JULES VERNE DRUMUL FRANTEI

I Ma numesc Natalis Delpierre. Sint nascut in 1761, la Grattepanche, un sat din Pi cardia. Tatal meu era agricultor si lucra pe mosia marchizului d'Estrelle. Mama il ajuta pe cit ii sta in putinta si tot astfel eu si surorile mele. Tata nu pos eda nimic. in afara de faptul ca era agricultor, tata mai cinta si la strana in biserica. Avea o voce puternica si se auzea din cimitirul situat in preajma bise ricii. Ar fi putut deci sa fie preot, sau cum se spune prin partea locului un om muiat in cerneala. Singurul lucru pe care l-am mostenit de la el, e vocea lui. Tata si mama au muncit din greu. Au murit in acelasi an in '79. Sa le fi e tarina usoara. Din cele doua surori ale mele, cea mai mare Firmininia, pe vrem ea cind s-au petrecut cele ce voi istorisi aici, avea patruzeci si cinci de ani, mijlocia, lrma, patruzeci si eu treizeci si unu. Cind au murit parintii nostri, Firminia era maritata cu un barbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lac atus care n-a putut sa aiba niciodata atelierul lui propriu, desi era un muncito r foarte priceput. Cit despre copii au avut trei in 8l si peste citiva ani mai t irziu au dobindit si un al patrulea. Sora mea lrma nu se maritase si era fata ba trina. Nu puteam sa ma bizui asadar pe ea nici pe sora mea cealalta ca sa-mi fac un rost in lume. Mi l-am croit singur, astfel ca la batrinete am putut sa vin i n ajutorul familiei mele. Tatal meu a murit cel dintii si dupa sase luni mama. Lucrul acesta m-a indur erat mult. Dar asa e soarta trebuie sa pierzi pe cei care iti sint dragi, dupa cum trebuie sa pierzi pe cei care iti sint indiferenti. Cu toate astea trebuie s a ne silim sa stim din acei care sint iubiti, cind ne va veni si noua rindul sa parasim lumea aceasta. Mostenirea parinteasca, dupa ce au fost achitate toate datoriile, nu s-a rid icat la mai mult de o suta cincizeci de livre, economiile a saizeci de ani de mu nca ! Banii acestia s-au impartit intre mine si surorile mele, ceea ce inseamna ca nu ne-am ales aproape cu nimic. Ma gaseam deci la optsprezece ani cu vreo douazeci de livre in buzunar Dar e ram vinjos si obisnuit cu muncile grele. Si apoi aveam o voce frumoasa. Totusi n u stiam nici sa scriu, nici sa citesc. N-am invatat decit mai tirziu dupa cum ve ti vedea. Si cind te apuci sa inveti carte tirziu intimpini multe greutati. Felu l de a-ti exprima ideile se resimte vesnic, ceea ce se va constata si in povesti rea de fata. Ce eram sa ma fac ? Sa continui meseria tatalui meu ? Sa muncesc din raspute ri pentru altii ca la urma sa nu ma aleg cu nimici Trista, perspectiva care nu e ra facuta ca sa ma ispiteasca. O imprejurare mi-a hotarit insa deodata soarta. Un var al marchizului d'Estrelle, contele de Linois, sosi intr-o buna zi la Grattepanche. Contele acesta era capitan in regimentul la Fere si obtinuse un co ncediu de doua luni pe care venise sa-1 petreaca la varul lui. Se organizara ime diat vinatori de vulpi si porci mistreti, in afara de serbarile la care particip ara multe femei frumoase, fara sa mai pun la socoteala nevasta marchizului care aproape ca le intrecea pe toate. In imprejurarea asta nu tineam seama insa decit de capitanul de Linois. Era un ofiter cu apucaturi distinse si foarte binevoitor. Numai vazindu-1, imi venis e gustul sa ma fac militar. Nu era oare cea mai nimerita cariera atunci cind tre buie sa traiesti de pe urma bratelor si mai ales cind esti si robust ? De altfel cind nu-ti lipseste curajul si ai si putin noroc, nu se poate sa nu izbutesti i n cariera armelor inainte de '89, multa lume si-a inchipuit ca nu simplu soldat, fiu de tirgovet, sau de taran, nu putea nicicind sa devina ofiter. E o greseala . Mai intii daca esti hotarit si ai si purtari bune, poti sa ajungi foarte usor subofiter. Pe urma, dupa ce ai stat in gradul acesta zece ani in timp de pace sa

u cinci in timp de razboi, poti sa fii inaintat lesne sublocotenent si in sfirsi t, capitan... De aici incolo nu mai poti inainta insa... La urma urmei, gradul d e capitan nu e deloc de dispretuit. Contele de Linois observase adesea in timpul vinatorii ca eram un om vinjos si foarte sprinten. Fireste ca nu eram inzestrat cu o prevedere si o Inteligenta neobisnuita, totusi, nu eram de dispretuit. Imi pari un tinar bine inzestrat, imi zise intr-o zi contele de Linois. Si voinic ? Da, domnule conte. Cred. Foarte bine. 1 Asta a fost tot ce am vorbit cu el in ziua aceea. Cu toate astea, am mai vor bit cu el dupa cum se va vedea mai tirziu. Pe vremea aceea exista in armata un obicei foarte ciudat. Se stie cum se recruta u soldatii. in fiecare ant citiva militari veneau sa cerceteze tinutul. Iti dade au sa bei mai mult ca de obicei. Semnai o hirtie cind stiai sa scrii si in cazul ca nu stiai carte, facea i o cruce ceea ce echivala cu o iscalitura, primeai o suta de livre care erau ba ute mai inainte chiar de a le fi incasat, iti stringeai lucrurile si erai primit in armata. Or, felul acesta de a proceda, nu mi-ar fi convenit niciodata, daca aveam po fta sa ma fac militar, nu voiam sa ma vind. Imi place sa cred ca voi fi inteles de toti aceia care poseda simtul demnitatii si respectul fata de persoana lor. Ei bine, in timpurile acelea, cind un ofiter; obtinea un concediu, trebuia, conform regulamentului, sa aduca la intoarcere, unul sau doi recruti. La rindul lor, subofiterii aveau si ei aceeasi indatorire. Pretul angajamentului varia atu nci intre douazeci si douazeci si cinci livre. Stiam toate acestea si imi faurisem un plan. De aceea, de indata ce contele de Linois isi terminase concediul, mi-am facut curaj si m-am prezentat lui, rugi ndu-1 sa ma ia ca recrut. Tu ? intreba el. Eu, domnule conte. Citi ani ai ? ^H^^^^^^?f Optsprezece ani. Si vrei sa fii soldat ? Daca ma primiti si va face placere. Aici nu e vorba daea imi face mie placere, ci daca iti face tie. Da, imi face. Pentru douazeci de livre ? Nu. Vreau sa-mi slujesc tara. Si fiindca mi-ar fi rusine sa ma vind, n-o sa prim esc cele douazeci de livre. Cum te numesti ? Natalis Delpierre. Ei bine, Natalis, te primesc. Ma simt incintat, domnule capitan. Si daca o sa fii ascultator, o sa ajungi departe. Voi fi vesnic la ordinele d-voastra. Te previn ca am sa pregatesc regimentul si am sa ma imbrac. Iti place marea ? Da. Bine ! O sa trecem marea. Stii ca America se lupta in prezent cu englezii pe car e vrea sa-i alunge de pe teritoriul ei. Ce este America ? intr-adevar, nu auzisem niciodata vorbindu-se despre America. E o tara indracita, raspunse capitanul de Linois, o tara care se lupta ca sa-si cucereasca ne-atirnarea ! Acolo de vreo doi ani a devenit celebru marchizul de L afayette. Or, anul trecut, regele Ludovic al XVI-lea a fagaduit sprijinul soldat ilor iui ca sa vina in ajutor americanilor. Contele de Rocheambeau o sa plece in tr-acolo cu amiralul de Grasse si cu sase mii de oamenii. Am faurit si eu planul sa ma duc cu el pe noul continent si, daca vrei sa ma insotesti, vom merge sa s capam America.

Sa mergem. De ce sa nu mergem ? Iata cum fara sa stiu aproape nimic m-am inrolat in corpul expeditionar al conte lui de Rochambeau si am debarcat la New-Port in 1780. Acolo, timp de trei ani, am stat departe de Franta. Am vazut pe generalul Wa shington, un urias de doi metri si ceva, cu niste picioare si niste miini nespus de mari, cu o tunica albastra si o cocarda neagra. Am vazut pe marinarul Paul J ones pe bordul vaporului sau nBonhomme Richard". Am vazut pe generalul Anthony W ayne poreclit Turbatul". M-am batut in mai multe rinduri, nu fara sa ma fi inchin at inainte de a trage primul glonte. Am luat parte la batalia de la Yorktown in Virginia, unde dupa o lupta memorabila, lordul, Corwallis, s-a dus la Washington . M-am inapoiat in Franta la "33. Am scapat fara sa fiu ranit, simplu soldat, ca inainte de plecare. Ce vreti, daca nu stiam carte. Contele de Linois se inapoiase cu noi. Voia sa ma inroleze in regimentul la Fere in care urma sa intre iarasi. Pe mine insa ma batea gindul sa intru Ia cava lerie. imi placeau caii din instinct si pina sa ajung, ofiter imi trebuiau grade , grade, si iarasi grade. Stiu ca este ispititoare uniforma de infanterie cu toate podeabele ei variat e. Dar ce vreti, calul e cal si, dupa o.matura chibzuinta, mi-am gasit o adevara ta vocatie pentru arma cavaleriei. Asadar, i-am multumit contelui de Linois, car e m-a recomandat prietenului sau, colonelul de Lostanges si m-am inrolat in regi mentul Royal - Picardie. Imi place regimentul acesta frumos si rog sa fiu iertat daca vorbesc de el c u o induiosare ridicola, poate. Aici mi-am facut aproape intreaga mea cariera, s timat de sefii mei, a caror protectie nu mi-a lipsit niciodata si care au fost i ntr-adevar foarte buni cu mine. De altfel peste citiva ani mai tirziu, in '92 regimentul la Fere a avut o pu rtare atit de ciudata in raporturile lui cu generalul austriac Beaulieu, incit n u pot sa regret ca am parasit regimentul, asa ca nu voi mai vorbi de el. M-am intors deci in regimentul Royal-Picardie. Nici nu-si poate inchipui cin eva un regiment mai frumos. Devenise familia mea. L-am ramas credincios pina in clipa in care a fost desfiintat. Ma simteam in largul meu aici. Fredonam toate s emnalele, caci am avut intotdeauna prostul obicei de a fluiera. Noroc ca mi se i erta obiceiul acesta. Timp de opt ani n-am facut decit sa plec din garnizoana in garnizoana si far a a avea ocazia de a da piept cu inamicul. In sfirsit, viata aceasta nu este lip sita de farmec, cind stii sa te impaci cu ea. Si apoi era ceva sa vezi tinuturi noi, mai ales cind nu prea ai calatorit, cum era cazul meu. Dupa America am avut ocazia sa vizitez tinuturi noi in Franta, nadajduind sa vad in curind alte tari ale Europei. in 85 eram la Sarrelouis, in 88 la Angers, in 91 am fost cu colon elul Serre de Gras in Britania, la Josselin, la Pontivy, la Ploermel, la Nantes, in 92 am fost la Charleville cu colonelul de Wardner, cu colonelul de Lostende si cu colonelul La Hoque, iar in 93 am fost cu colonelul Le Comte. Dar am uitat sa va spun ca ia 1 ianuarie 92 se votase o lege care schimbase cu totul alcatuirea armatei. Regimentul Royal-Picardie a fost clasat al 20-lea d e cavalerie. Organizatia aceasta a dainuit pina in 1803. Totusi, regimentul nu s i-a pierdut vechea denumire sub care era cunoscut de altfel in toata lumea. In timpul colonelului Serre de Gras, am fost inaintat la gradul de brigadier , spre marea mea satisfactie, iar in timpul colonelului de Wardner, am fost inai ntat sergent major, ceea ce mi-a pricinuit si mai multa placere inca. Implinisem atunci treisprezece ani de serviciu, facusem o singura campanie din care am sca pat neranit. In privinta inaintarii n-aveam de ce sa ma pling. Nu puteam sa dobi ndesc un grad mai mare, de vreme ce, o repet, nu stiam nici sa scriu, nici sa ci tesc. In schimb fredonam tot felul de arii, ceea ce poate nu prea era convenabil pentru un subofiter. Sergentul major Natalis Delpierre ! Nu aveam parfe dreptul sa ma falesc cu a cest grad ? De aceea aveam o recunostinta nemarginita fata de colonelul Wardner, cu toata asprimea lui. In ziua in care am fost inaintat sergent major, am facut un chef strasnic cu camarazii mei si mi-am cusut pe maneca doua galoane mari de aur. Eram in garnizoana la Charleviile, cind am, cerut si am obtinut un conced

n-am reusit sa trec peste gradul de capi tan. Prietenii nu m-au int eles aproape de loc sau deandoaselea. nadajduiesc ca-mi veti raspunde : Aveti toata libertatea. Apoi. desi am implin it acum saptezeci de ani. socotesc ca ar fi foarte nimerit sa scr iu eu insumi povestea acestui concediu. Mai intii. as fi fost impiedicat sa ma aflu la postul meu. De aceea. E drept. Or. In lupta aceasta a m fost ranit de un glonte in sold. desi lucrul acesta n-o privea la fel vedea cu ochi rai ceea c e se petrecea in Franta. luind parte la toate razboaiele imperiului. general. regimentul a devenit semibrigada luind parte la campaniile armatei de la Nord si ale trupelor din Sambreet-Meuse pina in 1797. regimentul era comandat in 93 de colonelul Le Comte. desi concediul meu fusese aprobat pe doua luni. Ce vreti ? Nu poti face doua lucruri dintr-odata. eram hotarit sa-1 prescurtez la nevoie. tot asa cum au ajuns la Ney. Acum. Dar sa nu se uite ca nu sint cult. ca sa sfirsesc in ceea ce ma priveste si tot astfel in ceea ce concern e bravul meu regiment. taran el insusi. in timpul razboai elor imperiului. lucru de care nu m-am plins. Regimentul Royale-Picardie find desfiintat. trebui doar citeva rinduri ca sa sfirsesc cu el. de vreme ce am invatat carte. Pointefer. Acum. ya rog sa le scuzati: nu pot scrie altfel. Cind unul spunea ca am fost la dreapta. Se spunea ca Europa. nu Davout sau un Murat. ceea ce e si asa destul de frumos pentru un fiu de taran. iata in citeva cuvinte cele ce am sa va povestesc. foarte vagi cu privire la un razboi cu Germania. de cidru sau doua cesti de cafea. sa scri u ceea ce trebuia sa-mi permita sa devin ofiter. in 1803. M-am pus asadar pe lucru. domnule". Dar am o memorie buna si amintirile mi-au ramas intipa rite inca vii in minte. Si atunci se iscau certuri car e nu se mai sfirseau. ci nd eu de fapt eu am fost la stanga si vice-versa. apoi. In sp ecial unde auditorii mei nu se intelegeau era in privinta concediului meu in Ger mania. ca pe vremea aceea . in timpul sezatorilor din satul Grattepanche. Acolo a capturat sase batalioane d e grenadieri austriaci si a pus pe goana un regiment maghiar. II . am intrat intr-un regim ent de dragoni. Irondart. Totusi speram ca lucrurile se vor orindui. principe. De altfel. Quennehen si altora. familiilor Ternisien. Cit despre regimentul Royal-Picardie. in urma decretului de la 21. Tocmai povestea acestui concediu vreau s-o istorisesc aici si i ata de ce. fiindca datori ta acestei rani am fost inaintat capitan. Intr-adevar aveam treaba in Germania si chiar in Pru sia. Si acum cind va cer permisiunea de a ma exprima fara rezerva. cind voi vorbi de mine. februarie. circulau diferite zvonuri. Totodata semi-brigada aceasta s-a distins in luptele de l a Lincelles si Contray unde am fost inaintat locotenent. ceream un concediu. De cind sint in retragere. Or. am povestit in dese rinduri campaniile la care am luat parte. De altminteri tot c e voi spune aici nu sint decit impresii pe care nu le voi discuta. dintr-un motiv de prevedere. n-am indraznit sa spun datorita carui motiv. intr-un caz de razboi. Dupa cum am spus. conte. Tot i n anul acela. Am obtinut asadar concediul meu la 7 iunie 1792. maresal. Regele se afla mereu la Tuieleries cu toate ca poporul se manifestase aproape pe fata pentru republica. duce. se va vedea in ce imprejurari am invatat sa citesc. La drept vorbind insa. Povestirea aceasta este dedicata deci prietenilor mei di n Grattepanche. asa ca nadajduiesc ca nimeni nu se va mai certa pentru mine.iu de doua luni. a luat parte cu armata din Itali a unde s-a ilustrat in luptele de la Marengo. ma voi multumi doar sa povestesc ceea ce am va zut sau am facut in timpul concediului meu in Germania. iar in 1815 am fost pus in retragere. Si apoi daca in povestirea aceasta simpla imi vor scapa citeva expresii simple si nemestesugi te. intre doua pahare. semi-brigada mea dupa ce a stat la PaVis de la '97 pina la 1800. Nu ma voi avinta in digresiuni in utile desi voi spune totul. imi vor. asa ca nu am darul sa povestesc frumos lucrurile. Bettembos.

Totusi. Sora mea nu se schimbase aproape deloc si-mi amintea pe mama. sub protectoratul lui Napoleon. Pentru aceasta insa. Din fericire in timpul sederii mele in garnizoana de la frontiera. la citeva leghe de frontiera. voi vedea. Am sarutat-o prelung pe gura si pe obrajii ei pirliti de soare si va rog sa ma credeti ca si ea m-a strins la piept si m-a sarutat cu aceeasi caldura cu car e am sarutat-o. Fireste ca m-am ferit sa spun ca sint sergen tul major Natalis Delpierre. Ori cine isi poate inchipui bucuria pe care a m simtit-o vazind pe sora mea. nu prea avearii b ani in punga. stejarii. se repezi la mine exclami nd: Natalis ! Irma! Era chiar sora mea. Intr-adevar. imi zise ea. Si intr-adevar era o zi mare pentru ea. La granita aceasta am ajuns la 16 iunie. astepta o trasurica la care era inhamat un calut slab. Am mers mai mu lt pe jos decit cu caruta si aceasta fiindca la drept vorbind. dupa ce am strabatut cele o suta ci ncizeci de leghe ce o despart de Franta. Cred ca intelepciunea mea va fi apreciata in imprej urarea aceasta. cu o bluza scrobita s i o fusta vargata. Ca s-o pot vedea am cerut acest concediu de la regiment. Unul din aceste cercuri. purtind pe cap o palarie de paie impodobita cu funde galbene. Am spus aceasta pentru ca sa se stie unde se afla oraselul Belzingen. Eram ingrijorat mai ale s ca Irma era departe de Franta. ulmii si plopii care brazdau cimpia. bineinteles daca nu avea de urcat un dea l. Si daca sora mea imi va pr imi propunerea. mai cu seama ca se implinisera treisprezece ani d e cind traiam departe unul de altul. astfel ca am putut sa ma int eleg cu locuitorii. In sfirsit. Daca am pus noua zile ca sa fac drumul acesta. Deodata ea deschise bratele si pina sa-mi vin in fire. iata o situatie care ar fi putut pricinui o sumedenie de incurcaturi neplacut e. Intr-un asemenea caz e mai bine sa fii in tara ta. era din pricina mijloacelor de comunicatie foarte reduse. Soarele uscase roua de pe cimp si pasarile ciripeau voioa se pe fagii. mai tirziu. in schimb acu m vremea se incalzise. doamna Keller. La poarta hanului. ea va trebui sa parasea sca pe stapina ei. noi remanieri au faurit confederat ia Rinului. purta pe atunci numele de cercul Saxei de Sus. in fata trasuricii se afla o femeie inalta bine facuta. Cu toate acestea cim pia era in mare parte stearpa. de vreme ce razboiul putea izbucni dintr-un moment intr-altul La granita districtului ani avut o surpriza placuta. O ! ce bine imi pare ca te vad. Electoratul de Brandenburg trebuia sa devina mai tirziu una din provinciile Prus iei si sa se imparta in doua districte. dupa cum am aflat mai pe urma in cartile de istorie. pe la 1806. districtul Brandeburg si districtul Post dam. adica hanul de la cotitura. Am impresia ca-mi aduci pu tin din aerul placut din Picardia. si aceasta tocmai intr-o vreme cind razboiul ba tea la usa. cu ochii ei ma ri si vioi si cu patul ei negru care incepea sa incarunteasca pe la timple. Femeia se uita lung la mine si eu pr iveam cum ma examina. lucru explicabil din pricina climei aspre. Germania er a impartita inca in zece cercuri. mi-ar fi fost greu sa-mi ascund nationalitatea asa c a nu prea eram privit cu ochi buni. Nu posedam decit slabele economii ale soldei si voiam sa cheltuies c cit mai putine parale. daca razboiul ar fi fost declarat . hanul de la Ecktve nde. in partea de sud-vest. Noaptea fusese foarte racoroasa. Mergeam pe jos indreptindu-ma spre un han ca sa iau masa.Pe vremuri. O franceza in mijlocul germanilor. Ma recunoscuse. apoi confederatia german ica in 1815. situat in districtul Postdam. a voi lua cu mine. Toaleta acestei femei era foarte curata si se vedea cit de colo ca facea parte din imbracamintea ei de zile mari. Cit timp sa fi trecut oare de cind nu ne-am m . cuprinzind electoratele din Saxa si Brande nburg. am putut retine citeva cuvinte germane. ex act in stare sa faca doua leghe pe ora. Natalis. femeile au ochii mai ageri decit noi si inima mai simtitoare. lucru de care ma indoiam.

in privinta suferintei pot sa spun ca n-am cunoscut decit durer ile altora ! De cind am parasit Grattepanche.. Irma. nu eram de cit un copil.. Natal is... E drept. oamenii aceia cumsecade din S aint-Sauflieu. Dar tata si mama mi-au vorbit asa de frumos de ea. treisprezece ani.. Si o sa faci foarte bine. ca n-as recunoaste-o. ma rog ? Fiindca faptul ca sint militar mi-ar putea produce aici oarecare neplaceri. Cine ar fi putut crede ca micul pazitor de giste din Grattepan che va deveni sergent major ! Dar nu trebuie s-o strigi prea tare. Ai dreptate Natalis. Am primit mai deunazi stiri de la ea prin vecinul nostru Letocard. E ceva. Si pentru ce. Nu mai e asa tinara. Si dupa cum vezi am picioare zd ravene. care a venit acum citeva zile. vei fi bine primit si toti te vor iubi asa cum ma iubesc si pe mine. De. Sora mea isi luase acum infatisarea ei vesela si-mi puse tot felul de intrebari in legatura cu familia noastra.. Sa parasesc pe doamna Keller. vei veni cu mine in Franta.. are si ea necazurile ei de care ar fi putut fi scutita la virsta ei. Natalis. Din fericire barbatul ei e cum se cade si muncitor.. Ce mai face Firminia ? E bine. Bine. Oricum. surioaro ? am intrebat-o. . De altfel ce insemnatate are oboseala cind stii ca vei ii bine primit la sosire. Natalis. O ! Buna doamna Keller ! Stii surioara. m-au parasit si necazurile. i-am. Auzind raspunsul Irmei am hotarit sa amin pentru mai tirziu discutia aceasta . fiindca spionii germani au urechi foarte bune. Si tu ?. La fel ! Si esti sergent major ! Dar stii ca asta e o mare onoare pentru familia noastra ! Ai dreptate Irma.ai vazut ? Treisprezece ani. incit amintirea ei -mi-a ramas intiparita pe veci in minte.. Chipul surorii mele se intunecase iarasi si fara sa tina seama ca nu-si sfirsise fraza Ai calatorit bine'? Da. Mai ales acum cind se vorbeste de razboi.. Si iata-ne pornind amindoi. brat la brat. Natalis. nu e asa ? Da.. Ce vrei ? are patru copii. e cu cinci ani mai in virsta ca tine si cu patrusprezece ani mai mare ca min e. la Charleville. Da. E drept ca se imbata din cind in cind. Si ce mai faci. Bine. Irma ! Da. Treisprezece ani de cind nu ne-am mai vazut. Ea este inca pen tru mine domnisoara domnului si doamnei Acloque. E mult. de-a lungul soselei. Fii linistit ! Si daca vrei sa ma asculti.raspuns. Cred ca-1 mai tii minte pe Letocard ? Fiul rotarului. Totusi. in sfirsit. O ! eu. Si Letocard mi-a spus ca Firminia e sanatoasa dar ca muncesc mult. Trasaturile surorii mele capatara o expresie plina de durere si Irma mi-a ra spuns asa cum prevedeam. iti fagaduiesc ca te voi asculta. e o femeie muncitoare si curajoasa ca tine. Natalis ! Cind vei vedea-o vei intelege si tu de c e nu pot s-o parasesc. e lucru suficient de grav pentru un france z de a se afla in Germania.. Cind s-a maritat acum vreo douazeci si cinci de ani. ca sa vezi pe cei din jurul tau ca sufera cind tu nu le poti da nici un ajutor. mai ales ca am avut parte de un timp frumos. A ! cu fata batrinului din Fonencamps ? Da. draga mea.. Si stii ca e insurat cu fata lui Matifas.. Aici trebuie sa fiu numai fratele care a venit sa va da pe sora lui.

Cu toata repeziciunea cu care m ergeam. O ! ar fi fost de prisos. Daca as fi singur. fiindca n-o sa merg pe jos. multumita celor ce stiam si mai ales celor ce am aflat de la ea. nascuta in 1747.1a Ami ens si in imprejurimi.. In vreme ce vorbeam. La urma urmei.Biata femeie. Ne-am urcat in trasurica. Am plecat devreme de acasa si la sapte precis eram aici. vazusera micsorindu-se in fiecare an averea lor in urma multiplelor cerinte a le vietii. care m-a pus la curent cu viata ei.. O ! eu Natalis o sa merg mai repede. niste o chi mici si iscoditori. Timp de optsprezece luni ea statu cu el . oameni foarte modest i. Sa-1 vezi cum munceste si cum se si leste sa inlocuiasca pe tatal lui care a murit acum cincisprezece luni. Si Irma ii arata trasurica ce se afla in fata hanului. as face drumul acesta in doua ore. lasind copila singura pe lume. O sa mergi mai repede ca mine ? Fireste. De aceea. Domnul si doamna Ac-loque. Tu ai venit cu trasurica asta ? Da. daca nu pricepea franceza. draga. Nu l-am vazut niciodata Irma si ard de dorinta de a-I cunoaste. dupa cum am mai spus.. Lucrul acesta mi-a fost foarte neplacut si mi-a parut rau ca am stat in apro pierea lui. Si daca scrisoarea pe care ne-ai trimis-o ne-ar fi sosit mai devreme. Poate ca nici nu auzise c onvorbirea noastra. Sa mergem. Hangiul se uita la noi.. proprietarul hanului Eck-twende. rezemat de usa. s-a schimbat mult de-atunci.. fara sa faca macar un gest . Sa mergem deci ! N-ai nimic de platit la han?. facea parte dintr-o familie d e mici proprietari. as fi mers mai departe ca sa te intimpin. Si fiul ei ? E cel mai bun fiu care poate exista pe lume. In conditiile acestea fetita fu luata in serviciul domnului Keller care veni se in Picardia ca sa faca negot. Am luat haturile si am pornit in goana mare. O clipa. Or iginara din Saint Sau-flieu. III Doamna Keller. Natalis. nu traieste decit pentru ea. in sfirs it. avea pe-atunci patruzeci si cinci de ani.. Nu ma mira. La ce distanta ne aflam de Belzingen? Cinci leghii. parintii ei. tragea cu urechea sa auda ce vorbim. Hangiul acesta era un barbat inalt si gras. unde domnul Keller se indeletnicea cu transportul de marf . v eti cunoaste si d-voastra tot ce priveste familia Keller. De altfel. avea un exterior neplacut. am platit. Natalis.. asa ca putem sa mergem. nu am spus lucruri compromitatoare. avea o figura uricioasa. un nas turtit si o gura cu adevarat cit o sura.. dup a cum si ea nu traieste decit pentru el.. Ce sotie a iost ea.. Multumesc Natalis. am mai stat de vorba cu Irma. Am ai ci citiva creitari. zise atunci Irma. O ! ce baiat bun ! In afara de aceasta o iubeste mult pe mama lui. si mai ales ce mama e si acum. Natalis. Il iubesc de pe acum. In 1765 amindoi murira aproape in acelasi timp Fata lor fusese luata de o matusa batrina care a murit si ea. Atunci sa mergem. era posibil nici sa nu -si dea seama ca vin din Franta.

isi cauta refugiul familia Keller. pe la 1771. N evasta si fiica lui se interesau de situatia tatei si fiindca de la Grattepanche pina a Saint-Sauflieu. s-a intimplat cu multe familii in detrimentul Frantei. Doamna Keller o c unoscuse pe Irma ca fetita cind ea insasi nu era decit o copila. servicii. Manufacturistii. D omnul Keller avea o oarecare avere care nu putea decit sa creasca prin sirguinta si priceperea lui in afaceri. Dupa un an de la casatoria lor. trebuia s-o vinda. dupa ce-si cedase fondul de comert pentru un blid de linte. Pe vremea aceea. in Germania si in special in Brand enburg. prin stramosi. Iata cum : Cu un secol inainte. Domnisoara Acloque sovai. asa ca ea il iubi foarte mult. Domnul Keller era un barbat serios. do mnul Keller se silea sa faca pe nevasta lui sa nu simta ca si-a pierdut national itatea. Familia Keller parasi deci Lorena. Ce s e va face ea dupa acest ultim sacrificiu ? De aceea doamna Dufrenay. Lucrul ace sta s-a vazut lamurit de altfel cu ocazia revocarii edictului din Nantes in 1685 . Domnisoara Acloque consimti. doamna Keller nascu la Belzingen.. Sotii Keller erau protestanti si fiindca tineau foarte mult la religia lor. Citva timp dupa nasterea acestui fiu. negresit cu intentia de a se mai intoarce . muncitori de tot felul. batrina mat usa. in asteptare. omul isi spune ca se va inapoia in tara de indata ce imprejurarile ii vo r ingadui. ii daduse zor ca sa ia o hotarire. care avea p e-atunci nouasprezece ani. Doamna Keller parasi Picardia peste ci teva luni si trecu granita impreuna cu sotul ei. Vesnic indatoritor. Tocmai in aceasta ultima provincie situata in apropierea Olandei. doamna Keller o lua pe Irma la ea cu toate ca aceasta intrase i n serviciul unei persoane din Saint-Sauflieu. ceea ce in toate timpurile a fost un lucru rar. daca nu s-ar fi iscat un eveniment grav care a tulburat viitorul citorva mii de familii dintre cele mai muncitoare din Franta. se instaleaza in strainatate unde isi creeaza noi relatii si mai ales noi interese. Prusia. Casnicia aceasta petrecu numai zile fericite. de care va fi vorba in povestirea de fata. sora mea Irma. Ca atitea familii. parasira Franta ca sa se i mbogateasca in Anglia. Pe vremea aceea. deoarece trebuia sa paraseas ca Saint-Sauflieu si Picardia de care se simtea legata. Si apoi casatoria aceas ta nu trebuia oare s-o faca sa piarda calitatea ei de cetateanca franceza? Drept orice avere ea poseda o casuta pe care in cazul acesta. in Elvetia. Sora mea primi bucuroasa propunere a doamnei Keller. francezii nu nutreau fata de germani. De aceea. fara indoiala. Casatoria fu celebrata la Saint-Sauflieu. intreprinzator si foarte inteligent. Si lucru acesta. in Olanda.uri. Doamna Keller nu avu ocazia de a se cai de alegerea pe care o facuse. Si ca atitea altele. nu e departe. Barbat ul ei se purta bine cu ea. Acolo au fost primiti cu bine de electorul Prusier si au fondat citeva c olonii infloritoare. Tatal nostru fu sese intrebuintat si el uneori de domnul de Acloque pentru diferite. propunere pe care nu o regreta niciodata. de indata ce afla de moartea parintilor nostri si ca eram lipsiti de orice ajutor. Anii trec si pe urma ramine in tara lui adopti va. nici o chestiune de interes n-ar fi putut face din ei niste renegati. comitatul Mark si o parte a Gueldrei. agricultori. care s-a ridicat la rangul de regat abia la 1701. Dar. familia Keller locuise in Lorena franceza. intra in serviciul familiei Keller. Am spus ca domnul Keller avea singe francez in vine. Stramosii do mnului Keller erau niste comercianti iscusiti si cinstiti care ar fi prosperat. domnisoara Acloque o intilnea adeseori pe sora mea pe care o iubea mult si ii facea chiar mici surprize. O intreba deci pe domnisoara Acloque daca ar cons imti sa devina sotia lui. nu po seda pe Rin decit ducatul de Cicves. un baiat. Ea voi sa se consacre in intregime educatiei acestui copil. ura pe care le-a inspirat-o mai tirziu revendicarile nationale intretinute prin treizeci de ani de razboi. familia Keller a avut si ea de ales intre a parasi tara sa u de a-si renega credinta. ea a preferat exilul. Aici ea isi crea o industrie si isi relua in acelasi ti mp comertul intrerupt de revocarea nedreapta si deplorabila a edictului lui Hen . simtind ca i se apropie sfirsitul si temindu-se de situatia in care se va a fla nepoata ei. Da.

Sa ma despart de doamna Keller. ar fi parasit bucuros Germania ca sa vina sa se stabileasca in tara nevestei lui. desi prin ma ma avea singe de francez in vine.ric al IV-lea. impreuna cu toata averea lui . El auzise mai intii l imba noastra. Pe la 1760. vazind-o pe Irma in tara asta care era gata sa se ridice . in care traia sufletul mamei lui. moartea aceasta neasteptata a avut ca rezultat sa amine intoarcerea familiei Keller in Franta. Cu timpul. Cit despre pozitia Irmei.. in cazul insa ca doamna Keller ar fi ramas la Belzin gen. Acest Keller reusi in negotul lui. cind domnul Keller murise. limba aceasta lorena atit de franceza si a carei vecinatate cu frontiera germana nu i-a alterat puritatea ? Si nu era numai ca doamna Keller hranise pe copilul acesta cu laptele ei dar si cu propriile ei idei. dinsul era incurcat intr-un mare pro ces cu Statul Prusian. Am inteles ca nimic pe lume nu va putea indupleca pe sora mea sa vina cu min e. ci ca o tovarasa. ceea ce ii perm ise sa ofere domnisoarei Acloque o situatie pe care nu putea s-o gaseasca la Sai nt-Sauflieu. putuse sa despagu beasca pe asociatii lui. prusac prin tata. avea de gind sa se intoarca in tara ei pe care o iubea atita. Dimpotriva. indiferent de tara in care ai fi. Primele cuvinte pe care le ingaimase ca mic. toate familiile acestea se amestecara. Chiar in Belzingen se nascu fiul ei. De aceea. Doamna Keller. Ea facea parte din familie si era tratata ca atare de acesti oameni cum se cade. continua procesul in speranta de a-1 cistiga. Ar insemna sa mor de durere imi zise ea. Irma si-ar fi facut o adevarata placere sa vina in Franta. incit domnul Keller se vazuse nevoit sa se adreseze judecatorilor din Berlin. unul din Keller. du pa ce ar fi realizat o suma oarecare. Tatal lui nu se gindi niciodata sa se opuna. Acestea erau lucrurile pe care mi le spusese sora mea pe drum. Bituat in Prusia. tinarul a cesta. ca astfel sa asigure o situatie convenabila sotiei si fiului sau. Nu era oare limba stramosilor lui. o avere pe vremea aceea si pierderea acestui proces insemna pur si si mplu ruina lui. Si. avea un suflet cu adevarat de francez. Dar mai trebuia sa munceasca inca vreo c itiva ani. in afara de o serie intreaga de nenorociri. Domnul Keller nu se opunea. Nu spusese mama". nime ni nu o considera ca pe o servitoare. insa guvernul iiu voia sa-i restituie garantia pe care o depusese care constituia aproape intreaga lui avere. de vreme ce stapina ei era nevoita sa ramina la Belzingen pina ce-si va termi na treburile. din generatie in generatie. domnul Keller isi tinuse angajamente le cu buna-credinta. d esi doamna Keller si sora mea Irma invatasera in curind sa se slujeasca de limba germana. Fara indoiala. Era vorba de vreo douazeci de mi i florini. in vreme ce t rasurica ne ducea spre Belzingen. Totusi. ci maman!". insarcinat cu ni ste furnituri pentru guvern. Copilaria micului Jean Keller a fost asadar leganata cu cintece din tara noa stra. De vreo doi sau trei ani. sora mea ar fi stat cu ea. riscase in aface asta. oricine o putea gh ici. I se taceau tot felul de neplaceri. Se stie de altminteri ca nu e bine sa pledezi impotriva guvernelor. fiindca era un om cinstit. Si cu toate astea.. parasi Gueldra ca sa se stabileasca in oraselul Belzingen. Ea ingrijise pe copilul doamnei Keller cu un devotament rar. incrucisindu-se cu locuitorii de pe acolo. Dupa terminarea lui. Doamna Keller iubea foarte mult Franta si niciodata nu parasise speranta de a o mai revedea. Intr-adevar. erau cuvinte frantuzesti. Ea nu ascundea fericirea pe care ar fi si mtit-o revazind pamintul ei natal. Iata ce mi-a povestit sora mea. asa ca acesti fosti fran cezi devenira cu timpul supusi germani. dupa moartea sotului ei. fiindca limba aceasta se vorbea de obicei in casa din Belzingen. Judecatorii prusaci au d at dovada de prea multa rea-vointa. Doamna Keller il hranise cu laptele ei. domnul Keller. Din primele incasari. La inceput. Procesul a durat multa vreme. Din nefericire murise acum cincisprezece luni. fonduri care ii fusesera incredintate. o umila si modesta priet ena. Daca doamna Keller ar fi parasit Germania. marturisesc cu o emotie care ma face sa-mi bata si acum inima.

si tocmai aceasta ne pricinuieste atita bucurie. nu e asa ? Da. Pe c ind era tinara inca. Domnule Delpierre. O sa ramii cu noi in tot timpul concediului. infatisarea ei era senina. se poate sa iei parte in curind la o nunta. domnul Jean? Da. Femeile cu fustele lor lungi si scufi tele lor albe.. jiletce rosii si gulere inalte. unde in 1813 francezii s-au luptat cu prusacii. Daca mama lui s-a maritat cu un german. Ceea ce mi-ai spus acum imi face o deosebita placere.vazut-o de vreo treisprezece ani. oc hii ei nu pierdusera nimic din vioiciunea lor de altadata. am regasit trasaturile ei de odinioara.. care n-au nimic calugaresc in ele. trasurica' noastra s-a oprit in fata unei casute foarte curata s i foarte atragatoare. Doamna Keller mi-a adresa t un zambet foarte afectuos si domnul Jean mi-a strins cu putere miinile . Da. Stia sa asculte. Un foc tainic mai str alucea intr-insii. Frumoasa ? Da. ar semana oarecum cu calugaritele noastre.. Aveam si de ce. caci daca se declara razboiul. simteam o mare neliniste in suflet. Cred ca nu e mult sa stai citeva saptamini cu sora d-tale mai ales ca n-ai. Era de priso s insa deoarece cum intrai in casa aceasta primitoare. ne place sa credem. in apr opierea satului Hegelberg. Calit atea mea de francez contribuise in buna parte la primirea aceasta cordiala. Taranii poarta redingote albastre. Si pe cine ? Patria. nu era putin lucru. fireste dar si cu d-voastra. Cu o germanca? Nu. ca-ti vei petrece aici concediul. ca o icoana. Ei bine. i-am raspuns. desi avea o infatisare modesta. Am ajuns aici impreuna cu sora mea pe la ora zece dimineata. Era casa doamnei Keller. in Franta ? Ba da. domnule Jean. Jean se inso ara cu o frantuzoaica. Locuitorii de prin partea locului se indeletnicesc cu comertul de vite si de cer eale. izbea in primul rind gravitatea fizionomiei sale. Natalis. gravitate care n-o parasise nici acum. Te pomenesti ca-se insoara. Natalis. daca n-ar purta pe uma r niste fulare mari colorate. imi zise el. Frumusetea ei nu se schimbase cu anii.impotriva noastra. Uitindu-ma la doamna Keller. Natalis. Eu ? Nu ai lasat pe nimeni. Cel putin in co stumele acestea i-am vazut pe tarani pe drum. care mi -au ramas intiparite adinc in minte.. Marturisesc. Peste citeva cl ipe mai tirziu... Si cu cine se casatoreste ?. Irma. Cit despre primirea care mi-a fost facuta oricine si-o poate inchipui usor. daca voi putea. draga mea ! Oare ce-i trebuie mai mult unui soldat ? IV Belzingen. in tinutul acesta te-ai crede in plina inima a Olandei. Nu eram oare fratele Irmei ? Am inteles numaidecit ca situatia surorii mele nu e ra deloc inferioara aceleia pe care mi-a descris-o ea. cu toate lacrimile pe care le varsase de la moarte a sotului ei. ca am pregatit mai dinainte acest compliment asfel ca sa nu ram ina ca un gura-casca de indata ce voi intra in casa doamnei Keller. in schimb doamna Keller era o persoana plina de bu . este un orasel situat la vreo douazeci de leghe de Berlin. atit mamei cit si mie. Dar daca parul ei negru incaruntise pe alocuri. nu te gindesti sa te insori. nefiind una din acele femei care trancanesc toata ziua verzi si uscate. Si mie ! dar tu. te simteai in largul tau. Marturisesc ca femeile care palavragesc imi sint nespus de neplacute. Nu am uitat o clipa binele pe care mi 1-a facut familia d-voastra si Irma a avut mare noroc ca a in trat intr-o familie atit de cumsecade. Belzi ngen este situat la poalele unui munte si are o pozitie din cele mai pitoresti.

Din nefericire. Aptitudin ile lui nu se margineau numai in ramura comertului. caci situatia era destul de incurcata. mi-a placut mult de indata ce l-am vazut si daca va avea cindva nevoie de cineva care sa-i fie d evotat cu trup si suflet. dupa cum am constatat in curind. Ii placeau cartile si muzica . ca sa nu neglijeze nimic.. Domnul Jean era un tinar foa rte invatat dupa cum mi-a spus sora mea. Mie.. era nevoit sa plece in dese randuri la Berlin. Trebuia sa munceasca din rasputeri. fara sa rationez. dar f rancezii au altele. Astfel casa ei avea mobilierul aidoma ca cel al caselor din Samt-Sauflieu.. e ca i-a m vazut de aproape. ori care ar fi fost reaua-vointa a judecat orilor. Domnul Jean avea pe atunci douazeci si patru de ani. nimeni nu se putea plinge ca nu m-a auzit ! Dar sa rev enim la domnul Jean. nu m-as op ri niciodata cu laudele la adresa. am prinzit la masa comuna. Stateam linga doamna Keller.. lui curgea singe nemtesc. primitoare si placu ta. apartinea clasei industriasilor. Nu-si pierdea timpul palavragind cu vecinii si fugea de cunostinte. Oare stia limba germana ? Fireste si inca foarte bine. ca a mea. in timpul cind ma aflam in garnizoana la frontiera. drepturile ei erau atit de sigur e. nu era in intregime ! Ce vreti ? Spun ceea ce gindesc. Il facea sa sufere morga functionarilor si a militarilor. din care facea de predilectie subiectul lui de conversatie. Era un tinar cu o statu ra inalta. Daca nu am simpatii pentru germani. Daca ar fi sa ascult de glasul constiintei mele. la douasprezece. fireste. deoarece era indatoritor si serviabil. placea mult cu aerul lui grav. nu vorb ea decit limba franceza. pe care ii cauta si car ora le venea in ajutor ori de cite ori se ivea prilejul. Cu toate ca in vi nele. incit nu putea sa piarda procesul. de obicei. care era pe-atunei student la Universit atea din Goetting. n-avea nimic din asprimea teutona . se interesa foarte mult de toate lucr urile ce priveau Franta. Semana mult cu mama lui. La moartea tatalui sau. Citea toate stirile din Franta. spir itul lor arogant iese intotdeauna la iveala. Vedeti ca soarta familiei Keller depindea de acest proces. Ceea ce trebuie sa se retina insa e ca. lui. mars" soldatilor mei. Ce pacat ca domnul Jean Keller. apucaturile lui erau foarte linistite iar firea lui sincera. nu avea decit un singur scop : sa puna ordine in afacerile mamei lui si apoi sa se retraga din c omert. Serios ca si dinsa. si nu calatoria asta in Germania o sa ma faca sa-mi schimb p arerile.. In ziua aceea. domnul Jean. toate astea imi amintea de Picardia. nu parasea decit rareori caminul ei. Sora mea Irma se afla l . in loc sa fi fost numai pe jumatate francez. inainte . Avea o voce frumoasa. in afara de asta. care indeletnicindu-se cu negotul si cu afacerile. Genul acesta de femei imi este foarte simpa tic si nu pot suferi pe acelea care nu se simt bine decit departe de casa lor. ceea ce-mi trece prin gi nd. nu asa de puternica. e ca doamna Keller. trebui sa se inapoieze acasa spre a lua conducerea casei. constatare pe care eu n-as fi putut s-o fac pentru simplu motiv ca n-aveam nici o cultura.. asa cum trebuie sa fie cu toata lumea.n-simt. chiar cind sint politicosi. De altfel. nu au nici o legatura directa cu guvernul. Nu se simtea bine decit la ea acasa. asa cum sufe ra toti tinerii. avea parul brun si mustatile la fel si ochii negri. dimpotriva. Nu tagaduiesc calitatile lor. La urma urmei. asa cum simt. gospodaria si mai ales felul cum se gateau bucatele . Dar in privinta aceasta era asemenea reginei aceleia prusiene care. In afara de asta. Trebuia sa-1 urmareasca cu atentie si. fara sa dispretuiasca apucaturile germane. dar mai placuta. procesul pe care il avea cu Statul nu parea deloc ca se v a termina asa curind. Iata felul cum eram tratat. te atragea imediat. Un lucru care mi-a placut de asemenea foarte mult. care se gindea mult inainte de a vorbi si care era foarte priceputa in a faceri. priceput si muncitor. Eram in familie. Fiecare cu calitatile lui. Ii placeau compatriotii nostri.... Doa mna Keller gasi intr-insul un ajutor inteligent. a comerciantilor si de aceea il supara.. ca si cum ar fi fost cr escut in Franta. de la moartea tatalui sau. Felu l cum era rinduit serviciul. in clasa de sus. apoi persoana aceea nu va fi decit Natalis Delpierre ! Mai adaug ca domnul Jean se slujea de limba noastra. pastrase citeva din obiceiurile Picardiei. nu e asa ? Eu cind strigam : Pas alergator. tot greul afacerilor cazuse pe capul lui.

Am ghicit ingrijorarea doamnei Keller si a fiului ei cu privire la cele ce se pregateau. Ai luptat in America? Ai intilnit acolo pe marchizul de Lafayette francezul acesta erou care si-a pus averea si viata in slujba independentei. Regimentul Royal-Picardie s-a mutat din garnizoana in garnizoa na. vei avea oare timp? Doua ore dimineata. Natalis. Si ai vazut pe Washington ? Asa cum te vad pe d-ta. Domnule Jean. imi puse tot felul de intrebari. nu e asa ? Da. nu pr ea ai timpul sa inveti carte intre doua etape. atunci ca la sora d-tale. doamna ? Da. Sa ne superi. imi zise el.. Nici sa citesti ? Nu. Am trait m ereu cu ranita in spinare. Intere sele familiei Keller riscau sa fie compromise pentru mult timp. la varsta de treizeci si unu de ani.. Dar bine. nici sa citeasc a ! Ei bine. Cred. fiindca la urma urmei nu aveam de ce sa-m i fie rusine.. Am trebuit sa povestesc atunci tot ce stiam de batalia de la Yorktown. Spune-ne ceva de campaniile d-tale. domnule Jean. Ai un concediu de doua luni.. Pe urma am sa te invat sa scrii. Natalis. doua ore seara. zise doamna Keller D-voastra. stai aici cit vrei.adauga domnul Jean. in acelasi timp am sa-ti dau si teme. Nu stiam cum sa-i multumesc. Auzind imputarea aceasta m-am inrosit. adauga domnul Jean. Spre marea mea parere de rau marturisesc ca nu stiu. i-am raspuns. eu. raspunse doamna Keller. in sfirsit ne vom sili sa te invatam. Dar era mai bine sa nu se vorbeasca de lucrurile acestea triste tocmai azi. ca sa schimbe discutia. dupa cum iti poti inchipui. Si de cind te-ai intors in Franta. Ca la mine acasa. si in timpul celor doua luni de concediu. n-ai mai facut nici o campanie ? Nu. nu e asa ? Da. erai atit de ocupat incit n-ai avut niciodata timpul sa scrii un rind surorii d-tale. ma insarcinez sa te invat sa citesti. O ! domnule Keller eu n-am avut niciodata casa mea. doua luni. e ca atunci cind e vo rba sa scriu sint ciung de ambele brate.a locul ei obisnuit. Natalis ! exclama domnul Jean. Natalis. nu aveam invatator la Grattepanche. cind Natalis o sa va cunoasca mai bine n-o sa mai aiba ideile astea... de trupele ace stea in mars spre frontiera Frantei precum si cele prusiene si austriece. daca preferi. Irma a fost una din cele mai bune eleve ale mame . zise. i-am raspuns. m-a intrebat domnul Jean.. relua domnul Jean. d-ta fratele Irmei! Scumpa doamna. domnule Jean. Eram foarte ocupati. Si intentionezi sa-l petreci aici. Ei bine. insasi Irma parea oarecum plictisita.. Nu stii sa scrii. de dificultatile pe care le-as fi putut intimpi na in timpul calatoriei. cu arma pe umar si. Era un barbat cu adevarat maret. nu stie nici sa scrie. de aceea domnul Jean. Cred si eu. te vom invata noi. Ti-o repet... daca as sti ca nu va supar.. sora mea. de starea in care se afla tara. admitind chiar ca parintii mei ar fi dispus de ce va parale ca sa ma dea la scoala. S-a vorbit de calatoria mea. in sfirsit mi-am luat inima in dinti. daca nu am scris surorii mele. in cazul ca razb oiul ar fi izbucnit. Pe vremea cind eram copil. alaturi de domnul Jean care statea in fata mea. si cu m contele de Rochambeau batuse pe lordul Cornwallis. Iata cum se face-ca un sergent ma jor. Da. mama.. Vei fi aici ca la d-ta acasa. cred ca va' fi de-ajuns. avea niste miini si niste picioare de urias ! E drept ca lucru acesta m-a impresionat mult la generalul american. i-am raspuns.

Intotdeauna se poate pierde un proces oricit de dreapta ar fi cauza lui ! Mai al es cind e rea-vointa la mijloc. ii vad inca. Am vazut pe judecatorii nostri. am inceput sa invat carte. am adaugat. In imprejurarea aceasta agentii statului au avut o purtare nespus de urita. Ei bine. pentru ca sa aj ungi pina acolo unde te poate conduce cultura. colonel ? Nu e pacat sa ramai pe loc din pricina ignoratei? Vezi dumneata domnule Jean nu numai ignoranta m-ar opri in loc ci chiar regulamen tele. acela e ra fireste procesul Keller. nu stiu ce sa mai cred. este atentia cu care ma fixau oamenii. O fig ura. Egalitatea ! Iata un cuvint pe ca re Germania nu-1 cunoaste inca. P rintre acei care treceau prin fata noastra. la moartea tatei. nimeni nu s-ar fi indoit de cistigul cauzei noastre. Dar revolutia din '89 a proclamat egalit atea in Franta si va face sa dispara vechile prejudecati. mai ales astazi cind raporturile sint incordate intre cele doua tari. La d-voastra acum. E o nenorocire tot atit de mare ca a-ceea de a fi lipsit de un organ. Dupa acee a o sa ne punem pe lucru. atit eu cit si domnul Jean. daca un proces merita sa fie cistigat... nu e asa ? V Am facut. agentii acestia nu sint judecatori ! Magistratii insa treb uie sa va dea dreptate si nu-mi vine sa cred ca veti pierde procesul. El mi-a povestit cu dea amanuntul procesul. in familia Keller. noua intr-un orasel este un eveniment. ne este interzis de a inainta peste gradu l de capitan. primesc.. e frumos dar cum o sa inaintezi mai departe? Cum o sa devii locotenent. Vorbeam mai mult. Trebuiam sa fac cinste vechii politeti franceze.. erau foarte putini care nu cunosteau familia Keller. Noua astora oamenilor din popor. pe drumul care ur ca spre Hagelberg. Gindest e-te numai cite lucruri trebuie sa ignore bietii oameni care n-au invatat carte. Ce intuneric in creierul lor. Fii deci egalul acelora care stiu carte. priveam. un om trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. primesc. Si apoi nu vei putea sa inaintezi in grad ! Iata-te sergent major. peste opt zile. De abia am mai avea cu ce sa traim. Furniturile au fost predate la timp iar domnului Keller fiind prusac i se cuveneau pe linga beneficii si re stituirea garantiei. capitan. Am mai observat de asemenea ca domnul Keller se bucura de stima obsteasca. In definitiv nu aveam mare lucru de vazut. nu s-a putut. Pe mine nu ma inspaiminta ruina. Natalis. De aceea toti salutau pe domnul Jean si eu raspundeam respectuo s la salutul lor desi nu mi-era adresat personal. o plimbare frumoasa. Domnul Jean relua : Vezi. Ne-am inteles. la Brandeburg. Ce gol in mintea lor. t oti oamenii sint egali. Si iata in ce fel. Azi.i. Dar bine. Daca pierdem procesul acesta vom fi aproape ruinati . decit. Natalis.. Ceea ce am observat insa indeobste. domnule Jean. Ce puteam sa raspund la o propunere facuta cu atita bunavointa ? Fie. domnule Jean. vom incepe chiar de azi. Acum cinspreze ce luni. Ce oameni cumsecade. dragul meu Natalis. Trebuie sa te asteptti la orice. adaug . dar simt ca sint preveniti impotriva unei familii care are legaturi cu Franta. intr-adevar. doamna si daca n-o sa invat bine sa ma pede psiti. Lucrul acesta nu se poate intimpla ! am exclamat indurerat. Si acum findca am terminat masa sa mergem sa facem o plimbare. si. Ce mi-a vorbit oare domnul Jean in timpul plimbarii noastre ? Fireste ca de toate lucrurile care preocupau familia lui si mai ales mi-a vorbit de procesul p e care il intentase statului si care nu se mai sfirsea.. Pina in prezent. vei cunoaste alfabetul int reg.

cu ochii tintiti in zare ca si cum ar fi v oit sa citeasca viitorul. Am priceput ca domnul Jean voia sa ma faca sa cunosc mai deaproape familia lui. ca daca domnul Keller s-ar fi gasit in aceeasi situatie. domnule Jean. Nu. domnul si domnisoar a de Lauranay. Am vorbit de diferite lucruri si in special de acelea care ma priveau. Domnul Jean ramase tacut o clipa. Natalis. El imi strinse mina in mai multe rind uri. si care isi jertfisera viata in serviciul acestei c auze drepte. Voi ramine cu sora mea. pot sa afirm ca domnul Jean si-ar fi facut cu destoinicie datoria. voi ramine german. Dar mama i Pina cind sa-i pot fa ce o pozitie trebuie sa treaca ani. mai intrebi ? Domnul Jean tacu o clipa. doamna Keller nu poate para si Germania ? Ei. In sfirsit acesta este destin ul si trebuie sa te inchini in fata lui. Domnul Jean lauda mult sprijinul pe care Franta 1-a dat americanilor pentru ca acestia sa-si poata cuceri libertatea. i-am raspuns. Natalis. straluceau si ele ase menea unor flori in mijlocul verdetii. as fi putut sa-mi fac o situatie si de vreme ce m ama nu are decit o singura dorinta. nu e asa ? Fireste ca o iubesc. fiindca domnul Jean nu pomeni nimic mai mult. Deodata domnul Jean imi zise : Diseara. care se zareau printre copaci. Mama a devenit germana prin casatoria ei. Casele straluceau in bataia soarelui. imi zise el atunci pe un ton straniu. Cind domnul Keller va socoti de cuviinta sa-mi vorbeasca de proiectele lui v oi sti sa-l ascult cu bunavointa. mici sau mari. o sa le faca placere vazin du-te. n -ar fi stat o clipa pe ginduri. Trebuie sa facem o vizita la niste compatrioti de-ai d-tale. Acoper isurile lor rosii de tigla. dimpotriva Natalis. Dar nu prea esti stapin pe viata ta. Cite lucruri marete n-ai putea fa ce in viata si pe eare nu le savirsesti niciodata. bineinteles in limita mij loacelor mele. am intrebat. in Picardía . am crezut cu cale sa nu starui. Natalis. Biata doamna Keller ! Sora mea mi-a vorbit mult bine de dinsa O iubesti mult. Ma intrebam insa daca nu cumva casatoria aceasta nu . in lumea asta. eu si mama avem o vizita de facut. dupa-masa. Si numai dupa felul cum rosti cuvintele acestea cu o voce care vibra si care-mi mergea drept la inima. Dinsul invidia soarta compatrio tilor nostri. Dar. mi-ar fi foarte penibil s-o vad intorcindu-se in tara ei. te-as ruga chiar sa vii cu noi. sa se inapoieze in Franta pe care n-o poate uita. chiar daca m-as casatori cu o franceza ! Aceasta a fost singura aluzie la planul de care Irma mi-a vorbit vag in curs ul diminetii: Totusi. Trebuie sa fii discret cu persoanele care iti arata prieteni e. fiindca sint tinar si voi munci. nu gluma. Cum doresti. simteam o emotie de nedescris s i pe care nici nu cautam macar s-o ascund. in ciuda celor douazeci si cinci de ani cit a trait departe de ea. Am trebuit sa mai povestesc citeva din ispravile mele i n America.a domnul Jean. Plimbarea isi urma cursul ei. ca sa nu mai gaseasca modestul confort cu care este obisnuita ! Voi munci. in afara de asta tin mult sa faci cunostin ta cu ei. N-as vrea sa va incomodez ! i-am raspuns. A ! ce n-asi fi dat ca sa crut de suferinta pe aceste doua fapturi ca re mi-erau atit de dragi. Fireste. mi-as f i rinduit in asa fel afacerile incit sa-i procur aceasta fericire peste un an sa u poate chiar mai curind. care stau de multa vreme la Belzingen. apoi relua : Fara procesul acesta. mai ales in mijlocul tulburarilor pe care le preva d si care vor face sa sufere comertul! Auzindu-1 pe domnul Jean vorbindu-mi astfel. Ne-am inapoiat pe urma in oras. admitind cazul ca pierde procesul. Cum poftesti. S-ar fi inrolat printre soldatii contelui de Roc limbeau si s-ar fi luptat cu barbatie ca sa smulga America de sub stapinirea eng leza. si sa-i dau un sfat. de vreme ce vii din tara lor . I-am strins-o si eu si sint sigur ca domnul Jean intelegea durerea pe care o simteam. far a indoiala si cu atit mai multa tragere de inima cu cit va fi pentru dinsa ! Reu si-voi oare ? Cine poate sti. ai observat cit de prost sint rin duite lucrurile. si eu.

Am observat de-a'semenea ca nici ofiterul nu parea in sufletit de sentimente mai bune fata de domnul Keller. Eu si domnul Jean. Cu toate pretentiile lui de elegan ta parea destul de vulgar. VI Aveam un invatator bun. cu toate astea reusi sa s e stapineasca. Se uita. regimentul acesta trebuia sa plece in curind sa se uneasca cu grosul arma tei prusace care se afla spre vest. dar privindu-1 cu bagare de scama am constatat ca m-am inselat. Am crezut ca i se facuse rau. Gornistii cintau un mars prusac.la Belzingen un regiment de infanterie. comandat de colonelul von Grawert. in urma dislocarilor de trupe. Incepind de la snururile bocancilor pina la capela. ca si cum ar fi voit sa ma sileasca sa ramin pe loc. ofiterul acesta imi inspira un sen timent de antipatie si chiar de repulsie fara indoiala ca aceleasi sentimente le i nspirase si domnului Jean. Nu c unosteam pricina acestei uri pe care am aflat-o mai tirziu. Si el ramase astfel nemiscat pina ce zgomotul tobelor si al goarnelor se pierdu in departare. Tinarul of iter dadu dispretuitor din umeri iar domnul Jean imi strinse cu putere mina. Pe cind domnul Jean se indrepta spre strada principala. ne-am dat la o parte ca sa lasam drumul liber soldatilor. in cele din urma compania trecu si apoi intregul batalion pe care l-am pierdut i n curind din vedere. imi zise : Si acum. In ce ma priveste. M-am oprit asa dar si tot astfel domnul Jean. Spunind acestea ne-am intors acasa. Acum insa se impurpurase la fata. de-un blond roscat. Domnul Jean nu rostise nici un cuvint. Oare casatoria aceasta nu va crea o legatura care va inlantui si mai mult pe doamna Keller si p e fiul ei de Germania in cazul ca domnul si domnisoara de Lauranay aveau intenti a sa ramina intr-insa ? In privinta aceasta aveam sa aflu in curind amanunte noi . Atunci. M-am uitat la el si l-am intrebat : Ce este ? Nimic. Privirea lui era atintita acum asupra unui locotenent care mergea in fruntea pri mei companii. cind am simtit deodata bratul domnului Keller care ma stringea cu putere. Locotenentul era unul din acesti ofiteri germani cum se vedeau atitia pe-atu nci si cum se mai vad si azi. am crezut ca se va repezi asupra locotenentului. am auzit in departare un zgomot de tobe. ceea ce nu e lipsit de interes. Sa inveti sa c . chiar c ind acestia sint straini. Am ajuns acum in fata celor dintii case ale orasului. Dupa toate probabilitatile. Am aflat mai tirziu ca regimentul acesta era aici in garn izoana de vreo citeva luni. Era un tinar destul de chipes. cu ochii albastri si cu o infatisare mindra. la so ldatii care se departau. intr-un cuvint e o chestie de meserie. Nu stiam daca o sa-i pot face onoare. Unui soldat ii place intotdeauna sa priveasca pe fratii lui de arme. Nu mai incapea indoiala ca exista o ura adinca intre acesti doi oameni. intoreindu-se spre mine. sa ne apucam de carte. Cornistii ajunsesera in dreptul nostru. La inceput domnul Jean palise. patru companii mergeau in pas de defilare. cercete zi cu deamanuntul uniforma lor si ii privesti cum defileaza. nu altceva. O c lipa. Pe vremea aceea se afla. Am inteles im ediat ca batalionul acesta executa un simplu mars si nu se pregatea inca sa para seasca orasul. fara sa se clinteasca.va impiedica planul pe care il nutrea de a se inapoia in Franta. Vrei sa vezi felul cum se prezinta. Privirea pe care i-o arun case era departe de a fi binevoitoare. Natalis. Parea tintuit. In spatele muzicii. Amindoi nu mai erau acum decit la vreo citiva pasi unul de altul.

in schimb creierul meu nu prea era maleabil. N-am ramas deci surprins de dife renta lor de virsta. e ca mostenise de l a un unchi citeVa proprietati. fiul acesta nu venea decit foarte rar la Belzingen. Trebuie sa ai un cr eier de copil. am cerut voie sa astept afara. incadra o figura frumoasa si nobila. De aceea. tatal domnului Jean. Totusi. Irma. si nici un nor n-a intunecat vreodata i ntimitatea aceasta bazata pe asemanare perfecta de gusturi si de obiceiuri. Din casatoria lui avusese u n fiu pe care familia Keller il cunoscuse foarte putin. desi ma simteam foarte mindru si multumit totodata de onoarea pe care mi-o facea fem eia aceasta cumsecade. placerea de a petrec e citeva luni in tara lui. M-am dus imediat in odaita mea. stramosii domnului de Lauranay s-au stabilit din nou in Fran ta. N-am avut mult de mers. M-as fi incapatinat chiar sa invat pina seara tirziu. In urma legaturilor de afaceri intre domnul Keller si domnul de Lauranay. . Deoarece trebuia sa mergem ceva mai tirziu la domnul de Lauranay. Domnul de Lauranay ramasese vaduv inca de tinar. ca masa e ra gata. doamna Keller mi-a spus ca domnisoarea Martha nu era fata domnului de Lauranay. in Ioc sa-si vinda bunurile in conditii proaste. Silinta si atentia nu mi-au lipsit. de indata ce ideile liberale si-au facut ia rasi loc in Franta. in ziua aceea am invatat toate vocalele. ceea ce merita toate laudele. daca servitoarea nu m-ar fi instiintat. umbrita de niste ulmi uriasi. in sfirsit. Domnul de Lauranay statea la capatul strazii. In clipa in care am intrat. am aprins-o si am f umat in liniste. Cina n-a durat deeit o jumatate de ora. Avea o casa frumoasa si atragatoare. daca stramosii lui trebuisera sa paraseasca pamintu l francez. dovedea numai ca facea parte din clasa aceasta. Insurat in Franta. Domnul de Lauranay avea pe-atunci saptezeci de ani. Daca domnul de Lauranay nu s-a ocupat personal cu afacerile. Locuinta aceasta dovedea ca stapinul ei. Faptul ca mostenise o situatie buna. se datora deci parintilor lui. nu gasise decit cumparatori care ofereau preturi derizorii. intermediara intre noblete si burghezie si care n-a dispretu it industria sau comertul. Ochii lui te priveau cu blindete. Cit despre domnul de Lauranay.itesti la treizeci si unu de ani. in schimb. insarcinat cu interesele domn ului de Lauranay. Legaturile a cestea dainuiau de vreo douazeci de ani. Pe urma am intrat din nou in casa. dupa revocarea edictului din Nantes. era un batrin foarte simpatic. domnul de Lauranay. nu plecasera cu intentia de a ra mine mereu in strainatate. nu e un lucru tocmai usor. ceea ce mi s-a inga duit. Situata linga aceea a surorii mele. ca acee a a domnului Keller. ceara aceasta moale pe care se intipareste orice. ci nepoata lui. pe care trebuia sa le valorifice. avind treaba acasa n-a mers cu noi. In chipul acesta am invatat sa le citesc si sa le scriu totodata. Doamna Keller imi oferi bratul pe oare i l-am dat poate cu stingacie. m-a m spalat pe miini si apoi am intrat in sufragerie. Mai mult ca sa-mi intipareasca in minte literele m-a facut sa le scriu cu creionul in repetate rinduri. In schimb. s-au ocupat bunicul si tatal lu i. fara sa fie nev oie pentru asta de prea multa bataie de cap. pe la ora sapte. Apucaturile-i tr adau numai decit pe omul de rasa. Domnul Keller. Familia de Lauranay era lorena de origine si de religie protestanta. daca statea la Belzingen. pe care virsta nu-1 incd-voiase inca. ceea ce procura domnului de Lauranay. Domnul Jean a dat dovada de multa rabdare pentru care ii sint recunosc ator. Doamna Keller si fiul ei erau imbracati s i ma asteptau. Negresit ca ar fi preferat sa le vinda si sa se intoarca apoi in Lorena. Parul' lui mai mult carunt decit alb. Recomand procedeul aeesta batrinilor scolari de virsta mea. domnul de Lauranay pref era sa le pastreze. se stabilira in curind legaturi de prietenie intre cele doua familii. Mi-am scos pipa din buzunar si dupa ce mi-am umplut-o. statea intr-adevar foarte bine. Din nefericire nu i sa ivit ocazia. cu niste flori in fata si cu o gradina mare in do s. Cu toate astea m-am pus cu nadejde pe munca. De aceea. Era un barbat inalt. Particula de care se afla inaintea numelui sau. Am iesit asadar citesi trei. tatal lui se ducea sa1 vada in fiecare an.

deoarece starea acea sta de lucruri putea autoriza intr-o anumita masura. facind parte dintr-o familie bogata si influe nta. De as emenea mai avea si un talent frumos la pictura. El insusi foarte indurerat de pierderea nevestei lui. cred ca n-ati uitat. plictisea mult pe domnisoara Martha. douazeci si doi de ani. in curind domnul Jean fusese pus in situatia de a lua o hota rire. impotriva t inarului ofiter pe care l-am intilnit in fruntea companiei sale. Dupa mine. Avea asadar acum. Daca il cistiga. Convenientele de familie erau intrunite in casatoria aceasta. ca sa n-o stingh eresc. mai inainte de a se casatori. domnisoara Martha era bogata si trebuia sa mosteneasca o avere frumoasa dupa moartea bunicului ei . Dar daca nu era gelos. Intr-adevar. care respira cu toa te acestea. delicat ete pe care o vor intelege toti oamenii de suflet. si nu semana deloc cu femeile pe care le vazusem pin a atunci la Belzingen. ajuta de asemenea din tot sufletul pe stapina ei. observase pe domnisoara Martha de Lauranay. se schimbase cu t impul intr-un sentiment de dragoste. nu exista nici o pi edica. Acesta se purta foarte bine cu mica orfana. Nimeni nu se va mira deci ca domnul Jean Keller se indragostise de faptura a ceasta frumoasa. Frantz. in opera a ceasta de binefacere. domnului de Lauranay prietenia si devotamentul doamnei Keller. Fata lui de abia daca il cunoscu. Negresit. Este de prisos sa staruiesc asupra placerii pe care i-o procura. deoarece nu avu decit cinci ani la moartea tatalui ei. Nu-i mai ramasese acum decit bunicul ei. desi spunea ca nu prea stie bine. de ce oare copiii lor n-ar fi fost naturalizati francezi ? in sfirsit. cu trasat uri fine. In sfirsit. foarte gratioasa. fericirea. pe drumul de la Belzingen. deoarece ar fi putut aduce logodnicei lui o oarecare stare. Domnul Jean stia toate astea. Daca tinerii soti s-ar fi stabilit in Franta. crescuti impreuna. In mai multe rinduri fusese cit pe aici sa dea o lectie de bunavointa ofiterului care frecventa societatea buna din Belzingen. asiduitatile unui rival. Cu toate astea. sa se fi terminat cu bine. muri in curind. cu atit mai bine. care prinsese o dragoste nespusa fata de fetita aceasta. in schimb era foarte suparat si pe drept. nici ca domnisoara de Lauranay observase imediat calitatile ace stui tiriar. Irma. De aceea o hotarire era necesara. ofiterul nu se indoia ca fata va fi foarte onorata de atentia lui. faptul se datora unui exces de delicatete din partea domnului Jean. Ei bine. pe care o ingriji ca o adevarata mam a. Cu toate astea. domnul de Lauranay fusese ajutat mult de doamna Keller. O urmarea cu incapa tinare pe strada. Domnul Jean ar fi voit ca procesul lui. pe care o priveam acum cu multa discretie. nimeni nu se va mira ca cele doua familii vedeau c u bucurie ca. domnul Jean nu voia sa se atinga de banii logodnicei Iui. locotenentul Frantz von Grawert. blonda. ca situatia familiei Keller era destul de compromisa. in acelasi timp. Trebuie sa spunem insa ca in imprejurare a actuala. si inca una grabnica. Intr-adevar. Nu ca domnul Jean ar fi avut motive sa fie gelos ! Si cum ar fi putut fi. pe care. Dar numai faptul de a vedea numele domnisoarei Martha amestecat in afacerea ace . aceeasi reli gie si aceeasi origine. Daca in schimb tinerii nu se casatorisera i nca. copila deveni o fata inci ntatoare. sentimentul acesta nu putea decit sa-1 onoreze.Domnul de Lauranay fiul. de care depindea intregu-i v iitor. Domnisoara de Lauranay se nascuse in 1772. de vreme ce n-avea decit sa spuna o vorba pentru ca domnisoara de Lauranay sa devi na sotia lui. Era destul de inalta. Poseda citeva talente tot atit de placute pentru ea. De cite ori n-a leganat-o Irma pe domnisoara de Lauranay si aceasta nu numai cu aprobarea. de vreo citeva luni. incit dinsa refuza chiar sa mai iasa din casa. de altfel. Cinta frumos la clavir. Sora mea. Admiram figura ei blonda si serioasa. exceptind cazur ile cind era nevoita. avu o copila a carei nastere costa viata mamei sale . o lua cu el in Germania ocupindu-se de aproape de educatia ei. cit si pentru altii. domnul Jean ar fi ramas sarac. D aca pierdea procesul. ci si cu multumirile bunicului. cu niste ochi albastri inchisi. intimitatea celor doi tineri.

P entru mine insa. domnisoara Martha. trecusera cel mult trei saptamini de-atunci. asa cum ingaduiesc o biceiurile germane. zise doamna Keller imbratisind foarte emotionata pe' Martha. german ca si el. oare domnul Delpierre.. tinarui ofiter. raspunse domnul Jean. Domnisoara. fie dintr-un sent iment de minie. Ratiunea era in lupta cu. am preferat sa vo spun numaidecit. Fratele Irmei este si prietenul nostru. dar nici macar cu bunicul ei.. ne-am dus sa ne culcam. aceasta casatorie er a cu neputinta.. era primit in casa domnului de Lauranay. raspunse domnul de Lauranay.asta. draga mea Martha. nu intelese sa lase pe domnisoara Martha in pace. domnule Delpierre ? Doua luni. Se intreba chiar daca n-ar f ace mai bine sa plece din Belzingen. in Lorena. in sfirsit. nestiind ce sa spun. caci era tirziu : Draga mea. Convorbirea m-a facut sa ma simt mai in largul meu. Domnul Jean nu stia ce sa raspunda. sau cu doamna Keller. expunindu-i averea. In rastimpul acesta. Vei fi f ericita !. draga Jean. Dragul meu. Deocamdata. il oprea sa ia vreo masura. trebuia sa simuleze ca nu stia nimic. neadmitind nici o sovaire. locotenent ul Frantz ceruse mina domnisoarei Martha de Lauranay. S-a vorbit de Franta. Ma credeti ca n-am stiut ce sa-i raspund ? intr-adevar. imi zise domnisoara Martha. De aceea. inima lui. spre a se fixa in tara lui. care nu astepta. colonelu l de Grawert. apoi sa stiti ca era noaptea in care am d ormit in casa doamnei Keller. se hotarise nu numai sa nu iasa niciodata singura. nu vrei sa pricinuiesti fericire a domnului Na-talis Delpierre ? Ba da.. am luat-o si a m strins-o usor de teama sa n-o fring. daca am fost prost vreod ata. Pe urma. in ci uda vocalelor care ma urmareau in vis. Cind dinsa va fi nevasta lui. tina ra fata. Ai de gind sa pleci ? il intreba repede domnul Keller. sau chia r cu sora mea. Iata ceea ce am aflat de abia mai tirziu . cu toate astea. nu va asista inainte de a pleca la casatoria noastra ?. Martha. Daca vreodata am petrecut in viata o noapte buna... Si mina asta intinsa cu atita bunavointa. in toata acceptia cuvintului. De aici se nascu o ura si o dorinta de razbunare.. atunci am fost cu siguranta in clipa aceea. ca Jean Kelle r. relua ea. Ne-am intors acasa. Stia. un adevarat prusac. spunindu-i ca e foarte o norat de cererea lui. Doamna Keller ii zise ca totul se rindu ise si ca trebuiau doar sa fixeze ziua in care sa se serbeze casatoria. care nu putu sa spuna mai mult. . relua ea. domnisoara.. a fost cum nu se poate mai frumoasa si mai cordiala.. se retrase inciuda t de nereusita lui. Tatal ofiterului. ca vom fi nevoiti in curind. as fi intr-adevar prea fericit. Vezi ca. In sfarsit. care fusese refuzat intr-un chip foarte politicos... fara indoiala. se prezentase domnului de Lauranay.. Irma ne astepta. va sti sa puna l a respect pe domnul de Grawert. si viiforu l frumos ce-1 astepta pe fiul sau. Locotenentul Frantz fu nespus de miniat.. Si n-am vrea sa plecam singuri. Cit timp dureaza conce diul d-tale. de vreme ce e fiul d-tale ! raspunse domnisoara de Lauranay. Ce vreti ? eram un biet sergent major. In ce priveste primirea care mi s-a facut in familia domnului de Lauranay. nici un refuz. Domnul de Lauranay m-a intrebat de even imentele care se pregateau. dar ca mina fiicei lui fiind promisa. E demn de tine ! Stiu. obisnuit numai sa comand e. am tacut. intr-o calitate car e lui ii era refuzata. Era un barbat aspru. Naucit. Se temea ca ele sa su fie de natura sa creeze multe neplaceri compatriotilor lui stabiliti in Germania. Colonelul. si sint feri cita ca pot sa-i string mina. adauga domnisoara Martha. raspunsul lui era suficient. fie dintr-un sentiment de gelozie. Totusi. era mai bine sa evite un scandal de pe urma caruia ar fi suf erit in primul rind. Pina atunci insa. decit ocazia de a se manifesta. dragul meu. Cred. Domnul de Lauranay multumi colonelului von Grawert. indreptindu-se spre Jean. Ei. am zis. Pe urma ne-am dus in gradina de ne-am plimbat. Pe cind ne pregateam sa ne retragem citesi trei..

Era un ba rbat inalt si desirat.Da. Domnul Jean il intreba pe nemteste ce voia. cu picioare le strimbe. Pe cind coboram ultimele trepte ale scarii. ca sa stie ca sint militar ! am raspuns. dintii galbeni. Agentul plecase. sa nu-i spui nimic c are sa te poata compromite. foarte slab. sa-i spui ca ai venit la Belzingen ca sa vezi pe sora d-tale. De aceea il tinem la dist anta. Ce o fi vrind cu min e ? insasi sora mea nu prea parea linistita. imbracat intr-o tunica cu brandenburguri. in mintea lui. Fus . Natalis. se va prezenta. Nu. E un agent de politie. De ce n-ai vrea sa ma insotesti. spri-cene stufoase si doi ochi mici si negri. Agentul se afla la usa. avea niste picioare de o lungime neobisnuita si o figura bronzata car e parea murdara . si m-a introdus imediat in biroul directorului polit iei. un barbat pocit. in sfirsit. Se vede ca acest personaj voi sa-mi zimbeasca. . fo arte osos. am dormit cam mult. Atit mi-ar trebui. Individul acesta n-a cautat decit sa ne pricinuiasca neplac eri. Domnul Jean mi-a tradus acest crimpei de conversatie. continua sa rasfoiasca niste hirtii intinse pe masa. Da. De altfel acesta era si adevarul si mi-am ingaduit sa fiu foarte rezervata. nasul tur tit. Mi s-a aratat casa unde statea Kalkreuth. Ei si ?. Dar nu uita. am intilnit pe sora mea. Trebuie sa te feresti de el. Am ajuns in pragul usii. domnule Jean ? Kalkreuth nu m-a chemat. Cineva ? Da. Dar a venit cineva care vrea sa te vada. domnule Jean. Natalis. Nu m-ar mira aflind ca vrea sa ne implice intr-o afacere urita. Nu cred sa stie. In acelasi timp. Baga de seama. S e numeste Kalkreuth. spune el. E un om care are o oarecare inteligenta. o figura de betivan. fiindca. Trebuiam asadar sa ma execut. si e probabil ca prezenta mea nu i-ar face placere Cel putin indruga citeva cuvinte frantuzesti ? Vorbeste chiar foarte bine.VII A doua zi. Trebuia sa fi fost cel pu tin sapte. Ce fel de om e directorul ? l-am intrebat pe domnul Jean.. Aveti aici un calator care a sosit ieri la Belzingen. Aproape in aceeasi clipa isi facu aparitia si domnul Jean. facu un gest care. un agent! Un agent ? Ei. fiindca nu-mi era deloc placut sa trec pe strazile orasului in tovarasia acestui politist grosolan. M-am imbracat repede ca sa-mi fac lectia. Directorul politiei vrea sa-l-vada si ca atare oaspetele d-voastra trebuie sa se prezinte neintirziat. ce vrei. sa te gindesti bine inainte de a raspunde si sa -nu-i spui decit ceea ce e absolut necesar. Nu era departe si am ajuns aproape num aidecit. Nu era macar o invitatie c i un ordin. in afara de asta avea o gura uriasa. ne ocupam prea mult de Franta. Acolo l-am zarit pe agent. Am profitat de clipa asta de distractie ca sa observ pe Kalkreuth. Apoi ca sa ma invite sa stau pe un scaun. Voi afla de altminteri unde sta directorul politiei.. Prin urmar e sa fii foarte rezervat. e de abia sapte. fruntea brazdata de cute. voia sa fie nespus de gratios. imi zise el. ceea ce-mi convenea. Natalis. Tocmai ma pregateam sa te scol. deoarece rinji sinistru. Fii linistit. Natalis. eram obosit. Foarte bine. nu m-am trezit decit foarte tirziu. drace ! nu prea imi plac vizitatorii acestia. s i nimic mai mult.

Am inteles acum ca politistul aflase ceeace voia voia sa stie. Si cam cind crezi ca vei pleca? Atunci cind voi crede de cuviinta. Luxemburgul.esem prevenit ca trebuie sa ma feresc de el. francez. Si ai venit la Belzingen ? Da. in definitiv. Si ce meserie ai ? Negustor. Ai putea sa-mi spui la ce punct ai trecut granita franceza ? La Tournay. Trebuie sa te pazesti. Voi relua drumul pe care am venit. Cu ce ocazie ? Ca sa vad pe sora mea Irma Delpierre pe care n-am mai vazut-o de vreo treispreze ce ani. Am avut chiar grija sa-1 fac sa repete fiec are fraza.. Omul acesta pare destul de viclean si cred ca. Dupa o pauza. Nu-mi inchipui ca in Prusia strainii n-au voi e sa calatoreasca. Ai facut atunci un inconjur foarte mare ? ' De ce ? Pentru ca ai ajuns la Belzingen pe drumul Turingiei. E o formalitate politieneasca. relua. Si cind vei pleca ?. Si pe unde ai luat-o ? Pe drumul cel mai scurt si care. Va sa zica. in acelasi timp.. negustor dar negustor de ce. ex-plica-te. O sa faci foarte bine. de la care. e adevarat. Westfalia.. Kalkreuth isi relua intrebarile.. Poate ca nu au voie ! Kalkreuth spunand acestea ma fixa prelung.. Kalkreuth. Sint negustor de orice.gind sa te sustragi ? Fie. Trebuia deci sa fiu prevazator. Recomandatia aceasta era de prisos. intent ioneaza sa-ti joace o festa. Germania nu are alt scop ? Nu. convorbirea avuta intre noi : Cum te cheama ? Natalis Delpierre. pe un ton blind. calatoria d-tale in. Dar supararea lui nu dai nui prea mult. strabatind Brabantul. in Prusia avem obiceiul s a interogam pe strainii care vin sa ne viziteze. Si el ma intreba : Cite zile ai facut ca sa vii' din Franta in Prusia ? Noua zile. cred ca n-ai de. As putea sti exact pe unde ai trecut ? Domnule. E ciudat. De ce ciudat ? Pentru ca ai fost semnalat ca ai urmat drumul care trece pe la Zerbst. finidca numai prezenta lui inspira neincrederea. e si cel mai bun. Da. raspunse Kalkreuth pe un ton aspru. Sora d-tale nu e franceza care e in serviciul familiei Keller ? Exact. Esti francez ? Da. Nu mai incapea indoiala ca am fost sp . pentru ce toate intrebarile astea ? Domnule Delpierre. fiindca am facut un ocol. Saxa. Am trecut frontiera olandeza. Dar. mi-arn zis. ca sa-mi pot da timp de gindit. i-am zis atunci. Baga de seama. Iata.. Negustor. m-am prefacut ca nu prea il inteleg. Kalkreuth isi inalta privirile si mi se adresa intr-o frantuzeasca foarte curata. E foarte simplu. Cumpar lucruri de la tara pe oare le revind apoi. Dupa ce sfirsi de morfolit hirtiile. Fara indoiala ca raspunsurile mele ii pareau prea hota-rite. Urma o mica pauza.

in special ultimele. Germania si Franta sint in stare de razboi ? Nu inca. domnule. Ma tem ca viitorul. Neavind de loc intentia sa ramin in biroul lui. In curind am reusit sa impreun literele ca sa al . Erau unele cari imi p ricinuiau multa bataie de cap. pentru ca sa fii suspect. O doresc pentru d-ta. altminteri. si n-ai terminat inca cu politia prusaca. In schimb dumneavoastra vreti sa aflati ce se petrece la vecini! Eu nu sint spio n. Si nu stii nimic de generalul Dumouriez ? Nu-1 cunosc.in garda. lucrind s i facind plimbari.. Dupa aceea m-am intors acasa la doamna Keller. Esti francez si ai si vizitat o casa franceza aceea a domnului de Lauranay. De ce ? Pentru ca atunic cind privesti. Da. Tinarul meu profesor. mergea incet dar ceea ce prindeam nu mai uitam. Si pentru a doua oara iti repet si eu ca asta e'«si dorinta mea. te-as sfatui sa nu prea te slujesti de ei. am facut stinga imprejur cu un gest militaresc care nu cred sa fi scapat din vedere politistului. mai ales cind sint francezi si noua nu prea ne plac strainii care vor sa afle ce se petrece la noi.. putea constata progresele pe care le fa ceam. foarte buni. Altminteri ce ? Vom fi nevoiti sa avem grija de persoana d-tale pentru un timp anumit. si dnd vezi. de catre hangiul de la Ecktvende. internind u-te undeva. De dat a asta nu-mi mai intinse mina si-mi arata pumnul. Dar mi se pare. Te voi supravegh ea. te simti ispitit sa povestest i si altora ceea ce ai vazut ! Pentru a doua oara iti repet.ionat si dupa toate probabilitatile. Esti gazduit la familia Keller care a pastrat legaturi cu Franta. Ei bine. in definitiv. Kalkreuth relua : Atunci n-ai intilnit pe germani la Thionville? Nu. domnule Delpierre ! zise el. invatasem vocalele si ma munceam acum cu consoanele. ca nu sint spion. Domnul Jean ma astepta. VIII In rastimpul acesta imi petreceam zilele in chipul cel mai placut. Se stie c a omul acesta ma vazuse sosind in vreme ce sora mea ma astepta in fata hanului. Nu trebuie mai mult. De data asta figura lui Kalkreuth se schimba si el relua cu o voce poruncitoare : Baga de seama. Ce. politistul voia sa ma incurce cu intrebarile c a sa afle stiri din Franta. o sa-ti rezerve atit d-tale cit si noua. am inteles limpede. I-am povestit amanuntit tot ceea ce s-a petrecut int re mine si domnul Kalkreuth. neomitind amenintarile acestuia din urma. in sfirsit. De ce ? Momentul nu e prielnic strainilor ca sa calatoreasca in Germania. domnul meu. n-aveam voie sa vin la Belzingen ? Ba da. in imprejurarile de fata. raspunse Kalkseuth pe un ton amenintator. Am stat deci. raspunse el. Eram prevenit acum ca sint pu s sub urmarire. multe neplaceri. Dar ce stii de miscarea trupelor franceze ingramadite la granita ? Nu stiu nimic.. Dupa ce rosti amenintarea aceasta Kalkreuth imi facu semn ca pot sa plec. domnule Delpierre ca d-ta ai ochi buni.. Nu ma mira de loc. vezi.

la Metz. Domnul Jean imi spunea ca aveam dispozitii la invatatura. pe un cal foa rte frumos. . Trupele ei nu amenintau granita franceza si ea repeta necontenit ca un razboi ar pricinui un mare rau Europei. dupa ce ac ceptase constitutia. nu ma pricep de fel. era sigur. calatoria va fi fixata de indata ce tinarul Keller se va inapoia la Belzingen. ca lucrurile nu vor ter giversa. Va puteti inchipui si d-voastra cu cita nerabdare il asteptam pe domnul Jean.catuiesc cuvinte. El primi si alcatui numaidecit un pian de lupta : razboi ofensiv si defensiv totodata. regele Ludovic al XVI-lea notificase acceptarea aceasta put erilor straine. Desi regele le daduse ordinul sa se intoarca in Franta. in r astimpul acesta invatam de zor. Cu el. intr-adevar aveam si de ce din pri fara sa fac vreo apreciere asupra lor. e drept. Mi-am inchipuit deci. cel putin acum data procesul ui? Se temea insa ca judecata va fi din nou aminata. dupa sfatul Irmei. Domnul Keller ardea de nerabdare sa vada procesul terminat. Nu trebuia sa se intoarca decit la 21. Cu toate astea sint sigur ca eram spionati si in special eu. fiindca domnisoara Mar tha nu parasise decit o singura data casa ca sa mearga la biserica. Domnul Jean plecase la 18 iunie. Nota asta produse o vilva nespusa in toata tara. cereau razboiul c u orice pret ca sa sileasca astfel pe rege sa-si dezvaluie intentiile. Cit despre emigranti. Lafayette al armatei din centru. In timpul lipsei domnului Jean. Se intreba cum va fi primit si daca se va fixa. In rastimpul acesta Leopold de Austria muri. Mayenta si alti principi ai imperiului sa imprastie aceste ingramadiri de l a frontiera. Atunci aparu Dumouriez. d in pricina relatiilor incordate dintre Franta si Germania. fostul meu general se duse sa ia in Flandra. Dimpotriva Girondinii. fiindca la Viena aparu o no ta care cerea restabilirea monarhiei pe bazele declaratiei regale din 89. Emigrantii francezi s-au refugiat la Coblentz. Doamna Keller inlocuise pe fiul ei si imi dadea ea insasi lectii cu o rabdare demna de admirat. Si atunci s-au organizat trei a rmate la est in asa fel incit sa-si poata da mina. Toti se intrebau nedumeriti ce va face succesorul lui? Va fi partizan al pacii? Nu. desi felul meu de viata nu dadea nimic de banuit. Si chiar de aceea domnul Jean voia sa se duca pentru ultima data la Berlin.. cind calare. Dupa cum isi poate inchipui oricine. Iata acum situatia din 92. si Luckner. prin glasurile lui Louret si Brissot. de vreme ce Leopold de Austria se pregatea sa le vin a in ajutor ? Aceasta era starea de lucruri in 91. Nu mai stiam nimic despre Kalkreuth. m-am apucat sa observ ati tudinea locotenentului Frantz von Grawert. In 91. Franta nu putea admite o asemenea situa tie care depasea orice margine. cind pe jos. Dupa o saptamina de la sosirea mea. Pina atunci insa Germania nu se miscase de loc. comandam entul armatei de la Nord. comanda armatei din Alsacia. Anglia. De altminteri. ele nici nu se gindeau la asa ceva. Ramase asadar ho-tarit ca orice s-ar intimpla. Cordelierii ii sprijineau. Dar cine se putea increde in vorbele lor ? Emigratii in schimb. Datorita felului acesta de a se pur ta al ofiterului se impunea deci grabirea casatoriei. nu avu prile jul sa se intilneasca cu ofiterul prusac.. care fu chemat in graba ca sa-si puna geniul militar si politic in serviciul tarii. ne mai primind nici un ordin sa ma prez int la biroul lui. in schimb acesta trecu in mai multe ri nduri prin fata casei domnului Lauranay. Dar fiindca poarta era inchisa vesnic si tot astfel usile s i ferestrele. de ce ar fi renuntat la planurile lor si ar fi dat as cultare somatiilor regelui. domnul Jean trebui sa plece la Berlin pe ntru procesul lui. Iacobinii avind pe Robespierre in frunte se rostisera pe fata imp otriva razboiului. in total vreo doua sute de mii de oameni bine inarm ati. formau cadre si nu mai conteneau cu indemnurile la razb oi. va puteti. cina evenimentelor pe care le voi expune caci marturisesc cinstit cind e vorba de politica. ca voi s capa numai cu amenintarea politistului si ca el nu ma va aresta sau expulza vreo data din tara. Austria si Prusia protestara atunci spunind ca intentiil e lor erau amicale. in anul 90. emigrantii nu-si int rerupeau pregatirile. Cu toate ca adunarea legislativa somase pe electorii din F rères. Contele de Rochambeau. temindu-se de o dictatura militara . inchipui minia lui. In Franta.

nevoind sa mihnesc nici pe doamna Keller. bineinteles daca eram liber. va lua comanda aces tor ostasi batrini ai lui Frederic cel mare. Dupa cum se vede. e drept. ca frati i mei de arme se aflau in garnizoana la Charleville. si tot asa convoaie nesfirsite cu munitii. daca s-ar fi petrecut o ciocnire cu soldatii lui Francisc ele Austr ia sau ai lui Frederic Wilhelm de Prusia. Incepeam deci sa fiu ingrijorat. Aflind dezastrul acesta.. daca eram liber. Din nefericire. Ma simteam in afara de asta foarte incurcat. Se vorbea chiar de optzeci d e mii de oameni care inaintau spre Coblentz. Fire ste ca nu ar fi consimtit niciodata sa se desparta de buna voie de doamna Keller . cind deodata la Mons. astfel c a tinarul locotenent se plimba ca si mai inainte pe strada si in special in fata casei domnului de Lauranay. in special uh-lani. De aceeasi parere era si sora mea in ceea ce privea situatia ei. Astfel stateau lucrurile la sfirsitul lui Aprilie. cite neplaceri nu l-ar fi asteptat pe el si pe ne poata lui ? Si casatoria care nu se celebrase inca ! Putea ea oare sa aiba loc l a Belzingen ? intr-adevar situatia era foarte incurcata. Eram intr-un concediu in regul a. In acelasi timp la Belzingen se raspindi zvonul ca ducele de Brunswick. De in data ce auzeam goarnele. De altfel deplasarile de trupe continuau mereu. In rastimpul acesta zilnic treceau prin oras trupe de infanterie si cavaleri e. Daca ar fi fost nevoit sa paraseasca Germania. Spun. mai inainte ca sa fi parasit Charleville. Dar puteam eu oare sa uit ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie si. Totusi pastram ascunsa in suflet ingrijorar ea care ma napadise. Fireste ca nu puteam sta locului si ma duceam si eu in piata. in conditiunile actuale. regimentul pe care il comanda tatal lui Frantz nu primi nici un ordin de plecare. caci in cazul cind doamna Keller imi da lectii. Germania nu declarase pina atunci razboi Frantei. urmaream trupele pina in piata unde le contemplam. nici pe sora mea. daca Prusia pastrase pina atunci o neutralitate desa-virsita. de aici i ncolo era de prevazut ca-si va schirnba atitudinea. deoarece nu stiam ce hotarire sa i au. un g eneral care se bucura de o oarecare celebritate in Germania. indiferent de neplacerea pe care asi fi pricinuit-o domnului Kalkreuth si agentilor lui. Lafayette crezu cu cale sa~si opreasca inaintarea l a Giret. pozitia unui francez era mai mult decit dificila. ieseam in oras. desi Kalkreuth imi spuse se sa inchid ochii ca sa nu vad nimic. sa strab ata o tara care era in razboi. Stirea aceast a era destul de grava. Dar cine ii spunea ca nu se vor lua masuri impotriva strainilor ? Si daca poli tistul Kalkreuth m-ar soma sa parasesc Belzingen in douazeci si patru de ore ? .Ludovic al XVl-lea trebui sa propuna adunarii nationale sa declare razboi lui F rancisc I. o panica modifica cu totul situatia. pozitia mea dadea de gindit. In sfirsit. Biron cuprinse Quievrain si se spera chiar xa nimic nu va opri avintul trupe lor franceze. Numai. n-as fi vrut pentru nimic in lume s-o parasesc. regele Ungariei si al Boemiei. intre timp trupele faceau dese opriri in piata mare a orasului unde beau diferite bauturi. Isi poate inchipui oricine ingrijorarea noastra. Nici situatia domnului de L auranay nu era mai buna. in orele dc recreatie. aproape de frontiera ? Fireste. inainte ca domnul Jean sa se fi intors de la Berlin. Era o larma co ntinua.. Stirea aceasta mai inainte chiar de a fi fost confirmata. La 13 iunie Dumouriez a fost numit ministru de razboi. fiindca asa cel putin am fi scapat de ei. a produs o emotie de. Era usor de prevazut ca evenimentele se vor schimba. plecam repede de acas a. regimentul meu ar fi fost in primele r induri si mi-ar fi parut foarte rau sa nu iau parte la lupta. As fi dat mult sa vad pe colonelul von Grawert plecind la granita impreuna c u fiul lui. Cit despre mine. Soldati i dupa ce strigara ca au fost tradati. In sfirsit daca toata miscarea asta ma interesa in calitatea mea de soldat s . Propunerea fu primita si se hotari ca Ungaria sa fie atacata mai in-tii in posesiunile ei din Belgia. intr -adevar. si intr-o tara care nu si-a intrerupt inca relatiile cu Franta. nedescris. macelarira pe ofiterii Dillon si Berthois . vremea fiind foarte calduroasa. Am aflat numirea lui la Belzingen.

Daca fra ncezii vor fi expulzati din Germania. situatia e grozava.. spera sa raraina toata viata. Nu se putea pr evede cind si cum se va sfirsi. dar trebuie sa incercam tot ce ne va sta in putinta ca sa scapam cu bine. Oare n-am putea s-o convingem pe d oamna Keller sa paraseasca orasul mai ales acum cind nu are nici un motiv de a m ai tine la tinutul. domnul Jean se intoarse din calatoria lui de la Berlin. linga care. Dealtfel domnisoar a Martha nu se va opune de loc. Da. acesta ? Gasesc chiar ca ar face bine sa ia hotarirea asta. biata mea sora voia sa -si ascunda ingrijorarea. Si de ce ar refuza dinsul sa plece ? Cine il retine in Prusia ? Afacerile ? Le v a putea rindui si mai tirziu. mai inainte ca lucrurile sa devina ireparabile. Dinsa ar vorbi la rindui ei cu domnul Jean si s-ar grabi astfel casatoria. casatoria trebuie sa se faca neintarziat.. Ce s-ar face ?. totusi doamna Keller nu va consimti niciodata sa plece fara domnul Jean. altminteri totul va fi In zadar. IX A doua zi si in zilele urmatoare. un barbat ca domnul Jean. Martha. Cine stie ce piedici. Te inteleg. spunea ea mereu. ca in curind. as sta de vorba in privinta asta cu doamna Keller.. sa-si spuna ca nu le va mai reve dea poate niciodata. s-o vezi nevoita sa plece singura cu bunicul ei batrin. 22 si 23. A sta in Germania in conditiile acestea era un adevarat pericol de care trebuia sa scapi cu orice pret. Sa paraseasca familia asta cumsecade ! Niciodata nu-si inchipuise ca viitorul ii va harazi o asemenea nenorocire. ceea ce ma ingrijoreaza. dupa stiri. Simt ca voi muri de durere Natalis. domnul de Lau ranay si nepoata lui vor fi nevoiti sa plece in douazeci si patru de ore. . Natalis. in orice caz era o situatie din cele mai neplacu te. sau daca va fi nevoit sa ramina la Belzingen. Prusia care se aliase cu Austria nu-si mai ascundea intentia de a porni impotriva Frantei. Dupa cu m ne temusem calatoria fusese de prisos ! Procesul era stationar. Irma. La 21 iunie. ceea ce este foarte posibil. i-am raspuns. nu era mai putin adevarat ca-mi dadeam foarte bine seama ca nu era de glumit si ca ostilitatile vor incepe in curind. mai ales e ca domnul Jean nu s-a casatorit i nca cu domnisoara. ar fi prudent.. claca se face casatoria. Prusia va declara razboi Frantei. Soart a trebuia sa se hotarasca peste opt zile. va ramine cu dinsa. Procesul ? Oare in imprejurarile de fata. In zilele de 21. strabatind Germania impresurata de trupe. sau domnul Jean va pleca cu sotia lui in Franta. Sa paraseasca aceste fapturi iu bite. Irma. ce garan tie pentru dinsa ! Gindeste-te numai Irma. raspunse Irma. Fireste ca nu se va opune. Trebuie sa ia neintirziat o hotarire si sa nu mai astepte. Evident ca nici aceea a familiei Lauranay sau a surorii mele nu era mai b una in cazul ca se declara razboiul. Zadarnic. imi. Natalis si.i de francez. Da. in privinta celorlalte evenimente insa domnul Jean avea impresia. m-am dus cu domnul Jean. Vorbeam adesea de situatia noastra cu Irma. se vor ivi mai tirziu. Si atu nci cit de grea le va fi despartirea ! Dimpotriva. unde asteptau emigrantii. au trecut d in nou diferite trupe la Belzingen si chiar statul major al unui general pe care am aflat mai tirziu ca era contele Kaunitz. nu va tr ebui sa astepte luni de zile pina sa se dea sentinta ? Ai dreptate. Teama de a fi despartita de doamna Keller o framinta i n fiece clipa. Ai dreptate Natalis. In locul tau. De altfel. Masa aceasta de soldati se indrepta spre Coblentz. toat e astea ii pricinuiau o mihnire adinca. Si apoi un barbat. Nu mai incapea indoiala ca situatia mea la Belzingen devenea din zi in zi ma i rea. in cazul ca evenimentele ar fi luat o intorsatura rea.

de agentii celor doua puteri c oalizate. Cit despre mine.. asa ca nu trebuie sa va surprinda ca ecou l a patruns pina in coltisorul acesta al Prusiei unde ne aflam noi. de aceea s-au luat masuri energice spre a intimpi na orice neplacere. nu s-au inselat. s-ar fi iscat un razboi grozav Asa se credea si la Paris. Cele citeva zile care ne mai desparteau de celebrarea casatoriei erau de ajuns pentru indeplinirea formalitat ilor. De comun acord a fost aleasa data de 29 iunie. Patriotii facind raspunzato ri pe suveranii detronati de invazia care ameninta Franta. E o nenorocire ca regimentul lui se afla inca la Belzi ngen. Da. si se adusesera chiar tunuri. Porti le fusesera darimate cu topoarele. nu mai era timp de pierdut. in schimb regele prin singele lui rece si mai ales datorita curaju lui sau. Vorbeste asa dar cu doamna Keller. Si pentru cuvintul acesta ce credeti ca a trebuit ? O formula solemna. Irma. Da. Daca atentatul acesta a produs multa vilva la Paris si in toata Franta. Toti o simteau. cu sora si cu cei doi copii ai sai. Era vorba de atentatul care s-a savirsit la Paris. trebuia celebrata Iara intirziere. La Cob lentz in special. Pe de alta parte se spunea ca imperialistii bine organizati amenintau granita. In definitiv. si. pozitia mea era din ce in ce mai g rea. Comisia Adunarii hota ri ca natiunea intreaga sa ia armele si sa actioneze de la sine. in toata tara era o framintare obsteasca. Necontenit se schimbau ordine intre tr upele care inaintau spre vest si cele care veneau din rasaritul Germaniei. se napustise la Tuileries invaclind palatul lui Ludovic al XVI-lea. in fiecare ora se putea afla ca Prusia a raspuns Frantei prin-tr-o dec laratie de razboi. Asadar la 20 iunie. fara ca guvernu l sa mai. aproape zilnic. 1-a avut in strainatate. Stirile acestea se propagasera in dimineata zilei de 23 provocind o agitatie nespusa. scapa impreuna cu sotia. Ludovic al XVI-lea a fost gonit de la Tuileries. zarva a fost uriasa.. Ma tem ca Frantz cie-ndata ce va afla ca domnisoara Martha s-a casatorit.. I se mai acorda inca anumite omagii. o declaratie facuta de corpui legislativ : Patria este in pericol !". multimea condusa de Santere. bineinteles intentionat. Multimea era fo arte agitata. Nici eu nu sint linistita Natalis. in sfirsit. graba aceasta era perfect justificata si poate chiar era prea tirziu. intervina. Domnul Jean nu e omul care sa ierte si atunci. Chiar azi voi vorbi. intem nitat si apoi ghilotinat. Fireste ca partizanii si constitutionalistii considerau actul acesta ca o cr ima. As fi voit ca numai dupa plecarea lui sa se fi celebrat cununia domnului J ean. la 20 iunie si care a fost imediat comunicat. Lucrurile acestea pricinuira atit familiei Keller cit si familiei Lauranay o ing rijorare adinca si pe drept.. nu sint de loc linistit. la zece august. Casatoria trebuia oficiata la catedrala in fata matorilor alesi de familiile Keller si Lauranay. foarte simple pe vremea aceea. De vreme ce casatoria era hotarita . organizindu-se imediat apararea. cu g reu isi poate inchipui cineva rasunetul pe care. sa nu faca vreo pozna. Casatoria trebuie facuta cit mai curind. Unul din martori eram si e . Diferiti curieri si stafete treceau prin goana mare in oras. un eveniment urma sa hotarasca Prusia si Austria sa grabeasca i nvazia. de vreme ce peste sase s aptamani. daca nu spuneam nimic era ca sa nu mai adaug alte nepla ceri la acelea care framintau cele doua familii. Iata ceea ce am aflat dupa citeva zile de la intoarcerea domnului Jean. Si daca emig rantii s-ar fi rasculat ajutati de imperialisti.Dar pe locotenentul acela il mai intilnesti ? ma intreba sora mea. Din ne fericire era adevarat. fiin dca ma tem de razboi. Ai dreptate. dupa ce defilase in fata ca merei. Intr-adevar. Totusi regele ramase rege. Dar cu ce pret? De abia dupa ce consimtise sa puna o boneta rosie in cap !. Dar cit tim p ? Cei mai optimisti nu-i mai dadeau doua luni de domnie dupa amenintarile si i nsultele acestea ! Se stie ca acestia.

Probabil ca vecinii. mai ales atunci cind se dezlantuiesc patimile. foarte miniat a spus camarazilor lui ca. Din intimplare. ma aflam in tara inami ca. De abia am reusit sa-1 lin istesc. In cele din urma am izbutit sa-1 fac pe domnul Jean sa inteleaga ca demersul lui pripit. Germanii sint aspri si nu cunosc indurarea. servitoarea auzise discutia pe care a repetat-o Irmei. o ! vecinii de provincie. se interesau de pregatirile c elor doua familii. De altfel iata ce mi-a spus sora mea : De indata ce aflase ca domnisoara de Lauranay se va marita cu domnul Keller. In afara de asta. cum spune la noi preotul din amvon. Prusia declarase razboi Frantei. Ce onoare pentru un sergent major ! S-a mai hotarit de asemenea ca celebrarea casatoriei sa se faca in mare tain a si in afara de martori. se vede ca secretul n-a fost pastrat c um se cuvine. Datoria imi comanda sa parasesc Belzingen. Faptul ca eram in concediu si ca mai aveam inca sase saptamini de libertat e. altminteri Kelkreuth s-ar fi ocupat repede de noi. Pe de alta parte casatoria trebuia celebrata repede fiindca dintr-o clipa in tr-alta se puteau ivi tot felul de piedici. care o aflase si ea de la servitoarea doamnei Keller. A fost o lovitura naprasnica. domnul de Laura-nay si domnisoara Martha ? Nati onalitatea lor nu le va pricinui oare cele mai mari incurcaturi . risca sa-i compromita cu desavirsire casatoria. fiindca dupa declararea razboiului au urmat alte lovituri si mai grozave inca. Nu mai aveam de asteptat decit p atru zile ale caror ceasuri si minute le numaram cu infrigurare. prin orice mijloc in sfirsit si sa ma duc la regimentul meu. Aveau impresia ca se punea la cale ceva neobisnuit. asa ca trebuiam sa fiu la postul de onoare. Cit despre pregatiri ele nu cereau cine stie cit timp. locotenentul Frantz fie de ciuda. sub nici un moti v nu se va face casatoria pe care el de altminteri va sti s-o impiedice. Dar furtuna era de asupra capetelor noastre si ea izbucni chiar in seara ace lei zile. loc otenentul von Grawert. nu trebuia sa ma impiedice de la datorie. Totusi. ca nu va mai da atentie sp uselor ofiterului oricare ar fi ele si ca se va ocupa excesiv de pregatirile cas atoriei. Domnul Keller imi fagadui ca nu va intreprinde nimic. Daca prusacii ignorau ca eram militar. Odata casatoria celebrata se va hotari si chestiunea cea mare. Ziua de 25 iunie se petrecu fara incidente. fie dintr-un sentiment j osnic de razbunare. Foarte indignat. In timp ce se petreceau toate astea. in zilele acestea tulburi trebuia sa eviti cu orice pret sa atragi atentia. Stirea grozava sosi pe la ora noua seara. putea sa se preteze usor la cine stie ce scandal care ar fi putut isca neplaceri ce trebuiau evitate cu orice pret. imi era nespus de penibila. dar n-a fost singura. cu toate precautiunile luate. la citeva leghii numai de frontiera franceza. Citiva ofiteri din regimentul lui Frantz discutara in piata despre casatoria domnului Jean. Din nefericire s-a intimplat tocmai contrariul. pe domnisoara Martha si pe bun icul ei aventurin-du-se pe drumurile Germaniei in clipa cind tara aceasta era na . fara serbari. Vestea aceasta rea mi-a comunicat-o sora mea Irma. de unde s i curiozitatea lor. a caror prezenta era de neaparata trebuinta. desi era indoielnic ca un ofiter sa dea socoteala unui simplu burghez. in schimb situatia asta in care ma af lam. Fa ra indoiala ca agentii lui se interesau de toate gesturile noastre. Dar ceea ce era mai regretabil e ca stirea casatoriei ajunsese la urechile l ocotenentului von Grawert. plecarea din Belzingen. Dar sa anticipam si sa ne lasam in voia Providentei. Kalkreuth ne supraveghea de aproape. Regimentul Royal-Picardie se afla l a Charleville. Dar ce se vor face sora mea. Nunta trebuia sa fie foarte simpla. domnul Jean voia sa se duca numai decit la locotenentul Frantz spre a-i cere socoteala. francez. N-as fi putut vedea fara ingrijorare pe Irma. Razboiul fusese asa dar declarat Frantei. Trebuia sa ia parte la primele lupte. Speram ca domnul Jean nu va afla spusele lo-cotenetului. casatoria sa ramina un secret pentru toti. avindu-se in vedere imprejurarile.u. fie in taina. fie in public. si eu.

am vorbit tot felul de lucruri. Cit despre domnul Jean c u toate ca suferea mult. in fata noastra nu spunea nimic si era foarte rezervat.un aer atit de obraznic incit i-as fi cirpit bucuros o palma. eram cu totii adunati in salonul domnului de Laurana y. dar conversatia lincezea. Eram la 26 iunie si cununia urma sa se oficieze l a 29. Era vadit ca domnisoara Martha varsa multe lacrimi. sa ne faca o comuni care ce nu putea fi animata. La 26 si 27 iunie nu s-a petrecut nimic deosebit in afara de manevrele trupe lor. Desi eram in ajunul casatoriei. A ! de ce oare domnul Jean nu era inca insurat cu domni soara Martha ! Da. Supravegherea aceasta ma nelin istea. domnisoara de Lauranay se scula deodata in picioare si se apropie de domnul Jean care statea retras intr-un ungher al salon ului. Simtea ca a fost priceput mai inainte chiar de a f i vorbit. dar casatoria aceasta. deoarece voia. E drept ca aceste trei zile de asteptare imi parea u lungi ca trei veacuri. buzele lui se inchideau numa idecit. Vorbeste Jean. Cu totii se puteau bizui pe devotamentul meu Daca domnul Jean ar fi mers cu noi aveam im presia ca totul se va sfirsi cu bine. era oare cu putinta. Care va fi sfirsitul ? Nu puteam banui macar cursul pe care il vor lua evenimentele care nu depindeau d e noi. Jean Keller trebuia sa se cunune a doua zi la cate drala cu domnisoara Martha. Doamna Keller nu era oare franceza de origine si tot astfel domnul Jean nu era si el pe jumatate francez prin mama lui ? Nu se pu tea teme de o primire rea din partea cealalta a Rinului. pe care o doream cu totii din adincul sufletului. Ce este ? il intreba ea cu o voce a carei emotie se silea in zadar s-o ascunda. O! Martha!. Observam ca devenea pe zi ce trece tot mai trist. cu atit mai mult cu cit spionajul acesta se exercita in special asupra me a. spunea el. dupa cum am observat. si anume ca toti sa plece odata cu m ine. Si totusi. acum cind se declarase razboiul intre cele doua state ?. . vorbeste. care imi parea foarte simplu. se abtinea de a se plinge. nu voi uita niciodata amanuntele acestei scene dur eroase.. Ci nd se afla in prezenta domnului de Lauranay parea obsedat de un gind pe care nu voia sa-1 spuna si cind credeai ca se va destainui. sa profite imediat si fara intirziere de inapoierea mea in Franta. oricita durere mi-ar pricinui spusele tal e.. La un moment dat ii lua mina si dupa o clipa de sfortare : . Intrebarea era insa daca doamna Keller si fiul ei vor accepta planul acesta. de ia izbucnirea razboiului. Nu era decit un singur lucru de facut .. Parerea mea era asa dar sa nu ne mai aminam plecarea. Domnul Jean inalta capul. casa doamnei Keller. Intr-adevar nu indrazneam sa reflectez prea mult la situatia asta. relua Martha. am inteles ca domnul Jean simtea mai b ine ca oricine deosebirea aceasta. daca nu s -ar fi produs vreo schimbare. Domnul Jean ne rugase sa venim. Simteam ca o greutate care te copleseai. fiindca i mi dadeam seama cit era de grava. Intr-adevar declararea razboiului accentuase si mai mult inca deosebirea de rasa dintre francezi si germani. Pe cind vorbeam astfel in salon. daca nu mi-ar fi fost teama sa complic lucrurile. exclama domnul Jean pe un ton care m-a impresionat adinc. in fond. sentimentul acela pe care il simteam cu toti i. Din ziua aceea nu mai aveam nici un motiv sa stam in Prusia si a doua zi a veam tot interesul sa plecam.. Parca pl utea un sentiment foarte penibil. in prezent cele doua familii evitau sa vorbeas ca de razboi. nimeni nu vorbea de ca. Domnul Jean statea in picioare in fata domnisoarei de Lauranay... casatoria asta intre un german si o franceza. De as trai o suta de ani. In salon. Am observat insa ca politia supraveghea cu mai multa activitate oa de obice i. La 28 iunie spre seara.. in mai multe rin-duri am intalnit pe agentul lui Kalkreu th.padita de trupe. Familia Keller era de asemenea foarte nelinistita. Ma privea cu.

de abia daca putea vorbi. Doamna Keller rosti cu atita caldura fraza asta incit domnul Jean se duse si o imbratisa.. mama. Nu va fi mai tirziu ! exclama domnul Jean. Se silea ins a din rasputeri ca sa nu iz-bucneasnca in plins.... niciodata ! Doamna Keller cu un gest spontan imbratisa pe domnisoara Martha stringind-o cu putere la piept. Si cine stie daca in curind nu voi fi si eu nevoit sa ma inrolez in armata germana. ceea ce faptuieste fiul meu il face si mai demn de tine ! Da. Nu putu termina fraza din pricina suspinelor care il inabuseau.. atit putu el sa ingine. zise domnisoara de Lauranay. De altfel era sigur ca procesul Ya fi din nou aromat la o data pe care domnul Jean nu mai put ea s-o astepte. Jean.. sentimente le pe care le nutresc pentru tine.. mi-e cu neputinta sa ma cunun cu tine. Pru sia si in sfirsit.... Doamna Keller isi desfacu bratele si amindoi o sarutara prelung.. cum sufar. ci in Franta. In afara de asta iata ce se mai hotarise inca. intre noi exista acum o prapastie. imi dau seama. Martha si voi putea deve ni sotul tau. se clatina si era gata sa se pr abuseasca. zise domnul de Lauranay. Aceea din neamul carora fac parte. Domnul si domnisoara de Laura . Azi tarile noastre sint in razboi si nu mai indraznesc sa te smulg din tara ta st sa-ti rapesc cetatenia franceza.. Jean... cel putin era savirsita inaintea lui Dumneze u. Vai.. zise ea.. cind te aud vorbind astfel mi se Mnge inima ca nu pot sa-ti raspund : Da. Da domnule de Lauranay.. Domnul de Lauranay isi ascunsese fruntea in miini in vreme ce Irma plingea c u hohote. mama ta e si mama mea.. nu se vor schimba niciodata. Nu mai am dreptul. atita timp cit razboiul nu era declarat intre Germania si Frant a.. atita timp cit mai am put ere sa te ascult!. fiindca nu se cuvine ca un barb at sa plinga. si nu am dreptul sa fac din tine o germana. miine ne vom cununa la bis erica !. si te voi iubi vesnic ! Martha ! exclama domnul Jean.. Atunci te voi regasi.Martha.. cu ochii plecati. Jean.. Da. puteam sa ma gindesc la casatoria noastra. ne v om revedea... Sarmanul Jean !. Martha. Martha. care cazuse la picioarele ei. In schimb daca nu se celebrase cununia in fata oamenilor de vreme ce imprejurari le actuale o facusera eu neputinta. Oricind ma vei regasi asa cum sint acu m ! inteleg sentimentul care te face sa te comporti astfel. singele fran cez care curge in venele tale. Doamna Keller nemiscata in fotoliul ei.. Domnisoara Martha se duse linga el si ii spuse pe un ton duios. intelegi asa dar. Jean... raspunse Domnisoara Martha... va fi iritotdeauna singe. Si intr-adevar... intre noi. stii cit te iubesc ! Dar esti franceza.. raspunse domnisoara Martha. nu indraznea sa se uite la fiul ei. Impotriva acestei tari pe care o iubesc din tot sufletul... ceea ce pare cu neputinta azi.. Mama.. . Chestiunea procesului nu mai putea retine acum familia Keller. Si nefericitul care se ridicase de pe scaun.. o dusmana a. Dar nu.. Se vedea cit de colo ca era gata sa izbucneasca in plins. Acum nu mai trebuiau hotarite clecit ultimele pregatiri pentru plecare. ca nu ne putem casatori. si eu te mbese Orice s-ar intimpla.. Dar jur pe ce am mai scump ca daca nu voi fi a ta nu voi fi a nimanui.. fiica mea adevarata. Vei deveni fiica mea. in seara aceea a ramas stabilit ca sa parasim Belzingen.. m ai tirziu. Te iubesc.. As avea remuscari toata viata.. vorbeste. fara sa am remuscari. Vorbeste. Miine vei fi sotia mea si nimic nu ne va mai putea desparti !.. nu in tara asta in care n-as mai vrea sa stau.. Martha. Germania a carei declaratie de razboi pricinuia atita rau fra ncezilor. Nu am decit un cuvint sa-ti spun.. raspunse el... Jean. relua el dupa o pauza. zise el. vor porni impotriva Frante i. relua domnul Jean.... Razboiul ac esta odios se va termina odata.

De zece ori pe zi ma indreptam spre cazarma ca sa vad daca se pu nea la cale vreo miscare. in mijlocul trupelor urmau s-o faca impreuna. Era m ai bine sa parasim Belzingen fara stirea nimanui si. caci iata ce s-a intimplat. Cit despre mine. Principalul lu cru era sa nu atragem. Partea cea mai periculoasa a calatoriei. Domnul Jean si domni soara de Lauranay erau acum in situatia unor soti care sirit nevoiti sa se despa rta pentru un rastimp oarecare. mi-era teama ca-si va executa amenintarile. Doua zile. cu toate precautiile luate. in schimb sa ne intilnim la citeva leghe de Belzingen. Totusi ceea ce nu se stia inca e ca. Apoi. In privinta aceasta nu trebuiam sa sovaim o clipa. ne vom duce in Franta. Pe atunci nimeni nu prevedea ca razboiul ac esta era debutul unei lupte nesfirsite si ca se va termina in profitul puterilor coalizate impotriva Frantei. in cazul ca tara noastra a r fi fost napadita de aliati. si speram sa soses c la timp pentru ca sergentul major Natalis Delpierre sa fie la postul lui. As fi fost mai linistit atunci si tot astfel si sora mea care impartasea temerile mele. atita timp cit va dai nui razboiul. in ajun. plecarea a fost fixata la 2 iulie. Se vede insa ca uitasem p e locotenentul Frantz. Totusi. De aceea. . ar fi putut intilni prusaci. Eram sigur ca nu vom intimpina nici o impotrivire. cind va fi nevoie sa se razboiasca cu soldatii prusaci si austriaci. Cea mai mica pregatire nu mi-ar fi scapat. ca sa nu trezim banuielile . sa fim astfel scutiti de ne placeri. in momentul de a parasi teritoriu l prusac. s-a produs o usurare in situatia celor doua familii. In Franta. voi putea ajunge in sfirsit la regiment. fiindca ofiterul credea ca domnisoara Martha se va marita in curin d. de vreme ce eram francezi. Am spus mai sus ca. nu mai aveam sa ne temem de Kalkreuth si de agentii lui. Pina atunci insa nimic nu indica vreo plecare. adica t recerea Germaniei. XI Incepind din ziua in care s-a iscat scena dintre domnul Jean si domnisoara M artha. Pregatirile de plecare trebuiau tinute de asemenea in secret. se vor de sparti pina la sfirsitul razboiului. atentia si in special aceea a agentilor de politie. Dar ura lui va fi oare atit de puternica incit sa-1 faca sa uite pozitia si nasterea lui si sa se bata in duel cu domnul Jean Keller ? Ei bine. Intr-adevar. daca s-ar fi gindit la asa ceva Frantz ar fi gasit cu cine sa vorbeasca . Odata dincolo de provinciile prusace. nu primise inca ordinul sa paraseasca oraselul B elzingen ! Colonelul si fiul lui ar fi fost acum departe. convenientele cereau ca sa ramina in strainatate. celebrarea cununiei fusese amin ata pentru mai tirziu.nay precum si sora mea si cu mine. fusese raspindit in tot orasu l. Domnul Jean si cu mama lui hotarira deci sa se ref ugieze in Olanda. Ce pacat ca regimentul lui. la Coblentz sau la Mag deburg. adica la 29 si 30 iunie. Ma ginde am cu bucurie ca nu mai aveam de stat la Belzingen decit douazeci si patru de or e. zvonul despre casatoria domn ului Jean Keller cu domnisoara Martha de Lauranay. trebuia sa ne temem de consecintele unui duel. Frantz von Grawert nu avea decit un singur mijloc de a impiedic a sau de a amina casatoria aceasta si anume. Numai ca. Odata hotarirea asta luata si fiindca pregatirile noastre cereau citeva zile inca. in imprejurarile in care ne aflam. asa ca ma simteam foart e nelinistit. sa provoace la duel pe domnul Jean si sa-1 raneasca sau sa-1 ucida. unde vor astepta sfirsitul evenimentelor. am hotarit ca doamna Keller si fiul ei sa nu plece in acelasi timp cu noi. Evident ca trebuiam sa plecam cu totii si sa ne despartim la granita franceza. Am spus ca trebuia sa calatorim cu totii. Pentru doamna Keller si fiul ei. Mi s-a spus ca locotenentul era grozav de suparat incit se putea p reta foarte usor la un act de violenta. nu s-a produs nici o schimbare.

ceea ce nu ma mira deloc. asa ca ofiterii s-au mai domolit put in! Unul din ei spuse alunei ca ar trebui rinduite fara mtirziere conditiile duelulu i. se infatisara cu aroganta lor obisnuita. care vor veni sa-1 vad a pe domnul Keller spre seara. Era m ai bine sa nu stie nimic din cele ce aveau sa se petreaca. M a asteptam chiar dintr-un moment in-tr-altul sa deschida usa si sa intrebe de do mnul Jean Keller. martorii lui. Am sa-i dovedesc ca un se-mi-francez. Din fericire doamna Keller era atunci in vizita la domnul de Lauranay. indiferent de arma.suparat foc. ofiterul vroia sa impiedice cu orice pret aceasta plecare. E ra . Domnul Jean raspunse ca primea toate conditiunile lor. doi locotenenti. Raspunsul acesta fusese foarte nimerit. Amindoi au venit pe seara la ora opt. Scrisoarea locoten entului depasea orice limita. Fata de insulta care se adresa nu numai domnului Keller dar si familiei de L auranay. Voiau sa arate ca un nobil. A! daca as fi putut lua afacerea asta pe seama mea ! Sa intilnesc pe acest insolent . Nu. nu era ingaduit sa scrii asemenea lucruri. se vedea cit de colo ca era. La rindul ei. sora mea Irma iesise in oras ca sa achite unele datorii diferi tilor negustori de prin partea locului. Prin jaluzelele trase il vedeam.In ziua de 30. locotenentul trecu in mai multe rinduri prin fata casei doamn ei Keller. In fond. Natalis. si sa ne batem pina ce unul din noi a r fi cazut in nesimtire. un ofiter cind consimte sa se bata cu un simplu burghez. Dar ceea ce n-a facut locotenentul in ziua aceea au facut-o altii pentru el. Am vrut sa linistesc pe domnul Jean si sa-i arat urmarile pe care le putea a vea o intilnire cu locotenentul Frantz. Se oprise chiar ca si cum ar fi avut de gind sa intre si sa-si rindui asca el insusi treburile. incruntat si-si framinta pumnii. Era in ziua de 30 iunie. un semi-francez ca re nu putea fi brav decit pe jumatate. in schimb cerea sa nu se pomeneasca nici un alt nume in afacerea asta si ca duelul sa fie tinut secre t. Dar domnul Jean ii intrerupse repede spunindu-le ca est e la ordinele domnului Frantz von Grawert. Pe la ora patru. sa-1 provoc la duel. Acesta se afla numai cu mine acasa si a luat cunostinta de scrisoarea pe car e i-a inminat-o soldatul. El adauga ca daca rivalul lui n-ar fi las va trebui sa primeasca pe cei doi ofiteri. il intelegeam. de vreme ce camarazii ofiterului erau anuntati trebuia sa-i aste ptam. Eram deci singur cu domnul Jean. in. un soldat din regimentul lui von Grawert intreba de domnul Jean Keller. Duelul fusese fixat pentru a doua zi la ora noua di . imi zise el cu o voce alterata de minie. Din fericire camera domnului Jean era situara in partea cealal ta a strazii. Daca il ranea pe acesta din urma se pute a astepta la represalii care ne-ar produce o sumedenie de incurcaturi. Inutil de a adauga alte insulte la ac elea pe care le continea scrisoarea de provocare. nu se teme de un german. In schimb daca ofiterul il ranea cum puteam pleca ? Domnul Jean nu vru sa ma asculte. fara ca el sa stie. Care nu iu insa miniat cind o citi! Scrisoarea aceasta era redactata in termeni foarte injuriosi pentru domnul J ean si tot astfel pentru domnul de Lauranay.. Si acela care ar fi cazut nu putea fi decit locotenentu l. Ofiterii nu facura nici o obiectie cu atit mai mult cu cit domnul Jean le sp usese ca va accepta toate conditiile lor.. ofiterul von Grawert se coboris e pina intr-atit incit insultase pe un om de virsta tatalui domnisoarei Martha. asa ca dinsul n-a observat atitudinea ofiterului. Ofiterii. In sfirsit. acelasi timp Frantz se indoia de curajul lui Jean Keller. Da. n-arn sa plec mai inainte de a nu pedepsi pe acest om obraznic. cum imi spune. In ce ma privea eram sigur ca locotenentul Frantz stia ca domnul de Lauranay se pregatea sa paraseasca Belzingen impreuna cu domnul Jean si de aceea neascultind decit de patima lui. am crezut ca nu voi reusi sa linistesc pe domnul Jean.

Doamna Keller. si fiindca n-avem timp de pierdut. Puteam vorbi in voie. am ajuns la domnul de Lauranay. inainte de ora unsprezece dimineata". Martha acasa. Unul clin ofiteri rosti atunci pe un ton obraznic. Se putea bizui deci. cred ca ai la Belzingen vre-un prieten care riu-ti va refuza acest servic iu ? Prefer sa ma adresez domnului de Lauranay care sint sigur. pina la douazeci si cinci de ani. Asa sper si eu. Acum trebuie sa ne ocupam de martori. este cu neputinta sa afle ceva. am avut ca o presimtire ca ticalosul era vesel deoarece faptuise o fapta urita. Si conditia asta fu primita. Domnul Jean spuse mamei lui ca. Oare el e stiau ceva ? Jean.. Natalis. s-o conduca pe domnisoara. Stii sa minuiesti spada ? l-am intrebat nu-maidecit pe domnul Jean. cei doi ofiteri se sculara in picioare si dupa un scu rt salut parasira casa. Domnul de Lauranay o citi indignat. imi arunca o privire care imi paru ciudata. La insolenta asta. E de prisos sa mai aiba alte neplaceri pe linga toate pe care le au . Cei doi adversari trebuiau sa se bata cu spada si duelul nu se va termina pi na ce unul din adversari nu va fi pus in imposibilitatea de a mai lupta. Am iesit citesi trei. Totusi. Domnul Jean primi conditia aceasta.. sa mergem la domnul de Lauranay. Sa mergem domnule Jean. Si fiindca venea di n directia casei doamnei Keller. domnule Jean si de vreme ce nu vor parasi casa pina miine. onoarea d-tale nu poate fi in miini mai bune. Totodata o ruga ca in cazul ca vom in tirzia. nu ma va refuza. Mama d-tale si Irma or sa se intoarca in curind.. XII . Nu ! Jean nu trebuia sa plece mai inainte de a fi spalat insulta aceasta. Iata ce cuprindea : Toti tinerii de origine prusaca. Natalis. doamna Keller. ca nadajduia ca domnul Je an Keller se va prezenta precis la ora fixata. ne-am incrucisat cu agentu l lui Kalkreuth. ca-i va servi de martor. Primesti sa fii unul din ei ? Primesc si ma simt mindru de onoarea pe care mi-o faci ! in privinta celuilalt m artor. domnul Jean nu raspundea decit printr-o usoara inclinare a capului. Dupa raspunsul acesta. intilnirea trebuia sa aiba loc intr-o padurice care se afla pe drumul c e duce la Magdeburg.mineata. mama si sora d-tale sa n u afle ceva. strada. Natalis. domnisoara Martha si sora mea erau in salita cie jos. Numitul Jean Keller este incorporat in regimentul Leib. Nici doamna Keller nici sora mea nu banuiau nimic. er am nevoiti sa plecam pentru o ora In chestia cailor necesari calatoriei. Domnul Jean il puse la curent cu situatia. domnisoara de Lau ranay arunca o privire indurerata lui Jean Keller. cu garnizoana la Belzinge n unde se va infiinta maine intii iulie. zise doamna Keller. Peste zece minute. totul s-ar putea sfirsi la ora noua si un sfert. Da. ii arata scrisoarea locotenentulu i von Grawert. Domnul de Lauranay voi sa se duca atunci la doamna Keller spre a-si relua ne poata. Irma si domniso ara de Lauranay isi facura aparitia in salon. domnul Jean raspunse ca daca domnul von Grawert nu va int irzia. Era singur. Tocmai in clipa cind ne pregateam de plecare. Pe cind strabateam. La toate propunerile ofiterilor. sint invitati sa se prezinte la regimentele care li se vor indica ulterior. e ca Martha. iata o scrisoare pe care ti-a adus-o agentul lui Kalgr euth. Fireste ca nu te va refuza ! Ceea ce trebuie evident mai ales. Scrisoarea aceasta purta pecetea administratiei militare..

. Doamna Keller nu plingea. Nu va fi decit miine. Voi ramine. Keller. Jean. dupa indepl inirea formalitatilor. M-am retras in odaita mea. Era ingrozitor pur si simplu. vreau ca si tu sa pleci. am ramas cu totii tacuti.. Trebuie sa plecati miine in Franta. vei pleca cu sora d-ta le... silit sa se bata cu compatriotii sotiei lui ? Foarte indurerati.. in tara ta ! Eu sint soldat ! Regimentul meu poate pleca dintr-o zi intr-al ta. .... Oare oamenii c are ne faceau atita rau nu vor da niciodata socoteala pentru faradelegile lor ? Atunci domnul Jean. pe care cu o ora inainte o considerase ca pe fiica ei. foarte miscata. cu. Nu trebuie sa mai ramineti o ora in tara asta. O va conv inge a doua zi ca sa renunte la hotarirea ei. inca nu e soldat.. chip.. Nu m-am culcat fiindca nici n-as fi putut sa dorm . Domnul Jean. in schimb eu eram nespus de miniat. rivalul si acum superiorul domnului. oare nu sint germana ? Si ea se indrepta spre usa ca si cum contactul ei ne-ar fi seirbit. aveam de gin d sa parasim Germania.. Raspunsul acesta fu rostit pe un ton atit de hotarit incit domnul Jean nu ma i zise nimic.. Si noi vom ramine ! exclama domnisoara Martha. Natalis.. de vreme ce nu poti sa ma insotesti. Vreau sa te duci cu dinsii in Fra nta. cu bratele incrucisate. Nu ma gindeam decit la Keller.. raspunse Irma. Lacrimi mari curgeau din ochii domnisoarei Mart-ha si ai surorK mele.. Fel de fel de scene de violenta se perindau prin mint ea mea. inrolat in regimentul acesta si poate sub ordin ele locotenentului Frantz. dragul meu ? Vreau.. Iata cum rationam. De altfel nu era oare datoria lui ? Nu era prusac ? Sa dezerteze ? Nu. tatal locotenentului Fran t. N-am de ce sa ma tem de prusaci.. Dupa scena asta toata lumea se desparti. Vei fi singura-singuratica aici si asta nu se poate. raspunse Jean. Nu era momentul prielnic ca sa discute cu doamna Keller. era o adevarata binefacere ca aceasta casatorie fusese aminata ! Se putea oare o nenorocire mai mare decit. dusmanii Frantei ! Fireste.. Soldat? Nu. Jean. Nu se va putea impotrivi.. Voi ramine la Belzingen. N-ar fi putut. Acum nu mai e cu putinta. Ce vrei. Pina atunci e liber. repezindu-se la ea.. relua domnul Jean care apucase bratul mamei lui. domnul Jean trebuia sa-si faca serviciu l intr-un regiment. Oare ce ar fi putut face mai rau soarta pentru a coplesi familia Keller si p e toti acei care erau in legatura cu aceasta familie ? Intr-adevar. eu v oi ramine insa aici. Cum le va suporta oare domnul Jean din partea acestui ofiter ? Va trebui totusi fiindca va fi soldat. Si cind voi pleca din Belzingen ce-o sa faci ?.Se va mai gindi si poate ca se va lasa convinsa.. priv ea in jurul lui cu resemnare. nu vreau sa va stric planurile. Statea nemiscata asemenea unei moarte. care se ridicase in picioare. nu avea nici un mijloc ca sa se s ustraga de la obligatia aceasta. plecati cu totii. Mama ! exclama domnul Jean. raspunse doamna Keller. in momentul de fata doamna Keller nu trebuia contrazisa. dragul meu.Ce lovitura si masura asta de incorporare luata de guvernul prusac ! Jean Ke ller care nu implinise inca douazeci si cinci de ani trebuia sa plece si el ! Si inca cu cine. sau mai degraba iata divagatiile care imi treceau prin mi . Nu pot sa parasesc pe mama d-tal e ! Cum?. nici nu va putea schit a macar un gest de revolta ! Grozava disciplina prusaca il va dobori sub greutat ea ei !. Oare o femeie putea sa insoteasca o armata ? La cite pericole nu s-ar fi expus ? Repet insa ca. sa-1 vezi pe domnul Jean.... Nu. Voi ramine. Doamna Keller nici nu o imbratisase macar pe domnisoara Martha. insurat d e o zi numai. aceas ta nu se putea cu nici un. imi spuneam. Am sa te urmez. comandat de colonelul von Grawert. Apoi si asta era culmea nenorocirii. zise : Dragii mei. Atit eu cit si mama.

Domnul locotenent von Melhis. Un fior mi-a strabatut trupul. Si-1 va ucide. Stirea despre incorporarea tinerilor se raspin-dise in oras si a produs un e fect neobisnuit. fiindca l-am auzit plimbindu-se prin odaie. ca ne -am pomenit cu un soldat care s-a oprit in fata domnului Jean. ca sa mergem apoi in padur icea unde trebuia sa aiba loc duelul. Domnule Jean. Am asteptat pina la ora sapte si jumatate. nu cred sa fi iesit. Pretutindeni domnea o liniste desavirsita. Irma era deznadajduita. afirmativ cu capul. apoi se aseza din nou la masa si tocul ii luneca pe hirtie. dar de situatia atit de grava pe care masura aceasta a incorporarii o crease lui Jean K eller.. Ce face domnul Jean ? am intrebat-o. Nimeni nu se astepta la dispozitia aceasta ca peste citeva ore. m-am coborit in strada. Mi se pare chiar ca scria. Nici un zgomot in casa. domnul Jean va fi soldat ! Pina atunci are dreptul sa se bata cu Frantz. m-am trintit imbracat in pat. Domnul Jean veni spre mine cu mina intinsa. Am luat-o deci pe strada. am vorbijt nu de duel. Tre buie sa-1 ucida. Pe la ora opt. O ! ce noapte ani petrecut. imi repetam. Si atunci. Nu e nevoie. m-am retras in odaia mea si. dar de-abia am facut vreo trei sute de pasi. Era unul din martorii locotenentului Frantz. i-am zis. imi facu un semn.. Da. Am hotarit cu domnul Jean ca sa-1 luam de-a-casa pe domnul Lauranay pe la ora opt. Irma plecase. si trebuie sa marturisesc. Nu l-am vazut. Nevoind sa-1 tulbur pe domnul Jean. ca si cum un raspuns l-ar fi costat prea m ult. domnul Jean nu iesise inca din od aia lui. Cine te-a trimis ? l-am intrebat. si numai gindul de a se desparti astfel de stapin a ei iin sfisia inima.. Daca domnul de Lauranay ar fi venit la noi s-ar fi putut isca vreo banuiala. Deodata am auzit un zgomot la etajul de sus. In clipa aceea m-am pomenit de-odata cu Irma. Si dinsul era treaz. miine. ca a fost primita cu o neplacer e vadita. tinerii treb uiau sa plece cu ranita la spate si arma pe umar. masura aceasta nu era placuta mai ales ca familiile nu e rau de loc pregatite. e opt si trebuie sa mergem. Sora mea se inapoie si-mi zise ca domnul Jean era cu doamna Keller. . N-ai face rau sa te duci la el. m-am dus sa trag cu urechea la usa dom nului Jean. Poate ca-i trecuse prin minte ca imbratisarea aceasta era ultima si ca alcatuia astfel un ultim ramas bun.. M-am plimbat nu stiu cit timp prin fata casei.. M-am sculat peste do ua ore si fara sa fac cel mai mic zgomot. N-as dori una la fel nici celui mai inversunat d usman al meu ! Pe la ora trei dimineata. Poftim ! Si militarul ii inmina o scrisoare. altminteri locotenentul va avea nenumarate prilejuri de a se ra zbuna. dupa cit am observat. Domnul Jean deschise scrisoarea..pe toti tinerii din Belzingen. imi raspunse ea.nte. Fara indoiala. la ora unsprezece cind va fi incorporat.. sora mea nu trebuia sa stie nimic. De asemenea nici doamna Keller nu coborise inca in salonul de jos. in definitiv. Da. domnul Jean se ivi in pragul casei.. D-ta esti Jeanm Keller ? intreba el. pe la sase. Cu toate astea. cu duiumul. Sosise timpul ca sa mergem la domnul de Lauranay. ultimele-i di spozitii in cazul ca intiinirea aceasta i-ar fi fatala ! Din cind in cind facea citiva pasi. Mi-am inchipuit ca vrea s-o imbratiseze asa cum facea in fiecare dimineata. Masura aceasta atingea aproape .

Iata continutul ei : In urma noilor imprejurari, este exclus in prezent un .duel intre locotenentul Fr atz von Grawert si soldatul Jean Keller. R. G. von Melhs. Mi s-a urcat singele la cap ! Un ofiter nu se poate bate cu un soldat, fie ! Dar Jean Keller nu era soldat", cel putin pentru citeva ceasuri inca. Ba nu zau ! Mi se pare ca un ofiter francez nu s-ar fi comportat astfel. Ar fi dat satisfactie omului pe care 1-a ofensat atit de grav ! Ar fi venit pe tere n... ! Ma opresc aici, altminteri as spune prea multe... Si totusi, oare duelul ace sta era cu putinta ? Domnul Jean rupse scrisoarea si o arunca cu un gest plin de dispret. Dupa mi scarea buzelor lui am inteles ca a exclamat : Ticalosul ! Pe urma mi-a facut semn sa-l urmez si ne-am intors spre casa. Eram atit de miniat, incit am stat afara. Am plecat chiar fara sa stiu macar incotro ma indreptam. Complicatiile acestea pe care ni ie rezerva viitorul, ma framintau din cale afara. Tot ce stiu e ca m-am dus sa-1 previn pe domnul de Lau -ranay ca duelul nu va mai avea loc. Se vede ca nu mai aveam notiunea timpului, caci de-abia mi s-a parut ca l-am parasit pe domnul Jean, cind deodata, pe la ora zece, m-am pomenit in fata case i doamnei Keller. Domnul si domnisoara de Lauranay se aflau si ei acolo. Domnul Jean se pregat ea sa-i paraseasca. Trec peste scena care a urmat, fiindca mi-ar lipsi mijloacele s-o descriu. M a voi margini sa spun ca doamna Keller se arata foarte energica, nevoind sa dea fiului ei o dovada de slabiciune. La rindul lui, domnul Jean se stapini indeajun s incit sa nu-si arate durerea, in prezenta mamei sale si a domnisoarei de Laura nay. In clipa in care se despartira, Jean si domnisoara Martha se aruncara inca o data in bratele doamnei Keller... Apoi usa casei se inchise. Domnul Jean plecase !... De-acum incolo era soldat prusac... Oare ne va fi d at sa-1 mai vedem vreodata '? Chiar in seara aceea, regimentul colonelului von Grawert primise ordinul sa se duca la Borna, un satulet situat la citeva leghii de Belzingen, linga frontie ra districtului Postdam. Voi spune acum ca in ciuda tuturor sfaturilor pe care le-am dat cu totii doa mnei Keller, n-am putut s-o convingem ca sa nu-si urmeze fiul. Regimentul se duc ea la Borna, spunea dinsa, voi merge si eu intr-acolo. In privinta asta, insusi domnul Jean n-a reusit s-o faca sa paraseasca planul ei. Cit despre noi, plecarea noastra trebuia sa se efectueze a doua zi. Ma astep tam la o scena sfisietoare cind sora mea isi va lua ramas bun de la doamna Kell er ! Irma ar fi voit sa ramina, sa insoteasca pretutindeni pe stapina ei... Si e u... n-as fi avut taria sa ma impotrivesc. Doamna Keller refuza insa s-o ia, asa ca sora mea a fost nevoita sa se supuna. Dupa-amiaza, ne-am terminat pregatirile. Pe la cinci, insa domnul de Laurana y primi vizita lui Kalkreuth in persoana. Directorul politiei ii notifica in citeva cuvinte ca, planurile lui de calat orie fiind cunoscute, se vedea nevoit sa-i dea ordin sa le suspende deocamdata. Domnul de Lauranay trebuia sa astepte masurile pe care guvernul urma sa le ia cu privire la francezii care domiciliau in prezent in Prusia. Pina atunci, Kalkreu th nu putea sa elibereze pasapoarte, asa ca o plecare era exclusa. Cit despre numitul Natalis Deipierre, lucrurile se complicau. Se vede ca fra tele Irmei fusese denuntat ca era spion si Kalkreuth care atita astepta, se preg atea sa ma trateze in consecinta! La urma urmei,, se poate sa fi aflat ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie. Evident ca pentru imperialisti era un succ es arestarea unui soldat francez ! In timp de razboi, fortele inamicului trebuie diminuate cu orice pret. Pentru acest motiv, am fost arestat chiar in seara aceea, cu toate rugaminti le surorii mele si ale doamnei Keller si am fost condus din etapa in etapa pina

la Postdam unde in cele din urma am fost inchis intr-o fortareata. E de prisos sa mai spun minia care m-a cuprins. Despartit de toti aceia pe c are ii iubeam, neputind sa plec spre a ma duce la postul meu, la frontiera, tocm ai in clipa izbucnirii razboiului, aceasta era intr-adevar o situatie nespus de neplacuta !... La ce bun sa mai insir toate necazurile mele. Voi spune numai ca n-am fost i nterogat, ca am fost pus la secret, ca n-am putut comunica cu nimeni si ca sase saptamini de-a rindul n-am primit nici o stire de la nimeni. Dar istorisirea cap tivitatii mele m-ar duce prea departe. De aceea rog pe prietenii mei din Grattep anche sa ma astepte pina ce le voi povesti verbal tot ce am indurat. Pentru mome nt sa se multumeasca sa afle ca timpul mi-a parut foarte lung si ca orele se scu rgeau cu o incetineala extraordinara. Cu toate astea eram multumit ca n-am fost inca judecat, deoarece Kalkreuth imi spusese ca situatia mea era grava. Vazind c a nimeni nu pomenea de judecata, puteam sa ma astept sa ramin prizonier pina ia sfirsitul campaniei. Totusi, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Peste o luna si jumatate, la 15 a ugust, comandantul fortaretei m-a pus in libertate si am fost condus ia Belzinge n, fara sa mi se fi spus macar motivele pentru care am fost arestat. Va puteti inchipui fericirea mea revazind pe doamna Keller, pe sora mea si t ot astfel pe domnul si doamna de Lauranay, care nu plecasera din Belzingen. Fiindca regimentul domnului Jean ramasese tot la Born, doamna Keller nu se m iscase din Belzingen. Domnul Jean ii scria uneori, fireste oridecite ori putea. Si, cu toata rezerva scrisorilor lui, se simtea toata grozavia situatiei prin ca re trecea. Cu toate ca fusesem pus in libertate, n-aveam insa voie sa stau in Prusia, c eea ce nu-mi parea de loc rau. Intr-adevar, guvernul votase o decizie prin care toti francezii erau expulza ti de pe teritoriul german, in ce ne privea, ni s-a acordat douazeci si patru de ore ca sa parasim oraselul Belzingen, si douazeci de zile ca sa plecam din Germ ania. Cu doua saptamini inainte, aparuse manifestul ducelui de Brunswick care amen inta Franta cu invazia aliatilor. XIII Nu trebuia sa pierdem o clipa. Aveam aproape o suta cinzeci de leghe de facu t pina sa ajungem la granita franceza, o suta cincizeci de leghe intr-o tara ina mica pe' niste drumuri tixite de trupe in mars, trupe. calari si pedestre, fara sa mai punem la socoteala convoaiele de tot felul. Cu toate ca ne-am asigurat de mijloacele de transport, se putea intimpia insa ca ele sa ne lipseasca intr-o z i. in cazul acesta am fi fost nevoiti sa mergem pe jos. Eram oare siguri de a ga si. la fiecare popas hanuri ca sa putem minca si sa ne odihnim ? Fireste ca nu. Sigur, obisnuit cu toate lipsurile si cu marsurile, as fi putut iesi din incurca tura ! Dar cu domnul de Lauranay, un batrin de saptezeci de ani si doua femei, d omnisoara Martha si sora mea, nu puteai cere imposibilul. In sfirsit, imi voi cla toate silintele ca sa ajungem cu bine, in Franta. Asadar, dupa cum am spus, nu aveam timp de pierdut. De altfel politia era pe urmele noastre ca sa vada daca executam ordinul. Aveam douazeci si patru de ore ca sa parasim Belzingen si douazeci de zile ca sa evacuam Germania; ne ajungea in cazul insa ca n-am fi fost opriti pe drum. Pasapoartele pe care ni le-a dat K alkreuth chiar in seara aceea, nu erau valabile decit. pentru douazeci de zile. Odata termenul acesta trecut, puteam fi arestati, si inchisi pina la sfirsitul r azboiului ! Cit despre pasapoarte, ele impuneau un itinerar de la care ne era in terzis sa ne departam si trebuiau vizate in satele si orasele indicate pe ele. In afara de asta, era mai mult ca probabil ca evenimentele se vor desfasura cu o graba nespusa. Poate ca luptele incepusera chiar la frontiera. La manifestul ducelui de Brunswick, natiunea, prin gura deputatilor ei, a ra spuns asa cum se cuvine, si presedintele Camerei rostise cuvintele acestea rasun

atoare : Patria este in pericol !" In ziua de 16 august dis-de-dimineata, eram gata de plecare si am pus in ord ine toate afacerile noastre. Casa domnului de Lauranay trebuia sa ramana in grij a unui servitor batrin, elvetian de origine si care era de multa vreme in servic iul lui. Omul acesta cumsecade, pe devotamentul caruia domnul de Lauranay se put ea bizui, va sti sa faca pe inamic sa respecte casa stapinului sau. Cit despre casa doamnei Keller, pina cind va gasi un musteriu care s-o cumpe re, urma sa fie locuita de servitoarea, care era de nationalitate prusaca. Chiar in dimineata acelei zile, am aflat ca regimentul domnului Jean parasis e Borna indreptindu-se spre Magdeburg. Domnul de Lauranay, domnisoara Martha, eu si sora mea am facut o ultima ince rcare ca sa hotcarim pe doamna Keller sa vina cu noi. Nu dragii mei, nu staruiti, raspunse ea. Chiar azi am sa ma duc la Magdeburg. Am presimtirea ca se va intimpla o mare nenorocire si vreau sa fiu acolo ! Am inteles ca toate sfortarile noastre vor fi zadarnice si ca, doamna Keller nu va reveni niciodata asupra hotaririi pe care o luase. Nu ne mai ramanea deci t sa ne luam ramas bun de la dinsa, dupa ce i-am indicat orasele si satele prin care politia ne silea sa mergem. Iata in ce conditiuni trebuia sa se efectueze calatoria noastra. Domnul de Lauranay poseda o careta veche de care nu .se mai slujea. Careta aceasta imi paruse convenabila pentru parcursul acesta de o suta cincizeci leghe pe care trebuiam sa le strabatem. Era usor de calatorit in timp de pace din pri cina ca gaseai cai la fiecare etapa, dar acum cu ocazia razboiului, majoritatea cailor fiind rechizitionati pentru serviciul armatei, nu mai puteai sa te bizui pe ei, incit riscai sa ramii in loc. De aceea, ca sa inlaturam inconvenientul acesta, am hOtarit sa procedam altfel. Am fost insarcinat de domnul de Lauranay sa cumpar doi cai buni, fara sa ma uit la pret. Fiindca ma pricepeam, am facut o achizitie buna. Apoi, ca sa ne lipsim de oficiile unui vizitiu, am hotarit sa indeplinesc eu insumi serviciul acesta c are, fireste, a fost primit. Stiam sa min, asa ca toata lumea putea fi linistita . La 15 august, la orele opt dimineata totul era gata. Nu mai aveam altceva de facut, decit sa ma urc pe capra. Ca arme posedam o pereche de pistoale cu care puteam tine in loc pe raufacatori, iar in privinta merindelor aveam pentru citev a zile. Se stabilise ca domnul si domnisoara de Lauranay sa stea in fund, iar so ra mea in fata. Purtam o haina groasa si pe deasupra un palton cu care puteam sa infrunt fara grija vremea rea. Ne-am luat ramas bun pentru ultima oara de la doamna Kelier, intrebindu-ne i ngrijorati daca vom mai avea ocazia sa ne intilnim. Timpul era destul de frumos, dar se anunta o caldura mare peste zi. De aceea am hotarit sa aleg doua ore cind caldura va fi mai mare, spre a lasa caii sa se odihneasca si sa prinda astfel puteri noi. Am plecat in cele din urma, pocnind din bici ca sa indemn caii sa alerge mai iute. Dupa ce arn trecut portile orasului, am mers destul de bine fiindca drumurile nu prea erau tixite de trupele si convoiurile care se indreptau spre Coblentz. De la Belzingen, nu sint decit doua leghe pina la Borna unde am ajuns peste o ora. In oraselul acesta, statuse in garnizoana citeva saptamini regimentul colone lului von Grawert. Acum insa regimentul plecase la Magdeburg, unde doamna Keller intentiona sa se duca spre a-1 vedea pe domnul Jean. Domnisoara Marina simti o emotie adinca pe cind strabateam strazile oraselul ui Borna. Se gindea la domnul Jean care, sub ordinele locotenentului Frantz, mer gea probabil pe drumul de la care trebuia sa ne indepartam acum, conform iti-ner ariului stabilit de Kalkreuth. Nu. m-am oprit la Borna, deoarece nu voiam sa poposesc decit peste patru leg he mai departe, la granita care delimiteaza in prezent provincia Bran-deburg. Da r, pe vremea aceea, dupa vechile impartiri ale teritoriului german, porneam acum pe drumul Saxei. Se facuse orele douasprezece cind am ajuns la punctul acesta al frontierei.

La o cotitura a soselei se af la un han unde arn poposit trei ore. trebuia mai intii sa respecte pasa poartele si semnatura directorului politiei. Spunea ca rechizitia aceasta e pentru Stat. Ce farsa ! imi in chipui ca Statut era el. dar caii ? Nu le trebu ia oare de mincare si un adapost ? Ma gindeam la ei inainte de toate si ma infio ram la gindul ca s-ar putea sa ne lipseasca pe drum ! Am propus deci sa pornim mai departe ca sa ajungem la alta halta. am sfirsit pr . Voi mai adauga ca in tinuturile acestea care se apropie de nord. in schimb eu. de vreme ce trebuia sa parasim tara intr-un tim p de. o calauza foar te pretioasa si care merita toata ascultarea. drumul acesta intre orele tre i dupa-amiaza si opt seara. Evident ca daca va fi nevoie sa punem umarul. cred ca nu inseamna mare lucru sa ceri un adapost pentru noapte. unde trasura noastra se oprise pe la douasprezece. adapostul acesta. Dar ce ne pasa. foarte vorbaret si care voia cu orice pret sa rechizitioneze trasu ra si caii nostri. in mijlocul tuturor caselor. De altfel. calatoream pe drumul a cesta de abia pentru a doua oara. facuse in mai multe rinduri drumul acesta. domnul de Lauranay ne-a atras atentia ca va trebui sa trecem Elba pe un pod foarte ingust si fara balustrada si ca ar fi mai bine sa proceda m ta trecerea asta in timpul zilei. a fost sa dau de mincare cail or. noaptea este sc urta in august. lipsit de aproape orice confort. fiindca grosul armatei prusace se indrepta mai spre nor d. Citiva ani in sir. La urma urmei noi ca noi.. Trecerea Elbei ne putea procura oarecare d ificultati. Drumuril e erau mai putin tixite. de vreme ce aveam to ate actele in regula. un tinar i nalt si slab. cu riscul de a fi plecat a doua zi la zece spre a nu lua niinic din repauzul cailor. Puteam ajunge aici inainte de miezul noptii. in timpul primei zile. nu se insela. In acelasi timp trebuia sa ne vizam aici pasapoartele. Putem face asadar. Domnul de Lauranay. ci exact timpul necesar odihnei oamenilor si animalelor. Or. un fel de orasel ele mica im portanta. tot cautind cu punga in mina un adapost la Zerbst. am avut de furca cu un fel de samsar de cai. sint sapte sau opt leghe. spre Magdeburg. Soarele rasare inainte de orele trei dimineata si apune la noua. sa nu calatorim decit peste zi. Am crezut chiar ca vom fi nevoiti sa r aminem in trasura peste noapte. Planul nostru era sa raminem noaptea la Zerbst. o localitate situata la vreo trei leghe jumatate de Zerbst. pina la Ze rbst. Ori cit de putin pretentios ar fi cineva. Ne aflam atunci pe teritoriul care formeaza azi principalul Anhalt. Afara doar de cazurile excep tionale. trasura porni ia galop ca sa ca stigam timpul pierdut. de abia daca am putut sa-1 gasim. era asadar. Cu toate astea. Dar oricine ar fi fost. individul acesta. Acken. mi-am dat bine seama ca trebuie sa ne asteptam si la intirzieri Chiar in ziua aceea. Prima grija pe care am avut-o ajungind la han. Am ajuns fara prea multe dificultati la Zerbst. In sfirsit. nu puteam fi arestati in drum. ne-am hotarit in principiu. in sfir-sit. Calitatea noastra de francezi ne-a atras citeva priviri piezise. Popasul nu va dura deci prea mult. De la granita. Totusi.Citeva detasamente de cavalerie se stabilise aici. unde ani sosit la noua seara. vom face-o cu draga i nima. Drumurile n u pareau destul de sigure pentru ca sa ne aventuram noaptea pe ele. Domnul de Lauranay. bun aoara. cum a zis Ludovic al XV-lea si ca samsarul voia sa rech izitioneze caii pentru el. pe cind traia inca fiul lui. Totusi am pierdut aproape o ora ca sa parlamentam cu ticalosul acesta. In afara de asta trebuie sa mai mentionez ca domnul de Lauranay cunostea foa rte bine teritoriul german de la Belzingen pina la granita franceza. Se vede a cit de colo ca tot felul de oameni fara capatii trecusera pe acolo si ca nu se silisera sa devasteze tot ce le iesise in cale. pe care se orienta usor cu ajutorul hartii. mi se parea prudent sa ingrijesc cit mai bine animal ele ca sa nu fie surmenate. inchise dintr-un sentiment de pre vedere. Prea multi p ungasi strabateau tinuturile asa ca nu voiam sa ne expunem.

De acolo ne vo m inapoia pentru a treia oara in Saxa. mi-a fost explicat de domnul de Laurana y. Si apoi daca as fi putut citi macar ! Vai ! am fost nevoit sa-mi intrerup deodata lectiile. al Elbei. Austriecii nu ne-au vazut. Pina la douasprezece am mers bine. un fluviu mare si frumos. Fara indoiala ca itinerariul acesta. care fuses e luat in armata impreuna cu toti tinerii de virta lui ! In sfirsit. timpul desi era calduros. si cu degetul imi indica pozitia provinciilor. di n fericire in timpul popasului. Soselele acestea erau pe atunci niste fisii inguste care lasau mult de dorit mai ales in timpul ploilor. in oraselul Zerbst. Din fericire norocul ne-a favorizat. in ziua aceea. Am avut noroc ca ne aflam garati pe partea cealalta a drumului. Am mai gasit de minca-re. deoarece voiam sa a jungem inainte de ivirea noptii la Bernsburg. Caii nostrii ar fi putut foarte bine sa convin a acestor panduri si tot astfel trasura noastra ofiterilor lor. ce ea ce ne-a bucurat mult fiindca. sa nu mai insistam asupra acestor lucruri triste si sa ne reluam calatoria. asa ca ma temeam sa nu ne oprim acolo mai mu lt decit ar fi trebuit. ameninta a ploaie. Pe urma vom trece din nou prin Anhalt in timp ce vom porni spre Bern-sburg. Pentru prima oara in viata mi-a fost dat sa vad cavalerii acestia austrieci. fireste. cit si pentru cai. Am plecat din Zerbst la sase dimineata si am ajuns peste doua ore pe malul d rept. Am petrecut astfel noaptea. tocmai Elba ne bara drumul. am minat repede caii. mai bine chiar decit am sperat. nu vom avea de ce sa ne plingem. tocmai cind incepusem sa leg vocalele cu consoanele. adevarat s oi de barbari. atit pentru noi. pe drumurile acestea primitive care nu aduce au de loc cu acelea de azi. Puteam ajunge cu conditia sa nu se strice vremea sau sa avem vreo piedica pe d rum. domnul Jean. Si bietul meu profesor. situat ia principalelor orase si directia cursurilor de apa. treb uia sa ne indreptam spre sud ca sa ajungem la oraselul Acken situat in teritoriu l Saxei azi districtul Magdeburg. Am trecut cu bine podul in mai putin de un sfert de ora. Cu toate astea. asa ca am fost nevoiti sa ne acomodam cu imprejurarile. Fireste ca daca ne-am fi aflat in mijlocul soselei. nu vedeai decit mantalele lor rosii si ca ciulile lor negre. trasura noastra a strabatut teritori ul care formeaza principatul Anhalt cu cele trei ducate ale lui. in virtejul acesta. XIV Cu putin inainte de a ajunge la Zerbst. cu malurile ripoase si acoperite de tr estii. Inca din ajun spre seara. de-a lungul districtului Merseburg. Or. tineam sa economisim proviziile pe cale le avea m cu noi. Iata ceea ce era pe atunci. altminteri cine sti e ceea ce s-ar fi putut intimpla. imi spuneam ca daca lucrurile vor merge astfel cu toate apele pe care le aveam de trecut. Dar ce puteam sa facem. pe la unu dupa-amiaza. A doua zi. Cerul era acoperit aproape in intregime de nori. cu mijloace perfectionate de comunicatie. ne-am pomenit cu un regiment de panduri. Am ajuns in oraselul Acken pe care l-am strabatut fara sa ne oprim si am lua t-o spre Bernsburg Ma sileam sa merg cit mai bine. Porneau in galop ridicind in urma lor un nor urias de praf care s e inalta spre cer. capitala ducatului cu acelasi nume. Negresit ca nu la regiment am putut urma un curs de geografie. Dinsul imi arata harta. pandurii nu ar fi astept .in a gasi unul. la adapostul lizierii unei padurici de plopi. De abia daca pe alocuri se mai vedea un petec senin de cer. confederatia germanica cu sutele ei de state pe care le-a i fi putut strabate repede. o etapa de vreo douasprezece leghe .

pe Gena. calatoream ca niste oa meni expulzati dintr-o tara. Pe la trei am sosit la Limbach. trasura noastra a strabatut un tinut bogat in mine. apoi dupa ce am trecut de Mansfeld. cum ne-am fi stins in fundul trasurii ca sa facem loc doamnei Keller si fiului ei ! in sfirsit! Conform itinerariului nostru.pe la orele zece seara. Trebuie sa fie castelul din Bernsburg. In definitiv. neam oprit. in directia vestului. Cimp ul era scaldat de roua si cu toata briza care adia. caii jucau un r ol primordial. la 19 august. E drept ca aceasta co nstituia o mare cheltuiala dar. N-o sa-mi pierd timpul sa descriu orasele. in sfirsit. accident care n-a putut fi repar at decit la Weissensee de catre un fierar nu tocmai de soi. dominat de o colina inalta pe care o dez-mierda o raza de soare in mij locul ploii si in sfir-sit Sangerhausen. Furtuna a izbucnit cu putin timp dupa plecarea noastra. In timpul acestei zile vremea a fost cit se poate de rea. nu departe de o exploat are de mine de arama. cu conditia de a ga si un adapost bun. Fulgeriie ne orbeau iar tunetele ingrozeau caii. domnul de Lauranay nu se uita la bani in privint a asta si avea perfecta dreptate. imi raspunse el. De indata ce-am ajuns la Heldmungen.at sa le facem loc si ne-ar fi calcat pur si simplu. ca inainte de a face acest popas sa ajungem la Gotha. dar brinza-i pe ba ni . care cu toate ca nu se plangeau. la Hettstadt. De la cinci dimineata pina la noua seara. A doua zi. unde trebuia sa ne odihnim. unul din cele trei districte ale provinciei. am dus-o destul de bine de patru zile de cind am parasit Be'lz ingen. Ziua aceasta de calatorie a fost intr-adevar obositoare. parea u foarte obositi. Nu le vedeam decit in treacat. dupa ce am trecut riul Saale. Pe la orele patru dupa-amiaza. la orele unsprezece. Te renul era deluros si caii tot urcind. puteam sa indur multe. in schimb eram sustinuti de speranta de a ajunge spre seara la Gotha. Ceea ce ne preocupa in aceste localitati.. precis la orele zece dimineata. caruia la regiment i-am fi spus Vipera. vremea s-a mai linistit desi era toi a ploaie. Am prevazut in curind ca va trebui sa le dau un repaus de douazeci si patru de ore . am ajuns la Alstleben. hrana din belsug si un bun culcus pentru noapte. daca n-as fi avut un accident la o roata. Daca etapa a fost lunga in ziua aceea. Am petrecut o noapte buna. am plecat la opt dupa ce am avut citeva dificultati cu hangiul. In sfirsit. tirgurile si satele. ci pentru domnul si domnisoara de Lauranay. deoarece nu calatoream de placere. ingaduiau sa mergem repede. cincisprezece leghe si abia un singur popas. Eram gazduiti intr-un hotel destul de confortabil. parea ca suporta bine calatoria. Nu pentru mine. Am trebuit sa tre cem riul Wipper. am facut aproape . Stiu bine ca nimic nu e mai adevarat ca vorba aceea. In ziua de 18 august. intr-o calatorie ca a noastra. foarte obositi. Dumnezeule mare ! Voinic cum eram. Intr-adevar. Sora mea Irma in schimb. Fireste ca as fi mers si mai repede inca. treceam atunci prin tinutul care alcatuieste d istrictul Erfurth. trasura noastra s . ci.Saxa. unde nu se aflau gazdu iti ofiteri austrieci. proprietarul hotelului din Arterh. Si imi spuneam : Daca am fi calatorit cu totii. Am dat bice cailor si peste o jumatate de ora am strabatut orasul Bernsburg unde actele noastre au fost verificate. a fost cu adevarat cel mai mare exploatator pe care l-am vazut vreodata. ceea ce ne-a facut multa placere si am plecat a doua zi. era sa nu ni se intimple nimic sup arator si sa ne putem urma drumul in liniste. udati de ploaia torentiala care cadea fara contenire. Drumurile destul de bune. frate. frate. De aceea am dat o ingrijire special a cailor. situat pe riul Schmuke. caldura era coplesitoare. am facut vreo opt leghe si am intr at in teritoriul Saxa Coburg. situat in virful unei coline se vede de la o m are departare. speram insa. spre seara am ajuns la Artern. castelul acesta. am ajuns pe la amiaza. am semnalat domnului de Lauranay un punct des tul de ridicat. Apoi. incepusera sa dea semne vadite de oboseala . care domina cimpia la vre-o leghe. A doua zi. pe care de altfel o parasisem fara nici o parere de rau. totusi.

Trebuia sa multumim mai intii lui Dumnezeu si pe urma Majestatii sale Freder ic Wilhelm.. Nu prea am vazut lucru mare. Era un adevarat noroc ca guvernul prusac. Am strabatut citeva cartiere si am vazut difer ite biserici frumoase. asa ca nu trebuia sa ne bucuram prea devreme . La gindul ca toti soldatii acestia vor porni impotriva Frantei. Natalis. ca sa p ot lua si eu parte. Era dureros sa te gindesti ca pamintul patriei va fi poate cotropit de acesti strai ni ! Citi camarazi nu vor muri oare in vreme ce vor apara pamintul Frantei ? Da. Nu mai incape indoiala ca dac a n-am fi avut actele in regula am fi fost arestati. Domnul de Lauranay era inca in odaia lui cu domnisoara Martha.. Hotarit insa. unde ma astepta sora mea. Nu s-au dat inca jos. Domnule de Lauranay si domnisoara Martha ?. Am planuit sa poposim aci douazeci si patru de ore..atunci cind i-am ales. asa ca aveam impresia ca ma aflam intr-o cazarma. trebuia sa fiu la postul meu ca sa pot lupta cu ei.. daca am fi mers tot asa. fi voit sa executam primul nostru plan si anume sa plecam inainte de incorporarea domnului Jean.. in schimb am vazut trup e de toate armele si convoiuri cite poftiti. trebuia sa ajungem la granita franceza la termenul fixat. ale caror clopotnite se profilau in zare. de autoritatile germane. Pina atunci am sa mai hoinaresc pe strazi. draga. am avut mina fericita.ste un vechi proverb. Bietii nostri cai aveau tot dreptul la o odihna de o noapte si o zi. Si iata ca m-am dus in oras. Ce sa va spun de Gotha. Din fericire din cele douazeci d e zile de calatorie care ne-au fost harazite. Dar unde era dinsul ? Doamna Keller putuse da de el. dup a cum glasuie. mi se stringea inima. Cu toate astea graba strica treaba. Goarnele sunau neincetat. e o mare satisfa ctie pe care o ai atunci. citiva ofiteri germani veneau regulat sa ia masa in restaurantul hotelului La Armata prusaca . Prin urmare. Si era si firesc ! De altfel ce ar fi vazut ? Numai lucruri care -i-ar fi amintit situatia domn ului Jean.. dupa ce am avut grija sa vizez pasapoartele. am intrebat-o.. sau cel putin pu tuse sa urmeze regimentul lui ? Cum calatorise oare femeia aceasta curajoasa ? C e ar putea face dinsa in cazul ca s-ar fi intimplat vreo nenorocire ? Vai ! era un lucru ingrozitor sa te gindesti ca domnul Jean. pronuntind expulzarea noastra ne-a procurat si mijloacele de a o pune in aplicare. trebuia sa ne resemnam. regimentul Roya l-Picardie sa nu intre in lupta decit in ultimele zile ale lunii august. imi raspunse Irma si trebuie sa-i lasam pina la ora prinzu lui. ne-au pricinuit o mica intirziere. soldat prusac. bune la Gotha. intr-adevar. Am gasit usor patru camere bune si un grajd pent ru cai la hotelul La Armata Prusaca". Irma ! Dar tu unde te duci ? Nicaieri. A doua zi pe la opt dimineata. Citeva formalitati la po rtile orasului. s-ar fi luptat impotriva unei tari pe care o iubea. Nu doream decit un singur lucru si anume ca. Agentii civili si militari se intreceau care mai de care cu severitatea. Cu placere. e rau prea multi soldati pe strazile ora" sului. asa ca era bine sa-i evitam .. Domnul de Lauranay voise ca sa mincam in odaia lui. Am conchis de aici ca daca am. Cu toata parerea de rau pe care mi-o produc ea intirzierea aceasta. Kalkreuth nu ne-ar fi dat niciodata pasapoarte si n-am fi putut ajunge astfel la granita. Hotarit. Se vede ca . asa cum glasuia ordinul. trecusera de abia patru si am facut aproape un sfert din parcurs. ca ne-a facilitat calatoria.-a oprit la portile orasului Gotha. M-am intors la unsprezece. Exista hoteluri. pe care ar fi fost fericit sa aiba dreptul s-o apere si pentru care si-ar fi varsat bucuros singele ! Nu mai incape indoiala ca masa a fost trista. Biata fata era prea indurerata ca sa simta nevoia de a se plimba in oras. cind ai nimerit un lucru bun ! Am spus ca am sosit de-abia la unsprezece la Gotha. Daca ai vrea sa ma insotesti ?. fiindca sergentul major D elpierre nu voia sa fie o curca plouata sau un sedentar ! Dar sa revin la orasul Gotha. m-am coborit in vorbitorul hotelului. Prea bine. Dupa masa insa am sa ies putin in oras ca sa fac diferite cum paraturi.

se simtea in largul ei pretutindeni atit pe strazi cit si in pravalii. injurat de ticalosul acesta de Frantz . Am fi fost interogati.. Aveam de-a face cu un palavragiu. ceea ce ne -am vorbit. nu sovaiam sa ne apropiem de grupurile in care s e vorbea cu o oarecare insufletire. La urma urmei. Iata ce cuprindea afisul : 1000 fiorini recompesa aceluia care va preda_pe soldatul Jean Keller din Belzin gen.. Doarece as fi voit mult sa aflu ceea ce se petrecea in Franta. Dupa-masa. De ac eea am fost foarte rezervat si nu i-am spus mai nimic. Am vazut ca omul acesta voia sa ma faca sa vorbesc mai mult decit trebuia ... A facut ceea ce asi fi facut si eu in locul lui ! Pro babil ca domnul Jean a fost maltratat. era insa mai bine sa aflam vesti. in privinta domnului de Lauranay. Nu-ti face inima rea ! . prvindu-ne foarte indurerati. in vreme ce-o podidira lacrim ile. Sora mea se apropie de pravalia cizmarului si incepu sa citeasca... Nenorocitul !. Domnul Jean l-o fi batut.. fie chiar rele.. Da si eu asi fi procedat la fel. pentru cumparaturi. Ma joritatea nu anuntau decat miscari de trupe sau rechizitii pentru armata... Hotelierul m-a insotit la grajd.] ca nu ne-am vorb it de loc ? S-ar fi putut observa tulburarea noastra si atunci cine stie ce s-ar fi intimplat.. ca sa ajungem in fata autoritatilor germane.. Amindoi stateam acum in odaia Irmei. Intr-adevar. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera cu sora mea la hotel. Nenorocitul !. fara sa i ndraznim sa ne spunem o vorba. Ceea ce se vede acolo nu sint cifre ?. arestati poate.. Eu si sora mea voiam mai in tii sa luam o hotarire inainte de a revedea pe domnul si pe do mnisoara de Lauranay.. Sl cu toate ca nu era de loc prudent.. Parca-1 vad si azi. in ras timpul acesta. a calatoriei noastre si a unor lucruri care nu-1 priveau.. XV Cum ne-am inapoiat. In sfirsit am ajuns in odaia noastra. ingina sora mea. ... astfel ca sa ne intelegem in privinta atitudinei noastre. cu hirtia-i galbena lipit pe zidul pravaliei unui c izmar. daca s-ar fi aflat legaturile care ne un eau de familia Keller !. Ce a facut ? i-am raspuns.. iata lucruri pe care nu mi le mai aminti ! Poivte. ceea ce trebuia sa se intimple mai curind sau mai t irziu. ceea c e facea ca sa nu fim bine primiti. Cu toate astea se cunostea imediat ca eram francezi. Ia vezi. Vino-ti in fire. eu si sora mea. Atit ne mai trebuia. Ce a facut! exclama in sfirsit sora mea. dar ce mai palavragiu !. condamnat la moarte pentru ca a lovit un ofiter din regimentul Leib.. Bietul Jean !. am facut o sumedenie de cumpara! uri incit am cutreiera t aproape in intregime orasul. fara sa intilnim pe nimeni... Am mai vazut de asemenea o sumedenie de afise lipite pe zidurile caselor. ce este cu afisul acesta. Deoarece Ir ma vorbea bine hruba germana.. sora mea se oprea din cind in cind in dreptul lor spre a citi pri mele rinduri. Irma.. la hotelul La Armata Prusaca". Bietul Jean !. Era scris cu litere mari n egre. ceea ce am putut afla nu era defel placut pentru noi francezii. am sfatuit-o pe Irma sa traga cu urechea la tot ce se vorbea pe strazi si in pravalii.. La orele trei am iesit impreuna cu sora mea. O ! ce strigat a mai scos ea ! Din fericire ca eram singuri si ca nu ne-a au zit nimeni. Irma. Intre trei si cinci. in vreme ce m-am dus sa vad daca nu lipsea nimic cailor. Unul din aceste afise mi-a atras deodata atentia. i n vreme ce regimentul se afla in mars spre Magdeburg. decit sa traim intr-o ignoranta desavirsita.

. nu voiam sa-mi pierd speranta... domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera in odaia lor. Si acum draga mea. Natalis si citeste afisul ? Irma. Dar Marina ?. fa in asa fel. La ce ne-ar folosi daca i-am impartasi-o. Dupa masa de seara. Acum a scapat de urmaritorii lui si ori un de ar fi te rog sa crezi c-o duce mai bine decit in regimentul ticalosilor de Gr awert.... incit domnisoara Martha sa nu observe ca ai plins ! Dar daca iese in oras.. Ar refuza chiar sa ne mai urmeze. si probabil ca.. De vreme ce s-a dus la Ma gdeburg. Si apoi chiar daca ar fi prins. Irma. De altfel. marturisesc. Calatoria va mai dura inca mult. Irma. In afara de asta.. a putut foarte bine sa fuga si sa se afle acum intr-un adapost sigur. tatal si fiul ! Si recompensa de o mie de fiorini care se fagaduieste aceluia care il va preda.. La cinci dimineata eram in picioare.. Traieste s i nu e omul care sa se lase prins asa cu una cu doua. deoarece trebuia sa facem un drum daca nu foarte lung. in timpul careia am vorbit verzi si uscate pentru ca sa nu se observe figura trista a Irmei. Vorbind u-i am risca s-o facem sa-si piarda curajul. Fireste ca partea cea mai grea pent ru domnul Jean. in curind am fi arestati. Da ! Ce se facuse doamna Keller ?.. Nu. Nu avem deci de ce sa ne temem. Nu. Ce are de-aface. i-am raspuns. o sa tin inchisa inlauntrul meu toata suferinta mea adin-ca. izbutise. draga mea ! i-am raspuns... Natalis ! Trebuie sa pastram insa taina aceasta si fata de domn ul de Lauranay ? Fireste. poate scapa.. lucrul e totusi firesc fiindca de felul meu nu ma las niciodata prada deznadejdii. Totul nu este pierdut. Dupa o vizita la grajd. trebuie sa ne impacam cu situatia noastra si deoca mdata.. linisteste-te. Da. a fost fuga. Natalis. m-a m dus din nou in odaia lor si i-am indemnat sa se culce devreme... Da. seara e cam greu sa poti citi un afis. Daca ar afla ce s-a petrecut. Natalis ! Natalis. O ! suma asta nu e inca in buzunarul nimanui. insotea ea oare pe domnul Jean in fuga lui ? Sarmana femeie !. Irma. dar ce sa-i faci. Dar timpul nostru este masu rat. intreba sora mea. Putuse sa ajunga la Magdeburg ? Stia ea ce se petrecuse cu fiul ei ?. si nu vad intrucit arestarea noastra i-ar folosi domnului Jean. de vreme ce a-fisele fagaduiau o recom pensa de o mie de fiorini oricui va reusi sa-1 predea autoritatilor germane.. n-o faceam. Da.. f a-ti curaj si procedeaza astfel ca sa nu se stie nimic. numai in scopul de a linisti p e Irma. Vai Doamne i Dumnezeule ! Cite dureri ii mai harazeste ! Irma. eram convins de cele ce spuneam. Poate ca domnul Jean e cu dinsa. Daca te-ar auzi cineva ? Stii doamna Keller este o femeie energica. A ! daca ne-ar fi cu pu tinta sa regasim pe doamna Keller si pe domnul Jean.. E mai bine asa. este prea putin probabil ca domnul si domnisoara de Lauranay sa iasa seara in oras de vreme ce n-au iesit peste zi. Haide. dupa ce 1-a lovit pe Frantz. atita tim p cit n-a fost prins inca. Am trezit pe oameni sa nu poata banui n imic. Dar doamna Keller ? zise ea. si se vede ca nu era usor de pus mina pe el..Condamnat la moarte !. Sarmana mama !. de vreme ce a fugit. bietul Jean ! Fapta lui este cunoscuta in toale satele si orasele Germaniei ! Exista doar atitia ticalosi care nu asteapta altceva dec it sa-1 denunte ! Cei mai buni n-ar voi sa-1 gazduiasca macar pentru o ora ! Nu-ti face inima rea. E greu. Irma. Parerea mea e sa nit-i spunem nimic. ca a fugit. Prevazusem aceasta si imi parea bine.. nu se poate sa nu fi aflat ca fiul ei a fost condamnat la moarte. Daca vorbeam asa linistit.. cu toate ca sora mea era foarte ingrijorata. te rog. ca s-a fixat premiu pentru capul lui. ca domnul Jean este condamnat la moarte. .. nimeni nu va pune vreodata mina pe ca ! Si cum va putea sa scape. domnul Jean.. simt ca ai dreptate !... biata fata n-ar mai trai. repeta sora mea... ai dreptate. Voiam sa plecam la cinci dimineata. i-am raspuns.. Daca vorbeam astfel. i-am raspuns. si domnisoara Martha are nevoie de curaj. cel .... Ei bine..

Lucrurile mergeau prost. pe care trasura noastra de-abia daca avea loc. Oare nu esti vesnic demoralizat cind nu poti dormi ? La cinci dimineata eram in picioare. astfel ca sa ma pot odihni si eu o or a doua.. in ce ma priveste am dormit prost.. Ne-am culcat. La sase jumatate eram cu totii in picioare. In sfirsit. ma coboram de pe capra ca sa min caii de capastru.. Jean Ke ller era urmarit. dupa care am ajuns in regiunea muntoasa a T uringiei. Trasura noastra s-a oprit pe la ora opt seara. increderea pc care am simtit-o cind a fost vorba sa r idic moralul surorii mele. sau sub primii copaci ai padurii. intruc it intentionam sa veghez noaptea asupra lor. Ori de cite ori drumul era pr ea anevoios. in linie dreapta bin einteles. am primit si dupa ce m-am infasurat bine in paltonul meu. Linistea noastra n-a fost tulburata o cl ipa. ei.putin foarte obositor. Din cind in cind. in fundul carora serpuiau citeva piriiase. era de o. imi lipsea acum. domnul de Lauranay strabatuse in atatea rinduri Turingia inci t se orienta fara prea multa bataie de cap: Partea cea mai grea era sa te orient ezi in mijlocul padurilor. Am cinat cu proviziile pe care le-am luat cu noi. ci numai niste defileuri strimte de-a lungul unor paduri de brazi s au de stejari. Dealtf el. trebuia sa facem popasuri dese ca sa lasam caii sa rasufle. Unecri drumurile erau atit de inguste. Ardeam de nerabdare sa parasesc orasul acesta. Mergeau cu totii.. in cimpiile din America unde iarna este nespus de aspra. eu ce treaba aveam ? infasurat in paltonul meu. nepoata lui si sora mea se dadeau jos din trasu ra si o luau pe jos. Am refuzat. incit uneori aveam impresia ca ne intoarcem de unde am venit. daca sora mea in ciuda rationamentelor mele s-a lasat prada deznadejdii. incit pareau adevarate pot eci. Veghiile astea nu sint bune pentru un om de virsta lui. Am trecut prin situatii mult m ai grele.caci drumul facea atitea inconjururi. p e domnisoara Martha si pe sora mea sa se duca in trasura unde cel putin aveau un adapost. domnul de Lauranay. fiindca soa rele este o calauza sigura si apoi nu e de origine germana. era brazdata de ambele parti de prapastii adinei. Aproape ca nici nu exista sosea pe v remea aceea. Bine invelit. Pe cind se lumina de ziua. Ar fi fost o imprudenta sa inai ntam mai departe. nu se afla nici un han.. nici macar o coliba de padura ri. caii fiind odihniti.. au facut ci nci leghe fara sa facem vreun popas. Poate ca ne-ar fi fost necesara o calauza ? Dar n-aveam in cine sa ne incred em ! in imprejurarea de fata ar fi fost mai mult decit o imprudenta. pe la orele patru domnul de Lauranay parasi trasu ra.. deoarece incepuse sa cada o ploaie subtire si rece. Am sfatuit pe domnul de Lauranay. puteai dormi comod de n-ar fi fost grij a care fra-minta pe toti in privinta celor dragi care erau departe. deoarece so seaua pe care mergea trasura noastra. Aici drumul se ingreuna si trebuia sa mergem incet. fara sa se plinga. Trebuia sa dormim in trasura. totusi drumul era anevoios in special pentru cai. Prin locurile acestea. Nu. La sase ne-am suit in trasura si am pornit. mie de ori mai bine sa ne bizuim pe noi insine. Imi parea bine ca nu spusesem nimic domnului de Lauranay despre domnul Jcan caci. Tcmindu-ma sa nu-1 supar daca l-as refuza din nou. Nu ca muntii ar fi fost grozav de inalti. de-a lungul unui tinut muntos. Toate intamplarile zilei mi s-au perindat prin minte. Am trezit pe toti si ne-am dus sa inham am caii la trasura. Reuseai totusi calau-zindu-te dupa soare. nu eram de compatimit. am tras un pui de somn strasnic.. propunindu-mi sa vegheze in locul meu. De altminteri. plini de curaj. la liziera unei paduri de fag i ce acoperea lantul muntilor Thuerienger Walks. De altfel. n-am facut nici cinci leghe. o ricine isi poate inchipui ceea ce ar fi indurat domnisoara Martha si tot astfel si bunicul. Fiindca iarba crestea din belsug la poalele muntilor i-am lasat sa pasca in voie.. bunaoara ca Pirineii sau Alpii. in definitiv trasura prezenta acelas confort pe care il avea o camera de ho tel in tinuturile acestea. totul a mers de minune. Am deshamat caii. asa ca nu ma ingrozea perspectiva unei nopti albe sub Cerul liber. Domnul de Lauranay se oferi sa vegheze cu mine noaptea. In ziua asta de 21 august. .

la 23 august.. cerul era acoperii. cateva fulgere despicara aerul. domnisoara. Primele ore ale calatoriei s-au efectuat destul de greu. cob orira in galop panta. Vremea era tot a ploaie. trasura ar fi cazut imediat in prapastiile care brazdau soseaua Deodata se rupse friria. am trebuit sa pornim inainte. i n departare se auzea tunetul si furtuna se apropia din ce in ce. Ba da. nu prea parea speriata. deoarece din pricin a urcusurilor trebuia la tot pasul sa ne dam jos din trasura. dupa ce am parasit tr asura. Desi fusesem trintit de pe capra. Am facut un pachet cu proviziile si efectivele noastre pe care le purtam acu . de o furtuna. N-avea nici o grija.. si inca ce! mai devotat pe care ni 1-a dat Dumnezeu ca sa ne duca in Franta.. De aci incolo drumul era in papta. Amen ! cum zice preotul din satul meu. Eram orbiti acum de fulgere. Nici n-am terminat bine vorba. Cu toate sfortarile pe care le-am facut...Caii se speriara si am simtit ca nu mai eram stapin pe ei. Din fericire. raspunse domnul de Lavranay zimbind si noaptea viitoare o sa-mi dea voie. izbind un plop care se afla la dreapta no astra. dar un vizitiu indeminatic in orice caz ! Hai sa spun postas daca vrei cu orice chip sa-mi menajezi amorul propriu. sluga. domnule de Lauranay. Intr-adevar. Haturile si oistea s-au rupt.. Daca bietele animale zapacite ar fi deviat putin din drum. ghemuita in fundul trasurii. Fii prudent. spre norocul nostru fusese oprita in loc de trunchiul copacului. O ! nu.. M-am dus sa examinez trasura ale carei roti din f ata erau sfarimate... Di n fericire nu s-a intim-plat nici un accident dc persoane. neputinta. ca un f ulger urias infiisura caii si trasura. daca ocazia se va ivi sa ma devotez din nou pentru ei.Trebuie sa fii obosit. C aii mai liberi porneau acum cu mai multa furie. pe care n-o mai puteam intrebuinta chiar daca alti cai ar fi inlocuit pe aceia pe care i-am pierdut. O ! cit esti de buna domnisoara. ca stapinul sa veghieze pina. am putea ajunge cu bine la grani ta si tot astfel doamna Keller si fiul ei. si pe drept. Domnisoara Martha.. Asta ar mai treb ui.. adincita in ginduri. Pe la douasprezece ani ajuns in punctul cel mai inalt al muntelui caruia. Deodata se produse o ciocnire. am dormit foarte bine in vreme ce bunicul d-tale veghea ! Natalis cam exagereaza. i se spune Gebauer. lipsiti de mijloacele de locomotie . Ce situatie trista ! Ce sa ne facem acum. Nu se poate. Da. Pe panta asta e cu. trebuia. Oare ru sint vizitiu. n-am patit nimic. ceea ce nu inseamna insa ca nu sint servitorul d-voastra. raspunse domnisoara Martha intinzindu-i mana. Cit despre mine. iar tunetele ne asurzeau pur si simplu. La sapte am pornit din nou. Ce n-ai face oare pentru niste oameni care iti spun cuvinte care iti merg drept la inima ! Da. Trasura.. arborele cazuse in directia padurii. domnule Natalis ? ma intreba domnisoara Martha. domnule de Launaray. Oricite obstacole s-ar fi prezentat in ziua acea sta de 21 august. O catastrofa inevitabila ne amen inta. pe la orele sase dupa-amiaza. In definitiv merge am mai mult pe jos. vizitiu.. in mijlocul acestui tinut pustiu ? Ce noapte grozava am petrecut ! A doua zi. Nu esti prietenul nostru. Sora mea inchidea ochii si statea nemiscata. da ca nu ma insel. i-am raspuns si m-as opri cu conditia insa sa gasim un loc prielnic pentr u ca sa putem sta peste noapte. In intregime cu nori desi si grei. Trasura se izbise de trunchiul unui copac.. Ma temeam. Natalis. si daca va trebui sa-mi dau viata. iar caii se avintasera in prapastie. sa fac in asa fel incit sa strabatem Turingia inainte de ivirea noptii. Fireste ca n-ar fi trebuit s a mergem prea repede din pricina accidentelor ce s-ar fi putut produce la cobori s. O ! sluga ! exclama domnisoara Martha. in zori in vreme ce sluga. i-am raspuns pe un ton voios. In schimb daca nu plouase inca. N-ar fi mai bine sa facem un popas ? ma intreba domnul de Lauranay. In prezent nu ne mai ramasese decit sa ne co borim spre vest.

le repetam intr-una. fiindca paza buna trece primejdia rea. daca nu giiseam o tra sura si niste cai de vinzare. Inainte de toate. la poalele muntilor Turingiei. Am fagaduit ca ma voi culca si cu. Fii pe pace. o imitara.. am zarit un fel de coliba ca re se afla in mijlocul padurii. care parea ca nu mai fusese locuita de mult. Trebuie sa prindem puteri. acum cind eram nevoiti sa mergem pe jos ? in prezent insa principalul lucru era adapostul. o ca domnul de Lauranay ar fi voit sa vegheze c u mine si nu trebuia sa-i impun acest surplus de oboseala. inainte de plecare. Apoi cite trei se dusera in coliba unde se culcara si adormira in curind. asa ca e necesar sa ma ninci. Ma simteam foarte stinjenit. Cind ne-am oprit spre seara. desi imi simteam pleoapele gr . mai ales d in pricina nepoatei lui. asemenea unei santinele. domnisoara Martha si bunicul ei. Irma de asemenea nu se atinse de cina asta modesta. Luas em doua pistoale cu mine. In apropierea colibei. pamintul era acoperit cu un strat de iarba. soarele care apunea. Domnul si domnisoara de Lauranay. cind deodata. domnisoara. fiindca n-o sa ramin in urma. Coliba aceasta nu avea nici usi nici ferestre. Rau faci. Miine dimineata. Chiar daca as vrea sa maninc. Cerul. de-alungul teritoriilor Rin ului de Sus. se afla un piriu cu apa limpede. la termenul fi xat. era de-ajuns sa faca o bautura racoritoare. Pe urma vom vedea ce e de facut. Toata staruinta mea a fost in zadar desi mincam de zor ca sa slujesc de exem plu. Probabil ca intr-insa se refugiau din cind i n cind. masa de seara. Pina la granita mai aveam inca de umblat. ca si cum m-asi fi pregatit pentru o munca fo arte grea a doua zi. Sub razele soarelui care apunea. Domnul de Lauranay si sor a mea. cimpiile acestea pareau oarecum roditoare. dar cu intentia de a nu-mi tine fagaduial a. Rau faceti ca nu mincati. se vedea cit colo. i-am raspuns. in directia oraselului Fulga. foarte obositi de drum de-abia daca mincasera. Daca am spus ca ma voi culca. mi-ar fi cu n eputinta. Cum se va sfi rsi calatoria noastra ? Vom avea oare timpul sa parasim Germania. lumina cimp iile care se intind spre vest. Domnul de Lauranay fusese foarte afectat de accidentul intimplat. Ori ci ne isi poate inchipui ca a sta de veghe nu e un lucru nou pentru un soldat. Va puteti inchipui bu curia. domnisoara Martha. luind-o spre dreapta. imi raspunse ea. trebuia sa gasim insa un adapost pentru noapte. Citeva picaturi din apa aceasta amestecata cu rachiu. constituia insa un adapost. Domnisoara Martha consimti sa bea doua. intii hrana si apoi odihna. Nu cred ca am facut mai mult de trei le ghe in ziua aceea. era un adapost pretios pentru noi. pastorii care isi duceau turmele la pasunat in muntii Turingiei. Jos se vedeau cimpiile Saxei. totusi oricit de putin confor tabila era. XVI Situatia era grava si trebuia sa se mai agraveze inca. Prin imprejurimi nu se afla nici o coliba. trei picaturi. n-o sa te fac de ris miine in timpul drumului. Nu s tiam ce sa fac. ceea ce le-a prins bine. In interiorul colibei. lata-ma deci plimbindu-ma de colo pina colo. Odata instalati in coliba. vom avea pe urma tot timpul sa discutam in vederea masurilor ce trebuiau luate.. iata metoda soldatului in campanie. Eram hotarit sa prind puteri. am pregatit impreuna cu sora mea. ca erau mai usoare de st rabatut decit drumul pe care l-am facut din Gotha pina aici.m pe umar cu ajutorul unui bat si am pornit cu totii. eu in frunte si in urma me a Irma. Cu t oate ca nu erau intinse ca in palma. mea gasind coliba aceasta care in lipsa trasurii. voi incerca sa-maninc ceva. se innora deodata. De aceea hotarisem sa ma impotrivesc somnului. dragul meu Natalis. care fusese pina acum senin.

Nici un suflu nu tulbura firea . Noaptea era foarte intunecoasa. cu u rechia atintita la cele mai mici zgomote. domnul de Lauranay. in timpul zilei. Imi parea rau ca firea era atit de linistita in timpul acestei nopti si intunericul atit de nepatruns. in tot cazul. situat in districtul Cassel. fluie-rind fara sa-mi dau seama. Ma gindeam la tot ce se petrec use la Belzingen de cind am sosit acolo. In situatia in care ne aflam. Nu. Pe cind ma gindeam astfel. Acolo ne-ar fi cu puti nta sa inlocuim trasura. Pe urma. Nu mai incapea indoiala ca er a un foc de arma. cu privirea tintita in directia aceasta. semnalele regimentului meu. orele treceau. veneam sa ma mai intind putin in coliba. l-as fi zarit imediat d e la o leghe departare. Mi s-a parut ca am auzit o det unatura. doamna Keller care il cauta. am auzit o a doua detunatura. ca sa ajungem la Tann mai aveam de facut vreo douasprezece leghe. nestiind unde sa-1 gas easca !. Ba. o sumedenie de dificultati : Jean Keller al carui cap fusese pus la pret. Hotarit sa infrunt cu orice pret somnul. am tresarit de-o-data. am scos pistolul de la briu gata sa trag. Ne trebuia un mijloc de locomotie cu care sa putem ajun ge in Franta. de vreme ce se auzea un zgomot.. Se vede deci ca ma inselasem si ca era mai devreme decit imi inchi puiam. du pa scinteia pe care a produs-o arma. Uneori cind eram prea obosit. Ceea ce iei drept. Si-mi trebuia o sfort are constanta a vointei ca sa nu cedez oboselii. Luna disparuse si ea printre nori. Mam sculat atunci. nemiscat. daca fusese descoperit. intrezaream. aminarea casatoriei in clipa cind trebu ia sa se savirseasca. o realitate nu este decit impresia fugara a unui vis. Nici o stea nu se vedea pe bolta cereasca. care se la sa prada obiceiurilor lui. am socotit distanta la vreo jumatate de leg he. Dar nimic nu semnala inca ivi rea zorilor. ma gindeam la trecut. In curind mi s-a parut ca aud un fisiit usor. afara era o liniste desavirsita ca atunci c ind vremea e a ploaie. fugi nd de teama condamnarii lui.ele. domnul Jean nu era omul care sa se lase prins asa. incorporarea domnului Jean. in provincia Hesse-Nassau. In vreme ce ma gindeam la toate astea. M-am sculat numaidecit si am tras cu urechea. mi-a spus ca primul oras principal prin care vom trece era Tann . chiar mi s-a parut ca am vazut o flacara spintecind intune ricul. Era pos ibil insa ca focul acesta de arma sa fi fost al unui vinator. Uneori crezi ca nu dormi si totusi dormi . in viitor . nu era altul decit sergentul major Natalis Delpierre. In rastimpul acesta. cacj noaptea e scurta in epoca aceea a anului. Oricine isi poate inchipui ca cel care flu-era astfel. daca fusese denuntat de niste ticalosi care voi au sa ia prima de o mie de florini ?. fiindca aveam niste ochi buni care scrutau intunericul. Cu toate astea trebuie sa marturisesc ca linistea nu era insa atit de desavi rsita.. esuarea duelului cu locotenentul von Grawert. simteam ca mi se inchid pleoapele. Si. Era oare un foc de arma ? Aproape imediat. N-am voit sa trezesc pe domnul de Lauranay.. in mijlocul unui tinut aproape pustiu. O banda de hoti putea sa ne atace si atunci cum sa ne impotriv im ? Trecuse un sfert de ora. Si pe cind fluieram astfel. Ma ui tam pe cer doar doar oi vedea vreun punct luminos. am inceput sa ma linistesc si m-am intrebat chiar daca n-a fost jocu l unei iluzii a auzului sau a ochiului. Totusi. indraz net si hotarit. Totusi. . un fel de suierat continuu care reproduce a semnalele regimentului Royal-Picardie. expulzarea noastra din Germania. cu una cu dou a.. nevoind sa adorm.. Nemaiau zind nimic. Deoarece credeam ca e o vulpe sau un lup. Mi-am adus atunci aminte ca. dupa ce a consultat harta. daca un foc s-ar fi aprins undeva in padure. Am ramas in picioare. Am i naintat chiar vreo suta de pasi in padure. am inceput din nou sa ma plimb in l ung si in lat.. Cit putea sa fie ceasul ? Trecuse oare d e miezul noptii ? Probabil. ne pute am teme de orice. nu-mi venea sa cred asa ceva.

. Stii. Din fericire am putu t gasi hanul in care locuia mama. Da. Eu si mama.. sa traiesc ca sa va revad pe toti. Martha !. E in joc persoana d-tale. Da.. ne aflam cu totii intr-insa. acum cinc i zile. Nu stiam. Martha si sora mea aflara ceea ce se petrecuse inainte de plecarea noastra din Belzingen : provocarea insultatoare a locotenent ului. sarmanul meu Jean. Eram pierdut daca nu reuseam sa fug. Eu stateam in fata usii si cu toate ca eram atent la convorbire supra vegheam in acelasi timp soseaua... deocamdata sa intram in coliba.. n u putusera ghici pe domnul Jean. la toti prietenii mei. Da. M-am repezit la el si l-am lovit la rindul meu. Daca nu ne vedeam. Am indurat totul gindindu-ma la tine. nici pe doamna Keller care venea si ea dupa noi . Regimentul a fost trimis la Borna relua Jean Keller. M-a m abtinut insa. in sfirsit regimentul a plecat la Ma gdeburg. Peste o clipa. ingina ea. mi s-a parut ca vad o umbra care se repede spre mine. A doua zi am aflat imediat ca eram condamnat la moarte de consiliul de razboi. am vazut un om in fata mea.. trebuia sa se intimple. la mama.. unde mama a putut sa-1 ajunga. dupa ce m-a injurat.. in omul care venea cu mine din padure. Domnul Jean se repezi la ei. Dar voiam sa traiesc Martha. Vai ! cit am suferit !. Draga Martha.. Capul meu era pus la pret ! Se acorda un premiu de o mie de florini aceluia care va pune mina pe mine. m-a lovit cu cravasa. Jean. In clipa aceea.. Peste citeva clipe am lepadat uniforma.... relua domnul Jean. pe cind ma aflam singur cu el pe o strada.. intreba doamna Keller.. decit acolo... i-am zis. si-am plecat din Magdeburg.. A ! omul acesta ca re te-a insultat Martha. Cum!.. . inainte de a fi rostit vreo vorba.. Veti afla imediat. Cred ca aveam dreptul sa ma revolt !... sub ordinele colonelului von Grawert... insa. Si tu Martha. domnisoara Martha si sora mea s e trezira imediat si iesira din coliba.L-am recunoscut numaidecit : era Jean Keller XVII La zgomotul detunaturii. in fraze scurte s i intretaiate.. imi raspunse el. intilnirea fixata..... Martha.. domnul Jean isi intrerupse povestirea.. in sfirsit. intr-o seara. in loc sa ma vada in fata lui cu o spada in mina... intrerupindu-se din cind in cind spre a asculta afara.. locotenentul Frantz. Dar tot acolo.... Deoarece nu trebuia sa savirsim vreo imprudenta: Sa mergem in coliba. ingina domnisoara de Lauranay...De-o data.. domnului Jean K eller in regimentul colonelului von Grawert. bietul meu Jean !. Si iata ce ne-a povestit domnul Jean..... ca si cum dinsul de-abia ar mai fi putut rasufla. Natalis.. Domnisoara de Lauranay se arunca in bra tele doamnei Keller. in coliba asta. cum nu se trateaza un ciine !.. eu si sora mea stim totul. si e mai bine ca sint ascuns aici. timp de o luna am fo st supus la cele mai grele corvezi am fost umilit.. eram sa fiu sub ordinele acestui ofiter ! Se putea razbuna in voie. Cum s a scap ?. domnul de Lauranay.... Dar de ce ? intreba domnisoara Martha. i n compania locotenentului Frantz. domnisoara Mar tha il recunoscuse si il imbratisa.... Am tras la intimplare. cel putin auz eam totul. si d-ta domnule de Lauranay ?. Dar o data cu detunatura armei... Si atunci in citeva cuvinte. ne-a fost istorisita de domnul Keller. l-as fi ucis fara nici o remuscare.. zise domnul Jean. Acolo. ingina mereu domnisoara Martha. refuzul de a se bate dupa incorporarea. Jean.. m-am imbracat taraneste. pedepsit pe nedrept si tratat in sfirsit de nemernicul acesta de Frantz. Povestirea aceasta. zise el.. Jean.

I-am mai vazut la Magdeburg. Si tu mama.. Planul meu. Acum lipsa cailor si a trasurii ne stinjcnea mult. Am recunoscut trasura d omnului de Lauranay. Nadajduiesc ca vom putea gasi la Tann. nu trebuie sa mai raminem in coliba asta. vom pleca cu totii ! raspunse domnul Je an.. De altfel acolo puteam fi oarecum in siguranta. ia liziera padurii. . Da. deoarece s-au indreptat in directia muntilor. Trebuie sa va procurati cu orice pret mijloace de transport. Sa va ascundeti.. inainte de a porni la drum.. am luat-o prin cimpiile Saxei.. domnule Jean. Pe urma... dragul meu. Da.. t e-am recunoscut dupa suierat. strabateam sate in care citeam afisul cu premiul ce se acord a pe capul meu. afisul acela pe care l-am citit impreuna cu Irma.... daca ati scapat. Natalis ci t e de greu drumul acesta. i-am spus intorcindu-ma in coliba. la Gotha. Trebuie sa ne folosim de intuneric.Nu se aude nimic ? intreba el.. braconierul Buch din Belzingen impreuna cu cei doi baieti ai lui. Un glonte mi-a trecut prin palarie. dragul meu Jean.. era sa incerc sa ajung in Turingia. in tot cazul .. Natalis ! se poate insa ca impuscatura d-tale sa fi fost auzit a. De aceea m-au urmarit si acum doua ore.. asa ca trebuie sa plec numaidecit. Daca ne va fi posibil ar trebui sa calatorim impreuna pina la granita france za. Mai aveam provizii exact cit ne trebuia pina la Tann. Vai.. au fost trase de ei ? am i ntrebat pe domnul Jean. Da.. tu care ai indurat atitea oboseli? Sa mergem. Atunci.. daca puneau mina pe mine trebuiau sa incaseze o mie de florini. erati urmariti de trei ticalosi pe care i-am intilnit mai jos de trecatoa-rea Gebauer. . tot ceea ce s-a petrecut de la pl ecarea noastra din Bel-zingen si cit de prielnica ne-a fost calatoria pina la ac cidentul de la Gebauer. raspunse domnul de Lauranay. Si pentru ce ? Erati urmariti. Nu se auzea nici un zgomot suspect din directia padurii..Poti sa ne urmezi. am zis... dar cum de-ai aflat ?. de-n data ce s-au ivit zorile am fost nevoiti sa ne ascundem. Totusi am reusit sa ne refu giem intr-un tufis. Poale ca Buch si fiii lui sint pe urmele noastre. urmind regimentele cu alti tilha ri de teapa lor. Da. ajungind in dreptul Trecatoarei Gebeuer.... Umblam mai ales noaptea. in sfirsit am ajuns in munti' .. domnule Jean.. cit eram de ingrijorati... intrerupse sora mea. Martha ? intreba domnul Jean.. Mi-am lipit ureche a de pamant.. si. Singur ? intreaba domnisoara Martha. Natalis. am fost atac ati la vreo jumatate de leghe de aici. fiindca in primul rind trebuia sa luam toate masurile dictate de imprejurari.. zise domnul Jean. in speranta d e a va in-tilni. culmea ironiei.. Fireste ca trebuie sa ne aparam cu indirjire impotriva acestor ticalosi. daca braconierul Buch si cei doi fii ai lui ar pune mina pe el.. Fara indoiala ca stiau ca. Probabil ca ei isi inchipuie ca am luat-o pe alt drum.. Sint gata ! zise domnisoara de Lauranay. ceea ce ne evita popasuril e in satele in care Buch si fii lui puteau sa treaca. Dar ce s-ar int ampla oare in cazul ca Buch ar mai veni cu citiva pacatosi de tagma lui ? I-am povestit apoi pe scurt domnului Jean.. am va zut o trasura sfarimata care se afla parasita in drum. Cred ca stii. Stiam acum tot cea ce era mai insemnat.. si anume ca viata domnului Jean era in p ericol. unde am calcu lat ca trebuie sa va mai aflati inca. noi am luat-o pe cimp si cind am ajuns in dreptul padurii. Ma intrebam daca ati avut un accident.. Mama si cu mine. cumparind prin casele retrase de-ale mincarii . Iata asadar hotarirea pe care am luat-o. Soseaua era linistita si pustie. raspunse domnul Jean... Nu e nimic.. M-am furisat din coliba. de vreme ce mama cunostea itinerariul pe care vi 1-a impus poli tia. Ieri seara. relua domnul Jean. Am umbat cu mama toata noaptea. Va sa zica cele doua impuscaturi pe care le-am auzit. dragul meu Natalis. de vreme ce ati facut o parte din el pe jos. Si eu care am tras in d-ta. astfel ca am putut scapa de ticalosii acestia. relua domnul Jean. Ce-are de-a face. Nu. raspunse domnul Jean.

prea putin roditor. Ai fi spus ca nu stim ce i nseamna oboseala. Lucrul acesta ne-a folosit insa. Totusi se simtea ca in curind se va lumi na de ziua. Spunind acestea am facut vreo douazeci de pasi pe sosea. vei vedea totodata cit sint de frumoase stelele care stralucesc pe cerul Frant ei.. Doamna Keller. in care domnul Jean ar fi putut fi rec unoscut. dupa un mars zdravan.. ei nu trebuiau sa intre in orasele in care ne era impus sa trecem si trebuiau sa ne astepte intr-u n loc fixat mai dinainte. Daca nu eram exacti la intilnire.. eram decisi sa nu ne mai despar tim. etc. Am trebuit sa spunem cum calatorea m si in ce imprejurare am pierdut trasura. pe soseaua orasului. Acolo dupa cum ne-am inteles. Am parasit cu totii coliba.. XVIII Voi povesti pe scurt..Atita timp cit nu va exista nici un pericol. erau situate la distante foarte mari. Propunerea lui a . va rog sa credeti. inseamna ca am fost retinuti din pricina ca n-am pu tut gasi un cal si o trasura. viata mea imi apartinea !. in felul acesta poate ca puteam calatori impreuna. sub nici un pretext. un pachet tocmai mare si din cele doua pistoale pe care le aveam. Daca pot cumpara o trasura si cai la Tann. un osindit la moarte. in schimb puteam auzi foarte bine. Era atita lin iste afara incit nu mi-ar fi scapat nici cel mai mic zgomot. Era ora doua dimine ata. Un intuneric adinc invaluia firea. In clipa aceea. Unul din agenti. se vedea cit de colo ca ele erau obosite si ca aveau ne voie de odihna. Nu auzem nimic.. am mers repede. am avut norocul sa nu ne intiln im cu nimeni. La 24 august. dupa ce umblam patru ore in sir ne odihneam cite u n ceas. De obicei. am raspuns. Jean lua mina domnisoarei de Lauranay si ii zise cu o voce m iscata : Martha. e ra mai greu pentru doamna Keller si pentru fiul ei.. domnule Jean. De aceea. Am luat proviziile care nu alcatuiau.. am da t unul domnului Jean. domnul Jean si mama lui s-au despartit de noi. avea o sumedenie de prapastii. Acum nu mai sint decit un fugar. Jean. Foarte surescitati de altminteri. primele doua zile in care am calatorit impreuna cu doa mna Keller si cu domnul Jean.. N-ar fi prudent sa strabatem acest oras. pe la ora zece seara. Dar. ceea ce era relativ usor pentru noi care aveam pasapoarte. Cit despre noi. Fara indoiala. s-a oferit sa ne duca la un negustor care vindea trasuri. Tinutul. Sa mergem deci. Satele putin num eroase. raspunse domnisoara Martha. am ajuns la Timn. Am crezut ca ne vor opri de a merge mai departe. Cu toata energia de care dadeau do vada tovarasele noastre.. cind am voit sa te iau de nevasta. deoarece agentii se aratara de o severitate exceptionala la cercetarea pasapoartelor. in speranta unei bune rasp late. care sa ne aiba in paza lui. de unde am conchis ca Buch si fiii lui pierdusera urma lui J ean Keller. Parasind Turingia. Nu mai am dreptul sa-mi leg via ta mea de a ta !. Daca nu puteam vedea nimic. cred ca nu te-ar ingrozi o calatorie pe jos si citeva nopti petrecute in cimp la lumina stelelor . doamna Keller si fiul ei nu trebuia sa intre in oras. Ne-am inteles sa ne intilnim a doua zi pe la opt. vom p utea cruta multe oboseli tuturor. Martha si sora mea ne dadeau cu adevarat o pild a rara de energie. Masura aceasta a fost foarte inteleapta. sintem uniti inaintea lui Dumnezeu.

de Frederic Barbarosa. Ce s-ar intimpla. Domnul si domnisoara de Lauranay. pe soseaua care duce la Viesbaden. caci. Nu mai mergeam decit la pas ceea ce ma nelinistea deoarece peste sapt e zile. Ce vreti. am regasit pe sosea pe doamna Keller si pe fiul ei. A t rebuit sa raminem peste noapte aici. d omnul de Lauranay. am c azut de acord sa ne instalam cu rindul. Ne-am dus in oras ca sa mai tirguim diferite obiecte. o minastire de franciscani. ceea ce mi s-a parut cu mult mai grav. dupa ce am vazut de departe tur nul catedralei si. nefiind alti cai. ne-am dus sa cau tam pe domnul Jean si pe mama lui. nu era oare mai bine s a modificam itinerariul nostru si sa ne indreptam mai spre sud spre a evita oras . conform termenului fixat de autoritati. in schimb avea numai o sareta cu doua roti acoperita cu o pi nza impermeabila si un singur cal. pe 30. ca sa nu obosim calul. atita timp cit domnul Jean nu se afla pe te ritorul francez. Am crezut ca n-o s-o mai trecem niciodata. dupa cum am aflat mai tirziu. in vreme ce mama lui dormise pe jos. trebuia sa faca un drum de doua leghe ca sa ocoleasca o rasul. dar ceea cc ne-a interesat si mai mult e ca am putut gasi un adap ost. am luat-o pe sos eaua care cobora pe la Mayenta. de unde va fi indreptat la May enta si apoi la Thionville. la un brutar. Dinsul refuza. L-am oferit domnului Jean. N-avea trasura. Se spunea ca fusese prins la Salmünster si amanuntele acestei capturari nu lipseau. imediat dupa indeplinirea acestei formalitati. Sodon si Salmünster. La 28 am ajuns l a Geluhausen si. pe malul sting a l Uleinului. a trebuit sa ma multumesc cu acesta. trebuia sa parasim Germania. spre seara. n-am sa spun nimic altceva decit ca e situat pe malul drep t al riului si ca e plin de evrei. domnul Lauranay si domnisoara Martha ramasera cu ei in sareta. intr-adevar. O circiuma proasta le slujise de adapost in timpul noptii. intr-un oras oarecare ? Fireste ca fiul ei n-ar fi putut ramine cu dinsa. ceea ce a auzit Irma. Sora mea s i cu mine. risca in orice clipa sa fie prins si omorit. luata in comun. unde era o miscare mare de trupe. in noaptea aceea n-am fost nevoiti sa ne despartim. Totusi. In sfirsit la 29 august ne-am oprit putin inainte de portile orasului Hanau. Am ocolit pe la amiaza orase lul Offenbach. De orasul acesta. din pricina drumur ilor rele. intre alte lucruri. ca sa reinnoim proviziile. Deoarece domnul Jean si mama lui. situat pe rinul Salza. Asadar. daca fortele parasind-o ar fi trebuit s-o lasam intr-un sat. care vorbea foarte bine limba germana. A doua zi. am ajuns la Fulda. in cele din urma. Am intimpinat multe dificultati in vreme ce am strabatut padurea Lomboy care se intinde la stinga si la dreapta riului Kinzig pina in muntiii Hesse Darmstat d. Domnul Jean petrecuse noaptea pe un scaun. Dupa ce a condus pe domnisoara Martha si pe sora mea la liotei. doamna Keller si Irma se urcara in sareta. colonelul von Grawert si cu fiul lui vo m urma acelasi drum cu noi. in care am asezat proviziile cumparate la Tann. ne-am dus singuri in oras. e ca se spunea de asemenea ca in curind regimentul Leib va sosi in localitate. Stringindu-te bine mai raminea un a l cincilea loc. Dar niste fugari ca noi. nu mergeam atit de repede cum as fi voit. toata lumea s-a culcat afara de mine si de sora mea. daca momentul ar fi fo st mai prielnic am fi ris cu pofta. modest e drept. in foburgul Salhscnhausen. Ce mult regretam acum caii pe care i-am cumpa rat la Belzingen ! La 26 august. a mers cu mine la negu storul acesta. Daca spusele acestea erau adevarale. dar de cele mai multe ori ni se intimpla sa mergem amindoi pe jos. Cu toate astea. aveau altceva de facut. Doamna Keller era foarte obosita.fost primita. unde citeva persoane vorbeau de soldatul Jean Keller. Si iata. E de prisos sa adaug ca domnul de Lauranay a trebuit sa plateasca de doua ori valoarea calului si de trei ori aceea a saretei . pe o saltea de paie. La 27 am strabatut or aselele Schlinchtern. Ne-am regasit a doua zi. daca am fi calatorit de placere ar fi trebuit sa vizitam castel ul orasului acesta care a fost locuit. ia ora opt. dar convenabil. pe un deal. si spre seara am ajuns la Frankfurt pe Main. Dupa ce am trecut riul Main. Dupa o cina. Deoarece trebuia sa intram in oras pentru vizare a pasapoartelor. In vederea acestei intilniri.

posesorii lor trebuie sa paraseasca Germania. deoarece luntrile erau suspendate din ordinul a utoritatilor militare. De-ndata ce doamna Keller. Grabindu-ne am putea poate s-o luam inaintea regimentului si sa ajungem astfel netulburati de nimeni. Doamna Keller se ascunsese in fundul saretei acoperindu-se cu hainele priete nilor nostri. Eram atunci Ia frontiera provinciei Hesse-Darmstadt. Am plecat la ora sase dimineata. raspunse Jean Keller. dupa cum nu poti pleca . Pasapoartele astea nu mai sint valabile deeit patru zile ! observa seful de post. drumul era greu si obositor . Pe la opt seara nu stiam ce sa facem. Pe podul de la Mayenta. Domnul Jean. Am mai intirziat apoi. Prin urmare in patrii zile. Cine sint oamenii acestia ? Niste francezi pe care ii duc pina la granita. fiindca am ocolit citeva catunuri ale caror sos ele erau tixite de soldati si de furgoane. am comunicat stirea asta rea domnului Jean. carutas din Hochst. oricine isi poa te inchipui spaima care ne-a cuprins. apucind calul de cap astru. Dar nu sosesti cind vrei. Cum ne-ar fi primit nu numai pe noi care eram gonit i din Germania. atit mamei lui cit si domnisoarei Martha care. Ce inseamna si lucrurile ! Ce primire diferita ne-ar fi asteptat citeva luni mai tirziu cind Mayenta s-a predat francezilor. cu toate astea. Si cine esti d-ta ? Nicolas Friedel. Domnul Jean lua paltonul meu cu care se infasura. de care Mayenta se leaga printr-un pod de vase. iar eu cu domnul Lauranay ne-am dus in oras ca sa aflam stiri din Franta. Cel mai nimerit lucru era sa te instalezi intr-o berarie si sa ceri ultimele . domnisoara Martha si Irma se retrasera in camerel e lor de la hotelul Anhalt. dupa bunul tau plac. se indrepta spre poarta Cassel. apoi. sora mea si cu mine ne aflam de asemenea in sareta. A fost in zadar insa. Trebuia sa trecem prin padurile de la Neibruh situate in apropierea orasului F rankfurt. Trebuie. Cu toate ca actele noastre erau in regula. dar si pe doamna Keller si pe fiul ei. Si iata planul pe care l-am adoptat. Puteti sa va duceti. de vreme ce nu-1 putem trece in alta parte. trebuie neaparat sa tr eci Rinul. Pasapoartele noastre au fost examinate cu o atentie deosebita. am ajuns deabia spre seara. Multa vreme o sami aduc aminte de sosirea noastra in Mayenta. pentru a regasi drumurile care duc spre Franta. dupa ce am trecut Rinul ne aflam la Hotelul Anhalt. Din nefericire. Orasul acesta este situat pe malul sting al Rinului si fata in fata cu foburgul Cassel. In ce loc si unde ? l-am intrebat. lung de vreo sase sute de picioare. in Lorena. Deci. Pasapoartele d-voastra ? I-am intins pasapoartele pe care le inmina el insusi sefului de post. In sfirsit. unde domnul Jean urma sa joace pina la urma rolul de carutas. Oricine isi poate inchipui ca doamna Keller si fiul ei aveau tot interesul s a evite Mayenta. Domnul si domnisoara de Lauranay. de-aceea trebuie sa ne grabim. cu o indrazneala uluitoare. domnul Jean se duse la grajd ca sa vada de cal. fie deasupra fie dedesubtul orasului. zise Jean Keller. sa trecem Rinul. si a sa erau destul de ingrijorate. Ce bucurie am fi simtit gasind aici pe compatriotii nostri. Peste o jumatate de ora. Iata-ne deci in cautarea unei luntre care sa transporte pe domnul Jean si pe mama lui. cind nu vrei s-o ici pe pod. la 31 august. de indata ce ar fi aflat povestea lor. se apropie atunci de noi si ne zise . Dupa ce vom trece de Mayenta vom vedea ce e de fa cut si daca va fi necesar sa ne despartim pina la granita.ele indicate de politia prusaca ? A doua zi. Dirisul m-a rugat sa nu spun nimic. Fireste. desi de la Frankfurt pina la Mayenta nu erau decit vreo cincisprezece leghe. Am ajuns astfel pina in fata postului de soldati care pazea podul.

refuza sa mai stea inca douazeci si patru de ore la Maye nta. ziarul instiinta ca prusacii ocupasera Longwy . unde cu toate impotriviri le lui. treizeci de mii in Alsacia. meritau toata atentia evenimentele care s-au petrecut in Fr anta dupa plecarea noastra. doamna Kelle r. am ajuns la Kirn si peste douazeci si patru de ore. nu mai eram decit la vreo citeva leghe de Franta. la Birkenfeld . Ce era s a ne facem daca ne opreau in drum agentii prusaci ? Poate ca am fi putut sa ne indreptam spre sud. nu mergea deloc repe de. intemnitarea familiei regale si suspendarea provizorie de la tron a lui Ludovic al XVI-lea. sub Custine. iata situ atia exacta : Dumouriez. De aici se poate vedea cum se purtau inamicii fata de tot ce era francez si ce soarta ne astepta. A doua zi. era la Sedan cu douazeci si trei de mii de oameni . era faptul ca au mai ajuns deasemenea d oamna Keller si fiul ei. expira termenul care ne fusese acordat ca sa evacuam teritoriul ge rman. Ne-am intors la hotel de indata ce a aflat ultimele evenimente. ca blocau . la ultimele stiri. Treizeci si sase de mii de austrieci. Din fericire ca proviziile nu ne lipseau. am zarit in virful muntelui Schloss ruin ele unui castel intarit. sub ordinele lui Clairfayt si printului de Hohenlohe. asa ca am putut ocoli oraselele care nu erau prevazute in itinerarul nostru. pentru ca ele va vor explica situatia exacta. se dusese la cartierul general austriac. situat pe riul Nahe si care. spre a evita intilnirea aceasta periculoasa. erau gata sa s e alipeasca. Lafayette. In definitiv. in centru. in schimb. O ! Si cit am fi voit cu totii sa inaintam mai iute spre a ne apropia odata de granita franceza.ziare. un om si jumatate.Thionville si ca grosul armatei inainta spre Verdun. slujea sub Luckner ca general de brigada. O coloana de saizeci de mii de prusaci porni de la Luxemburg spre Longwy. De aceea. In sfirsit. la granita. Lafayette urmat de citiva din t ovarasii lui. trebuiau sa inainteze spre Pa ris pe drumul de la Chalons. cu toate ca avea marc nevoie de odihna. dupa ce au patruns in Franta prin Ardeni. am ajuns m Franta . Cit despre Dumouriez. De aceea Franta intreaga era gata sa respinga invazia. sub Biron. era. a fost dat Prusiei in 1815. Iata citeva fapte care erau de natura sa precipite masa aliatilor spre grani ta franceza. Acestea erau masele grozave care amenintau Franta. dupa ce a apartinut Frantei in 1001. Cind ne-am intalnit cu domnul Jean in muntii Turingii. A doua zi. Cit despre Dumou-riez. Am plecat deci a doua zi. regii Prusi ei si Austriei. care inlocuia pe Luckner ocupa Metz. spre Sarrelouis. Era mai intii ziua grozava de la 10 August. Ducele de Brunswick conducea armatele alia te care. fie de Kellerman. Montesquieu la sud. domnisoara dc Lauranay. orasul franc ez cel mai apropiat de granita ? Riscam sa cadem atunci in miinile prusacilor ca re sc indreptau spre Thionville. se dusera la Mayenta. . fusese tratat ca prizonier de razboi. intr-adevar. dupa nevoie. impartiti in doua c orpuri de armata. Va spun imediat lucrurile acestea pe care le-am aflat mai tarziu. a trebuit sa ne multumim cu sareta drept orice adapost si noptile petrecute in conditiile astea. Totusi. Acelasi lucru s-a petrecut si in seara zilei de 3 Septembrie. Erau tot trei armate : Luckner la nord. De aceea. cu toate ingrijirile pe care i le-am dat. Jos la poalele muntelui se afla orasul Cmuznach. Mai aveam inca treizec i de leghe pina. Keller man. macelul paznicilor si al garzii. daca agentii militari ne-ar fi nrins fara pasapoarte. fie de Dumouriez. desi foarte obosita. Deabia spre seara. comandantul suprem al armatelor de la nord si din centru. Fara indoiala ca informatiile ziarelor prezentau multe lacune. erau extrem de penibile. eu si sora mea. spre a-i da o lovitura. du pa cum se stie. Dar. stirea asta nu data decit de trei zile. cu douazeci de mii de soldati. ceea ce constituia insa o adevarata favoare. Calul nostru. Nu era de mi rare ca domnul. Cinci m ii la Landau. la 1 Septembrie. Si mai aveam inca doua zile de umblat pina sa ajungem la granita. oras i nsemnat in districtul Coblentz. am socotit ca era preferabil sa lungi m drumul. la miezul nopii. invadare a Tuileries-ilor. Dar ii era teama ca fiul ei sa nu f ie descoperit. flancau armata prusaca.

era pamintul francez pe care il calcam atunci. murise pe loc. e Jean Keller. afara de do amna Keller. Ni s-a parut chi ar. XIX Am ajuns deci la sfirsitul acestei calatorii pe care declaratia de razboi ne silise s-o facem de-a lungul unei tari inamice. au lat-o la fuga prin desisul padurii. dar pamintul francez napa dit de soldati straini. cu inima strapunsa de un glonte. Incasam premiul. du pa intalnirea noastra din muntii Turingiei. . fiindca eram doi contra doi. cu riscul de a ne indrepta la nevoie. Dar din cei trei Buch nu mai ramasesera acum decit doi : tatal si fiul lui m ai mic. se aplica de asemenea si domnului Jean. rezemindu-se de bratul fiului ei. Orasul acesta ne-ar fi oferi t mai de graba ospitalitatea intr-o inchisoare decit intr-un hotel. Domnul d e Lauranay. pe la ora doua du pa amiaza. Da. la poalele unei coaste. Atunci. am fost scutiti in schimb de pericole. Totusi. Sint cei trei Buch ! imi striga domnul Jean. a trebuit sa. am trecut granita. O noua detunatura. Fara indoiala ca se dadea o lupta la portile orasului Thionville. trebuia sa evitam Saarbruk-ul . dar domnul Jean m-a oprit. Ceea ce spun de noi. carecazu imediat. veneau mai in urma. In sfarsit. am luat-o pe drumul care trece intre Thio nville si Metz. la 4 august dimineata.nu credeam c-o sa ne stringem rriina la granita franceza. tinind calul de dirlogi. desfasurar ea evenimentelor. zise el. In acelasi tim p. ci chiar in interesul nostru. tatal si f iul. intre altele cind ne-au atacat cei trei Buchi. Am vrut sa ma iau dupa ei. Deodata. Intr-adevar. viata si libertatea noastra n-au fost niciodata amenintate. Ei bine. Celalalt. bineinteles. Poate ca a facut rau ? Nu. Inca vreo citeva ceasuri si nu mai aveam nevoie de pasapoarte. Mergeam incet. Daca drumul acesta greu spre Fr anta l-am facut cu pretul unor oboseli nesfirsite. Am tras la rindul meu a supra fiului Buch. Ne-am dus deci la un ban. la stinga. in orasul acesta pe care i l ocupau atunci francezii. nu se mai afla nimeni pe sosea. sa-i busim" atunci. Toate astea s-au petrecut cit ai clipi din ochi. Partida era egala acum. De data asta domnul Jean trasese si un om se rostogoli la picioarele calului nostru. Inca nu ! exclama domnul Jean. De aceea. un foc de arma omori calul nostru. a doua zi. Sora mea mergea linga mine. in departare. amindoi. Dup a citeva cuvinte schimbate cu hangiul. Afara de noi. principalul lucru e sa trecem granita. unde pasagerii obisnuiti nu prea erau oameni de so i. In mai multe rinduri hangiul ne-a aruncat o privire ciudata. Acum nu-i mai raminea decit sa se re fugieze intr-un oras din Tarile de Jos. la 5 septembrie. a trebuit sa ne dam cu totii jos. domnisoara Martha si domnul Jean. care era foarte obosita. se luasera dupa noi. spre seara. in clipa in care am plecat. Ce drum penibil de-a lungul acestei mase de paduri imprastiate de-a lungul t inutului. Sa mergem deci ! Deoarece calul nostru fusese omorit. am auzit niste strigate : Am pus mina pe el ! Da. lasam in drum sareta. In sfirs it. nu numai in interesul domnului Jean si al doamnei Keller. Doamna Keller se dadu jos. Afara de doua sau trei imprejurari. ca a spus citeva cuvinte unor indivizi care stat eau la o masa in fundul unei sali. se auzeau citeva focuri de arma. ticalosii acestia se aflau la hanul unde am dormit noaptea. Am mers astfel pina noaptea tirziu si am poposit noaptea in padure. Bietul calut de-abia daca mai putea merge. unde sa astepte in siguranta. dar n-am facut decit sa-1 ranesc.

cu si domnul Jean ne odihneam cite o ora. Austriecii si prusacii. noaptea trecea. mama nu trebu ie sa te paraseasca. domnule Jean ? Nu.. Din fericire vremea era frumoasa. am baut putina apa de izvor. domnule Jean. Ah Franta ! relua el.. Prin urmare. Spui ca era" franceza. mie mai ales. asa ca ne-am ghemuit cu totii sub crengile joase ale unui fag. in ciuda imprejurarilor critice. domnule Jean. pe doamna Keller. Nu voiam sa facem focu l deoarece ne era teama sa nu ne vada cineva.. In rastimpul acesta. Nu putem sti ce-o sa se intimple. care nu sint decit un fugar. Pe rind. pe domnisoara Martha si pe sora mea sa se odihneasca. Dupa o lunga discutie. cu toata energia si curajul ei. Vreau sa sper ca biata mama va fi fericita cel putin in ultimii ani ai vietii. draga Natalis. incit nu puteai vedea la un pas. Ti-o incredintez deci. . Dar nu va fi ultima oara. stiu ce ma asteapta. mi-a zis : Asculta. increderea mea nu slabise o clipa. ca voi lupta cu indirjire pina la capat. dupa cum stii. daca voi fi prins.. dar din pricina inaltimii. intr-un tirziu. Sa speram ca vei scapa. relua el. Am mincat usor. s-o duci in Pieardia. Fireste. odata ce barbatul si fiul ei au murit. cu una cu doua. constituiau pe ntru noi un mare pericol. Nadajduiesc insa ca nu ne vom des parti. Totusi. Daca am putea sa ne retragem cu totii intr-insa. Dar nu sint oare nebun sa ma g indesc ca o asemenea fericire imi poate fi fagaduita. granita era ocupata de dusman. mama d-tale n-a incetat o clipa de a fi franceza. Ce viata am duce si cum am uita toate suferintele trecute.. viitorul ne rezer va o situatie destul de grava. era foarte frig. f ara nici o speranta de a ne putea procura vreunul. Ce vreti ? Te crezi ajuns si de-abia ai pornit. in privinta asta nu-m i fac iluzii. Domnul Jean imi strinse mina. Totusi. dragul meu. i-am raspuns. daca s-ar intimpla asa ceva. inainte de a se marita. daca voi fi omorit.. voi face tot ce va fi omeneste cu putinta ca nimeni sa nu sufere. De aceea. Ai vazut in ce hal a ajuns. Natalis. Avea u deci dreptate locuitorii din Grattepanche cind ma considerau ca unul din cei m ai incapatinati locuitori ai Picardiei. i-am raspuns. Vino sa te imbratisez. Biata femeie este istovita si daca voi fi nevoit sa ma de spart de d-voastra. Ei bine. Domnul Keller. m-am dus impreuna cu domnul Jean sa stam la pinda in padure. apoi d upa ce am lasat pe domnul de Lauranay.. trebuie sa-si sfirseasca z ilele in tara in care s-a nascut. si nu uita niciodata ceea ce-ti spun. era franceza . prin urmare. Natalis. Natalis.. mie. N-ai fost prins inca si nu-mi vine sa cred ca te vei lasa prins asa. lipsiti de orice mijloace de transport. nu rosti o vorba. Era opt seara cind am ajuns la granita.. Bizuie-te pe mine. Natalis. pe care n-am Vazut-o niciodata si pe care as dori atit de mult s-o vad.. obositi cum eram. stabi liti in regiunea aceasta care se intinde pina la padurea Argonne. un condamnat care poate fi prins si ucis dintr-o clipa intr-alta ? O ! nu vorbi asa. trebuia sa ne gindim mai bine inainte de a face un asemenea inconjur.. dupa oboselile din trecut. domnule Jean. cum iti incredintez pe Ma rtha. adica tot ce am mai scump pe lume. Pot sa fiu nevoit sa fug. mama nu mai trebuie sa se intoarc a niciodata in Prusia.. ingindurat. Propunerea asta fusese dezbatuta intre mine si intre domnul de Lauranay si d omnul Jean. Da. in care nu era bine sa te aventurezi in puterea noptii. Mama.Cu toate astea. cu cit se va mai lungi oare parcursul acesta ? Poate ca ar fi fost mai prudent sa ne intoarcem in Franta prin sudul sau nor dul Lorenei. am hotarit sa alegem drumul cel mai scurt. Era atit de intuneric afara. Da. In fata noastra se aflau citeva padu ri uriase. Este intaia oara ca mi-e ingaduit sa string in brate un francez pe pamintul Frantei. Din pricina ocolurilor. Am facut deci un popas ca sa ne odihnim pina a doua zi. nu vreau sa ma urmeze. ca sa trecem de avant-posturile inamicului nu ne mai ramineau d ecit vreo douazeci de leghe. Si eu te voi ajuta ! Stiu. Intr-adevar.

Mergeam repede si doamna Keller la fel. in afara de asta ma gindeam ca. in cazul acesta regimentul nu era oare in apropiere. Ceea ce ma nelinistea insa. Nici un incident nu s-a petrecut in dimineata aceea. in schimb era justificate. dupa cum am aflat mai tirziu. ceea ce dovedea ca trupele inamice cantonau prin partea locului. Daca am fi stiut aceasta. artileria germana tragea in continuu in directia Verdunulu i. Afara era o vreme minunata. nu simteam arsita soarelui. Ve rdun-ul aparat cu atita indirjirede eroicul Beaurepaire care a preferat mai degr aba sa se sinucida decit sa se predea. In timpul noptii. de oarece ma simteam foarte tulburat. care ocupau atunci cele doua maluri. trebuia sa se multume asca sa ocupe Stenay. sau chiar la Sedan . ca doamna Keller de-abia daca se mai tinea pe pi cioare. avea spinarea adusa acum si picioarele ii tremurau la fiecare pas. Femeia aceasta pe caro o cunosteam la Belzingen dreapta ca un brad. in ciuda oboselii care o istovise cu totul. s pre a incasa prima de o mie de florini. Dupa ce alungase de partea cealalta a fluviului pe Clairfayt si pe a ustrieci. am co nstatat cu multa parere de rau. Dupa cum am aflat mai tirziu . un viclean si jumatate. Dillon se indrepta spre sudul pad urii. Din nefericire n-aveam de unde sa stim manevra asta. Ma temeam chiar c a la un moment dat nu va mai putea merge. noaptea asta s-a petrecut in liniste. ceea ce n-ar fi fost d eloc placut. si-a deschis portile lasind sa intre cinc izeci de mii de prusaci. Majoritatea acestor ape erau secate asa ca le puteam trece usor. Cu patru zile mai inainte. Dillon se strecurase cu opt mii de oameni intre Argon n e si Meusa. pentru ca ma temeam nu atit de soldatii prusaci. Din pricina frunzisului des al copacilor. e ca proviziile noast re erau pa sfirsite si nu stiam cum sa ne procuram altele. evitand orasele si catunele pri n care putea sa treaca inamicul. Ocupatia asia a Verdunului ingaduia astfel aliatilor sa se imobilizeze citeva zile pe cimpiile Mcusei. Toate zgomotele acestea veneau de la sud. l ucru pe care il ignoram. Dupa cum ne-am inteles. in vreme ce Dumouriez.m'jlocul soldatilor francezi. caci cel putin in. Brunswick. Mi se parea ca aud umblind sub copaci si ca v ad umbre prin tufisuri. Gindurile astea ma framintau si ma tineau astfel treaz. toate trupele astea intentionau sa strabata teritoriul Ardennes. Tinutul pe care il strabateam era alcatuit din paduri mici si cimpii udate d e piriiase. In definitiv. Am hotarit prin urmare s-o luam mai spre nord. trebuie sa spun ca la 30 august. Pupa amiaza insa. ne-am fi indreptat si noi spre sud. in cazul ca regimentul Leib a parasit orasul Frankfurt dupa douazeci si patru de ore in urma noastra. in loc s-o lua m spre nord. trebuie sa fi trecut granita.In vreme ce stateam de paza imi incordam auzul. a caror prima grija era sa puna mina pe noi .striece care trebuiau sa se in drepte spre Thionville sau mai la nord la Montmedy. pregatindusi in taina planul de rezistenta. salvarea noastra er a asigurata. acestia se puteau asocia foarte bine cu citiva ticalosi de tagma lor. astfel ca sa patrundem in Argonne. Ca sa ne intoarcem la cele ce ne privaau. la 2 septembrie. la Stenay. in padurea de la Argonne ? Temerile acestea fara indoiala erau exagerate. E drept ca am auzit in m ai multe rinduri goarnele sunind. Pasarile cintau in luminisuri iar greierii tirii au vestind o zi calduroasa. Pe de alta parte mergeam de-a lungul copacilor spre a nu fi vazuti. asa ca a trebuit sa ind . am luat-o spre nord. evitind drumurile pe unde trebuiau sa treac a imperialistii. Amindoi eu si domnul Jean eram inarmati si hotariti in c onsecinta sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de noi. Ne odihneam la fiecare doua ore. Si ma temeam mai ales de cei doi Bueh. Probabil ca trupele acestea erau coloanele au. Am plecat de indata ce s-a luminat de ziua. cit de oamenii fara capatai care misunau in preajma armatel or. raminea la Sedan. Riscam deci sa ne intalnim eu una din aceste coloane.

Aceasta era o eroare. trebuia sa ne procuram altele. Ma grabesc sa spun ca proprietarii casei erau niste t arani cinstiti. linga un put. oamenii acestia cum se cade ne-au instiintat ca daca prusacii ram ineau linistiti in cantonamentele lor. Intre timp. e ca el se indreptase acum spre sud. Din cind in cind intilneam fie cite un pastor care ducea caprele l a pascut. am plecat a doua zi in zori. Vai. Toti oamenii acestia. Nu trebuia sa sovaim. sa ne intilnim cu armata lui Dumouriez. voluntari francezi. da ! bietii oameni nu murisera fara sa se apere. Nu ne-am intilnit cu prus acii si am fost scutiti sa auzim grozavul Ver da" : Cine-i ?" nemtesc. incit de-abia daca faceam doua leghe pe zi. Erau niste simple atacuri care se ghiceau dupa luminile ce se vedeau pe int uneric in padure. fie vreun porcar care mina o turma de porci. A u aprins focul in vatra si ne-au servit o masa compusa din oua proaspete. domnisoara Martha si Irma. Pe la amiaza am ajuns intr-un luminis unde de curind avusese loc o lupta. in seara de 11 septembrie ne-am hotarit sa intrerupom drumul nos tru spre Stenay si sa ne avantam de-a dreptul in Argonne. Am mai luat de asemenea provizii pentru citeva zile si n-am uitat. A doua zi. 10 si 11 septembrie. precum si o sticla de vin. Aceeasi distanta am facut-o si in zilele de 9. Fireste. In sfirsit. Nu exista nici o poteca sigura. pretutindeni numai gropi pe care le masca iarba si tufisuri pline de maracini. situata la liziera unei paduri. ca sa ocupe trec atoarea Grand-Pre. impuscaturile ajungeau pina la noi. Spre scara. dupa o noapte de o dihna. Domnul de Lauranay de-abia daca putu sa convinga pe acesti oameni cum se cade sa primeasca ceea ce li se cuvenea. doamna Keller. Cu orice p ret. era un spectacol demn de mila. atit de curajoase odinioara. ne-indraznind sa inainteze. In cele din urma. luind directia aceasta. eroare care din feric ire nu ne-a pricinuit nici. trebuie sa marturisesc ca ospitalitatea pe care ne-au dat-o t aranii a fost cit se poate de larga. M-am apropiat si am privit ingrozit ingramadirea asta de cadavre. piine de secara. Ne tiram sprijinindu-ne unul pe altul. in tristele imprejurari in care ne aflam. In sfirsit. dupa uniforma lor frumoasa atit de diferita de aceea a prusacilor sau a austriecilor. ceea ce nu puteam sti. de asemen ea tutunul de care incepusem sa duc lipsa. ceea ce indica o lupta la avan t posturi. Se vede ca au fost surprinsi de vreo coloana a trupelor lui Clairfayt sau Brunswick. se astepta in schimb sosirea austriecilor . domnul Jean veni spre mine : . caci nicio data n-am putut sa ma obisnuiesc cu vederea mortilor. la 7 septembrie am terminat ultimele noastre provizii. din padurea Argonne. A doua zi. Aveam impresia ca natura ingramadise toate greutatile posibile pe drumul pe care il urmam acum. O ri. Erau francezi. Am sperat. si rar daca vreunul din ci sc indura sa ne dea vreo lamurire. am zarit o casa izolata. Am recunoscut imediat pe mortii a cestia. Oboselile si obstacolele erau atit de mari. cirnat i fripti. in schimb ne aflam in siguranta. cu hainele rupte din pricina maracinilor. Daca drumul era anevoios. care se aflau la vreo cincizeci de pasi in urma mea. un prejudiciu. Bun atatea lor impresiona mult pe domnul Jean Keller. o repet. Deodata am scos un strigat. ca sa-1 alunge pe Brunswick de la granita. Am batut la usa. turta si mere. cu figura palida. Ci tiva soldati zaceau intinsi cu fata la pamint. ma priveau cu ingrijorare. Din cind in cind se auzea cite o impuscatura. Citiva germani zaceau intinsi linga ei.uram inca multe. Mai intii. Vederea sarmanelor femei. Acestea spuse. fie vreun padurar cu tolba lui de piele. am si pus in aplicare planul acesta. Cind erau prea apro piate ne opream. domnul Jean. Ni s-a deschis si am intrat. Domnul de Lauranay. de indata ce ne zareau se afundau in padur e. deoarece terenul era nespus de accidentat. nici o lupta nu se incinsese pe-atunci pe malurile Meu sei. dupa cum se va vedea mai tirziu. Printre francezi se zvonea ca Dumouriez parasise in sfirsit Sedan si ca se ind repta spre Meusa. dar atit de is tovite acum.

Varennes. unde o coloana in mars n-ar putea patrunde. Riul Air e o inconjoara incepind de la Fleury pina la defileul Grands-Pré. In ce priveste forma acestei paduri. Buzancy. pentru ca sa se inteleaga mai bine cum s-au petrecut lucrurile. a fost mai norocos. In abdomenul insectei mele. am mers. va fi imediat identificat si ucis fara multa vorba. Le Chêne-Populeux. de care Du-mouriez spusese : Iata Termopilele Frantei. nu trebuia sa sovaim. asadar. In partea superioara a padurii sint trei defileuri. Daca. la nord. si la 13 septembrie. care desparte toracele de abdomen. Cel mai larg si cel mai insemnat.la Chalade nu este decit un fel de poteca ce da sp re riul Aisne in directia Vienne-le-Chateau. Ea acopera granita noastra de rasarit cu copacii ei lipit i aproape unul de altul. si dinsa vazu ceea ce am ii vrut sa-i a scundem. Ville-sur-Tourbe. pina in satul Semuy la nord. am mers toata noaptea. incepind de la primele lastare de la sud. Riul A ire il parcurge in intregime de la Saint-Juvin. care se deplaseaza deasupra defi leului Grand-Pré. sau mai degraba ne-am ti rit in ziua urmatoare. Am mers toata ziua. unde Ludovi c al XVI-lea a fost arestat in clipa fugii lui. al unui sergent din regimentul colonelului von Gravvert. De-a lungul riului Aire. spre seara am ajuns in inima celebre i paduri din Argonne. ghicise pentru ce am strigat. Riul Aisne o margineste pe stinga. Trebuie sa indic aceste locuri. Cinci defileuri strabat padurea. As fi voit s a-1 indepartez pe domnul Jean. n-as putea s-o compar decit cu o insect a. Padurea aceasta se afla intre doua riuri. Si iata cum mii de ignoranti de tagma mea a u aflat de existenta lui Leonidas si a Termopilelor. Niciodata pericolul nu fusese atit de mare pentru Jean Keller. celalalt defileu. principalele orase sint Clermont. in afara de asta. apoi se varsa in riul Aisne.Ce este Natalis ? A ! cit imi pare de rau acum ca nu m-am stapinit. defileul situat cam spre sud e acela de la Islettes si merge de la Clermont la Sainte-Menehould . Vouziers. Deasupra defi leului de la Grand-Pré. E ra ultima noastra sansa de scapare. Intr-o clipa. la o leghe si jumatate de Monthois. dar voi fi mai fericit ca Leonidas !" Intr-adevar. cam la vreo doua leghe. XX Padurea din Argonne ocupa un spatiu de treisprezece pina la optsprezece legh e de la Sedan. de-a lungul caruia curge riul Aire. defileul de la Croir-aux-Bois. face o cotitura brusca si se intoarce spre riul Aisne. Deacolo. strimte fara indoiala. cadavrul unui soldat prusac. regimentul Leib trecuse pe-aici si acum se afla pri n imprejurimi. zise el cu o voce grava. ea poate fi strabatuta de un regiment. iar de -a lungul Aisnei. in mijlocul citorva camarazi de-ai lui. Toracele si capul sint reprezentate prin partea superioara. Abdomen ul ei ar fi toata partea inferioara care este si cea mai insemnata. cu aripile strinse. Dar doamna Keller se tirise pina la noi. este defileul de la Grand Pré. Trebuia. aproape in toata intinderea ei. Un cadavru care zacea la picioarele mele a fost recunoscut numaidecit de dom nul Jean. cu citeva ceasuri mai inainte. acela de. ret . Era prea tirziu. sa fugim cit mai repede din tinutul acesta periculos si sa ne afundam in partea cea mai deasa a padurii. intins pe jos. Daca ar fi va zut. Sa nu afle niciodata mama si Martha. trece apoi intre Termes si Senuc . chiar si per ita cu lastarisuri dese. terenul este atit de accidentat incit o coloana n-ar putea strabate prin ea. in care se varsa. padurea din Argonne este intretaiata d e ape repezi si ea cuprinde diferite locuri. pina in satuletul Passavant la sud si are o latime de do ua pina la trei leghe. Cu riscul de a ne fi ascuns multe zile in sir. Sainte Menehould. nemiscata sau adormita intre doua cursuri de apa. Asadar. nu departe de Senuc. Monthois.

Intr-adevar.ineti. situat intre defileele de l a Grand-Pré si de la Chane-Populeux. Si. La 4 septembrie. Imediat s-au sapat transee si s-au adus tunuri spre a inchide defileurile. In fiecare clipa riscam sa ne intilnim cu vreun soldat prusac. prin defileul de la Croix-aux-Bois. Dumouriez derutase pe aliati. Dillon ajunse la defileul Islettes. In sfirsit. au fost respinsi pe malul drept al Meiusei. unde padurea ar fi fost un adapost pretios. e ca n-aveam nevoi e sa ne retragem pina la Marna. lucr ul poate parea simplu dar e ca si oul lui Columb trebuia sa te gindesti la el si aliatilor nu le trecuse inca prin minte sà se ocupe de defileurile acestea. aici nu aveam ocazia sa he intilnim cu fe l de fel de talhari asa ca puteam ajunge cu bine pe malul sting al riului Aisne. Intr-adevar. am ajuns pe panta laterala a Argonnei. Asadar. Am respirat usurat. La 13 septembrie. Si. fiindca le-am trecut in mai multe ra nduri. cu doua leghe mai sus. astfel incit ardeam de nerabdare sa intram in inima padurii. numai prin padurea aceasta puteau inainta imperialistii spre Chalons-su r-Marne. coloana ac easta ocupase defileul de la sud de Islettes. ocupase defileul Grand-Pré. tre buia sa strabatem padurea intr-unui din punctele cele mai dese. Un alt folos. aliatii vor fi nevoiti sa ramina in partea saraca a Champagniei. in acelasi timp. in cimp sub un copac. c a sa apere nordul padurii impotriva invaziei imperialistilor. dintr-un exces de prudenta n-am vrut s-o iau prin defileu ci. dupa ce am evitat sa trecem satele Briquenay si Boult-aux-Bois care erau ocupate de aus trieci. Acesta era insa atit de putin practicabil incit Dumouriez nu se grabise sa-1 ocupe. la distanta egala unul de altul aproximativ z ece leghe. cel dintai lucru care trebuia facut acum era sa opresti pe Brun swick si pe Clairfayt sa freaca padurea. pe care il mai oferea planul lui Dumouriez. Si acum revin la cele ce ne privesc direct. Dumouriez care plecase dupa el cu cincisprezece mii de soldati. spre Vouziers. inchizindu-le cele cinci defileuri care le puteau da acces la coloanele lor. pe unde trece drumul de la Rhetel la Sedan. Deoarece cunosteam defileurile de aici. Acela de la Grand-Pré. executase o miscare indrazneata in timpul careia austriecii . Toate aceste cinci defileuri erau barate acum. era acum o adevarata tabara cu trupele orinduite in amfiteatru. a doua zi ci nd urcarn poteca ce duce la Longwe. lasind la dreapta noastra satul Croix-aux-Bo is. ceea ce constituia un inceput de executare la 30 august. Ori. strabate padurea de la Ëoult-aux-Ëois la Longwé. dupa ce a avut grija sa pazeasca d efileul de la Chalade. situate dincolo de Argonne. Ba chiar. trebuiau sa intre coloanele dusmane in Argonne. Peste patru zile in urma. trebuie sa adaog ca tocmai in def ileul acesta ne-a indreptat nenorocul nostru. Noaptea de 13 spre 14 am petrecut-o ca de obicei. Prin urmare. unde orice fel de resurse le-ar fi lipsit. un strateg de frunte. pe cind eram in garnizoana in tinuturile de est. in loc sa porne asca in campiile bogate si roditoare. am luat-o pe o poteca ce se apropie de el si care porneste de la Briquenay la Longwe. spre a sta iar na in cazul ca le-ar fi convenit sa ierneze. Totusi. si nu e dec it o poteca pentru padurari. pricepuse indata aceasta. Dillon in fruntea unei ostiri d e opt mii de oameni. Apoi. Dumouriez. mai ramase un alt defileu. defileul Chêne-Pop uleux. fiindca mi se parea mai sigur. In loc sa se efect ueze spre riul Aisne. care era ultima noastra linie de aparare situata inainte de Piiris. intr-adevar. generalul Dubourg se indrepta spre Chêne-Populeux. De-acolo aveau drumul deschis pina la Paris. . va rog acest nume. miscarea asta nu era lipsita de indrazneala. asa ca dusmanul nu putea patrunde prin ele. am ales tocmai defileul de la Croix-aux-Bois. planul acesta a fost studiat intr-un chip foarte amanuntit. Luind-o pe drumul acesta. Procedind astfel. spre seara. asemenea unor cetati intarite . in afara de asta. inchizind ast fel principalul defileu al padurii. Planul iui a reusit. dupa cum am spus. se efectuase i n directia Meusei. la adapostul cop acilor de tot soiul.

cautin d sa ne croim un drum printre maracinii si bolovanii care brazdau drumul. La Croix-aux-Bois. doamna. Domnisoara Martha si sora mea se rugara de-asemenea de ea si. la o departare destul de mare de poteca ce ducea la Briqu enay. sufletul ramasese acelasi. nu pot sa primesc. Da. de-alungul lastarisurilor si sa ne ducem in satu l Croix-aux-Bois. i-am zis atunci. Deoarece insa impuscaturile astea erau foarte indepartate si f iindca le auzeam in spatele nostru. Am plecat a doua zi in zori. domnule Jean. singurul defileu care era destul de incapator pentru coloanele lor. care ne s tinjeneau la mers. Fiecare pas pe care il face mama ma indurerea za cum nu poti sa-ti inchipui. Doamna. erau hotarite sa nu se lase prada oboselii.Am mers insa foarte greu in ziua aceea din pricina urcusurilor anevoioase si a drumului presarat la fiecare pas cu bolovani si cu copaci daramati. Atit eu cit si domnul Jean n-am putut sa ne o dihnim o clipa. Atunci. Nu mai staruiesc asupra greutatilor nenumarate pe care le-am indurat. domnule Jean si sa raminem acolo. doamna Keller sfirsi prin a primi. si marna d-tale nu va putea sa mea rga pina acolo. daca domnul Jea n si sora mea nu s-ar fi repezit ca s-o sprijine. asa ca trebuie sa ajungem acolo chiar azi. Peste noa pte am auzit impuscaturi la liziera padurii. nu putem fi surprinsi. Am facut un fel de targa din crengi uscate . Domnul la Lauranay. in schimb doamna Keller era istovita. raspunse domnul Jean. Trebuia sa fim in permanenta cu ochii in patru. m-am apropiat de domnul Jean si i-am vorbit de starea mamei lui. am auzit impuscaturi si la un moment dat am auzit si bubuituri de tun. zise ea. Doamna Keller nu voi cu nici un pret sa primeasca propunerea noastra. incerca sa faca vreo citiva pasi. Eram convins ca asta era cea mai buna cale de urmat. Seara. Sa mergem deci rniine in zori la Croix-aux-Bois. cu toate ca ne a flam in inima padurii. Pe la . Am urcat-o deci pe targa pe care o duceam eu si domnul Jean si am pornit ast fel spre nord. Trebuia s-o sprijinim. Intentia noastra e de a ajunge in satul cel mai apropiat unde trebuie sa va odihniti. raspunse domnul Jean. Daca trupul era uzat. am rugat-o apoi pe doamna Keller sa se suie pe targa spre a-i evita astfel greutat ile drumului. La urma urmei sintem in Franta si nimeni nu ne poate refuza ospitalitatea. Cam ce distanta e pina acolo ? Cel mult o leghe. am putea astepta ca evenimentele sa se mai linisteasca. Niciodata austriecii sau prusacii nu se vor aventura aici si. Dar ce e de facut ? Trebuie sa ajungem in satul cel mai apropiat. mergea d estul de repede. cu toata oboseala si cu toata virsta lui inaintata. Nu. ceea ce voim este salvarea noastra a tuturor. plin de curaj si de energie. Natalis. Natalis. stare care-mi parea destul de ingrijoratoare. Nu poti mama. am poposit. Dupa c e se ridicase. Inamicul nu e departe. Sacul cu provizii ne-a indestulat si dupa c e toata lumea s-a culcat. la gindul ca acesta era ult imul nostru drum. dar putea-vom oare sa ajungem la Longwe ? Satul acesta este prea departe. asa ca voi merge pe jos. si ar fi cazut. Domnisoara de Lauranay si sora mea. toata noaptea. nu puteti merge. deabia in urma interventiei domnului de I. ai dreptate. Dar doamna Keller a inteles cit de greu ne va fi s-o ducem. mi-am inchipuit ca Brunswick sau Clairfayt c autau sa patrunda in defileul de la Grand-Pre. Ar trebui s-o lasam sa se odihneasca vreo doua-trei zile fiindca prea e obosita. incotro sa mergem ? As propune s-o luam la dreapta. am adaugat. raspunse domnul Jean. Intr-adevar. altminteri ar fi cazut. ca de obicei. Totusi. acolo adapostiti i n vreo casa. Cu toate acestea ma temeam ca nu va putea rezista pina la capat.auranay. deoarece nu vroiam sa c red ca inamicul ar putea navali in nordul Argonnei. Si totusi b iata femeie nu se vaita de loc. Sper ca nu v a veni aici. Da.

domnul Jean trebui sa se ascunda. Oare ajutoarele pe care ne bizuise m ne vor lipsi aici ? Uite o casa locuita. Ziua de 15 septembrie s-a terminat in liniste si tot astfel ziua de 16 . Intrati ! Taranul acesta se numea Hans Stenger.. Tlans Stenger se inapoia acasa strigind : Austriecii ! Austriecii Intr-adevar. Biata femeie ! Era forta fizica ce-i l ipsea si nici decum energia morala ! Ticaloasa soarta ! Iata ca in dupa amiaza zilei de 16 Septembrie. Daca nu parasise satul. Gazdele noastre erau niste tarani chivernisiti. fie la Chcne-Populcux. citeva fig uri suspecte isi facura aparitia in sat. Fara indoiala ca ei aflasera. In pragu l ei aparu un barbat cu o figura foarte primitoare si simpatica. Astepta. Deoarece situatia asta putea parea ciudata familiei Stenger . Se vedea cit de colo ca era un om cumsecade. care pareau multumiti ca au putut fi de folos unor compatrioti in nevoie. alcatuiti din citeva mii de soldati pe chipurile carora se putea vedea vulturul cu doua capete. avind in vedere starea doam nei Keller. Ca sa plecam de-aici si sa ne i nfundam din nou in padurea de la Argonne era exclus.. Am prins asadar din nou curaj. Am alergat in directia casei si peste citcva clipe am batut la usa. Cine stie daca r estul inamicului nu va navali acum prin acelasi punct ! La strigatul pe care il scosese Hans. Spre marea noastra ingrijorare. fugi imediat ! . Locuia in casa aceea cu soacra si cu n evasta lui. Jean. care se vedeau cit de colo ca erau german i. ceea ce ar fi pricinuit un adevarat dezastru. Il vad inca. Am facut o leghe s i jumatate in cinci ore. fie la Vouziers. ca defileul nu fusese ocupat de trupele franceze. Poate ca aliatii ignora u ca defileul de la Croix-aux-Bois nu era ocupat de trupe franceze. Fireste ca nu le-am spus nationali tatea lui Jean Keller. fugi.amiaza. prusacii l-ar fi lasat i n pace ? Evident ca nu. de teama s a nu fie recunoscut. Ce se p etrecuse oare ? Usile si ferestrele caselor erau inchise. Statea in fata sobei. Toti locuitorii fugisera. multumi ta spionilor. in noap tea aceea nici n-am auzit macar impuscaturile obisnuite. domnul Jean isi facu aparitia in odaia in care era culcata mama lui. nenorocul n e-a adus tocmai acolo unde nu trebuia sa mergem. Stenger. Sa fie incercuit ? Dar daca ar fi fost capturat de austrieci. in ziua de 15 septembrie. Spre marea mea mirare ca si spre marea mea deceptie. Deaceea tuturor le era teama ca imperialistii sa nu-1 oc upe. am ajuns la Croix-aux-Bois. Ce doresti ? ma intreba el. cind de-odata. Toti acesti indivizi fara capatii. Doamna Keller se ridica in capul oaselor. Cine sinteti ? Niste francezi goniti din Germania si care nu stiu unde sa se adaposteasca. Sa ne gazduiesti pe mine si pe tovarasii mei. seara pe la cinci. Dar ce astepta oare ?. navalisera prin defileul de la C roix-aux-Bois.. Dupa cum se vede. asa ca eram c onvinsi ca inamicul ar forta mai degraba defileurile de la Grand-Pre sau de la I slettes. facindu-si aparitia in sat. zise ea. Si atunci Hans Stenger ne-a comunicat pentru ce satul era parasit Toate defi leurile Argonnei fusesera ocupate de trupele franceze. aratindu-ne o casuta care se afla la capatul satului si din hornul careia iesea fum. se indeletniceau cu furtul si cu spionajul. eram linistiti deoarece stiam cit de strimt era defileul acesta. ceea ce ar fi complicat situatia. Da altfel odihna si bunele ingrijiri au ameliorat simtitor starea doamnei Keller. in orice caz . e ca soacra lui nu putea sa se ridice de pe fotoliul pe care o pironise de ani intregi paralizia.. am fost cit pe-aci sa le marturisesc totul. trebuia sa ne multumim ca am nimerit intr-o casa d e oameni cumsecade. Ba ceva mai mult. am vazut ca satul era p ustiu. imperialistii. zise sora mea. Numai defileul de la Croi x-aux-Bois era deschis.

au trebuit sa cedeze si sa se retraga spre Grand-Pri. colonelul a cerut. co mandantul.Fara tine.. singur prin locurile astea pe care nu le cunoaste !. si iata pentru ce satul a fost invadat in ziua de 16 septembrie. in schimb domnul Jean ar fi fost ucis... De indata Ce Brunswick a aflat ca trecatoarea de la Croix-aux Bois era liber a. repeta domnisoara Martha. in mijlocul unui sat ocupat de inamic. disparu pe usa. austriecii se apropiau si in curind trebuiau sa ocupe casa lui Hans Sten ger. Fugi ! In fata acestor doua vointi. Natalis!.. mama ? Da. Si iata cu m datorita unui calcul gresit. am fi fost salvati ! Despartiti cu teama de a nu ne mai revedea niciodata ! Si femeile acestea. la 14 septembrie. Si aceasta s-a intirnplat chiar in clipa cind. Longwe fiind situat la o departare buna de -sat. Peste citeva clipe am parasit satul. cind peste citeva leghii. care misunau acolo toata zaua. parasite in casa unui taran. surprinsi de atacul acesta neasteptat. in consecinta nici nu s -au facut transee . a dat ordin sa fie ocupata. Totusi fiindca i se parea greu sa ocupe defileul... au trimis citiva soldati in recunoastere. Fugi Jean ! zise domnisoara Martha. Mama ta e si a mea.. De altminteri e ra atit de inradacinata convingerea ca imperialistii nu se vor aventura prin def ileul acesta incit nu s-a luat nici o masura de aparare.. asa ca inamicul deveni stapi n pe pozitie. D espartiti. Si atunci am auzit-o pe doamna Keller inginind cu o voce stinsa : Fiul meu!. Datorita acestui fapt am avut ocazia sa v edem la Croix-aux-Bos spionii acestia. Chazot n-a fost in masura sa opereze si to . neavind alt aparator decit un batrin de saptezeci de ani ! La drept vorbind n-as fi trebuit sa ramin cu ele ? Dar gindindu-ma la sarman ul fugar care trebuia sa rataceasca intr-un tinut pe care nu-1 cunostea. Fiul meu. Iata ceea ce s-a petrecut in clipa in care am fost nevoiti sa fugim. ca sa-i goneasca pe austrieci inainte sa devina stapini pe pozitie. Din nefericire. E drept ca Dumouriez a incercat sa repare greseala aceasta atit de grava.. a trimis asa dar o coloana austriaca impreuna cu emigratii comandati de printul de Lignes. foarte stanjenit. Totusi spre a evita orice surpriza. Dumouriez trimisese la Longwe un colonel cu doua escadroane si doua batalioane. N-o s-o parasim ! Martha !. Hans Stcnger nu putea sa aiba cunostinta de acest fapt. puteam eu oare sa-1 las singur mai ales cind aveam posibilitatea sa-i fiu do folos ? Do mnul de Lauranay si tovarasele lui puteau fi arestate cel mult. in rastimpul acesta. Am inteles indata ceea ce bietele femei asteptau-din partea mea. convins ca tinutul nu era amenintat aici... ceea ce i s-a acordat de altfel. Domnul Jean imbratisa pe doamna Keller si dupa ce o saruta pe domnisoara Mar tha. nu fusese ocupat de trupele franceze. daca norocul nu ne-ar fi parasit deodata. Iata de altfel ceea ce s-a petrecut. dragul meu. Atunci austriecii care erau mai bine informati. ca o parte a trupelor sa fie trimise la cartie rul general. aratindu-mi usa. Se stie ca din toate defileurile padurii din Argonne unul singur. Colonelul francez si soldatii lui. se pregatea s-o ia spre Sedan ca sa intre pe ia nor d in Argonne.. domnul Jean trebuia sa se supuna. spre a examina defileul. Numai gindul acesta m-ar fi oprit in cazul ca as fi fost ispitit sa ma reintorc la Croix-aux-Bois. acela de l a Croix-aux-Bois. Natalis. trimitind pe generalul Chazot cu doua brigazi. sase escadroane si patru tunuri de calibru mar e. inamicul a putut patrunde in Argonne... XXI Iata-ne despartiti ! Despartiti dupa o calatorie de trei saptamini pe care a m fi putut s-o ducem la bun sfirsit... am exclamat. Ramineti cu bine.

Dar ceea ce era mai grav. in zad ar am cautat un adapost unde sa ne putem odhni. domnule Jean. Da. parasite la Croix -aux-Bois. Am poposit deci.. Vai! si zorile care nu mai veneau! De indata ce se lumina de ziua. e ca ghetele noastre se rupsesera cu . temindu-se sa nu fie invaluit. Ingaduie-mi sa-ti spun.. D-ta. in schimb vinatul era rar. ca doamna Keller si domnisoara Martha mi-au dat. domnul Jean n-a avut timp sa ia ceva de-ale mincarii si tot astfel s i eu.. am fi fost in mijlocul prietenilor nostri. Atunci i-am spus totul. defileul a fost iremediabil.. m-am intilnit cu do mnul Jean in inima padurii. Sa ne. in asa fel incit sa trecem linia riului Aisne. am fi fost.t astfel nici in ziua de 15. Uneari impuscaturile erau atit de apropiate incit ni se parea ca ele erau trase in spatele nostru. cu toate sfortarile eroice. Fugind din casa famili ei Stenger. ori entindu-ne dupa soare. asa ca trebuia s -o luam spre sud-vest. in afara de asta ni se parea de asem enea ca auzim strigatul de victorie al prusacilor. Cit despre mine si domnul Jean Keller.. Si atunci situatia ar fi fost deznadajduita. Dumouriez risca sa fie incercuit si constrins sa lepede armele. I-ar fi urmat. Nici macar paltonul meu nu fusese crutat. se intoarse spre Attigny. fiindca apa patrundea prin frunzisul copacilor. sa ma pedepseasca Dumnezeu ! Vino atunci ! Acum nu mai era vorba s-o luam de-alungul defileului pina la granita Argonne i. Si daca am gresit.. Dar neputind. ! eu !. domnule Jean. ne era o foame strasnica. unde am fi putut sa-i intilnim si sa aflam astfel de la ei ca Dumouriez isi avea cartierul gener al la Grand-Pré. marturisesc ca eram intr-o situatie criti ca. Oare eram sa fim redusi sa mergem ca apostolii ? in sfirsit eram uzi leoarca. Greseala aceasta a fost foarte regretabila pentru Franta si trebuie sa spun si pentru noi. Granita Frantei era deci deschisa trupelor imperialiste. Daca as fi ajuns impreuna cu domnul Jean la Grand-Pré. Hainele noastre sfisiate de spini erau aproape numai zdrente. ordinul de a-1 urma. Natalis ? exclama el. in vreme ce Dubourg care se afla la C hérie-Populeux. Acum lucrul acesta ntt mai era cù putinta.. a a-vut de sustinut un atac cu forte superioare. spaima si nelinistea. Trebuia sa fugim atunci ca sa nu fim prinsi. Trebuia asa dar sa rabdam de foame. c are incercau sa reia defileul din miinile austriecilor. Dar unde ti-e fagaduiala pe care mi-ai facut-o de a nu parasi niciodata pe mama si pe Martha ?'. Ploaia care incepuse sa cada ne patrundea pina la oase.. Din nefericire nu au trecut prin padure. asa ca. ca sa spun astfel. i-am spus ca st iam foarte bine tinutul ale carei pozitii el le ignora cu desavirsire. asi fi regasi t bravul meu regiment Royal-Picardie care plecase din Charleville ca sa se uneas ca cu armata din centru. am pornit din nou cit puteam mai repede. omorind chia r pe printul de Ligne. Adaugati la toate mizeriile aste a. La inceput impuscaturile nu contenisera o clipa. caci fara eroarea asta impiorabila. Daca padurea era plina de ciori si alt e pasari de prada. Dar voluntarii evacuasera Argonne indreptin-du-se spre cartierul lor general . Am dus-o rau peste noapte. au fost ne voiti sa se imprastie. Cind a atacat in seara de 16 a fost prea tirziu. salvati si am fi vazut toto data ceea ce trebuia sa facem pentru salvarea fiintelor dragi. caci Chazot vazind ca nu poate alun ga pe austrieci. pierdut. Aproape numai decit dupa ce am parasit casa lui Hans Senger.. Acolo. De-abia daca vedeam din cind in ci . daca a respins mai intii pe austrieci din defileu. Am pornit in directia aceasta pina ce s-a innoptat..desavirsirc. puteam fi inca de la 15 septe mbrie in mijlocul francezilor. Deoarece nu mincasem nimic.aventuram in intun eric nu era cu putinta fiindca n-aveam cum sa ne orientam. ca n-am sovait. Austreiecii puteau sa paraseasca trecatoarea Croix-aux-Bois. se retrase spre Vouziers. dupa cum am aflat mai tirziu. Intr-adevar. Erau voluntarii din Longwé.

dar tacerea aceasta ma nelinstea grozav. Vom pleca impreuna. am poposit intr-un tufis. Treci granita. Mi-aduc aminte ca-n clipa cind am atipit. se aflau la Croix-Bois. deoarece auziam goarnele. era o noapte rece si fara stele. De dimineata cind m-am trezit. domnul Jean voise sa ma lase sa dorm. In definitiv. si lucrul acesta. nici un zgom ot. m-am culcat sub un copac. Vei fi omorit. poduri pe care Clairfayt si Brunswich nu era u inca stapini La ora opt seara. Fireste ca nu era preocupat de soarta lui ci de aceea a mamei lui si a d omnisoarei Martha.. asa ca ne-am putut astimpara intru citva foamea care ne chinuia. Il muncea din cale afara. nu tulbura linistea. in cazul ca nu s-ar ivi vreo piedica.. Deodata. Nu stiu de ce.. si daca n-o sa ne mai revedem. fie la Vou ziers. in noaptea aceea. Afara de paturile de:pioaie care picurau pe frunzele copacilor. N-am sa vorbesc de oboselile indurate. Domnul Jean imi strinse m ina. am putea ajunge pe malul celalalt al fluviului. nu pot sa-1 primesc. N-aveam decit sa coborim timp de o ora malul drept si sa-1 trecem fie pe podul de la Senuc fi e pe podul de la. n-am sa te ascult daca este vorba sa vrei sa te desparti de mi ne. sa lasam toate astea. si atunci sau scapam.. domnule Jean. Nu.. Grand-Ham. Nu aveam timp sa ne gindim la ele. nu pot sa ma mai dau in laturi. morti. In afara de asta... m-am gindit la regimentul colonelului von Grawert care lasase vreo treizeci de... domnul Jean imi zise : Asculta-ma. n-am zis nimic. La rindul meu vo i incerca s-o trec si eu. din pur devotament. La douasprezece am mai mincat niste castane coapte. domnul Jean veghease.nd un iepure care fugea printre picioarele noastre. am a dormit foarte greu. dra gul meu. Natalis. Nesiguranta asta era grozava pentru Nu mai incclpea nici o indoiala ca avusese loc o lupta in def ileu. im puscaturile care se auzeau in toate directiile si in sfirsit clopotele care sun au in satele din Argonne toate astea contribuiau la starea de ingrijorare care n e deprima. Natalis. sau murim amindoi ! Natalis. Era o tacere desavirsita in padu re. Era un nou atac care se dadea la defileu Croix-aux-Bois. Gindul ca toti ai lui. Ne mai trebuiau inca douazeci si patru d e ore ca sa putem gasi un adapost in partea cealalta a rinului Asine. Din pricina greutatilor dru mului. Domnul Keller rostise cuvintele acestea pe un ton hotarit. Dar care fusese rezultatul ei ? Ce trebuia sa. Pe la opt canonada inceta. Daca vom fi prins i sa stii ca germanii n-or sa ne crute. Spunind acestea am plecat. in l uminisul padurii. In clipa cind ne pregateam de plecare.. fie intr-un sat pe malul sting. stiu ca ai venit.. Am cules citeva si dupa ce am facut focul le-am copt..... relua el. Cu toate astea liziera padurii nu era indepartata.. am mers foarte putin in ziua aceea. Domnul Jean. Pleaca deci. expusi la injurii. am adormit un somn ad inc si greu.facem acum? Am simtit din in stinct ca cel mai bun lucru de facut era sa'inaitam in directia riuiui Aisne spr e Vouziers. cu toate ca eram framintat de mii de ginduri.. si i-am raspuns fara sa mai astept propunerea lui : Nu. fiindca mi-era somn. Acum insa cind e vorba de pericol. Fiindca nu ma trezisem.iti jur ca n-am sa te parasesc. Bubuitul tunurilor se imbina cu impuscaturile de arma. doua. Spre seara ne aflam la o leghe de riul Aisne! A doua zi. Dupa cum am spus. in miinile aus triecilor. am auzit niste glasuri in spatele nostru.. Dupa ce am blestemat in gind regimentul. Padurea era atit de deas a incit de-abea daca puteam face cinci sute de pasi pe ora. Din fericire castanii nu lipseau aici. in seara aceea. Dar n-aveam posibilitatea sa -i prindem.. Se intunecase . . Am ghicit numaide cit despre ce era vorba... am observat ca domnul Jean nu dormise toata n oaptea. Sa lasam asta. brutalizati poate. Nu se mai auzea nici o impuscatura. fiindca atita vreme cit a fost vorba numai de oboseala. deoarece n-am auzit impuscaturile care nu contenisera toata noaptea.

in ca sa familei Stenger el recunoscuse imediat pe domnul si pe domnisoara de Lauranay si tot astfel pe doamna Keller si pe sora mea. cit spre a cistiga premiul de o mie de florini.. Aflase deasemenea ca am plecat c u domnul Jean. N-o sa ne mai scape. tinarul Buch nu conteni se cu cercetarile. Ticalosii ! i-am raspuns. imi pierdus em de data asta increderea si situatia imi parea deznadajduita. Asta e vocea lui Buch. ma temeam insa ca sa nu fi aflat de arestarea noastra.. Numai gandul ca bunii nostri prieteni aflasera de arestarea noastra. si ne-au imbrincit fara sa ne cru te loviturile. Si ce o sa se faca mama. Peste un sfert de ora banda a reusit sa puna mina pe noi. Restul se stie. va rog sa credeti. Vino. Am parasit tufisul pe brinci. nu atit. Numaidecit s-a luat dupa noi. Facuse parte din spionii care intrasera in sat in ziua de 16 septembrie. Acum eram paziti in asa fel incit orice evadare era exclusa. in schimb le regasise in satul Croix-aux-Bois . In total erau vreo sase sau sapte oameni. s-a sfirsit ! repeta domnul Jean.. caci de citva timp soarta nu prea ne era favorabila. Da. Marturisesc ca in ciuda optimismului meu obisnuit. Ea ocupa jumatatea parterului unei case scunde. cealalta intr-o curte situata in dosul casei. trebuie sa ucid mai intii pe unul din a-cesti ticalosi. atunci cind nu vom mai fi. Apr oape numaidecit o impuscatura lumina pentru o clipa ascunzatoarea noastra. Alergam acum cit puteam mai repede. il urmarim de la Croix-aux-Bois. De la Croix-aux-Bois pina la Longwe e de-abia o leghe si jumatate. Fireste ! Domnul Jean imi stringea acum cu putere mina. iar eu in calitate de complice si spion in fa voarea Frantei. Aici am f ost intemnitati si pusi sub o supraveghere severa intr-o casuta retrasa. vino ! am exclamat. Martha si toti car e ne sint dragi. Sa nu-i asteptam. ma fram . Dar aveam altceva de facut d ecit sa ma uit dupa ei. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez amanuntit odaia care ne s lujea de inchisoare. domnule Jean. N-am raspuns. ca sa se razbune pe fratele lui. XXII Oare numai intimplator reusise Buch sa puna mina pe noi ? imi venea sa cred. una dadea in strada. Dupa toate probabilitatile acestea era ultima noastra locuinta inainte de a fi executati : domnul Jean pentru indoita acuzatie de a fi omorit un ofiter si d e a fi dezertat in timp de razboi. Sint mai multi. E ram istoviti. Peste o ora. Cit ai clipi din ochi ne-au legat miinile. di n ziua in care am ajuns in Argone. Nu. Mi se pare ca unul din urmaritorii nostri cazu. Si el descarca pistolul in directia grupului care se repezea spre noi. Si am auzit pe domnul Jean inginind : De data asta s-a sfirsit cu noi.Da. impreuna cu citiva ticalosi de tagm a lui. spunea o voce necunoscuta. toti inarmati pina-n dinti. Admitind chiar ca prietenii nostri se aflau tot acolo si ca n-au fost captur ati de dusmani. eram in miinile austriecilor care se aflau la Longwe.. imi sopti el la urecehe. Buch si tovarasii lui fugeau dupa noi. Eram doar atit de aproape de ei. Odaia era l uminata de doua ferestre. dar o creanga uscata ne-a tradat prezenta. Stiam ce ne ast eapta si nu ne mai raminea decit sa ne pregatim de moarte. in urma insa am aflat ceea ce nu puteam sti atunci. Incasam premiul. Daca pierduse urmele noastre.. Dupa ultima noastra intilnire. cind sprijinul nostru le va lipsi ? Ce s-or fi facut ? Or mai fi in satul acesta in mijlocul austriecilor ?.

Si nimeni nu se gindise sa ne aduca ceva de minc are. Puteam sa-mi spun : Fa-ti curaj. cind iti simti moartea apropiata ! Toata viata ti se perinda in citeva clipe pe dinaintea ochilor. Daca nu plingea e ca nu putea si asta ma indurera fiindca lacrimile l-ar fi usurat. totusi ni se dadea voie sa ne plimbam in curtea din spatele casei.. dupa ce ni s-au legat miinile la spa te. la toate fapturile d ragi carora le rostea cu infrigurare numele. intr-un acces de enervare. dupa cum am mai spus era a dincit in ginduri. Nu mai era aparata. daca se vorbea de sosirea prusacilor. M-am gindit atunci ca lucrurile or sa mai dureze inc a. fuga. Eram paziti. venit la Longwe dupa intil-nirea cu voluntarii din Argonne. Aveam infatisarea unor nenoro . Nu mi-as fi permis sa-1 tulbur.inta si ma chinuia adinc. E drept ca nu l-am mai revazut.strecura acum fara zgomot spre a ajunge la linia riului Aisne. La ora sapte dimineata. As fi voit sa intreb pe soldatul acesta ceea ce se petrecea la Longwe si in special la Croix-aux-Bois. nu rosti o vorba. asa ca ii trebuiau ingrijiri serioase. cu arma in banduliera. domnul Jean si eu. prusacii trebuiau sa se rosteasca in priv inta soartei noastre. dragul meu. Dinsul. ca sa nu fim prea i stoviti in ultimul moment. De asta d ata erau prusaci. un soldat ne-aadus o strachina de ciorba. Noaptea trecu fara ca sa fi adus vreo modificare situatiei noastre. Poarta Frantei era deschisa larg. se repezea la usa ca si cum ar fi voit sa. fredonind cele mai voioase marsu ri ale regimentului Royal-Picardie. unde austriecii ne examinau cu m ai multa curiozitate decit simpatie. asa ca orice discutie era imposibila. in sfirsit cum stateau lucrurile. L-am convins chiar pe domnul Jean sa manince. Inamicul se. Fara indoiala ca se dusese sa instiinteze pe pru saci de capturarea noastra. In dimineata aceea nu s-a produs nimic nou. asa ca putea sa ne dea ceva sa mincam. apa goala in definitiv si o bucata de piine. putea sa cada pe drum. Nu mai era stapinpe el. afara doar de cazul cind ordinul de executare ar sosi la Longwe. Domnul Jean adincit pe ginduri. Nu er a variata masa noastra si incepusem sa regret chiar castanele din padure. de aceea ma plimbam in fata lor. caci miine tilharii astia te vor omori. doream chiar ca austriecii sa-i fi luat ducindu-i la avantpostur i. Ei drace ! valoram o mie de florini pentru ticalosul acesta de Buch. As fi dorit mult sa stiu daca soldatii acestia erau prusaci sau austrieci. Trebuia sa adaug ca foamea ne chinuia cumplit deoarece de doua zile n-am min cat nimic decit citeva castane. Dar m-am abtinut gindin du-ma ca trebuie sa mincam spre a recapata fortele pierdute. Domnul Jean se adresa caporalului care comanda grupa : Unde ne duc ? intreba el. Uneori. N-aveam dreptul sa fim prea pretentiosi si am imbucat cu pofta piinca si ciorba. daca acestia in tentionau sa intre in Argonne. cu miinile in buzunar. Si ceea ce ma incremeni era ca am recunoscut uniforma regiment ului Leib. Sau vor veni prusacii la Croix-aux-Bois. Dar nu cunostea m limba germana. Drept raspuns acest golan ne imbrinci inainte. deoarece daca austriecii ne pazeau. sau vom fi condus i la cartierul lor general. Totusi doamna Keller de-abia daca putea merge . Ce gindu ri triste te mai napadesc. A treb uit totusi sa ne multumim cu ceea.. la logodnica lui. in acelasi timp nu se mai auze a nici o impuscatura pe'partea apuseana a Argonnei. ce ni s-a dat cu atit mai mult cu cit soldatu l care ne-a adus mincarea parea ca spune : Si asta e prea bun pentru voi !" Pe legea mea imi venea sa-i dau cu strachina in cap. Spre ora zece seara o caprarie de soldati aparu in camera noastra. Ma sileam sa par cit mai linistit. Se gindea la mama lui. Oricare ar f i fost insa situatia nu trebuiam lasati sa murim de foame. Am fost scosi afara. Dinpricina asta trebuia sa se produca vreo intirzier e. Da. Toti oamenii acestia mergeau in neregula. La prinz ni s-a servit deasemenea o ciorba si o felie de piine neagra. astfel ca nu puteam sta de vorba cu el. In rastimpul acesta au trecut prin fata noastra citeva coloane de soldati. Stirea asta ar fi fost o lovitura de moarte pentru doa mna Keller.

sa invaluiasca armat a franceza la Saint-Menehould si s-o sileasca sa se predea. cu toata panica ce cuprinse in doua rinduri pe soldatii nostri. Tourbe si Bionne. parasise cu atita graba Longwé. Capraria care ne ducea o lua pe ulita satului care coboara spre liziera padu rii. cu toate astea eu n-am fos t prins cu mina pe arma. .Croix executase un nou plan. Afara era o vreme urita. or icine isi poate inchipui cum am dus-o noi in privinta mincarii. astfel ca sa ajunga la pozitiile de la Saint-Menehould. deoarece prusacii trebuiau sa navaleasca din Argonne prin d efileul de la Grande Pré. Dar pas de spune lucru acesta unor salbatici. De acolo. care ne injura in fiecarece clipa. se opri cu trupele lui pe colinele de la Autry. cetoasa si ploioasa. fiindca aliatii nu aveau timp de pierdut. facind stìnga imprejur. sol datii nostri trebuiau sa faca fata coloanelor lui Clairfayt ce veneau de la fron tiera si coloanelor lui Brunswich. dadu semnalul plecarii si regimentul porni. Am fi preferat moartea de o mie de ori. Ti-ar fi ris in nas ca niste huligani ce erau. A trebuit sa trecem cu apa pi na la briu pira-iele Dormoise. din senin.asa insulte de tot felul care ne gratificau asa. generalul isi luase toate masurile astfel ca tabara de l a Epine. Bunswich si prusacii lui sovaisera citva timp inainte de a-si f i fixat definitiv planul lor de lupta. Dumouriez se indrep ta spre Dammartin-sur-Hans. Domnu l Jean nu se putea abtine si imi dadeam seama ca daca ar fi fost liber si-ar fi infipt unghiile in gitul locotenentului. In acelasi timp. In felul acesta. Chazot si Dubouquet primeau ordinul sa se uneasca. escortati si cu miinile legate. capraria s-a oprit in mijlocul unui luminis un de cantona regimentul Leib. Daca germanilor le lipseau proviziile. Aceasta se multumi doar sa se uite la noi si nu rosti o vorba. daca regimentul ar fi ramas la Longwé. Si ticalosul de Frantz von Grawert. Si. sa nu poata sa se indrepte spre Sain te-Menehould. in cele din urma se hotarisera sa strabat a defileul de la Grand-Pré. Nu mai vorbesc de tratamentul prost la care ne supuneau prusacii si tot. care p lecase din Metaz pe ziua de 4 sa-si grabeasca marsul inainte. Nadajduiam i nsa ca atunci cind prusacii s-ar afla in fata lui Dumouriez.citi care trebuia sa fie executati fara judecata. Peste citeva clipe am fost condusi in fata colonelului von Grawert. Dupa ce trecuse ambele poduri ale riului Aisne. Apoi. asa ca ar fi putut tine piep t imperialistilor. Dupa cum se vede lucrurile trebuiau facute repede. Oricine isi poate inchipui ce penibila era situa tia noastra. de altfel am fi fost imediat executati. Drumurile erau numai balti si intrai in noroi pina la glezne. generalii Beurnoville. Intr-adevar. Dar co loana nu putea sa mearga repede deoarece se innamolea la tot pasul. omorindu-1 ca pe o fiara salbatica. Iata de ce regimentul Leib. la patru leghe de Grand-Pré. cartierul lui general in noaptea de 15 spre 16 septembrie. In aceeasi clipa. N-am facut nici un popas fiindc a trebuia sa sosim la timp ca sa ocupam coloniile de la Sainte-Menehould. Intr-adevar. si aceasta indemna pe Kellermann. Daca toti generalii acestia ar fi fost exacti la mtilnire. care sint situate la extremitatea trecatorii de la Islettes. Dumouriez ar fi a vut cu el peste treizeci si cinci de mii de oameni. care veneau din directia Frantei. Planul acesta consta in coborirea trupelor p e liziera stinga pina in dreptul defileului de la Islettes. Am pornit in mars fortat de-a lungul riului Aisne. De aceea Dumouriez evacuase fara zgomot. Am priceput atunci ca trebuia sa aparem in fata unui consiliu de razboi inai nte de a fi impuscati . Dumouriez afind ca imperialistii eraustapini pe defileul de la Grand. Dupa vreo cinci sute de pasi. Am mers astfel pina la zece seara. Era de aste ptat intr-adevar ca prusacii sa strabata Argonna spre a taia drumul de la Chalon s. trupele franceze vo r ocupa trecatoarea de la Islettes. in cazul ca voiau sa ajunga inaintea francezilor pe Aisne.cu armata lui Dumouriez. ca sa ocupe drumul de ia Chalons. instalata pe drumul de la Chalons.

ceea ce le reusise pe deplin. ca spion francez ! Nu mai incapea nici o discutie si dupa ce colonelul adaugase ca executia va avea loc indata : Traiasca Franta ! am exclamat. De altfel ce ne pasa. raspindeau un miros d ezgustator. Eram convins ca in ziua aceea va incepe lupta. prusacii ne inghionteau salbatec. la parintii mei. e grozav ! Eu si domnul Jean mergeam fara sa ne spunem vreo vorba.. nu mi l-as fi putut inchipui niciodata. La ce bun? Nu puteam fugi. In sfir sit. toate fapturile care-mi erau dragi. inseamna ca am scapat.. la satul meu. Goarnele sunau. Poate chiar ca regimentul meu era acolo ! Si eu care nu eram in mijlocul camara zilor mei! Se facuse acum o mare miscare printre soldati. prezidati de colonelul von Grawert. Nu eram legati. Toti cunosteau pe Jean Keller. la Firmina. Ofiterii treceau de colo pina colo. Noaptea asta de 19 spre 20 septembrie. am ajuns pe un teren mlastinos cam spre stinga de Sainte-Menechould. Asteptam doar comanda Ei bine. Se poate spune ca armele erau "tintite asupr a noastra. Mai intii am fost condusi in fata unui cort unde se aflau vreo sa se ofiteri. XXIII De data asta totul era sfirsit. Se uita la .. De alt Formalitatile n-au durat mult. unde am poposit. Eu ma gindeam la sora mea Irma. nimeni n-a manifetat pentru el v reun sentiment de mila. Era aproape unsprezece cind o grupa de soldati veni sa ne caute pe mine si p e domnul Jean. Dar deznodamintul acestei istorisiri. Dar sa mori fara sa te poti apara. Cel mult cativa pasi inainte de a fi ucisi.Eu si domnul Jean de-abia daca puteam sa ne adresam vreun cuvint. a fost una din cele mai grozave pe ca re le-am petrecut. Cu tot frigul prusacii n-au aprin s nici un foc deoarece nu votau sa-si semnalizeze prezenta... Era sa fim ucisi ca niste ciini si atitatot. trebuia sa trecem prin fata regimentulu i Leib. mila aceea pe care n-o refuzi niciodata acelora care var muri ! Ce mai firi si prusacii acestia ! Meritau cu adevarat sa fie comandati d e niste ofiteri de tagma celor doi Grawert ! Locotenentul ne-a vazut. Revedeam pe t ata. s-a stabilit doar identitatea noastra. oricat de b ogata ar fi fost imaginatia mea. Intr-adevar. Se mai auzeau de-ase-menea citcva impuscaturi spre dreapta noastra. cu putin inainte de ivirea zorilor. o amenii acestia sint de o cruzime inspaimantatoare. La vreo cinzeci de pasi mai departe. Dinsul se gindea la Martha pe care nu o va mai vedea si la mama lui pe care lovitura aceasta trebuia s-o zdrobeasca. n-as fi dat sa mor in plina bataie. el insusi prezida acest cons iliu. Traiasca Franta ! repeta Jean Keller. fel Jean Keller care mai fusese condamnat odata la moarte pentru ca a lovit pe u n ofiter. Ei bine. tobele bateau. Nu ne uitam unde ne duceau soldatii. A ! ce. a mai fost osindit si a doua oara ca dezertor. ma gindeam la regiment. Oamenii acestia ingramaditi acolo de-a valma in noroi. Dincolo de cort se afla un pluton care trebuia sa ne impuste vreo doisprezece soldati din regimentu l Leib comandati de un locotenent. Regretam popasurile noastre din padure de cind eram niste simpli fugari. si eu. mama. dind ordine. Jean Keller si Natalis Delpiere vor sti sa moara. De altmint eri ori de cite ori ne vorbeam. ciuruit de gloantele dusm anului. Fara indoiala ca voiau sa fie pe placul locotenentului Frantz von Grawert. O sa ve deti si d-voastra. Fireste insa ca de vreme ce va povestesc eu insumi patania asta scrisa de mi na mea. In sfirsit se lumina de ziua. Da..

Am intrat intr-o padurice unde trebuia sa aiba loc executia. Solda tii se rinduira la citiva pasi de noi si parca aud si acum zanganitul armelor. In departare se auzeau goarnele al caror sunet se imbina cu bubuituri de tun si focuri de salva. Avusese loc oare o lupta la Chalons ? Oare pr usacii fusesera luati pe flanc ? Nu intelegeam nimic. nu am pentru ce sa te iert.. La poalele acestei coline se afla soseaua de la Chaln os. De altfel asemenea lucruri nu se uita si am impresia ca ele s-au petrecut ieri. apropiindu-se de mine. Natalis. Natalis. mobilizate de pumouriez.. ma si leam sa nu disper inca. vom muri. Sa te iert. Dedesubtul acestor coline.domnul Jean care nu pleca privirea. ultima oara. Grupa parasise soseaua de la Chalon s. Am intrat deci in padurice. O speranta vaga incepuse sa incolteasca in inima mea sau. e ca tin sa va fac cunoscuta starea mea de spirit. de vreme ce din cauza mea. Probabil ca la douasprezece nu vor m ai fi ! Intr-adevar am ajuns la locul executiei. Ofiterul care comanda. dadu ordin de oprire. Ceea ce am facut. i-am raspuns. pe care le-am iubit din adincul sufletului ! Bietele femei ! Dumnezeu sa le aiba in paza lui. Deodata insa am auzit o goarna sunand si F rantz se pierdu in mijlocul soldatilor. Dar to tul disparea inca in mijlocul cetei pe care soarele nu reusise pentru un moment s-o imprastie. Cat despre francezi ei se aflau mai sus pe colinele invecinate. El rosti cuvintul acesta cu o voce clara care nu tremura : tinea capul sus s i parea linistit.. Ne aflam atunci in spatele unei colibe care domina orasul si care era ocupat a de ducele de Bruns-wich. Dupa citiva pasi grupa s-a oprit in fata unui st ejar. Si. Si. atunci. Daca va spun toate astea cu oarecare precizie. domnule Jean. raspunse Jean Keller. in locul acesta trebuia sa fim executati. Ma intrebam chiar dac a nu va comanda el insusi executia.. in limba aceea p e care o iubea atit de mult si pe care eram s-o aud pentru. Cit despre detalii toate mi-au ramas intiparite adinc in m inte. gata sa cucer easca pozitiile noastre astfel ca sa domine Sainte-Menehould. nu voi uita niciodata. un militar cu fata aspra.. Daca pianul prusac ilor reusea. Se auzeau de pe acum citeva impuscaturi. inca. Si totusi era aproape imposibil sa dobindim vreun ajutor de undeva. imi vorbi in limba franceza. imi zise el. Daca vremea ar fi fost senina as fi putut sa vad uniformele franceze. dorinta de a scapa de moarte e atat de mare ihcit fauresti atunci cele mai nein chipuite planuri ! Era aproximativ ora unsprezece si un sfert. ca si cum lucr ul acesta m-ar fi putut interesa.. i-a spus cu o voce hotarita : La dispozitia d-voastra ! . Si as face-o si azi inca ! Lasa-ma sa te imbratisez si sa muri m ca doi viteji ! Ne-am imbratisat stringindu-ne cu putere la piept.. Cit despre d-ta. Aici.. Am crezut o clipa ca ticalosul acesta va merge cu noi.. Domnule Jean. Ultimul meu gind se indrepta spre mama si sp re Martha. Dumourriez ar fi fost compromis in fata unui inamic superior ca num ar. iarta-ma. Toate tr upele. Da. mai degraba.. nu erau oare la Sainte-Menehould ? Dar ce vreti. Ceata era inca destul de deasa pentru ca sa nu poti vedea la o suta de metri. Ghiceai totusi ca in curind toata ceata asta se va imprastia. La unul vedeai satisfactia. Incercam sa-mi dau scama de ceea ce se petrecea in jurul meu. la celalalt nu vedeai decit dispret. se aflau numeroase coloane germane.. am fac ut-o de bunavoie. dar pentru ce ?. atitudinea lui Jean Keller cind.. Bine. se apropie. Am observat ca zgomotele astea veneau de la dr eapta si ca pareau ca. Aici ! zise ofiterul. dupa ce s-a into rs spre ofiter.

fara sa-mi dea macar o explicatie.. in spatele grupei.. lesinase. Francez !. Domnul Jean il lua. Ceata i ncepuse sa se imprastie.. impuscaturile lor precedasera numai cu citeva clipe acelea ale plut onului de executie. Eu si domnul Jean stateam in picioare. Era de-ajuns ! Cum se face insa ca vitejii nostri compatri oti venisera aici tocmai la momentul oportun.. sint francez ! Apoi ingenunche intr-un avint de pietate. A ! mama. auzit in padure strigatele astea care imi rasuna si azi in ureche : Inainte ! inainte ! Era intr-adevar melodiosul strigat francez si nu asprul Vorwaertz" al prusaci lor.. Hartia aceasta era un ziar german : Zeitblat. Str ingeam mina domnului Jean Keller si va jur ca mina lui nu tremura. in vreme ce tunurile bubuiau n .. fiindca vreo sase din ei zaceau intinsi pe jos in vreme ce ceilalti fuge au cit ii tineau picioarele. doamna K eller impleticindu-se. Doam ne. De-abia daca puteai auzi glasul ei. Din pricina emotiei care ii napadise nu puteam intelege sensul cuvintelor iu i.. si domnisoara Martha. dragul meu Jean nu vei mai fi silit sa te lupti impotriva Frante i ! Nu mama. Nici el nu putea vorbi insa. Doamna Keller. Soldatii erau acum in pozitie de tragere si nu asteptau decit comanda. Un detasament de soldati francezi navalise in padure.. Trebuia sa fim ucisi in acelasi timp. In acelasi timp am.. Deodata se auzira niste strigate. Martha. rostind cu un acce nt pe care n-o sa-1 uit niciodata : Francez !. Doamne ! Dumnezeule ! Ce vad oare ?. Cu toate astea nici eu nici domnul Jean n-am cazut. sora mea si domnul de Lauranay repetau cu ea : Francez ! Francez ! In aceeasi clipa se auzira cateva impuscaturi puternice si am vazut pe. XXIV Domnul Jean ma tari dupa el. acum am dreptul si indatorirea sa ma bat pentru ca. M-am uitat la domnul de Lauranay.. crezind ca impuscatura de adineauri ne omorise pe noi. Patru soldati ne condusera in dreptul stejarului unde ne-am oprit.. si in vreme ce citea. exclama el !. Dar doamna Keller se ridicase la rindu l ei in picioare si rosti cu o voce grava : De-acum incolo.Ofiterul facu un semn.. Parca vad si acum stejarul acesta al carui trunchi era cojit pe alocuri. Am aflat aceasta de-abia mai tirzi u.. Domnul Jean se repezise la mama lui pe care o sustineau domnisoara Martha si sora mea.. Ne-am alatur at de francezii care se avantau afara din padure. in vreme ce soldatii incarcau armele.. tocmai la timp.. In curind isi reveni insa in fire si parca o aud si acum... Aveam impresia ca innebunise bru sc. Va sa zica nu erau solda tii plutonului de executie care au tras ?. Ofiterul se dadu putin la o parte. dupa c um vedeti.. Tinea in mina o hartie. tinindu-ne de mina si privind plutonu l care se afla in fata noastra. sprijinita de domnisoara Martha si de sora mea Irma.. Nu. Domnisoara Martha lua atunci hartia pe care doamna Keller o tinea in mina-i inclestata si o intinse domnului Jean.ce binefacere e sa stii carte in asemenea imprejurari ! Si atunci domnul Jean rosti acelasi cuvint. Sirit francez !. in padure..... lacrimi mari ii brazdau fata.. E francez ! Ce insemnau oare cuvintele ei ?. Nefericita femeie.

dupa ce parasise tabara de la Grand-Pré prea incet. Intr-adevar daca prusacii care erau stapini pe colinele Lunii ocupau si colinele de la Gizancourt. asezate in fata co linelor Lunii. Colinele acestea sint urmatoarele : Colinele de la Hyron. impotriva oricarei coloane austriece sau prusace. De indata ce a sosit aici. care domina satul cu acelasi nume. din care citeva companii nava lira in padure. dupa un mars de patru sau cinci leghe. dar asta nu inseamna ca n-am sa fiu la inaltime. german de origine. Dumouriez a ocupat Sainte-Menehould. severitatea asta era indreptata mai ales impotri va voluntarilor veniti din Chalons. bazinul acesta e presarat cu citeva ridicaturi. fiul doamnei Kelle r. colinele spre care se indreptau acum prusacii. iar la stinga colinele de la Gizancourt. despartite prin prapastii adinci. ne aflam in locul undo lupta era mai naprasnica. bine aprovizionati. La suprafata. Pe una din aceste inaltimi se afla mo ara de la Valmey. Predarea lor era de asteptat. In clipa aceea. asa cum dorise Dumouriez. Dumouriez plecase din Gran d-Pré spre a se a-vinta pe pozitiile de la Sainte-Menehould. adica la inceputul bataliei. . artileria l or putea sa nimiceasca usor toate pozitiile franceze. in spatele l ui se aflau trupele generalului Dillon care erau gata sa apere defileul de la Is lettes. astfel ca la 19 septembrie era inca la doua leghe de Sainte-Menehould in timp ce Beurnoville se afla acolo cu noua mii de soldati din armata care venise de la Maulde. era francez ? Mi-era cu neputinta sa inteleg ! Tot ce pute am sa spun e ca amindoi ne-am avintat in lupta. si care a devenit celebru i n ziua de 20 septembrie 1792. Prezent. Kellermann ocupa platoul de la V almy cu generalul Valence si cu ducele de Chautres. ce ar fi intentionat s a cuprinda Argonne. In rastimpul acesta. Situatia asta o pricepuse si regele Prusiei.. De aceea in loc sa indrepte spr e Chalons. care domina pe acelea ale Lunei. domnule capitan. in majoritate erau oameni fara capatii . primira cu urale pe generalul lor. punind astfel pe fuga pietonul nostru de executie. Kellermann. nu tocmai insemnate. de vreme ce colinele de la Gizancourt nu erau in miinile francezilor. Acolo soldatii lui Dumouriez. i-arri raspuns. Trebuie sa povestesc acum evenimentele petrecute in dimineata zilei de 20 se ptembrie si cum s-a facut ca un detasament de francezi venise la timp in paduric ea care brazdeaza soseaua de la Chalons. Ai venit la timp. s-a distins in lupta aceasta. zarindu-ma in clipa cind obuzele incepeau sa secere rindurile noastre. Aici la Sainte-Menehould se aflau diferite coline. sosi si Brunswick cu intentia de a taia drumul de la Chalons si de a alunga pe Dillon din defileul de la Islettes.econtenit. Dumouriez isi inchipuise ca Keilerman se va stabili pe colinele de la Gizancourt. aco lo unde tocmai regasisem pe camarazii regimentului Royal-Picardie. ger manii sperau ca Dumouriez si Kellermann se vor preda. domnule capitan. Dupa cum vedeti. o coloana prusaca se intiini pe drumul de la Chalbes cu ariergarda lui Kellerman. Am incercat in zadar sa reflectez. Dar ordinul fiiind rau inteles. dadu ordinul de atac in speranta do' a r espinge pe Durhouriez si pe Kellerman la Saint-Menehould. Va aduceti aminte ca in noaptea de 16 septembrie. Jean Keiler. Dar esti pe jos ? Da. care. se intinde uri fel de bazin mlastinos pe care il strabate soseaua de la Chalons. cu tot sfatul iui Brunswick. inconjurind Sainte-Menehould cu opt zeci de mii de oameni la care s-a mai adaugat cavaleria emigrantilor. Intre timp.. exclamase unul din ofiterii escadronului meu. Intre colinele acestea si Sainte-Menehould. unde ajunsese a doua zi. Delpierre ?. La poalele colinelor exista niste balti formate de riul Aure pina in locul u nde apa aceasta se varsa in riul Aisne. Cum oare. Acum eu si domnul Jean. Trebuie sa spun ca disciplina care domina printre solda tii acestia era foarte severa . unde ne aflam noi. care in fruntea a douaspreze ce batalioane si douasprezece baterii.

La momentul oportun.S i era un spectacol de toata nostimada vazindu-ne in haine civile si cu armele as tea in mina. Obuzele macinau siruri intregi de soldati. In do ua ore s-au tras douazeci de mii de obuze. in mijlocul fumului impuscaturilor care nu mai conteneau in jurul n ostru. Prusacii se napustira acum asupra morii spre a ne alunga. In clipa aceea. Parca-1 vad si-1 aud inca pe Kellermann. Gizancourt fusese ocupat si Kellermann a trebuit sa se apere la Valmy impotriva artileriei care il incadrase.. Am spus douazeci de mii ? Fie. chiar in ziua in care Conventia tinindu-si a doua sedinta. sosi ducele de Ghartres cu citeva tunuri asa ca francezii au putut raspunde cu succes tunurilor germane de pe colinele Lunii si Gizancourt. decreta republica. cu . Trimise deci peStengel cu saisprezece bat alioane.. Kellermann striga din rasputeri : Traiasca natiunea ! Traiasca natiunea ! am raspuns si noi. Jean si Frantz se aflau acum fata in fata. zdrobi cu atita violenta pe prusaci inci t acestia nu mai putura sa inainteze.. ar fi fost un dezastru pentru francezi. Recunoscuse unul d in regimentele prusace pe care incepusem sa-1 respingem pe pantele de la Vamiy. prusacii au trebuit sa inceteze lupta si sa se retraga pe cimpie. La orele patru insusi regele Prusiei lua comanda trupelor si porni cu ele la atac. Ma aflam si eu acolo cu domn ul Jean si e o adevarata minune ca am scapat cu viata. E drept. dar acestia erau cit pe -aci sa ocupe si acelea de la Gizancourt. Dar mirarea i-a fost de scurta durata. ca aveam acelea de te Hyron p e care Claifayt incerca sa le cucereasca cu douazeci si cinci de mii de austriec i. Trebuie sa spun ca la inceputul luptei. caci ofiterii germani sint foarte viteji. Atacau cu o vigoare nespusa. Chazot a sosit prea tarziu. francezii au fost respinsi . Dar avintul francez a fost mai mare. S-a produs o panica grozava. prusacii se sileau mereu sa cucereasca platoul. ca sa respinga pe'Clairfayt si pc Chazot ca sa ocupe Gizancourt inainte a prusacilor. Apoi. Dar o baterie de douazeci si patr u de tunuri instalata la poalele morii. In rastimpul acesta pozitia noastra pe colina de la Valmy era destul de crit ica. Ne bateam in plin soare. in cazul ca ar fi reusit.Ni s-au dat arme. Era regimentul colonelului von Grawert. in ciuda bubuiturilor de tun.. Oricine isi poate inchipui uimirea care 1-a cuprins.singele lor rece de care dadeau pururi dovada. se retrasera. Nu numai ca colinele Lunii erau in mainile prusacilor. Ne-am napustit asupra lor. incit ele s-au auzit. Dar si noi nu ne-am lasat mai prejos si pe la orele doua dupa-a miaza. nu prea er au usor de infruntat. Am strigat cuvintele acestea cu atita putere. Locotenentul isi inchipuise ca am fost executati de germani si cind colo ne aflam in fata lui. fiindca dintr-un salt. Cu toate astea. odata cu ivirea serii.. Calul lui Kellermann fusese ucis . dar inf anteristii generalului Va-lence sosira in fuga si restabilira imediat coloana ca re fusese tulburata o clipa. ceea ce. Dumouriez vazuse pericolul acesta. Locotenentul muri imediat si mereu imi spun ca justitia cereasca a voit ca e l sa fie omorit de insusi domnul Jean. Deodata. Kelermann ramasese stapin pe platou si numele de Valmy facu ocolul Frantei.. domnul Jean se repezi la el si ii zdrobi teasta cu spada. Eram gata si a steptam atacul doar sa se sune atacul. Lupta a fost intr-adevar naprasnica st de ambele parti inversunarea a fost cum nu se poate mai crunta. Si deodata ceata se imprastie ca prin farmec. Cu coloanele lor bine aliniate. mie si domnului Jean. Totusi batalia fusese suspendata numai. cite o pusca si o spada de fiecare. cu p asul lor cadentat. . Totusi. Prusacii ajunsesera pe creasta colinei. Un obuz explodase linga moara. Locotenentul Frantz se lupta cu mult curaj. situatia nu se imbunatatise. am vazut pe Jean Keller avintindu-se cu spada in mina. A dat ordin ca sa-1 lasam mai intai pe inamic sa inainteze pe creasta si apoi sa ne napustim asupra lui. desi c red ca s-au tras mai multe.

asta nu inseamna ca nu trebuia sa i se plateasca dreptul. statul nu-i datora nimic. Irma. de sora mea si calauzit a de bunul. ne-am intilnit cu totii... Nu se fac asemenea erori. ofiterii o resp insera.. Or. Gazeta asta publica sentinta care fusese data in ziua de 17 august in proces ul lui Keller cir Statul german. chiar in dimineata cind urma sa fim executati. Natalis. ca su s-numitul Keller n-a fost niciodata prusac. Ma iertati. doamna Keller. prin urmare.. trecu defileul si ajunse in dreptul taberei lui Brunswick.. era el i nsusi tot ce poate fi mai francez ! Si daca trebuia botezat pentru asta. am zis. Si iata ceea ce mi s-a povestit in citeva cuvinte : in satul Croix-aux-Bois unde am lasat pe domnul de Lauranay si pe tovarasii lui in casa lui Hans Stenger . in directia in care merg eam si noi. spre a-si ju stifica spusele. In zadar.. hai ? Ca domnul Keller era francez. nu mai incapea nici o in doiala ! Dar... Cit despre situatia francezilor. Ea se avinta atunci pe soseaua de la Chalons.. ca Jean e compatriotul tau ? raspunse sora mea.. Si iata ca Ludwik Pertz a exclamat : Dar in cazul acesta. dupa revocarea edictului din Nantes. de domnisoara Martha. Nu sint curios de felul meu. ca fusese intotdeauna francez si ca. care era din Belzingen. Da. dar tare as dori sa stiu. Chiar in seara aceea. Va puteti inchipui bucuria care ne-a cuprins intilnindu-ne din nou. Restul se stie. Cunostea pe doamna Keller si se duse s-o vada de-ndata ce af lase ca era prizoniera prusacilor.XXV Am ajuns la deznodamantul acestei istorisiri. Tocmai parasisem cortul. Hans Stenger. dragul meii Natalis. iata cum se judeca la Berlin in 1792. Cum se face. Strasnica judecata. trebuia regasit cu orice pret domnul Jean. Doamna Keller isi recapata puterile in fata pericolului care ameninta pe fiul ei . e ca domnul Jean nascut din parinti francezi. Coloana asta numara in rind urile ei citiva tineri care fusesera luati din sinul familiei lor. replica domnul Jean. Familia Keller pierduse procesul pe motivul ca insarcinarea cu furniturile n u putea fi acordata decit unui german din Prusia. cu ocazia inc orporarii de la 31 Iulie. Clipele erau pretioase. ceea ce consolidas . Atunci. dupa lupta de la Valmy nu am mare lucru de spus. Fireste ca declaratia asta a produs o uimire strasnica.. cind se prezenta s i dinsa. anume Ludwig Pertz. doamna fiul d-voas tra este scapat. dupa ati tea suferinte cumplite... pe care as fi putut s-o intitu lez : Povestea unui concediu in Germania. E francez. fusese stabilit ca stramos ii domnului Keller n-au cerut si nici n-au obtinut vreodata naturalizarea de cin d s-au stabilit in provincia Gueldre. In sfirsit sa recunoastem ca lucrurile s-au sfirsit cu bine si ca Dumnezeu a fost indurator. parasi satul Croix-aux-Bois. Tocmai se aflase la Croix-aux-Bois ca fusese prins in padure si dus apoi la Longwe impreuna cu scriitorul acestor rinduri. I s-a spus apoi ceea ce i se intimplase domnu lui Jean si cum fusese nevoit sa fuga in padurea de la Argonne. Ludwik Pertz prezenta doamnei Keller un numar din Zeitblatt. in sfirs it. Irma si asta mi se pare atit de ciudat incit ma tem sa nu fie vreo eroare la mijloc.. domnul si domnisoa ra de Lauranay. apoi pr imise botezul de singe de la Valmy ceea ce nu inseamna putin. fiindca nu e prusac. explica aici doamna Keller ca fiul ei era francez. Se intelege ca dupa comunicarea lui Ludwig Pertz. Printre tinerii acestia se afla un baiat cumsecade. austriecii au fost inlocuiti cu o coloana prusaca. Dupa plecarea coloanei Lauranay. eu si domnul Jean. Va rog sa credeti ca domnul Jean n-ave a deloc de gind sa faca apel si socotea procesul pierdut pentru totdeauna. Ceea ce era indiscutabil insa. intr-o casa din Valmy. Nu trebuia incorporat. Kellermann a ocupat colinele de la Gizancourt. sora mea. Mai intii. unde se tinuse consiliul de razboi.

. Trupele inamice au ramas pe pozitie pina in ultimele zile ale lunii septembr ie. E drept ca plecarea s-a efec tuat incet. Va aduceti aminte ca trebuia sa fiu martorul domnului Jean la Belzingen. Au urmat citeva tratative fara folos. astfel ca armata nu avu nimic de suferit. De ce ? Nu stiu. locotenent. nici macar domnul Dean. Multa lume n-a priceput atitudinea asta a lui Dumouriez. ducel e de Brunswick parasi Franta la 1 octombrie. iubiti cititori. Iata povestea vietii mele. nu ma pricep de fel in politica. Dar fiindca pusesem stapinire de Vitry. SFIRSIT . c el putin le-am descris asa cum le-am trait. in scumpa mea Picardia unde s-a celebrat. Si daca vreo casnicie a trebuit sa fie fericita. prusacii ne-au taiat drumul de la Chalons asa ca nu numai pu team comunica cu depozitele. casatoria lui Jean Keller cu Martha de Lauranay. Trebuie sa mai spun ca in timp ce prusacii treceau defileurile din padurea A rgone nu i-am alungat cu prea multa asprime. dati-mi vo ie sa va salut cu spada. m-am inapoiat la regiment peste citeva zile. Am invatat s a scriu si sa citesc si am devenit dupa cum am spus.. pe care am scris-o ca sa pun capat discutiilor pr ietenilor mei din Grattepanche. Ii lasam sa se retraga in liniste. dupa cum v-am spus. ne-am intors cu totii in primele zile ale lunii octombrie. convoaiele au putut ajunge. Si acum. dar s-a efectuat si astazi nu mai exista un singur prusac in Franta.. Deoarece alimentele lipseau si molimele faceau ravagii. Deindata ce ne-a fost cu putinta sa plecam. in sfirsit. In ce ma priveste.. de vreme ce era compatriotul nostru. apoi capitan in timpul razboaielor lui Napoleon. Daca nu am povestit cu arta intimplarile mele. asa ca va rog sa nu va mirati ca am fost martorul lui la Saint-Sauflieu.e definitiv situatia armatei franceze. Totusi prusacii doreau acum sa se inap oieze in tara lor. Principalul lucru e ca inamicul a parasit tara. Cu toate astea. Probabil ca in atitudinea aceasta era un substrat politic. si. apoi sa stiti ca a fost aceea a domnulu i Jean.

?? ?? ?? ?? ~ Jules Verne ~1~ Drumul Frantei ~ .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful