusacii ajunsesera pe creasta colinei. In rastimpul acesta pozitia noastra pe colina de la Valmy era destul de crit ica. Ma aflam si eu acolo cu domn ul Jean si e o adevarata minune ca am scapat cu viata. Lupta a fost intr-adevar naprasnica st de ambele parti inversunarea a fost cum nu se poate mai crunta. ar fi fost un dezastru pentru francezi. ceea ce. in mijlocul fumului impuscaturilor care nu mai conteneau in jurul n ostru. Cu coloanele lor bine aliniate. Cu toate astea. fiindca dintr-un salt.. Si deodata ceata se imprastie ca prin farmec.singele lor rece de care dadeau pururi dovada. Totusi batalia fusese suspendata numai. incit ele s-au auzit. Kelermann ramasese stapin pe platou si numele de Valmy facu ocolul Frantei. cu p asul lor cadentat. am vazut pe Jean Keller avintindu-se cu spada in mina. zdrobi cu atita violenta pe prusaci inci t acestia nu mai putura sa inainteze.. francezii au fost respinsi . decreta republica. Deodata. Dar si noi nu ne-am lasat mai prejos si pe la orele doua dupa-a miaza. La momentul oportun. Recunoscuse unul d in regimentele prusace pe care incepusem sa-1 respingem pe pantele de la Vamiy. Dar mirarea i-a fost de scurta durata. nu prea er au usor de infruntat. chiar in ziua in care Conventia tinindu-si a doua sedinta.S i era un spectacol de toata nostimada vazindu-ne in haine civile si cu armele as tea in mina. cu .

XXV Am ajuns la deznodamantul acestei istorisiri. eu si domnul Jean. Strasnica judecata. chiar in dimineata cind urma sa fim executati.. Printre tinerii acestia se afla un baiat cumsecade. am zis. In sfirsit sa recunoastem ca lucrurile s-au sfirsit cu bine si ca Dumnezeu a fost indurator. In zadar. replica domnul Jean. Kellermann a ocupat colinele de la Gizancourt. Atunci. domnul si domnisoa ra de Lauranay. ca fusese intotdeauna francez si ca. Natalis. de sora mea si calauzit a de bunul. Fireste ca declaratia asta a produs o uimire strasnica.. statul nu-i datora nimic. Chiar in seara aceea. austriecii au fost inlocuiti cu o coloana prusaca. pe care as fi putut s-o intitu lez : Povestea unui concediu in Germania. Ceea ce era indiscutabil insa. dragul meii Natalis. explica aici doamna Keller ca fiul ei era francez. prin urmare. care era din Belzingen. Cum se face.. trebuia regasit cu orice pret domnul Jean. Doamna Keller isi recapata puterile in fata pericolului care ameninta pe fiul ei . Si iata ceea ce mi s-a povestit in citeva cuvinte : in satul Croix-aux-Bois unde am lasat pe domnul de Lauranay si pe tovarasii lui in casa lui Hans Stenger . ca su s-numitul Keller n-a fost niciodata prusac. sora mea. fusese stabilit ca stramos ii domnului Keller n-au cerut si nici n-au obtinut vreodata naturalizarea de cin d s-au stabilit in provincia Gueldre. doamna fiul d-voas tra este scapat. Ea se avinta atunci pe soseaua de la Chalons. dupa ati tea suferinte cumplite. Dupa plecarea coloanei Lauranay. in directia in care merg eam si noi.. Da. Or. Nu trebuia incorporat. Va rog sa credeti ca domnul Jean n-ave a deloc de gind sa faca apel si socotea procesul pierdut pentru totdeauna. anume Ludwig Pertz... ofiterii o resp insera. doamna Keller. dar tare as dori sa stiu. dupa revocarea edictului din Nantes.. dupa lupta de la Valmy nu am mare lucru de spus. Si iata ca Ludwik Pertz a exclamat : Dar in cazul acesta. E francez. Nu se fac asemenea erori.. Ma iertati. Clipele erau pretioase. Cunostea pe doamna Keller si se duse s-o vada de-ndata ce af lase ca era prizoniera prusacilor. Familia Keller pierduse procesul pe motivul ca insarcinarea cu furniturile n u putea fi acordata decit unui german din Prusia. spre a-si ju stifica spusele. Coloana asta numara in rind urile ei citiva tineri care fusesera luati din sinul familiei lor. cind se prezenta s i dinsa. asta nu inseamna ca nu trebuia sa i se plateasca dreptul. intr-o casa din Valmy. Se intelege ca dupa comunicarea lui Ludwig Pertz... cu ocazia inc orporarii de la 31 Iulie. Hans Stenger. Irma si asta mi se pare atit de ciudat incit ma tem sa nu fie vreo eroare la mijloc. e ca domnul Jean nascut din parinti francezi. Mai intii.. Ludwik Pertz prezenta doamnei Keller un numar din Zeitblatt. Nu sint curios de felul meu. Gazeta asta publica sentinta care fusese data in ziua de 17 august in proces ul lui Keller cir Statul german... Cit despre situatia francezilor. I s-a spus apoi ceea ce i se intimplase domnu lui Jean si cum fusese nevoit sa fuga in padurea de la Argonne. apoi pr imise botezul de singe de la Valmy ceea ce nu inseamna putin. ceea ce consolidas . ne-am intilnit cu totii. in sfirs it. Restul se stie. Tocmai parasisem cortul. Va puteti inchipui bucuria care ne-a cuprins intilnindu-ne din nou.. trecu defileul si ajunse in dreptul taberei lui Brunswick. de domnisoara Martha. iata cum se judeca la Berlin in 1792. Tocmai se aflase la Croix-aux-Bois ca fusese prins in padure si dus apoi la Longwe impreuna cu scriitorul acestor rinduri. ca Jean e compatriotul tau ? raspunse sora mea. nu mai incapea nici o in doiala ! Dar. era el i nsusi tot ce poate fi mai francez ! Si daca trebuia botezat pentru asta. unde se tinuse consiliul de razboi. hai ? Ca domnul Keller era francez. fiindca nu e prusac. parasi satul Croix-aux-Bois. Irma.

Probabil ca in atitudinea aceasta era un substrat politic. Va aduceti aminte ca trebuia sa fiu martorul domnului Jean la Belzingen. Am invatat s a scriu si sa citesc si am devenit dupa cum am spus. dar s-a efectuat si astazi nu mai exista un singur prusac in Franta. dati-mi vo ie sa va salut cu spada.. nu ma pricep de fel in politica..e definitiv situatia armatei franceze. Deoarece alimentele lipseau si molimele faceau ravagii. E drept ca plecarea s-a efec tuat incet. Cu toate astea. locotenent. Si acum. Deindata ce ne-a fost cu putinta sa plecam. m-am inapoiat la regiment peste citeva zile.. Si daca vreo casnicie a trebuit sa fie fericita.. Au urmat citeva tratative fara folos. asa ca va rog sa nu va mirati ca am fost martorul lui la Saint-Sauflieu. ne-am intors cu totii in primele zile ale lunii octombrie. iubiti cititori. apoi sa stiti ca a fost aceea a domnulu i Jean. Dar fiindca pusesem stapinire de Vitry. De ce ? Nu stiu. in sfirsit. nici macar domnul Dean. Iata povestea vietii mele. prusacii ne-au taiat drumul de la Chalons asa ca nu numai pu team comunica cu depozitele. apoi capitan in timpul razboaielor lui Napoleon. in scumpa mea Picardia unde s-a celebrat. dupa cum v-am spus. c el putin le-am descris asa cum le-am trait. astfel ca armata nu avu nimic de suferit. Trupele inamice au ramas pe pozitie pina in ultimele zile ale lunii septembr ie. In ce ma priveste. de vreme ce era compatriotul nostru. pe care am scris-o ca sa pun capat discutiilor pr ietenilor mei din Grattepanche. Trebuie sa mai spun ca in timp ce prusacii treceau defileurile din padurea A rgone nu i-am alungat cu prea multa asprime. SFIRSIT . Multa lume n-a priceput atitudinea asta a lui Dumouriez. casatoria lui Jean Keller cu Martha de Lauranay. Totusi prusacii doreau acum sa se inap oieze in tara lor. Principalul lucru e ca inamicul a parasit tara. convoaiele au putut ajunge. Daca nu am povestit cu arta intimplarile mele. ducel e de Brunswick parasi Franta la 1 octombrie. si. Ii lasam sa se retraga in liniste.

?? ?? ?? ?? ~ Jules Verne ~1~ Drumul Frantei ~ .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->