JULES VERNE DRUMUL FRANTEI

I Ma numesc Natalis Delpierre. Sint nascut in 1761, la Grattepanche, un sat din Pi cardia. Tatal meu era agricultor si lucra pe mosia marchizului d'Estrelle. Mama il ajuta pe cit ii sta in putinta si tot astfel eu si surorile mele. Tata nu pos eda nimic. in afara de faptul ca era agricultor, tata mai cinta si la strana in biserica. Avea o voce puternica si se auzea din cimitirul situat in preajma bise ricii. Ar fi putut deci sa fie preot, sau cum se spune prin partea locului un om muiat in cerneala. Singurul lucru pe care l-am mostenit de la el, e vocea lui. Tata si mama au muncit din greu. Au murit in acelasi an in '79. Sa le fi e tarina usoara. Din cele doua surori ale mele, cea mai mare Firmininia, pe vrem ea cind s-au petrecut cele ce voi istorisi aici, avea patruzeci si cinci de ani, mijlocia, lrma, patruzeci si eu treizeci si unu. Cind au murit parintii nostri, Firminia era maritata cu un barbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lac atus care n-a putut sa aiba niciodata atelierul lui propriu, desi era un muncito r foarte priceput. Cit despre copii au avut trei in 8l si peste citiva ani mai t irziu au dobindit si un al patrulea. Sora mea lrma nu se maritase si era fata ba trina. Nu puteam sa ma bizui asadar pe ea nici pe sora mea cealalta ca sa-mi fac un rost in lume. Mi l-am croit singur, astfel ca la batrinete am putut sa vin i n ajutorul familiei mele. Tatal meu a murit cel dintii si dupa sase luni mama. Lucrul acesta m-a indur erat mult. Dar asa e soarta trebuie sa pierzi pe cei care iti sint dragi, dupa cum trebuie sa pierzi pe cei care iti sint indiferenti. Cu toate astea trebuie s a ne silim sa stim din acei care sint iubiti, cind ne va veni si noua rindul sa parasim lumea aceasta. Mostenirea parinteasca, dupa ce au fost achitate toate datoriile, nu s-a rid icat la mai mult de o suta cincizeci de livre, economiile a saizeci de ani de mu nca ! Banii acestia s-au impartit intre mine si surorile mele, ceea ce inseamna ca nu ne-am ales aproape cu nimic. Ma gaseam deci la optsprezece ani cu vreo douazeci de livre in buzunar Dar e ram vinjos si obisnuit cu muncile grele. Si apoi aveam o voce frumoasa. Totusi n u stiam nici sa scriu, nici sa citesc. N-am invatat decit mai tirziu dupa cum ve ti vedea. Si cind te apuci sa inveti carte tirziu intimpini multe greutati. Felu l de a-ti exprima ideile se resimte vesnic, ceea ce se va constata si in povesti rea de fata. Ce eram sa ma fac ? Sa continui meseria tatalui meu ? Sa muncesc din raspute ri pentru altii ca la urma sa nu ma aleg cu nimici Trista, perspectiva care nu e ra facuta ca sa ma ispiteasca. O imprejurare mi-a hotarit insa deodata soarta. Un var al marchizului d'Estrelle, contele de Linois, sosi intr-o buna zi la Grattepanche. Contele acesta era capitan in regimentul la Fere si obtinuse un co ncediu de doua luni pe care venise sa-1 petreaca la varul lui. Se organizara ime diat vinatori de vulpi si porci mistreti, in afara de serbarile la care particip ara multe femei frumoase, fara sa mai pun la socoteala nevasta marchizului care aproape ca le intrecea pe toate. In imprejurarea asta nu tineam seama insa decit de capitanul de Linois. Era un ofiter cu apucaturi distinse si foarte binevoitor. Numai vazindu-1, imi venis e gustul sa ma fac militar. Nu era oare cea mai nimerita cariera atunci cind tre buie sa traiesti de pe urma bratelor si mai ales cind esti si robust ? De altfel cind nu-ti lipseste curajul si ai si putin noroc, nu se poate sa nu izbutesti i n cariera armelor inainte de '89, multa lume si-a inchipuit ca nu simplu soldat, fiu de tirgovet, sau de taran, nu putea nicicind sa devina ofiter. E o greseala . Mai intii daca esti hotarit si ai si purtari bune, poti sa ajungi foarte usor subofiter. Pe urma, dupa ce ai stat in gradul acesta zece ani in timp de pace sa

u cinci in timp de razboi, poti sa fii inaintat lesne sublocotenent si in sfirsi t, capitan... De aici incolo nu mai poti inainta insa... La urma urmei, gradul d e capitan nu e deloc de dispretuit. Contele de Linois observase adesea in timpul vinatorii ca eram un om vinjos si foarte sprinten. Fireste ca nu eram inzestrat cu o prevedere si o Inteligenta neobisnuita, totusi, nu eram de dispretuit. Imi pari un tinar bine inzestrat, imi zise intr-o zi contele de Linois. Si voinic ? Da, domnule conte. Cred. Foarte bine. 1 Asta a fost tot ce am vorbit cu el in ziua aceea. Cu toate astea, am mai vor bit cu el dupa cum se va vedea mai tirziu. Pe vremea aceea exista in armata un obicei foarte ciudat. Se stie cum se recruta u soldatii. in fiecare ant citiva militari veneau sa cerceteze tinutul. Iti dade au sa bei mai mult ca de obicei. Semnai o hirtie cind stiai sa scrii si in cazul ca nu stiai carte, facea i o cruce ceea ce echivala cu o iscalitura, primeai o suta de livre care erau ba ute mai inainte chiar de a le fi incasat, iti stringeai lucrurile si erai primit in armata. Or, felul acesta de a proceda, nu mi-ar fi convenit niciodata, daca aveam po fta sa ma fac militar, nu voiam sa ma vind. Imi place sa cred ca voi fi inteles de toti aceia care poseda simtul demnitatii si respectul fata de persoana lor. Ei bine, in timpurile acelea, cind un ofiter; obtinea un concediu, trebuia, conform regulamentului, sa aduca la intoarcere, unul sau doi recruti. La rindul lor, subofiterii aveau si ei aceeasi indatorire. Pretul angajamentului varia atu nci intre douazeci si douazeci si cinci livre. Stiam toate acestea si imi faurisem un plan. De aceea, de indata ce contele de Linois isi terminase concediul, mi-am facut curaj si m-am prezentat lui, rugi ndu-1 sa ma ia ca recrut. Tu ? intreba el. Eu, domnule conte. Citi ani ai ? ^H^^^^^^?f Optsprezece ani. Si vrei sa fii soldat ? Daca ma primiti si va face placere. Aici nu e vorba daea imi face mie placere, ci daca iti face tie. Da, imi face. Pentru douazeci de livre ? Nu. Vreau sa-mi slujesc tara. Si fiindca mi-ar fi rusine sa ma vind, n-o sa prim esc cele douazeci de livre. Cum te numesti ? Natalis Delpierre. Ei bine, Natalis, te primesc. Ma simt incintat, domnule capitan. Si daca o sa fii ascultator, o sa ajungi departe. Voi fi vesnic la ordinele d-voastra. Te previn ca am sa pregatesc regimentul si am sa ma imbrac. Iti place marea ? Da. Bine ! O sa trecem marea. Stii ca America se lupta in prezent cu englezii pe car e vrea sa-i alunge de pe teritoriul ei. Ce este America ? intr-adevar, nu auzisem niciodata vorbindu-se despre America. E o tara indracita, raspunse capitanul de Linois, o tara care se lupta ca sa-si cucereasca ne-atirnarea ! Acolo de vreo doi ani a devenit celebru marchizul de L afayette. Or, anul trecut, regele Ludovic al XVI-lea a fagaduit sprijinul soldat ilor iui ca sa vina in ajutor americanilor. Contele de Rocheambeau o sa plece in tr-acolo cu amiralul de Grasse si cu sase mii de oamenii. Am faurit si eu planul sa ma duc cu el pe noul continent si, daca vrei sa ma insotesti, vom merge sa s capam America.

Sa mergem. De ce sa nu mergem ? Iata cum fara sa stiu aproape nimic m-am inrolat in corpul expeditionar al conte lui de Rochambeau si am debarcat la New-Port in 1780. Acolo, timp de trei ani, am stat departe de Franta. Am vazut pe generalul Wa shington, un urias de doi metri si ceva, cu niste picioare si niste miini nespus de mari, cu o tunica albastra si o cocarda neagra. Am vazut pe marinarul Paul J ones pe bordul vaporului sau nBonhomme Richard". Am vazut pe generalul Anthony W ayne poreclit Turbatul". M-am batut in mai multe rinduri, nu fara sa ma fi inchin at inainte de a trage primul glonte. Am luat parte la batalia de la Yorktown in Virginia, unde dupa o lupta memorabila, lordul, Corwallis, s-a dus la Washington . M-am inapoiat in Franta la "33. Am scapat fara sa fiu ranit, simplu soldat, ca inainte de plecare. Ce vreti, daca nu stiam carte. Contele de Linois se inapoiase cu noi. Voia sa ma inroleze in regimentul la Fere in care urma sa intre iarasi. Pe mine insa ma batea gindul sa intru Ia cava lerie. imi placeau caii din instinct si pina sa ajung, ofiter imi trebuiau grade , grade, si iarasi grade. Stiu ca este ispititoare uniforma de infanterie cu toate podeabele ei variat e. Dar ce vreti, calul e cal si, dupa o.matura chibzuinta, mi-am gasit o adevara ta vocatie pentru arma cavaleriei. Asadar, i-am multumit contelui de Linois, car e m-a recomandat prietenului sau, colonelul de Lostanges si m-am inrolat in regi mentul Royal - Picardie. Imi place regimentul acesta frumos si rog sa fiu iertat daca vorbesc de el c u o induiosare ridicola, poate. Aici mi-am facut aproape intreaga mea cariera, s timat de sefii mei, a caror protectie nu mi-a lipsit niciodata si care au fost i ntr-adevar foarte buni cu mine. De altfel peste citiva ani mai tirziu, in '92 regimentul la Fere a avut o pu rtare atit de ciudata in raporturile lui cu generalul austriac Beaulieu, incit n u pot sa regret ca am parasit regimentul, asa ca nu voi mai vorbi de el. M-am intors deci in regimentul Royal-Picardie. Nici nu-si poate inchipui cin eva un regiment mai frumos. Devenise familia mea. L-am ramas credincios pina in clipa in care a fost desfiintat. Ma simteam in largul meu aici. Fredonam toate s emnalele, caci am avut intotdeauna prostul obicei de a fluiera. Noroc ca mi se i erta obiceiul acesta. Timp de opt ani n-am facut decit sa plec din garnizoana in garnizoana si far a a avea ocazia de a da piept cu inamicul. In sfirsit, viata aceasta nu este lip sita de farmec, cind stii sa te impaci cu ea. Si apoi era ceva sa vezi tinuturi noi, mai ales cind nu prea ai calatorit, cum era cazul meu. Dupa America am avut ocazia sa vizitez tinuturi noi in Franta, nadajduind sa vad in curind alte tari ale Europei. in 85 eram la Sarrelouis, in 88 la Angers, in 91 am fost cu colon elul Serre de Gras in Britania, la Josselin, la Pontivy, la Ploermel, la Nantes, in 92 am fost la Charleville cu colonelul de Wardner, cu colonelul de Lostende si cu colonelul La Hoque, iar in 93 am fost cu colonelul Le Comte. Dar am uitat sa va spun ca ia 1 ianuarie 92 se votase o lege care schimbase cu totul alcatuirea armatei. Regimentul Royal-Picardie a fost clasat al 20-lea d e cavalerie. Organizatia aceasta a dainuit pina in 1803. Totusi, regimentul nu s i-a pierdut vechea denumire sub care era cunoscut de altfel in toata lumea. In timpul colonelului Serre de Gras, am fost inaintat la gradul de brigadier , spre marea mea satisfactie, iar in timpul colonelului de Wardner, am fost inai ntat sergent major, ceea ce mi-a pricinuit si mai multa placere inca. Implinisem atunci treisprezece ani de serviciu, facusem o singura campanie din care am sca pat neranit. In privinta inaintarii n-aveam de ce sa ma pling. Nu puteam sa dobi ndesc un grad mai mare, de vreme ce, o repet, nu stiam nici sa scriu, nici sa ci tesc. In schimb fredonam tot felul de arii, ceea ce poate nu prea era convenabil pentru un subofiter. Sergentul major Natalis Delpierre ! Nu aveam parfe dreptul sa ma falesc cu a cest grad ? De aceea aveam o recunostinta nemarginita fata de colonelul Wardner, cu toata asprimea lui. In ziua in care am fost inaintat sergent major, am facut un chef strasnic cu camarazii mei si mi-am cusut pe maneca doua galoane mari de aur. Eram in garnizoana la Charleviile, cind am, cerut si am obtinut un conced

a luat parte cu armata din Itali a unde s-a ilustrat in luptele de la Marengo. eram hotarit sa-1 prescurtez la nevoie. Regimentul Royale-Picardie find desfiintat. Acolo a capturat sase batalioane d e grenadieri austriaci si a pus pe goana un regiment maghiar. semi-brigada mea dupa ce a stat la PaVis de la '97 pina la 1800. am povestit in dese rinduri campaniile la care am luat parte. in timpul sezatorilor din satul Grattepanche. De altminteri tot c e voi spune aici nu sint decit impresii pe care nu le voi discuta. ceream un concediu. duce. in timpul razboai elor imperiului. Regele se afla mereu la Tuieleries cu toate ca poporul se manifestase aproape pe fata pentru republica. in 1803. In lupta aceasta a m fost ranit de un glonte in sold. Povestirea aceasta este dedicata deci prietenilor mei di n Grattepanche. nu Davout sau un Murat. Quennehen si altora. De aceea. Dupa cum am spus. Acum. socotesc ca ar fi foarte nimerit sa scr iu eu insumi povestea acestui concediu. n-am indraznit sa spun datorita carui motiv. maresal. La drept vorbind insa. fiindca datori ta acestei rani am fost inaintat capitan. Acum. conte. nadajduiesc ca-mi veti raspunde : Aveti toata libertatea. Dar sa nu se uite ca nu sint cult. iar in 1815 am fost pus in retragere. de cidru sau doua cesti de cafea. in urma decretului de la 21. desi am implin it acum saptezeci de ani. ci nd eu de fapt eu am fost la stanga si vice-versa. Tot i n anul acela. tot asa cum au ajuns la Ney. Tocmai povestea acestui concediu vreau s-o istorisesc aici si i ata de ce. Si acum cind va cer permisiunea de a ma exprima fara rezerva. Si apoi daca in povestirea aceasta simpla imi vor scapa citeva expresii simple si nemestesugi te. principe. Se spunea ca Europa. E drept. se va vedea in ce imprejurari am invatat sa citesc. M-am pus asadar pe lucru. lucru de care nu m-am plins. circulau diferite zvonuri. Totodata semi-brigada aceasta s-a distins in luptele de l a Lincelles si Contray unde am fost inaintat locotenent. II . dintr-un motiv de prevedere. Ce vreti ? Nu poti face doua lucruri dintr-odata. general. Mai intii. ca sa sfirsesc in ceea ce ma priveste si tot astfel in ceea ce concern e bravul meu regiment. Dar am o memorie buna si amintirile mi-au ramas intipa rite inca vii in minte. ma voi multumi doar sa povestesc ceea ce am va zut sau am facut in timpul concediului meu in Germania. Intr-adevar aveam treaba in Germania si chiar in Pru sia. Irondart. taran el insusi. Apoi. cind voi vorbi de mine. trebui doar citeva rinduri ca sa sfirsesc cu el. intr-un caz de razboi. de vreme ce am invatat carte. Am obtinut asadar concediul meu la 7 iunie 1792. familiilor Ternisien. ca pe vremea aceea . asa ca nu am darul sa povestesc frumos lucrurile. am intrat intr-un regim ent de dragoni. as fi fost impiedicat sa ma aflu la postul meu. De altfel. Bettembos. desi concediul meu fusese aprobat pe doua luni. Si atunci se iscau certuri car e nu se mai sfirseau. apoi. foarte vagi cu privire la un razboi cu Germania. Pointefer. Prietenii nu m-au int eles aproape de loc sau deandoaselea. Totusi speram ca lucrurile se vor orindui. regimentul a devenit semibrigada luind parte la campaniile armatei de la Nord si ale trupelor din Sambreet-Meuse pina in 1797. ceea ce e si asa destul de frumos pentru un fiu de taran. Cind unul spunea ca am fost la dreapta. Nu ma voi avinta in digresiuni in utile desi voi spune totul. domnule". februarie. Or. desi lucrul acesta n-o privea la fel vedea cu ochi rai ceea c e se petrecea in Franta. Or. intre doua pahare. n-am reusit sa trec peste gradul de capi tan. sa scri u ceea ce trebuia sa-mi permita sa devin ofiter. iata in citeva cuvinte cele ce am sa va povestesc. De cind sint in retragere.iu de doua luni. asa ca nadajduiesc ca nimeni nu se va mai certa pentru mine. regimentul era comandat in 93 de colonelul Le Comte. ya rog sa le scuzati: nu pot scrie altfel. In sp ecial unde auditorii mei nu se intelegeau era in privinta concediului meu in Ger mania. luind parte la toate razboaiele imperiului. imi vor. Cit despre regimentul Royal-Picardie.

dupa ce am strabatut cele o suta ci ncizeci de leghe ce o despart de Franta. voi vedea. se repezi la mine exclami nd: Natalis ! Irma! Era chiar sora mea. Cred ca intelepciunea mea va fi apreciata in imprej urarea aceasta. Noaptea fusese foarte racoroasa. Intr-un asemenea caz e mai bine sa fii in tara ta. La poarta hanului. bineinteles daca nu avea de urcat un dea l. Femeia se uita lung la mine si eu pr iveam cum ma examina. Fireste ca m-am ferit sa spun ca sint sergen tul major Natalis Delpierre. Si intr-adevar era o zi mare pentru ea. Sora mea nu se schimbase aproape deloc si-mi amintea pe mama. Natalis. O ! ce bine imi pare ca te vad. Pentru aceasta insa. Daca am pus noua zile ca sa fac drumul acesta. Electoratul de Brandenburg trebuia sa devina mai tirziu una din provinciile Prus iei si sa se imparta in doua districte. la citeva leghe de frontiera. Ca s-o pot vedea am cerut acest concediu de la regiment. Si daca sora mea imi va pr imi propunerea. Mergeam pe jos indreptindu-ma spre un han ca sa iau masa. imi zise ea. astepta o trasurica la care era inhamat un calut slab. in fata trasuricii se afla o femeie inalta bine facuta. a voi lua cu mine.Pe vremuri. Am sarutat-o prelung pe gura si pe obrajii ei pirliti de soare si va rog sa ma credeti ca si ea m-a strins la piept si m-a sarutat cu aceeasi caldura cu car e am sarutat-o. adica hanul de la cotitura. Am impresia ca-mi aduci pu tin din aerul placut din Picardia. cu ochii ei ma ri si vioi si cu patul ei negru care incepea sa incarunteasca pe la timple. era din pricina mijloacelor de comunicatie foarte reduse. pe la 1806. ea va trebui sa parasea sca pe stapina ei. in schimb acu m vremea se incalzise. daca razboiul ar fi fost declarat . apoi confederatia german ica in 1815. Ma recunoscuse. dupa cum am aflat mai pe urma in cartile de istorie. mi-ar fi fost greu sa-mi ascund nationalitatea asa c a nu prea eram privit cu ochi buni. hanul de la Ecktve nde. cuprinzind electoratele din Saxa si Brande nburg. Cu toate acestea cim pia era in mare parte stearpa. Deodata ea deschise bratele si pina sa-mi vin in fire. In sfirsit. iata o situatie care ar fi putut pricinui o sumedenie de incurcaturi neplacut e. femeile au ochii mai ageri decit noi si inima mai simtitoare. Germania er a impartita inca in zece cercuri. purtind pe cap o palarie de paie impodobita cu funde galbene. stejarii. in partea de sud-vest. mai cu seama ca se implinisera treisprezece ani d e cind traiam departe unul de altul. O franceza in mijlocul germanilor. La granita aceasta am ajuns la 16 iunie. Unul din aceste cercuri. Ori cine isi poate inchipui bucuria pe care a m simtit-o vazind pe sora mea. lucru de care ma indoiam. Intr-adevar. Totusi. am putut retine citeva cuvinte germane. si aceasta tocmai intr-o vreme cind razboiul ba tea la usa. districtul Brandeburg si districtul Post dam. situat in districtul Postdam. noi remanieri au faurit confederat ia Rinului. sub protectoratul lui Napoleon. Nu posedam decit slabele economii ale soldei si voiam sa cheltuies c cit mai putine parale. Cit timp sa fi trecut oare de cind nu ne-am m . doamna Keller. Eram ingrijorat mai ale s ca Irma era departe de Franta. nu prea avearii b ani in punga. lucru explicabil din pricina climei aspre. de vreme ce razboiul putea izbucni dintr-un moment intr-altul La granita districtului ani avut o surpriza placuta. ulmii si plopii care brazdau cimpia. cu o bluza scrobita s i o fusta vargata. Din fericire in timpul sederii mele in garnizoana de la frontiera. ex act in stare sa faca doua leghe pe ora. purta pe atunci numele de cercul Saxei de Sus. astfel ca am putut sa ma int eleg cu locuitorii. mai tirziu. Soarele uscase roua de pe cimp si pasarile ciripeau voioa se pe fagii. Toaleta acestei femei era foarte curata si se vedea cit de colo ca facea parte din imbracamintea ei de zile mari. Am spus aceasta pentru ca sa se stie unde se afla oraselul Belzingen. Am mers mai mu lt pe jos decit cu caruta si aceasta fiindca la drept vorbind.

ca n-as recunoaste-o. Ai dreptate Natalis. ca sa vezi pe cei din jurul tau ca sufera cind tu nu le poti da nici un ajutor. De altfel ce insemnatate are oboseala cind stii ca vei ii bine primit la sosire. Si o sa faci foarte bine... Si ce mai faci. incit amintirea ei -mi-a ramas intiparita pe veci in minte. De.. O ! eu. Ce vrei ? are patru copii. O ! Buna doamna Keller ! Stii surioara. Totusi. oamenii aceia cumsecade din S aint-Sauflieu. Mai ales acum cind se vorbeste de razboi. Cind s-a maritat acum vreo douazeci si cinci de ani. Natalis.. Si dupa cum vezi am picioare zd ravene.. Natalis ! Cind vei vedea-o vei intelege si tu de c e nu pot s-o parasesc. Am primit mai deunazi stiri de la ea prin vecinul nostru Letocard. nu eram de cit un copil. Aici trebuie sa fiu numai fratele care a venit sa va da pe sora lui. la Charleville. Cred ca-1 mai tii minte pe Letocard ? Fiul rotarului. Bine. Irma... e lucru suficient de grav pentru un france z de a se afla in Germania. . in sfirsit. Trasaturile surorii mele capatara o expresie plina de durere si Irma mi-a ra spuns asa cum prevedeam. in privinta suferintei pot sa spun ca n-am cunoscut decit durer ile altora ! De cind am parasit Grattepanche.ai vazut ? Treisprezece ani. Treisprezece ani de cind nu ne-am mai vazut. vei fi bine primit si toti te vor iubi asa cum ma iubesc si pe mine.. Fii linistit ! Si daca vrei sa ma asculti. draga mea. Ea este inca pen tru mine domnisoara domnului si doamnei Acloque. m-au parasit si necazurile. Chipul surorii mele se intunecase iarasi si fara sa tina seama ca nu-si sfirsise fraza Ai calatorit bine'? Da. ma rog ? Fiindca faptul ca sint militar mi-ar putea produce aici oarecare neplaceri. mai ales ca am avut parte de un timp frumos. Ce mai face Firminia ? E bine.raspuns. care a venit acum citeva zile.. Natal is. E drept. brat la brat. vei veni cu mine in Franta. Natalis. i-am.. surioaro ? am intrebat-o. Bine. Si Letocard mi-a spus ca Firminia e sanatoasa dar ca muncesc mult.. Da. La fel ! Si esti sergent major ! Dar stii ca asta e o mare onoare pentru familia noastra ! Ai dreptate Irma. Si tu ?. E ceva. e cu cinci ani mai in virsta ca tine si cu patrusprezece ani mai mare ca min e. Si pentru ce. E mult.. Nu mai e asa tinara. are si ea necazurile ei de care ar fi putut fi scutita la virsta ei. Cine ar fi putut crede ca micul pazitor de giste din Grattepan che va deveni sergent major ! Dar nu trebuie s-o strigi prea tare. Sora mea isi luase acum infatisarea ei vesela si-mi puse tot felul de intrebari in legatura cu familia noastra. iti fagaduiesc ca te voi asculta. A ! cu fata batrinului din Fonencamps ? Da.. de-a lungul soselei.. Din fericire barbatul ei e cum se cade si muncitor. Si iata-ne pornind amindoi. treisprezece ani. fiindca spionii germani au urechi foarte bune. Natalis. Irma ! Da. nu e asa ? Da. Oricum. Dar tata si mama mi-au vorbit asa de frumos de ea. e o femeie muncitoare si curajoasa ca tine. Si stii ca e insurat cu fata lui Matifas. Sa parasesc pe doamna Keller. E drept ca se imbata din cind in cind. Auzind raspunsul Irmei am hotarit sa amin pentru mai tirziu discutia aceasta .

In vreme ce vorbeam. Si daca scrisoarea pe care ne-ai trimis-o ne-ar fi sosit mai devreme. Hangiul acesta era un barbat inalt si gras.. Cu toata repeziciunea cu care m ergeam. parintii ei. O clipa. Ne-am urcat in trasurica. in sfirs it.. Tu ai venit cu trasurica asta ? Da. era posibil nici sa nu -si dea seama ca vin din Franta. III Doamna Keller. Atunci sa mergem. De aceea.. unde domnul Keller se indeletnicea cu transportul de marf ... Sa-1 vezi cum munceste si cum se si leste sa inlocuiasca pe tatal lui care a murit acum cincisprezece luni. Domnul si doamna Ac-loque. rezemat de usa. si mai ales ce mama e si acum. tragea cu urechea sa auda ce vorbim. Hangiul se uita la noi. O ! ce baiat bun ! In afara de aceasta o iubeste mult pe mama lui. vazusera micsorindu-se in fiecare an averea lor in urma multiplelor cerinte a le vietii. Poate ca nici nu auzise c onvorbirea noastra. lasind copila singura pe lume. s-a schimbat mult de-atunci. Natalis. avea un exterior neplacut. am platit. Or iginara din Saint Sau-flieu. Am plecat devreme de acasa si la sapte precis eram aici. care m-a pus la curent cu viata ei. niste o chi mici si iscoditori. Sa mergem. Lucrul acesta mi-a fost foarte neplacut si mi-a parut rau ca am stat in apro pierea lui. O sa mergi mai repede ca mine ? Fireste. oameni foarte modest i. Nu l-am vazut niciodata Irma si ard de dorinta de a-I cunoaste. nu traieste decit pentru ea.Biata femeie. fiindca n-o sa merg pe jos. am mai stat de vorba cu Irma. Sa mergem deci ! N-ai nimic de platit la han?. Am ai ci citiva creitari. avea pe-atunci patruzeci si cinci de ani. Daca as fi singur.. asa ca putem sa mergem. un nas turtit si o gura cu adevarat cit o sura. fara sa faca macar un gest ..1a Ami ens si in imprejurimi. La urma urmei. proprietarul hanului Eck-twende. La ce distanta ne aflam de Belzingen? Cinci leghii. Ce sotie a iost ea. daca nu pricepea franceza. as fi mers mai departe ca sa te intimpin. Multumesc Natalis. as face drumul acesta in doua ore. De altfel. Si Irma ii arata trasurica ce se afla in fata hanului. Natalis. Natalis. In 1765 amindoi murira aproape in acelasi timp Fata lor fusese luata de o matusa batrina care a murit si ea. dupa cum am mai spus. In conditiile acestea fetita fu luata in serviciul domnului Keller care veni se in Picardia ca sa faca negot. draga. Si fiul ei ? E cel mai bun fiu care poate exista pe lume. Timp de optsprezece luni ea statu cu el . avea o figura uricioasa. Am luat haturile si am pornit in goana mare. O ! eu Natalis o sa merg mai repede. v eti cunoaste si d-voastra tot ce priveste familia Keller.. nascuta in 1747. dup a cum si ea nu traieste decit pentru el. zise atunci Irma. Il iubesc de pe acum. facea parte dintr-o familie d e mici proprietari. O ! ar fi fost de prisos.. nu am spus lucruri compromitatoare.. multumita celor ce stiam si mai ales celor ce am aflat de la ea. Nu ma mira.

Familia Keller parasi deci Lorena. doamna Keller o lua pe Irma la ea cu toate ca aceasta intrase i n serviciul unei persoane din Saint-Sauflieu. batrina mat usa. Prusia. Doamna Keller o c unoscuse pe Irma ca fetita cind ea insasi nu era decit o copila. ura pe care le-a inspirat-o mai tirziu revendicarile nationale intretinute prin treizeci de ani de razboi. omul isi spune ca se va inapoia in tara de indata ce imprejurarile ii vo r ingadui. in Elvetia. Tatal nostru fu sese intrebuintat si el uneori de domnul de Acloque pentru diferite. intra in serviciul familiei Keller. comitatul Mark si o parte a Gueldrei. Ce s e va face ea dupa acest ultim sacrificiu ? De aceea doamna Dufrenay. Aici ea isi crea o industrie si isi relua in acelasi ti mp comertul intrerupt de revocarea nedreapta si deplorabila a edictului lui Hen . care avea p e-atunci nouasprezece ani. Da. Si apoi casatoria aceas ta nu trebuia oare s-o faca sa piarda calitatea ei de cetateanca franceza? Drept orice avere ea poseda o casuta pe care in cazul acesta. Iata cum : Cu un secol inainte. daca nu s-ar fi iscat un eveniment grav care a tulburat viitorul citorva mii de familii dintre cele mai muncitoare din Franta. francezii nu nutreau fata de germani. se instaleaza in strainatate unde isi creeaza noi relatii si mai ales noi interese. De aceea. D omnul Keller avea o oarecare avere care nu putea decit sa creasca prin sirguinta si priceperea lui in afaceri. Si lucru acesta. Dupa un an de la casatoria lor. familia Keller locuise in Lorena franceza. Ca atitea familii. Anii trec si pe urma ramine in tara lui adopti va. Si ca atitea altele. parasira Franta ca sa se i mbogateasca in Anglia. servicii. trebuia s-o vinda. un baiat. do mnul Keller se silea sa faca pe nevasta lui sa nu simta ca si-a pierdut national itatea. nu po seda pe Rin decit ducatul de Cicves. Vesnic indatoritor. Dar. familia Keller a avut si ea de ales intre a parasi tara sa u de a-si renega credinta. Citva timp dupa nasterea acestui fiu. Domnisoara Acloque consimti. Doamna Keller nu avu ocazia de a se cai de alegerea pe care o facuse. Pe vremea aceea. domnisoara Acloque o intilnea adeseori pe sora mea pe care o iubea mult si ii facea chiar mici surprize. fara indoiala.. Pe vremea aceea. Domnul Keller era un barbat serios. ii daduse zor ca sa ia o hotarire. doamna Keller nascu la Belzingen. deoarece trebuia sa paraseas ca Saint-Sauflieu si Picardia de care se simtea legata. Stramosii do mnului Keller erau niste comercianti iscusiti si cinstiti care ar fi prosperat. negresit cu intentia de a se mai intoarce . Am spus ca domnul Keller avea singe francez in vine. in asteptare. Casnicia aceasta petrecu numai zile fericite. de indata ce afla de moartea parintilor nostri si ca eram lipsiti de orice ajutor. nici o chestiune de interes n-ar fi putut face din ei niste renegati. intreprinzator si foarte inteligent. care s-a ridicat la rangul de regat abia la 1701. Doamna Keller parasi Picardia peste ci teva luni si trecu granita impreuna cu sotul ei. Sora mea primi bucuroasa propunere a doamnei Keller. Casatoria fu celebrata la Saint-Sauflieu. agricultori. ea a preferat exilul. asa ca ea il iubi foarte mult. s-a intimplat cu multe familii in detrimentul Frantei.uri. ceea ce in toate timpurile a fost un lucru rar. de care va fi vorba in povestirea de fata. nu e departe. sora mea Irma. in Olanda. prin stramosi. Lucrul ace sta s-a vazut lamurit de altfel cu ocazia revocarii edictului din Nantes in 1685 . O intreba deci pe domnisoara Acloque daca ar cons imti sa devina sotia lui. isi cauta refugiul familia Keller. Domnisoara Acloque sovai. dupa ce-si cedase fondul de comert pentru un blid de linte. pe la 1771. Sotii Keller erau protestanti si fiindca tineau foarte mult la religia lor. Tocmai in aceasta ultima provincie situata in apropierea Olandei. Acolo au fost primiti cu bine de electorul Prusier si au fondat citeva c olonii infloritoare. N evasta si fiica lui se interesau de situatia tatei si fiindca de la Grattepanche pina a Saint-Sauflieu. simtind ca i se apropie sfirsitul si temindu-se de situatia in care se va a fla nepoata ei. in Germania si in special in Brand enburg. Barbat ul ei se purta bine cu ea. propunere pe care nu o regreta niciodata. muncitori de tot felul. Ea voi sa se consacre in intregime educatiei acestui copil. Manufacturistii.

fiindca limba aceasta se vorbea de obicei in casa din Belzingen. in vreme ce t rasurica ne ducea spre Belzingen. insa guvernul iiu voia sa-i restituie garantia pe care o depusese care constituia aproape intreaga lui avere. unul din Keller. insarcinat cu ni ste furnituri pentru guvern. Primele cuvinte pe care le ingaimase ca mic. Doamna Keller il hranise cu laptele ei. Se stie de altminteri ca nu e bine sa pledezi impotriva guvernelor. riscase in aface asta. Am inteles ca nimic pe lume nu va putea indupleca pe sora mea sa vina cu min e. Dar mai trebuia sa munceasca inca vreo c itiva ani. continua procesul in speranta de a-1 cistiga. oricine o putea gh ici. incit domnul Keller se vazuse nevoit sa se adreseze judecatorilor din Berlin. fiindca era un om cinstit. domnul Keller isi tinuse angajamente le cu buna-credinta. cind domnul Keller murise. Fara indoiala. Procesul a durat multa vreme. avea un suflet cu adevarat de francez. asa ca acesti fosti fran cezi devenira cu timpul supusi germani. parasi Gueldra ca sa se stabileasca in oraselul Belzingen. Doamna Keller. De aceea. Pe la 1760. Si cu toate astea. La inceput. marturisesc cu o emotie care ma face sa-mi bata si acum inima. ci maman!". Daca doamna Keller ar fi parasit Germania. Si. Sa ma despart de doamna Keller. in care traia sufletul mamei lui. vazind-o pe Irma in tara asta care era gata sa se ridice .. Nu era oare limba stramosilor lui. toate familiile acestea se amestecara. ci ca o tovarasa. Doamna Keller iubea foarte mult Franta si niciodata nu parasise speranta de a o mai revedea. Chiar in Belzingen se nascu fiul ei. in cazul insa ca doamna Keller ar fi ramas la Belzin gen. tinarul a cesta. impreuna cu toata averea lui .ric al IV-lea. sora mea ar fi stat cu ea. Dupa terminarea lui. indiferent de tara in care ai fi. Cu timpul. fonduri care ii fusesera incredintate. Dimpotriva. Tatal lui nu se gindi niciodata sa se opuna. prusac prin tata. desi prin ma ma avea singe de francez in vine. Totusi. in afara de o serie intreaga de nenorociri. Era vorba de vreo douazeci de mi i florini. incrucisindu-se cu locuitorii de pe acolo. Bituat in Prusia. nime ni nu o considera ca pe o servitoare. I se taceau tot felul de neplaceri. Din primele incasari. Acestea erau lucrurile pe care mi le spusese sora mea pe drum. avea de gind sa se intoarca in tara ei pe care o iubea atita. El auzise mai intii l imba noastra. limba aceasta lorena atit de franceza si a carei vecinatate cu frontiera germana nu i-a alterat puritatea ? Si nu era numai ca doamna Keller hranise pe copilul acesta cu laptele ei dar si cu propriile ei idei. o avere pe vremea aceea si pierderea acestui proces insemna pur si si mplu ruina lui. Domnul Keller nu se opunea. Din nefericire murise acum cincisprezece luni. de vreme ce stapina ei era nevoita sa ramina la Belzingen pina ce-si va termi na treburile. ca astfel sa asigure o situatie convenabila sotiei si fiului sau. o umila si modesta priet ena. Nu spusese mama". dupa moartea sotului ei. ar fi parasit bucuros Germania ca sa vina sa se stabileasca in tara nevestei lui. ceea ce ii perm ise sa ofere domnisoarei Acloque o situatie pe care nu putea s-o gaseasca la Sai nt-Sauflieu. Ea nu ascundea fericirea pe care ar fi si mtit-o revazind pamintul ei natal. Irma si-ar fi facut o adevarata placere sa vina in Franta. Ar insemna sa mor de durere imi zise ea. erau cuvinte frantuzesti. din generatie in generatie. Ea ingrijise pe copilul doamnei Keller cu un devotament rar. dinsul era incurcat intr-un mare pro ces cu Statul Prusian. Copilaria micului Jean Keller a fost asadar leganata cu cintece din tara noa stra.. Iata ce mi-a povestit sora mea. Judecatorii prusaci au d at dovada de prea multa rea-vointa. Ea facea parte din familie si era tratata ca atare de acesti oameni cum se cade. putuse sa despagu beasca pe asociatii lui. De vreo doi sau trei ani. domnul Keller. moartea aceasta neasteptata a avut ca rezultat sa amine intoarcerea familiei Keller in Franta. Acest Keller reusi in negotul lui. Cit despre pozitia Irmei. Intr-adevar. d esi doamna Keller si sora mea Irma invatasera in curind sa se slujeasca de limba germana. du pa ce ar fi realizat o suma oarecare.

Si cu cine se casatoreste ?. Peste citeva cl ipe mai tirziu.. ca-ti vei petrece aici concediul.. Doamna Keller mi-a adresa t un zambet foarte afectuos si domnul Jean mi-a strins cu putere miinile . Cred ca nu e mult sa stai citeva saptamini cu sora d-tale mai ales ca n-ai. Ei bine.. este un orasel situat la vreo douazeci de leghe de Berlin. caci daca se declara razboiul. ca o icoana. in schimb doamna Keller era o persoana plina de bu . Cit despre primirea care mi-a fost facuta oricine si-o poate inchipui usor. infatisarea ei era senina.. Si pe cine ? Patria. in apr opierea satului Hegelberg. nu e asa ? Da. Da. cu toate lacrimile pe care le varsase de la moarte a sotului ei. fireste dar si cu d-voastra. Stia sa asculte.. daca n-ar purta pe uma r niste fulare mari colorate. se poate sa iei parte in curind la o nunta. Si mie ! dar tu. Natalis.. Era casa doamnei Keller. Marturisesc ca femeile care palavragesc imi sint nespus de neplacute. Belzi ngen este situat la poalele unui munte si are o pozitie din cele mai pitoresti. am regasit trasaturile ei de odinioara. in tinutul acesta te-ai crede in plina inima a Olandei. gravitate care n-o parasise nici acum. nu te gindesti sa te insori. care n-au nimic calugaresc in ele.vazut-o de vreo treisprezece ani. Locuitorii de prin partea locului se indeletnicesc cu comertul de vite si de cer eale. Daca mama lui s-a maritat cu un german. Taranii poarta redingote albastre. unde in 1813 francezii s-au luptat cu prusacii. Aveam si de ce. simteam o mare neliniste in suflet. Te pomenesti ca-se insoara. Calit atea mea de francez contribuise in buna parte la primirea aceasta cordiala. Irma.impotriva noastra. nefiind una din acele femei care trancanesc toata ziua verzi si uscate. Domnule Delpierre. draga mea ! Oare ce-i trebuie mai mult unui soldat ? IV Belzingen. O sa ramii cu noi in tot timpul concediului. Ceea ce mi-ai spus acum imi face o deosebita placere. desi avea o infatisare modesta. Cu o germanca? Nu. Pe c ind era tinara inca. Am ajuns aici impreuna cu sora mea pe la ora zece dimineata. Un foc tainic mai str alucea intr-insii. in Franta ? Ba da. imi zise el. ca am pregatit mai dinainte acest compliment asfel ca sa nu ram ina ca un gura-casca de indata ce voi intra in casa doamnei Keller. Natalis. domnule Jean. Jean se inso ara cu o frantuzoaica. trasurica' noastra s-a oprit in fata unei casute foarte curata s i foarte atragatoare. nu era putin lucru. Natalis. atit mamei cit si mie. jiletce rosii si gulere inalte. Frumoasa ? Da. Eu ? Nu ai lasat pe nimeni. Nu eram oare fratele Irmei ? Am inteles numaidecit ca situatia surorii mele nu e ra deloc inferioara aceleia pe care mi-a descris-o ea. daca voi putea. si tocmai aceasta ne pricinuieste atita bucurie. Frumusetea ei nu se schimbase cu anii. care mi -au ramas intiparite adinc in minte. Uitindu-ma la doamna Keller. Dar daca parul ei negru incaruntise pe alocuri. Cel putin in co stumele acestea i-am vazut pe tarani pe drum. Nu am uitat o clipa binele pe care mi 1-a facut familia d-voastra si Irma a avut mare noroc ca a in trat intr-o familie atit de cumsecade. Era de priso s insa deoarece cum intrai in casa aceasta primitoare. te simteai in largul tau. oc hii ei nu pierdusera nimic din vioiciunea lor de altadata. izbea in primul rind gravitatea fizionomiei sale. i-am raspuns. Femeile cu fustele lor lungi si scufi tele lor albe. Marturisesc. ne place sa credem. ar semana oarecum cu calugaritele noastre. domnul Jean? Da.

Nu-si pierdea timpul palavragind cu vecinii si fugea de cunostinte.. ca si cum ar fi fost cr escut in Franta. caci situatia era destul de incurcata. chiar cind sint politicosi. placea mult cu aerul lui grav. nimeni nu se putea plinge ca nu m-a auzit ! Dar sa rev enim la domnul Jean. La urma urmei. deoarece era indatoritor si serviabil. Avea o voce frumoasa. spir itul lor arogant iese intotdeauna la iveala.. trebui sa se inapoieze acasa spre a lua conducerea casei. si nu calatoria asta in Germania o sa ma faca sa-mi schimb p arerile. in afara de asta. Ceea ce trebuie sa se retina insa e ca. te atragea imediat. Din nefericire. Mie. In afara de asta. gospodaria si mai ales felul cum se gateau bucatele . In ziua aceea. ca sa nu neglijeze nimic. din care facea de predilectie subiectul lui de conversatie. Stateam linga doamna Keller. incit nu putea sa piarda procesul. Trebuia sa munceasca din rasputeri. Genul acesta de femei imi este foarte simpa tic si nu pot suferi pe acelea care nu se simt bine decit departe de casa lor. De altfel. Era un tinar cu o statu ra inalta. e ca doamna Keller. nu m-as op ri niciodata cu laudele la adresa. ca a mea. e ca i-a m vazut de aproape. care era pe-atunei student la Universit atea din Goetting. fara sa rationez. care indeletnicindu-se cu negotul si cu afacerile. in clasa de sus. am prinzit la masa comuna. Citea toate stirile din Franta. constatare pe care eu n-as fi putut s-o fac pentru simplu motiv ca n-aveam nici o cultura. Vedeti ca soarta familiei Keller depindea de acest proces. era nevoit sa plece in dese randuri la Berlin. Trebuia sa-1 urmareasca cu atentie si. asa cum simt. mi-a placut mult de indata ce l-am vazut si daca va avea cindva nevoie de cineva care sa-i fie d evotat cu trup si suflet. Oare stia limba germana ? Fireste si inca foarte bine. Eram in familie. nu era in intregime ! Ce vreti ? Spun ceea ce gindesc. Ce pacat ca domnul Jean Keller. nu asa de puternica. Ii placeau compatriotii nostri. domnul Jean. apoi persoana aceea nu va fi decit Natalis Delpierre ! Mai adaug ca domnul Jean se slujea de limba noastra. Dar in privinta aceasta era asemenea reginei aceleia prusiene care.. inainte . Ii placeau cartile si muzica . Sora mea Irma se afla l . asa cum trebuie sa fie cu toata lumea. Cu toate ca in vi nele. apartinea clasei industriasilor. care se gindea mult inainte de a vorbi si care era foarte priceputa in a faceri. Semana mult cu mama lui. Un lucru care mi-a placut de asemenea foarte mult. dupa cum am constatat in curind. Daca ar fi sa ascult de glasul constiintei mele. La moartea tatalui sau. drepturile ei erau atit de sigur e.. Nu tagaduiesc calitatile lor. avea parul brun si mustatile la fel si ochii negri. dar f rancezii au altele. Felu l cum era rinduit serviciul. dar mai placuta. primitoare si placu ta. de obicei. asa cum sufe ra toti tinerii. lui curgea singe nemtesc. Doa mna Keller gasi intr-insul un ajutor inteligent. nu e asa ? Eu cind strigam : Pas alergator. nu avea decit un singur scop : sa puna ordine in afacerile mamei lui si apoi sa se retraga din c omert. procesul pe care il avea cu Statul nu parea deloc ca se v a termina asa curind. n-avea nimic din asprimea teutona . la douasprezece. Domnul Jean avea pe atunci douazeci si patru de ani. ori care ar fi fost reaua-vointa a judecat orilor. apucaturile lui erau foarte linistite iar firea lui sincera. toate astea imi amintea de Picardia. mars" soldatilor mei. Serios ca si dinsa. dimpotriva. in loc sa fi fost numai pe jumatate francez. pe care ii cauta si car ora le venea in ajutor ori de cite ori se ivea prilejul. Astfel casa ei avea mobilierul aidoma ca cel al caselor din Samt-Sauflieu. Iata felul cum eram tratat. Daca nu am simpatii pentru germani. Fiecare cu calitatile lui. de la moartea tatalui sau..n-simt. a comerciantilor si de aceea il supara.. nu au nici o legatura directa cu guvernul. ceea ce-mi trece prin gi nd. pastrase citeva din obiceiurile Picardiei. nu vorb ea decit limba franceza. tot greul afacerilor cazuse pe capul lui. Aptitudin ile lui nu se margineau numai in ramura comertului. in timpul cind ma aflam in garnizoana la frontiera. lui.... fireste. Il facea sa sufere morga functionarilor si a militarilor. Nu se simtea bine decit la ea acasa. fara sa dispretuiasca apucaturile germane. Domnul Jean era un tinar foa rte invatat dupa cum mi-a spus sora mea. se interesa foarte mult de toate lucr urile ce priveau Franta. priceput si muncitor.. nu parasea decit rareori caminul ei.

ca sa schimbe discutia. Da.. imi puse tot felul de intrebari.. Am trait m ereu cu ranita in spinare. Ca la mine acasa. zise doamna Keller D-voastra.. Natalis ! exclama domnul Jean. domnule Jean. mama. Irma a fost una din cele mai bune eleve ale mame . Spune-ne ceva de campaniile d-tale. i-am raspuns.. Auzind imputarea aceasta m-am inrosit. nu e asa ? Da. si cu m contele de Rochambeau batuse pe lordul Cornwallis. Vei fi aici ca la d-ta acasa. Regimentul Royal-Picardie s-a mutat din garnizoana in garnizoa na. imi zise el. de trupele ace stea in mars spre frontiera Frantei precum si cele prusiene si austriece. daca as sti ca nu va supar. domnule Jean. raspunse doamna Keller. Ai luptat in America? Ai intilnit acolo pe marchizul de Lafayette francezul acesta erou care si-a pus averea si viata in slujba independentei. daca preferi. in sfirsit mi-am luat inima in dinti. m-a intrebat domnul Jean. nici sa citeasc a ! Ei bine. insasi Irma parea oarecum plictisita. Domnule Jean. n-ai mai facut nici o campanie ? Nu. e ca atunci cind e vo rba sa scriu sint ciung de ambele brate. de aceea domnul Jean. Cred si eu... fiindca la urma urmei nu aveam de ce sa-m i fie rusine. nu stie nici sa scrie. te vom invata noi. avea niste miini si niste picioare de urias ! E drept ca lucru acesta m-a impresionat mult la generalul american.. Ei bine. in cazul ca razb oiul ar fi izbucnit. de dificultatile pe care le-as fi putut intimpi na in timpul calatoriei. Ai un concediu de doua luni. Nu stiam cum sa-i multumesc. nu aveam invatator la Grattepanche. relua domnul Jean. Cred. doua ore seara. vei avea oare timp? Doua ore dimineata. Dar bine. de starea in care se afla tara. i-am raspuns.. cu arma pe umar si. Iata cum se face-ca un sergent ma jor.adauga domnul Jean. i-am raspuns. S-a vorbit de calatoria mea. in acelasi timp am sa-ti dau si teme. atunci ca la sora d-tale. doua luni. Intere sele familiei Keller riscau sa fie compromise pentru mult timp. sora mea. cind Natalis o sa va cunoasca mai bine n-o sa mai aiba ideile astea. Am ghicit ingrijorarea doamnei Keller si a fiului ei cu privire la cele ce se pregateau. erai atit de ocupat incit n-ai avut niciodata timpul sa scrii un rind surorii d-tale. Natalis. Pe vremea cind eram copil. Si de cind te-ai intors in Franta. Ti-o repet. Eram foarte ocupati. stai aici cit vrei. Si intentionezi sa-l petreci aici. admitind chiar ca parintii mei ar fi dispus de ce va parale ca sa ma dea la scoala.. adauga domnul Jean. Nu stii sa scrii.a locul ei obisnuit. Natalis. si in timpul celor doua luni de concediu. Si ai vazut pe Washington ? Asa cum te vad pe d-ta. O ! domnule Keller eu n-am avut niciodata casa mea. nu pr ea ai timpul sa inveti carte intre doua etape. cred ca va' fi de-ajuns. Sa ne superi. nu e asa ? Da. Am trebuit sa povestesc atunci tot ce stiam de batalia de la Yorktown. zise.. doamna ? Da. eu. Dar era mai bine sa nu se vorbeasca de lucrurile acestea triste tocmai azi. Spre marea mea parere de rau marturisesc ca nu stiu. in sfirsit ne vom sili sa te invatam. d-ta fratele Irmei! Scumpa doamna. ma insarcinez sa te invat sa citesti.. alaturi de domnul Jean care statea in fata mea. la varsta de treizeci si unu de ani. daca nu am scris surorii mele. Pe urma am sa te invat sa scrii.. Era un barbat cu adevarat maret. Natalis. dupa cum iti poti inchipui. Nici sa citesti ? Nu.

erau foarte putini care nu cunosteau familia Keller. De aceea toti salutau pe domnul Jean si eu raspundeam respectuo s la salutul lor desi nu mi-era adresat personal. ne este interzis de a inainta peste gradu l de capitan. Trebuie sa te asteptti la orice. Pina in prezent. peste opt zile. si. Natalis. Ce gol in mintea lor. Ce mi-a vorbit oare domnul Jean in timpul plimbarii noastre ? Fireste ca de toate lucrurile care preocupau familia lui si mai ales mi-a vorbit de procesul p e care il intentase statului si care nu se mai sfirsea. Am mai observat de asemenea ca domnul Keller se bucura de stima obsteasca. Furniturile au fost predate la timp iar domnului Keller fiind prusac i se cuveneau pe linga beneficii si re stituirea garantiei.. Vorbeam mai mult. domnule Jean. in familia Keller. un om trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. doamna si daca n-o sa invat bine sa ma pede psiti. Ce puteam sa raspund la o propunere facuta cu atita bunavointa ? Fie. Ceea ce am observat insa indeobste. am adaugat. Am vazut pe judecatorii nostri. Si acum findca am terminat masa sa mergem sa facem o plimbare. decit. domnule Jean. Acum cinspreze ce luni. ii vad inca.. Domnul Jean relua : Vezi. Si iata in ce fel. Gindest e-te numai cite lucruri trebuie sa ignore bietii oameni care n-au invatat carte. In definitiv nu aveam mare lucru de vazut. dragul meu Natalis. O fig ura. la moartea tatei. nimeni nu s-ar fi indoit de cistigul cauzei noastre. am inceput sa invat carte. nu e asa ? V Am facut. noua intr-un orasel este un eveniment. Si apoi nu vei putea sa inaintezi in grad ! Iata-te sergent major. vei cunoaste alfabetul int reg. La d-voastra acum.. In imprejurarea aceasta agentii statului au avut o purtare nespus de urita. Dupa acee a o sa ne punem pe lucru. Ce intuneric in creierul lor. pentru ca sa aj ungi pina acolo unde te poate conduce cultura. Egalitatea ! Iata un cuvint pe ca re Germania nu-1 cunoaste inca. priveam. nu stiu ce sa mai cred. E o nenorocire tot atit de mare ca a-ceea de a fi lipsit de un organ. Dar bine. pe drumul care ur ca spre Hagelberg. vom incepe chiar de azi. primesc. Ne-am inteles.i. colonel ? Nu e pacat sa ramai pe loc din pricina ignoratei? Vezi dumneata domnule Jean nu numai ignoranta m-ar opri in loc ci chiar regulamen tele. Daca pierdem procesul acesta vom fi aproape ruinati . Fii deci egalul acelora care stiu carte. e frumos dar cum o sa inaintezi mai departe? Cum o sa devii locotenent. Ei bine. agentii acestia nu sint judecatori ! Magistratii insa treb uie sa va dea dreptate si nu-mi vine sa cred ca veti pierde procesul. Pe mine nu ma inspaiminta ruina. Azi. adaug . primesc. Natalis. Intotdeauna se poate pierde un proces oricit de dreapta ar fi cauza lui ! Mai al es cind e rea-vointa la mijloc. El mi-a povestit cu dea amanuntul procesul. o plimbare frumoasa. nu s-a putut. daca un proces merita sa fie cistigat. P rintre acei care treceau prin fata noastra. De abia am mai avea cu ce sa traim.. este atentia cu care ma fixau oamenii. la Brandeburg. intr-adevar. t oti oamenii sint egali. Noua astora oamenilor din popor.. Lucrul acesta nu se poate intimpla ! am exclamat indurerat. Ce oameni cumsecade. dar simt ca sint preveniti impotriva unei familii care are legaturi cu Franta.. Trebuiam sa fac cinste vechii politeti franceze. acela e ra fireste procesul Keller. mai ales astazi cind raporturile sint incordate intre cele doua tari. atit eu cit si domnul Jean. capitan. Dar revolutia din '89 a proclamat egalit atea in Franta si va face sa dispara vechile prejudecati.

Am trebuit sa mai povestesc citeva din ispravile mele i n America. Casele straluceau in bataia soarelui. fiindca domnul Jean nu pomeni nimic mai mult. eu si mama avem o vizita de facut. in Picardía . simteam o emotie de nedescris s i pe care nici nu cautam macar s-o ascund. far a indoiala si cu atit mai multa tragere de inima cu cit va fi pentru dinsa ! Reu si-voi oare ? Cine poate sti. mici sau mari. Acoper isurile lor rosii de tigla. El imi strinse mina in mai multe rind uri. A ! ce n-asi fi dat ca sa crut de suferinta pe aceste doua fapturi ca re mi-erau atit de dragi. domnule Jean. Natalis. Plimbarea isi urma cursul ei. Ne-am inapoiat pe urma in oras. straluceau si ele ase menea unor flori in mijlocul verdetii. te-as ruga chiar sa vii cu noi. am crezut cu cale sa nu starui. dimpotriva Natalis. Dinsul invidia soarta compatrio tilor nostri. ca daca domnul Keller s-ar fi gasit in aceeasi situatie. Dar. mi-as f i rinduit in asa fel afacerile incit sa-i procur aceasta fericire peste un an sa u poate chiar mai curind. Cum poftesti. Dar mama i Pina cind sa-i pot fa ce o pozitie trebuie sa treaca ani. Domnul Jean ramase tacut o clipa. Si numai dupa felul cum rosti cuvintele acestea cu o voce care vibra si care-mi mergea drept la inima. n -ar fi stat o clipa pe ginduri. Deodata domnul Jean imi zise : Diseara. Am priceput ca domnul Jean voia sa ma faca sa cunosc mai deaproape familia lui. care se zareau printre copaci. pot sa afirm ca domnul Jean si-ar fi facut cu destoinicie datoria. o sa le faca placere vazin du-te. si care isi jertfisera viata in serviciul acestei c auze drepte. Domnul Jean lauda mult sprijinul pe care Franta 1-a dat americanilor pentru ca acestia sa-si poata cuceri libertatea. nu e asa ? Fireste ca o iubesc. dupa-masa. Dar nu prea esti stapin pe viata ta. admitind cazul ca pierde procesul. In sfirsit acesta este destin ul si trebuie sa te inchini in fata lui. Ma intrebam insa daca nu cumva casatoria aceasta nu . si sa-i dau un sfat. imi zise el atunci pe un ton straniu. Am vorbit de diferite lucruri si in special de acelea care ma priveau. in ciuda celor douazeci si cinci de ani cit a trait departe de ea. am intrebat. domnul si domnisoar a de Lauranay. Mama a devenit germana prin casatoria ei. fiindca sint tinar si voi munci. mai ales in mijlocul tulburarilor pe care le preva d si care vor face sa sufere comertul! Auzindu-1 pe domnul Jean vorbindu-mi astfel. si eu. bineinteles in limita mij loacelor mele. chiar daca m-as casatori cu o franceza ! Aceasta a fost singura aluzie la planul de care Irma mi-a vorbit vag in curs ul diminetii: Totusi. mai intrebi ? Domnul Jean tacu o clipa. Natalis. Nu. in afara de asta tin mult sa faci cunostin ta cu ei. Fireste. I-am strins-o si eu si sint sigur ca domnul Jean intelegea durerea pe care o simteam. voi ramine german. Voi ramine cu sora mea. Cind domnul Keller va socoti de cuviinta sa-mi vorbeasca de proiectele lui v oi sti sa-l ascult cu bunavointa. Trebuie sa fii discret cu persoanele care iti arata prieteni e. mi-ar fi foarte penibil s-o vad intorcindu-se in tara ei. in lumea asta. ai observat cit de prost sint rin duite lucrurile. sa se inapoieze in Franta pe care n-o poate uita. apoi relua : Fara procesul acesta. cu ochii tintiti in zare ca si cum ar fi v oit sa citeasca viitorul. nu gluma. de vreme ce vii din tara lor . ca sa nu mai gaseasca modestul confort cu care este obisnuita ! Voi munci. i-am raspuns. N-as vrea sa va incomodez ! i-am raspuns. Natalis. care stau de multa vreme la Belzingen. S-ar fi inrolat printre soldatii contelui de Roc limbeau si s-ar fi luptat cu barbatie ca sa smulga America de sub stapinirea eng leza. Trebuie sa facem o vizita la niste compatrioti de-ai d-tale. doamna Keller nu poate para si Germania ? Ei.a domnul Jean. as fi putut sa-mi fac o situatie si de vreme ce m ama nu are decit o singura dorinta. Cum doresti. Cite lucruri marete n-ai putea fa ce in viata si pe eare nu le savirsesti niciodata. Biata doamna Keller ! Sora mea mi-a vorbit mult bine de dinsa O iubesti mult.

la so ldatii care se departau. Eu si domnul Jean. am auzit in departare un zgomot de tobe. Atunci. ceea ce nu e lipsit de interes. Am crezut ca i se facuse rau. ofiterul acesta imi inspira un sen timent de antipatie si chiar de repulsie fara indoiala ca aceleasi sentimente le i nspirase si domnului Jean. Dupa toate probabilitatile. VI Aveam un invatator bun. Acum insa se impurpurase la fata. comandat de colonelul von Grawert. sa ne apucam de carte. ne-am dat la o parte ca sa lasam drumul liber soldatilor. Unui soldat ii place intotdeauna sa priveasca pe fratii lui de arme.la Belzingen un regiment de infanterie. Am ajuns acum in fata celor dintii case ale orasului. ca si cum ar fi voit sa ma sileasca sa ramin pe loc. Domnul Jean nu rostise nici un cuvint. de-un blond roscat. cu toate astea reusi sa s e stapineasca. am crezut ca se va repezi asupra locotenentului. Locotenentul era unul din acesti ofiteri germani cum se vedeau atitia pe-atu nci si cum se mai vad si azi. Nu stiam daca o sa-i pot face onoare. La inceput domnul Jean palise. Si el ramase astfel nemiscat pina ce zgomotul tobelor si al goarnelor se pierdu in departare. Nu c unosteam pricina acestei uri pe care am aflat-o mai tirziu. Parea tintuit. cind am simtit deodata bratul domnului Keller care ma stringea cu putere. Am inteles im ediat ca batalionul acesta executa un simplu mars si nu se pregatea inca sa para seasca orasul. chiar c ind acestia sint straini. nu altceva. In ce ma priveste. In spatele muzicii. in cele din urma compania trecu si apoi intregul batalion pe care l-am pierdut i n curind din vedere. Sa inveti sa c . Natalis. regimentul acesta trebuia sa plece in curind sa se uneasca cu grosul arma tei prusace care se afla spre vest. Pe cind domnul Jean se indrepta spre strada principala. Privirea pe care i-o arun case era departe de a fi binevoitoare. O c lipa. Se uita. Spunind acestea ne-am intors acasa. Am observat de-a'semenea ca nici ofiterul nu parea in sufletit de sentimente mai bune fata de domnul Keller. in urma dislocarilor de trupe. Cu toate pretentiile lui de elegan ta parea destul de vulgar. M-am oprit asa dar si tot astfel domnul Jean. Gornistii cintau un mars prusac. fara sa se clinteasca. Nu mai incapea indoiala ca exista o ura adinca intre acesti doi oameni. Pe vremea aceea se afla. cercete zi cu deamanuntul uniforma lor si ii privesti cum defileaza. Era un tinar destul de chipes. intr-un cuvint e o chestie de meserie. Privirea lui era atintita acum asupra unui locotenent care mergea in fruntea pri mei companii. Cornistii ajunsesera in dreptul nostru. imi zise : Si acum. dar privindu-1 cu bagare de scama am constatat ca m-am inselat. Vrei sa vezi felul cum se prezinta.va impiedica planul pe care il nutrea de a se inapoia in Franta. M-am uitat la el si l-am intrebat : Ce este ? Nimic. intoreindu-se spre mine. patru companii mergeau in pas de defilare. Amindoi nu mai erau acum decit la vreo citiva pasi unul de altul. Am aflat mai tirziu ca regimentul acesta era aici in garn izoana de vreo citeva luni. Tinarul of iter dadu dispretuitor din umeri iar domnul Jean imi strinse cu putere mina. Oare casatoria aceasta nu va crea o legatura care va inlantui si mai mult pe doamna Keller si p e fiul ei de Germania in cazul ca domnul si domnisoara de Lauranay aveau intenti a sa ramina intr-insa ? In privinta aceasta aveam sa aflu in curind amanunte noi . Incepind de la snururile bocancilor pina la capela. cu ochii albastri si cu o infatisare mindra.

N-am ramas deci surprins de dife renta lor de virsta. incadra o figura frumoasa si nobila. Pe urma am intrat din nou in casa. Am iesit asadar citesi trei. Cit despre domnul de Lauranay. Deoarece trebuia sa mergem ceva mai tirziu la domnul de Lauranay. tatal lui se ducea sa1 vada in fiecare an. Domnul Keller. domnul de Lauranay. Parul' lui mai mult carunt decit alb. Apucaturile-i tr adau numai decit pe omul de rasa. pe care trebuia sa le valorifice. statea intr-adevar foarte bine. desi ma simteam foarte mindru si multumit totodata de onoarea pe care mi-o facea fem eia aceasta cumsecade. daca stramosii lui trebuisera sa paraseasca pamintu l francez. ca masa e ra gata. ceea ce procura domnului de Lauranay. Familia de Lauranay era lorena de origine si de religie protestanta. daca statea la Belzingen. Domnul de Lauranay avea pe-atunci saptezeci de ani. Domnul de Lauranay ramasese vaduv inca de tinar. Insurat in Franta. nu plecasera cu intentia de a ra mine mereu in strainatate. Locuinta aceasta dovedea ca stapinul ei. Irma. N-am avut mult de mers. ceea ce merita toate laudele. Ochii lui te priveau cu blindete. Negresit ca ar fi preferat sa le vinda si sa se intoarca apoi in Lorena. stramosii domnului de Lauranay s-au stabilit din nou in Fran ta. si nici un nor n-a intunecat vreodata i ntimitatea aceasta bazata pe asemanare perfecta de gusturi si de obiceiuri. Doamna Keller si fiul ei erau imbracati s i ma asteptau. fiul acesta nu venea decit foarte rar la Belzingen. In chipul acesta am invatat sa le citesc si sa le scriu totodata. de indata ce ideile liberale si-au facut ia rasi loc in Franta. Doamna Keller imi oferi bratul pe oare i l-am dat poate cu stingacie. M-am dus imediat in odaita mea. Mai mult ca sa-mi intipareasca in minte literele m-a facut sa le scriu cu creionul in repetate rinduri. s-au ocupat bunicul si tatal lu i. . fara sa fie nev oie pentru asta de prea multa bataie de cap. dupa revocarea edictului din Nantes. Situata linga aceea a surorii mele. Totusi. in Ioc sa-si vinda bunurile in conditii proaste. nu gasise decit cumparatori care ofereau preturi derizorii. am cerut voie sa astept afara.itesti la treizeci si unu de ani. dovedea numai ca facea parte din clasa aceasta. se stabilira in curind legaturi de prietenie intre cele doua familii. pe care virsta nu-1 incd-voiase inca. ceea ce mi s-a inga duit. Cina n-a durat deeit o jumatate de ora. Mi-am scos pipa din buzunar si dupa ce mi-am umplut-o. Era un barbat inalt. Recomand procedeul aeesta batrinilor scolari de virsta mea. Trebuie sa ai un cr eier de copil. insarcinat cu interesele domn ului de Lauranay. umbrita de niste ulmi uriasi. In schimb. Legaturile a cestea dainuiau de vreo douazeci de ani. Din nefericire nu i sa ivit ocazia. ci nepoata lui. daca servitoarea nu m-ar fi instiintat. in ziua aceea am invatat toate vocalele. am aprins-o si am f umat in liniste. in sfirsit. intermediara intre noblete si burghezie si care n-a dispretu it industria sau comertul. nu e un lucru tocmai usor. Avea o casa frumoasa si atragatoare. placerea de a petrec e citeva luni in tara lui. avind treaba acasa n-a mers cu noi. In urma legaturilor de afaceri intre domnul Keller si domnul de Lauranay. pe la ora sapte. Cu toate astea m-am pus cu nadejde pe munca. Silinta si atentia nu mi-au lipsit. era un batrin foarte simpatic. e ca mostenise de l a un unchi citeVa proprietati. Daca domnul de Lauranay nu s-a ocupat personal cu afacerile. De aceea. Faptul ca mostenise o situatie buna. cu niste flori in fata si cu o gradina mare in do s. domnul de Lauranay pref era sa le pastreze. In clipa in care am intrat. tatal domnului Jean. in schimb creierul meu nu prea era maleabil. ca acee a a domnului Keller. M-as fi incapatinat chiar sa invat pina seara tirziu. ceara aceasta moale pe care se intipareste orice. Domnul Jean a dat dovada de multa rabdare pentru care ii sint recunosc ator. Domnul de Lauranay statea la capatul strazii. se datora deci parintilor lui. doamna Keller mi-a spus ca domnisoarea Martha nu era fata domnului de Lauranay. in schimb. De aceea. m-a m spalat pe miini si apoi am intrat in sufragerie. Particula de care se afla inaintea numelui sau. Din casatoria lui avusese u n fiu pe care familia Keller il cunoscuse foarte putin.

sa se fi terminat cu bine. ca situatia familiei Keller era destul de compromisa. o lua cu el in Germania ocupindu-se de aproape de educatia ei. Avea asadar acum. avu o copila a carei nastere costa viata mamei sale . Fata lui de abia daca il cunoscu. El insusi foarte indurerat de pierderea nevestei lui. mai inainte de a se casatori. domnisoara Martha era bogata si trebuia sa mosteneasca o avere frumoasa dupa moartea bunicului ei . De as emenea mai avea si un talent frumos la pictura. domnul de Lauranay fusese ajutat mult de doamna Keller. de vreo citeva luni. ci si cu multumirile bunicului. domnul Jean ar fi ramas sarac. sentimentul acesta nu putea decit sa-1 onoreze. care respira cu toa te acestea. pe drumul de la Belzingen. De aceea o hotarire era necesara. nu exista nici o pi edica. copila deveni o fata inci ntatoare. se schimbase cu t impul intr-un sentiment de dragoste. care prinsese o dragoste nespusa fata de fetita aceasta. Irma. deoarece ar fi putut aduce logodnicei lui o oarecare stare. Ei bine. Cu toate astea. Cu toate astea. Sora mea. in curind domnul Jean fusese pus in situatia de a lua o hota rire. Nimeni nu se va mira deci ca domnul Jean Keller se indragostise de faptura a ceasta frumoasa. fericirea. impotriva t inarului ofiter pe care l-am intilnit in fruntea companiei sale. in opera a ceasta de binefacere. incit dinsa refuza chiar sa mai iasa din casa. Domnisoara de Lauranay se nascuse in 1772. Admiram figura ei blonda si serioasa. D aca pierdea procesul. cu trasat uri fine. douazeci si doi de ani. Cinta frumos la clavir. nimeni nu se va mira ca cele doua familii vedeau c u bucurie ca. plictisea mult pe domnisoara Martha. de care depindea intregu-i v iitor. blonda. cu atit mai bine. nici ca domnisoara de Lauranay observase imediat calitatile ace stui tiriar. Intr-adevar. In sfirsit. Este de prisos sa staruiesc asupra placerii pe care i-o procura. pe care. intimitatea celor doi tineri.Domnul de Lauranay fiul. si nu semana deloc cu femeile pe care le vazusem pin a atunci la Belzingen. Frantz. aceeasi reli gie si aceeasi origine. domnului de Lauranay prietenia si devotamentul doamnei Keller. Acesta se purta foarte bine cu mica orfana. deoarece nu avu decit cinci ani la moartea tatalui ei. asiduitatile unui rival. exceptind cazur ile cind era nevoita. de altfel. facind parte dintr-o familie bogata si influe nta. pe care o priveam acum cu multa discretie. Era destul de inalta. cit si pentru altii. ajuta de asemenea din tot sufletul pe stapina ei. desi spunea ca nu prea stie bine. pe care o ingriji ca o adevarata mam a. De cite ori n-a leganat-o Irma pe domnisoara de Lauranay si aceasta nu numai cu aprobarea. Poseda citeva talente tot atit de placute pentru ea. Trebuie sa spunem insa ca in imprejurare a actuala. delicat ete pe care o vor intelege toti oamenii de suflet. deoarece starea acea sta de lucruri putea autoriza intr-o anumita masura. si inca una grabnica. in schimb era foarte suparat si pe drept. Daca in schimb tinerii nu se casatorisera i nca. Domnul Jean stia toate astea. de vreme ce n-avea decit sa spuna o vorba pentru ca domnisoara de Lauranay sa devi na sotia lui. ca sa n-o stingh eresc. observase pe domnisoara Martha de Lauranay. de ce oare copiii lor n-ar fi fost naturalizati francezi ? in sfirsit. Dupa mine. Daca tinerii soti s-ar fi stabilit in Franta. locotenentul Frantz von Grawert. Dar numai faptul de a vedea numele domnisoarei Martha amestecat in afacerea ace . Dar daca nu era gelos. domnul Jean nu voia sa se atinga de banii logodnicei Iui. Negresit. faptul se datora unui exces de delicatete din partea domnului Jean. Domnul Jean ar fi voit ca procesul lui. Daca il cistiga. Nu-i mai ramasese acum decit bunicul ei. muri in curind. Intr-adevar. Convenientele de familie erau intrunite in casatoria aceasta. O urmarea cu incapa tinare pe strada. ofiterul nu se indoia ca fata va fi foarte onorata de atentia lui. cu niste ochi albastri inchisi. cred ca n-ati uitat. In mai multe rinduri fusese cit pe aici sa dea o lectie de bunavointa ofiterului care frecventa societatea buna din Belzingen. crescuti impreuna. Nu ca domnul Jean ar fi avut motive sa fie gelos ! Si cum ar fi putut fi. in acelasi timp. foarte gratioasa.

nici un refuz. era mai bine sa evite un scandal de pe urma caruia ar fi suf erit in primul rind. In sfarsit. Daca vreodata am petrecut in viata o noapte buna. Ratiunea era in lupta cu. neadmitind nici o sovaire. Domnul Jean nu stia ce sa raspunda. Convorbirea m-a facut sa ma simt mai in largul meu. asa cum ingaduiesc o biceiurile germane. un adevarat prusac.asta. se prezentase domnului de Lauranay. . expunindu-i averea. oare domnul Delpierre. In rastimpul acesta. nu va asista inainte de a pleca la casatoria noastra ?. De aceea. Cit timp dureaza conce diul d-tale.... care nu putu sa spuna mai mult. spre a se fixa in tara lui. Ai de gind sa pleci ? il intreba repede domnul Keller. am luat-o si a m strins-o usor de teama sa n-o fring. care nu astepta. Ne-am intors acasa. zise doamna Keller imbratisind foarte emotionata pe' Martha. Pina atunci insa. Stia. Dragul meu. nu intelese sa lase pe domnisoara Martha in pace. Cind dinsa va fi nevasta lui. va sti sa puna l a respect pe domnul de Grawert. draga Jean. Domnisoara.. fie dintr-un sent iment de minie. domnisoara Martha. cu toate astea. german ca si el. Ma credeti ca n-am stiut ce sa-i raspund ? intr-adevar. In ce priveste primirea care mi s-a facut in familia domnului de Lauranay. draga mea Martha.. inima lui. relua ea. raspunse domnul de Lauranay. Fratele Irmei este si prietenul nostru. fara indoiala. raspunse domnul Jean. sau chia r cu sora mea. Domnul de Lauranay m-a intrebat de even imentele care se pregateau.. E demn de tine ! Stiu. domnisoara. P entru mine insa. in sfirsit.. Tatal ofiterului. a fost cum nu se poate mai frumoasa si mai cordiala. sau cu doamna Keller. obisnuit numai sa comand e. Si mina asta intinsa cu atita bunavointa. domnule Delpierre ? Doua luni. Ei. am tacut. ca Jean Kelle r. de vreme ce e fiul d-tale ! raspunse domnisoara de Lauranay. intr-o calitate car e lui ii era refuzata. indreptindu-se spre Jean. imi zise domnisoara Martha.. locotenent ul Frantz ceruse mina domnisoarei Martha de Lauranay. adauga domnisoara Martha. decit ocazia de a se manifesta. Domnul de Lauranay multumi colonelului von Grawert. Naucit. era primit in casa domnului de Lauranay. colonelu l de Grawert. Era un barbat aspru. se hotarise nu numai sa nu iasa niciodata singura. Doamna Keller ii zise ca totul se rindu ise si ca trebuiau doar sa fixeze ziua in care sa se serbeze casatoria. Vezi ca. dar nici macar cu bunicul ei. trebuia sa simuleze ca nu stia nimic. Pe cind ne pregateam sa ne retragem citesi trei. Colonelul. Pe urma ne-am dus in gradina de ne-am plimbat.. as fi intr-adevar prea fericit. Se temea ca ele sa su fie de natura sa creeze multe neplaceri compatriotilor lui stabiliti in Germania. ca vom fi nevoiti in curind. aceasta casatorie er a cu neputinta. dar ca mina fiicei lui fiind promisa. trecusera cel mult trei saptamini de-atunci. Irma ne astepta. daca am fost prost vreod ata. fie dintr-un sentiment de gelozie. tinarui ofiter. am zis. Totusi. raspunsul lui era suficient. Pe urma. S-a vorbit de Franta. in Lorena. nestiind ce sa spun.. am preferat sa vo spun numaidecit. Si n-am vrea sa plecam singuri. dragul meu. tina ra fata. se retrase inciuda t de nereusita lui. Locotenentul Frantz fu nespus de miniat. Martha. spunindu-i ca e foarte o norat de cererea lui. Se intreba chiar daca n-ar f ace mai bine sa plece din Belzingen. in toata acceptia cuvintului. in ci uda vocalelor care ma urmareau in vis. Vei fi f ericita !. Deocamdata. relua ea. nu vrei sa pricinuiesti fericire a domnului Na-talis Delpierre ? Ba da. Ce vreti ? eram un biet sergent major. si viiforu l frumos ce-1 astepta pe fiul sau. ne-am dus sa ne culcam. care fusese refuzat intr-un chip foarte politicos. caci era tirziu : Draga mea. il oprea sa ia vreo masura. Cred. atunci am fost cu siguranta in clipa aceea. apoi sa stiti ca era noaptea in care am d ormit in casa doamnei Keller. De aici se nascu o ura si o dorinta de razbunare... Iata ceea ce am aflat de abia mai tirziu ... si sint feri cita ca pot sa-i string mina.

Nu era departe si am ajuns aproape num aidecit. domnule Jean. ceea ce-mi convenea. Domnul Jean mi-a tradus acest crimpei de conversatie. Aveti aici un calator care a sosit ieri la Belzingen. se va prezenta.VII A doua zi. eram obosit. nu m-am trezit decit foarte tirziu. . Baga de seama. De altfel acesta era si adevarul si mi-am ingaduit sa fiu foarte rezervata. cu picioare le strimbe. am intilnit pe sora mea. imi zise el. Agentul plecase. Se vede ca acest personaj voi sa-mi zimbeasca. Natalis. Ei si ?. Aproape in aceeasi clipa isi facu aparitia si domnul Jean. am dormit cam mult. si e probabil ca prezenta mea nu i-ar face placere Cel putin indruga citeva cuvinte frantuzesti ? Vorbeste chiar foarte bine. Prin urmar e sa fii foarte rezervat. drace ! nu prea imi plac vizitatorii acestia. s i nimic mai mult. Nu m-ar mira aflind ca vrea sa ne implice intr-o afacere urita. imbracat intr-o tunica cu brandenburguri. sa-i spui ca ai venit la Belzingen ca sa vezi pe sora d-tale. fruntea brazdata de cute. Natalis. Dar a venit cineva care vrea sa te vada. ce vrei. Directorul politiei vrea sa-l-vada si ca atare oaspetele d-voastra trebuie sa se prezinte neintirziat. si m-a introdus imediat in biroul directorului polit iei. ne ocupam prea mult de Franta. De aceea il tinem la dist anta. fiindca. Trebuie sa te feresti de el.. Trebuia sa fi fost cel pu tin sapte. Am ajuns in pragul usii. Apoi ca sa ma invite sa stau pe un scaun. Era un ba rbat inalt si desirat. Tocmai ma pregateam sa te scol. spri-cene stufoase si doi ochi mici si negri. In acelasi timp. sa te gindesti bine inainte de a raspunde si sa -nu-i spui decit ceea ce e absolut necesar. Natalis. fiindca nu-mi era deloc placut sa trec pe strazile orasului in tovarasia acestui politist grosolan. Pe cind coboram ultimele trepte ale scarii. Cineva ? Da. Atit mi-ar trebui. E un agent de politie. Nu. Individul acesta n-a cautat decit sa ne pricinuiasca neplac eri. foarte slab. Domnul Jean il intreba pe nemteste ce voia. un barbat pocit. Acolo l-am zarit pe agent. S e numeste Kalkreuth. sa nu-i spui nimic c are sa te poata compromite. E un om care are o oarecare inteligenta. Mi s-a aratat casa unde statea Kalkreuth. Da. un agent! Un agent ? Ei. Nu era macar o invitatie c i un ordin. Foarte bine.. Voi afla de altminteri unde sta directorul politiei.Da. M-am imbracat repede ca sa-mi fac lectia. in mintea lui. Natalis. fo arte osos. domnule Jean ? Kalkreuth nu m-a chemat. Fii linistit. nasul tur tit. Fus . voia sa fie nespus de gratios. spune el. avea niste picioare de o lungime neobisnuita si o figura bronzata car e parea murdara . Ce o fi vrind cu min e ? insasi sora mea nu prea parea linistita. continua sa rasfoiasca niste hirtii intinse pe masa. o figura de betivan. Nu cred sa stie. ca sa stie ca sint militar ! am raspuns. Ce fel de om e directorul ? l-am intrebat pe domnul Jean. De ce n-ai vrea sa ma insotesti. Agentul se afla la usa. in sfirsit. Trebuiam asadar sa ma execut. facu un gest care. Dar nu uita. e de abia sapte. dintii galbeni. in afara de asta avea o gura uriasa. deoarece rinji sinistru. Am profitat de clipa asta de distractie ca sa observ pe Kalkreuth.

Voi relua drumul pe care am venit.esem prevenit ca trebuie sa ma feresc de el. pentru ce toate intrebarile astea ? Domnule Delpierre. Trebuie sa te pazesti. de la care. Trebuia deci sa fiu prevazator. O sa faci foarte bine. pe un ton blind. Negustor. Kalkreuth isi relua intrebarile. Baga de seama.. e si cel mai bun. Am inteles acum ca politistul aflase ceeace voia voia sa stie.. Cu ce ocazie ? Ca sa vad pe sora mea Irma Delpierre pe care n-am mai vazut-o de vreo treispreze ce ani. Dar supararea lui nu dai nui prea mult. As putea sti exact pe unde ai trecut ? Domnule. convorbirea avuta intre noi : Cum te cheama ? Natalis Delpierre. e adevarat. Si ce meserie ai ? Negustor. De ce ciudat ? Pentru ca ai fost semnalat ca ai urmat drumul care trece pe la Zerbst. in definitiv. Dupa ce sfirsi de morfolit hirtiile. in acelasi timp. Omul acesta pare destul de viclean si cred ca. raspunse Kalkreuth pe un ton aspru. Si el ma intreba : Cite zile ai facut ca sa vii' din Franta in Prusia ? Noua zile. finidca numai prezenta lui inspira neincrederea. strabatind Brabantul. Si ai venit la Belzingen ? Da. calatoria d-tale in. Westfalia. mi-arn zis. Fara indoiala ca raspunsurile mele ii pareau prea hota-rite..gind sa te sustragi ? Fie.. Esti francez ? Da. ex-plica-te. Germania nu are alt scop ? Nu. E foarte simplu. ca sa-mi pot da timp de gindit. E ciudat. Ai facut atunci un inconjur foarte mare ? ' De ce ? Pentru ca ai ajuns la Belzingen pe drumul Turingiei. Urma o mica pauza. Nu-mi inchipui ca in Prusia strainii n-au voi e sa calatoreasca. Poate ca nu au voie ! Kalkreuth spunand acestea ma fixa prelung. Am trecut frontiera olandeza. Am avut chiar grija sa-1 fac sa repete fiec are fraza. Va sa zica. Nu mai incapea indoiala ca am fost sp . cred ca n-ai de. fiindca am facut un ocol. Si cind vei pleca ?. Si pe unde ai luat-o ? Pe drumul cel mai scurt si care. Iata. francez. Kalkreuth.. Da. Dar. Sora d-tale nu e franceza care e in serviciul familiei Keller ? Exact. Saxa. m-am prefacut ca nu prea il inteleg. intent ioneaza sa-ti joace o festa. Recomandatia aceasta era de prisos. Cumpar lucruri de la tara pe oare le revind apoi. i-am zis atunci. Luxemburgul. relua. negustor dar negustor de ce. Dupa o pauza. Si cam cind crezi ca vei pleca? Atunci cind voi crede de cuviinta. Kalkreuth isi inalta privirile si mi se adresa intr-o frantuzeasca foarte curata. E o formalitate politieneasca.. in Prusia avem obiceiul s a interogam pe strainii care vin sa ne viziteze. Sint negustor de orice. Ai putea sa-mi spui la ce punct ai trecut granita franceza ? La Tournay.

internind u-te undeva. lucrind s i facind plimbari. neomitind amenintarile acestuia din urma. Germania si Franta sint in stare de razboi ? Nu inca. Ma tem ca viitorul. Ce.in garda. domnul meu. mergea incet dar ceea ce prindeam nu mai uitam. pentru ca sa fii suspect. si dnd vezi. o sa-ti rezerve atit d-tale cit si noua. politistul voia sa ma incurce cu intrebarile c a sa afle stiri din Franta. Altminteri ce ? Vom fi nevoiti sa avem grija de persoana d-tale pentru un timp anumit. Nu trebuie mai mult. vezi. foarte buni. Neavind de loc intentia sa ramin in biroul lui. De data asta figura lui Kalkreuth se schimba si el relua cu o voce poruncitoare : Baga de seama. Esti francez si ai si vizitat o casa franceza aceea a domnului de Lauranay.. Ei bine. Tinarul meu profesor.. in imprejurarile de fata. Dar ce stii de miscarea trupelor franceze ingramadite la granita ? Nu stiu nimic. Te voi supravegh ea. Da. Se stie c a omul acesta ma vazuse sosind in vreme ce sora mea ma astepta in fata hanului. si n-ai terminat inca cu politia prusaca. I-am povestit amanuntit tot ceea ce s-a petrecut int re mine si domnul Kalkreuth. ca nu sint spion.. Si pentru a doua oara iti repet si eu ca asta e'«si dorinta mea. In curind am reusit sa impreun literele ca sa al . am facut stinga imprejur cu un gest militaresc care nu cred sa fi scapat din vedere politistului. domnule Delpierre ca d-ta ai ochi buni. O doresc pentru d-ta. altminteri. n-aveam voie sa vin la Belzingen ? Ba da.ionat si dupa toate probabilitatile. te-as sfatui sa nu prea te slujesti de ei. domnule. Am stat deci. De ce ? Pentru ca atunic cind privesti. raspunse el. De ce ? Momentul nu e prielnic strainilor ca sa calatoreasca in Germania. mai ales cind sint francezi si noua nu prea ne plac strainii care vor sa afle ce se petrece la noi. Dar mi se pare. Domnul Jean ma astepta. in definitiv. Dupa aceea m-am intors acasa la doamna Keller. in special ultimele. Si nu stii nimic de generalul Dumouriez ? Nu-1 cunosc. te simti ispitit sa povestest i si altora ceea ce ai vazut ! Pentru a doua oara iti repet. Dupa ce rosti amenintarea aceasta Kalkreuth imi facu semn ca pot sa plec. am inteles limpede. putea constata progresele pe care le fa ceam. in sfirsit. invatasem vocalele si ma munceam acum cu consoanele. de catre hangiul de la Ecktvende. De dat a asta nu-mi mai intinse mina si-mi arata pumnul. Erau unele cari imi p ricinuiau multa bataie de cap. Esti gazduit la familia Keller care a pastrat legaturi cu Franta. Kalkreuth relua : Atunci n-ai intilnit pe germani la Thionville? Nu. Nu ma mira de loc. domnule Delpierre ! zise el. VIII In rastimpul acesta imi petreceam zilele in chipul cel mai placut.. In schimb dumneavoastra vreti sa aflati ce se petrece la vecini! Eu nu sint spio n. Eram prevenit acum ca sint pu s sub urmarire. multe neplaceri. raspunse Kalkseuth pe un ton amenintator.

Trupele ei nu amenintau granita franceza si ea repeta necontenit ca un razboi ar pricinui un mare rau Europei. temindu-se de o dictatura militara . cel putin acum data procesul ui? Se temea insa ca judecata va fi din nou aminata. Austria si Prusia protestara atunci spunind ca intentiil e lor erau amicale. Lafayette al armatei din centru. Atunci aparu Dumouriez. Anglia. Cu toate astea sint sigur ca eram spionati si in special eu. In timpul lipsei domnului Jean. Dimpotriva Girondinii. Mi-am inchipuit deci. dupa ce ac ceptase constitutia. in total vreo doua sute de mii de oameni bine inarm ati.catuiesc cuvinte. Cit despre emigranti. Datorita felului acesta de a se pur ta al ofiterului se impunea deci grabirea casatoriei. care fu chemat in graba ca sa-si puna geniul militar si politic in serviciul tarii. Domnul Keller ardea de nerabdare sa vada procesul terminat. Iata acum situatia din 92. Si atunci s-au organizat trei a rmate la est in asa fel incit sa-si poata da mina. In rastimpul acesta Leopold de Austria muri. emigrantii nu-si int rerupeau pregatirile. pe un cal foa rte frumos. El primi si alcatui numaidecit un pian de lupta : razboi ofensiv si defensiv totodata. De altminteri. in schimb acesta trecu in mai multe ri nduri prin fata casei domnului Lauranay. Se intreba cum va fi primit si daca se va fixa. m-am apucat sa observ ati tudinea locotenentului Frantz von Grawert. regele Ludovic al XVI-lea notificase acceptarea aceasta put erilor straine. e drept. in r astimpul acesta invatam de zor. nu avu prile jul sa se intilneasca cu ofiterul prusac. Cu toate ca adunarea legislativa somase pe electorii din F rères. va puteti.. nu ma pricep de fel. Emigrantii francezi s-au refugiat la Coblentz. intr-adevar aveam si de ce din pri fara sa fac vreo apreciere asupra lor. fiindca domnisoara Mar tha nu parasise decit o singura data casa ca sa mearga la biserica. Pina atunci insa Germania nu se miscase de loc. in anul 90.. In Franta. . domnul Jean trebui sa plece la Berlin pe ntru procesul lui. Dar cine se putea increde in vorbele lor ? Emigratii in schimb. Iacobinii avind pe Robespierre in frunte se rostisera pe fata imp otriva razboiului. In 91. cereau razboiul c u orice pret ca sa sileasca astfel pe rege sa-si dezvaluie intentiile. Domnul Jean plecase la 18 iunie. Cu el. Toti se intrebau nedumeriti ce va face succesorul lui? Va fi partizan al pacii? Nu. si Luckner. dupa sfatul Irmei. calatoria va fi fixata de indata ce tinarul Keller se va inapoia la Belzingen. Dar fiindca poarta era inchisa vesnic si tot astfel usile s i ferestrele. Nu trebuia sa se intoarca decit la 21. Nota asta produse o vilva nespusa in toata tara. d in pricina relatiilor incordate dintre Franta si Germania. Franta nu putea admite o asemenea situa tie care depasea orice margine. fostul meu general se duse sa ia in Flandra. inchipui minia lui. Contele de Rochambeau. ne mai primind nici un ordin sa ma prez int la biroul lui. Desi regele le daduse ordinul sa se intoarca in Franta. Si chiar de aceea domnul Jean voia sa se duca pentru ultima data la Berlin. de vreme ce Leopold de Austria se pregatea sa le vin a in ajutor ? Aceasta era starea de lucruri in 91. cind calare. de ce ar fi renuntat la planurile lor si ar fi dat as cultare somatiilor regelui. ca lucrurile nu vor ter giversa. era sigur. Mayenta si alti principi ai imperiului sa imprastie aceste ingramadiri de l a frontiera. fiindca la Viena aparu o no ta care cerea restabilirea monarhiei pe bazele declaratiei regale din 89. ca voi s capa numai cu amenintarea politistului si ca el nu ma va aresta sau expulza vreo data din tara. Cordelierii ii sprijineau. cind pe jos. Ramase asadar ho-tarit ca orice s-ar intimpla. la Metz. formau cadre si nu mai conteneau cu indemnurile la razb oi. Nu mai stiam nimic despre Kalkreuth. comanda armatei din Alsacia. cina evenimentelor pe care le voi expune caci marturisesc cinstit cind e vorba de politica. Dupa cum isi poate inchipui oricine. Dupa o saptamina de la sosirea mea. Domnul Jean imi spunea ca aveam dispozitii la invatatura. comandam entul armatei de la Nord. prin glasurile lui Louret si Brissot. Doamna Keller inlocuise pe fiul ei si imi dadea ea insasi lectii cu o rabdare demna de admirat. Va puteti inchipui si d-voastra cu cita nerabdare il asteptam pe domnul Jean. ele nici nu se gindeau la asa ceva. desi felul meu de viata nu dadea nimic de banuit.

o panica modifica cu totul situatia. Propunerea fu primita si se hotari ca Ungaria sa fie atacata mai in-tii in posesiunile ei din Belgia. daca eram liber. si intr-o tara care nu si-a intrerupt inca relatiile cu Franta. in orele dc recreatie. plecam repede de acas a. Spun. caci in cazul cind doamna Keller imi da lectii. Isi poate inchipui oricine ingrijorarea noastra. de aici i ncolo era de prevazut ca-si va schirnba atitudinea.. in special uh-lani. Incepeam deci sa fiu ingrijorat. Fireste ca nu puteam sta locului si ma duceam si eu in piata. regimentul meu ar fi fost in primele r induri si mi-ar fi parut foarte rau sa nu iau parte la lupta. Era usor de prevazut ca evenimentele se vor schimba.. De altfel deplasarile de trupe continuau mereu. Dar cine ii spunea ca nu se vor lua masuri impotriva strainilor ? Si daca poli tistul Kalkreuth m-ar soma sa parasesc Belzingen in douazeci si patru de ore ? . Biron cuprinse Quievrain si se spera chiar xa nimic nu va opri avintul trupe lor franceze. regimentul pe care il comanda tatal lui Frantz nu primi nici un ordin de plecare. un g eneral care se bucura de o oarecare celebritate in Germania. Soldati i dupa ce strigara ca au fost tradati. Dar puteam eu oare sa uit ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie si. mai inainte ca sa fi parasit Charleville. daca Prusia pastrase pina atunci o neutralitate desa-virsita. In rastimpul acesta zilnic treceau prin oras trupe de infanterie si cavaleri e. De in data ce auzeam goarnele. In sfirsit. nevoind sa mihnesc nici pe doamna Keller. In acelasi timp la Belzingen se raspindi zvonul ca ducele de Brunswick. Din nefericire. si tot asa convoaie nesfirsite cu munitii. deoarece nu stiam ce hotarire sa i au. As fi dat mult sa vad pe colonelul von Grawert plecind la granita impreuna c u fiul lui. Totusi pastram ascunsa in suflet ingrijorar ea care ma napadise. Am aflat numirea lui la Belzingen. Se vorbea chiar de optzeci d e mii de oameni care inaintau spre Coblentz. sa strab ata o tara care era in razboi. Dupa cum se vede. in conditiunile actuale. va lua comanda aces tor ostasi batrini ai lui Frederic cel mare. nici pe sora mea. Aflind dezastrul acesta. intr -adevar. Eram intr-un concediu in regul a. regele Ungariei si al Boemiei. desi Kalkreuth imi spuse se sa inchid ochii ca sa nu vad nimic. Numai. In sfirsit daca toata miscarea asta ma interesa in calitatea mea de soldat s . astfel c a tinarul locotenent se plimba ca si mai inainte pe strada si in special in fata casei domnului de Lauranay. Germania nu declarase pina atunci razboi Frantei. Astfel stateau lucrurile la sfirsitul lui Aprilie. Nici situatia domnului de L auranay nu era mai buna. inainte ca domnul Jean sa se fi intors de la Berlin. fiindca asa cel putin am fi scapat de ei. Fire ste ca nu ar fi consimtit niciodata sa se desparta de buna voie de doamna Keller . indiferent de neplacerea pe care asi fi pricinuit-o domnului Kalkreuth si agentilor lui. daca s-ar fi petrecut o ciocnire cu soldatii lui Francisc ele Austr ia sau ai lui Frederic Wilhelm de Prusia. Cit despre mine. a produs o emotie de. macelarira pe ofiterii Dillon si Berthois . urmaream trupele pina in piata unde le contemplam. aproape de frontiera ? Fireste. ieseam in oras. cite neplaceri nu l-ar fi asteptat pe el si pe ne poata lui ? Si casatoria care nu se celebrase inca ! Putea ea oare sa aiba loc l a Belzingen ? intr-adevar situatia era foarte incurcata. e drept. Lafayette crezu cu cale sa~si opreasca inaintarea l a Giret. intre timp trupele faceau dese opriri in piata mare a orasului unde beau diferite bauturi.Ludovic al XVl-lea trebui sa propuna adunarii nationale sa declare razboi lui F rancisc I. pozitia unui francez era mai mult decit dificila. n-as fi vrut pentru nimic in lume s-o parasesc. Ma simteam in afara de asta foarte incurcat. La 13 iunie Dumouriez a fost numit ministru de razboi. Stirea aceast a era destul de grava. Stirea aceasta mai inainte chiar de a fi fost confirmata. pozitia mea dadea de gindit. vremea fiind foarte calduroasa. De aceeasi parere era si sora mea in ceea ce privea situatia ei. Daca ar fi fost nevoit sa paraseasca Germania. nedescris. cind deodata la Mons. ca frati i mei de arme se aflau in garnizoana la Charleville. bineinteles daca eram liber. Era o larma co ntinua.

nu era mai putin adevarat ca-mi dadeam foarte bine seama ca nu era de glumit si ca ostilitatile vor incepe in curind. In locul tau. ceea ce ma ingrijoreaza. Si apoi un barbat. Fireste ca nu se va opune. Soart a trebuia sa se hotarasca peste opt zile. ce garan tie pentru dinsa ! Gindeste-te numai Irma.. Teama de a fi despartita de doamna Keller o framinta i n fiece clipa. sau daca va fi nevoit sa ramina la Belzingen. Da. mai ales e ca domnul Jean nu s-a casatorit i nca cu domnisoara. Ai dreptate Natalis. Nu se putea pr evede cind si cum se va sfirsi. Te inteleg. unde asteptau emigrantii. Sa paraseasca familia asta cumsecade ! Niciodata nu-si inchipuise ca viitorul ii va harazi o asemenea nenorocire. Nu mai incapea indoiala ca situatia mea la Belzingen devenea din zi in zi ma i rea. Oare n-am putea s-o convingem pe d oamna Keller sa paraseasca orasul mai ales acum cind nu are nici un motiv de a m ai tine la tinutul. imi. Masa aceasta de soldati se indrepta spre Coblentz. Dinsa ar vorbi la rindui ei cu domnul Jean si s-ar grabi astfel casatoria. altminteri totul va fi In zadar. ar fi prudent. . Daca fra ncezii vor fi expulzati din Germania. De altfel. in privinta celorlalte evenimente insa domnul Jean avea impresia.. linga care. un barbat ca domnul Jean. Dealtfel domnisoar a Martha nu se va opune de loc. as sta de vorba in privinta asta cu doamna Keller. spunea ea mereu. Ce s-ar face ?. Sa paraseasca aceste fapturi iu bite. Si atu nci cit de grea le va fi despartirea ! Dimpotriva. Dupa cu m ne temusem calatoria fusese de prisos ! Procesul era stationar. sa-si spuna ca nu le va mai reve dea poate niciodata. i-am raspuns. nu va tr ebui sa astepte luni de zile pina sa se dea sentinta ? Ai dreptate. casatoria trebuie sa se faca neintarziat. totusi doamna Keller nu va consimti niciodata sa plece fara domnul Jean. Zadarnic. La 21 iunie.i de francez. acesta ? Gasesc chiar ca ar face bine sa ia hotarirea asta. Cine stie ce piedici. Natalis si. domnul Jean se intoarse din calatoria lui de la Berlin. spera sa raraina toata viata. toat e astea ii pricinuiau o mihnire adinca. biata mea sora voia sa -si ascunda ingrijorarea. In zilele de 21. Natalis. va ramine cu dinsa. situatia e grozava. A sta in Germania in conditiile acestea era un adevarat pericol de care trebuia sa scapi cu orice pret. IX A doua zi si in zilele urmatoare. Irma. ca in curind. Prusia care se aliase cu Austria nu-si mai ascundea intentia de a porni impotriva Frantei. in orice caz era o situatie din cele mai neplacu te. Simt ca voi muri de durere Natalis. in cazul ca evenimentele ar fi luat o intorsatura rea. 22 si 23. dar trebuie sa incercam tot ce ne va sta in putinta ca sa scapam cu bine. mai inainte ca lucrurile sa devina ireparabile. se vor ivi mai tirziu. claca se face casatoria. Prusia va declara razboi Frantei.. au trecut d in nou diferite trupe la Belzingen si chiar statul major al unui general pe care am aflat mai tirziu ca era contele Kaunitz. Da. Si de ce ar refuza dinsul sa plece ? Cine il retine in Prusia ? Afacerile ? Le v a putea rindui si mai tirziu. ceea ce este foarte posibil. raspunse Irma. strabatind Germania impresurata de trupe. s-o vezi nevoita sa plece singura cu bunicul ei batrin. Procesul ? Oare in imprejurarile de fata. Evident ca nici aceea a familiei Lauranay sau a surorii mele nu era mai b una in cazul ca se declara razboiul. domnul de Lau ranay si nepoata lui vor fi nevoiti sa plece in douazeci si patru de ore. Martha. Trebuie sa ia neintirziat o hotarire si sa nu mai astepte. sau domnul Jean va pleca cu sotia lui in Franta. dupa stiri. Irma. m-am dus cu domnul Jean.. Vorbeam adesea de situatia noastra cu Irma.

un eveniment urma sa hotarasca Prusia si Austria sa grabeasca i nvazia. asa ca nu trebuie sa va surprinda ca ecou l a patruns pina in coltisorul acesta al Prusiei unde ne aflam noi. Daca atentatul acesta a produs multa vilva la Paris si in toata Franta. Da. Era vorba de atentatul care s-a savirsit la Paris. multimea condusa de Santere. E o nenorocire ca regimentul lui se afla inca la Belzi ngen. Ai dreptate. nu mai era timp de pierdut. intervina. cu g reu isi poate inchipui cineva rasunetul pe care. s-ar fi iscat un razboi grozav Asa se credea si la Paris.. in schimb regele prin singele lui rece si mai ales datorita curaju lui sau. o declaratie facuta de corpui legislativ : Patria este in pericol !". Si daca emig rantii s-ar fi rasculat ajutati de imperialisti. trebuia celebrata Iara intirziere. De comun acord a fost aleasa data de 29 iunie. Si pentru cuvintul acesta ce credeti ca a trebuit ? O formula solemna. Dar cit tim p ? Cei mai optimisti nu-i mai dadeau doua luni de domnie dupa amenintarile si i nsultele acestea ! Se stie ca acestia.. organizindu-se imediat apararea. daca nu spuneam nimic era ca sa nu mai adaug alte nepla ceri la acelea care framintau cele doua familii. I se mai acorda inca anumite omagii.. nu sint de loc linistit. in sfirsit. dupa ce defilase in fata ca merei. Multimea era fo arte agitata. in toata tara era o framintare obsteasca. Casatoria trebuie facuta cit mai curind. cu sora si cu cei doi copii ai sai. Necontenit se schimbau ordine intre tr upele care inaintau spre vest si cele care veneau din rasaritul Germaniei. Cit despre mine. de agentii celor doua puteri c oalizate. si. Patriotii facind raspunzato ri pe suveranii detronati de invazia care ameninta Franta. si se adusesera chiar tunuri. Dar cu ce pret? De abia dupa ce consimtise sa puna o boneta rosie in cap !. Din ne fericire era adevarat. Casatoria trebuia oficiata la catedrala in fata matorilor alesi de familiile Keller si Lauranay. fara ca guvernu l sa mai. bineinteles intentionat. Ludovic al XVI-lea a fost gonit de la Tuileries. Chiar azi voi vorbi.. La Cob lentz in special. De vreme ce casatoria era hotarita . aproape zilnic. Irma. la zece august. Intr-adevar. fiin dca ma tem de razboi. de aceea s-au luat masuri energice spre a intimpi na orice neplacere. 1-a avut in strainatate. Porti le fusesera darimate cu topoarele.Dar pe locotenentul acela il mai intilnesti ? ma intreba sora mea. Domnul Jean nu e omul care sa ierte si atunci. Unul din martori eram si e . graba aceasta era perfect justificata si poate chiar era prea tirziu. se napustise la Tuileries invaclind palatul lui Ludovic al XVI-lea. intem nitat si apoi ghilotinat. nu s-au inselat. Ma tem ca Frantz cie-ndata ce va afla ca domnisoara Martha s-a casatorit. de vreme ce peste sase s aptamani. foarte simple pe vremea aceea. Pe de alta parte se spunea ca imperialistii bine organizati amenintau granita. pozitia mea era din ce in ce mai g rea. Iata ceea ce am aflat dupa citeva zile de la intoarcerea domnului Jean. scapa impreuna cu sotia. Nici eu nu sint linistita Natalis. Da. Toti o simteau. Diferiti curieri si stafete treceau prin goana mare in oras. Comisia Adunarii hota ri ca natiunea intreaga sa ia armele si sa actioneze de la sine. Lucrurile acestea pricinuira atit familiei Keller cit si familiei Lauranay o ing rijorare adinca si pe drept. As fi voit ca numai dupa plecarea lui sa se fi celebrat cununia domnului J ean. Vorbeste asa dar cu doamna Keller. Totusi regele ramase rege. sa nu faca vreo pozna. In definitiv. la 20 iunie si care a fost imediat comunicat. Stirile acestea se propagasera in dimineata zilei de 23 provocind o agitatie nespusa. in fiecare ora se putea afla ca Prusia a raspuns Frantei prin-tr-o dec laratie de razboi. Fireste ca partizanii si constitutionalistii considerau actul acesta ca o cr ima. Asadar la 20 iunie. zarva a fost uriasa. Cele citeva zile care ne mai desparteau de celebrarea casatoriei erau de ajuns pentru indeplinirea formalitat ilor.

Stirea grozava sosi pe la ora noua seara. Probabil ca vecinii. fie dintr-un sentiment j osnic de razbunare. de unde s i curiozitatea lor. Fa ra indoiala ca agentii lui se interesau de toate gesturile noastre. plecarea din Belzingen. la citeva leghii numai de frontiera franceza. foarte miniat a spus camarazilor lui ca. Datoria imi comanda sa parasesc Belzingen. se interesau de pregatirile c elor doua familii. si eu. Dar ceea ce era mai regretabil e ca stirea casatoriei ajunsese la urechile l ocotenentului von Grawert. in schimb situatia asta in care ma af lam. Totusi. N-as fi putut vedea fara ingrijorare pe Irma. Nunta trebuia sa fie foarte simpla. loc otenentul von Grawert. servitoarea auzise discutia pe care a repetat-o Irmei. Citiva ofiteri din regimentul lui Frantz discutara in piata despre casatoria domnului Jean. Ce onoare pentru un sergent major ! S-a mai hotarit de asemenea ca celebrarea casatoriei sa se faca in mare tain a si in afara de martori. fara serbari. In afara de asta. Regimentul Royal-Picardie se afla l a Charleville. De altfel iata ce mi-a spus sora mea : De indata ce aflase ca domnisoara de Lauranay se va marita cu domnul Keller. Prusia declarase razboi Frantei. dar n-a fost singura. domnul de Laura-nay si domnisoara Martha ? Nati onalitatea lor nu le va pricinui oare cele mai mari incurcaturi . Domnul Keller imi fagadui ca nu va intreprinde nimic. Speram ca domnul Jean nu va afla spusele lo-cotenetului. De abia am reusit sa-1 lin istesc. o ! vecinii de provincie. Dar ce se vor face sora mea. Daca prusacii ignorau ca eram militar. domnul Jean voia sa se duca numai decit la locotenentul Frantz spre a-i cere socoteala. Nu mai aveam de asteptat decit p atru zile ale caror ceasuri si minute le numaram cu infrigurare. prin orice mijloc in sfirsit si sa ma duc la regimentul meu. Aveau impresia ca se punea la cale ceva neobisnuit. sub nici un moti v nu se va face casatoria pe care el de altminteri va sti s-o impiedice. risca sa-i compromita cu desavirsire casatoria. Vestea aceasta rea mi-a comunicat-o sora mea Irma. avindu-se in vedere imprejurarile. mai ales atunci cind se dezlantuiesc patimile. Kalkreuth ne supraveghea de aproape. Trebuia sa ia parte la primele lupte. In cele din urma am izbutit sa-1 fac pe domnul Jean sa inteleaga ca demersul lui pripit. Din intimplare. Dar sa anticipam si sa ne lasam in voia Providentei. cum spune la noi preotul din amvon. A fost o lovitura naprasnica. ca nu va mai da atentie sp uselor ofiterului oricare ar fi ele si ca se va ocupa excesiv de pregatirile cas atoriei. locotenentul Frantz fie de ciuda. fiindca dupa declararea razboiului au urmat alte lovituri si mai grozave inca. Din nefericire s-a intimplat tocmai contrariul. care o aflase si ea de la servitoarea doamnei Keller.u. fie in taina. ma aflam in tara inami ca. se vede ca secretul n-a fost pastrat c um se cuvine. Faptul ca eram in concediu si ca mai aveam inca sase saptamini de libertat e. casatoria sa ramina un secret pentru toti. imi era nespus de penibila. in zilele acestea tulburi trebuia sa eviti cu orice pret sa atragi atentia. francez. Dar furtuna era de asupra capetelor noastre si ea izbucni chiar in seara ace lei zile. Pe de alta parte casatoria trebuia celebrata repede fiindca dintr-o clipa in tr-alta se puteau ivi tot felul de piedici. pe domnisoara Martha si pe bun icul ei aventurin-du-se pe drumurile Germaniei in clipa cind tara aceasta era na . Foarte indignat. Ziua de 25 iunie se petrecu fara incidente. Odata casatoria celebrata se va hotari si chestiunea cea mare. Cit despre pregatiri ele nu cereau cine stie cit timp. putea sa se preteze usor la cine stie ce scandal care ar fi putut isca neplaceri ce trebuiau evitate cu orice pret. a caror prezenta era de neaparata trebuinta. fie in public. Germanii sint aspri si nu cunosc indurarea. Razboiul fusese asa dar declarat Frantei. asa ca trebuiam sa fiu la postul de onoare. In timp ce se petreceau toate astea. nu trebuia sa ma impiedice de la datorie. cu toate precautiunile luate. altminteri Kelkreuth s-ar fi ocupat repede de noi. desi era indoielnic ca un ofiter sa dea socoteala unui simplu burghez.

Ma privea cu. daca nu s -ar fi produs vreo schimbare. am inteles ca domnul Jean simtea mai b ine ca oricine deosebirea aceasta.. Domnul Jean statea in picioare in fata domnisoarei de Lauranay.. Ce este ? il intreba ea cu o voce a carei emotie se silea in zadar s-o ascunda. in prezent cele doua familii evitau sa vorbeas ca de razboi. Jean Keller trebuia sa se cunune a doua zi la cate drala cu domnisoara Martha. Domnul Jean inalta capul. in fond.un aer atit de obraznic incit i-as fi cirpit bucuros o palma. Intr-adevar declararea razboiului accentuase si mai mult inca deosebirea de rasa dintre francezi si germani. Parca pl utea un sentiment foarte penibil.. Cu totii se puteau bizui pe devotamentul meu Daca domnul Jean ar fi mers cu noi aveam im presia ca totul se va sfirsi cu bine. A ! de ce oare domnul Jean nu era inca insurat cu domni soara Martha ! Da. Din ziua aceea nu mai aveam nici un motiv sa stam in Prusia si a doua zi a veam tot interesul sa plecam. dar casatoria aceasta. In salon. pe care o doream cu totii din adincul sufletului. Eram la 26 iunie si cununia urma sa se oficieze l a 29. Era vadit ca domnisoara Martha varsa multe lacrimi. si anume ca toti sa plece odata cu m ine. oricita durere mi-ar pricinui spusele tal e.. De as trai o suta de ani. sa ne faca o comuni care ce nu putea fi animata. Desi eram in ajunul casatoriei.. Cit despre domnul Jean c u toate ca suferea mult. Doamna Keller nu era oare franceza de origine si tot astfel domnul Jean nu era si el pe jumatate francez prin mama lui ? Nu se pu tea teme de o primire rea din partea cealalta a Rinului.padita de trupe. Simteam ca o greutate care te copleseai. nu voi uita niciodata amanuntele acestei scene dur eroase.. Ci nd se afla in prezenta domnului de Lauranay parea obsedat de un gind pe care nu voia sa-1 spuna si cind credeai ca se va destainui. care imi parea foarte simplu. domnisoara de Lauranay se scula deodata in picioare si se apropie de domnul Jean care statea retras intr-un ungher al salon ului. O! Martha!. eram cu totii adunati in salonul domnului de Laurana y. Nu era decit un singur lucru de facut . casa doamnei Keller. Familia Keller era de asemenea foarte nelinistita. . dupa cum am observat. Observam ca devenea pe zi ce trece tot mai trist. La 26 si 27 iunie nu s-a petrecut nimic deosebit in afara de manevrele trupe lor. Si totusi. La un moment dat ii lua mina si dupa o clipa de sfortare : . sa profite imediat si fara intirziere de inapoierea mea in Franta. relua Martha. Pe cind vorbeam astfel in salon. vorbeste. Domnul Jean ne rugase sa venim. Intrebarea era insa daca doamna Keller si fiul ei vor accepta planul acesta. E drept ca aceste trei zile de asteptare imi parea u lungi ca trei veacuri. casatoria asta intre un german si o franceza. Supravegherea aceasta ma nelin istea. Vorbeste Jean. spunea el. in mai multe rin-duri am intalnit pe agentul lui Kalkreu th. se abtinea de a se plinge. nimeni nu vorbea de ca. de ia izbucnirea razboiului. deoarece voia.. Care va fi sfirsitul ? Nu puteam banui macar cursul pe care il vor lua evenimentele care nu depindeau d e noi. daca nu mi-ar fi fost teama sa complic lucrurile. Simtea ca a fost priceput mai inainte chiar de a f i vorbit. buzele lui se inchideau numa idecit. era oare cu putinta. exclama domnul Jean pe un ton care m-a impresionat adinc. La 28 iunie spre seara. acum cind se declarase razboiul intre cele doua state ?. dar conversatia lincezea. in fata noastra nu spunea nimic si era foarte rezervat. Intr-adevar nu indrazneam sa reflectez prea mult la situatia asta. cu atit mai mult cu cit spionajul acesta se exercita in special asupra me a. am vorbit tot felul de lucruri. Am observat insa ca politia supraveghea cu mai multa activitate oa de obice i. fiindca i mi dadeam seama cit era de grava. sentimentul acela pe care il simteam cu toti i. Parerea mea era asa dar sa nu ne mai aminam plecarea.

. sentimente le pe care le nutresc pentru tine.. In schimb daca nu se celebrase cununia in fata oamenilor de vreme ce imprejurari le actuale o facusera eu neputinta. in seara aceea a ramas stabilit ca sa parasim Belzingen. raspunse domnisoara Martha. Martha. Aceea din neamul carora fac parte.. ca nu ne putem casatori. Vei deveni fiica mea. zise domnisoara de Lauranay. Si cine stie daca in curind nu voi fi si eu nevoit sa ma inrolez in armata germana. . relua domnul Jean..... mi-e cu neputinta sa ma cunun cu tine.Martha. imi dau seama. Martha si voi putea deve ni sotul tau.. Vorbeste. Sarmanul Jean !. si nu am dreptul sa fac din tine o germana.. ne v om revedea.. Atunci te voi regasi... Se vedea cit de colo ca era gata sa izbucneasca in plins. stii cit te iubesc ! Dar esti franceza. fiindca nu se cuvine ca un barb at sa plinga. ceea ce pare cu neputinta azi. Jean. Nu putu termina fraza din pricina suspinelor care il inabuseau.. nu se vor schimba niciodata. atita timp cit razboiul nu era declarat intre Germania si Frant a. Nu va fi mai tirziu ! exclama domnul Jean. puteam sa ma gindesc la casatoria noastra. atit putu el sa ingine. Vai. raspunse Domnisoara Martha. m ai tirziu.. singele fran cez care curge in venele tale. si te voi iubi vesnic ! Martha ! exclama domnul Jean.. o dusmana a. Da. Oricind ma vei regasi asa cum sint acu m ! inteleg sentimentul care te face sa te comporti astfel. Jean. Germania a carei declaratie de razboi pricinuia atita rau fra ncezilor. Razboiul ac esta odios se va termina odata.. Te iubesc. intre noi exista acum o prapastie. fara sa am remuscari.... Azi tarile noastre sint in razboi si nu mai indraznesc sa te smulg din tara ta st sa-ti rapesc cetatenia franceza. Dar jur pe ce am mai scump ca daca nu voi fi a ta nu voi fi a nimanui. As avea remuscari toata viata. raspunse el... ci in Franta. Pru sia si in sfirsit. zise el. Acum nu mai trebuiau hotarite clecit ultimele pregatiri pentru plecare... mama. cu ochii plecati. Si nefericitul care se ridicase de pe scaun. cind te aud vorbind astfel mi se Mnge inima ca nu pot sa-ti raspund : Da.. relua el dupa o pauza. Dar nu.. de abia daca putea vorbi. Si intr-adevar. niciodata ! Doamna Keller cu un gest spontan imbratisa pe domnisoara Martha stringind-o cu putere la piept. Nu am decit un cuvint sa-ti spun. intelegi asa dar. Doamna Keller isi desfacu bratele si amindoi o sarutara prelung.. mama ta e si mama mea. Jean. se clatina si era gata sa se pr abuseasca... care cazuse la picioarele ei.. cum sufar.. ceea ce faptuieste fiul meu il face si mai demn de tine ! Da.. Doamna Keller rosti cu atita caldura fraza asta incit domnul Jean se duse si o imbratisa. intre noi. vor porni impotriva Frante i... si eu te mbese Orice s-ar intimpla. Domnisoara Martha se duse linga el si ii spuse pe un ton duios. Mama. zise domnul de Lauranay. Domnul si domnisoara de Laura . cel putin era savirsita inaintea lui Dumneze u. zise ea.. atita timp cit mai am put ere sa te ascult!. Nu mai am dreptul. Doamna Keller nemiscata in fotoliul ei. va fi iritotdeauna singe.... In afara de asta iata ce se mai hotarise inca.. nu in tara asta in care n-as mai vrea sa stau. fiica mea adevarata. Se silea ins a din rasputeri ca sa nu iz-bucneasnca in plins. Miine vei fi sotia mea si nimic nu ne va mai putea desparti !.. De altfel era sigur ca procesul Ya fi din nou aromat la o data pe care domnul Jean nu mai put ea s-o astepte. vorbeste.. Da domnule de Lauranay.. Impotriva acestei tari pe care o iubesc din tot sufletul..... Jean. miine ne vom cununa la bis erica !. nu indraznea sa se uite la fiul ei.. Martha...... Jean. Chestiunea procesului nu mai putea retine acum familia Keller. Martha. Domnul de Lauranay isi ascunsese fruntea in miini in vreme ce Irma plingea c u hohote.

Era m ai bine sa parasim Belzingen fara stirea nimanui si. cind va fi nevoie sa se razboiasca cu soldatii prusaci si austriaci. sa fim astfel scutiti de ne placeri. in schimb sa ne intilnim la citeva leghe de Belzingen. Totusi. la Coblentz sau la Mag deburg. Dar ura lui va fi oare atit de puternica incit sa-1 faca sa uite pozitia si nasterea lui si sa se bata in duel cu domnul Jean Keller ? Ei bine. Totusi ceea ce nu se stia inca e ca. fiindca ofiterul credea ca domnisoara Martha se va marita in curin d. De zece ori pe zi ma indreptam spre cazarma ca sa vad daca se pu nea la cale vreo miscare. voi putea ajunge in sfirsit la regiment. Intr-adevar. fusese raspindit in tot orasu l. adica t recerea Germaniei. convenientele cereau ca sa ramina in strainatate. celebrarea cununiei fusese amin ata pentru mai tirziu. in mijlocul trupelor urmau s-o faca impreuna. adica la 29 si 30 iunie. nu primise inca ordinul sa paraseasca oraselul B elzingen ! Colonelul si fiul lui ar fi fost acum departe. s-a produs o usurare in situatia celor doua familii. Odata dincolo de provinciile prusace. Apoi. Principalul lu cru era sa nu atragem. trebuia sa ne temem de consecintele unui duel. Cit despre mine. Pina atunci insa nimic nu indica vreo plecare. de vreme ce eram francezi. In privinta aceasta nu trebuiam sa sovaim o clipa. Ma ginde am cu bucurie ca nu mai aveam de stat la Belzingen decit douazeci si patru de or e. Am spus mai sus ca. Evident ca trebuiam sa plecam cu totii si sa ne despartim la granita franceza. XI Incepind din ziua in care s-a iscat scena dintre domnul Jean si domnisoara M artha. cu toate precautiile luate. zvonul despre casatoria domn ului Jean Keller cu domnisoara Martha de Lauranay. Pregatirile de plecare trebuiau tinute de asemenea in secret. Domnul Jean si domni soara de Lauranay erau acum in situatia unor soti care sirit nevoiti sa se despa rta pentru un rastimp oarecare. in momentul de a parasi teritoriu l prusac. Ce pacat ca regimentul lui. Pe atunci nimeni nu prevedea ca razboiul ac esta era debutul unei lupte nesfirsite si ca se va termina in profitul puterilor coalizate impotriva Frantei. nu s-a produs nici o schimbare. Se vede insa ca uitasem p e locotenentul Frantz. Domnul Jean si cu mama lui hotarira deci sa se ref ugieze in Olanda. si speram sa soses c la timp pentru ca sergentul major Natalis Delpierre sa fie la postul lui. plecarea a fost fixata la 2 iulie. Eram sigur ca nu vom intimpina nici o impotrivire. am hotarit ca doamna Keller si fiul ei sa nu plece in acelasi timp cu noi. In Franta. Numai ca. caci iata ce s-a intimplat. Doua zile. se vor de sparti pina la sfirsitul razboiului. mi-era teama ca-si va executa amenintarile.nay precum si sora mea si cu mine. atentia si in special aceea a agentilor de politie. asa ca ma simteam foart e nelinistit. in imprejurarile in care ne aflam. in ajun. Am spus ca trebuia sa calatorim cu totii. Odata hotarirea asta luata si fiindca pregatirile noastre cereau citeva zile inca. Frantz von Grawert nu avea decit un singur mijloc de a impiedic a sau de a amina casatoria aceasta si anume. Pentru doamna Keller si fiul ei. ca sa nu trezim banuielile . Mi s-a spus ca locotenentul era grozav de suparat incit se putea p reta foarte usor la un act de violenta. Cea mai mica pregatire nu mi-ar fi scapat. Partea cea mai periculoasa a calatoriei. De aceea. . ar fi putut intilni prusaci. nu mai aveam sa ne temem de Kalkreuth si de agentii lui. atita timp cit va dai nui razboiul. unde vor astepta sfirsitul evenimentelor. daca s-ar fi gindit la asa ceva Frantz ar fi gasit cu cine sa vorbeasca . sa provoace la duel pe domnul Jean si sa-1 raneasca sau sa-1 ucida. ne vom duce in Franta. As fi fost mai linistit atunci si tot astfel si sora mea care impartasea temerile mele. in cazul ca tara noastra a r fi fost napadita de aliati.

In schimb daca ofiterul il ranea cum puteam pleca ? Domnul Jean nu vru sa ma asculte. Ofiterii. ceea ce nu ma mira deloc. In ce ma privea eram sigur ca locotenentul Frantz stia ca domnul de Lauranay se pregatea sa paraseasca Belzingen impreuna cu domnul Jean si de aceea neascultind decit de patima lui. Dar domnul Jean ii intrerupse repede spunindu-le ca est e la ordinele domnului Frantz von Grawert. In fond. acelasi timp Frantz se indoia de curajul lui Jean Keller.In ziua de 30. Nu. un semi-francez ca re nu putea fi brav decit pe jumatate. Am sa-i dovedesc ca un se-mi-francez. am crezut ca nu voi reusi sa linistesc pe domnul Jean. Era in ziua de 30 iunie. asa ca ofiterii s-au mai domolit put in! Unul din ei spuse alunei ca ar trebui rinduite fara mtirziere conditiile duelulu i. locotenentul trecu in mai multe rinduri prin fata casei doamn ei Keller. La rindul ei. Pe la ora patru. Raspunsul acesta fusese foarte nimerit. in schimb cerea sa nu se pomeneasca nici un alt nume in afacerea asta si ca duelul sa fie tinut secre t. de vreme ce camarazii ofiterului erau anuntati trebuia sa-i aste ptam. il intelegeam. Scrisoarea locoten entului depasea orice limita. Daca il ranea pe acesta din urma se pute a astepta la represalii care ne-ar produce o sumedenie de incurcaturi. si sa ne batem pina ce unul din noi a r fi cazut in nesimtire. Era m ai bine sa nu stie nimic din cele ce aveau sa se petreaca. Amindoi au venit pe seara la ora opt. Acesta se afla numai cu mine acasa si a luat cunostinta de scrisoarea pe car e i-a inminat-o soldatul. Domnul Jean raspunse ca primea toate conditiunile lor. incruntat si-si framinta pumnii. un ofiter cind consimte sa se bata cu un simplu burghez. Care nu iu insa miniat cind o citi! Scrisoarea aceasta era redactata in termeni foarte injuriosi pentru domnul J ean si tot astfel pentru domnul de Lauranay. M a asteptam chiar dintr-un moment in-tr-altul sa deschida usa si sa intrebe de do mnul Jean Keller. indiferent de arma. in. Si acela care ar fi cazut nu putea fi decit locotenentu l. martorii lui. sora mea Irma iesise in oras ca sa achite unele datorii diferi tilor negustori de prin partea locului. Dar ceea ce n-a facut locotenentul in ziua aceea au facut-o altii pentru el. Ofiterii nu facura nici o obiectie cu atit mai mult cu cit domnul Jean le sp usese ca va accepta toate conditiile lor. Fata de insulta care se adresa nu numai domnului Keller dar si familiei de L auranay. un soldat din regimentul lui von Grawert intreba de domnul Jean Keller. se infatisara cu aroganta lor obisnuita.. In sfirsit. doi locotenenti. Natalis. Prin jaluzelele trase il vedeam. Duelul fusese fixat pentru a doua zi la ora noua di . cum imi spune. care vor veni sa-1 vad a pe domnul Keller spre seara. asa ca dinsul n-a observat atitudinea ofiterului. Se oprise chiar ca si cum ar fi avut de gind sa intre si sa-si rindui asca el insusi treburile. Din fericire camera domnului Jean era situara in partea cealal ta a strazii. sa-1 provoc la duel.suparat foc. Am vrut sa linistesc pe domnul Jean si sa-i arat urmarile pe care le putea a vea o intilnire cu locotenentul Frantz. Voiau sa arate ca un nobil. fara ca el sa stie. E ra . Eram deci singur cu domnul Jean. Da. nu se teme de un german.. se vedea cit de colo ca era. El adauga ca daca rivalul lui n-ar fi las va trebui sa primeasca pe cei doi ofiteri. Din fericire doamna Keller era atunci in vizita la domnul de Lauranay. nu era ingaduit sa scrii asemenea lucruri. ofiterul von Grawert se coboris e pina intr-atit incit insultase pe un om de virsta tatalui domnisoarei Martha. imi zise el cu o voce alterata de minie. A! daca as fi putut lua afacerea asta pe seama mea ! Sa intilnesc pe acest insolent . ofiterul vroia sa impiedice cu orice pret aceasta plecare. Inutil de a adauga alte insulte la ac elea pe care le continea scrisoarea de provocare. n-arn sa plec mai inainte de a nu pedepsi pe acest om obraznic.

domnule Jean si de vreme ce nu vor parasi casa pina miine. pina la douazeci si cinci de ani. iata o scrisoare pe care ti-a adus-o agentul lui Kalgr euth. ca nadajduia ca domnul Je an Keller se va prezenta precis la ora fixata. Doamna Keller.mineata.. Peste zece minute. Domnul Jean il puse la curent cu situatia. sa mergem la domnul de Lauranay. am ajuns la domnul de Lauranay. Si conditia asta fu primita. Asa sper si eu. totul s-ar putea sfirsi la ora noua si un sfert. Puteam vorbi in voie. ca-i va servi de martor. mama si sora d-tale sa n u afle ceva. si fiindca n-avem timp de pierdut. cred ca ai la Belzingen vre-un prieten care riu-ti va refuza acest servic iu ? Prefer sa ma adresez domnului de Lauranay care sint sigur. Natalis. strada. ne-am incrucisat cu agentu l lui Kalkreuth. Sa mergem domnule Jean. intilnirea trebuia sa aiba loc intr-o padurice care se afla pe drumul c e duce la Magdeburg. nu ma va refuza. Scrisoarea aceasta purta pecetea administratiei militare. Natalis. am avut ca o presimtire ca ticalosul era vesel deoarece faptuise o fapta urita. sint invitati sa se prezinte la regimentele care li se vor indica ulterior. Domnul Jean primi conditia aceasta. Numitul Jean Keller este incorporat in regimentul Leib. Stii sa minuiesti spada ? l-am intrebat nu-maidecit pe domnul Jean. cu garnizoana la Belzinge n unde se va infiinta maine intii iulie. Pe cind strabateam. domnisoara de Lau ranay arunca o privire indurerata lui Jean Keller. domnul Jean raspunse ca daca domnul von Grawert nu va int irzia. s-o conduca pe domnisoara. er am nevoiti sa plecam pentru o ora In chestia cailor necesari calatoriei. Nici doamna Keller nici sora mea nu banuiau nimic. Si fiindca venea di n directia casei doamnei Keller. Am iesit citesi trei. inainte de ora unsprezece dimineata".. Da. Domnul de Lauranay o citi indignat.. Oare el e stiau ceva ? Jean. imi arunca o privire care imi paru ciudata. doamna Keller. Domnul Jean spuse mamei lui ca. e ca Martha. La insolenta asta. Fireste ca nu te va refuza ! Ceea ce trebuie evident mai ales.. Natalis. Unul clin ofiteri rosti atunci pe un ton obraznic. Era singur. domnisoara Martha si sora mea erau in salita cie jos. Irma si domniso ara de Lauranay isi facura aparitia in salon. Totusi. cei doi ofiteri se sculara in picioare si dupa un scu rt salut parasira casa. Mama d-tale si Irma or sa se intoarca in curind. XII . este cu neputinta sa afle ceva. Se putea bizui deci. Domnul de Lauranay voi sa se duca atunci la doamna Keller spre a-si relua ne poata. La toate propunerile ofiterilor. Dupa raspunsul acesta. Cei doi adversari trebuiau sa se bata cu spada si duelul nu se va termina pi na ce unul din adversari nu va fi pus in imposibilitatea de a mai lupta. zise doamna Keller. ii arata scrisoarea locotenentulu i von Grawert. Nu ! Jean nu trebuia sa plece mai inainte de a fi spalat insulta aceasta. Acum trebuie sa ne ocupam de martori. Totodata o ruga ca in cazul ca vom in tirzia. Tocmai in clipa cind ne pregateam de plecare. Primesti sa fii unul din ei ? Primesc si ma simt mindru de onoarea pe care mi-o faci ! in privinta celuilalt m artor. domnul Jean nu raspundea decit printr-o usoara inclinare a capului. Iata ce cuprindea : Toti tinerii de origine prusaca. Martha acasa. E de prisos sa mai aiba alte neplaceri pe linga toate pe care le au . onoarea d-tale nu poate fi in miini mai bune.

eu v oi ramine insa aici. pe care cu o ora inainte o considerase ca pe fiica ei. nu vreau sa va stric planurile..Ce lovitura si masura asta de incorporare luata de guvernul prusac ! Jean Ke ller care nu implinise inca douazeci si cinci de ani trebuia sa plece si el ! Si inca cu cine. Acum nu mai e cu putinta. Nu pot sa parasesc pe mama d-tal e ! Cum?. Domnul Jean. Jean. Vreau sa te duci cu dinsii in Fra nta. Soldat? Nu. dusmanii Frantei ! Fireste. comandat de colonelul von Grawert. insurat d e o zi numai. Atit eu cit si mama. in momentul de fata doamna Keller nu trebuia contrazisa. sa-1 vezi pe domnul Jean. Oare o femeie putea sa insoteasca o armata ? La cite pericole nu s-ar fi expus ? Repet insa ca.. Si noi vom ramine ! exclama domnisoara Martha. chip. silit sa se bata cu compatriotii sotiei lui ? Foarte indurerati.. Doamna Keller nici nu o imbratisase macar pe domnisoara Martha.. raspunse doamna Keller. vei pleca cu sora d-ta le.. cu bratele incrucisate. aveam de gin d sa parasim Germania. N-ar fi putut. Dupa scena asta toata lumea se desparti. raspunse Irma. Cum le va suporta oare domnul Jean din partea acestui ofiter ? Va trebui totusi fiindca va fi soldat. Oare ce ar fi putut face mai rau soarta pentru a coplesi familia Keller si p e toti acei care erau in legatura cu aceasta familie ? Intr-adevar... repezindu-se la ea. . N-am de ce sa ma tem de prusaci.. O va conv inge a doua zi ca sa renunte la hotarirea ei. zise : Dragii mei.. Nu ma gindeam decit la Keller. imi spuneam. Natalis. Statea nemiscata asemenea unei moarte. raspunse Jean. Nu trebuie sa mai ramineti o ora in tara asta. inrolat in regimentul acesta si poate sub ordin ele locotenentului Frantz. aceas ta nu se putea cu nici un. Doamna Keller nu plingea. vreau ca si tu sa pleci. Jean... Nu se va putea impotrivi. Voi ramine. de vreme ce nu poti sa ma insotesti.. care se ridicase in picioare. am ramas cu totii tacuti. dragul meu. rivalul si acum superiorul domnului. foarte miscata. nici nu va putea schit a macar un gest de revolta ! Grozava disciplina prusaca il va dobori sub greutat ea ei !. De altfel nu era oare datoria lui ? Nu era prusac ? Sa dezerteze ? Nu. Fel de fel de scene de violenta se perindau prin mint ea mea.. tatal locotenentului Fran t. plecati cu totii. Ce vrei. priv ea in jurul lui cu resemnare. Apoi si asta era culmea nenorocirii. Keller. domnul Jean trebuia sa-si faca serviciu l intr-un regiment... Oare oamenii c are ne faceau atita rau nu vor da niciodata socoteala pentru faradelegile lor ? Atunci domnul Jean.. dragul meu ? Vreau. in tara ta ! Eu sint soldat ! Regimentul meu poate pleca dintr-o zi intr-al ta.. Trebuie sa plecati miine in Franta. in schimb eu eram nespus de miniat. Voi ramine.. Si cind voi pleca din Belzingen ce-o sa faci ?. Nu era momentul prielnic ca sa discute cu doamna Keller. Lacrimi mari curgeau din ochii domnisoarei Mart-ha si ai surorK mele.. Am sa te urmez. Pina atunci e liber. oare nu sint germana ? Si ea se indrepta spre usa ca si cum contactul ei ne-ar fi seirbit. Era ingrozitor pur si simplu. Nu.. inca nu e soldat. Voi ramine la Belzingen. Vei fi singura-singuratica aici si asta nu se poate. Mama ! exclama domnul Jean.. M-am retras in odaita mea. Iata cum rationam... cu.Se va mai gindi si poate ca se va lasa convinsa. Raspunsul acesta fu rostit pe un ton atit de hotarit incit domnul Jean nu ma i zise nimic.. relua domnul Jean care apucase bratul mamei lui. Nu m-am culcat fiindca nici n-as fi putut sa dorm . Nu va fi decit miine. dupa indepl inirea formalitatilor. nu avea nici un mijloc ca sa se s ustraga de la obligatia aceasta. era o adevarata binefacere ca aceasta casatorie fusese aminata ! Se putea oare o nenorocire mai mare decit. sau mai degraba iata divagatiile care imi treceau prin mi .

Nevoind sa-1 tulbur pe domnul Jean. si trebuie sa marturisesc. imi facu un semn. m-am dus sa trag cu urechea la usa dom nului Jean. afirmativ cu capul. apoi se aseza din nou la masa si tocul ii luneca pe hirtie. domnul Jean va fi soldat ! Pina atunci are dreptul sa se bata cu Frantz. M-am sculat peste do ua ore si fara sa fac cel mai mic zgomot. Domnul Jean veni spre mine cu mina intinsa. Am hotarit cu domnul Jean ca sa-1 luam de-a-casa pe domnul Lauranay pe la ora opt. m-am trintit imbracat in pat. Domnule Jean. Tre buie sa-1 ucida. Nici un zgomot in casa. Da. Masura aceasta atingea aproape .. am vorbijt nu de duel. m-am coborit in strada. M-am plimbat nu stiu cit timp prin fata casei. ca ne -am pomenit cu un soldat care s-a oprit in fata domnului Jean. ultimele-i di spozitii in cazul ca intiinirea aceasta i-ar fi fatala ! Din cind in cind facea citiva pasi. Stirea despre incorporarea tinerilor se raspin-dise in oras si a produs un e fect neobisnuit. Mi se pare chiar ca scria. Mi-am inchipuit ca vrea s-o imbratiseze asa cum facea in fiecare dimineata. dar de situatia atit de grava pe care masura aceasta a incorporarii o crease lui Jean K eller. pe la sase. Am luat-o deci pe strada. i-am zis.. ca sa mergem apoi in padur icea unde trebuia sa aiba loc duelul.. Irma plecase. Am asteptat pina la ora sapte si jumatate. ca si cum un raspuns l-ar fi costat prea m ult. in definitiv. si numai gindul de a se desparti astfel de stapin a ei iin sfisia inima. domnul Jean se ivi in pragul casei.. Nimeni nu se astepta la dispozitia aceasta ca peste citeva ore. ca a fost primita cu o neplacer e vadita.. tinerii treb uiau sa plece cu ranita la spate si arma pe umar. altminteri locotenentul va avea nenumarate prilejuri de a se ra zbuna. miine. Da. e opt si trebuie sa mergem. dupa cit am observat. Irma era deznadajduita. sora mea nu trebuia sa stie nimic. domnul Jean nu iesise inca din od aia lui. Nu l-am vazut. D-ta esti Jeanm Keller ? intreba el. Daca domnul de Lauranay ar fi venit la noi s-ar fi putut isca vreo banuiala. fiindca l-am auzit plimbindu-se prin odaie. Si-1 va ucide. O ! ce noapte ani petrecut.. Un fior mi-a strabatut trupul. Si atunci. Domnul locotenent von Melhis. N-ai face rau sa te duci la el.pe toti tinerii din Belzingen. cu duiumul. masura aceasta nu era placuta mai ales ca familiile nu e rau de loc pregatite. N-as dori una la fel nici celui mai inversunat d usman al meu ! Pe la ora trei dimineata. Cine te-a trimis ? l-am intrebat. la ora unsprezece cind va fi incorporat. Sora mea se inapoie si-mi zise ca domnul Jean era cu doamna Keller. . Poftim ! Si militarul ii inmina o scrisoare. Sosise timpul ca sa mergem la domnul de Lauranay. imi raspunse ea. Ce face domnul Jean ? am intrebat-o. De asemenea nici doamna Keller nu coborise inca in salonul de jos. imi repetam. Era unul din martorii locotenentului Frantz. dar de-abia am facut vreo trei sute de pasi.. Poate ca-i trecuse prin minte ca imbratisarea aceasta era ultima si ca alcatuia astfel un ultim ramas bun. Nu e nevoie. Domnul Jean deschise scrisoarea. nu cred sa fi iesit. Cu toate astea. m-am retras in odaia mea si.nte. In clipa aceea m-am pomenit de-odata cu Irma.. Pretutindeni domnea o liniste desavirsita. Pe la ora opt. Deodata am auzit un zgomot la etajul de sus. Fara indoiala. Si dinsul era treaz.

Iata continutul ei : In urma noilor imprejurari, este exclus in prezent un .duel intre locotenentul Fr atz von Grawert si soldatul Jean Keller. R. G. von Melhs. Mi s-a urcat singele la cap ! Un ofiter nu se poate bate cu un soldat, fie ! Dar Jean Keller nu era soldat", cel putin pentru citeva ceasuri inca. Ba nu zau ! Mi se pare ca un ofiter francez nu s-ar fi comportat astfel. Ar fi dat satisfactie omului pe care 1-a ofensat atit de grav ! Ar fi venit pe tere n... ! Ma opresc aici, altminteri as spune prea multe... Si totusi, oare duelul ace sta era cu putinta ? Domnul Jean rupse scrisoarea si o arunca cu un gest plin de dispret. Dupa mi scarea buzelor lui am inteles ca a exclamat : Ticalosul ! Pe urma mi-a facut semn sa-l urmez si ne-am intors spre casa. Eram atit de miniat, incit am stat afara. Am plecat chiar fara sa stiu macar incotro ma indreptam. Complicatiile acestea pe care ni ie rezerva viitorul, ma framintau din cale afara. Tot ce stiu e ca m-am dus sa-1 previn pe domnul de Lau -ranay ca duelul nu va mai avea loc. Se vede ca nu mai aveam notiunea timpului, caci de-abia mi s-a parut ca l-am parasit pe domnul Jean, cind deodata, pe la ora zece, m-am pomenit in fata case i doamnei Keller. Domnul si domnisoara de Lauranay se aflau si ei acolo. Domnul Jean se pregat ea sa-i paraseasca. Trec peste scena care a urmat, fiindca mi-ar lipsi mijloacele s-o descriu. M a voi margini sa spun ca doamna Keller se arata foarte energica, nevoind sa dea fiului ei o dovada de slabiciune. La rindul lui, domnul Jean se stapini indeajun s incit sa nu-si arate durerea, in prezenta mamei sale si a domnisoarei de Laura nay. In clipa in care se despartira, Jean si domnisoara Martha se aruncara inca o data in bratele doamnei Keller... Apoi usa casei se inchise. Domnul Jean plecase !... De-acum incolo era soldat prusac... Oare ne va fi d at sa-1 mai vedem vreodata '? Chiar in seara aceea, regimentul colonelului von Grawert primise ordinul sa se duca la Borna, un satulet situat la citeva leghii de Belzingen, linga frontie ra districtului Postdam. Voi spune acum ca in ciuda tuturor sfaturilor pe care le-am dat cu totii doa mnei Keller, n-am putut s-o convingem ca sa nu-si urmeze fiul. Regimentul se duc ea la Borna, spunea dinsa, voi merge si eu intr-acolo. In privinta asta, insusi domnul Jean n-a reusit s-o faca sa paraseasca planul ei. Cit despre noi, plecarea noastra trebuia sa se efectueze a doua zi. Ma astep tam la o scena sfisietoare cind sora mea isi va lua ramas bun de la doamna Kell er ! Irma ar fi voit sa ramina, sa insoteasca pretutindeni pe stapina ei... Si e u... n-as fi avut taria sa ma impotrivesc. Doamna Keller refuza insa s-o ia, asa ca sora mea a fost nevoita sa se supuna. Dupa-amiaza, ne-am terminat pregatirile. Pe la cinci, insa domnul de Laurana y primi vizita lui Kalkreuth in persoana. Directorul politiei ii notifica in citeva cuvinte ca, planurile lui de calat orie fiind cunoscute, se vedea nevoit sa-i dea ordin sa le suspende deocamdata. Domnul de Lauranay trebuia sa astepte masurile pe care guvernul urma sa le ia cu privire la francezii care domiciliau in prezent in Prusia. Pina atunci, Kalkreu th nu putea sa elibereze pasapoarte, asa ca o plecare era exclusa. Cit despre numitul Natalis Deipierre, lucrurile se complicau. Se vede ca fra tele Irmei fusese denuntat ca era spion si Kalkreuth care atita astepta, se preg atea sa ma trateze in consecinta! La urma urmei,, se poate sa fi aflat ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie. Evident ca pentru imperialisti era un succ es arestarea unui soldat francez ! In timp de razboi, fortele inamicului trebuie diminuate cu orice pret. Pentru acest motiv, am fost arestat chiar in seara aceea, cu toate rugaminti le surorii mele si ale doamnei Keller si am fost condus din etapa in etapa pina

la Postdam unde in cele din urma am fost inchis intr-o fortareata. E de prisos sa mai spun minia care m-a cuprins. Despartit de toti aceia pe c are ii iubeam, neputind sa plec spre a ma duce la postul meu, la frontiera, tocm ai in clipa izbucnirii razboiului, aceasta era intr-adevar o situatie nespus de neplacuta !... La ce bun sa mai insir toate necazurile mele. Voi spune numai ca n-am fost i nterogat, ca am fost pus la secret, ca n-am putut comunica cu nimeni si ca sase saptamini de-a rindul n-am primit nici o stire de la nimeni. Dar istorisirea cap tivitatii mele m-ar duce prea departe. De aceea rog pe prietenii mei din Grattep anche sa ma astepte pina ce le voi povesti verbal tot ce am indurat. Pentru mome nt sa se multumeasca sa afle ca timpul mi-a parut foarte lung si ca orele se scu rgeau cu o incetineala extraordinara. Cu toate astea eram multumit ca n-am fost inca judecat, deoarece Kalkreuth imi spusese ca situatia mea era grava. Vazind c a nimeni nu pomenea de judecata, puteam sa ma astept sa ramin prizonier pina ia sfirsitul campaniei. Totusi, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Peste o luna si jumatate, la 15 a ugust, comandantul fortaretei m-a pus in libertate si am fost condus ia Belzinge n, fara sa mi se fi spus macar motivele pentru care am fost arestat. Va puteti inchipui fericirea mea revazind pe doamna Keller, pe sora mea si t ot astfel pe domnul si doamna de Lauranay, care nu plecasera din Belzingen. Fiindca regimentul domnului Jean ramasese tot la Born, doamna Keller nu se m iscase din Belzingen. Domnul Jean ii scria uneori, fireste oridecite ori putea. Si, cu toata rezerva scrisorilor lui, se simtea toata grozavia situatiei prin ca re trecea. Cu toate ca fusesem pus in libertate, n-aveam insa voie sa stau in Prusia, c eea ce nu-mi parea de loc rau. Intr-adevar, guvernul votase o decizie prin care toti francezii erau expulza ti de pe teritoriul german, in ce ne privea, ni s-a acordat douazeci si patru de ore ca sa parasim oraselul Belzingen, si douazeci de zile ca sa plecam din Germ ania. Cu doua saptamini inainte, aparuse manifestul ducelui de Brunswick care amen inta Franta cu invazia aliatilor. XIII Nu trebuia sa pierdem o clipa. Aveam aproape o suta cinzeci de leghe de facu t pina sa ajungem la granita franceza, o suta cincizeci de leghe intr-o tara ina mica pe' niste drumuri tixite de trupe in mars, trupe. calari si pedestre, fara sa mai punem la socoteala convoaiele de tot felul. Cu toate ca ne-am asigurat de mijloacele de transport, se putea intimpia insa ca ele sa ne lipseasca intr-o z i. in cazul acesta am fi fost nevoiti sa mergem pe jos. Eram oare siguri de a ga si. la fiecare popas hanuri ca sa putem minca si sa ne odihnim ? Fireste ca nu. Sigur, obisnuit cu toate lipsurile si cu marsurile, as fi putut iesi din incurca tura ! Dar cu domnul de Lauranay, un batrin de saptezeci de ani si doua femei, d omnisoara Martha si sora mea, nu puteai cere imposibilul. In sfirsit, imi voi cla toate silintele ca sa ajungem cu bine, in Franta. Asadar, dupa cum am spus, nu aveam timp de pierdut. De altfel politia era pe urmele noastre ca sa vada daca executam ordinul. Aveam douazeci si patru de ore ca sa parasim Belzingen si douazeci de zile ca sa evacuam Germania; ne ajungea in cazul insa ca n-am fi fost opriti pe drum. Pasapoartele pe care ni le-a dat K alkreuth chiar in seara aceea, nu erau valabile decit. pentru douazeci de zile. Odata termenul acesta trecut, puteam fi arestati, si inchisi pina la sfirsitul r azboiului ! Cit despre pasapoarte, ele impuneau un itinerar de la care ne era in terzis sa ne departam si trebuiau vizate in satele si orasele indicate pe ele. In afara de asta, era mai mult ca probabil ca evenimentele se vor desfasura cu o graba nespusa. Poate ca luptele incepusera chiar la frontiera. La manifestul ducelui de Brunswick, natiunea, prin gura deputatilor ei, a ra spuns asa cum se cuvine, si presedintele Camerei rostise cuvintele acestea rasun

atoare : Patria este in pericol !" In ziua de 16 august dis-de-dimineata, eram gata de plecare si am pus in ord ine toate afacerile noastre. Casa domnului de Lauranay trebuia sa ramana in grij a unui servitor batrin, elvetian de origine si care era de multa vreme in servic iul lui. Omul acesta cumsecade, pe devotamentul caruia domnul de Lauranay se put ea bizui, va sti sa faca pe inamic sa respecte casa stapinului sau. Cit despre casa doamnei Keller, pina cind va gasi un musteriu care s-o cumpe re, urma sa fie locuita de servitoarea, care era de nationalitate prusaca. Chiar in dimineata acelei zile, am aflat ca regimentul domnului Jean parasis e Borna indreptindu-se spre Magdeburg. Domnul de Lauranay, domnisoara Martha, eu si sora mea am facut o ultima ince rcare ca sa hotcarim pe doamna Keller sa vina cu noi. Nu dragii mei, nu staruiti, raspunse ea. Chiar azi am sa ma duc la Magdeburg. Am presimtirea ca se va intimpla o mare nenorocire si vreau sa fiu acolo ! Am inteles ca toate sfortarile noastre vor fi zadarnice si ca, doamna Keller nu va reveni niciodata asupra hotaririi pe care o luase. Nu ne mai ramanea deci t sa ne luam ramas bun de la dinsa, dupa ce i-am indicat orasele si satele prin care politia ne silea sa mergem. Iata in ce conditiuni trebuia sa se efectueze calatoria noastra. Domnul de Lauranay poseda o careta veche de care nu .se mai slujea. Careta aceasta imi paruse convenabila pentru parcursul acesta de o suta cincizeci leghe pe care trebuiam sa le strabatem. Era usor de calatorit in timp de pace din pri cina ca gaseai cai la fiecare etapa, dar acum cu ocazia razboiului, majoritatea cailor fiind rechizitionati pentru serviciul armatei, nu mai puteai sa te bizui pe ei, incit riscai sa ramii in loc. De aceea, ca sa inlaturam inconvenientul acesta, am hOtarit sa procedam altfel. Am fost insarcinat de domnul de Lauranay sa cumpar doi cai buni, fara sa ma uit la pret. Fiindca ma pricepeam, am facut o achizitie buna. Apoi, ca sa ne lipsim de oficiile unui vizitiu, am hotarit sa indeplinesc eu insumi serviciul acesta c are, fireste, a fost primit. Stiam sa min, asa ca toata lumea putea fi linistita . La 15 august, la orele opt dimineata totul era gata. Nu mai aveam altceva de facut, decit sa ma urc pe capra. Ca arme posedam o pereche de pistoale cu care puteam tine in loc pe raufacatori, iar in privinta merindelor aveam pentru citev a zile. Se stabilise ca domnul si domnisoara de Lauranay sa stea in fund, iar so ra mea in fata. Purtam o haina groasa si pe deasupra un palton cu care puteam sa infrunt fara grija vremea rea. Ne-am luat ramas bun pentru ultima oara de la doamna Kelier, intrebindu-ne i ngrijorati daca vom mai avea ocazia sa ne intilnim. Timpul era destul de frumos, dar se anunta o caldura mare peste zi. De aceea am hotarit sa aleg doua ore cind caldura va fi mai mare, spre a lasa caii sa se odihneasca si sa prinda astfel puteri noi. Am plecat in cele din urma, pocnind din bici ca sa indemn caii sa alerge mai iute. Dupa ce arn trecut portile orasului, am mers destul de bine fiindca drumurile nu prea erau tixite de trupele si convoiurile care se indreptau spre Coblentz. De la Belzingen, nu sint decit doua leghe pina la Borna unde am ajuns peste o ora. In oraselul acesta, statuse in garnizoana citeva saptamini regimentul colone lului von Grawert. Acum insa regimentul plecase la Magdeburg, unde doamna Keller intentiona sa se duca spre a-1 vedea pe domnul Jean. Domnisoara Marina simti o emotie adinca pe cind strabateam strazile oraselul ui Borna. Se gindea la domnul Jean care, sub ordinele locotenentului Frantz, mer gea probabil pe drumul de la care trebuia sa ne indepartam acum, conform iti-ner ariului stabilit de Kalkreuth. Nu. m-am oprit la Borna, deoarece nu voiam sa poposesc decit peste patru leg he mai departe, la granita care delimiteaza in prezent provincia Bran-deburg. Da r, pe vremea aceea, dupa vechile impartiri ale teritoriului german, porneam acum pe drumul Saxei. Se facuse orele douasprezece cind am ajuns la punctul acesta al frontierei.

sint sapte sau opt leghe. Domnul de Lauranay. lipsit de aproape orice confort. pina la Ze rbst. in timpul primei zile. o calauza foar te pretioasa si care merita toata ascultarea. Popasul nu va dura deci prea mult. Totusi am pierdut aproape o ora ca sa parlamentam cu ticalosul acesta. foarte vorbaret si care voia cu orice pret sa rechizitioneze trasu ra si caii nostri. La urma urmei noi ca noi. bun aoara. Afara doar de cazurile excep tionale. era asadar. pe cind traia inca fiul lui. Puteam ajunge aici inainte de miezul noptii. adapostul acesta. facuse in mai multe rinduri drumul acesta. Voi mai adauga ca in tinuturile acestea care se apropie de nord. mi-am dat bine seama ca trebuie sa ne asteptam si la intirzieri Chiar in ziua aceea. pe care se orienta usor cu ajutorul hartii. nu puteam fi arestati in drum. domnul de Lauranay ne-a atras atentia ca va trebui sa trecem Elba pe un pod foarte ingust si fara balustrada si ca ar fi mai bine sa proceda m ta trecerea asta in timpul zilei. Acken. Dar oricine ar fi fost. drumul acesta intre orele tre i dupa-amiaza si opt seara. am avut de furca cu un fel de samsar de cai. cu riscul de a fi plecat a doua zi la zece spre a nu lua niinic din repauzul cailor. Drumuril e erau mai putin tixite. a fost sa dau de mincare cail or. De la granita. Am crezut chiar ca vom fi nevoiti sa r aminem in trasura peste noapte. Soarele rasare inainte de orele trei dimineata si apune la noua. In afara de asta trebuie sa mai mentionez ca domnul de Lauranay cunostea foa rte bine teritoriul german de la Belzingen pina la granita franceza. Domnul de Lauranay. Totusi. Cu toate astea. trebuia mai intii sa respecte pasa poartele si semnatura directorului politiei. unde ani sosit la noua seara. tot cautind cu punga in mina un adapost la Zerbst. ne-am hotarit in principiu. cum a zis Ludovic al XV-lea si ca samsarul voia sa rech izitioneze caii pentru el. De altfel. Calitatea noastra de francezi ne-a atras citeva priviri piezise. o localitate situata la vreo trei leghe jumatate de Zerbst. am sfirsit pr . vom face-o cu draga i nima. Dar ce ne pasa. spre Magdeburg. Or. Drumurile n u pareau destul de sigure pentru ca sa ne aventuram noaptea pe ele. Ori cit de putin pretentios ar fi cineva. noaptea este sc urta in august. unde trasura noastra se oprise pe la douasprezece. dar caii ? Nu le trebu ia oare de mincare si un adapost ? Ma gindeam la ei inainte de toate si ma infio ram la gindul ca s-ar putea sa ne lipseasca pe drum ! Am propus deci sa pornim mai departe ca sa ajungem la alta halta.Citeva detasamente de cavalerie se stabilise aici. Citiva ani in sir. de vreme ce trebuia sa parasim tara intr-un tim p de.. de abia daca am putut sa-1 gasim. Se vede a cit de colo ca tot felul de oameni fara capatii trecusera pe acolo si ca nu se silisera sa devasteze tot ce le iesise in cale. Evident ca daca va fi nevoie sa punem umarul. individul acesta. in sfir-sit. In acelasi timp trebuia sa ne vizam aici pasapoartele. fiindca grosul armatei prusace se indrepta mai spre nor d. in mijlocul tuturor caselor. un fel de orasel ele mica im portanta. nu se insela. un tinar i nalt si slab. In sfirsit. Ne aflam atunci pe teritoriul care formeaza azi principalul Anhalt. Trecerea Elbei ne putea procura oarecare d ificultati. Prea multi p ungasi strabateau tinuturile asa ca nu voiam sa ne expunem. inchise dintr-un sentiment de pre vedere. mi se parea prudent sa ingrijesc cit mai bine animal ele ca sa nu fie surmenate. Prima grija pe care am avut-o ajungind la han. in schimb eu. cred ca nu inseamna mare lucru sa ceri un adapost pentru noapte. de vreme ce aveam to ate actele in regula. ci exact timpul necesar odihnei oamenilor si animalelor. Ce farsa ! imi in chipui ca Statut era el. La o cotitura a soselei se af la un han unde arn poposit trei ore. Spunea ca rechizitia aceasta e pentru Stat. calatoream pe drumul a cesta de abia pentru a doua oara. trasura porni ia galop ca sa ca stigam timpul pierdut. Planul nostru era sa raminem noaptea la Zerbst. Am ajuns fara prea multe dificultati la Zerbst. sa nu calatorim decit peste zi. Putem face asadar.

cu mijloace perfectionate de comunicatie. Iata ceea ce era pe atunci. De abia daca pe alocuri se mai vedea un petec senin de cer. situat ia principalelor orase si directia cursurilor de apa. Am petrecut astfel noaptea. XIV Cu putin inainte de a ajunge la Zerbst. Austriecii nu ne-au vazut. atit pentru noi. ne-am pomenit cu un regiment de panduri. sa nu mai insistam asupra acestor lucruri triste si sa ne reluam calatoria. Si bietul meu profesor. asa ca am fost nevoiti sa ne acomodam cu imprejurarile. di n fericire in timpul popasului. pandurii nu ar fi astept . ameninta a ploaie. Puteam ajunge cu conditia sa nu se strice vremea sau sa avem vreo piedica pe d rum. trasura noastra a strabatut teritori ul care formeaza principatul Anhalt cu cele trei ducate ale lui. Dinsul imi arata harta. asa ca ma temeam sa nu ne oprim acolo mai mu lt decit ar fi trebuit. Din fericire norocul ne-a favorizat.in a gasi unul. tineam sa economisim proviziile pe cale le avea m cu noi. Fara indoiala ca itinerariul acesta. Am trecut cu bine podul in mai putin de un sfert de ora. fireste. altminteri cine sti e ceea ce s-ar fi putut intimpla. tocmai cind incepusem sa leg vocalele cu consoanele. Inca din ajun spre seara. cu malurile ripoase si acoperite de tr estii. imi spuneam ca daca lucrurile vor merge astfel cu toate apele pe care le aveam de trecut. de-a lungul districtului Merseburg. Si apoi daca as fi putut citi macar ! Vai ! am fost nevoit sa-mi intrerup deodata lectiile. Fireste ca daca ne-am fi aflat in mijlocul soselei. Or. capitala ducatului cu acelasi nume. Pe urma vom trece din nou prin Anhalt in timp ce vom porni spre Bern-sburg. ce ea ce ne-a bucurat mult fiindca. Pina la douasprezece am mers bine. la adapostul lizierii unei padurici de plopi. cit si pentru cai. adevarat s oi de barbari. in oraselul Zerbst. al Elbei. tocmai Elba ne bara drumul. mi-a fost explicat de domnul de Laurana y. pe la unu dupa-amiaza. Cu toate astea. Dar ce puteam sa facem. in ziua aceea. timpul desi era calduros. deoarece voiam sa a jungem inainte de ivirea noptii la Bernsburg. mai bine chiar decit am sperat. Am plecat din Zerbst la sase dimineata si am ajuns peste doua ore pe malul d rept. si cu degetul imi indica pozitia provinciilor. in virtejul acesta. Am ajuns in oraselul Acken pe care l-am strabatut fara sa ne oprim si am lua t-o spre Bernsburg Ma sileam sa merg cit mai bine. Cerul era acoperit aproape in intregime de nori. Porneau in galop ridicind in urma lor un nor urias de praf care s e inalta spre cer. A doua zi. care fuses e luat in armata impreuna cu toti tinerii de virta lui ! In sfirsit. confederatia germanica cu sutele ei de state pe care le-a i fi putut strabate repede. Pentru prima oara in viata mi-a fost dat sa vad cavalerii acestia austrieci. Caii nostrii ar fi putut foarte bine sa convin a acestor panduri si tot astfel trasura noastra ofiterilor lor. De acolo ne vo m inapoia pentru a treia oara in Saxa. Soselele acestea erau pe atunci niste fisii inguste care lasau mult de dorit mai ales in timpul ploilor. pe drumurile acestea primitive care nu aduce au de loc cu acelea de azi. Negresit ca nu la regiment am putut urma un curs de geografie. treb uia sa ne indreptam spre sud ca sa ajungem la oraselul Acken situat in teritoriu l Saxei azi districtul Magdeburg. nu vedeai decit mantalele lor rosii si ca ciulile lor negre. un fluviu mare si frumos. Am avut noroc ca ne aflam garati pe partea cealalta a drumului. domnul Jean. am minat repede caii. o etapa de vreo douasprezece leghe . Am mai gasit de minca-re. nu vom avea de ce sa ne plingem.

Nu le vedeam decit in treacat. precis la orele zece dimineata. parea ca suporta bine calatoria. Ziua aceasta de calatorie a fost intr-adevar obositoare. unde nu se aflau gazdu iti ofiteri austrieci. daca n-as fi avut un accident la o roata. N-o sa-mi pierd timpul sa descriu orasele. pe Gena. am plecat la opt dupa ce am avut citeva dificultati cu hangiul. hrana din belsug si un bun culcus pentru noapte. Fulgeriie ne orbeau iar tunetele ingrozeau caii. Daca etapa a fost lunga in ziua aceea. Te renul era deluros si caii tot urcind. neam oprit. accident care n-a putut fi repar at decit la Weissensee de catre un fierar nu tocmai de soi. castelul acesta. situat in virful unei coline se vede de la o m are departare. am semnalat domnului de Lauranay un punct des tul de ridicat. la orele unsprezece. Am petrecut o noapte buna. Apoi. am facut aproape . tirgurile si satele. Trebuie sa fie castelul din Bernsburg. la 19 august. treceam atunci prin tinutul care alcatuieste d istrictul Erfurth. cum ne-am fi stins in fundul trasurii ca sa facem loc doamnei Keller si fiului ei ! in sfirsit! Conform itinerariului nostru. Am prevazut in curind ca va trebui sa le dau un repaus de douazeci si patru de ore . trasura noastra s . proprietarul hotelului din Arterh. ingaduiau sa mergem repede. care cu toate ca nu se plangeau. a fost cu adevarat cel mai mare exploatator pe care l-am vazut vreodata. Am dat bice cailor si peste o jumatate de ora am strabatut orasul Bernsburg unde actele noastre au fost verificate. unul din cele trei districte ale provinciei. speram insa. cu conditia de a ga si un adapost bun. In timpul acestei zile vremea a fost cit se poate de rea. incepusera sa dea semne vadite de oboseala . De indata ce-am ajuns la Heldmungen. in directia vestului. parea u foarte obositi. totusi. Stiu bine ca nimic nu e mai adevarat ca vorba aceea. Cimp ul era scaldat de roua si cu toata briza care adia. caii jucau un r ol primordial. Drumurile destul de bune. A doua zi. De aceea am dat o ingrijire special a cailor. Fireste ca as fi mers si mai repede inca. A doua zi. In ziua de 18 august. am facut vreo opt leghe si am intr at in teritoriul Saxa Coburg. Si imi spuneam : Daca am fi calatorit cu totii. Sora mea Irma in schimb. spre seara am ajuns la Artern. Dumnezeule mare ! Voinic cum eram. dar brinza-i pe ba ni . pe care de altfel o parasisem fara nici o parere de rau. Furtuna a izbucnit cu putin timp dupa plecarea noastra.pe la orele zece seara. domnul de Lauranay nu se uita la bani in privint a asta si avea perfecta dreptate. dominat de o colina inalta pe care o dez-mierda o raza de soare in mij locul ploii si in sfir-sit Sangerhausen. Pe la trei am sosit la Limbach. la Hettstadt. In definitiv.at sa le facem loc si ne-ar fi calcat pur si simplu. frate. trasura noastra a strabatut un tinut bogat in mine. am ajuns pe la amiaza. De la cinci dimineata pina la noua seara. Nu pentru mine. imi raspunse el. vremea s-a mai linistit desi era toi a ploaie. era sa nu ni se intimple nimic sup arator si sa ne putem urma drumul in liniste. frate. calatoream ca niste oa meni expulzati dintr-o tara. deoarece nu calatoream de placere. Pe la orele patru dupa-amiaza. Am trebuit sa tre cem riul Wipper. E drept ca aceasta co nstituia o mare cheltuiala dar. Intr-adevar. Eram gazduiti intr-un hotel destul de confortabil. caldura era coplesitoare. situat pe riul Schmuke. cincisprezece leghe si abia un singur popas. intr-o calatorie ca a noastra. Ceea ce ne preocupa in aceste localitati. ci. apoi dupa ce am trecut de Mansfeld. ca inainte de a face acest popas sa ajungem la Gotha. ceea ce ne-a facut multa placere si am plecat a doua zi. caruia la regiment i-am fi spus Vipera. udati de ploaia torentiala care cadea fara contenire. care domina cimpia la vre-o leghe.Saxa. dupa ce am trecut riul Saale. unde trebuia sa ne odihnim. foarte obositi. ci pentru domnul si domnisoara de Lauranay. In sfirsit. am dus-o destul de bine de patru zile de cind am parasit Be'lz ingen. in schimb eram sustinuti de speranta de a ajunge spre seara la Gotha. in sfirsit. nu departe de o exploat are de mine de arama. am ajuns la Alstleben. puteam sa indur multe..

ca ne-a facilitat calatoria. Irma ! Dar tu unde te duci ? Nicaieri. e o mare satisfa ctie pe care o ai atunci. regimentul Roya l-Picardie sa nu intre in lupta decit in ultimele zile ale lunii august. Prin urmare. Nu s-au dat inca jos. daca am fi mers tot asa. trebuia sa ne resemnam. Am gasit usor patru camere bune si un grajd pent ru cai la hotelul La Armata Prusaca".. M-am intors la unsprezece. Domnul de Lauranay voise ca sa mincam in odaia lui. A doua zi pe la opt dimineata. Trebuia sa multumim mai intii lui Dumnezeu si pe urma Majestatii sale Freder ic Wilhelm. unde ma astepta sora mea. asa cum glasuia ordinul. Goarnele sunau neincetat. Exista hoteluri. Din fericire din cele douazeci d e zile de calatorie care ne-au fost harazite. mi se stringea inima. intr-adevar. Kalkreuth nu ne-ar fi dat niciodata pasapoarte si n-am fi putut ajunge astfel la granita. draga. Daca ai vrea sa ma insotesti ?. Pina atunci am sa mai hoinaresc pe strazi. am intrebat-o. Nu prea am vazut lucru mare.. Era dureros sa te gindesti ca pamintul patriei va fi poate cotropit de acesti strai ni ! Citi camarazi nu vor muri oare in vreme ce vor apara pamintul Frantei ? Da... bune la Gotha. sau cel putin pu tuse sa urmeze regimentul lui ? Cum calatorise oare femeia aceasta curajoasa ? C e ar putea face dinsa in cazul ca s-ar fi intimplat vreo nenorocire ? Vai ! era un lucru ingrozitor sa te gindesti ca domnul Jean.atunci cind i-am ales. Domnul de Lauranay era inca in odaia lui cu domnisoara Martha. fi voit sa executam primul nostru plan si anume sa plecam inainte de incorporarea domnului Jean. trebuia sa ajungem la granita franceza la termenul fixat. asa ca era bine sa-i evitam . fiindca sergentul major D elpierre nu voia sa fie o curca plouata sau un sedentar ! Dar sa revin la orasul Gotha. in schimb am vazut trup e de toate armele si convoiuri cite poftiti. Hotarit insa. pronuntind expulzarea noastra ne-a procurat si mijloacele de a o pune in aplicare. Citeva formalitati la po rtile orasului. Nu doream decit un singur lucru si anume ca. de autoritatile germane... soldat prusac. Domnule de Lauranay si domnisoara Martha ?. trecusera de abia patru si am facut aproape un sfert din parcurs. Cu toata parerea de rau pe care mi-o produc ea intirzierea aceasta. asa ca nu trebuia sa ne bucuram prea devreme . Biata fata era prea indurerata ca sa simta nevoia de a se plimba in oras. Prea bine. Nu mai incape indoiala ca dac a n-am fi avut actele in regula am fi fost arestati. citiva ofiteri germani veneau regulat sa ia masa in restaurantul hotelului La Armata prusaca . trebuia sa fiu la postul meu ca sa pot lupta cu ei. imi raspunse Irma si trebuie sa-i lasam pina la ora prinzu lui. ne-au pricinuit o mica intirziere. Agentii civili si militari se intreceau care mai de care cu severitatea. ale caror clopotnite se profilau in zare. Cu placere.. Am strabatut citeva cartiere si am vazut difer ite biserici frumoase. m-am coborit in vorbitorul hotelului. Si iata ca m-am dus in oras. Dupa masa insa am sa ies putin in oras ca sa fac diferite cum paraturi. Dar unde era dinsul ? Doamna Keller putuse da de el.. asa ca aveam impresia ca ma aflam intr-o cazarma. La gindul ca toti soldatii acestia vor porni impotriva Frantei. dupa ce am avut grija sa vizez pasapoartele. pe care ar fi fost fericit sa aiba dreptul s-o apere si pentru care si-ar fi varsat bucuros singele ! Nu mai incape indoiala ca masa a fost trista.ste un vechi proverb. Era un adevarat noroc ca guvernul prusac. s-ar fi luptat impotriva unei tari pe care o iubea. dup a cum glasuie. am avut mina fericita.-a oprit la portile orasului Gotha. ca sa p ot lua si eu parte. cind ai nimerit un lucru bun ! Am spus ca am sosit de-abia la unsprezece la Gotha. Am conchis de aici ca daca am. Am planuit sa poposim aci douazeci si patru de ore. Ce sa va spun de Gotha. Natalis. Hotarit. Bietii nostri cai aveau tot dreptul la o odihna de o noapte si o zi. Se vede ca . Si era si firesc ! De altfel ce ar fi vazut ? Numai lucruri care -i-ar fi amintit situatia domn ului Jean. e rau prea multi soldati pe strazile ora" sului. Cu toate astea graba strica treaba.

... ca sa ajungem in fata autoritatilor germane. daca s-ar fi aflat legaturile care ne un eau de familia Keller !. In sfirsit am ajuns in odaia noastra.. Bietul Jean !. Era scris cu litere mari n egre.. Amindoi stateam acum in odaia Irmei.. ceea ce trebuia sa se intimple mai curind sau mai t irziu. XV Cum ne-am inapoiat.. Deoarece Ir ma vorbea bine hruba germana. ce este cu afisul acesta. Doarece as fi voit mult sa aflu ceea ce se petrecea in Franta.. Parca-1 vad si azi. dar ce mai palavragiu !. A facut ceea ce asi fi facut si eu in locul lui ! Pro babil ca domnul Jean a fost maltratat. ingina sora mea. De ac eea am fost foarte rezervat si nu i-am spus mai nimic. Am vazut ca omul acesta voia sa ma faca sa vorbesc mai mult decit trebuia . Am mai vazut de asemenea o sumedenie de afise lipite pe zidurile caselor. ceea c e facea ca sa nu fim bine primiti. Ma joritatea nu anuntau decat miscari de trupe sau rechizitii pentru armata. decit sa traim intr-o ignoranta desavirsita. Eu si sora mea voiam mai in tii sa luam o hotarire inainte de a revedea pe domnul si pe do mnisoara de Lauranay. astfel ca sa ne intelegem in privinta atitudinei noastre. La orele trei am iesit impreuna cu sora mea. se simtea in largul ei pretutindeni atit pe strazi cit si in pravalii. Dupa-masa. Irma. ceea ce am putut afla nu era defel placut pentru noi francezii.. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera cu sora mea la hotel.... prvindu-ne foarte indurerati. ceea ce ne -am vorbit. condamnat la moarte pentru ca a lovit un ofiter din regimentul Leib. cu hirtia-i galbena lipit pe zidul pravaliei unui c izmar. arestati poate.. Intr-adevar. in vreme ce-o podidira lacrim ile.. O ! ce strigat a mai scos ea ! Din fericire ca eram singuri si ca nu ne-a au zit nimeni. Atit ne mai trebuia.] ca nu ne-am vorb it de loc ? S-ar fi putut observa tulburarea noastra si atunci cine stie ce s-ar fi intimplat. a calatoriei noastre si a unor lucruri care nu-1 priveau... Domnul Jean l-o fi batut. iata lucruri pe care nu mi le mai aminti ! Poivte. Ia vezi. La urma urmei. . Ce a facut! exclama in sfirsit sora mea. pentru cumparaturi. Ce a facut ? i-am raspuns. Irma. Nenorocitul !. Sl cu toate ca nu era de loc prudent. Cu toate astea se cunostea imediat ca eram francezi. fie chiar rele. Aveam de-a face cu un palavragiu.. i n vreme ce regimentul se afla in mars spre Magdeburg. in vreme ce m-am dus sa vad daca nu lipsea nimic cailor. Nu-ti face inima rea ! . Sora mea se apropie de pravalia cizmarului si incepu sa citeasca.. la hotelul La Armata Prusaca".. Da si eu asi fi procedat la fel. Iata ce cuprindea afisul : 1000 fiorini recompesa aceluia care va preda_pe soldatul Jean Keller din Belzin gen. Bietul Jean !. in ras timpul acesta. Vino-ti in fire. Hotelierul m-a insotit la grajd. Nenorocitul !.. eu si sora mea. sora mea se oprea din cind in cind in dreptul lor spre a citi pri mele rinduri. nu sovaiam sa ne apropiem de grupurile in care s e vorbea cu o oarecare insufletire.. am sfatuit-o pe Irma sa traga cu urechea la tot ce se vorbea pe strazi si in pravalii. am facut o sumedenie de cumpara! uri incit am cutreiera t aproape in intregime orasul. Am fi fost interogati. Intre trei si cinci. injurat de ticalosul acesta de Frantz . Ceea ce se vede acolo nu sint cifre ?. Unul din aceste afise mi-a atras deodata atentia. era insa mai bine sa aflam vesti. fara sa i ndraznim sa ne spunem o vorba. in privinta domnului de Lauranay. fara sa intilnim pe nimeni.....

biata fata n-ar mai trai. cel .. E greu.. Voiam sa plecam la cinci dimineata.. de vreme ce a-fisele fagaduiau o recom pensa de o mie de fiorini oricui va reusi sa-1 predea autoritatilor germane. Si apoi chiar daca ar fi prins. i-am raspuns. Nu. Irma. O ! suma asta nu e inca in buzunarul nimanui. Daca te-ar auzi cineva ? Stii doamna Keller este o femeie energica. repeta sora mea. este prea putin probabil ca domnul si domnisoara de Lauranay sa iasa seara in oras de vreme ce n-au iesit peste zi. Ce are de-aface. Natalis ! Natalis. Da ! Ce se facuse doamna Keller ?. Vai Doamne i Dumnezeule ! Cite dureri ii mai harazeste ! Irma. La ce ne-ar folosi daca i-am impartasi-o. i-am raspuns. Traieste s i nu e omul care sa se lase prins asa cu una cu doua. Haide... te rog. in timpul careia am vorbit verzi si uscate pentru ca sa nu se observe figura trista a Irmei. insotea ea oare pe domnul Jean in fuga lui ? Sarmana femeie !... ca a fugit.. De vreme ce s-a dus la Ma gdeburg. E mai bine asa. intreba sora mea. La cinci dimineata eram in picioare. trebuie sa ne impacam cu situatia noastra si deoca mdata. Ar refuza chiar sa ne mai urmeze.. lucrul e totusi firesc fiindca de felul meu nu ma las niciodata prada deznadejdii. i-am raspuns.. simt ca ai dreptate !. Natalis ! Trebuie sa pastram insa taina aceasta si fata de domn ul de Lauranay ? Fireste. cu toate ca sora mea era foarte ingrijorata. tatal si fiul ! Si recompensa de o mie de fiorini care se fagaduieste aceluia care il va preda.. Fireste ca partea cea mai grea pent ru domnul Jean. Irma.. Am trezit pe oameni sa nu poata banui n imic.. linisteste-te. poate scapa.. Totul nu este pierdut. Prevazusem aceasta si imi parea bine.. si se vede ca nu era usor de pus mina pe el. Da.. dupa ce 1-a lovit pe Frantz.. nu se poate sa nu fi aflat ca fiul ei a fost condamnat la moarte... in curind am fi arestati. Calatoria va mai dura inca mult.. ca domnul Jean este condamnat la moarte. Nu. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera in odaia lor. si domnisoara Martha are nevoie de curaj.. izbutise. Natalis. de vreme ce a fugit. eram convins de cele ce spuneam..Condamnat la moarte !.. Nu avem deci de ce sa ne temem. nimeni nu va pune vreodata mina pe ca ! Si cum va putea sa scape... atita tim p cit n-a fost prins inca. Acum a scapat de urmaritorii lui si ori un de ar fi te rog sa crezi c-o duce mai bine decit in regimentul ticalosilor de Gr awert. si probabil ca. ai dreptate. bietul Jean ! Fapta lui este cunoscuta in toale satele si orasele Germaniei ! Exista doar atitia ticalosi care nu asteapta altceva dec it sa-1 denunte ! Cei mai buni n-ar voi sa-1 gazduiasca macar pentru o ora ! Nu-ti face inima rea. Ei bine. numai in scopul de a linisti p e Irma. nu voiam sa-mi pierd speranta.. m-a m dus din nou in odaia lor si i-am indemnat sa se culce devreme. Dar timpul nostru este masu rat. domnul Jean.. draga mea ! i-am raspuns. . Da. Irma.. ca s-a fixat premiu pentru capul lui. Sarmana mama !. a fost fuga. Natalis si citeste afisul ? Irma. Da... Dar doamna Keller ? zise ea. o sa tin inchisa inlauntrul meu toata suferinta mea adin-ca. Poate ca domnul Jean e cu dinsa. A ! daca ne-ar fi cu pu tinta sa regasim pe doamna Keller si pe domnul Jean. marturisesc. Dupa masa de seara.. Si acum draga mea. dar ce sa-i faci. fa in asa fel. seara e cam greu sa poti citi un afis. Putuse sa ajunga la Magdeburg ? Stia ea ce se petrecuse cu fiul ei ?. Daca vorbeam astfel. Irma. In afara de asta.. n-o faceam. Dar Marina ?. Vorbind u-i am risca s-o facem sa-si piarda curajul. a putut foarte bine sa fuga si sa se afle acum intr-un adapost sigur. f a-ti curaj si procedeaza astfel ca sa nu se stie nimic. incit domnisoara Martha sa nu observe ca ai plins ! Dar daca iese in oras. si nu vad intrucit arestarea noastra i-ar folosi domnului Jean. De altfel.. Dupa o vizita la grajd. deoarece trebuia sa facem un drum daca nu foarte lung. Daca ar afla ce s-a petrecut.. Daca vorbeam asa linistit. Parerea mea e sa nit-i spunem nimic..

Am trezit pe toti si ne-am dus sa inham am caii la trasura.. domnul de Lauranay strabatuse in atatea rinduri Turingia inci t se orienta fara prea multa bataie de cap: Partea cea mai grea era sa te orient ezi in mijlocul padurilor. in definitiv trasura prezenta acelas confort pe care il avea o camera de ho tel in tinuturile acestea.. n-am facut nici cinci leghe. Trasura noastra s-a oprit pe la ora opt seara. asa ca nu ma ingrozea perspectiva unei nopti albe sub Cerul liber. in cimpiile din America unde iarna este nespus de aspra. imi lipsea acum. ma coboram de pe capra ca sa min caii de capastru. Linistea noastra n-a fost tulburata o cl ipa. Ne-am culcat.caci drumul facea atitea inconjururi. De altfel. trebuia sa facem popasuri dese ca sa lasam caii sa rasufle. incit pareau adevarate pot eci. am primit si dupa ce m-am infasurat bine in paltonul meu. Am deshamat caii. nepoata lui si sora mea se dadeau jos din trasu ra si o luau pe jos. p e domnisoara Martha si pe sora mea sa se duca in trasura unde cel putin aveau un adapost. mie de ori mai bine sa ne bizuim pe noi insine. Dealtf el. Imi parea bine ca nu spusesem nimic domnului de Lauranay despre domnul Jcan caci. era de o.. Nu. pe care trasura noastra de-abia daca avea loc. Toate intamplarile zilei mi s-au perindat prin minte. La sase jumatate eram cu totii in picioare. deoarece so seaua pe care mergea trasura noastra. nici macar o coliba de padura ri. incit uneori aveam impresia ca ne intoarcem de unde am venit. era brazdata de ambele parti de prapastii adinei. In ziua asta de 21 august. intruc it intentionam sa veghez noaptea asupra lor. Nu ca muntii ar fi fost grozav de inalti. de-a lungul unui tinut muntos. o ricine isi poate inchipui ceea ce ar fi indurat domnisoara Martha si tot astfel si bunicul. au facut ci nci leghe fara sa facem vreun popas. propunindu-mi sa vegheze in locul meu. Prin locurile acestea. totul a mers de minune.. Jean Ke ller era urmarit. Bine invelit. Aproape ca nici nu exista sosea pe v remea aceea. Am trecut prin situatii mult m ai grele.. La sase ne-am suit in trasura si am pornit. Tcmindu-ma sa nu-1 supar daca l-as refuza din nou. Pe cind se lumina de ziua. ci numai niste defileuri strimte de-a lungul unor paduri de brazi s au de stejari. Unecri drumurile erau atit de inguste. in ce ma priveste am dormit prost. Trebuia sa dormim in trasura.. increderea pc care am simtit-o cind a fost vorba sa r idic moralul surorii mele. Din cind in cind. Ori de cite ori drumul era pr ea anevoios.. fara sa se plinga. Am sfatuit pe domnul de Lauranay. Poate ca ne-ar fi fost necesara o calauza ? Dar n-aveam in cine sa ne incred em ! in imprejurarea de fata ar fi fost mai mult decit o imprudenta... Fiindca iarba crestea din belsug la poalele muntilor i-am lasat sa pasca in voie. Ardeam de nerabdare sa parasesc orasul acesta. pe la orele patru domnul de Lauranay parasi trasu ra. In sfirsit. . Veghiile astea nu sint bune pentru un om de virsta lui. Mergeau cu totii. la liziera unei paduri de fag i ce acoperea lantul muntilor Thuerienger Walks. Ar fi fost o imprudenta sa inai ntam mai departe. in linie dreapta bin einteles. caii fiind odihniti. totusi drumul era anevoios in special pentru cai. puteai dormi comod de n-ar fi fost grij a care fra-minta pe toti in privinta celor dragi care erau departe. nu eram de compatimit. deoarece incepuse sa cada o ploaie subtire si rece. De altminteri.putin foarte obositor. dupa care am ajuns in regiunea muntoasa a T uringiei. Aici drumul se ingreuna si trebuia sa mergem incet. sau sub primii copaci ai padurii. plini de curaj. Reuseai totusi calau-zindu-te dupa soare. Lucrurile mergeau prost. astfel ca sa ma pot odihni si eu o or a doua. ei. Domnul de Lauranay se oferi sa vegheze cu mine noaptea. daca sora mea in ciuda rationamentelor mele s-a lasat prada deznadejdii. Oare nu esti vesnic demoralizat cind nu poti dormi ? La cinci dimineata eram in picioare. am tras un pui de somn strasnic. domnul de Lauranay. Am refuzat. nu se afla nici un han. eu ce treaba aveam ? infasurat in paltonul meu. in fundul carora serpuiau citeva piriiase. Am cinat cu proviziile pe care le-am luat cu noi. bunaoara ca Pirineii sau Alpii. fiindca soa rele este o calauza sigura si apoi nu e de origine germana.

pe care n-o mai puteam intrebuinta chiar daca alti cai ar fi inlocuit pe aceia pe care i-am pierdut. la 23 august. Ce n-ai face oare pentru niste oameni care iti spun cuvinte care iti merg drept la inima ! Da. deoarece din pricin a urcusurilor trebuia la tot pasul sa ne dam jos din trasura. in zori in vreme ce sluga. trasura ar fi cazut imediat in prapastiile care brazdau soseaua Deodata se rupse friria.Caii se speriara si am simtit ca nu mai eram stapin pe ei. am trebuit sa pornim inainte. M-am dus sa examinez trasura ale carei roti din f ata erau sfarimate. Fii prudent.. ghemuita in fundul trasurii.. dar un vizitiu indeminatic in orice caz ! Hai sa spun postas daca vrei cu orice chip sa-mi menajezi amorul propriu. i n departare se auzea tunetul si furtuna se apropia din ce in ce. Fireste ca n-ar fi trebuit s a mergem prea repede din pricina accidentelor ce s-ar fi putut produce la cobori s... Di n fericire nu s-a intim-plat nici un accident dc persoane. izbind un plop care se afla la dreapta no astra. raspunse domnisoara Martha intinzindu-i mana. Oare ru sint vizitiu. nu prea parea speriata. Asta ar mai treb ui. si daca va trebui sa-mi dau viata. In definitiv merge am mai mult pe jos. arborele cazuse in directia padurii. i se spune Gebauer. ca un f ulger urias infiisura caii si trasura. In intregime cu nori desi si grei. si inca ce! mai devotat pe care ni 1-a dat Dumnezeu ca sa ne duca in Franta. lipsiti de mijloacele de locomotie . Da. N-avea nici o grija. In prezent nu ne mai ramasese decit sa ne co borim spre vest. cateva fulgere despicara aerul. Din fericire. Pe la douasprezece ani ajuns in punctul cel mai inalt al muntelui caruia. Natalis.. si pe drept. cob orira in galop panta.. i-am raspuns pe un ton voios. O catastrofa inevitabila ne amen inta. de o furtuna. Daca bietele animale zapacite ar fi deviat putin din drum. neputinta. Amen ! cum zice preotul din satul meu. trebuia. O ! sluga ! exclama domnisoara Martha.. Oricite obstacole s-ar fi prezentat in ziua acea sta de 21 august.Trebuie sa fii obosit. In schimb daca nu plouase inca. Eram orbiti acum de fulgere.. iar tunetele ne asurzeau pur si simplu. ceea ce nu inseamna insa ca nu sint servitorul d-voastra. Domnisoara Martha. O ! nu. Cu toate sfortarile pe care le-am facut. iar caii se avintasera in prapastie.. dupa ce am parasit tr asura. Trasura. O ! cit esti de buna domnisoara. domnule de Launaray. sa fac in asa fel incit sa strabatem Turingia inainte de ivirea noptii. Nu se poate. domnule de Lauranay.. spre norocul nostru fusese oprita in loc de trunchiul copacului. Haturile si oistea s-au rupt.. am putea ajunge cu bine la grani ta si tot astfel doamna Keller si fiul ei. Ma temeam. N-ar fi mai bine sa facem un popas ? ma intreba domnul de Lauranay. n-am patit nimic. Intr-adevar.. Trasura se izbise de trunchiul unui copac. ca stapinul sa veghieze pina. vizitiu. cerul era acoperii. Sora mea inchidea ochii si statea nemiscata. Desi fusesem trintit de pe capra. De aci incolo drumul era in papta. domnisoara. Am facut un pachet cu proviziile si efectivele noastre pe care le purtam acu . Ce situatie trista ! Ce sa ne facem acum. Pe panta asta e cu. Vremea era tot a ploaie. C aii mai liberi porneau acum cu mai multa furie.. adincita in ginduri. Cit despre mine. Nici n-am terminat bine vorba. raspunse domnul de Lavranay zimbind si noaptea viitoare o sa-mi dea voie. am dormit foarte bine in vreme ce bunicul d-tale veghea ! Natalis cam exagereaza. i-am raspuns si m-as opri cu conditia insa sa gasim un loc prielnic pentr u ca sa putem sta peste noapte. domnule Natalis ? ma intreba domnisoara Martha. pe la orele sase dupa-amiaza. Ba da. da ca nu ma insel. in mijlocul acestui tinut pustiu ? Ce noapte grozava am petrecut ! A doua zi. La sapte am pornit din nou. sluga. daca ocazia se va ivi sa ma devotez din nou pentru ei.. Nu esti prietenul nostru. Primele ore ale calatoriei s-au efectuat destul de greu. Deodata se produse o ciocnire.

eu in frunte si in urma me a Irma.. Cum se va sfi rsi calatoria noastra ? Vom avea oare timpul sa parasim Germania. domnisoara. Ma simteam foarte stinjenit. era un adapost pretios pentru noi. Pina la granita mai aveam inca de umblat. dar cu intentia de a nu-mi tine fagaduial a. imi raspunse ea. iata metoda soldatului in campanie. asemenea unei santinele. fiindca n-o sa ramin in urma. masa de seara. se vedea cit colo. Domnul de Lauranay fusese foarte afectat de accidentul intimplat. in directia oraselului Fulga. intii hrana si apoi odihna. Citeva picaturi din apa aceasta amestecata cu rachiu. Ori ci ne isi poate inchipui ca a sta de veghe nu e un lucru nou pentru un soldat. Cu t oate ca nu erau intinse ca in palma. acum cind eram nevoiti sa mergem pe jos ? in prezent insa principalul lucru era adapostul. la termenul fi xat. Rau faci. Daca am spus ca ma voi culca. constituia insa un adapost. In apropierea colibei. Nu cred ca am facut mai mult de trei le ghe in ziua aceea. Irma de asemenea nu se atinse de cina asta modesta. Va puteti inchipui bu curia. Odata instalati in coliba. fiindca paza buna trece primejdia rea. ca si cum m-asi fi pregatit pentru o munca fo arte grea a doua zi. desi imi simteam pleoapele gr . Apoi cite trei se dusera in coliba unde se culcara si adormira in curind. Jos se vedeau cimpiile Saxei. Trebuie sa prindem puteri. Miine dimineata. lata-ma deci plimbindu-ma de colo pina colo. mai ales d in pricina nepoatei lui. de-alungul teritoriilor Rin ului de Sus.m pe umar cu ajutorul unui bat si am pornit cu totii. se innora deodata.. am zarit un fel de coliba ca re se afla in mijlocul padurii. Prin imprejurimi nu se afla nici o coliba. Rau faceti ca nu mincati. care parea ca nu mai fusese locuita de mult. cind deodata. trei picaturi. se afla un piriu cu apa limpede. voi incerca sa-maninc ceva. Coliba aceasta nu avea nici usi nici ferestre. la poalele muntilor Turingiei. trebuia sa gasim insa un adapost pentru noapte. soarele care apunea. Domnul si domnisoara de Lauranay. era de-ajuns sa faca o bautura racoritoare. Domnisoara Martha consimti sa bea doua. care fusese pina acum senin. domnisoara Martha si bunicul ei. Pe urma vom vedea ce e de facut. le repetam intr-una. domnisoara Martha. mi-ar fi cu n eputinta. o imitara. Toata staruinta mea a fost in zadar desi mincam de zor ca sa slujesc de exem plu. Luas em doua pistoale cu mine. Cerul. Probabil ca intr-insa se refugiau din cind i n cind. n-o sa te fac de ris miine in timpul drumului. Eram hotarit sa prind puteri. totusi oricit de putin confor tabila era. asa ca e necesar sa ma ninci. Inainte de toate. De aceea hotarisem sa ma impotrivesc somnului. i-am raspuns. inainte de plecare. am pregatit impreuna cu sora mea. cimpiile acestea pareau oarecum roditoare. vom avea pe urma tot timpul sa discutam in vederea masurilor ce trebuiau luate. ca erau mai usoare de st rabatut decit drumul pe care l-am facut din Gotha pina aici. Cind ne-am oprit spre seara. In interiorul colibei. o ca domnul de Lauranay ar fi voit sa vegheze c u mine si nu trebuia sa-i impun acest surplus de oboseala. pamintul era acoperit cu un strat de iarba. Domnul de Lauranay si sor a mea. lumina cimp iile care se intind spre vest. ceea ce le-a prins bine. daca nu giiseam o tra sura si niste cai de vinzare. Sub razele soarelui care apunea. dragul meu Natalis. Nu s tiam ce sa fac. XVI Situatia era grava si trebuia sa se mai agraveze inca. Am fagaduit ca ma voi culca si cu. luind-o spre dreapta. foarte obositi de drum de-abia daca mincasera. mea gasind coliba aceasta care in lipsa trasurii. Chiar daca as vrea sa maninc. Fii pe pace. pastorii care isi duceau turmele la pasunat in muntii Turingiei.

nu-mi venea sa cred asa ceva. Hotarit sa infrunt cu orice pret somnul. Imi parea rau ca firea era atit de linistita in timpul acestei nopti si intunericul atit de nepatruns. Uneori crezi ca nu dormi si totusi dormi . Ba. o sumedenie de dificultati : Jean Keller al carui cap fusese pus la pret. fugi nd de teama condamnarii lui. daca un foc s-ar fi aprins undeva in padure. Ma ui tam pe cer doar doar oi vedea vreun punct luminos. Cit putea sa fie ceasul ? Trecuse oare d e miezul noptii ? Probabil. O banda de hoti putea sa ne atace si atunci cum sa ne impotriv im ? Trecuse un sfert de ora. Deoarece credeam ca e o vulpe sau un lup. Mi s-a parut ca am auzit o det unatura. fiindca aveam niste ochi buni care scrutau intunericul. care se la sa prada obiceiurilor lui. Totusi. Ma gindeam la tot ce se petrec use la Belzingen de cind am sosit acolo.. Nici o stea nu se vedea pe bolta cereasca. Pe urma. du pa scinteia pe care a produs-o arma. Acolo ne-ar fi cu puti nta sa inlocuim trasura. nevoind sa adorm. Nici un suflu nu tulbura firea . indraz net si hotarit. aminarea casatoriei in clipa cind trebu ia sa se savirseasca. l-as fi zarit imediat d e la o leghe departare. am inceput din nou sa ma plimb in l ung si in lat. Mi-am adus atunci aminte ca. Pe cind ma gindeam astfel. am auzit o a doua detunatura. am socotit distanta la vreo jumatate de leg he. Oricine isi poate inchipui ca cel care flu-era astfel. Si. expulzarea noastra din Germania. Si-mi trebuia o sfort are constanta a vointei ca sa nu cedez oboselii. Nu mai incapea indoiala ca er a un foc de arma. o realitate nu este decit impresia fugara a unui vis. domnul de Lauranay. dupa ce a consultat harta. In rastimpul acesta. in tot cazul. Si pe cind fluieram astfel. Nu. am inceput sa ma linistesc si m-am intrebat chiar daca n-a fost jocu l unei iluzii a auzului sau a ochiului. chiar mi s-a parut ca am vazut o flacara spintecind intune ricul. esuarea duelului cu locotenentul von Grawert. situat in districtul Cassel. cacj noaptea e scurta in epoca aceea a anului. Era pos ibil insa ca focul acesta de arma sa fi fost al unui vinator. Nemaiau zind nimic.ele. Am i naintat chiar vreo suta de pasi in padure. am scos pistolul de la briu gata sa trag. Mam sculat atunci. Ceea ce iei drept. In situatia in care ne aflam. Uneori cind eram prea obosit. mi-a spus ca primul oras principal prin care vom trece era Tann . incorporarea domnului Jean. ca sa ajungem la Tann mai aveam de facut vreo douasprezece leghe.. N-am voit sa trezesc pe domnul de Lauranay.. Am ramas in picioare. In curind mi s-a parut ca aud un fisiit usor. daca fusese descoperit. veneam sa ma mai intind putin in coliba. nemiscat. . de vreme ce se auzea un zgomot. Se vede deci ca ma inselasem si ca era mai devreme decit imi inchi puiam. Era oare un foc de arma ? Aproape imediat. cu privirea tintita in directia aceasta. in mijlocul unui tinut aproape pustiu. am tresarit de-o-data. Dar nimic nu semnala inca ivi rea zorilor. domnul Jean nu era omul care sa se lase prins asa.. Cu toate astea trebuie sa marturisesc ca linistea nu era insa atit de desavi rsita. M-am sculat numaidecit si am tras cu urechea. afara era o liniste desavirsita ca atunci c ind vremea e a ploaie. cu una cu dou a. daca fusese denuntat de niste ticalosi care voi au sa ia prima de o mie de florini ?. Noaptea era foarte intunecoasa. ne pute am teme de orice. orele treceau. In vreme ce ma gindeam la toate astea. intrezaream. fluie-rind fara sa-mi dau seama. nu era altul decit sergentul major Natalis Delpierre. semnalele regimentului meu. cu u rechia atintita la cele mai mici zgomote. nestiind unde sa-1 gas easca !. simteam ca mi se inchid pleoapele. in provincia Hesse-Nassau. Totusi. in viitor . ma gindeam la trecut. Ne trebuia un mijloc de locomotie cu care sa putem ajun ge in Franta. Luna disparuse si ea printre nori.. doamna Keller care il cauta. in timpul zilei.. un fel de suierat continuu care reproduce a semnalele regimentului Royal-Picardie.

zise domnul Jean. m-am imbracat taraneste.. Domnisoara de Lauranay se arunca in bra tele doamnei Keller.. decit acolo. Jean. Deoarece nu trebuia sa savirsim vreo imprudenta: Sa mergem in coliba... Nu stiam.. Jean. deocamdata sa intram in coliba. Si iata ce ne-a povestit domnul Jean. .. Da.. relua domnul Jean.. imi raspunse el. cel putin auz eam totul... Martha !. Eram pierdut daca nu reuseam sa fug. m-a lovit cu cravasa.. sa traiesc ca sa va revad pe toti. si d-ta domnule de Lauranay ?. ne aflam cu totii intr-insa. la toti prietenii mei. i n compania locotenentului Frantz... Martha si sora mea aflara ceea ce se petrecuse inainte de plecarea noastra din Belzingen : provocarea insultatoare a locotenent ului... Eu si mama... domnisoara Martha si sora mea s e trezira imediat si iesira din coliba. nici pe doamna Keller care venea si ea dupa noi . n u putusera ghici pe domnul Jean. A ! omul acesta ca re te-a insultat Martha. Domnul Jean se repezi la ei. Peste o clipa.. In clipa aceea.. Eu stateam in fata usii si cu toate ca eram atent la convorbire supra vegheam in acelasi timp soseaua. Peste citeva clipe am lepadat uniforma.. Da.. si-am plecat din Magdeburg. intreba doamna Keller... refuzul de a se bate dupa incorporarea. in omul care venea cu mine din padure. cum nu se trateaza un ciine !. intr-o seara. M-am repezit la el si l-am lovit la rindul meu. locotenentul Frantz. Am indurat totul gindindu-ma la tine. sub ordinele colonelului von Grawert. domnisoara Mar tha il recunoscuse si il imbratisa. Povestirea aceasta.. eu si sora mea stim totul... Stii. domnul Jean isi intrerupse povestirea.. Natalis.. eram sa fiu sub ordinele acestui ofiter ! Se putea razbuna in voie... in loc sa ma vada in fata lui cu o spada in mina. bietul meu Jean !. ingina mereu domnisoara Martha. intrerupindu-se din cind in cind spre a asculta afara. Si tu Martha. intilnirea fixata. i-am zis... Capul meu era pus la pret ! Se acorda un premiu de o mie de florini aceluia care va pune mina pe mine. Daca nu ne vedeam. Draga Martha. insa.. in sfirsit regimentul a plecat la Ma gdeburg.. mi s-a parut ca vad o umbra care se repede spre mine.. Dar voiam sa traiesc Martha. trebuia sa se intimple.. ingina ea. zise el. Vai ! cit am suferit !... unde mama a putut sa-1 ajunga. acum cinc i zile. dupa ce m-a injurat. Am tras la intimplare. Dar tot acolo. la mama.. in fraze scurte s i intretaiate. pedepsit pe nedrept si tratat in sfirsit de nemernicul acesta de Frantz. Din fericire am putu t gasi hanul in care locuia mama. am vazut un om in fata mea.. Acolo...... inainte de a fi rostit vreo vorba. sarmanul meu Jean... l-as fi ucis fara nici o remuscare.De-o data. Cum s a scap ?. Cred ca aveam dreptul sa ma revolt !. ne-a fost istorisita de domnul Keller. Da.. A doua zi am aflat imediat ca eram condamnat la moarte de consiliul de razboi.. M-a m abtinut insa. Veti afla imediat... ca si cum dinsul de-abia ar mai fi putut rasufla. Dar de ce ? intreba domnisoara Martha. domnul de Lauranay. pe cind ma aflam singur cu el pe o strada. in coliba asta. Dar o data cu detunatura armei. domnului Jean K eller in regimentul colonelului von Grawert.L-am recunoscut numaidecit : era Jean Keller XVII La zgomotul detunaturii... Martha.. timp de o luna am fo st supus la cele mai grele corvezi am fost umilit. E in joc persoana d-tale. ingina domnisoara de Lauranay. in sfirsit... Jean.. Cum!. Si atunci in citeva cuvinte... si e mai bine ca sint ascuns aici. Regimentul a fost trimis la Borna relua Jean Keller.

Nu se auzea nici un zgomot suspect din directia padurii. raspunse domnul Jean. Pe urma. Ce-are de-a face. Da. dragul meu Natalis. Umblam mai ales noaptea. Da. de vreme ce mama cunostea itinerariul pe care vi 1-a impus poli tia.... Iata asadar hotarirea pe care am luat-o. Mi-am lipit ureche a de pamant. Un glonte mi-a trecut prin palarie. Da. Am umbat cu mama toata noaptea.. domnule Jean. Fireste ca trebuie sa ne aparam cu indirjire impotriva acestor ticalosi. nu trebuie sa mai raminem in coliba asta.... domnule Jean. Ieri seara. Va sa zica cele doua impuscaturi pe care le-am auzit.. Sint gata ! zise domnisoara de Lauranay. au fost trase de ei ? am i ntrebat pe domnul Jean. Trebuie sa va procurati cu orice pret mijloace de transport. Natalis ci t e de greu drumul acesta. Sa va ascundeti. culmea ironiei.. tot ceea ce s-a petrecut de la pl ecarea noastra din Bel-zingen si cit de prielnica ne-a fost calatoria pina la ac cidentul de la Gebauer.. Fara indoiala ca stiau ca. intrerupse sora mea. Soseaua era linistita si pustie. cit eram de ingrijorati.. fiindca in primul rind trebuia sa luam toate masurile dictate de imprejurari. braconierul Buch din Belzingen impreuna cu cei doi baieti ai lui. Trebuie sa ne folosim de intuneric. tu care ai indurat atitea oboseli? Sa mergem.. daca puneau mina pe mine trebuiau sa incaseze o mie de florini. M-am furisat din coliba.. Acum lipsa cailor si a trasurii ne stinjcnea mult. ajungind in dreptul Trecatoarei Gebeuer. Dar ce s-ar int ampla oare in cazul ca Buch ar mai veni cu citiva pacatosi de tagma lui ? I-am povestit apoi pe scurt domnului Jean.. Atunci. Si pentru ce ? Erati urmariti... Probabil ca ei isi inchipuie ca am luat-o pe alt drum. erati urmariti de trei ticalosi pe care i-am intilnit mai jos de trecatoa-rea Gebauer. Mama si cu mine.. Da.. noi am luat-o pe cimp si cind am ajuns in dreptul padurii. I-am mai vazut la Magdeburg. daca ati scapat. relua domnul Jean. si.. asa ca trebuie sa plec numaidecit. Natalis ! se poate insa ca impuscatura d-tale sa fi fost auzit a. la Gotha. era sa incerc sa ajung in Turingia... Daca ne va fi posibil ar trebui sa calatorim impreuna pina la granita france za. De aceea m-au urmarit si acum doua ore. Vai.. Am recunoscut trasura d omnului de Lauranay....Poti sa ne urmezi. ia liziera padurii. Si eu care am tras in d-ta. Ma intrebam daca ati avut un accident. i-am spus intorcindu-ma in coliba... dragul meu.. Nu. si anume ca viata domnului Jean era in p ericol. zise domnul Jean. in speranta d e a va in-tilni. Nadajduiesc ca vom putea gasi la Tann. astfel ca am putut scapa de ticalosii acestia. in sfirsit am ajuns in munti' .. am va zut o trasura sfarimata care se afla parasita in drum. .. daca braconierul Buch si cei doi fii ai lui ar pune mina pe el. in tot cazul . Poale ca Buch si fiii lui sint pe urmele noastre.. Singur ? intreaba domnisoara Martha. vom pleca cu totii ! raspunse domnul Je an. am zis.. ceea ce ne evita popasuril e in satele in care Buch si fii lui puteau sa treaca. inainte de a porni la drum..Nu se aude nimic ? intreba el. afisul acela pe care l-am citit impreuna cu Irma.. deoarece s-au indreptat in directia muntilor. De altfel acolo puteam fi oarecum in siguranta. urmind regimentele cu alti tilha ri de teapa lor. Stiam acum tot cea ce era mai insemnat.. . Mai aveam provizii exact cit ne trebuia pina la Tann. Cred ca stii. cumparind prin casele retrase de-ale mincarii . de vreme ce ati facut o parte din el pe jos. t e-am recunoscut dupa suierat.. de-n data ce s-au ivit zorile am fost nevoiti sa ne ascundem. Totusi am reusit sa ne refu giem intr-un tufis. raspunse domnul de Lauranay. relua domnul Jean.. am luat-o prin cimpiile Saxei. Martha ? intreba domnul Jean. Natalis.. Planul meu. dragul meu Jean.. Si tu mama.. strabateam sate in care citeam afisul cu premiul ce se acord a pe capul meu. dar cum de-ai aflat ?. am fost atac ati la vreo jumatate de leghe de aici. raspunse domnul Jean. unde am calcu lat ca trebuie sa va mai aflati inca. Nu e nimic.

erau situate la distante foarte mari. Masura aceasta a fost foarte inteleapta. cred ca nu te-ar ingrozi o calatorie pe jos si citeva nopti petrecute in cimp la lumina stelelor .. Spunind acestea am facut vreo douazeci de pasi pe sosea. N-ar fi prudent sa strabatem acest oras.Atita timp cit nu va exista nici un pericol. se vedea cit de colo ca ele erau obosite si ca aveau ne voie de odihna. Am parasit cu totii coliba. etc. am raspuns. ceea ce era relativ usor pentru noi care aveam pasapoarte. Propunerea lui a . Sa mergem deci. sub nici un pretext. in felul acesta poate ca puteam calatori impreuna.. Daca nu puteam vedea nimic. deoarece agentii se aratara de o severitate exceptionala la cercetarea pasapoartelor. Tinutul. Acolo dupa cum ne-am inteles. Lucrul acesta ne-a folosit insa. pe la ora zece seara. Foarte surescitati de altminteri. Ne-am inteles sa ne intilnim a doua zi pe la opt. viata mea imi apartinea !. am da t unul domnului Jean. Parasind Turingia. Cit despre noi.. inseamna ca am fost retinuti din pricina ca n-am pu tut gasi un cal si o trasura. vom p utea cruta multe oboseli tuturor.. de unde am conchis ca Buch si fiii lui pierdusera urma lui J ean Keller. Jean. in care domnul Jean ar fi putut fi rec unoscut. Doamna Keller. Cu toata energia de care dadeau do vada tovarasele noastre. raspunse domnisoara Martha... sintem uniti inaintea lui Dumnezeu. De obicei. In clipa aceea. La 24 august. in speranta unei bune rasp late. Am crezut ca ne vor opri de a merge mai departe. Fara indoiala. primele doua zile in care am calatorit impreuna cu doa mna Keller si cu domnul Jean. Unul din agenti. eram decisi sa nu ne mai despar tim.. Daca nu eram exacti la intilnire. va rog sa credeti. vei vedea totodata cit sint de frumoase stelele care stralucesc pe cerul Frant ei. Martha si sora mea ne dadeau cu adevarat o pild a rara de energie. in schimb puteam auzi foarte bine. Era atita lin iste afara incit nu mi-ar fi scapat nici cel mai mic zgomot.. Era ora doua dimine ata. un osindit la moarte. cind am voit sa te iau de nevasta.. domnule Jean. Satele putin num eroase. Am luat proviziile care nu alcatuiau. care sa ne aiba in paza lui. Am trebuit sa spunem cum calatorea m si in ce imprejurare am pierdut trasura. Un intuneric adinc invaluia firea. dupa ce umblam patru ore in sir ne odihneam cite u n ceas.. am ajuns la Timn. Nu mai am dreptul sa-mi leg via ta mea de a ta !. pe soseaua orasului. Acum nu mai sint decit un fugar. Dar. Totusi se simtea ca in curind se va lumi na de ziua. De aceea. dupa un mars zdravan. am mers repede. Ai fi spus ca nu stim ce i nseamna oboseala. XVIII Voi povesti pe scurt. Nu auzem nimic. ei nu trebuiau sa intre in orasele in care ne era impus sa trecem si trebuiau sa ne astepte intr-u n loc fixat mai dinainte. doamna Keller si fiul ei nu trebuia sa intre in oras. am avut norocul sa nu ne intiln im cu nimeni. prea putin roditor. e ra mai greu pentru doamna Keller si pentru fiul ei. s-a oferit sa ne duca la un negustor care vindea trasuri. domnul Jean si mama lui s-au despartit de noi. Jean lua mina domnisoarei de Lauranay si ii zise cu o voce m iscata : Martha. avea o sumedenie de prapastii. un pachet tocmai mare si din cele doua pistoale pe care le aveam. Daca pot cumpara o trasura si cai la Tann.

A doua zi. Sodon si Salmünster. Ne-am regasit a doua zi. Totusi. A t rebuit sa raminem peste noapte aici. pe malul sting a l Uleinului. Dinsul refuza. ne-am dus sa cau tam pe domnul Jean si pe mama lui. care vorbea foarte bine limba germana. Ce s-ar intimpla. unde era o miscare mare de trupe. Stringindu-te bine mai raminea un a l cincilea loc. din pricina drumur ilor rele. Se spunea ca fusese prins la Salmünster si amanuntele acestei capturari nu lipseau. in noaptea aceea n-am fost nevoiti sa ne despartim. intre alte lucruri. E de prisos sa adaug ca domnul de Lauranay a trebuit sa plateasca de doua ori valoarea calului si de trei ori aceea a saretei . pe 30. Am intimpinat multe dificultati in vreme ce am strabatut padurea Lomboy care se intinde la stinga si la dreapta riului Kinzig pina in muntiii Hesse Darmstat d.fost primita. ne-am dus singuri in oras. modest e drept. ca sa nu obosim calul. daca momentul ar fi fo st mai prielnic am fi ris cu pofta. atita timp cit domnul Jean nu se afla pe te ritorul francez. nefiind alti cai. trebuia sa parasim Germania. pe soseaua care duce la Viesbaden. si spre seara am ajuns la Frankfurt pe Main. Cu toate astea. in foburgul Salhscnhausen. nu mergeam atit de repede cum as fi voit. unde citeva persoane vorbeau de soldatul Jean Keller. ceea ce a auzit Irma. Domnul Jean petrecuse noaptea pe un scaun. N-avea trasura. Nu mai mergeam decit la pas ceea ce ma nelinistea deoarece peste sapt e zile. n-am sa spun nimic altceva decit ca e situat pe malul drep t al riului si ca e plin de evrei. de unde va fi indreptat la May enta si apoi la Thionville. imediat dupa indeplinirea acestei formalitati. Ce vreti. a trebuit sa ma multumesc cu acesta. daca fortele parasind-o ar fi trebuit s-o lasam intr-un sat. in vreme ce mama lui dormise pe jos. dar de cele mai multe ori ni se intimpla sa mergem amindoi pe jos. spre seara. O circiuma proasta le slujise de adapost in timpul noptii. La 28 am ajuns l a Geluhausen si. am c azut de acord sa ne instalam cu rindul. o minastire de franciscani. intr-un oras oarecare ? Fireste ca fiul ei n-ar fi putut ramine cu dinsa. am luat-o pe sos eaua care cobora pe la Mayenta. dar convenabil. am ajuns la Fulda. Dupa ce am trecut riul Main. ia ora opt. de Frederic Barbarosa. Doamna Keller era foarte obosita. trebuia sa faca un drum de doua leghe ca sa ocoleasca o rasul. In vederea acestei intilniri. doamna Keller si Irma se urcara in sareta. colonelul von Grawert si cu fiul lui vo m urma acelasi drum cu noi. Daca spusele acestea erau adevarale. Dupa ce a condus pe domnisoara Martha si pe sora mea la liotei. ceea ce mi s-a parut cu mult mai grav. dupa ce am vazut de departe tur nul catedralei si. d omnul de Lauranay. intr-adevar. daca am fi calatorit de placere ar fi trebuit sa vizitam castel ul orasului acesta care a fost locuit. In sfirsit la 29 august ne-am oprit putin inainte de portile orasului Hanau. risca in orice clipa sa fie prins si omorit. pe o saltea de paie. Ne-am dus in oras ca sa mai tirguim diferite obiecte. Domnul si domnisoara de Lauranay. in cele din urma. De orasul acesta. in care am asezat proviziile cumparate la Tann. conform termenului fixat de autoritati. La 27 am strabatut or aselele Schlinchtern. pe un deal. Am ocolit pe la amiaza orase lul Offenbach. la un brutar. am regasit pe sosea pe doamna Keller si pe fiul ei. e ca se spunea de asemenea ca in curind regimentul Leib va sosi in localitate. domnul Lauranay si domnisoara Martha ramasera cu ei in sareta. caci. Si iata. L-am oferit domnului Jean. Dar niste fugari ca noi. dupa cum am aflat mai tirziu. nu era oare mai bine s a modificam itinerariul nostru si sa ne indreptam mai spre sud spre a evita oras . Asadar. Deoarece trebuia sa intram in oras pentru vizare a pasapoartelor. Sora mea s i cu mine. dar ceea cc ne-a interesat si mai mult e ca am putut gasi un adap ost. situat pe rinul Salza. ca sa reinnoim proviziile. Dupa o cina. a mers cu mine la negu storul acesta. in schimb avea numai o sareta cu doua roti acoperita cu o pi nza impermeabila si un singur cal. luata in comun. aveau altceva de facut. toata lumea s-a culcat afara de mine si de sora mea. Deoarece domnul Jean si mama lui. Ce mult regretam acum caii pe care i-am cumpa rat la Belzingen ! La 26 august. Am crezut ca n-o s-o mai trecem niciodata.

Doamna Keller se ascunsese in fundul saretei acoperindu-se cu hainele priete nilor nostri. Cine sint oamenii acestia ? Niste francezi pe care ii duc pina la granita. desi de la Frankfurt pina la Mayenta nu erau decit vreo cincisprezece leghe. trebuie neaparat sa tr eci Rinul. Pasapoartele d-voastra ? I-am intins pasapoartele pe care le inmina el insusi sefului de post. pentru a regasi drumurile care duc spre Franta. Trebuia sa trecem prin padurile de la Neibruh situate in apropierea orasului F rankfurt. Puteti sa va duceti.ele indicate de politia prusaca ? A doua zi. dar si pe doamna Keller si pe fiul ei. Cu toate ca actele noastre erau in regula. Pe la opt seara nu stiam ce sa facem. de care Mayenta se leaga printr-un pod de vase. Domnul Jean lua paltonul meu cu care se infasura. sa trecem Rinul. Oricine isi poate inchipui ca doamna Keller si fiul ei aveau tot interesul s a evite Mayenta. Cum ne-ar fi primit nu numai pe noi care eram gonit i din Germania. sora mea si cu mine ne aflam de asemenea in sareta. de vreme ce nu-1 putem trece in alta parte. Domnul si domnisoara de Lauranay. Dar nu sosesti cind vrei. Eram atunci Ia frontiera provinciei Hesse-Darmstadt. raspunse Jean Keller. domnisoara Martha si Irma se retrasera in camerel e lor de la hotelul Anhalt. Dupa ce vom trece de Mayenta vom vedea ce e de fa cut si daca va fi necesar sa ne despartim pina la granita. dupa bunul tau plac. deoarece luntrile erau suspendate din ordinul a utoritatilor militare. Cel mai nimerit lucru era sa te instalezi intr-o berarie si sa ceri ultimele . atit mamei lui cit si domnisoarei Martha care. De-ndata ce doamna Keller. de-aceea trebuie sa ne grabim. drumul era greu si obositor . Pe podul de la Mayenta. Iata-ne deci in cautarea unei luntre care sa transporte pe domnul Jean si pe mama lui. dupa ce am trecut Rinul ne aflam la Hotelul Anhalt. A fost in zadar insa. Din nefericire. Prin urmare in patrii zile. am comunicat stirea asta rea domnului Jean. iar eu cu domnul Lauranay ne-am dus in oras ca sa aflam stiri din Franta. cu o indrazneala uluitoare. Am ajuns astfel pina in fata postului de soldati care pazea podul. apucind calul de cap astru. Orasul acesta este situat pe malul sting al Rinului si fata in fata cu foburgul Cassel. fiindca am ocolit citeva catunuri ale caror sos ele erau tixite de soldati si de furgoane. Pasapoartele astea nu mai sint valabile deeit patru zile ! observa seful de post. Ce bucurie am fi simtit gasind aici pe compatriotii nostri. unde domnul Jean urma sa joace pina la urma rolul de carutas. Pasapoartele noastre au fost examinate cu o atentie deosebita. am ajuns deabia spre seara. Am mai intirziat apoi. lung de vreo sase sute de picioare. fie deasupra fie dedesubtul orasului. zise Jean Keller. la 31 august. Deci. Fireste. posesorii lor trebuie sa paraseasca Germania. Peste o jumatate de ora. In ce loc si unde ? l-am intrebat. cu toate astea. Am plecat la ora sase dimineata. Multa vreme o sami aduc aminte de sosirea noastra in Mayenta. Ce inseamna si lucrurile ! Ce primire diferita ne-ar fi asteptat citeva luni mai tirziu cind Mayenta s-a predat francezilor. Si cine esti d-ta ? Nicolas Friedel. apoi. oricine isi poa te inchipui spaima care ne-a cuprins. Si iata planul pe care l-am adoptat. Grabindu-ne am putea poate s-o luam inaintea regimentului si sa ajungem astfel netulburati de nimeni. carutas din Hochst. Dirisul m-a rugat sa nu spun nimic. se indrepta spre poarta Cassel. domnul Jean se duse la grajd ca sa vada de cal. in Lorena. dupa cum nu poti pleca . In sfirsit. Trebuie. cind nu vrei s-o ici pe pod. Domnul Jean. si a sa erau destul de ingrijorate. se apropie atunci de noi si ne zise . de indata ce ar fi aflat povestea lor.

Mai aveam inca treizec i de leghe pina. regii Prusi ei si Austriei. era faptul ca au mai ajuns deasemenea d oamna Keller si fiul ei. am ajuns la Kirn si peste douazeci si patru de ore. A doua zi. De aceea Franta intreaga era gata sa respinga invazia. stirea asta nu data decit de trei zile. Lafayette. invadare a Tuileries-ilor. macelul paznicilor si al garzii. Am plecat deci a doua zi. O coloana de saizeci de mii de prusaci porni de la Luxemburg spre Longwy. erau extrem de penibile. am ajuns m Franta . slujea sub Luckner ca general de brigada. De aici se poate vedea cum se purtau inamicii fata de tot ce era francez si ce soarta ne astepta. la granita. Calul nostru. Jos la poalele muntelui se afla orasul Cmuznach. ziarul instiinta ca prusacii ocupasera Longwy . intr-adevar. situat pe riul Nahe si care. Totusi. oras i nsemnat in districtul Coblentz. asa ca am putut ocoli oraselele care nu erau prevazute in itinerarul nostru. eu si sora mea. du pa cum se stie. ca blocau . fie de Kellerman. care inlocuia pe Luckner ocupa Metz. nu mergea deloc repe de. Dar. Cinci m ii la Landau. la ultimele stiri. a fost dat Prusiei in 1815. spre a-i da o lovitura. Erau tot trei armate : Luckner la nord. Si mai aveam inca doua zile de umblat pina sa ajungem la granita. Ce era s a ne facem daca ne opreau in drum agentii prusaci ? Poate ca am fi putut sa ne indreptam spre sud. refuza sa mai stea inca douazeci si patru de ore la Maye nta. Era mai intii ziua grozava de la 10 August. sub ordinele lui Clairfayt si printului de Hohenlohe. expira termenul care ne fusese acordat ca sa evacuam teritoriul ge rman. am socotit ca era preferabil sa lungi m drumul. domnisoara dc Lauranay. impartiti in doua c orpuri de armata. pentru ca ele va vor explica situatia exacta. Fara indoiala ca informatiile ziarelor prezentau multe lacune. flancau armata prusaca. Acelasi lucru s-a petrecut si in seara zilei de 3 Septembrie. intemnitarea familiei regale si suspendarea provizorie de la tron a lui Ludovic al XVI-lea. De aceea. Cind ne-am intalnit cu domnul Jean in muntii Turingii. erau gata sa s e alipeasca. in centru. am zarit in virful muntelui Schloss ruin ele unui castel intarit. Nu era de mi rare ca domnul. nu mai eram decit la vreo citeva leghe de Franta. ceea ce constituia insa o adevarata favoare. Lafayette urmat de citiva din t ovarasii lui. la 1 Septembrie. meritau toata atentia evenimentele care s-au petrecut in Fr anta dupa plecarea noastra. un om si jumatate. Din fericire ca proviziile nu ne lipseau. Deabia spre seara. sub Biron. cu douazeci de mii de soldati. fusese tratat ca prizonier de razboi. desi foarte obosita. De aceea. Dar ii era teama ca fiul ei sa nu f ie descoperit. Keller man. daca agentii militari ne-ar fi nrins fara pasapoarte. dupa ce a apartinut Frantei in 1001. a trebuit sa ne multumim cu sareta drept orice adapost si noptile petrecute in conditiile astea. Acestea erau masele grozave care amenintau Franta. unde cu toate impotriviri le lui. era. . treizeci de mii in Alsacia. spre a evita intilnirea aceasta periculoasa. comandantul suprem al armatelor de la nord si din centru. era la Sedan cu douazeci si trei de mii de oameni . fie de Dumouriez. la Birkenfeld . sub Custine. A doua zi. In definitiv. dupa nevoie. la miezul nopii. Iata citeva fapte care erau de natura sa precipite masa aliatilor spre grani ta franceza. Va spun imediat lucrurile acestea pe care le-am aflat mai tarziu. cu toate ca avea marc nevoie de odihna. spre Sarrelouis. in schimb. Cit despre Dumou-riez. Ducele de Brunswick conducea armatele alia te care. trebuiau sa inainteze spre Pa ris pe drumul de la Chalons. iata situ atia exacta : Dumouriez. Cit despre Dumouriez. se dusese la cartierul general austriac. cu toate ingrijirile pe care i le-am dat. Montesquieu la sud.ziare. Treizeci si sase de mii de austrieci. se dusera la Mayenta.Thionville si ca grosul armatei inainta spre Verdun. Ne-am intors la hotel de indata ce a aflat ultimele evenimente. In sfirsit. dupa ce au patruns in Franta prin Ardeni. O ! Si cit am fi voit cu totii sa inaintam mai iute spre a ne apropia odata de granita franceza. orasul franc ez cel mai apropiat de granita ? Riscam sa cadem atunci in miinile prusacilor ca re sc indreptau spre Thionville. doamna Kelle r.

a trebuit sa. carecazu imediat. amindoi. trebuia sa evitam Saarbruk-ul . veneau mai in urma. unde pasagerii obisnuiti nu prea erau oameni de so i. De data asta domnul Jean trasese si un om se rostogoli la picioarele calului nostru. Daca drumul acesta greu spre Fr anta l-am facut cu pretul unor oboseli nesfirsite. Poate ca a facut rau ? Nu. Totusi. a doua zi. au lat-o la fuga prin desisul padurii. la 4 august dimineata. Partida era egala acum. pe la ora doua du pa amiaza. Dar din cei trei Buch nu mai ramasesera acum decit doi : tatal si fiul lui m ai mic. cu riscul de a ne indrepta la nevoie. Sint cei trei Buch ! imi striga domnul Jean. dar n-am facut decit sa-1 ranesc. Am mers astfel pina noaptea tirziu si am poposit noaptea in padure. Doamna Keller se dadu jos. Deodata. Celalalt. Atunci. afara de do amna Keller. In acelasi tim p. In sfirs it. am luat-o pe drumul care trece intre Thio nville si Metz. Bietul calut de-abia daca mai putea merge. se auzeau citeva focuri de arma. Fara indoiala ca se dadea o lupta la portile orasului Thionville. am auzit niste strigate : Am pus mina pe el ! Da. care era foarte obosita. Ne-am dus deci la un ban. cu inima strapunsa de un glonte. Da. ci chiar in interesul nostru. Am tras la rindul meu a supra fiului Buch. la stinga. In sfarsit. Sa mergem deci ! Deoarece calul nostru fusese omorit. lasam in drum sareta. fiindca eram doi contra doi. Ceea ce spun de noi. e Jean Keller. rezemindu-se de bratul fiului ei. Ni s-a parut chi ar. se luasera dupa noi. am fost scutiti in schimb de pericole. bineinteles. in departare. O noua detunatura. murise pe loc. tinind calul de dirlogi. la 5 septembrie. Afara de doua sau trei imprejurari. Am vrut sa ma iau dupa ei. Toate astea s-au petrecut cit ai clipi din ochi. ticalosii acestia se aflau la hanul unde am dormit noaptea. viata si libertatea noastra n-au fost niciodata amenintate. zise el. se aplica de asemenea si domnului Jean. Ce drum penibil de-a lungul acestei mase de paduri imprastiate de-a lungul t inutului. Incasam premiul. spre seara. In mai multe rinduri hangiul ne-a aruncat o privire ciudata. . du pa intalnirea noastra din muntii Turingiei. in clipa in care am plecat. domnisoara Martha si domnul Jean. Mergeam incet. tatal si f iul.nu credeam c-o sa ne stringem rriina la granita franceza. desfasurar ea evenimentelor. Inca nu ! exclama domnul Jean. Dup a citeva cuvinte schimbate cu hangiul. un foc de arma omori calul nostru. ca a spus citeva cuvinte unor indivizi care stat eau la o masa in fundul unei sali. dar pamintul francez napa dit de soldati straini. a trebuit sa ne dam cu totii jos. nu se mai afla nimeni pe sosea. sa-i busim" atunci. in orasul acesta pe care i l ocupau atunci francezii. principalul lucru e sa trecem granita. De aceea. la poalele unei coaste. Afara de noi. unde sa astepte in siguranta. nu numai in interesul domnului Jean si al doamnei Keller. era pamintul francez pe care il calcam atunci. am trecut granita. Domnul d e Lauranay. dar domnul Jean m-a oprit. Ei bine. XIX Am ajuns deci la sfirsitul acestei calatorii pe care declaratia de razboi ne silise s-o facem de-a lungul unei tari inamice. Sora mea mergea linga mine. intre altele cind ne-au atacat cei trei Buchi. Orasul acesta ne-ar fi oferi t mai de graba ospitalitatea intr-o inchisoare decit intr-un hotel. Acum nu-i mai raminea decit sa se re fugieze intr-un oras din Tarile de Jos. Inca vreo citeva ceasuri si nu mai aveam nevoie de pasapoarte. Intr-adevar.

domnule Jean. ca sa trecem de avant-posturile inamicului nu ne mai ramineau d ecit vreo douazeci de leghe. i-am raspuns.. domnule Jean ? Nu. mama d-tale n-a incetat o clipa de a fi franceza. cum iti incredintez pe Ma rtha. draga Natalis. Ah Franta ! relua el. Nu voiam sa facem focu l deoarece ne era teama sa nu ne vada cineva. Sa speram ca vei scapa. apoi d upa ce am lasat pe domnul de Lauranay. si nu uita niciodata ceea ce-ti spun. Dupa o lunga discutie. Prin urmare.. f ara nici o speranta de a ne putea procura vreunul. era foarte frig. Ei bine. Natalis. cu una cu doua. pe doamna Keller. nu rosti o vorba. In fata noastra se aflau citeva padu ri uriase. Bizuie-te pe mine. Natalis. Ti-o incredintez deci. Vreau sa sper ca biata mama va fi fericita cel putin in ultimii ani ai vietii. Ce vreti ? Te crezi ajuns si de-abia ai pornit. mama nu mai trebuie sa se intoarc a niciodata in Prusia. constituiau pe ntru noi un mare pericol. cu cit se va mai lungi oare parcursul acesta ? Poate ca ar fi fost mai prudent sa ne intoarcem in Franta prin sudul sau nor dul Lorenei.. Domnul Keller. asa ca ne-am ghemuit cu totii sub crengile joase ale unui fag. nu vreau sa ma urmeze. mi-a zis : Asculta.. adica tot ce am mai scump pe lume. i-am raspuns. relua el. m-am dus impreuna cu domnul Jean sa stam la pinda in padure. daca voi fi prins.. odata ce barbatul si fiul ei au murit. lipsiti de orice mijloace de transport. Natalis. obositi cum eram. Din pricina ocolurilor. pe domnisoara Martha si pe sora mea sa se odihneasca. Fireste. mie mai ales. pe care n-am Vazut-o niciodata si pe care as dori atit de mult s-o vad. daca voi fi omorit. noaptea trecea. Vino sa te imbratisez. am baut putina apa de izvor. Si eu te voi ajuta ! Stiu. inainte de a se marita. Nadajduiesc insa ca nu ne vom des parti. domnule Jean. un condamnat care poate fi prins si ucis dintr-o clipa intr-alta ? O ! nu vorbi asa. Era atit de intuneric afara.. Daca am putea sa ne retragem cu totii intr-insa. Mama. viitorul ne rezer va o situatie destul de grava. Am facut deci un popas ca sa ne odihnim pina a doua zi. dupa cum stii. Da. ca voi lupta cu indirjire pina la capat. care nu sint decit un fugar. in care nu era bine sa te aventurezi in puterea noptii. Domnul Jean imi strinse mina.Cu toate astea. voi face tot ce va fi omeneste cu putinta ca nimeni sa nu sufere.... In rastimpul acesta. . Avea u deci dreptate locuitorii din Grattepanche cind ma considerau ca unul din cei m ai incapatinati locuitori ai Picardiei. prin urmare. Spui ca era" franceza. Propunerea asta fusese dezbatuta intre mine si intre domnul de Lauranay si d omnul Jean. Era opt seara cind am ajuns la granita. domnule Jean. Da. Dar nu sint oare nebun sa ma g indesc ca o asemenea fericire imi poate fi fagaduita. dar din pricina inaltimii. cu si domnul Jean ne odihneam cite o ora. Pot sa fiu nevoit sa fug. cu toata energia si curajul ei. Dar nu va fi ultima oara. Austriecii si prusacii. mama nu trebu ie sa te paraseasca. Ai vazut in ce hal a ajuns. in ciuda imprejurarilor critice. Este intaia oara ca mi-e ingaduit sa string in brate un francez pe pamintul Frantei. intr-un tirziu. incit nu puteai vedea la un pas. ingindurat. Biata femeie este istovita si daca voi fi nevoit sa ma de spart de d-voastra. s-o duci in Pieardia. granita era ocupata de dusman. dupa oboselile din trecut. am hotarit sa alegem drumul cel mai scurt. Intr-adevar. Din fericire vremea era frumoasa. dragul meu. in privinta asta nu-m i fac iluzii. mie. Nu putem sti ce-o sa se intimple. N-ai fost prins inca si nu-mi vine sa cred ca te vei lasa prins asa. Am mincat usor. daca s-ar intimpla asa ceva. Natalis. De aceea. Pe rind. stabi liti in regiunea aceasta care se intinde pina la padurea Argonne. trebuia sa ne gindim mai bine inainte de a face un asemenea inconjur.. Ce viata am duce si cum am uita toate suferintele trecute. increderea mea nu slabise o clipa.. Totusi. Totusi. trebuie sa-si sfirseasca z ilele in tara in care s-a nascut.. stiu ce ma asteapta. era franceza .

Mergeam repede si doamna Keller la fel. artileria germana tragea in continuu in directia Verdunulu i. pentru ca ma temeam nu atit de soldatii prusaci. toate trupele astea intentionau sa strabata teritoriul Ardennes. Dupa cum am aflat mai tirziu . Riscam deci sa ne intalnim eu una din aceste coloane. s pre a incasa prima de o mie de florini. ne-am fi indreptat si noi spre sud. Pasarile cintau in luminisuri iar greierii tirii au vestind o zi calduroasa. Pupa amiaza insa. am luat-o spre nord. trebuia sa se multume asca sa ocupe Stenay. cit de oamenii fara capatai care misunau in preajma armatel or. Dillon se strecurase cu opt mii de oameni intre Argon n e si Meusa. In timpul noptii. la 2 septembrie. in cazul acesta regimentul nu era oare in apropiere. Tinutul pe care il strabateam era alcatuit din paduri mici si cimpii udate d e piriiase. Nici un incident nu s-a petrecut in dimineata aceea. ceea ce n-ar fi fost d eloc placut. Afara era o vreme minunata. Gindurile astea ma framintau si ma tineau astfel treaz. Amindoi eu si domnul Jean eram inarmati si hotariti in c onsecinta sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de noi. trebuie sa fi trecut granita. Ocupatia asia a Verdunului ingaduia astfel aliatilor sa se imobilizeze citeva zile pe cimpiile Mcusei. in schimb era justificate. caci cel putin in. acestia se puteau asocia foarte bine cu citiva ticalosi de tagma lor. Ca sa ne intoarcem la cele ce ne privaau. Si ma temeam mai ales de cei doi Bueh. noaptea asta s-a petrecut in liniste. Daca am fi stiut aceasta. Dillon se indrepta spre sudul pad urii.In vreme ce stateam de paza imi incordam auzul. dupa cum am aflat mai tirziu. in vreme ce Dumouriez.m'jlocul soldatilor francezi. evitand orasele si catunele pri n care putea sa treaca inamicul. Brunswick. Dupa cum ne-am inteles. care ocupau atunci cele doua maluri. Am hotarit prin urmare s-o luam mai spre nord. l ucru pe care il ignoram. Cu patru zile mai inainte. am co nstatat cu multa parere de rau. Din nefericire n-aveam de unde sa stim manevra asta. in padurea de la Argonne ? Temerile acestea fara indoiala erau exagerate. Probabil ca trupele acestea erau coloanele au. in ciuda oboselii care o istovise cu totul. Ma temeam chiar c a la un moment dat nu va mai putea merge. in loc s-o lua m spre nord. raminea la Sedan.striece care trebuiau sa se in drepte spre Thionville sau mai la nord la Montmedy. Majoritatea acestor ape erau secate asa ca le puteam trece usor. la Stenay. in afara de asta ma gindeam ca. asa ca a trebuit sa ind . ca doamna Keller de-abia daca se mai tinea pe pi cioare. Ne odihneam la fiecare doua ore. Am plecat de indata ce s-a luminat de ziua. si-a deschis portile lasind sa intre cinc izeci de mii de prusaci. sau chiar la Sedan . astfel ca sa patrundem in Argonne. Dupa ce alungase de partea cealalta a fluviului pe Clairfayt si pe a ustrieci. Mi se parea ca aud umblind sub copaci si ca v ad umbre prin tufisuri. un viclean si jumatate. salvarea noastra er a asigurata. in cazul ca regimentul Leib a parasit orasul Frankfurt dupa douazeci si patru de ore in urma noastra. ceea ce dovedea ca trupele inamice cantonau prin partea locului. de oarece ma simteam foarte tulburat. Pe de alta parte mergeam de-a lungul copacilor spre a nu fi vazuti. avea spinarea adusa acum si picioarele ii tremurau la fiecare pas. Toate zgomotele acestea veneau de la sud. a caror prima grija era sa puna mina pe noi . Ceea ce ma nelinistea insa. nu simteam arsita soarelui. In definitiv. Femeia aceasta pe caro o cunosteam la Belzingen dreapta ca un brad. evitind drumurile pe unde trebuiau sa treac a imperialistii. e ca proviziile noast re erau pa sfirsite si nu stiam cum sa ne procuram altele. pregatindusi in taina planul de rezistenta. E drept ca am auzit in m ai multe rinduri goarnele sunind. Ve rdun-ul aparat cu atita indirjirede eroicul Beaurepaire care a preferat mai degr aba sa se sinucida decit sa se predea. trebuie sa spun ca la 30 august. Din pricina frunzisului des al copacilor.

domnul Jean veni spre mine : . Din cind in cind se auzea cite o impuscatura. turta si mere. Daca drumul era anevoios. si rar daca vreunul din ci sc indura sa ne dea vreo lamurire. Erau francezi. in schimb ne aflam in siguranta. fie vreun padurar cu tolba lui de piele. cirnat i fripti. Spre scara. piine de secara. Nu ne-am intilnit cu prus acii si am fost scutiti sa auzim grozavul Ver da" : Cine-i ?" nemtesc. Vederea sarmanelor femei. Toti oamenii acestia. Nu exista nici o poteca sigura. Ne tiram sprijinindu-ne unul pe altul. ne-indraznind sa inainteze. A doua zi. Ma grabesc sa spun ca proprietarii casei erau niste t arani cinstiti. In cele din urma. o repet. Cu orice p ret. Aveam impresia ca natura ingramadise toate greutatile posibile pe drumul pe care il urmam acum. incit de-abia daca faceam doua leghe pe zi. Aceasta era o eroare. nici o lupta nu se incinsese pe-atunci pe malurile Meu sei. Fireste. Ci tiva soldati zaceau intinsi cu fata la pamint.uram inca multe. Domnul de Lauranay. Am mai luat de asemenea provizii pentru citeva zile si n-am uitat. Nu trebuia sa sovaim. ceea ce nu puteam sti. Deodata am scos un strigat. care se aflau la vreo cincizeci de pasi in urma mea. voluntari francezi. sa ne intilnim cu armata lui Dumouriez. Bun atatea lor impresiona mult pe domnul Jean Keller. eroare care din feric ire nu ne-a pricinuit nici. M-am apropiat si am privit ingrozit ingramadirea asta de cadavre. A u aprins focul in vatra si ne-au servit o masa compusa din oua proaspete. trebuia sa ne procuram altele. Erau niste simple atacuri care se ghiceau dupa luminile ce se vedeau pe int uneric in padure. ceea ce indica o lupta la avan t posturi. Am batut la usa. Printre francezi se zvonea ca Dumouriez parasise in sfirsit Sedan si ca se ind repta spre Meusa. Aceeasi distanta am facut-o si in zilele de 9. Acestea spuse. ma priveau cu ingrijorare. din padurea Argonne. Intre timp. Am sperat. luind directia aceasta. in tristele imprejurari in care ne aflam. cu hainele rupte din pricina maracinilor. Citiva germani zaceau intinsi linga ei. Domnul de Lauranay de-abia daca putu sa convinga pe acesti oameni cum se cade sa primeasca ceea ce li se cuvenea. Am recunoscut imediat pe mortii a cestia. era un spectacol demn de mila. Oboselile si obstacolele erau atit de mari. am plecat a doua zi in zori. dupa cum se va vedea mai tirziu. Cind erau prea apro piate ne opream. doamna Keller. dar atit de is tovite acum. In sfirsit. e ca el se indreptase acum spre sud. atit de curajoase odinioara. situata la liziera unei paduri. se astepta in schimb sosirea austriecilor . dupa uniforma lor frumoasa atit de diferita de aceea a prusacilor sau a austriecilor. am zarit o casa izolata. Vai. impuscaturile ajungeau pina la noi. la 7 septembrie am terminat ultimele noastre provizii. domnisoara Martha si Irma. precum si o sticla de vin. pretutindeni numai gropi pe care le masca iarba si tufisuri pline de maracini. ca sa ocupe trec atoarea Grand-Pre. Din cind in cind intilneam fie cite un pastor care ducea caprele l a pascut. deoarece terenul era nespus de accidentat. cu figura palida. A doua zi. in seara de 11 septembrie ne-am hotarit sa intrerupom drumul nos tru spre Stenay si sa ne avantam de-a dreptul in Argonne. oamenii acestia cum se cade ne-au instiintat ca daca prusacii ram ineau linistiti in cantonamentele lor. Ni s-a deschis si am intrat. domnul Jean. 10 si 11 septembrie. In sfirsit. de indata ce ne zareau se afundau in padur e. de asemen ea tutunul de care incepusem sa duc lipsa. caci nicio data n-am putut sa ma obisnuiesc cu vederea mortilor. trebuie sa marturisesc ca ospitalitatea pe care ne-au dat-o t aranii a fost cit se poate de larga. am si pus in aplicare planul acesta. dupa o noapte de o dihna. Pe la amiaza am ajuns intr-un luminis unde de curind avusese loc o lupta. Se vede ca au fost surprinsi de vreo coloana a trupelor lui Clairfayt sau Brunswick. Mai intii. fie vreun porcar care mina o turma de porci. ca sa-1 alunge pe Brunswick de la granita. un prejudiciu. O ri. linga un put. da ! bietii oameni nu murisera fara sa se apere.

Trebuia. In partea superioara a padurii sint trei defileuri. Intr-o clipa. celalalt defileu. care se deplaseaza deasupra defi leului Grand-Pré. va fi imediat identificat si ucis fara multa vorba. Ea acopera granita noastra de rasarit cu copacii ei lipit i aproape unul de altul. apoi se varsa in riul Aisne.la Chalade nu este decit un fel de poteca ce da sp re riul Aisne in directia Vienne-le-Chateau. si dinsa vazu ceea ce am ii vrut sa-i a scundem. sa fugim cit mai repede din tinutul acesta periculos si sa ne afundam in partea cea mai deasa a padurii. Toracele si capul sint reprezentate prin partea superioara. Era prea tirziu. nemiscata sau adormita intre doua cursuri de apa. ret . spre seara am ajuns in inima celebre i paduri din Argonne. Sa nu afle niciodata mama si Martha. sau mai degraba ne-am ti rit in ziua urmatoare. si la 13 septembrie. Cinci defileuri strabat padurea. a fost mai norocos. Dar doamna Keller se tirise pina la noi. Monthois. am mers toata noaptea. n-as putea s-o compar decit cu o insect a. Daca ar fi va zut. care desparte toracele de abdomen. Riul Aisne o margineste pe stinga. cadavrul unui soldat prusac. In ce priveste forma acestei paduri. cu citeva ceasuri mai inainte. Niciodata pericolul nu fusese atit de mare pentru Jean Keller. ghicise pentru ce am strigat. este defileul de la Grand Pré. la nord. terenul este atit de accidentat incit o coloana n-ar putea strabate prin ea. Varennes. Le Chêne-Populeux. trece apoi intre Termes si Senuc . de-a lungul caruia curge riul Aire. Si iata cum mii de ignoranti de tagma mea a u aflat de existenta lui Leonidas si a Termopilelor. E ra ultima noastra sansa de scapare. Ville-sur-Tourbe. incepind de la primele lastare de la sud. As fi voit s a-1 indepartez pe domnul Jean. in afara de asta. acela de. Riul Air e o inconjoara incepind de la Fleury pina la defileul Grands-Pré. unde Ludovi c al XVI-lea a fost arestat in clipa fugii lui. in mijlocul citorva camarazi de-ai lui. nu departe de Senuc. nu trebuia sa sovaim. principalele orase sint Clermont. Deacolo. unde o coloana in mars n-ar putea patrunde. am mers. Padurea aceasta se afla intre doua riuri. intins pe jos. Deasupra defi leului de la Grand-Pré. cu aripile strinse. defileul de la Croir-aux-Bois. strimte fara indoiala. de care Du-mouriez spusese : Iata Termopilele Frantei. Daca. dar voi fi mai fericit ca Leonidas !" Intr-adevar. padurea din Argonne este intretaiata d e ape repezi si ea cuprinde diferite locuri. asadar. face o cotitura brusca si se intoarce spre riul Aisne. Cel mai larg si cel mai insemnat. Trebuie sa indic aceste locuri. ea poate fi strabatuta de un regiment. pentru ca sa se inteleaga mai bine cum s-au petrecut lucrurile. Vouziers. Buzancy. Un cadavru care zacea la picioarele mele a fost recunoscut numaidecit de dom nul Jean. defileul situat cam spre sud e acela de la Islettes si merge de la Clermont la Sainte-Menehould . pina in satuletul Passavant la sud si are o latime de do ua pina la trei leghe. regimentul Leib trecuse pe-aici si acum se afla pri n imprejurimi. Sainte Menehould. Cu riscul de a ne fi ascuns multe zile in sir. De-a lungul riului Aire. chiar si per ita cu lastarisuri dese. zise el cu o voce grava. In abdomenul insectei mele. XX Padurea din Argonne ocupa un spatiu de treisprezece pina la optsprezece legh e de la Sedan. pina in satul Semuy la nord. aproape in toata intinderea ei. Riul A ire il parcurge in intregime de la Saint-Juvin. iar de -a lungul Aisnei. in care se varsa. la o leghe si jumatate de Monthois. Am mers toata ziua. cam la vreo doua leghe.Ce este Natalis ? A ! cit imi pare de rau acum ca nu m-am stapinit. Abdomen ul ei ar fi toata partea inferioara care este si cea mai insemnata. Asadar. al unui sergent din regimentul colonelului von Gravvert.

spre Vouziers. Peste patru zile in urma. Si. Procedind astfel. asemenea unor cetati intarite . in afara de asta. ceea ce constituia un inceput de executare la 30 august. unde padurea ar fi fost un adapost pretios. strabate padurea de la Ëoult-aux-Ëois la Longwé. si nu e dec it o poteca pentru padurari. Un alt folos. generalul Dubourg se indrepta spre Chêne-Populeux. am luat-o pe o poteca ce se apropie de el si care porneste de la Briquenay la Longwe. trebuiau sa intre coloanele dusmane in Argonne. Dumouriez care plecase dupa el cu cincisprezece mii de soldati. la distanta egala unul de altul aproximativ z ece leghe. mai ramase un alt defileu. Am respirat usurat. Asadar. aici nu aveam ocazia sa he intilnim cu fe l de fel de talhari asa ca puteam ajunge cu bine pe malul sting al riului Aisne. spre seara. lasind la dreapta noastra satul Croix-aux-Bo is. era acum o adevarata tabara cu trupele orinduite in amfiteatru. la adapostul cop acilor de tot soiul. cel dintai lucru care trebuia facut acum era sa opresti pe Brun swick si pe Clairfayt sa freaca padurea. spre a sta iar na in cazul ca le-ar fi convenit sa ierneze. Acesta era insa atit de putin practicabil incit Dumouriez nu se grabise sa-1 ocupe. va rog acest nume. am ales tocmai defileul de la Croix-aux-Bois. Acela de la Grand-Pré. pricepuse indata aceasta. Si. situate dincolo de Argonne. executase o miscare indrazneata in timpul careia austriecii . Totusi. dintr-un exces de prudenta n-am vrut s-o iau prin defileu ci. aliatii vor fi nevoiti sa ramina in partea saraca a Champagniei. Luind-o pe drumul acesta. inchizindu-le cele cinci defileuri care le puteau da acces la coloanele lor. a doua zi ci nd urcarn poteca ce duce la Longwe. situat intre defileele de l a Grand-Pré si de la Chane-Populeux. Noaptea de 13 spre 14 am petrecut-o ca de obicei. am ajuns pe panta laterala a Argonnei. trebuie sa adaog ca tocmai in def ileul acesta ne-a indreptat nenorocul nostru. intr-adevar. astfel incit ardeam de nerabdare sa intram in inima padurii. pe unde trece drumul de la Rhetel la Sedan. fiindca mi se parea mai sigur. pe cind eram in garnizoana in tinuturile de est. lucr ul poate parea simplu dar e ca si oul lui Columb trebuia sa te gindesti la el si aliatilor nu le trecuse inca prin minte sà se ocupe de defileurile acestea. Intr-adevar.ineti. Dillon in fruntea unei ostiri d e opt mii de oameni. La 4 septembrie. Deoarece cunosteam defileurile de aici. miscarea asta nu era lipsita de indrazneala. dupa ce am evitat sa trecem satele Briquenay si Boult-aux-Bois care erau ocupate de aus trieci. un strateg de frunte. In fiecare clipa riscam sa ne intilnim cu vreun soldat prusac. in acelasi timp. tre buia sa strabatem padurea intr-unui din punctele cele mai dese. Dumouriez. Toate aceste cinci defileuri erau barate acum. c a sa apere nordul padurii impotriva invaziei imperialistilor. unde orice fel de resurse le-ar fi lipsit. De-acolo aveau drumul deschis pina la Paris. coloana ac easta ocupase defileul de la sud de Islettes. Dumouriez derutase pe aliati. Prin urmare. La 13 septembrie. prin defileul de la Croix-aux-Bois. Dillon ajunse la defileul Islettes. fiindca le-am trecut in mai multe ra nduri. Apoi. asa ca dusmanul nu putea patrunde prin ele. in loc sa porne asca in campiile bogate si roditoare. . care era ultima noastra linie de aparare situata inainte de Piiris. Ba chiar. e ca n-aveam nevoi e sa ne retragem pina la Marna. defileul Chêne-Pop uleux. inchizind ast fel principalul defileu al padurii. In loc sa se efect ueze spre riul Aisne. numai prin padurea aceasta puteau inainta imperialistii spre Chalons-su r-Marne. cu doua leghe mai sus. Si acum revin la cele ce ne privesc direct. dupa cum am spus. se efectuase i n directia Meusei. Intr-adevar. Ori. Imediat s-au sapat transee si s-au adus tunuri spre a inchide defileurile. au fost respinsi pe malul drept al Meiusei. dupa ce a avut grija sa pazeasca d efileul de la Chalade. In sfirsit. pe care il mai oferea planul lui Dumouriez. Planul iui a reusit. ocupase defileul Grand-Pré. planul acesta a fost studiat intr-un chip foarte amanuntit. in cimp sub un copac.

sufletul ramasese acelasi. Fiecare pas pe care il face mama ma indurerea za cum nu poti sa-ti inchipui. Natalis. toata noaptea. ca de obicei. in schimb doamna Keller era istovita. deoarece nu vroiam sa c red ca inamicul ar putea navali in nordul Argonnei. Nu poti mama. am rugat-o apoi pe doamna Keller sa se suie pe targa spre a-i evita astfel greutat ile drumului. nu puteti merge. altminteri ar fi cazut. ceea ce voim este salvarea noastra a tuturor. am poposit. Pe la . Sa mergem deci rniine in zori la Croix-aux-Bois. Trebuia s-o sprijinim. la o departare destul de mare de poteca ce ducea la Briqu enay. asa ca voi merge pe jos. doamna Keller sfirsi prin a primi. Dupa c e se ridicase. am auzit impuscaturi si la un moment dat am auzit si bubuituri de tun. domnule Jean si sa raminem acolo. Sper ca nu v a veni aici. Peste noa pte am auzit impuscaturi la liziera padurii. raspunse domnul Jean. incotro sa mergem ? As propune s-o luam la dreapta. Cu toate acestea ma temeam ca nu va putea rezista pina la capat. Doamna Keller nu voi cu nici un pret sa primeasca propunerea noastra. asa ca trebuie sa ajungem acolo chiar azi. Si totusi b iata femeie nu se vaita de loc. Daca trupul era uzat. daca domnul Jea n si sora mea nu s-ar fi repezit ca s-o sprijine. si ar fi cazut. Domnisoara Martha si sora mea se rugara de-asemenea de ea si. raspunse domnul Jean. Atunci. Da.auranay. Ar trebui s-o lasam sa se odihneasca vreo doua-trei zile fiindca prea e obosita. Seara. m-am apropiat de domnul Jean si i-am vorbit de starea mamei lui. cautin d sa ne croim un drum printre maracinii si bolovanii care brazdau drumul. Dar doamna Keller a inteles cit de greu ne va fi s-o ducem. La Croix-aux-Bois. care ne s tinjeneau la mers. Eram convins ca asta era cea mai buna cale de urmat. Am plecat a doua zi in zori. Cam ce distanta e pina acolo ? Cel mult o leghe. Am urcat-o deci pe targa pe care o duceam eu si domnul Jean si am pornit ast fel spre nord. incerca sa faca vreo citiva pasi. doamna. erau hotarite sa nu se lase prada oboselii. Totusi. Domnisoara de Lauranay si sora mea. Da. deabia in urma interventiei domnului de I. la gindul ca acesta era ult imul nostru drum.Am mers insa foarte greu in ziua aceea din pricina urcusurilor anevoioase si a drumului presarat la fiecare pas cu bolovani si cu copaci daramati. Intr-adevar. dar putea-vom oare sa ajungem la Longwe ? Satul acesta este prea departe. plin de curaj si de energie. si marna d-tale nu va putea sa mea rga pina acolo. Nu. Am facut un fel de targa din crengi uscate . stare care-mi parea destul de ingrijoratoare. de-alungul lastarisurilor si sa ne ducem in satu l Croix-aux-Bois. La urma urmei sintem in Franta si nimeni nu ne poate refuza ospitalitatea. acolo adapostiti i n vreo casa. cu toata oboseala si cu toata virsta lui inaintata. mi-am inchipuit ca Brunswick sau Clairfayt c autau sa patrunda in defileul de la Grand-Pre. Atit eu cit si domnul Jean n-am putut sa ne o dihnim o clipa. Natalis. am adaugat. nu pot sa primesc. Intentia noastra e de a ajunge in satul cel mai apropiat unde trebuie sa va odihniti. Inamicul nu e departe. i-am zis atunci. singurul defileu care era destul de incapator pentru coloanele lor. domnule Jean. nu putem fi surprinsi. Deoarece insa impuscaturile astea erau foarte indepartate si f iindca le auzeam in spatele nostru. am putea astepta ca evenimentele sa se mai linisteasca. Trebuia sa fim in permanenta cu ochii in patru. ai dreptate. zise ea. Domnul la Lauranay. Sacul cu provizii ne-a indestulat si dupa c e toata lumea s-a culcat. Dar ce e de facut ? Trebuie sa ajungem in satul cel mai apropiat. cu toate ca ne a flam in inima padurii. Niciodata austriecii sau prusacii nu se vor aventura aici si. raspunse domnul Jean. mergea d estul de repede. Doamna. Nu mai staruiesc asupra greutatilor nenumarate pe care le-am indurat.

domnul Jean isi facu aparitia in odaia in care era culcata mama lui. Am alergat in directia casei si peste citcva clipe am batut la usa. Cine stie daca r estul inamicului nu va navali acum prin acelasi punct ! La strigatul pe care il scosese Hans. Astepta. citeva fig uri suspecte isi facura aparitia in sat. seara pe la cinci. am fost cit pe-aci sa le marturisesc totul. avind in vedere starea doam nei Keller. Daca nu parasise satul. eram linistiti deoarece stiam cit de strimt era defileul acesta. Sa fie incercuit ? Dar daca ar fi fost capturat de austrieci. Cine sinteti ? Niste francezi goniti din Germania si care nu stiu unde sa se adaposteasca. fie la Vouziers. aratindu-ne o casuta care se afla la capatul satului si din hornul careia iesea fum. cind de-odata. trebuia sa ne multumim ca am nimerit intr-o casa d e oameni cumsecade. Am prins asadar din nou curaj. Spre marea mea mirare ca si spre marea mea deceptie. facindu-si aparitia in sat. prusacii l-ar fi lasat i n pace ? Evident ca nu.. Am facut o leghe s i jumatate in cinci ore. Locuia in casa aceea cu soacra si cu n evasta lui. Ziua de 15 septembrie s-a terminat in liniste si tot astfel ziua de 16 . asa ca eram c onvinsi ca inamicul ar forta mai degraba defileurile de la Grand-Pre sau de la I slettes. Si atunci Hans Stenger ne-a comunicat pentru ce satul era parasit Toate defi leurile Argonnei fusesera ocupate de trupele franceze. navalisera prin defileul de la C roix-aux-Bois. zise ea. Statea in fata sobei. fugi. domnul Jean trebui sa se ascunda. Il vad inca. am vazut ca satul era p ustiu. Biata femeie ! Era forta fizica ce-i l ipsea si nici decum energia morala ! Ticaloasa soarta ! Iata ca in dupa amiaza zilei de 16 Septembrie. Intrati ! Taranul acesta se numea Hans Stenger. Ce doresti ? ma intreba el. e ca soacra lui nu putea sa se ridice de pe fotoliul pe care o pironise de ani intregi paralizia. se indeletniceau cu furtul si cu spionajul. in ziua de 15 septembrie. Doamna Keller se ridica in capul oaselor. Deoarece situatia asta putea parea ciudata familiei Stenger . ca defileul nu fusese ocupat de trupele franceze. Ca sa plecam de-aici si sa ne i nfundam din nou in padurea de la Argonne era exclus. Spre marea noastra ingrijorare. Se vedea cit de colo ca era un om cumsecade. in orice caz . Fireste ca nu le-am spus nationali tatea lui Jean Keller. Tlans Stenger se inapoia acasa strigind : Austriecii ! Austriecii Intr-adevar. Numai defileul de la Croi x-aux-Bois era deschis. Toti acesti indivizi fara capatii. Oare ajutoarele pe care ne bizuise m ne vor lipsi aici ? Uite o casa locuita. Jean. fugi imediat ! . Poate ca aliatii ignora u ca defileul de la Croix-aux-Bois nu era ocupat de trupe franceze. alcatuiti din citeva mii de soldati pe chipurile carora se putea vedea vulturul cu doua capete.. Sa ne gazduiesti pe mine si pe tovarasii mei. multumi ta spionilor. Dupa cum se vede.amiaza.. Stenger. nenorocul n e-a adus tocmai acolo unde nu trebuia sa mergem. care pareau multumiti ca au putut fi de folos unor compatrioti in nevoie. in noap tea aceea nici n-am auzit macar impuscaturile obisnuite. fie la Chcne-Populcux.. Da altfel odihna si bunele ingrijiri au ameliorat simtitor starea doamnei Keller. ceea ce ar fi complicat situatia. care se vedeau cit de colo ca erau german i. Deaceea tuturor le era teama ca imperialistii sa nu-1 oc upe. imperialistii. Fara indoiala ca ei aflasera. Ba ceva mai mult. Ce se p etrecuse oare ? Usile si ferestrele caselor erau inchise. ceea ce ar fi pricinuit un adevarat dezastru. am ajuns la Croix-aux-Bois. zise sora mea. Toti locuitorii fugisera. Dar ce astepta oare ?. Gazdele noastre erau niste tarani chivernisiti. In pragu l ei aparu un barbat cu o figura foarte primitoare si simpatica. de teama s a nu fie recunoscut.

a trimis asa dar o coloana austriaca impreuna cu emigratii comandati de printul de Lignes. Fugi Jean ! zise domnisoara Martha. in schimb domnul Jean ar fi fost ucis. Ramineti cu bine. Colonelul francez si soldatii lui. Totusi fiindca i se parea greu sa ocupe defileul. Hans Stcnger nu putea sa aiba cunostinta de acest fapt. sase escadroane si patru tunuri de calibru mar e.. acela de l a Croix-aux-Bois. domnul Jean trebuia sa se supuna. Atunci austriecii care erau mai bine informati. puteam eu oare sa-1 las singur mai ales cind aveam posibilitatea sa-i fiu do folos ? Do mnul de Lauranay si tovarasele lui puteau fi arestate cel mult.... surprinsi de atacul acesta neasteptat. cind peste citeva leghii. Mama ta e si a mea. Iata ceea ce s-a petrecut in clipa in care am fost nevoiti sa fugim. Si atunci am auzit-o pe doamna Keller inginind cu o voce stinsa : Fiul meu!. Domnul Jean imbratisa pe doamna Keller si dupa ce o saruta pe domnisoara Mar tha.Fara tine. parasite in casa unui taran. Datorita acestui fapt am avut ocazia sa v edem la Croix-aux-Bos spionii acestia. austriecii se apropiau si in curind trebuiau sa ocupe casa lui Hans Sten ger. Dumouriez trimisese la Longwe un colonel cu doua escadroane si doua batalioane. in mijlocul unui sat ocupat de inamic. singur prin locurile astea pe care nu le cunoaste !. ca sa-i goneasca pe austrieci inainte sa devina stapini pe pozitie. Fugi ! In fata acestor doua vointi. in rastimpul acesta. De altminteri e ra atit de inradacinata convingerea ca imperialistii nu se vor aventura prin def ileul acesta incit nu s-a luat nici o masura de aparare. mama ? Da. Totusi spre a evita orice surpriza.. convins ca tinutul nu era amenintat aici. ceea ce i s-a acordat de altfel.. care misunau acolo toata zaua. Din nefericire. asa ca inamicul deveni stapi n pe pozitie. si iata pentru ce satul a fost invadat in ziua de 16 septembrie.. am exclamat. N-o s-o parasim ! Martha !. Fiul meu.. trimitind pe generalul Chazot cu doua brigazi. foarte stanjenit. dragul meu. Natalis!. co mandantul. repeta domnisoara Martha.. se pregatea s-o ia spre Sedan ca sa intre pe ia nor d in Argonne. Si aceasta s-a intirnplat chiar in clipa cind. au trimis citiva soldati in recunoastere. Longwe fiind situat la o departare buna de -sat. Chazot n-a fost in masura sa opereze si to .. Numai gindul acesta m-ar fi oprit in cazul ca as fi fost ispitit sa ma reintorc la Croix-aux-Bois. D espartiti. Si iata cu m datorita unui calcul gresit. a dat ordin sa fie ocupata.. spre a examina defileul. Iata de altfel ceea ce s-a petrecut. nu fusese ocupat de trupele franceze. aratindu-mi usa.. Am inteles indata ceea ce bietele femei asteptau-din partea mea. au trebuit sa cedeze si sa se retraga spre Grand-Pri. XXI Iata-ne despartiti ! Despartiti dupa o calatorie de trei saptamini pe care a m fi putut s-o ducem la bun sfirsit. inamicul a putut patrunde in Argonne. disparu pe usa.. ca o parte a trupelor sa fie trimise la cartie rul general. E drept ca Dumouriez a incercat sa repare greseala aceasta atit de grava. colonelul a cerut. De indata Ce Brunswick a aflat ca trecatoarea de la Croix-aux Bois era liber a. Se stie ca din toate defileurile padurii din Argonne unul singur.. neavind alt aparator decit un batrin de saptezeci de ani ! La drept vorbind n-as fi trebuit sa ramin cu ele ? Dar gindindu-ma la sarman ul fugar care trebuia sa rataceasca intr-un tinut pe care nu-1 cunostea.. daca norocul nu ne-ar fi parasit deodata.. Peste citeva clipe am parasit satul. Natalis. la 14 septembrie. in consecinta nici nu s -au facut transee . am fi fost salvati ! Despartiti cu teama de a nu ne mai revedea niciodata ! Si femeile acestea.

Trebuia asa dar sa rabdam de foame. cu toate sfortarile eroice. Oare eram sa fim redusi sa mergem ca apostolii ? in sfirsit eram uzi leoarca.. Erau voluntarii din Longwé. Daca padurea era plina de ciori si alt e pasari de prada. daca a respins mai intii pe austrieci din defileu. sa ma pedepseasca Dumnezeu ! Vino atunci ! Acum nu mai era vorba s-o luam de-alungul defileului pina la granita Argonne i. domnule Jean. De-abia daca vedeam din cind in ci . in schimb vinatul era rar. ori entindu-ne dupa soare. Cit despre mine si domnul Jean Keller. Da. Dar voluntarii evacuasera Argonne indreptin-du-se spre cartierul lor general . domnul Jean n-a avut timp sa ia ceva de-ale mincarii si tot astfel s i eu. ordinul de a-1 urma. asa ca trebuia s -o luam spre sud-vest. ca n-am sovait. omorind chia r pe printul de Ligne. am fi fost in mijlocul prietenilor nostri. Ploaia care incepuse sa cada ne patrundea pina la oase. dupa cum am aflat mai tirziu. Deoarece nu mincasem nimic.. Din nefericire nu au trecut prin padure.. fiindca apa patrundea prin frunzisul copacilor. in zad ar am cautat un adapost unde sa ne putem odhni. Austreiecii puteau sa paraseasca trecatoarea Croix-aux-Bois. Si atunci situatia ar fi fost deznadajduita. a a-vut de sustinut un atac cu forte superioare. Intr-adevar. ca doamna Keller si domnisoara Martha mi-au dat.aventuram in intun eric nu era cu putinta fiindca n-aveam cum sa ne orientam.. Dar neputind. ca sa spun astfel. Dar unde ti-e fagaduiala pe care mi-ai facut-o de a nu parasi niciodata pe mama si pe Martha ?'. Greseala aceasta a fost foarte regretabila pentru Franta si trebuie sa spun si pentru noi. m-am intilnit cu do mnul Jean in inima padurii. e ca ghetele noastre se rupsesera cu . pierdut. caci fara eroarea asta impiorabila. in asa fel incit sa trecem linia riului Aisne. spaima si nelinistea. Daca as fi ajuns impreuna cu domnul Jean la Grand-Pré.. caci Chazot vazind ca nu poate alun ga pe austrieci. Trebuia sa fugim atunci ca sa nu fim prinsi.. asi fi regasi t bravul meu regiment Royal-Picardie care plecase din Charleville ca sa se uneas ca cu armata din centru. salvati si am fi vazut toto data ceea ce trebuia sa facem pentru salvarea fiintelor dragi. Cind a atacat in seara de 16 a fost prea tirziu.. Ingaduie-mi sa-ti spun. Am pornit in directia aceasta pina ce s-a innoptat. Am dus-o rau peste noapte. marturisesc ca eram intr-o situatie criti ca. Fugind din casa famili ei Stenger. se intoarse spre Attigny. i-am spus ca st iam foarte bine tinutul ale carei pozitii el le ignora cu desavirsire. Hainele noastre sfisiate de spini erau aproape numai zdrente. asa ca. Vai! si zorile care nu mai veneau! De indata ce se lumina de ziua.t astfel nici in ziua de 15. Am poposit deci. D-ta.. c are incercau sa reia defileul din miinile austriecilor. unde am fi putut sa-i intilnim si sa aflam astfel de la ei ca Dumouriez isi avea cartierul gener al la Grand-Pré. Granita Frantei era deci deschisa trupelor imperialiste. I-ar fi urmat.. Dumouriez risca sa fie incercuit si constrins sa lepede armele. Uneari impuscaturile erau atit de apropiate incit ni se parea ca ele erau trase in spatele nostru. se retrase spre Vouziers. puteam fi inca de la 15 septe mbrie in mijlocul francezilor. Aproape numai decit dupa ce am parasit casa lui Hans Senger. parasite la Croix -aux-Bois. ne era o foame strasnica. ! eu !. am fi fost. Natalis ? exclama el. Dar ceea ce era mai grav. domnule Jean. Adaugati la toate mizeriile aste a. Sa ne. au fost ne voiti sa se imprastie. am pornit din nou cit puteam mai repede. in afara de asta ni se parea de asem enea ca auzim strigatul de victorie al prusacilor. temindu-se sa nu fie invaluit. Nici macar paltonul meu nu fusese crutat. La inceput impuscaturile nu contenisera o clipa. Acum lucrul acesta ntt mai era cù putinta.. defileul a fost iremediabil. Atunci i-am spus totul. in vreme ce Dubourg care se afla la C hérie-Populeux. Acolo. Si daca am gresit.desavirsirc.

Dar n-aveam posibilitatea sa -i prindem... morti. si atunci sau scapam. Bubuitul tunurilor se imbina cu impuscaturile de arma. stiu ca ai venit. Nu stiu de ce. Din fericire castanii nu lipseau aici. domnul Jean voise sa ma lase sa dorm. . Domnul Jean imi strinse m ina. fie intr-un sat pe malul sting. Domnul Keller rostise cuvintele acestea pe un ton hotarit. Cu toate astea liziera padurii nu era indepartata. in seara aceea. nu tulbura linistea. N-am sa vorbesc de oboselile indurate. Pleaca deci. m-am culcat sub un copac. n-am sa te ascult daca este vorba sa vrei sa te desparti de mi ne. m-am gindit la regimentul colonelului von Grawert care lasase vreo treizeci de... fiindca atita vreme cit a fost vorba numai de oboseala. Il muncea din cale afara. am putea ajunge pe malul celalalt al fluviului. am auzit niste glasuri in spatele nostru. am a dormit foarte greu. doua. deoarece n-am auzit impuscaturile care nu contenisera toata noaptea. Daca vom fi prins i sa stii ca germanii n-or sa ne crute. asa ca ne-am putut astimpara intru citva foamea care ne chinuia. Ne mai trebuiau inca douazeci si patru d e ore ca sa putem gasi un adapost in partea cealalta a rinului Asine. fie la Vou ziers.. Era o tacere desavirsita in padu re. Dupa cum am spus. In definitiv. Domnul Jean. domnul Jean veghease. deoarece auziam goarnele. Se intunecase . sau murim amindoi ! Natalis. Vom pleca impreuna. brutalizati poate.. Afara de paturile de:pioaie care picurau pe frunzele copacilor. De dimineata cind m-am trezit. La douasprezece am mai mincat niste castane coapte.. relua el... Acum insa cind e vorba de pericol.nd un iepure care fugea printre picioarele noastre. nici un zgom ot. Din pricina greutatilor dru mului. am observat ca domnul Jean nu dormise toata n oaptea. dra gul meu. Dar care fusese rezultatul ei ? Ce trebuia sa. Fiindca nu ma trezisem. domnule Jean.. in noaptea aceea.. dar tacerea aceasta ma nelinstea grozav.. in cazul ca nu s-ar ivi vreo piedica. Sa lasam asta. Spre seara ne aflam la o leghe de riul Aisne! A doua zi. Nu.facem acum? Am simtit din in stinct ca cel mai bun lucru de facut era sa'inaitam in directia riuiui Aisne spr e Vouziers. Fireste ca nu era preocupat de soarta lui ci de aceea a mamei lui si a d omnisoarei Martha. Treci granita. din pur devotament. in l uminisul padurii. expusi la injurii. Natalis. am mers foarte putin in ziua aceea. Grand-Ham. Spunind acestea am plecat. Natalis. Nesiguranta asta era grozava pentru Nu mai incclpea nici o indoiala ca avusese loc o lupta in def ileu. Deodata. In afara de asta.. La rindul meu vo i incerca s-o trec si eu.. Nu se mai auzea nici o impuscatura. Am ghicit numaide cit despre ce era vorba. Vei fi omorit. si i-am raspuns fara sa mai astept propunerea lui : Nu.. cu toate ca eram framintat de mii de ginduri. N-aveam decit sa coborim timp de o ora malul drept si sa-1 trecem fie pe podul de la Senuc fi e pe podul de la. im puscaturile care se auzeau in toate directiile si in sfirsit clopotele care sun au in satele din Argonne toate astea contribuiau la starea de ingrijorare care n e deprima. n-am zis nimic. se aflau la Croix-Bois. am poposit intr-un tufis. Pe la opt canonada inceta. domnul Jean imi zise : Asculta-ma. Padurea era atit de deas a incit de-abea daca puteam face cinci sute de pasi pe ora. am adormit un somn ad inc si greu.. Mi-aduc aminte ca-n clipa cind am atipit.iti jur ca n-am sa te parasesc. nu pot sa-1 primesc.. In clipa cind ne pregateam de plecare... Gindul ca toti ai lui.. sa lasam toate astea. Am cules citeva si dupa ce am facut focul le-am copt. nu pot sa ma mai dau in laturi. Era un nou atac care se dadea la defileu Croix-aux-Bois. poduri pe care Clairfayt si Brunswich nu era u inca stapini La ora opt seara. era o noapte rece si fara stele. in miinile aus triecilor. Nu aveam timp sa ne gindim la ele. si lucrul acesta. si daca n-o sa ne mai revedem. fiindca mi-era somn.. Dupa ce am blestemat in gind regimentul.

iar eu in calitate de complice si spion in fa voarea Frantei.. Dupa toate probabilitatile acestea era ultima noastra locuinta inainte de a fi executati : domnul Jean pentru indoita acuzatie de a fi omorit un ofiter si d e a fi dezertat in timp de razboi.. Vino. XXII Oare numai intimplator reusise Buch sa puna mina pe noi ? imi venea sa cred. In total erau vreo sase sau sapte oameni. Peste un sfert de ora banda a reusit sa puna mina pe noi. ca sa se razbune pe fratele lui. Stiam ce ne ast eapta si nu ne mai raminea decit sa ne pregatim de moarte. Si ce o sa se faca mama. N-o sa ne mai scape. dar o creanga uscata ne-a tradat prezenta. ma fram . Buch si tovarasii lui fugeau dupa noi. Peste o ora. impreuna cu citiva ticalosi de tagm a lui. Asta e vocea lui Buch. Sa nu-i asteptam. Dupa ultima noastra intilnire. Restul se stie. Acum eram paziti in asa fel incit orice evadare era exclusa. cit spre a cistiga premiul de o mie de florini. trebuie sa ucid mai intii pe unul din a-cesti ticalosi. Incasam premiul.. vino ! am exclamat. spunea o voce necunoscuta. eram in miinile austriecilor care se aflau la Longwe. Marturisesc ca in ciuda optimismului meu obisnuit. Numaidecit s-a luat dupa noi. caci de citva timp soarta nu prea ne era favorabila. va rog sa credeti. il urmarim de la Croix-aux-Bois. nu atit. atunci cind nu vom mai fi. una dadea in strada. cind sprijinul nostru le va lipsi ? Ce s-or fi facut ? Or mai fi in satul acesta in mijlocul austriecilor ?. s-a sfirsit ! repeta domnul Jean. in schimb le regasise in satul Croix-aux-Bois . Am parasit tufisul pe brinci. Martha si toti car e ne sint dragi. tinarul Buch nu conteni se cu cercetarile. Alergam acum cit puteam mai repede.. Si el descarca pistolul in directia grupului care se repezea spre noi. imi pierdus em de data asta increderea si situatia imi parea deznadajduita. imi sopti el la urecehe. si ne-au imbrincit fara sa ne cru te loviturile. Odaia era l uminata de doua ferestre. domnule Jean. di n ziua in care am ajuns in Argone. Ea ocupa jumatatea parterului unei case scunde. Dar aveam altceva de facut d ecit sa ma uit dupa ei. De la Croix-aux-Bois pina la Longwe e de-abia o leghe si jumatate. toti inarmati pina-n dinti. Nu. Si am auzit pe domnul Jean inginind : De data asta s-a sfirsit cu noi. E ram istoviti. Sint mai multi. Apr oape numaidecit o impuscatura lumina pentru o clipa ascunzatoarea noastra. in ca sa familei Stenger el recunoscuse imediat pe domnul si pe domnisoara de Lauranay si tot astfel pe doamna Keller si pe sora mea. cealalta intr-o curte situata in dosul casei. Numai gandul ca bunii nostri prieteni aflasera de arestarea noastra. Fireste ! Domnul Jean imi stringea acum cu putere mina. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez amanuntit odaia care ne s lujea de inchisoare. Daca pierduse urmele noastre.Da. Aflase deasemenea ca am plecat c u domnul Jean. Mi se pare ca unul din urmaritorii nostri cazu. Cit ai clipi din ochi ne-au legat miinile. Ticalosii ! i-am raspuns.. in urma insa am aflat ceea ce nu puteam sti atunci. Facuse parte din spionii care intrasera in sat in ziua de 16 septembrie. Aici am f ost intemnitati si pusi sub o supraveghere severa intr-o casuta retrasa. Admitind chiar ca prietenii nostri se aflau tot acolo si ca n-au fost captur ati de dusmani. ma temeam insa ca sa nu fi aflat de arestarea noastra. Da. N-am raspuns. Eram doar atit de aproape de ei.

As fi voit sa intreb pe soldatul acesta ceea ce se petrecea la Longwe si in special la Croix-aux-Bois. De asta d ata erau prusaci. E drept ca nu l-am mai revazut. cu miinile in buzunar. Uneori. Da. Oricare ar f i fost insa situatia nu trebuiam lasati sa murim de foame. Nu mi-as fi permis sa-1 tulbur. Stirea asta ar fi fost o lovitura de moarte pentru doa mna Keller. daca acestia in tentionau sa intre in Argonne. in sfirsit cum stateau lucrurile. la toate fapturile d ragi carora le rostea cu infrigurare numele. Fara indoiala ca se dusese sa instiinteze pe pru saci de capturarea noastra. Ma sileam sa par cit mai linistit. in acelasi timp nu se mai auze a nici o impuscatura pe'partea apuseana a Argonnei. daca se vorbea de sosirea prusacilor. astfel ca nu puteam sta de vorba cu el. nu rosti o vorba. Nu er a variata masa noastra si incepusem sa regret chiar castanele din padure. unde austriecii ne examinau cu m ai multa curiozitate decit simpatie. Ce gindu ri triste te mai napadesc. In dimineata aceea nu s-a produs nimic nou. Domnul Jean se adresa caporalului care comanda grupa : Unde ne duc ? intreba el. asa ca putea sa ne dea ceva sa mincam. Drept raspuns acest golan ne imbrinci inainte. Si ceea ce ma incremeni era ca am recunoscut uniforma regiment ului Leib. In rastimpul acesta au trecut prin fata noastra citeva coloane de soldati. Dar nu cunostea m limba germana. domnul Jean si eu. M-am gindit atunci ca lucrurile or sa mai dureze inc a. La ora sapte dimineata. A treb uit totusi sa ne multumim cu ceea. Sau vor veni prusacii la Croix-aux-Bois. Noaptea trecu fara ca sa fi adus vreo modificare situatiei noastre. Si nimeni nu se gindise sa ne aduca ceva de minc are. deoarece daca austriecii ne pazeau.. Totusi doamna Keller de-abia daca putea merge . Eram paziti. cu arma in banduliera. dupa ce ni s-au legat miinile la spa te. venit la Longwe dupa intil-nirea cu voluntarii din Argonne. ca sa nu fim prea i stoviti in ultimul moment. Nu mai era stapinpe el. La prinz ni s-a servit deasemenea o ciorba si o felie de piine neagra. Poarta Frantei era deschisa larg. prusacii trebuiau sa se rosteasca in priv inta soartei noastre. Domnul Jean adincit pe ginduri. Nu mai era aparata. putea sa cada pe drum. Inamicul se. Am fost scosi afara. apa goala in definitiv si o bucata de piine. Aveam infatisarea unor nenoro . Dar m-am abtinut gindin du-ma ca trebuie sa mincam spre a recapata fortele pierdute. sau vom fi condus i la cartierul lor general. intr-un acces de enervare. As fi dorit mult sa stiu daca soldatii acestia erau prusaci sau austrieci. dupa cum am mai spus era a dincit in ginduri. Se gindea la mama lui. Daca nu plingea e ca nu putea si asta ma indurera fiindca lacrimile l-ar fi usurat. Puteam sa-mi spun : Fa-ti curaj. Ei drace ! valoram o mie de florini pentru ticalosul acesta de Buch. Dinsul. Spre ora zece seara o caprarie de soldati aparu in camera noastra. Toti oamenii acestia mergeau in neregula. ce ni s-a dat cu atit mai mult cu cit soldatu l care ne-a adus mincarea parea ca spune : Si asta e prea bun pentru voi !" Pe legea mea imi venea sa-i dau cu strachina in cap. de aceea ma plimbam in fata lor. L-am convins chiar pe domnul Jean sa manince. afara doar de cazul cind ordinul de executare ar sosi la Longwe. dragul meu. doream chiar ca austriecii sa-i fi luat ducindu-i la avantpostur i. asa ca ii trebuiau ingrijiri serioase. fuga. cind iti simti moartea apropiata ! Toata viata ti se perinda in citeva clipe pe dinaintea ochilor.strecura acum fara zgomot spre a ajunge la linia riului Aisne. la logodnica lui. totusi ni se dadea voie sa ne plimbam in curtea din spatele casei. Trebuia sa adaug ca foamea ne chinuia cumplit deoarece de doua zile n-am min cat nimic decit citeva castane. Dinpricina asta trebuia sa se produca vreo intirzier e.. un soldat ne-aadus o strachina de ciorba.inta si ma chinuia adinc. se repezea la usa ca si cum ar fi voit sa. caci miine tilharii astia te vor omori. asa ca orice discutie era imposibila. N-aveam dreptul sa fim prea pretentiosi si am imbucat cu pofta piinca si ciorba. fredonind cele mai voioase marsu ri ale regimentului Royal-Picardie.

Chazot si Dubouquet primeau ordinul sa se uneasca.asa insulte de tot felul care ne gratificau asa. Am mers astfel pina la zece seara. Domnu l Jean nu se putea abtine si imi dadeam seama ca daca ar fi fost liber si-ar fi infipt unghiile in gitul locotenentului. Am priceput atunci ca trebuia sa aparem in fata unui consiliu de razboi inai nte de a fi impuscati . astfel ca sa ajunga la pozitiile de la Saint-Menehould. la patru leghe de Grand-Pré. ca sa ocupe drumul de ia Chalons. Ti-ar fi ris in nas ca niste huligani ce erau. In acelasi timp. daca regimentul ar fi ramas la Longwé. Peste citeva clipe am fost condusi in fata colonelului von Grawert. escortati si cu miinile legate. Capraria care ne ducea o lua pe ulita satului care coboara spre liziera padu rii. fiindca aliatii nu aveau timp de pierdut. Intr-adevar. in cele din urma se hotarisera sa strabat a defileul de la Grand-Pré.citi care trebuia sa fie executati fara judecata. N-am facut nici un popas fiindc a trebuia sa sosim la timp ca sa ocupam coloniile de la Sainte-Menehould. Am pornit in mars fortat de-a lungul riului Aisne.cu armata lui Dumouriez. cetoasa si ploioasa. Daca germanilor le lipseau proviziile. Iata de ce regimentul Leib. Si. trupele franceze vo r ocupa trecatoarea de la Islettes. parasise cu atita graba Longwé. cu toata panica ce cuprinse in doua rinduri pe soldatii nostri. din senin. asa ca ar fi putut tine piep t imperialistilor. de altfel am fi fost imediat executati. Apoi. dadu semnalul plecarii si regimentul porni. Planul acesta consta in coborirea trupelor p e liziera stinga pina in dreptul defileului de la Islettes. instalata pe drumul de la Chalons. Dupa ce trecuse ambele poduri ale riului Aisne. care p lecase din Metaz pe ziua de 4 sa-si grabeasca marsul inainte. Tourbe si Bionne. Intr-adevar. capraria s-a oprit in mijlocul unui luminis un de cantona regimentul Leib. Aceasta se multumi doar sa se uite la noi si nu rosti o vorba. deoarece prusacii trebuiau sa navaleasca din Argonne prin d efileul de la Grande Pré. Oricine isi poate inchipui ce penibila era situa tia noastra. Dar pas de spune lucru acesta unor salbatici. In felul acesta. Dumouriez ar fi a vut cu el peste treizeci si cinci de mii de oameni. Bunswich si prusacii lui sovaisera citva timp inainte de a-si f i fixat definitiv planul lor de lupta. Nadajduiam i nsa ca atunci cind prusacii s-ar afla in fata lui Dumouriez. Drumurile erau numai balti si intrai in noroi pina la glezne. Am fi preferat moartea de o mie de ori. sa nu poata sa se indrepte spre Sain te-Menehould. facind stìnga imprejur. generalul isi luase toate masurile astfel ca tabara de l a Epine. De aceea Dumouriez evacuase fara zgomot. generalii Beurnoville. care sint situate la extremitatea trecatorii de la Islettes. in cazul ca voiau sa ajunga inaintea francezilor pe Aisne. Dar co loana nu putea sa mearga repede deoarece se innamolea la tot pasul. Dumouriez se indrep ta spre Dammartin-sur-Hans. Afara era o vreme urita. care veneau din directia Frantei. cu toate astea eu n-am fos t prins cu mina pe arma. Dupa vreo cinci sute de pasi. . omorindu-1 ca pe o fiara salbatica. Era de aste ptat intr-adevar ca prusacii sa strabata Argonna spre a taia drumul de la Chalon s. De acolo. A trebuit sa trecem cu apa pi na la briu pira-iele Dormoise. care ne injura in fiecarece clipa. or icine isi poate inchipui cum am dus-o noi in privinta mincarii. cartierul lui general in noaptea de 15 spre 16 septembrie. In aceeasi clipa.Croix executase un nou plan. Nu mai vorbesc de tratamentul prost la care ne supuneau prusacii si tot. se opri cu trupele lui pe colinele de la Autry. Daca toti generalii acestia ar fi fost exacti la mtilnire. Dupa cum se vede lucrurile trebuiau facute repede. Dumouriez afind ca imperialistii eraustapini pe defileul de la Grand. si aceasta indemna pe Kellermann. Si ticalosul de Frantz von Grawert. sa invaluiasca armat a franceza la Saint-Menehould si s-o sileasca sa se predea. sol datii nostri trebuiau sa faca fata coloanelor lui Clairfayt ce veneau de la fron tiera si coloanelor lui Brunswich.

tobele bateau. ceea ce le reusise pe deplin. el insusi prezida acest cons iliu. la parintii mei. In sfir sit. toate fapturile care-mi erau dragi. prezidati de colonelul von Grawert. ca spion francez ! Nu mai incapea nici o discutie si dupa ce colonelul adaugase ca executia va avea loc indata : Traiasca Franta ! am exclamat. Da. Eram convins ca in ziua aceea va incepe lupta. Mai intii am fost condusi in fata unui cort unde se aflau vreo sa se ofiteri. Fara indoiala ca voiau sa fie pe placul locotenentului Frantz von Grawert.. Cu tot frigul prusacii n-au aprin s nici un foc deoarece nu votau sa-si semnalizeze prezenta. trebuia sa trecem prin fata regimentulu i Leib.. fel Jean Keller care mai fusese condamnat odata la moarte pentru ca a lovit pe u n ofiter. Ofiterii treceau de colo pina colo. o amenii acestia sint de o cruzime inspaimantatoare. e grozav ! Eu si domnul Jean mergeam fara sa ne spunem vreo vorba. Nu eram legati. cu putin inainte de ivirea zorilor. XXIII De data asta totul era sfirsit. s-a stabilit doar identitatea noastra. De altfel ce ne pasa. Dincolo de cort se afla un pluton care trebuia sa ne impuste vreo doisprezece soldati din regimentu l Leib comandati de un locotenent. am ajuns pe un teren mlastinos cam spre stinga de Sainte-Menechould. ma gindeam la regiment. Revedeam pe t ata. Era aproape unsprezece cind o grupa de soldati veni sa ne caute pe mine si p e domnul Jean. Fireste insa ca de vreme ce va povestesc eu insumi patania asta scrisa de mi na mea. Traiasca Franta ! repeta Jean Keller. Dinsul se gindea la Martha pe care nu o va mai vedea si la mama lui pe care lovitura aceasta trebuia s-o zdrobeasca. La vreo cinzeci de pasi mai departe. Noaptea asta de 19 spre 20 septembrie. mama. oricat de b ogata ar fi fost imaginatia mea. Era sa fim ucisi ca niste ciini si atitatot. ciuruit de gloantele dusm anului. Nu ne uitam unde ne duceau soldatii. La ce bun? Nu puteam fugi. nimeni n-a manifetat pentru el v reun sentiment de mila.. O sa ve deti si d-voastra. n-as fi dat sa mor in plina bataie. prusacii ne inghionteau salbatec. Toti cunosteau pe Jean Keller. Dar deznodamintul acestei istorisiri. Se uita la . Se mai auzeau de-ase-menea citcva impuscaturi spre dreapta noastra. De altmint eri ori de cite ori ne vorbeam.. Asteptam doar comanda Ei bine. la satul meu. Regretam popasurile noastre din padure de cind eram niste simpli fugari. raspindeau un miros d ezgustator. dind ordine. Goarnele sunau. mila aceea pe care n-o refuzi niciodata acelora care var muri ! Ce mai firi si prusacii acestia ! Meritau cu adevarat sa fie comandati d e niste ofiteri de tagma celor doi Grawert ! Locotenentul ne-a vazut. nu mi l-as fi putut inchipui niciodata. a mai fost osindit si a doua oara ca dezertor. inseamna ca am scapat. A ! ce. Se poate spune ca armele erau "tintite asupr a noastra. Cel mult cativa pasi inainte de a fi ucisi. unde am poposit. Intr-adevar. a fost una din cele mai grozave pe ca re le-am petrecut. Eu ma gindeam la sora mea Irma. In sfirsit se lumina de ziua. la Firmina.Eu si domnul Jean de-abia daca puteam sa ne adresam vreun cuvint. Poate chiar ca regimentul meu era acolo ! Si eu care nu eram in mijlocul camara zilor mei! Se facuse acum o mare miscare printre soldati.. si eu. Ei bine. Oamenii acestia ingramaditi acolo de-a valma in noroi.. Dar sa mori fara sa te poti apara. Jean Keller si Natalis Delpiere vor sti sa moara. De alt Formalitatile n-au durat mult.

raspunse Jean Keller. la celalalt nu vedeai decit dispret. Si totusi era aproape imposibil sa dobindim vreun ajutor de undeva.. ca si cum lucr ul acesta m-ar fi putut interesa. Am intrat deci in padurice. imi vorbi in limba franceza. nu erau oare la Sainte-Menehould ? Dar ce vreti. mai degraba. Dumourriez ar fi fost compromis in fata unui inamic superior ca num ar. Ceea ce am facut.. ultima oara.. Ne aflam atunci in spatele unei colibe care domina orasul si care era ocupat a de ducele de Bruns-wich. inca. Domnule Jean. Dar to tul disparea inca in mijlocul cetei pe care soarele nu reusise pentru un moment s-o imprastie. Natalis. Sa te iert. dupa ce s-a into rs spre ofiter. un militar cu fata aspra. se aflau numeroase coloane germane.. Dupa citiva pasi grupa s-a oprit in fata unui st ejar. nu am pentru ce sa te iert. El rosti cuvintul acesta cu o voce clara care nu tremura : tinea capul sus s i parea linistit. Da. am fac ut-o de bunavoie. Probabil ca la douasprezece nu vor m ai fi ! Intr-adevar am ajuns la locul executiei. Daca pianul prusac ilor reusea. Se auzeau de pe acum citeva impuscaturi. Grupa parasise soseaua de la Chalon s. domnule Jean. Am intrat intr-o padurice unde trebuia sa aiba loc executia. Ghiceai totusi ca in curind toata ceata asta se va imprastia. Incercam sa-mi dau scama de ceea ce se petrecea in jurul meu. pe care le-am iubit din adincul sufletului ! Bietele femei ! Dumnezeu sa le aiba in paza lui. Aici. Bine. In departare se auzeau goarnele al caror sunet se imbina cu bubuituri de tun si focuri de salva.. dar pentru ce ?. Am crezut o clipa ca ticalosul acesta va merge cu noi.. de vreme ce din cauza mea. Dedesubtul acestor coline. Cat despre francezi ei se aflau mai sus pe colinele invecinate. ma si leam sa nu disper inca. La poalele acestei coline se afla soseaua de la Chaln os. dorinta de a scapa de moarte e atat de mare ihcit fauresti atunci cele mai nein chipuite planuri ! Era aproximativ ora unsprezece si un sfert.. i-am raspuns. Ofiterul care comanda. i-a spus cu o voce hotarita : La dispozitia d-voastra ! . atitudinea lui Jean Keller cind. O speranta vaga incepuse sa incolteasca in inima mea sau. Cit despre d-ta. De altfel asemenea lucruri nu se uita si am impresia ca ele s-au petrecut ieri. Daca va spun toate astea cu oarecare precizie. vom muri. La unul vedeai satisfactia. Ceata era inca destul de deasa pentru ca sa nu poti vedea la o suta de metri. Avusese loc oare o lupta la Chalons ? Oare pr usacii fusesera luati pe flanc ? Nu intelegeam nimic. Natalis. in locul acesta trebuia sa fim executati. Toate tr upele.. e ca tin sa va fac cunoscuta starea mea de spirit. se apropie. Am observat ca zgomotele astea veneau de la dr eapta si ca pareau ca. dadu ordin de oprire. gata sa cucer easca pozitiile noastre astfel ca sa domine Sainte-Menehould. in limba aceea p e care o iubea atit de mult si pe care eram s-o aud pentru. iarta-ma.. atunci. mobilizate de pumouriez. apropiindu-se de mine. Daca vremea ar fi fost senina as fi putut sa vad uniformele franceze. Cit despre detalii toate mi-au ramas intiparite adinc in m inte. Si. Si as face-o si azi inca ! Lasa-ma sa te imbratisez si sa muri m ca doi viteji ! Ne-am imbratisat stringindu-ne cu putere la piept. Aici ! zise ofiterul. Si. Ma intrebam chiar dac a nu va comanda el insusi executia.domnul Jean care nu pleca privirea. nu voi uita niciodata.. Solda tii se rinduira la citiva pasi de noi si parca aud si acum zanganitul armelor... imi zise el. Ultimul meu gind se indrepta spre mama si sp re Martha. Deodata insa am auzit o goarna sunand si F rantz se pierdu in mijlocul soldatilor.

Era de-ajuns ! Cum se face insa ca vitejii nostri compatri oti venisera aici tocmai la momentul oportun.. sprijinita de domnisoara Martha si de sora mea Irma. XXIV Domnul Jean ma tari dupa el.. sora mea si domnul de Lauranay repetau cu ea : Francez ! Francez ! In aceeasi clipa se auzira cateva impuscaturi puternice si am vazut pe... Domnul Jean se repezise la mama lui pe care o sustineau domnisoara Martha si sora mea. E francez ! Ce insemnau oare cuvintele ei ?.. in vreme ce soldatii incarcau armele. auzit in padure strigatele astea care imi rasuna si azi in ureche : Inainte ! inainte ! Era intr-adevar melodiosul strigat francez si nu asprul Vorwaertz" al prusaci lor. Un detasament de soldati francezi navalise in padure.. Ceata i ncepuse sa se imprastie.Ofiterul facu un semn. fara sa-mi dea macar o explicatie. lacrimi mari ii brazdau fata. A ! mama.. Francez !. in vreme ce tunurile bubuiau n . Trebuia sa fim ucisi in acelasi timp. crezind ca impuscatura de adineauri ne omorise pe noi. Tinea in mina o hartie.. doamna K eller impleticindu-se... si in vreme ce citea. In acelasi timp am. Aveam impresia ca innebunise bru sc. Ne-am alatur at de francezii care se avantau afara din padure. Va sa zica nu erau solda tii plutonului de executie care au tras ?. Domnul Jean il lua. Domnisoara Martha lua atunci hartia pe care doamna Keller o tinea in mina-i inclestata si o intinse domnului Jean. Sirit francez !. Dar doamna Keller se ridicase la rindu l ei in picioare si rosti cu o voce grava : De-acum incolo. dupa c um vedeti.. Soldatii erau acum in pozitie de tragere si nu asteptau decit comanda..... si domnisoara Martha.ce binefacere e sa stii carte in asemenea imprejurari ! Si atunci domnul Jean rosti acelasi cuvint. Nefericita femeie. exclama el !... tocmai la timp. Deodata se auzira niste strigate. in padure. M-am uitat la domnul de Lauranay. Patru soldati ne condusera in dreptul stejarului unde ne-am oprit. acum am dreptul si indatorirea sa ma bat pentru ca. tinindu-ne de mina si privind plutonu l care se afla in fata noastra. Martha.. dragul meu Jean nu vei mai fi silit sa te lupti impotriva Frante i ! Nu mama. lesinase. Str ingeam mina domnului Jean Keller si va jur ca mina lui nu tremura. Doam ne.. Ofiterul se dadu putin la o parte.. sint francez ! Apoi ingenunche intr-un avint de pietate. Cu toate astea nici eu nici domnul Jean n-am cazut. Nici el nu putea vorbi insa. Doamna Keller.. rostind cu un acce nt pe care n-o sa-1 uit niciodata : Francez !. Din pricina emotiei care ii napadise nu puteam intelege sensul cuvintelor iu i... Doamne ! Dumnezeule ! Ce vad oare ?. impuscaturile lor precedasera numai cu citeva clipe acelea ale plut onului de executie. Hartia aceasta era un ziar german : Zeitblat. Nu. De-abia daca puteai auzi glasul ei. in spatele grupei. Eu si domnul Jean stateam in picioare. In curind isi reveni insa in fire si parca o aud si acum. Parca vad si acum stejarul acesta al carui trunchi era cojit pe alocuri.. Am aflat aceasta de-abia mai tirzi u. fiindca vreo sase din ei zaceau intinsi pe jos in vreme ce ceilalti fuge au cit ii tineau picioarele..

Prezent. Dumouriez plecase din Gran d-Pré spre a se a-vinta pe pozitiile de la Sainte-Menehould. Kellermann ocupa platoul de la V almy cu generalul Valence si cu ducele de Chautres. Dumouriez isi inchipuise ca Keilerman se va stabili pe colinele de la Gizancourt. Dupa cum vedeti. care. Va aduceti aminte ca in noaptea de 16 septembrie. In clipa aceea. . aco lo unde tocmai regasisem pe camarazii regimentului Royal-Picardie. domnule capitan. La suprafata. care domina satul cu acelasi nume. era francez ? Mi-era cu neputinta sa inteleg ! Tot ce pute am sa spun e ca amindoi ne-am avintat in lupta. Acum eu si domnul Jean. In rastimpul acesta. dupa un mars de patru sau cinci leghe. Predarea lor era de asteptat. sosi si Brunswick cu intentia de a taia drumul de la Chalons si de a alunga pe Dillon din defileul de la Islettes.econtenit. in majoritate erau oameni fara capatii . Trebuie sa spun ca disciplina care domina printre solda tii acestia era foarte severa . ce ar fi intentionat s a cuprinda Argonne. de vreme ce colinele de la Gizancourt nu erau in miinile francezilor. exclamase unul din ofiterii escadronului meu. ger manii sperau ca Dumouriez si Kellermann se vor preda. Intre timp. dadu ordinul de atac in speranta do' a r espinge pe Durhouriez si pe Kellerman la Saint-Menehould. De indata ce a sosit aici. Dar ordinul fiiind rau inteles. De aceea in loc sa indrepte spr e Chalons. colinele spre care se indreptau acum prusacii. ne aflam in locul undo lupta era mai naprasnica. adica la inceputul bataliei. unde ajunsese a doua zi. despartite prin prapastii adinci. zarindu-ma in clipa cind obuzele incepeau sa secere rindurile noastre. domnule capitan. fiul doamnei Kelle r. nu tocmai insemnate. s-a distins in lupta aceasta. asezate in fata co linelor Lunii. La poalele colinelor exista niste balti formate de riul Aure pina in locul u nde apa aceasta se varsa in riul Aisne. din care citeva companii nava lira in padure. Situatia asta o pricepuse si regele Prusiei. Aici la Sainte-Menehould se aflau diferite coline. asa cum dorise Dumouriez.. Intr-adevar daca prusacii care erau stapini pe colinele Lunii ocupau si colinele de la Gizancourt. impotriva oricarei coloane austriece sau prusace. Acolo soldatii lui Dumouriez. dar asta nu inseamna ca n-am sa fiu la inaltime.. o coloana prusaca se intiini pe drumul de la Chalbes cu ariergarda lui Kellerman. Ai venit la timp. cu tot sfatul iui Brunswick. Jean Keiler. bazinul acesta e presarat cu citeva ridicaturi. unde ne aflam noi. in spatele l ui se aflau trupele generalului Dillon care erau gata sa apere defileul de la Is lettes. severitatea asta era indreptata mai ales impotri va voluntarilor veniti din Chalons. care in fruntea a douaspreze ce batalioane si douasprezece baterii. se intinde uri fel de bazin mlastinos pe care il strabate soseaua de la Chalons. Intre colinele acestea si Sainte-Menehould. Pe una din aceste inaltimi se afla mo ara de la Valmey. si care a devenit celebru i n ziua de 20 septembrie 1792. Dar esti pe jos ? Da. inconjurind Sainte-Menehould cu opt zeci de mii de oameni la care s-a mai adaugat cavaleria emigrantilor. Trebuie sa povestesc acum evenimentele petrecute in dimineata zilei de 20 se ptembrie si cum s-a facut ca un detasament de francezi venise la timp in paduric ea care brazdeaza soseaua de la Chalons. iar la stinga colinele de la Gizancourt. Dumouriez a ocupat Sainte-Menehould. Delpierre ?. german de origine. punind astfel pe fuga pietonul nostru de executie. primira cu urale pe generalul lor. Kellermann. i-arri raspuns. Am incercat in zadar sa reflectez. artileria l or putea sa nimiceasca usor toate pozitiile franceze. Colinele acestea sint urmatoarele : Colinele de la Hyron. care domina pe acelea ale Lunei. Cum oare. astfel ca la 19 septembrie era inca la doua leghe de Sainte-Menehould in timp ce Beurnoville se afla acolo cu noua mii de soldati din armata care venise de la Maulde. dupa ce parasise tabara de la Grand-Pré prea incet. bine aprovizionati.

Parca-1 vad si-1 aud inca pe Kellermann. Jean si Frantz se aflau acum fata in fata. . Lupta a fost intr-adevar naprasnica st de ambele parti inversunarea a fost cum nu se poate mai crunta.Ni s-au dat arme. Oricine isi poate inchipui uimirea care 1-a cuprins. Kellermann striga din rasputeri : Traiasca natiunea ! Traiasca natiunea ! am raspuns si noi. desi c red ca s-au tras mai multe. Ma aflam si eu acolo cu domn ul Jean si e o adevarata minune ca am scapat cu viata. Trimise deci peStengel cu saisprezece bat alioane. Locotenentul muri imediat si mereu imi spun ca justitia cereasca a voit ca e l sa fie omorit de insusi domnul Jean. sosi ducele de Ghartres cu citeva tunuri asa ca francezii au putut raspunde cu succes tunurilor germane de pe colinele Lunii si Gizancourt. A dat ordin ca sa-1 lasam mai intai pe inamic sa inainteze pe creasta si apoi sa ne napustim asupra lui. Obuzele macinau siruri intregi de soldati. mie si domnului Jean.. Cu coloanele lor bine aliniate. dar acestia erau cit pe -aci sa ocupe si acelea de la Gizancourt. Totusi. se retrasera. caci ofiterii germani sint foarte viteji. Era regimentul colonelului von Grawert. am vazut pe Jean Keller avintindu-se cu spada in mina.. Atacau cu o vigoare nespusa. In rastimpul acesta pozitia noastra pe colina de la Valmy era destul de crit ica. nu prea er au usor de infruntat. ar fi fost un dezastru pentru francezi. Locotenentul isi inchipuise ca am fost executati de germani si cind colo ne aflam in fata lui. dar inf anteristii generalului Va-lence sosira in fuga si restabilira imediat coloana ca re fusese tulburata o clipa.singele lor rece de care dadeau pururi dovada. odata cu ivirea serii. ca sa respinga pe'Clairfayt si pc Chazot ca sa ocupe Gizancourt inainte a prusacilor. Deodata. in cazul ca ar fi reusit. prusacii au trebuit sa inceteze lupta si sa se retraga pe cimpie. Dumouriez vazuse pericolul acesta.. Un obuz explodase linga moara. Recunoscuse unul d in regimentele prusace pe care incepusem sa-1 respingem pe pantele de la Vamiy. situatia nu se imbunatatise. Calul lui Kellermann fusese ucis . Ne-am napustit asupra lor. Am strigat cuvintele acestea cu atita putere. decreta republica. cu p asul lor cadentat. E drept. Gizancourt fusese ocupat si Kellermann a trebuit sa se apere la Valmy impotriva artileriei care il incadrase.S i era un spectacol de toata nostimada vazindu-ne in haine civile si cu armele as tea in mina. Locotenentul Frantz se lupta cu mult curaj. incit ele s-au auzit. In do ua ore s-au tras douazeci de mii de obuze. chiar in ziua in care Conventia tinindu-si a doua sedinta. Cu toate astea. Dar si noi nu ne-am lasat mai prejos si pe la orele doua dupa-a miaza. Nu numai ca colinele Lunii erau in mainile prusacilor.. ca aveam acelea de te Hyron p e care Claifayt incerca sa le cucereasca cu douazeci si cinci de mii de austriec i. cu . Ne bateam in plin soare. Eram gata si a steptam atacul doar sa se sune atacul. Dar avintul francez a fost mai mare. prusacii se sileau mereu sa cucereasca platoul. S-a produs o panica grozava.. In clipa aceea. La orele patru insusi regele Prusiei lua comanda trupelor si porni cu ele la atac. domnul Jean se repezi la el si ii zdrobi teasta cu spada. Chazot a sosit prea tarziu. Prusacii se napustira acum asupra morii spre a ne alunga.. Totusi batalia fusese suspendata numai. cite o pusca si o spada de fiecare. Si deodata ceata se imprastie ca prin farmec. zdrobi cu atita violenta pe prusaci inci t acestia nu mai putura sa inainteze. fiindca dintr-un salt. La momentul oportun. Prusacii ajunsesera pe creasta colinei. Dar mirarea i-a fost de scurta durata. Apoi. francezii au fost respinsi . ceea ce. Kelermann ramasese stapin pe platou si numele de Valmy facu ocolul Frantei. in mijlocul fumului impuscaturilor care nu mai conteneau in jurul n ostru. Dar o baterie de douazeci si patr u de tunuri instalata la poalele morii. Am spus douazeci de mii ? Fie. Trebuie sa spun ca la inceputul luptei. in ciuda bubuiturilor de tun.

nu mai incapea nici o in doiala ! Dar. Fireste ca declaratia asta a produs o uimire strasnica.XXV Am ajuns la deznodamantul acestei istorisiri.. Se intelege ca dupa comunicarea lui Ludwig Pertz. e ca domnul Jean nascut din parinti francezi. dupa ati tea suferinte cumplite. ca fusese intotdeauna francez si ca. Si iata ca Ludwik Pertz a exclamat : Dar in cazul acesta.. Tocmai parasisem cortul. E francez. Atunci. In zadar. Cum se face. dragul meii Natalis. hai ? Ca domnul Keller era francez. in sfirs it. Mai intii. Cit despre situatia francezilor. Va rog sa credeti ca domnul Jean n-ave a deloc de gind sa faca apel si socotea procesul pierdut pentru totdeauna. Gazeta asta publica sentinta care fusese data in ziua de 17 august in proces ul lui Keller cir Statul german. spre a-si ju stifica spusele. Dupa plecarea coloanei Lauranay. Nu trebuia incorporat. de domnisoara Martha. Familia Keller pierduse procesul pe motivul ca insarcinarea cu furniturile n u putea fi acordata decit unui german din Prusia. in directia in care merg eam si noi. replica domnul Jean. Ma iertati. Printre tinerii acestia se afla un baiat cumsecade. sora mea. ca Jean e compatriotul tau ? raspunse sora mea. Coloana asta numara in rind urile ei citiva tineri care fusesera luati din sinul familiei lor. doamna fiul d-voas tra este scapat.. era el i nsusi tot ce poate fi mai francez ! Si daca trebuia botezat pentru asta. Irma. care era din Belzingen. ofiterii o resp insera.. fusese stabilit ca stramos ii domnului Keller n-au cerut si nici n-au obtinut vreodata naturalizarea de cin d s-au stabilit in provincia Gueldre. I s-a spus apoi ceea ce i se intimplase domnu lui Jean si cum fusese nevoit sa fuga in padurea de la Argonne. Doamna Keller isi recapata puterile in fata pericolului care ameninta pe fiul ei . domnul si domnisoa ra de Lauranay. ne-am intilnit cu totii. Ceea ce era indiscutabil insa. Natalis. explica aici doamna Keller ca fiul ei era francez. Restul se stie. austriecii au fost inlocuiti cu o coloana prusaca. prin urmare. apoi pr imise botezul de singe de la Valmy ceea ce nu inseamna putin. Tocmai se aflase la Croix-aux-Bois ca fusese prins in padure si dus apoi la Longwe impreuna cu scriitorul acestor rinduri.. intr-o casa din Valmy. cind se prezenta s i dinsa. chiar in dimineata cind urma sa fim executati. dupa revocarea edictului din Nantes.. Va puteti inchipui bucuria care ne-a cuprins intilnindu-ne din nou... am zis.. Ea se avinta atunci pe soseaua de la Chalons. eu si domnul Jean... trecu defileul si ajunse in dreptul taberei lui Brunswick. pe care as fi putut s-o intitu lez : Povestea unui concediu in Germania. Cunostea pe doamna Keller si se duse s-o vada de-ndata ce af lase ca era prizoniera prusacilor. dar tare as dori sa stiu. anume Ludwig Pertz. statul nu-i datora nimic. unde se tinuse consiliul de razboi. trebuia regasit cu orice pret domnul Jean. fiindca nu e prusac. cu ocazia inc orporarii de la 31 Iulie. In sfirsit sa recunoastem ca lucrurile s-au sfirsit cu bine si ca Dumnezeu a fost indurator. Ludwik Pertz prezenta doamnei Keller un numar din Zeitblatt.. Nu se fac asemenea erori. doamna Keller. Irma si asta mi se pare atit de ciudat incit ma tem sa nu fie vreo eroare la mijloc. Si iata ceea ce mi s-a povestit in citeva cuvinte : in satul Croix-aux-Bois unde am lasat pe domnul de Lauranay si pe tovarasii lui in casa lui Hans Stenger . asta nu inseamna ca nu trebuia sa i se plateasca dreptul. Hans Stenger. de sora mea si calauzit a de bunul. ceea ce consolidas . parasi satul Croix-aux-Bois. Or.. ca su s-numitul Keller n-a fost niciodata prusac. dupa lupta de la Valmy nu am mare lucru de spus. Nu sint curios de felul meu. Da. Chiar in seara aceea.. iata cum se judeca la Berlin in 1792. Clipele erau pretioase. Strasnica judecata. Kellermann a ocupat colinele de la Gizancourt.

SFIRSIT . dar s-a efectuat si astazi nu mai exista un singur prusac in Franta. pe care am scris-o ca sa pun capat discutiilor pr ietenilor mei din Grattepanche. in scumpa mea Picardia unde s-a celebrat. Probabil ca in atitudinea aceasta era un substrat politic. Si acum. Deoarece alimentele lipseau si molimele faceau ravagii. apoi sa stiti ca a fost aceea a domnulu i Jean. casatoria lui Jean Keller cu Martha de Lauranay. Multa lume n-a priceput atitudinea asta a lui Dumouriez. locotenent. De ce ? Nu stiu. nu ma pricep de fel in politica. Dar fiindca pusesem stapinire de Vitry.. si. Trebuie sa mai spun ca in timp ce prusacii treceau defileurile din padurea A rgone nu i-am alungat cu prea multa asprime. prusacii ne-au taiat drumul de la Chalons asa ca nu numai pu team comunica cu depozitele. c el putin le-am descris asa cum le-am trait. Iata povestea vietii mele. asa ca va rog sa nu va mirati ca am fost martorul lui la Saint-Sauflieu. Trupele inamice au ramas pe pozitie pina in ultimele zile ale lunii septembr ie. apoi capitan in timpul razboaielor lui Napoleon. Au urmat citeva tratative fara folos. Ii lasam sa se retraga in liniste. Totusi prusacii doreau acum sa se inap oieze in tara lor. ducel e de Brunswick parasi Franta la 1 octombrie. dati-mi vo ie sa va salut cu spada.. Principalul lucru e ca inamicul a parasit tara. ne-am intors cu totii in primele zile ale lunii octombrie. astfel ca armata nu avu nimic de suferit.. in sfirsit. Cu toate astea. Am invatat s a scriu si sa citesc si am devenit dupa cum am spus. de vreme ce era compatriotul nostru. Si daca vreo casnicie a trebuit sa fie fericita. Deindata ce ne-a fost cu putinta sa plecam. iubiti cititori. convoaiele au putut ajunge.e definitiv situatia armatei franceze. In ce ma priveste. Daca nu am povestit cu arta intimplarile mele. dupa cum v-am spus. nici macar domnul Dean. m-am inapoiat la regiment peste citeva zile.. Va aduceti aminte ca trebuia sa fiu martorul domnului Jean la Belzingen. E drept ca plecarea s-a efec tuat incet.

?? ?? ?? ?? ~ Jules Verne ~1~ Drumul Frantei ~ .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful