JULES VERNE DRUMUL FRANTEI

I Ma numesc Natalis Delpierre. Sint nascut in 1761, la Grattepanche, un sat din Pi cardia. Tatal meu era agricultor si lucra pe mosia marchizului d'Estrelle. Mama il ajuta pe cit ii sta in putinta si tot astfel eu si surorile mele. Tata nu pos eda nimic. in afara de faptul ca era agricultor, tata mai cinta si la strana in biserica. Avea o voce puternica si se auzea din cimitirul situat in preajma bise ricii. Ar fi putut deci sa fie preot, sau cum se spune prin partea locului un om muiat in cerneala. Singurul lucru pe care l-am mostenit de la el, e vocea lui. Tata si mama au muncit din greu. Au murit in acelasi an in '79. Sa le fi e tarina usoara. Din cele doua surori ale mele, cea mai mare Firmininia, pe vrem ea cind s-au petrecut cele ce voi istorisi aici, avea patruzeci si cinci de ani, mijlocia, lrma, patruzeci si eu treizeci si unu. Cind au murit parintii nostri, Firminia era maritata cu un barbat din Escarbotin, Benoni Fanthomme, simplu lac atus care n-a putut sa aiba niciodata atelierul lui propriu, desi era un muncito r foarte priceput. Cit despre copii au avut trei in 8l si peste citiva ani mai t irziu au dobindit si un al patrulea. Sora mea lrma nu se maritase si era fata ba trina. Nu puteam sa ma bizui asadar pe ea nici pe sora mea cealalta ca sa-mi fac un rost in lume. Mi l-am croit singur, astfel ca la batrinete am putut sa vin i n ajutorul familiei mele. Tatal meu a murit cel dintii si dupa sase luni mama. Lucrul acesta m-a indur erat mult. Dar asa e soarta trebuie sa pierzi pe cei care iti sint dragi, dupa cum trebuie sa pierzi pe cei care iti sint indiferenti. Cu toate astea trebuie s a ne silim sa stim din acei care sint iubiti, cind ne va veni si noua rindul sa parasim lumea aceasta. Mostenirea parinteasca, dupa ce au fost achitate toate datoriile, nu s-a rid icat la mai mult de o suta cincizeci de livre, economiile a saizeci de ani de mu nca ! Banii acestia s-au impartit intre mine si surorile mele, ceea ce inseamna ca nu ne-am ales aproape cu nimic. Ma gaseam deci la optsprezece ani cu vreo douazeci de livre in buzunar Dar e ram vinjos si obisnuit cu muncile grele. Si apoi aveam o voce frumoasa. Totusi n u stiam nici sa scriu, nici sa citesc. N-am invatat decit mai tirziu dupa cum ve ti vedea. Si cind te apuci sa inveti carte tirziu intimpini multe greutati. Felu l de a-ti exprima ideile se resimte vesnic, ceea ce se va constata si in povesti rea de fata. Ce eram sa ma fac ? Sa continui meseria tatalui meu ? Sa muncesc din raspute ri pentru altii ca la urma sa nu ma aleg cu nimici Trista, perspectiva care nu e ra facuta ca sa ma ispiteasca. O imprejurare mi-a hotarit insa deodata soarta. Un var al marchizului d'Estrelle, contele de Linois, sosi intr-o buna zi la Grattepanche. Contele acesta era capitan in regimentul la Fere si obtinuse un co ncediu de doua luni pe care venise sa-1 petreaca la varul lui. Se organizara ime diat vinatori de vulpi si porci mistreti, in afara de serbarile la care particip ara multe femei frumoase, fara sa mai pun la socoteala nevasta marchizului care aproape ca le intrecea pe toate. In imprejurarea asta nu tineam seama insa decit de capitanul de Linois. Era un ofiter cu apucaturi distinse si foarte binevoitor. Numai vazindu-1, imi venis e gustul sa ma fac militar. Nu era oare cea mai nimerita cariera atunci cind tre buie sa traiesti de pe urma bratelor si mai ales cind esti si robust ? De altfel cind nu-ti lipseste curajul si ai si putin noroc, nu se poate sa nu izbutesti i n cariera armelor inainte de '89, multa lume si-a inchipuit ca nu simplu soldat, fiu de tirgovet, sau de taran, nu putea nicicind sa devina ofiter. E o greseala . Mai intii daca esti hotarit si ai si purtari bune, poti sa ajungi foarte usor subofiter. Pe urma, dupa ce ai stat in gradul acesta zece ani in timp de pace sa

u cinci in timp de razboi, poti sa fii inaintat lesne sublocotenent si in sfirsi t, capitan... De aici incolo nu mai poti inainta insa... La urma urmei, gradul d e capitan nu e deloc de dispretuit. Contele de Linois observase adesea in timpul vinatorii ca eram un om vinjos si foarte sprinten. Fireste ca nu eram inzestrat cu o prevedere si o Inteligenta neobisnuita, totusi, nu eram de dispretuit. Imi pari un tinar bine inzestrat, imi zise intr-o zi contele de Linois. Si voinic ? Da, domnule conte. Cred. Foarte bine. 1 Asta a fost tot ce am vorbit cu el in ziua aceea. Cu toate astea, am mai vor bit cu el dupa cum se va vedea mai tirziu. Pe vremea aceea exista in armata un obicei foarte ciudat. Se stie cum se recruta u soldatii. in fiecare ant citiva militari veneau sa cerceteze tinutul. Iti dade au sa bei mai mult ca de obicei. Semnai o hirtie cind stiai sa scrii si in cazul ca nu stiai carte, facea i o cruce ceea ce echivala cu o iscalitura, primeai o suta de livre care erau ba ute mai inainte chiar de a le fi incasat, iti stringeai lucrurile si erai primit in armata. Or, felul acesta de a proceda, nu mi-ar fi convenit niciodata, daca aveam po fta sa ma fac militar, nu voiam sa ma vind. Imi place sa cred ca voi fi inteles de toti aceia care poseda simtul demnitatii si respectul fata de persoana lor. Ei bine, in timpurile acelea, cind un ofiter; obtinea un concediu, trebuia, conform regulamentului, sa aduca la intoarcere, unul sau doi recruti. La rindul lor, subofiterii aveau si ei aceeasi indatorire. Pretul angajamentului varia atu nci intre douazeci si douazeci si cinci livre. Stiam toate acestea si imi faurisem un plan. De aceea, de indata ce contele de Linois isi terminase concediul, mi-am facut curaj si m-am prezentat lui, rugi ndu-1 sa ma ia ca recrut. Tu ? intreba el. Eu, domnule conte. Citi ani ai ? ^H^^^^^^?f Optsprezece ani. Si vrei sa fii soldat ? Daca ma primiti si va face placere. Aici nu e vorba daea imi face mie placere, ci daca iti face tie. Da, imi face. Pentru douazeci de livre ? Nu. Vreau sa-mi slujesc tara. Si fiindca mi-ar fi rusine sa ma vind, n-o sa prim esc cele douazeci de livre. Cum te numesti ? Natalis Delpierre. Ei bine, Natalis, te primesc. Ma simt incintat, domnule capitan. Si daca o sa fii ascultator, o sa ajungi departe. Voi fi vesnic la ordinele d-voastra. Te previn ca am sa pregatesc regimentul si am sa ma imbrac. Iti place marea ? Da. Bine ! O sa trecem marea. Stii ca America se lupta in prezent cu englezii pe car e vrea sa-i alunge de pe teritoriul ei. Ce este America ? intr-adevar, nu auzisem niciodata vorbindu-se despre America. E o tara indracita, raspunse capitanul de Linois, o tara care se lupta ca sa-si cucereasca ne-atirnarea ! Acolo de vreo doi ani a devenit celebru marchizul de L afayette. Or, anul trecut, regele Ludovic al XVI-lea a fagaduit sprijinul soldat ilor iui ca sa vina in ajutor americanilor. Contele de Rocheambeau o sa plece in tr-acolo cu amiralul de Grasse si cu sase mii de oamenii. Am faurit si eu planul sa ma duc cu el pe noul continent si, daca vrei sa ma insotesti, vom merge sa s capam America.

Sa mergem. De ce sa nu mergem ? Iata cum fara sa stiu aproape nimic m-am inrolat in corpul expeditionar al conte lui de Rochambeau si am debarcat la New-Port in 1780. Acolo, timp de trei ani, am stat departe de Franta. Am vazut pe generalul Wa shington, un urias de doi metri si ceva, cu niste picioare si niste miini nespus de mari, cu o tunica albastra si o cocarda neagra. Am vazut pe marinarul Paul J ones pe bordul vaporului sau nBonhomme Richard". Am vazut pe generalul Anthony W ayne poreclit Turbatul". M-am batut in mai multe rinduri, nu fara sa ma fi inchin at inainte de a trage primul glonte. Am luat parte la batalia de la Yorktown in Virginia, unde dupa o lupta memorabila, lordul, Corwallis, s-a dus la Washington . M-am inapoiat in Franta la "33. Am scapat fara sa fiu ranit, simplu soldat, ca inainte de plecare. Ce vreti, daca nu stiam carte. Contele de Linois se inapoiase cu noi. Voia sa ma inroleze in regimentul la Fere in care urma sa intre iarasi. Pe mine insa ma batea gindul sa intru Ia cava lerie. imi placeau caii din instinct si pina sa ajung, ofiter imi trebuiau grade , grade, si iarasi grade. Stiu ca este ispititoare uniforma de infanterie cu toate podeabele ei variat e. Dar ce vreti, calul e cal si, dupa o.matura chibzuinta, mi-am gasit o adevara ta vocatie pentru arma cavaleriei. Asadar, i-am multumit contelui de Linois, car e m-a recomandat prietenului sau, colonelul de Lostanges si m-am inrolat in regi mentul Royal - Picardie. Imi place regimentul acesta frumos si rog sa fiu iertat daca vorbesc de el c u o induiosare ridicola, poate. Aici mi-am facut aproape intreaga mea cariera, s timat de sefii mei, a caror protectie nu mi-a lipsit niciodata si care au fost i ntr-adevar foarte buni cu mine. De altfel peste citiva ani mai tirziu, in '92 regimentul la Fere a avut o pu rtare atit de ciudata in raporturile lui cu generalul austriac Beaulieu, incit n u pot sa regret ca am parasit regimentul, asa ca nu voi mai vorbi de el. M-am intors deci in regimentul Royal-Picardie. Nici nu-si poate inchipui cin eva un regiment mai frumos. Devenise familia mea. L-am ramas credincios pina in clipa in care a fost desfiintat. Ma simteam in largul meu aici. Fredonam toate s emnalele, caci am avut intotdeauna prostul obicei de a fluiera. Noroc ca mi se i erta obiceiul acesta. Timp de opt ani n-am facut decit sa plec din garnizoana in garnizoana si far a a avea ocazia de a da piept cu inamicul. In sfirsit, viata aceasta nu este lip sita de farmec, cind stii sa te impaci cu ea. Si apoi era ceva sa vezi tinuturi noi, mai ales cind nu prea ai calatorit, cum era cazul meu. Dupa America am avut ocazia sa vizitez tinuturi noi in Franta, nadajduind sa vad in curind alte tari ale Europei. in 85 eram la Sarrelouis, in 88 la Angers, in 91 am fost cu colon elul Serre de Gras in Britania, la Josselin, la Pontivy, la Ploermel, la Nantes, in 92 am fost la Charleville cu colonelul de Wardner, cu colonelul de Lostende si cu colonelul La Hoque, iar in 93 am fost cu colonelul Le Comte. Dar am uitat sa va spun ca ia 1 ianuarie 92 se votase o lege care schimbase cu totul alcatuirea armatei. Regimentul Royal-Picardie a fost clasat al 20-lea d e cavalerie. Organizatia aceasta a dainuit pina in 1803. Totusi, regimentul nu s i-a pierdut vechea denumire sub care era cunoscut de altfel in toata lumea. In timpul colonelului Serre de Gras, am fost inaintat la gradul de brigadier , spre marea mea satisfactie, iar in timpul colonelului de Wardner, am fost inai ntat sergent major, ceea ce mi-a pricinuit si mai multa placere inca. Implinisem atunci treisprezece ani de serviciu, facusem o singura campanie din care am sca pat neranit. In privinta inaintarii n-aveam de ce sa ma pling. Nu puteam sa dobi ndesc un grad mai mare, de vreme ce, o repet, nu stiam nici sa scriu, nici sa ci tesc. In schimb fredonam tot felul de arii, ceea ce poate nu prea era convenabil pentru un subofiter. Sergentul major Natalis Delpierre ! Nu aveam parfe dreptul sa ma falesc cu a cest grad ? De aceea aveam o recunostinta nemarginita fata de colonelul Wardner, cu toata asprimea lui. In ziua in care am fost inaintat sergent major, am facut un chef strasnic cu camarazii mei si mi-am cusut pe maneca doua galoane mari de aur. Eram in garnizoana la Charleviile, cind am, cerut si am obtinut un conced

Si atunci se iscau certuri car e nu se mai sfirseau. luind parte la toate razboaiele imperiului. domnule". desi lucrul acesta n-o privea la fel vedea cu ochi rai ceea c e se petrecea in Franta. La drept vorbind insa. Or. conte. Am obtinut asadar concediul meu la 7 iunie 1792. tot asa cum au ajuns la Ney. in timpul sezatorilor din satul Grattepanche. ci nd eu de fapt eu am fost la stanga si vice-versa. M-am pus asadar pe lucru. taran el insusi. nu Davout sau un Murat. ca pe vremea aceea . socotesc ca ar fi foarte nimerit sa scr iu eu insumi povestea acestui concediu. Dar sa nu se uite ca nu sint cult. De altfel. Cind unul spunea ca am fost la dreapta. intr-un caz de razboi. circulau diferite zvonuri. duce. Totusi speram ca lucrurile se vor orindui. in 1803. Si apoi daca in povestirea aceasta simpla imi vor scapa citeva expresii simple si nemestesugi te. foarte vagi cu privire la un razboi cu Germania. In lupta aceasta a m fost ranit de un glonte in sold. apoi. ma voi multumi doar sa povestesc ceea ce am va zut sau am facut in timpul concediului meu in Germania. n-am indraznit sa spun datorita carui motiv. intre doua pahare. regimentul era comandat in 93 de colonelul Le Comte. eram hotarit sa-1 prescurtez la nevoie. Cit despre regimentul Royal-Picardie. maresal. iar in 1815 am fost pus in retragere. Si acum cind va cer permisiunea de a ma exprima fara rezerva. desi concediul meu fusese aprobat pe doua luni. trebui doar citeva rinduri ca sa sfirsesc cu el. Irondart. Apoi. ceea ce e si asa destul de frumos pentru un fiu de taran. Tot i n anul acela. iata in citeva cuvinte cele ce am sa va povestesc. Prietenii nu m-au int eles aproape de loc sau deandoaselea. sa scri u ceea ce trebuia sa-mi permita sa devin ofiter. ya rog sa le scuzati: nu pot scrie altfel. regimentul a devenit semibrigada luind parte la campaniile armatei de la Nord si ale trupelor din Sambreet-Meuse pina in 1797. In sp ecial unde auditorii mei nu se intelegeau era in privinta concediului meu in Ger mania. Tocmai povestea acestui concediu vreau s-o istorisesc aici si i ata de ce. imi vor. de vreme ce am invatat carte. asa ca nu am darul sa povestesc frumos lucrurile. Bettembos. II . asa ca nadajduiesc ca nimeni nu se va mai certa pentru mine. De altminteri tot c e voi spune aici nu sint decit impresii pe care nu le voi discuta. Regele se afla mereu la Tuieleries cu toate ca poporul se manifestase aproape pe fata pentru republica. principe. dintr-un motiv de prevedere. Dupa cum am spus. Acolo a capturat sase batalioane d e grenadieri austriaci si a pus pe goana un regiment maghiar. Acum. Intr-adevar aveam treaba in Germania si chiar in Pru sia. familiilor Ternisien. Mai intii. Pointefer. lucru de care nu m-am plins. am intrat intr-un regim ent de dragoni. Or. desi am implin it acum saptezeci de ani. Quennehen si altora. cind voi vorbi de mine. nadajduiesc ca-mi veti raspunde : Aveti toata libertatea. februarie. Dar am o memorie buna si amintirile mi-au ramas intipa rite inca vii in minte. Povestirea aceasta este dedicata deci prietenilor mei di n Grattepanche. De aceea. n-am reusit sa trec peste gradul de capi tan. se va vedea in ce imprejurari am invatat sa citesc. ceream un concediu. ca sa sfirsesc in ceea ce ma priveste si tot astfel in ceea ce concern e bravul meu regiment.iu de doua luni. as fi fost impiedicat sa ma aflu la postul meu. fiindca datori ta acestei rani am fost inaintat capitan. general. De cind sint in retragere. in timpul razboai elor imperiului. am povestit in dese rinduri campaniile la care am luat parte. semi-brigada mea dupa ce a stat la PaVis de la '97 pina la 1800. in urma decretului de la 21. de cidru sau doua cesti de cafea. Totodata semi-brigada aceasta s-a distins in luptele de l a Lincelles si Contray unde am fost inaintat locotenent. E drept. Regimentul Royale-Picardie find desfiintat. Nu ma voi avinta in digresiuni in utile desi voi spune totul. Acum. Se spunea ca Europa. Ce vreti ? Nu poti face doua lucruri dintr-odata. a luat parte cu armata din Itali a unde s-a ilustrat in luptele de la Marengo.

iata o situatie care ar fi putut pricinui o sumedenie de incurcaturi neplacut e. hanul de la Ecktve nde. adica hanul de la cotitura. districtul Brandeburg si districtul Post dam. mi-ar fi fost greu sa-mi ascund nationalitatea asa c a nu prea eram privit cu ochi buni. se repezi la mine exclami nd: Natalis ! Irma! Era chiar sora mea. noi remanieri au faurit confederat ia Rinului. Ca s-o pot vedea am cerut acest concediu de la regiment. in schimb acu m vremea se incalzise. Cred ca intelepciunea mea va fi apreciata in imprej urarea aceasta. dupa ce am strabatut cele o suta ci ncizeci de leghe ce o despart de Franta. purta pe atunci numele de cercul Saxei de Sus. Eram ingrijorat mai ale s ca Irma era departe de Franta. a voi lua cu mine. Soarele uscase roua de pe cimp si pasarile ciripeau voioa se pe fagii. Ori cine isi poate inchipui bucuria pe care a m simtit-o vazind pe sora mea. Unul din aceste cercuri. in partea de sud-vest. Daca am pus noua zile ca sa fac drumul acesta. voi vedea. am putut retine citeva cuvinte germane. stejarii. Germania er a impartita inca in zece cercuri. Intr-adevar. cuprinzind electoratele din Saxa si Brande nburg. mai tirziu. cu o bluza scrobita s i o fusta vargata. ulmii si plopii care brazdau cimpia. Cit timp sa fi trecut oare de cind nu ne-am m . Cu toate acestea cim pia era in mare parte stearpa. era din pricina mijloacelor de comunicatie foarte reduse. Toaleta acestei femei era foarte curata si se vedea cit de colo ca facea parte din imbracamintea ei de zile mari. Ma recunoscuse. si aceasta tocmai intr-o vreme cind razboiul ba tea la usa. Nu posedam decit slabele economii ale soldei si voiam sa cheltuies c cit mai putine parale. Pentru aceasta insa.Pe vremuri. lucru de care ma indoiam. ea va trebui sa parasea sca pe stapina ei. Sora mea nu se schimbase aproape deloc si-mi amintea pe mama. purtind pe cap o palarie de paie impodobita cu funde galbene. astepta o trasurica la care era inhamat un calut slab. Si daca sora mea imi va pr imi propunerea. Am sarutat-o prelung pe gura si pe obrajii ei pirliti de soare si va rog sa ma credeti ca si ea m-a strins la piept si m-a sarutat cu aceeasi caldura cu car e am sarutat-o. doamna Keller. femeile au ochii mai ageri decit noi si inima mai simtitoare. Mergeam pe jos indreptindu-ma spre un han ca sa iau masa. O franceza in mijlocul germanilor. de vreme ce razboiul putea izbucni dintr-un moment intr-altul La granita districtului ani avut o surpriza placuta. Noaptea fusese foarte racoroasa. sub protectoratul lui Napoleon. In sfirsit. astfel ca am putut sa ma int eleg cu locuitorii. La poarta hanului. ex act in stare sa faca doua leghe pe ora. Natalis. Am spus aceasta pentru ca sa se stie unde se afla oraselul Belzingen. Intr-un asemenea caz e mai bine sa fii in tara ta. la citeva leghe de frontiera. Am mers mai mu lt pe jos decit cu caruta si aceasta fiindca la drept vorbind. Am impresia ca-mi aduci pu tin din aerul placut din Picardia. Din fericire in timpul sederii mele in garnizoana de la frontiera. lucru explicabil din pricina climei aspre. nu prea avearii b ani in punga. pe la 1806. cu ochii ei ma ri si vioi si cu patul ei negru care incepea sa incarunteasca pe la timple. Si intr-adevar era o zi mare pentru ea. situat in districtul Postdam. O ! ce bine imi pare ca te vad. in fata trasuricii se afla o femeie inalta bine facuta. imi zise ea. apoi confederatia german ica in 1815. Deodata ea deschise bratele si pina sa-mi vin in fire. Fireste ca m-am ferit sa spun ca sint sergen tul major Natalis Delpierre. dupa cum am aflat mai pe urma in cartile de istorie. La granita aceasta am ajuns la 16 iunie. Electoratul de Brandenburg trebuia sa devina mai tirziu una din provinciile Prus iei si sa se imparta in doua districte. bineinteles daca nu avea de urcat un dea l. Totusi. daca razboiul ar fi fost declarat . mai cu seama ca se implinisera treisprezece ani d e cind traiam departe unul de altul. Femeia se uita lung la mine si eu pr iveam cum ma examina.

Mai ales acum cind se vorbeste de razboi. Natalis. la Charleville. Cind s-a maritat acum vreo douazeci si cinci de ani.. Irma. care a venit acum citeva zile.. Ce vrei ? are patru copii. mai ales ca am avut parte de un timp frumos... ma rog ? Fiindca faptul ca sint militar mi-ar putea produce aici oarecare neplaceri. vei fi bine primit si toti te vor iubi asa cum ma iubesc si pe mine. . Natalis. Si iata-ne pornind amindoi. Treisprezece ani de cind nu ne-am mai vazut. Chipul surorii mele se intunecase iarasi si fara sa tina seama ca nu-si sfirsise fraza Ai calatorit bine'? Da. Din fericire barbatul ei e cum se cade si muncitor.. nu eram de cit un copil. E ceva. Cine ar fi putut crede ca micul pazitor de giste din Grattepan che va deveni sergent major ! Dar nu trebuie s-o strigi prea tare. Si stii ca e insurat cu fata lui Matifas. De. Sa parasesc pe doamna Keller. Ai dreptate Natalis. Fii linistit ! Si daca vrei sa ma asculti. Totusi.. Natalis ! Cind vei vedea-o vei intelege si tu de c e nu pot s-o parasesc. Dar tata si mama mi-au vorbit asa de frumos de ea. De altfel ce insemnatate are oboseala cind stii ca vei ii bine primit la sosire. Sora mea isi luase acum infatisarea ei vesela si-mi puse tot felul de intrebari in legatura cu familia noastra. E drept. incit amintirea ei -mi-a ramas intiparita pe veci in minte. treisprezece ani. Irma ! Da. Ea este inca pen tru mine domnisoara domnului si doamnei Acloque. Oricum... nu e asa ? Da.. Auzind raspunsul Irmei am hotarit sa amin pentru mai tirziu discutia aceasta . Da. Bine. are si ea necazurile ei de care ar fi putut fi scutita la virsta ei. surioaro ? am intrebat-o. oamenii aceia cumsecade din S aint-Sauflieu. draga mea. ca sa vezi pe cei din jurul tau ca sufera cind tu nu le poti da nici un ajutor. Bine.raspuns. iti fagaduiesc ca te voi asculta. ca n-as recunoaste-o. e o femeie muncitoare si curajoasa ca tine.. fiindca spionii germani au urechi foarte bune. in privinta suferintei pot sa spun ca n-am cunoscut decit durer ile altora ! De cind am parasit Grattepanche. E drept ca se imbata din cind in cind. Si tu ?. i-am. e lucru suficient de grav pentru un france z de a se afla in Germania. Natalis. Cred ca-1 mai tii minte pe Letocard ? Fiul rotarului.. Si dupa cum vezi am picioare zd ravene. La fel ! Si esti sergent major ! Dar stii ca asta e o mare onoare pentru familia noastra ! Ai dreptate Irma. Natal is. Am primit mai deunazi stiri de la ea prin vecinul nostru Letocard. Si o sa faci foarte bine. O ! Buna doamna Keller ! Stii surioara.ai vazut ? Treisprezece ani. brat la brat. Nu mai e asa tinara. e cu cinci ani mai in virsta ca tine si cu patrusprezece ani mai mare ca min e. Trasaturile surorii mele capatara o expresie plina de durere si Irma mi-a ra spuns asa cum prevedeam. Si Letocard mi-a spus ca Firminia e sanatoasa dar ca muncesc mult. A ! cu fata batrinului din Fonencamps ? Da. m-au parasit si necazurile.. in sfirsit. O ! eu. Ce mai face Firminia ? E bine. Aici trebuie sa fiu numai fratele care a venit sa va da pe sora lui. E mult. de-a lungul soselei. Si ce mai faci. vei veni cu mine in Franta. Si pentru ce...

vazusera micsorindu-se in fiecare an averea lor in urma multiplelor cerinte a le vietii. Daca as fi singur. as face drumul acesta in doua ore. Or iginara din Saint Sau-flieu. Sa mergem. Ce sotie a iost ea. avea pe-atunci patruzeci si cinci de ani. Poate ca nici nu auzise c onvorbirea noastra. De altfel. s-a schimbat mult de-atunci.. Tu ai venit cu trasurica asta ? Da. Lucrul acesta mi-a fost foarte neplacut si mi-a parut rau ca am stat in apro pierea lui. care m-a pus la curent cu viata ei. v eti cunoaste si d-voastra tot ce priveste familia Keller. unde domnul Keller se indeletnicea cu transportul de marf . Ne-am urcat in trasurica. tragea cu urechea sa auda ce vorbim. Natalis. O sa mergi mai repede ca mine ? Fireste. Natalis. Am plecat devreme de acasa si la sapte precis eram aici. Il iubesc de pe acum... era posibil nici sa nu -si dea seama ca vin din Franta. Sa-1 vezi cum munceste si cum se si leste sa inlocuiasca pe tatal lui care a murit acum cincisprezece luni.1a Ami ens si in imprejurimi. O clipa. III Doamna Keller. si mai ales ce mama e si acum. Natalis. rezemat de usa. In 1765 amindoi murira aproape in acelasi timp Fata lor fusese luata de o matusa batrina care a murit si ea. multumita celor ce stiam si mai ales celor ce am aflat de la ea. oameni foarte modest i. O ! ar fi fost de prisos. parintii ei. nu am spus lucruri compromitatoare. facea parte dintr-o familie d e mici proprietari. La ce distanta ne aflam de Belzingen? Cinci leghii. La urma urmei. Si daca scrisoarea pe care ne-ai trimis-o ne-ar fi sosit mai devreme. Hangiul se uita la noi.Biata femeie.. Timp de optsprezece luni ea statu cu el . nu traieste decit pentru ea. Si Irma ii arata trasurica ce se afla in fata hanului. fara sa faca macar un gest . Nu ma mira. niste o chi mici si iscoditori.. dup a cum si ea nu traieste decit pentru el. Am ai ci citiva creitari. in sfirs it. nascuta in 1747. Hangiul acesta era un barbat inalt si gras. proprietarul hanului Eck-twende. zise atunci Irma. Nu l-am vazut niciodata Irma si ard de dorinta de a-I cunoaste. am platit.. fiindca n-o sa merg pe jos. Domnul si doamna Ac-loque. lasind copila singura pe lume. dupa cum am mai spus. De aceea. In vreme ce vorbeam. O ! eu Natalis o sa merg mai repede. O ! ce baiat bun ! In afara de aceasta o iubeste mult pe mama lui. un nas turtit si o gura cu adevarat cit o sura. as fi mers mai departe ca sa te intimpin.. Multumesc Natalis. Si fiul ei ? E cel mai bun fiu care poate exista pe lume. Am luat haturile si am pornit in goana mare. In conditiile acestea fetita fu luata in serviciul domnului Keller care veni se in Picardia ca sa faca negot. avea o figura uricioasa. Atunci sa mergem.. am mai stat de vorba cu Irma.. avea un exterior neplacut. Cu toata repeziciunea cu care m ergeam. draga. daca nu pricepea franceza. Sa mergem deci ! N-ai nimic de platit la han?.. asa ca putem sa mergem.

Si apoi casatoria aceas ta nu trebuia oare s-o faca sa piarda calitatea ei de cetateanca franceza? Drept orice avere ea poseda o casuta pe care in cazul acesta. simtind ca i se apropie sfirsitul si temindu-se de situatia in care se va a fla nepoata ei. Si ca atitea altele. Ea voi sa se consacre in intregime educatiei acestui copil. do mnul Keller se silea sa faca pe nevasta lui sa nu simta ca si-a pierdut national itatea. de care va fi vorba in povestirea de fata. Doamna Keller o c unoscuse pe Irma ca fetita cind ea insasi nu era decit o copila. ea a preferat exilul. Casatoria fu celebrata la Saint-Sauflieu. Ca atitea familii. Si lucru acesta. familia Keller locuise in Lorena franceza. un baiat. in asteptare. sora mea Irma. omul isi spune ca se va inapoia in tara de indata ce imprejurarile ii vo r ingadui. isi cauta refugiul familia Keller. Lucrul ace sta s-a vazut lamurit de altfel cu ocazia revocarii edictului din Nantes in 1685 . Am spus ca domnul Keller avea singe francez in vine. in Germania si in special in Brand enburg. domnisoara Acloque o intilnea adeseori pe sora mea pe care o iubea mult si ii facea chiar mici surprize. Domnul Keller era un barbat serios. propunere pe care nu o regreta niciodata. francezii nu nutreau fata de germani. ceea ce in toate timpurile a fost un lucru rar. Aici ea isi crea o industrie si isi relua in acelasi ti mp comertul intrerupt de revocarea nedreapta si deplorabila a edictului lui Hen . Acolo au fost primiti cu bine de electorul Prusier si au fondat citeva c olonii infloritoare. agricultori. ii daduse zor ca sa ia o hotarire. intra in serviciul familiei Keller. familia Keller a avut si ea de ales intre a parasi tara sa u de a-si renega credinta. nu e departe. Dupa un an de la casatoria lor. Tatal nostru fu sese intrebuintat si el uneori de domnul de Acloque pentru diferite.uri. muncitori de tot felul. servicii. De aceea. doamna Keller o lua pe Irma la ea cu toate ca aceasta intrase i n serviciul unei persoane din Saint-Sauflieu. Iata cum : Cu un secol inainte. prin stramosi. Sotii Keller erau protestanti si fiindca tineau foarte mult la religia lor. negresit cu intentia de a se mai intoarce . care s-a ridicat la rangul de regat abia la 1701. Dar. comitatul Mark si o parte a Gueldrei. nu po seda pe Rin decit ducatul de Cicves. s-a intimplat cu multe familii in detrimentul Frantei. Sora mea primi bucuroasa propunere a doamnei Keller. Doamna Keller nu avu ocazia de a se cai de alegerea pe care o facuse. Da. in Olanda. parasira Franta ca sa se i mbogateasca in Anglia. D omnul Keller avea o oarecare avere care nu putea decit sa creasca prin sirguinta si priceperea lui in afaceri. nici o chestiune de interes n-ar fi putut face din ei niste renegati. Pe vremea aceea. daca nu s-ar fi iscat un eveniment grav care a tulburat viitorul citorva mii de familii dintre cele mai muncitoare din Franta. Prusia. fara indoiala. dupa ce-si cedase fondul de comert pentru un blid de linte. care avea p e-atunci nouasprezece ani. Stramosii do mnului Keller erau niste comercianti iscusiti si cinstiti care ar fi prosperat. Pe vremea aceea. Domnisoara Acloque sovai. deoarece trebuia sa paraseas ca Saint-Sauflieu si Picardia de care se simtea legata. de indata ce afla de moartea parintilor nostri si ca eram lipsiti de orice ajutor. Familia Keller parasi deci Lorena. Tocmai in aceasta ultima provincie situata in apropierea Olandei. Ce s e va face ea dupa acest ultim sacrificiu ? De aceea doamna Dufrenay. Citva timp dupa nasterea acestui fiu. trebuia s-o vinda. se instaleaza in strainatate unde isi creeaza noi relatii si mai ales noi interese. Doamna Keller parasi Picardia peste ci teva luni si trecu granita impreuna cu sotul ei. Anii trec si pe urma ramine in tara lui adopti va. N evasta si fiica lui se interesau de situatia tatei si fiindca de la Grattepanche pina a Saint-Sauflieu. in Elvetia. Vesnic indatoritor. intreprinzator si foarte inteligent. Casnicia aceasta petrecu numai zile fericite. O intreba deci pe domnisoara Acloque daca ar cons imti sa devina sotia lui. doamna Keller nascu la Belzingen.. ura pe care le-a inspirat-o mai tirziu revendicarile nationale intretinute prin treizeci de ani de razboi. pe la 1771. asa ca ea il iubi foarte mult. Barbat ul ei se purta bine cu ea. Domnisoara Acloque consimti. Manufacturistii. batrina mat usa.

asa ca acesti fosti fran cezi devenira cu timpul supusi germani. indiferent de tara in care ai fi. Doamna Keller iubea foarte mult Franta si niciodata nu parasise speranta de a o mai revedea. putuse sa despagu beasca pe asociatii lui. insarcinat cu ni ste furnituri pentru guvern. Doamna Keller. Ar insemna sa mor de durere imi zise ea. prusac prin tata. oricine o putea gh ici. La inceput.. Domnul Keller nu se opunea. Procesul a durat multa vreme. Irma si-ar fi facut o adevarata placere sa vina in Franta. Chiar in Belzingen se nascu fiul ei. I se taceau tot felul de neplaceri. d esi doamna Keller si sora mea Irma invatasera in curind sa se slujeasca de limba germana. Primele cuvinte pe care le ingaimase ca mic. unul din Keller. domnul Keller isi tinuse angajamente le cu buna-credinta. insa guvernul iiu voia sa-i restituie garantia pe care o depusese care constituia aproape intreaga lui avere. vazind-o pe Irma in tara asta care era gata sa se ridice . Bituat in Prusia. Pe la 1760. in cazul insa ca doamna Keller ar fi ramas la Belzin gen. Intr-adevar. Sa ma despart de doamna Keller. Judecatorii prusaci au d at dovada de prea multa rea-vointa. Doamna Keller il hranise cu laptele ei. nime ni nu o considera ca pe o servitoare. domnul Keller. desi prin ma ma avea singe de francez in vine. Ea facea parte din familie si era tratata ca atare de acesti oameni cum se cade. dinsul era incurcat intr-un mare pro ces cu Statul Prusian. Din primele incasari. Fara indoiala. dupa moartea sotului ei. parasi Gueldra ca sa se stabileasca in oraselul Belzingen. du pa ce ar fi realizat o suma oarecare. Iata ce mi-a povestit sora mea. ci ca o tovarasa. De vreo doi sau trei ani. marturisesc cu o emotie care ma face sa-mi bata si acum inima. fiindca limba aceasta se vorbea de obicei in casa din Belzingen. ceea ce ii perm ise sa ofere domnisoarei Acloque o situatie pe care nu putea s-o gaseasca la Sai nt-Sauflieu. impreuna cu toata averea lui . Am inteles ca nimic pe lume nu va putea indupleca pe sora mea sa vina cu min e. in afara de o serie intreaga de nenorociri. in care traia sufletul mamei lui. Tatal lui nu se gindi niciodata sa se opuna. in vreme ce t rasurica ne ducea spre Belzingen. Nu spusese mama". toate familiile acestea se amestecara. din generatie in generatie. ar fi parasit bucuros Germania ca sa vina sa se stabileasca in tara nevestei lui. sora mea ar fi stat cu ea. Ea nu ascundea fericirea pe care ar fi si mtit-o revazind pamintul ei natal. Dupa terminarea lui. Acest Keller reusi in negotul lui. Si cu toate astea. o avere pe vremea aceea si pierderea acestui proces insemna pur si si mplu ruina lui. Cu timpul. continua procesul in speranta de a-1 cistiga. moartea aceasta neasteptata a avut ca rezultat sa amine intoarcerea familiei Keller in Franta. Si. Copilaria micului Jean Keller a fost asadar leganata cu cintece din tara noa stra. Dimpotriva. Acestea erau lucrurile pe care mi le spusese sora mea pe drum. Daca doamna Keller ar fi parasit Germania. ci maman!". tinarul a cesta. fonduri care ii fusesera incredintate. de vreme ce stapina ei era nevoita sa ramina la Belzingen pina ce-si va termi na treburile. avea de gind sa se intoarca in tara ei pe care o iubea atita. De aceea. avea un suflet cu adevarat de francez. incrucisindu-se cu locuitorii de pe acolo. ca astfel sa asigure o situatie convenabila sotiei si fiului sau. Era vorba de vreo douazeci de mi i florini. Se stie de altminteri ca nu e bine sa pledezi impotriva guvernelor. Cit despre pozitia Irmei. erau cuvinte frantuzesti. Nu era oare limba stramosilor lui. o umila si modesta priet ena.ric al IV-lea. El auzise mai intii l imba noastra. Din nefericire murise acum cincisprezece luni. cind domnul Keller murise. fiindca era un om cinstit. limba aceasta lorena atit de franceza si a carei vecinatate cu frontiera germana nu i-a alterat puritatea ? Si nu era numai ca doamna Keller hranise pe copilul acesta cu laptele ei dar si cu propriile ei idei. Ea ingrijise pe copilul doamnei Keller cu un devotament rar. incit domnul Keller se vazuse nevoit sa se adreseze judecatorilor din Berlin. Totusi. Dar mai trebuia sa munceasca inca vreo c itiva ani.. riscase in aface asta.

ne place sa credem. trasurica' noastra s-a oprit in fata unei casute foarte curata s i foarte atragatoare. daca voi putea. ca-ti vei petrece aici concediul. Frumusetea ei nu se schimbase cu anii. Stia sa asculte. domnul Jean? Da. este un orasel situat la vreo douazeci de leghe de Berlin. Irma. Femeile cu fustele lor lungi si scufi tele lor albe. Si cu cine se casatoreste ?. simteam o mare neliniste in suflet. Belzi ngen este situat la poalele unui munte si are o pozitie din cele mai pitoresti. Domnule Delpierre. si tocmai aceasta ne pricinuieste atita bucurie. izbea in primul rind gravitatea fizionomiei sale. atit mamei cit si mie. te simteai in largul tau. Marturisesc. Era de priso s insa deoarece cum intrai in casa aceasta primitoare. nu era putin lucru. unde in 1813 francezii s-au luptat cu prusacii. i-am raspuns. Aveam si de ce. Jean se inso ara cu o frantuzoaica. Si mie ! dar tu. Era casa doamnei Keller. Pe c ind era tinara inca. Da.. Natalis. caci daca se declara razboiul. oc hii ei nu pierdusera nimic din vioiciunea lor de altadata. Natalis. Locuitorii de prin partea locului se indeletnicesc cu comertul de vite si de cer eale. Cred ca nu e mult sa stai citeva saptamini cu sora d-tale mai ales ca n-ai. se poate sa iei parte in curind la o nunta. O sa ramii cu noi in tot timpul concediului. ar semana oarecum cu calugaritele noastre. Nu am uitat o clipa binele pe care mi 1-a facut familia d-voastra si Irma a avut mare noroc ca a in trat intr-o familie atit de cumsecade. jiletce rosii si gulere inalte. Ei bine. nu e asa ? Da... daca n-ar purta pe uma r niste fulare mari colorate. ca am pregatit mai dinainte acest compliment asfel ca sa nu ram ina ca un gura-casca de indata ce voi intra in casa doamnei Keller. Peste citeva cl ipe mai tirziu. Cit despre primirea care mi-a fost facuta oricine si-o poate inchipui usor. draga mea ! Oare ce-i trebuie mai mult unui soldat ? IV Belzingen. Uitindu-ma la doamna Keller. in Franta ? Ba da. Marturisesc ca femeile care palavragesc imi sint nespus de neplacute. domnule Jean. Cu o germanca? Nu. cu toate lacrimile pe care le varsase de la moarte a sotului ei. infatisarea ei era senina. Natalis. care n-au nimic calugaresc in ele. Cel putin in co stumele acestea i-am vazut pe tarani pe drum. Te pomenesti ca-se insoara. desi avea o infatisare modesta.vazut-o de vreo treisprezece ani. gravitate care n-o parasise nici acum.impotriva noastra. imi zise el. Nu eram oare fratele Irmei ? Am inteles numaidecit ca situatia surorii mele nu e ra deloc inferioara aceleia pe care mi-a descris-o ea. Calit atea mea de francez contribuise in buna parte la primirea aceasta cordiala. in schimb doamna Keller era o persoana plina de bu . nu te gindesti sa te insori. Frumoasa ? Da. Eu ? Nu ai lasat pe nimeni. Doamna Keller mi-a adresa t un zambet foarte afectuos si domnul Jean mi-a strins cu putere miinile . Am ajuns aici impreuna cu sora mea pe la ora zece dimineata. am regasit trasaturile ei de odinioara. in tinutul acesta te-ai crede in plina inima a Olandei. Daca mama lui s-a maritat cu un german. Si pe cine ? Patria.. ca o icoana. Un foc tainic mai str alucea intr-insii. Taranii poarta redingote albastre. in apr opierea satului Hegelberg.. nefiind una din acele femei care trancanesc toata ziua verzi si uscate. fireste dar si cu d-voastra. care mi -au ramas intiparite adinc in minte. Ceea ce mi-ai spus acum imi face o deosebita placere. Dar daca parul ei negru incaruntise pe alocuri..

n-avea nimic din asprimea teutona . nimeni nu se putea plinge ca nu m-a auzit ! Dar sa rev enim la domnul Jean. Nu se simtea bine decit la ea acasa. e ca i-a m vazut de aproape. In ziua aceea. Ceea ce trebuie sa se retina insa e ca. deoarece era indatoritor si serviabil. in timpul cind ma aflam in garnizoana la frontiera. chiar cind sint politicosi. dar mai placuta. La moartea tatalui sau.. Din nefericire. Aptitudin ile lui nu se margineau numai in ramura comertului. te atragea imediat.. Cu toate ca in vi nele. ca sa nu neglijeze nimic. Domnul Jean era un tinar foa rte invatat dupa cum mi-a spus sora mea. spir itul lor arogant iese intotdeauna la iveala. Ii placeau compatriotii nostri. Ii placeau cartile si muzica . ca a mea. ceea ce-mi trece prin gi nd.. Dar in privinta aceasta era asemenea reginei aceleia prusiene care.. trebui sa se inapoieze acasa spre a lua conducerea casei. caci situatia era destul de incurcata. lui. Serios ca si dinsa. Ce pacat ca domnul Jean Keller. se interesa foarte mult de toate lucr urile ce priveau Franta. Nu tagaduiesc calitatile lor. Stateam linga doamna Keller. In afara de asta. asa cum sufe ra toti tinerii. ca si cum ar fi fost cr escut in Franta. in loc sa fi fost numai pe jumatate francez.. Trebuia sa munceasca din rasputeri. nu parasea decit rareori caminul ei. Eram in familie. nu m-as op ri niciodata cu laudele la adresa. dimpotriva. toate astea imi amintea de Picardia. avea parul brun si mustatile la fel si ochii negri. mi-a placut mult de indata ce l-am vazut si daca va avea cindva nevoie de cineva care sa-i fie d evotat cu trup si suflet. a comerciantilor si de aceea il supara. apucaturile lui erau foarte linistite iar firea lui sincera. Avea o voce frumoasa. asa cum simt. Doa mna Keller gasi intr-insul un ajutor inteligent. nu asa de puternica.. care indeletnicindu-se cu negotul si cu afacerile. de la moartea tatalui sau. Sora mea Irma se afla l .. Fiecare cu calitatile lui. primitoare si placu ta. asa cum trebuie sa fie cu toata lumea. Il facea sa sufere morga functionarilor si a militarilor. fara sa dispretuiasca apucaturile germane. din care facea de predilectie subiectul lui de conversatie. Un lucru care mi-a placut de asemenea foarte mult. mars" soldatilor mei. tot greul afacerilor cazuse pe capul lui. priceput si muncitor. Mie. apartinea clasei industriasilor. nu vorb ea decit limba franceza. in clasa de sus.. ori care ar fi fost reaua-vointa a judecat orilor. dar f rancezii au altele. am prinzit la masa comuna. lui curgea singe nemtesc. gospodaria si mai ales felul cum se gateau bucatele . fireste. e ca doamna Keller. Oare stia limba germana ? Fireste si inca foarte bine. Citea toate stirile din Franta. nu e asa ? Eu cind strigam : Pas alergator. constatare pe care eu n-as fi putut s-o fac pentru simplu motiv ca n-aveam nici o cultura. procesul pe care il avea cu Statul nu parea deloc ca se v a termina asa curind. inainte . Felu l cum era rinduit serviciul. domnul Jean. De altfel. care era pe-atunei student la Universit atea din Goetting. Nu-si pierdea timpul palavragind cu vecinii si fugea de cunostinte. Daca ar fi sa ascult de glasul constiintei mele.. si nu calatoria asta in Germania o sa ma faca sa-mi schimb p arerile. nu au nici o legatura directa cu guvernul. Trebuia sa-1 urmareasca cu atentie si. fara sa rationez. nu avea decit un singur scop : sa puna ordine in afacerile mamei lui si apoi sa se retraga din c omert.. Genul acesta de femei imi este foarte simpa tic si nu pot suferi pe acelea care nu se simt bine decit departe de casa lor. Astfel casa ei avea mobilierul aidoma ca cel al caselor din Samt-Sauflieu. Semana mult cu mama lui. Daca nu am simpatii pentru germani. Iata felul cum eram tratat. la douasprezece. era nevoit sa plece in dese randuri la Berlin. Domnul Jean avea pe atunci douazeci si patru de ani. incit nu putea sa piarda procesul. placea mult cu aerul lui grav. pastrase citeva din obiceiurile Picardiei. pe care ii cauta si car ora le venea in ajutor ori de cite ori se ivea prilejul. dupa cum am constatat in curind. drepturile ei erau atit de sigur e. in afara de asta.n-simt. Era un tinar cu o statu ra inalta. care se gindea mult inainte de a vorbi si care era foarte priceputa in a faceri. apoi persoana aceea nu va fi decit Natalis Delpierre ! Mai adaug ca domnul Jean se slujea de limba noastra. Vedeti ca soarta familiei Keller depindea de acest proces. de obicei. nu era in intregime ! Ce vreti ? Spun ceea ce gindesc. La urma urmei.

. dupa cum iti poti inchipui. nici sa citeasc a ! Ei bine. eu. vei avea oare timp? Doua ore dimineata. Regimentul Royal-Picardie s-a mutat din garnizoana in garnizoa na. i-am raspuns. atunci ca la sora d-tale. daca as sti ca nu va supar. Ca la mine acasa.. in sfirsit mi-am luat inima in dinti. stai aici cit vrei. i-am raspuns. Era un barbat cu adevarat maret. de dificultatile pe care le-as fi putut intimpi na in timpul calatoriei. mama. Cred si eu.. nu aveam invatator la Grattepanche. adauga domnul Jean. si in timpul celor doua luni de concediu. raspunse doamna Keller. alaturi de domnul Jean care statea in fata mea. Natalis. domnule Jean.. Nu stii sa scrii. Natalis ! exclama domnul Jean. Spune-ne ceva de campaniile d-tale. Nu stiam cum sa-i multumesc. Am ghicit ingrijorarea doamnei Keller si a fiului ei cu privire la cele ce se pregateau. Intere sele familiei Keller riscau sa fie compromise pentru mult timp. Ei bine. Dar era mai bine sa nu se vorbeasca de lucrurile acestea triste tocmai azi.. de starea in care se afla tara. Am trait m ereu cu ranita in spinare. domnule Jean.a locul ei obisnuit. Si de cind te-ai intors in Franta. Ti-o repet. erai atit de ocupat incit n-ai avut niciodata timpul sa scrii un rind surorii d-tale. relua domnul Jean. daca preferi. si cu m contele de Rochambeau batuse pe lordul Cornwallis. doamna ? Da. d-ta fratele Irmei! Scumpa doamna. cu arma pe umar si. imi zise el.. Pe vremea cind eram copil. nu stie nici sa scrie. te vom invata noi. Cred. Dar bine. imi puse tot felul de intrebari. Ai un concediu de doua luni. Nici sa citesti ? Nu. ca sa schimbe discutia.. cred ca va' fi de-ajuns. Si intentionezi sa-l petreci aici. ma insarcinez sa te invat sa citesti. Natalis. i-am raspuns. daca nu am scris surorii mele. la varsta de treizeci si unu de ani. m-a intrebat domnul Jean. Si ai vazut pe Washington ? Asa cum te vad pe d-ta. in sfirsit ne vom sili sa te invatam. Eram foarte ocupati. nu pr ea ai timpul sa inveti carte intre doua etape. nu e asa ? Da.. nu e asa ? Da. S-a vorbit de calatoria mea. Natalis. e ca atunci cind e vo rba sa scriu sint ciung de ambele brate.. de trupele ace stea in mars spre frontiera Frantei precum si cele prusiene si austriece. Irma a fost una din cele mai bune eleve ale mame . Sa ne superi. de aceea domnul Jean. sora mea. Vei fi aici ca la d-ta acasa. Auzind imputarea aceasta m-am inrosit. Iata cum se face-ca un sergent ma jor. fiindca la urma urmei nu aveam de ce sa-m i fie rusine. in cazul ca razb oiul ar fi izbucnit. Ai luptat in America? Ai intilnit acolo pe marchizul de Lafayette francezul acesta erou care si-a pus averea si viata in slujba independentei. admitind chiar ca parintii mei ar fi dispus de ce va parale ca sa ma dea la scoala. doua ore seara. n-ai mai facut nici o campanie ? Nu.. doua luni. cind Natalis o sa va cunoasca mai bine n-o sa mai aiba ideile astea. Da. zise. Am trebuit sa povestesc atunci tot ce stiam de batalia de la Yorktown.adauga domnul Jean. insasi Irma parea oarecum plictisita. Domnule Jean. O ! domnule Keller eu n-am avut niciodata casa mea... Spre marea mea parere de rau marturisesc ca nu stiu. avea niste miini si niste picioare de urias ! E drept ca lucru acesta m-a impresionat mult la generalul american. in acelasi timp am sa-ti dau si teme. zise doamna Keller D-voastra. Pe urma am sa te invat sa scrii.

dragul meu Natalis. Daca pierdem procesul acesta vom fi aproape ruinati . e frumos dar cum o sa inaintezi mai departe? Cum o sa devii locotenent. primesc. Egalitatea ! Iata un cuvint pe ca re Germania nu-1 cunoaste inca. adaug . priveam. In imprejurarea aceasta agentii statului au avut o purtare nespus de urita. dar simt ca sint preveniti impotriva unei familii care are legaturi cu Franta. Ce mi-a vorbit oare domnul Jean in timpul plimbarii noastre ? Fireste ca de toate lucrurile care preocupau familia lui si mai ales mi-a vorbit de procesul p e care il intentase statului si care nu se mai sfirsea. primesc.. un om trebuie sa stie sa scrie si sa citeasca. capitan. la moartea tatei. domnule Jean. Natalis. Trebuie sa te asteptti la orice. Dupa acee a o sa ne punem pe lucru. La d-voastra acum. Trebuiam sa fac cinste vechii politeti franceze. Dar bine.. pentru ca sa aj ungi pina acolo unde te poate conduce cultura. nu stiu ce sa mai cred. Pina in prezent. In definitiv nu aveam mare lucru de vazut. domnule Jean.. P rintre acei care treceau prin fata noastra. Natalis. Azi. decit. Ce gol in mintea lor.. daca un proces merita sa fie cistigat. Acum cinspreze ce luni. mai ales astazi cind raporturile sint incordate intre cele doua tari. Domnul Jean relua : Vezi. in familia Keller. am inceput sa invat carte. nu s-a putut. Lucrul acesta nu se poate intimpla ! am exclamat indurerat.i. Fii deci egalul acelora care stiu carte. acela e ra fireste procesul Keller. pe drumul care ur ca spre Hagelberg. Vorbeam mai mult. Ei bine. Si apoi nu vei putea sa inaintezi in grad ! Iata-te sergent major. Furniturile au fost predate la timp iar domnului Keller fiind prusac i se cuveneau pe linga beneficii si re stituirea garantiei. Pe mine nu ma inspaiminta ruina. si. nimeni nu s-ar fi indoit de cistigul cauzei noastre. Dar revolutia din '89 a proclamat egalit atea in Franta si va face sa dispara vechile prejudecati. Ce intuneric in creierul lor. Ne-am inteles. De aceea toti salutau pe domnul Jean si eu raspundeam respectuo s la salutul lor desi nu mi-era adresat personal.. agentii acestia nu sint judecatori ! Magistratii insa treb uie sa va dea dreptate si nu-mi vine sa cred ca veti pierde procesul. o plimbare frumoasa. colonel ? Nu e pacat sa ramai pe loc din pricina ignoratei? Vezi dumneata domnule Jean nu numai ignoranta m-ar opri in loc ci chiar regulamen tele. doamna si daca n-o sa invat bine sa ma pede psiti. t oti oamenii sint egali. O fig ura. Ceea ce am observat insa indeobste. vom incepe chiar de azi. ne este interzis de a inainta peste gradu l de capitan. erau foarte putini care nu cunosteau familia Keller. vei cunoaste alfabetul int reg. Noua astora oamenilor din popor. El mi-a povestit cu dea amanuntul procesul. ii vad inca. la Brandeburg. nu e asa ? V Am facut. am adaugat. Ce puteam sa raspund la o propunere facuta cu atita bunavointa ? Fie. intr-adevar. Am mai observat de asemenea ca domnul Keller se bucura de stima obsteasca. atit eu cit si domnul Jean. Gindest e-te numai cite lucruri trebuie sa ignore bietii oameni care n-au invatat carte. peste opt zile. De abia am mai avea cu ce sa traim. Si acum findca am terminat masa sa mergem sa facem o plimbare.. Am vazut pe judecatorii nostri. Intotdeauna se poate pierde un proces oricit de dreapta ar fi cauza lui ! Mai al es cind e rea-vointa la mijloc. noua intr-un orasel este un eveniment. este atentia cu care ma fixau oamenii. Ce oameni cumsecade. Si iata in ce fel. E o nenorocire tot atit de mare ca a-ceea de a fi lipsit de un organ.

Dar. domnule Jean. am crezut cu cale sa nu starui. fiindca sint tinar si voi munci. Dar nu prea esti stapin pe viata ta. in Picardía . Natalis. straluceau si ele ase menea unor flori in mijlocul verdetii. domnul si domnisoar a de Lauranay. mi-ar fi foarte penibil s-o vad intorcindu-se in tara ei. Cum poftesti. in afara de asta tin mult sa faci cunostin ta cu ei. as fi putut sa-mi fac o situatie si de vreme ce m ama nu are decit o singura dorinta. nu gluma. eu si mama avem o vizita de facut. nu e asa ? Fireste ca o iubesc. doamna Keller nu poate para si Germania ? Ei. o sa le faca placere vazin du-te. in lumea asta. care stau de multa vreme la Belzingen. Plimbarea isi urma cursul ei. Cum doresti. Deodata domnul Jean imi zise : Diseara. Ne-am inapoiat pe urma in oras. pot sa afirm ca domnul Jean si-ar fi facut cu destoinicie datoria. Trebuie sa facem o vizita la niste compatrioti de-ai d-tale. S-ar fi inrolat printre soldatii contelui de Roc limbeau si s-ar fi luptat cu barbatie ca sa smulga America de sub stapinirea eng leza. Trebuie sa fii discret cu persoanele care iti arata prieteni e. mi-as f i rinduit in asa fel afacerile incit sa-i procur aceasta fericire peste un an sa u poate chiar mai curind. A ! ce n-asi fi dat ca sa crut de suferinta pe aceste doua fapturi ca re mi-erau atit de dragi. si sa-i dau un sfat. te-as ruga chiar sa vii cu noi. de vreme ce vii din tara lor .a domnul Jean. mai intrebi ? Domnul Jean tacu o clipa. imi zise el atunci pe un ton straniu. Nu. I-am strins-o si eu si sint sigur ca domnul Jean intelegea durerea pe care o simteam. cu ochii tintiti in zare ca si cum ar fi v oit sa citeasca viitorul. n -ar fi stat o clipa pe ginduri. mai ales in mijlocul tulburarilor pe care le preva d si care vor face sa sufere comertul! Auzindu-1 pe domnul Jean vorbindu-mi astfel. in ciuda celor douazeci si cinci de ani cit a trait departe de ea. N-as vrea sa va incomodez ! i-am raspuns. Biata doamna Keller ! Sora mea mi-a vorbit mult bine de dinsa O iubesti mult. Dar mama i Pina cind sa-i pot fa ce o pozitie trebuie sa treaca ani. Cite lucruri marete n-ai putea fa ce in viata si pe eare nu le savirsesti niciodata. apoi relua : Fara procesul acesta. Am vorbit de diferite lucruri si in special de acelea care ma priveau. Natalis. si care isi jertfisera viata in serviciul acestei c auze drepte. dupa-masa. Casele straluceau in bataia soarelui. sa se inapoieze in Franta pe care n-o poate uita. am intrebat. Domnul Jean ramase tacut o clipa. Fireste. mici sau mari. si eu. Dinsul invidia soarta compatrio tilor nostri. admitind cazul ca pierde procesul. ca sa nu mai gaseasca modestul confort cu care este obisnuita ! Voi munci. Am trebuit sa mai povestesc citeva din ispravile mele i n America. far a indoiala si cu atit mai multa tragere de inima cu cit va fi pentru dinsa ! Reu si-voi oare ? Cine poate sti. simteam o emotie de nedescris s i pe care nici nu cautam macar s-o ascund. Acoper isurile lor rosii de tigla. chiar daca m-as casatori cu o franceza ! Aceasta a fost singura aluzie la planul de care Irma mi-a vorbit vag in curs ul diminetii: Totusi. El imi strinse mina in mai multe rind uri. care se zareau printre copaci. Si numai dupa felul cum rosti cuvintele acestea cu o voce care vibra si care-mi mergea drept la inima. Ma intrebam insa daca nu cumva casatoria aceasta nu . i-am raspuns. Am priceput ca domnul Jean voia sa ma faca sa cunosc mai deaproape familia lui. Mama a devenit germana prin casatoria ei. In sfirsit acesta este destin ul si trebuie sa te inchini in fata lui. Cind domnul Keller va socoti de cuviinta sa-mi vorbeasca de proiectele lui v oi sti sa-l ascult cu bunavointa. voi ramine german. ai observat cit de prost sint rin duite lucrurile. Voi ramine cu sora mea. fiindca domnul Jean nu pomeni nimic mai mult. dimpotriva Natalis. ca daca domnul Keller s-ar fi gasit in aceeasi situatie. Natalis. Domnul Jean lauda mult sprijinul pe care Franta 1-a dat americanilor pentru ca acestia sa-si poata cuceri libertatea. bineinteles in limita mij loacelor mele.

Pe cind domnul Jean se indrepta spre strada principala. intoreindu-se spre mine. Nu c unosteam pricina acestei uri pe care am aflat-o mai tirziu. M-am uitat la el si l-am intrebat : Ce este ? Nimic. Pe vremea aceea se afla. am auzit in departare un zgomot de tobe. Dupa toate probabilitatile. Tinarul of iter dadu dispretuitor din umeri iar domnul Jean imi strinse cu putere mina. comandat de colonelul von Grawert. Am inteles im ediat ca batalionul acesta executa un simplu mars si nu se pregatea inca sa para seasca orasul. Unui soldat ii place intotdeauna sa priveasca pe fratii lui de arme. la so ldatii care se departau. Vrei sa vezi felul cum se prezinta. Amindoi nu mai erau acum decit la vreo citiva pasi unul de altul. Gornistii cintau un mars prusac. ca si cum ar fi voit sa ma sileasca sa ramin pe loc. de-un blond roscat. cind am simtit deodata bratul domnului Keller care ma stringea cu putere. Eu si domnul Jean.va impiedica planul pe care il nutrea de a se inapoia in Franta. in urma dislocarilor de trupe. Oare casatoria aceasta nu va crea o legatura care va inlantui si mai mult pe doamna Keller si p e fiul ei de Germania in cazul ca domnul si domnisoara de Lauranay aveau intenti a sa ramina intr-insa ? In privinta aceasta aveam sa aflu in curind amanunte noi . cu toate astea reusi sa s e stapineasca. Parea tintuit. cu ochii albastri si cu o infatisare mindra. Incepind de la snururile bocancilor pina la capela. Cornistii ajunsesera in dreptul nostru. Am crezut ca i se facuse rau. Am ajuns acum in fata celor dintii case ale orasului. Natalis. Privirea pe care i-o arun case era departe de a fi binevoitoare. Domnul Jean nu rostise nici un cuvint. Se uita. Si el ramase astfel nemiscat pina ce zgomotul tobelor si al goarnelor se pierdu in departare. Era un tinar destul de chipes. ceea ce nu e lipsit de interes. VI Aveam un invatator bun. Nu stiam daca o sa-i pot face onoare. In ce ma priveste. intr-un cuvint e o chestie de meserie. sa ne apucam de carte. Am observat de-a'semenea ca nici ofiterul nu parea in sufletit de sentimente mai bune fata de domnul Keller. am crezut ca se va repezi asupra locotenentului. regimentul acesta trebuia sa plece in curind sa se uneasca cu grosul arma tei prusace care se afla spre vest. La inceput domnul Jean palise. chiar c ind acestia sint straini. in cele din urma compania trecu si apoi intregul batalion pe care l-am pierdut i n curind din vedere. fara sa se clinteasca. Locotenentul era unul din acesti ofiteri germani cum se vedeau atitia pe-atu nci si cum se mai vad si azi. Acum insa se impurpurase la fata. Nu mai incapea indoiala ca exista o ura adinca intre acesti doi oameni. ne-am dat la o parte ca sa lasam drumul liber soldatilor. Cu toate pretentiile lui de elegan ta parea destul de vulgar. patru companii mergeau in pas de defilare. M-am oprit asa dar si tot astfel domnul Jean. ofiterul acesta imi inspira un sen timent de antipatie si chiar de repulsie fara indoiala ca aceleasi sentimente le i nspirase si domnului Jean. Am aflat mai tirziu ca regimentul acesta era aici in garn izoana de vreo citeva luni. imi zise : Si acum.la Belzingen un regiment de infanterie. cercete zi cu deamanuntul uniforma lor si ii privesti cum defileaza. In spatele muzicii. Atunci. Sa inveti sa c . Privirea lui era atintita acum asupra unui locotenent care mergea in fruntea pri mei companii. nu altceva. O c lipa. dar privindu-1 cu bagare de scama am constatat ca m-am inselat. Spunind acestea ne-am intors acasa.

pe care trebuia sa le valorifice. In chipul acesta am invatat sa le citesc si sa le scriu totodata. Daca domnul de Lauranay nu s-a ocupat personal cu afacerile. in sfirsit. Totusi. in Ioc sa-si vinda bunurile in conditii proaste. In schimb. statea intr-adevar foarte bine. . se datora deci parintilor lui. am aprins-o si am f umat in liniste. Doamna Keller si fiul ei erau imbracati s i ma asteptau. era un batrin foarte simpatic. Domnul de Lauranay ramasese vaduv inca de tinar. am cerut voie sa astept afara. intermediara intre noblete si burghezie si care n-a dispretu it industria sau comertul. Insurat in Franta. in ziua aceea am invatat toate vocalele. N-am avut mult de mers. Parul' lui mai mult carunt decit alb. Pe urma am intrat din nou in casa. avind treaba acasa n-a mers cu noi. daca servitoarea nu m-ar fi instiintat. ca acee a a domnului Keller. dupa revocarea edictului din Nantes. daca stramosii lui trebuisera sa paraseasca pamintu l francez. ceea ce merita toate laudele. tatal domnului Jean. ca masa e ra gata. Apucaturile-i tr adau numai decit pe omul de rasa. Cu toate astea m-am pus cu nadejde pe munca. Domnul Jean a dat dovada de multa rabdare pentru care ii sint recunosc ator. Silinta si atentia nu mi-au lipsit. cu niste flori in fata si cu o gradina mare in do s. Deoarece trebuia sa mergem ceva mai tirziu la domnul de Lauranay. Din nefericire nu i sa ivit ocazia. N-am ramas deci surprins de dife renta lor de virsta. nu gasise decit cumparatori care ofereau preturi derizorii. Mi-am scos pipa din buzunar si dupa ce mi-am umplut-o. Domnul de Lauranay statea la capatul strazii. s-au ocupat bunicul si tatal lu i. stramosii domnului de Lauranay s-au stabilit din nou in Fran ta. dovedea numai ca facea parte din clasa aceasta. Am iesit asadar citesi trei. pe la ora sapte. M-am dus imediat in odaita mea. Irma. Legaturile a cestea dainuiau de vreo douazeci de ani. domnul de Lauranay pref era sa le pastreze. De aceea. doamna Keller mi-a spus ca domnisoarea Martha nu era fata domnului de Lauranay. nu plecasera cu intentia de a ra mine mereu in strainatate. de indata ce ideile liberale si-au facut ia rasi loc in Franta. In urma legaturilor de afaceri intre domnul Keller si domnul de Lauranay. In clipa in care am intrat. Locuinta aceasta dovedea ca stapinul ei. Particula de care se afla inaintea numelui sau. m-a m spalat pe miini si apoi am intrat in sufragerie. De aceea. Era un barbat inalt. ci nepoata lui. ceara aceasta moale pe care se intipareste orice. daca statea la Belzingen. in schimb creierul meu nu prea era maleabil. Faptul ca mostenise o situatie buna. Mai mult ca sa-mi intipareasca in minte literele m-a facut sa le scriu cu creionul in repetate rinduri. Din casatoria lui avusese u n fiu pe care familia Keller il cunoscuse foarte putin. incadra o figura frumoasa si nobila. umbrita de niste ulmi uriasi. fara sa fie nev oie pentru asta de prea multa bataie de cap. insarcinat cu interesele domn ului de Lauranay. e ca mostenise de l a un unchi citeVa proprietati. Doamna Keller imi oferi bratul pe oare i l-am dat poate cu stingacie. domnul de Lauranay. Cina n-a durat deeit o jumatate de ora. Ochii lui te priveau cu blindete. desi ma simteam foarte mindru si multumit totodata de onoarea pe care mi-o facea fem eia aceasta cumsecade. se stabilira in curind legaturi de prietenie intre cele doua familii. pe care virsta nu-1 incd-voiase inca. Familia de Lauranay era lorena de origine si de religie protestanta. Negresit ca ar fi preferat sa le vinda si sa se intoarca apoi in Lorena. M-as fi incapatinat chiar sa invat pina seara tirziu. Domnul de Lauranay avea pe-atunci saptezeci de ani. in schimb. Situata linga aceea a surorii mele. tatal lui se ducea sa1 vada in fiecare an. fiul acesta nu venea decit foarte rar la Belzingen. Avea o casa frumoasa si atragatoare. ceea ce mi s-a inga duit. si nici un nor n-a intunecat vreodata i ntimitatea aceasta bazata pe asemanare perfecta de gusturi si de obiceiuri. nu e un lucru tocmai usor. Trebuie sa ai un cr eier de copil.itesti la treizeci si unu de ani. ceea ce procura domnului de Lauranay. Recomand procedeul aeesta batrinilor scolari de virsta mea. Domnul Keller. Cit despre domnul de Lauranay. placerea de a petrec e citeva luni in tara lui.

crescuti impreuna. de ce oare copiii lor n-ar fi fost naturalizati francezi ? in sfirsit. domnisoara Martha era bogata si trebuia sa mosteneasca o avere frumoasa dupa moartea bunicului ei . intimitatea celor doi tineri. cu niste ochi albastri inchisi. Era destul de inalta. foarte gratioasa. domnului de Lauranay prietenia si devotamentul doamnei Keller. de vreme ce n-avea decit sa spuna o vorba pentru ca domnisoara de Lauranay sa devi na sotia lui. Nu ca domnul Jean ar fi avut motive sa fie gelos ! Si cum ar fi putut fi. In sfirsit. domnul Jean nu voia sa se atinga de banii logodnicei Iui. de vreo citeva luni. Nu-i mai ramasese acum decit bunicul ei. ajuta de asemenea din tot sufletul pe stapina ei. Poseda citeva talente tot atit de placute pentru ea. Nimeni nu se va mira deci ca domnul Jean Keller se indragostise de faptura a ceasta frumoasa. nu exista nici o pi edica. douazeci si doi de ani. deoarece nu avu decit cinci ani la moartea tatalui ei. deoarece starea acea sta de lucruri putea autoriza intr-o anumita masura. locotenentul Frantz von Grawert. Dupa mine. delicat ete pe care o vor intelege toti oamenii de suflet. fericirea. pe drumul de la Belzingen. si inca una grabnica. impotriva t inarului ofiter pe care l-am intilnit in fruntea companiei sale. Cu toate astea. se schimbase cu t impul intr-un sentiment de dragoste. mai inainte de a se casatori. Sora mea. Daca il cistiga. Intr-adevar. sentimentul acesta nu putea decit sa-1 onoreze. domnul Jean ar fi ramas sarac. Ei bine. exceptind cazur ile cind era nevoita. de altfel. observase pe domnisoara Martha de Lauranay. in acelasi timp. Intr-adevar. deoarece ar fi putut aduce logodnicei lui o oarecare stare. Cinta frumos la clavir. pe care o priveam acum cu multa discretie. avu o copila a carei nastere costa viata mamei sale . pe care. de care depindea intregu-i v iitor. Domnisoara de Lauranay se nascuse in 1772. care prinsese o dragoste nespusa fata de fetita aceasta. Trebuie sa spunem insa ca in imprejurare a actuala. Dar numai faptul de a vedea numele domnisoarei Martha amestecat in afacerea ace . incit dinsa refuza chiar sa mai iasa din casa. cu trasat uri fine.Domnul de Lauranay fiul. Domnul Jean ar fi voit ca procesul lui. De aceea o hotarire era necesara. Admiram figura ei blonda si serioasa. asiduitatile unui rival. aceeasi reli gie si aceeasi origine. cred ca n-ati uitat. copila deveni o fata inci ntatoare. Acesta se purta foarte bine cu mica orfana. Negresit. faptul se datora unui exces de delicatete din partea domnului Jean. o lua cu el in Germania ocupindu-se de aproape de educatia ei. ca sa n-o stingh eresc. cu atit mai bine. Este de prisos sa staruiesc asupra placerii pe care i-o procura. ca situatia familiei Keller era destul de compromisa. Avea asadar acum. pe care o ingriji ca o adevarata mam a. nimeni nu se va mira ca cele doua familii vedeau c u bucurie ca. In mai multe rinduri fusese cit pe aici sa dea o lectie de bunavointa ofiterului care frecventa societatea buna din Belzingen. in opera a ceasta de binefacere. domnul de Lauranay fusese ajutat mult de doamna Keller. plictisea mult pe domnisoara Martha. blonda. Cu toate astea. Frantz. nici ca domnisoara de Lauranay observase imediat calitatile ace stui tiriar. care respira cu toa te acestea. si nu semana deloc cu femeile pe care le vazusem pin a atunci la Belzingen. facind parte dintr-o familie bogata si influe nta. Domnul Jean stia toate astea. Daca tinerii soti s-ar fi stabilit in Franta. O urmarea cu incapa tinare pe strada. ofiterul nu se indoia ca fata va fi foarte onorata de atentia lui. De cite ori n-a leganat-o Irma pe domnisoara de Lauranay si aceasta nu numai cu aprobarea. Fata lui de abia daca il cunoscu. ci si cu multumirile bunicului. El insusi foarte indurerat de pierderea nevestei lui. muri in curind. De as emenea mai avea si un talent frumos la pictura. sa se fi terminat cu bine. in schimb era foarte suparat si pe drept. desi spunea ca nu prea stie bine. Irma. Daca in schimb tinerii nu se casatorisera i nca. Convenientele de familie erau intrunite in casatoria aceasta. Dar daca nu era gelos. cit si pentru altii. in curind domnul Jean fusese pus in situatia de a lua o hota rire. D aca pierdea procesul.

in ci uda vocalelor care ma urmareau in vis. Pina atunci insa. sau cu doamna Keller. era primit in casa domnului de Lauranay. Dragul meu. Doamna Keller ii zise ca totul se rindu ise si ca trebuiau doar sa fixeze ziua in care sa se serbeze casatoria. ca Jean Kelle r... un adevarat prusac. ca vom fi nevoiti in curind. colonelu l de Grawert. Stia. Martha. apoi sa stiti ca era noaptea in care am d ormit in casa doamnei Keller. daca am fost prost vreod ata. Ei. am tacut. expunindu-i averea. Era un barbat aspru. in Lorena.. Naucit.. Se temea ca ele sa su fie de natura sa creeze multe neplaceri compatriotilor lui stabiliti in Germania. Pe urma ne-am dus in gradina de ne-am plimbat. Iata ceea ce am aflat de abia mai tirziu . se prezentase domnului de Lauranay. dar nici macar cu bunicul ei. Cind dinsa va fi nevasta lui. raspunsul lui era suficient. domnisoara. draga mea Martha. cu toate astea. In sfarsit. Ne-am intors acasa. obisnuit numai sa comand e. Si mina asta intinsa cu atita bunavointa. care fusese refuzat intr-un chip foarte politicos. Tatal ofiterului. ne-am dus sa ne culcam. german ca si el. care nu astepta.. care nu putu sa spuna mai mult. trebuia sa simuleze ca nu stia nimic. Fratele Irmei este si prietenul nostru. intr-o calitate car e lui ii era refuzata. indreptindu-se spre Jean. si viiforu l frumos ce-1 astepta pe fiul sau. In rastimpul acesta. fie dintr-un sentiment de gelozie. Colonelul. sau chia r cu sora mea. Ce vreti ? eram un biet sergent major. Pe cind ne pregateam sa ne retragem citesi trei. tinarui ofiter.. fara indoiala. Domnul de Lauranay m-a intrebat de even imentele care se pregateau. Ratiunea era in lupta cu. Convorbirea m-a facut sa ma simt mai in largul meu. domnisoara Martha. relua ea. a fost cum nu se poate mai frumoasa si mai cordiala. zise doamna Keller imbratisind foarte emotionata pe' Martha. fie dintr-un sent iment de minie. Domnul de Lauranay multumi colonelului von Grawert. E demn de tine ! Stiu. Daca vreodata am petrecut in viata o noapte buna. nu vrei sa pricinuiesti fericire a domnului Na-talis Delpierre ? Ba da. de vreme ce e fiul d-tale ! raspunse domnisoara de Lauranay. dragul meu. adauga domnisoara Martha. Cit timp dureaza conce diul d-tale. as fi intr-adevar prea fericit. in sfirsit. nici un refuz. Irma ne astepta. S-a vorbit de Franta. spre a se fixa in tara lui. Se intreba chiar daca n-ar f ace mai bine sa plece din Belzingen. raspunse domnul Jean. oare domnul Delpierre. decit ocazia de a se manifesta. Domnul Jean nu stia ce sa raspunda. neadmitind nici o sovaire. Deocamdata. locotenent ul Frantz ceruse mina domnisoarei Martha de Lauranay. inima lui.. aceasta casatorie er a cu neputinta. se retrase inciuda t de nereusita lui. . Cred. Pe urma. era mai bine sa evite un scandal de pe urma caruia ar fi suf erit in primul rind. asa cum ingaduiesc o biceiurile germane. nestiind ce sa spun. imi zise domnisoara Martha. dar ca mina fiicei lui fiind promisa. nu va asista inainte de a pleca la casatoria noastra ?. va sti sa puna l a respect pe domnul de Grawert... Vezi ca.asta.. se hotarise nu numai sa nu iasa niciodata singura. in toata acceptia cuvintului. Si n-am vrea sa plecam singuri. am preferat sa vo spun numaidecit. De aceea.. Ai de gind sa pleci ? il intreba repede domnul Keller.. domnule Delpierre ? Doua luni. am zis. P entru mine insa. tina ra fata. trecusera cel mult trei saptamini de-atunci. il oprea sa ia vreo masura. Locotenentul Frantz fu nespus de miniat. am luat-o si a m strins-o usor de teama sa n-o fring. Ma credeti ca n-am stiut ce sa-i raspund ? intr-adevar. spunindu-i ca e foarte o norat de cererea lui. In ce priveste primirea care mi s-a facut in familia domnului de Lauranay. De aici se nascu o ura si o dorinta de razbunare.. relua ea. Totusi. Vei fi f ericita !. nu intelese sa lase pe domnisoara Martha in pace. Domnisoara. caci era tirziu : Draga mea. raspunse domnul de Lauranay. draga Jean. si sint feri cita ca pot sa-i string mina.. atunci am fost cu siguranta in clipa aceea.

Agentul plecase. nasul tur tit. Tocmai ma pregateam sa te scol. Dar a venit cineva care vrea sa te vada. De aceea il tinem la dist anta. Aveti aici un calator care a sosit ieri la Belzingen. Nu m-ar mira aflind ca vrea sa ne implice intr-o afacere urita. Individul acesta n-a cautat decit sa ne pricinuiasca neplac eri. S e numeste Kalkreuth. Domnul Jean il intreba pe nemteste ce voia. Aproape in aceeasi clipa isi facu aparitia si domnul Jean. Se vede ca acest personaj voi sa-mi zimbeasca. M-am imbracat repede ca sa-mi fac lectia. Dar nu uita. voia sa fie nespus de gratios. Nu era departe si am ajuns aproape num aidecit. Trebuie sa te feresti de el. Am profitat de clipa asta de distractie ca sa observ pe Kalkreuth. un agent! Un agent ? Ei. Natalis. sa nu-i spui nimic c are sa te poata compromite. Ei si ?. Natalis. . in afara de asta avea o gura uriasa. Prin urmar e sa fii foarte rezervat. sa-i spui ca ai venit la Belzingen ca sa vezi pe sora d-tale. am intilnit pe sora mea. sa te gindesti bine inainte de a raspunde si sa -nu-i spui decit ceea ce e absolut necesar. Nu. Acolo l-am zarit pe agent. Fus . Agentul se afla la usa. drace ! nu prea imi plac vizitatorii acestia. Nu cred sa stie. Era un ba rbat inalt si desirat. ne ocupam prea mult de Franta. avea niste picioare de o lungime neobisnuita si o figura bronzata car e parea murdara . spune el. un barbat pocit. Trebuiam asadar sa ma execut. De altfel acesta era si adevarul si mi-am ingaduit sa fiu foarte rezervata. Mi s-a aratat casa unde statea Kalkreuth. Domnul Jean mi-a tradus acest crimpei de conversatie. nu m-am trezit decit foarte tirziu. eram obosit. Cineva ? Da. ce vrei. fruntea brazdata de cute. Natalis. se va prezenta. fiindca.. Da. fiindca nu-mi era deloc placut sa trec pe strazile orasului in tovarasia acestui politist grosolan. domnule Jean. dintii galbeni. in sfirsit. Baga de seama. am dormit cam mult. spri-cene stufoase si doi ochi mici si negri. Foarte bine. E un agent de politie. foarte slab. In acelasi timp. continua sa rasfoiasca niste hirtii intinse pe masa. De ce n-ai vrea sa ma insotesti. Ce fel de om e directorul ? l-am intrebat pe domnul Jean. Apoi ca sa ma invite sa stau pe un scaun. Directorul politiei vrea sa-l-vada si ca atare oaspetele d-voastra trebuie sa se prezinte neintirziat. ceea ce-mi convenea. Ce o fi vrind cu min e ? insasi sora mea nu prea parea linistita. Atit mi-ar trebui. imi zise el.VII A doua zi. imbracat intr-o tunica cu brandenburguri. Nu era macar o invitatie c i un ordin. facu un gest care. Pe cind coboram ultimele trepte ale scarii. Fii linistit. Trebuia sa fi fost cel pu tin sapte. in mintea lui..Da. ca sa stie ca sint militar ! am raspuns. o figura de betivan. Am ajuns in pragul usii. E un om care are o oarecare inteligenta. domnule Jean ? Kalkreuth nu m-a chemat. Natalis. fo arte osos. deoarece rinji sinistru. e de abia sapte. si m-a introdus imediat in biroul directorului polit iei. s i nimic mai mult. si e probabil ca prezenta mea nu i-ar face placere Cel putin indruga citeva cuvinte frantuzesti ? Vorbeste chiar foarte bine. cu picioare le strimbe. Voi afla de altminteri unde sta directorul politiei.

Baga de seama.esem prevenit ca trebuie sa ma feresc de el. Dar. francez. pe un ton blind.. Omul acesta pare destul de viclean si cred ca. calatoria d-tale in. As putea sti exact pe unde ai trecut ? Domnule.. Ai facut atunci un inconjur foarte mare ? ' De ce ? Pentru ca ai ajuns la Belzingen pe drumul Turingiei. Si cam cind crezi ca vei pleca? Atunci cind voi crede de cuviinta. E ciudat. relua. Germania nu are alt scop ? Nu. m-am prefacut ca nu prea il inteleg. Dar supararea lui nu dai nui prea mult. Fara indoiala ca raspunsurile mele ii pareau prea hota-rite. De ce ciudat ? Pentru ca ai fost semnalat ca ai urmat drumul care trece pe la Zerbst. pentru ce toate intrebarile astea ? Domnule Delpierre. finidca numai prezenta lui inspira neincrederea. Luxemburgul. strabatind Brabantul. cred ca n-ai de. Si pe unde ai luat-o ? Pe drumul cel mai scurt si care. Am inteles acum ca politistul aflase ceeace voia voia sa stie. Sint negustor de orice. ex-plica-te. Si ce meserie ai ? Negustor. Nu-mi inchipui ca in Prusia strainii n-au voi e sa calatoreasca. Iata. Si ai venit la Belzingen ? Da. in acelasi timp. Va sa zica. i-am zis atunci. Cu ce ocazie ? Ca sa vad pe sora mea Irma Delpierre pe care n-am mai vazut-o de vreo treispreze ce ani. Nu mai incapea indoiala ca am fost sp . Kalkreuth isi inalta privirile si mi se adresa intr-o frantuzeasca foarte curata. Sora d-tale nu e franceza care e in serviciul familiei Keller ? Exact. Si el ma intreba : Cite zile ai facut ca sa vii' din Franta in Prusia ? Noua zile. intent ioneaza sa-ti joace o festa.... Am trecut frontiera olandeza. Urma o mica pauza. Poate ca nu au voie ! Kalkreuth spunand acestea ma fixa prelung. Si cind vei pleca ?. in Prusia avem obiceiul s a interogam pe strainii care vin sa ne viziteze. e adevarat. Cumpar lucruri de la tara pe oare le revind apoi. Ai putea sa-mi spui la ce punct ai trecut granita franceza ? La Tournay. e si cel mai bun. Dupa ce sfirsi de morfolit hirtiile. E o formalitate politieneasca. mi-arn zis. fiindca am facut un ocol. Dupa o pauza. negustor dar negustor de ce. in definitiv. de la care. Saxa. E foarte simplu. Trebuie sa te pazesti. Esti francez ? Da. raspunse Kalkreuth pe un ton aspru. ca sa-mi pot da timp de gindit. convorbirea avuta intre noi : Cum te cheama ? Natalis Delpierre. Da. Westfalia. Am avut chiar grija sa-1 fac sa repete fiec are fraza. Kalkreuth. Voi relua drumul pe care am venit. Negustor.gind sa te sustragi ? Fie.. Kalkreuth isi relua intrebarile. Trebuia deci sa fiu prevazator. Recomandatia aceasta era de prisos. O sa faci foarte bine.

raspunse Kalkseuth pe un ton amenintator. O doresc pentru d-ta. in definitiv. in special ultimele. Altminteri ce ? Vom fi nevoiti sa avem grija de persoana d-tale pentru un timp anumit. Dar ce stii de miscarea trupelor franceze ingramadite la granita ? Nu stiu nimic. te simti ispitit sa povestest i si altora ceea ce ai vazut ! Pentru a doua oara iti repet. Te voi supravegh ea. raspunse el. te-as sfatui sa nu prea te slujesti de ei. Dar mi se pare. De data asta figura lui Kalkreuth se schimba si el relua cu o voce poruncitoare : Baga de seama. Germania si Franta sint in stare de razboi ? Nu inca. am inteles limpede. Dupa aceea m-am intors acasa la doamna Keller. Eram prevenit acum ca sint pu s sub urmarire. VIII In rastimpul acesta imi petreceam zilele in chipul cel mai placut. mai ales cind sint francezi si noua nu prea ne plac strainii care vor sa afle ce se petrece la noi. lucrind s i facind plimbari. internind u-te undeva. Ce. si n-ai terminat inca cu politia prusaca. Erau unele cari imi p ricinuiau multa bataie de cap. politistul voia sa ma incurce cu intrebarile c a sa afle stiri din Franta. vezi. altminteri.ionat si dupa toate probabilitatile. In curind am reusit sa impreun literele ca sa al . Si pentru a doua oara iti repet si eu ca asta e'«si dorinta mea. Nu ma mira de loc. pentru ca sa fii suspect. Esti francez si ai si vizitat o casa franceza aceea a domnului de Lauranay. Neavind de loc intentia sa ramin in biroul lui. am facut stinga imprejur cu un gest militaresc care nu cred sa fi scapat din vedere politistului. domnule. Esti gazduit la familia Keller care a pastrat legaturi cu Franta. in sfirsit..in garda. In schimb dumneavoastra vreti sa aflati ce se petrece la vecini! Eu nu sint spio n. Dupa ce rosti amenintarea aceasta Kalkreuth imi facu semn ca pot sa plec.. invatasem vocalele si ma munceam acum cu consoanele. in imprejurarile de fata. De ce ? Momentul nu e prielnic strainilor ca sa calatoreasca in Germania. foarte buni.. domnule Delpierre ! zise el. n-aveam voie sa vin la Belzingen ? Ba da. De dat a asta nu-mi mai intinse mina si-mi arata pumnul. putea constata progresele pe care le fa ceam. Tinarul meu profesor. de catre hangiul de la Ecktvende. I-am povestit amanuntit tot ceea ce s-a petrecut int re mine si domnul Kalkreuth. o sa-ti rezerve atit d-tale cit si noua. Si nu stii nimic de generalul Dumouriez ? Nu-1 cunosc. Nu trebuie mai mult. mergea incet dar ceea ce prindeam nu mai uitam. si dnd vezi. neomitind amenintarile acestuia din urma. ca nu sint spion.. domnul meu. domnule Delpierre ca d-ta ai ochi buni. De ce ? Pentru ca atunic cind privesti. Se stie c a omul acesta ma vazuse sosind in vreme ce sora mea ma astepta in fata hanului. Kalkreuth relua : Atunci n-ai intilnit pe germani la Thionville? Nu. Am stat deci. Ei bine. multe neplaceri. Domnul Jean ma astepta. Ma tem ca viitorul. Da.

in r astimpul acesta invatam de zor. cind calare. Dupa o saptamina de la sosirea mea. regele Ludovic al XVI-lea notificase acceptarea aceasta put erilor straine. Mayenta si alti principi ai imperiului sa imprastie aceste ingramadiri de l a frontiera.catuiesc cuvinte. cel putin acum data procesul ui? Se temea insa ca judecata va fi din nou aminata. ca voi s capa numai cu amenintarea politistului si ca el nu ma va aresta sau expulza vreo data din tara. ele nici nu se gindeau la asa ceva. Domnul Keller ardea de nerabdare sa vada procesul terminat. Ramase asadar ho-tarit ca orice s-ar intimpla. Domnul Jean imi spunea ca aveam dispozitii la invatatura. Anglia. Cit despre emigranti. Franta nu putea admite o asemenea situa tie care depasea orice margine. cind pe jos. de vreme ce Leopold de Austria se pregatea sa le vin a in ajutor ? Aceasta era starea de lucruri in 91. In Franta. Dupa cum isi poate inchipui oricine. Dimpotriva Girondinii. fiindca domnisoara Mar tha nu parasise decit o singura data casa ca sa mearga la biserica. Atunci aparu Dumouriez. Datorita felului acesta de a se pur ta al ofiterului se impunea deci grabirea casatoriei. Doamna Keller inlocuise pe fiul ei si imi dadea ea insasi lectii cu o rabdare demna de admirat. si Luckner. Va puteti inchipui si d-voastra cu cita nerabdare il asteptam pe domnul Jean. fiindca la Viena aparu o no ta care cerea restabilirea monarhiei pe bazele declaratiei regale din 89. in total vreo doua sute de mii de oameni bine inarm ati. Dar cine se putea increde in vorbele lor ? Emigratii in schimb. Iacobinii avind pe Robespierre in frunte se rostisera pe fata imp otriva razboiului. In rastimpul acesta Leopold de Austria muri. formau cadre si nu mai conteneau cu indemnurile la razb oi. desi felul meu de viata nu dadea nimic de banuit. ca lucrurile nu vor ter giversa. Lafayette al armatei din centru. Trupele ei nu amenintau granita franceza si ea repeta necontenit ca un razboi ar pricinui un mare rau Europei. Domnul Jean plecase la 18 iunie. in anul 90. comanda armatei din Alsacia. El primi si alcatui numaidecit un pian de lupta : razboi ofensiv si defensiv totodata. in schimb acesta trecu in mai multe ri nduri prin fata casei domnului Lauranay. pe un cal foa rte frumos. comandam entul armatei de la Nord. m-am apucat sa observ ati tudinea locotenentului Frantz von Grawert. Si chiar de aceea domnul Jean voia sa se duca pentru ultima data la Berlin. Emigrantii francezi s-au refugiat la Coblentz. emigrantii nu-si int rerupeau pregatirile. nu ma pricep de fel. Nu trebuia sa se intoarca decit la 21. Cu toate astea sint sigur ca eram spionati si in special eu. Austria si Prusia protestara atunci spunind ca intentiil e lor erau amicale. Se intreba cum va fi primit si daca se va fixa. care fu chemat in graba ca sa-si puna geniul militar si politic in serviciul tarii. e drept. Pina atunci insa Germania nu se miscase de loc. va puteti. cina evenimentelor pe care le voi expune caci marturisesc cinstit cind e vorba de politica. Cu el. dupa ce ac ceptase constitutia. Contele de Rochambeau. In 91. Cu toate ca adunarea legislativa somase pe electorii din F rères. fostul meu general se duse sa ia in Flandra. In timpul lipsei domnului Jean. intr-adevar aveam si de ce din pri fara sa fac vreo apreciere asupra lor. calatoria va fi fixata de indata ce tinarul Keller se va inapoia la Belzingen. era sigur. domnul Jean trebui sa plece la Berlin pe ntru procesul lui. temindu-se de o dictatura militara .. Si atunci s-au organizat trei a rmate la est in asa fel incit sa-si poata da mina. inchipui minia lui. ne mai primind nici un ordin sa ma prez int la biroul lui. prin glasurile lui Louret si Brissot. de ce ar fi renuntat la planurile lor si ar fi dat as cultare somatiilor regelui. .. Nu mai stiam nimic despre Kalkreuth. Mi-am inchipuit deci. Iata acum situatia din 92. Nota asta produse o vilva nespusa in toata tara. Toti se intrebau nedumeriti ce va face succesorul lui? Va fi partizan al pacii? Nu. d in pricina relatiilor incordate dintre Franta si Germania. De altminteri. Dar fiindca poarta era inchisa vesnic si tot astfel usile s i ferestrele. dupa sfatul Irmei. Desi regele le daduse ordinul sa se intoarca in Franta. cereau razboiul c u orice pret ca sa sileasca astfel pe rege sa-si dezvaluie intentiile. nu avu prile jul sa se intilneasca cu ofiterul prusac. la Metz. Cordelierii ii sprijineau.

de aici i ncolo era de prevazut ca-si va schirnba atitudinea. Isi poate inchipui oricine ingrijorarea noastra. caci in cazul cind doamna Keller imi da lectii.. regimentul meu ar fi fost in primele r induri si mi-ar fi parut foarte rau sa nu iau parte la lupta. ca frati i mei de arme se aflau in garnizoana la Charleville. daca Prusia pastrase pina atunci o neutralitate desa-virsita. In rastimpul acesta zilnic treceau prin oras trupe de infanterie si cavaleri e. Dar cine ii spunea ca nu se vor lua masuri impotriva strainilor ? Si daca poli tistul Kalkreuth m-ar soma sa parasesc Belzingen in douazeci si patru de ore ? . pozitia unui francez era mai mult decit dificila. Am aflat numirea lui la Belzingen. e drept. In acelasi timp la Belzingen se raspindi zvonul ca ducele de Brunswick. De aceeasi parere era si sora mea in ceea ce privea situatia ei. Era usor de prevazut ca evenimentele se vor schimba. mai inainte ca sa fi parasit Charleville. nevoind sa mihnesc nici pe doamna Keller. Era o larma co ntinua. in orele dc recreatie. Soldati i dupa ce strigara ca au fost tradati. cite neplaceri nu l-ar fi asteptat pe el si pe ne poata lui ? Si casatoria care nu se celebrase inca ! Putea ea oare sa aiba loc l a Belzingen ? intr-adevar situatia era foarte incurcata. astfel c a tinarul locotenent se plimba ca si mai inainte pe strada si in special in fata casei domnului de Lauranay. regele Ungariei si al Boemiei. si intr-o tara care nu si-a intrerupt inca relatiile cu Franta. bineinteles daca eram liber. pozitia mea dadea de gindit. aproape de frontiera ? Fireste.Ludovic al XVl-lea trebui sa propuna adunarii nationale sa declare razboi lui F rancisc I. Daca ar fi fost nevoit sa paraseasca Germania. Totusi pastram ascunsa in suflet ingrijorar ea care ma napadise. in special uh-lani. De altfel deplasarile de trupe continuau mereu. intre timp trupele faceau dese opriri in piata mare a orasului unde beau diferite bauturi. a produs o emotie de. In sfirsit. n-as fi vrut pentru nimic in lume s-o parasesc. va lua comanda aces tor ostasi batrini ai lui Frederic cel mare. un g eneral care se bucura de o oarecare celebritate in Germania. Fire ste ca nu ar fi consimtit niciodata sa se desparta de buna voie de doamna Keller . nici pe sora mea. Stirea aceast a era destul de grava. Biron cuprinse Quievrain si se spera chiar xa nimic nu va opri avintul trupe lor franceze. daca eram liber. Lafayette crezu cu cale sa~si opreasca inaintarea l a Giret. regimentul pe care il comanda tatal lui Frantz nu primi nici un ordin de plecare. Fireste ca nu puteam sta locului si ma duceam si eu in piata. Spun. desi Kalkreuth imi spuse se sa inchid ochii ca sa nu vad nimic. Incepeam deci sa fiu ingrijorat. plecam repede de acas a. deoarece nu stiam ce hotarire sa i au. intr -adevar. in conditiunile actuale. indiferent de neplacerea pe care asi fi pricinuit-o domnului Kalkreuth si agentilor lui. macelarira pe ofiterii Dillon si Berthois . cind deodata la Mons. Din nefericire. Cit despre mine. ieseam in oras. Stirea aceasta mai inainte chiar de a fi fost confirmata. De in data ce auzeam goarnele. o panica modifica cu totul situatia. As fi dat mult sa vad pe colonelul von Grawert plecind la granita impreuna c u fiul lui. inainte ca domnul Jean sa se fi intors de la Berlin. daca s-ar fi petrecut o ciocnire cu soldatii lui Francisc ele Austr ia sau ai lui Frederic Wilhelm de Prusia. Astfel stateau lucrurile la sfirsitul lui Aprilie. In sfirsit daca toata miscarea asta ma interesa in calitatea mea de soldat s . nedescris. sa strab ata o tara care era in razboi. Propunerea fu primita si se hotari ca Ungaria sa fie atacata mai in-tii in posesiunile ei din Belgia.. urmaream trupele pina in piata unde le contemplam. Aflind dezastrul acesta. Dar puteam eu oare sa uit ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie si. Dupa cum se vede. Nici situatia domnului de L auranay nu era mai buna. Ma simteam in afara de asta foarte incurcat. La 13 iunie Dumouriez a fost numit ministru de razboi. Se vorbea chiar de optzeci d e mii de oameni care inaintau spre Coblentz. vremea fiind foarte calduroasa. Numai. Eram intr-un concediu in regul a. Germania nu declarase pina atunci razboi Frantei. si tot asa convoaie nesfirsite cu munitii. fiindca asa cel putin am fi scapat de ei.

Simt ca voi muri de durere Natalis. Masa aceasta de soldati se indrepta spre Coblentz. in privinta celorlalte evenimente insa domnul Jean avea impresia. Procesul ? Oare in imprejurarile de fata. spera sa raraina toata viata. nu va tr ebui sa astepte luni de zile pina sa se dea sentinta ? Ai dreptate. m-am dus cu domnul Jean. Sa paraseasca familia asta cumsecade ! Niciodata nu-si inchipuise ca viitorul ii va harazi o asemenea nenorocire. toat e astea ii pricinuiau o mihnire adinca. Da... dupa stiri. ca in curind. in orice caz era o situatie din cele mai neplacu te. Soart a trebuia sa se hotarasca peste opt zile.. Vorbeam adesea de situatia noastra cu Irma. 22 si 23.i de francez. Ce s-ar face ?. strabatind Germania impresurata de trupe. Daca fra ncezii vor fi expulzati din Germania. Dealtfel domnisoar a Martha nu se va opune de loc. Trebuie sa ia neintirziat o hotarire si sa nu mai astepte. La 21 iunie. Si apoi un barbat. . linga care. Dupa cu m ne temusem calatoria fusese de prisos ! Procesul era stationar. acesta ? Gasesc chiar ca ar face bine sa ia hotarirea asta. Prusia care se aliase cu Austria nu-si mai ascundea intentia de a porni impotriva Frantei. Evident ca nici aceea a familiei Lauranay sau a surorii mele nu era mai b una in cazul ca se declara razboiul. Teama de a fi despartita de doamna Keller o framinta i n fiece clipa. ceea ce este foarte posibil. i-am raspuns. ceea ce ma ingrijoreaza. Cine stie ce piedici. unde asteptau emigrantii. domnul de Lau ranay si nepoata lui vor fi nevoiti sa plece in douazeci si patru de ore. situatia e grozava. Irma. Zadarnic. A sta in Germania in conditiile acestea era un adevarat pericol de care trebuia sa scapi cu orice pret. un barbat ca domnul Jean. sau daca va fi nevoit sa ramina la Belzingen. Irma. Natalis si. totusi doamna Keller nu va consimti niciodata sa plece fara domnul Jean. Prusia va declara razboi Frantei.. Da. Nu mai incapea indoiala ca situatia mea la Belzingen devenea din zi in zi ma i rea. In locul tau. Si de ce ar refuza dinsul sa plece ? Cine il retine in Prusia ? Afacerile ? Le v a putea rindui si mai tirziu. ce garan tie pentru dinsa ! Gindeste-te numai Irma. Si atu nci cit de grea le va fi despartirea ! Dimpotriva. se vor ivi mai tirziu. mai ales e ca domnul Jean nu s-a casatorit i nca cu domnisoara. sa-si spuna ca nu le va mai reve dea poate niciodata. Martha. ar fi prudent. domnul Jean se intoarse din calatoria lui de la Berlin. Oare n-am putea s-o convingem pe d oamna Keller sa paraseasca orasul mai ales acum cind nu are nici un motiv de a m ai tine la tinutul. casatoria trebuie sa se faca neintarziat. biata mea sora voia sa -si ascunda ingrijorarea. IX A doua zi si in zilele urmatoare. Sa paraseasca aceste fapturi iu bite. sau domnul Jean va pleca cu sotia lui in Franta. raspunse Irma. Fireste ca nu se va opune. Te inteleg. mai inainte ca lucrurile sa devina ireparabile. De altfel. Dinsa ar vorbi la rindui ei cu domnul Jean si s-ar grabi astfel casatoria. nu era mai putin adevarat ca-mi dadeam foarte bine seama ca nu era de glumit si ca ostilitatile vor incepe in curind. imi. Natalis. s-o vezi nevoita sa plece singura cu bunicul ei batrin. in cazul ca evenimentele ar fi luat o intorsatura rea. au trecut d in nou diferite trupe la Belzingen si chiar statul major al unui general pe care am aflat mai tirziu ca era contele Kaunitz. as sta de vorba in privinta asta cu doamna Keller. va ramine cu dinsa. Nu se putea pr evede cind si cum se va sfirsi. claca se face casatoria. altminteri totul va fi In zadar. Ai dreptate Natalis. In zilele de 21. spunea ea mereu. dar trebuie sa incercam tot ce ne va sta in putinta ca sa scapam cu bine.

De vreme ce casatoria era hotarita . Casatoria trebuie facuta cit mai curind. Casatoria trebuia oficiata la catedrala in fata matorilor alesi de familiile Keller si Lauranay. Ai dreptate. De comun acord a fost aleasa data de 29 iunie. Patriotii facind raspunzato ri pe suveranii detronati de invazia care ameninta Franta. Unul din martori eram si e . bineinteles intentionat. Necontenit se schimbau ordine intre tr upele care inaintau spre vest si cele care veneau din rasaritul Germaniei. Toti o simteau. intem nitat si apoi ghilotinat. fara ca guvernu l sa mai. in sfirsit. Vorbeste asa dar cu doamna Keller. Si daca emig rantii s-ar fi rasculat ajutati de imperialisti. multimea condusa de Santere. daca nu spuneam nimic era ca sa nu mai adaug alte nepla ceri la acelea care framintau cele doua familii. Irma. cu g reu isi poate inchipui cineva rasunetul pe care. Domnul Jean nu e omul care sa ierte si atunci. E o nenorocire ca regimentul lui se afla inca la Belzi ngen.. Diferiti curieri si stafete treceau prin goana mare in oras.. la zece august. se napustise la Tuileries invaclind palatul lui Ludovic al XVI-lea. Da. Lucrurile acestea pricinuira atit familiei Keller cit si familiei Lauranay o ing rijorare adinca si pe drept.Dar pe locotenentul acela il mai intilnesti ? ma intreba sora mea. cu sora si cu cei doi copii ai sai.. foarte simple pe vremea aceea. asa ca nu trebuie sa va surprinda ca ecou l a patruns pina in coltisorul acesta al Prusiei unde ne aflam noi. In definitiv. dupa ce defilase in fata ca merei. si se adusesera chiar tunuri. Chiar azi voi vorbi. I se mai acorda inca anumite omagii. pozitia mea era din ce in ce mai g rea. Dar cit tim p ? Cei mai optimisti nu-i mai dadeau doua luni de domnie dupa amenintarile si i nsultele acestea ! Se stie ca acestia. Cele citeva zile care ne mai desparteau de celebrarea casatoriei erau de ajuns pentru indeplinirea formalitat ilor. Era vorba de atentatul care s-a savirsit la Paris. sa nu faca vreo pozna. nu mai era timp de pierdut. trebuia celebrata Iara intirziere. aproape zilnic. Si pentru cuvintul acesta ce credeti ca a trebuit ? O formula solemna. Totusi regele ramase rege. organizindu-se imediat apararea. Asadar la 20 iunie. Cit despre mine. Multimea era fo arte agitata. nu sint de loc linistit. Ma tem ca Frantz cie-ndata ce va afla ca domnisoara Martha s-a casatorit. 1-a avut in strainatate. Din ne fericire era adevarat. Intr-adevar. si. in fiecare ora se putea afla ca Prusia a raspuns Frantei prin-tr-o dec laratie de razboi. la 20 iunie si care a fost imediat comunicat. Daca atentatul acesta a produs multa vilva la Paris si in toata Franta. de vreme ce peste sase s aptamani. in schimb regele prin singele lui rece si mai ales datorita curaju lui sau. La Cob lentz in special. un eveniment urma sa hotarasca Prusia si Austria sa grabeasca i nvazia. o declaratie facuta de corpui legislativ : Patria este in pericol !". in toata tara era o framintare obsteasca. fiin dca ma tem de razboi. intervina. de agentii celor doua puteri c oalizate. As fi voit ca numai dupa plecarea lui sa se fi celebrat cununia domnului J ean. Porti le fusesera darimate cu topoarele. Dar cu ce pret? De abia dupa ce consimtise sa puna o boneta rosie in cap !. Iata ceea ce am aflat dupa citeva zile de la intoarcerea domnului Jean. Comisia Adunarii hota ri ca natiunea intreaga sa ia armele si sa actioneze de la sine. de aceea s-au luat masuri energice spre a intimpi na orice neplacere.. Stirile acestea se propagasera in dimineata zilei de 23 provocind o agitatie nespusa. Nici eu nu sint linistita Natalis. graba aceasta era perfect justificata si poate chiar era prea tirziu. scapa impreuna cu sotia. nu s-au inselat. s-ar fi iscat un razboi grozav Asa se credea si la Paris. Fireste ca partizanii si constitutionalistii considerau actul acesta ca o cr ima. Ludovic al XVI-lea a fost gonit de la Tuileries. zarva a fost uriasa. Da. Pe de alta parte se spunea ca imperialistii bine organizati amenintau granita.

Daca prusacii ignorau ca eram militar. fiindca dupa declararea razboiului au urmat alte lovituri si mai grozave inca. nu trebuia sa ma impiedice de la datorie. Ce onoare pentru un sergent major ! S-a mai hotarit de asemenea ca celebrarea casatoriei sa se faca in mare tain a si in afara de martori. in schimb situatia asta in care ma af lam. Citiva ofiteri din regimentul lui Frantz discutara in piata despre casatoria domnului Jean. domnul de Laura-nay si domnisoara Martha ? Nati onalitatea lor nu le va pricinui oare cele mai mari incurcaturi . Dar sa anticipam si sa ne lasam in voia Providentei. cu toate precautiunile luate. desi era indoielnic ca un ofiter sa dea socoteala unui simplu burghez. Kalkreuth ne supraveghea de aproape. In timp ce se petreceau toate astea. fie dintr-un sentiment j osnic de razbunare. Germanii sint aspri si nu cunosc indurarea. Aveau impresia ca se punea la cale ceva neobisnuit. Nu mai aveam de asteptat decit p atru zile ale caror ceasuri si minute le numaram cu infrigurare. N-as fi putut vedea fara ingrijorare pe Irma. ca nu va mai da atentie sp uselor ofiterului oricare ar fi ele si ca se va ocupa excesiv de pregatirile cas atoriei. pe domnisoara Martha si pe bun icul ei aventurin-du-se pe drumurile Germaniei in clipa cind tara aceasta era na . se interesau de pregatirile c elor doua familii. o ! vecinii de provincie. In cele din urma am izbutit sa-1 fac pe domnul Jean sa inteleaga ca demersul lui pripit. Nunta trebuia sa fie foarte simpla. De altfel iata ce mi-a spus sora mea : De indata ce aflase ca domnisoara de Lauranay se va marita cu domnul Keller. se vede ca secretul n-a fost pastrat c um se cuvine. de unde s i curiozitatea lor. Probabil ca vecinii. Razboiul fusese asa dar declarat Frantei. prin orice mijloc in sfirsit si sa ma duc la regimentul meu. sub nici un moti v nu se va face casatoria pe care el de altminteri va sti s-o impiedice. imi era nespus de penibila. cum spune la noi preotul din amvon. Regimentul Royal-Picardie se afla l a Charleville. asa ca trebuiam sa fiu la postul de onoare. risca sa-i compromita cu desavirsire casatoria. Dar furtuna era de asupra capetelor noastre si ea izbucni chiar in seara ace lei zile. foarte miniat a spus camarazilor lui ca. Vestea aceasta rea mi-a comunicat-o sora mea Irma. servitoarea auzise discutia pe care a repetat-o Irmei. francez. Ziua de 25 iunie se petrecu fara incidente. Dar ce se vor face sora mea. Faptul ca eram in concediu si ca mai aveam inca sase saptamini de libertat e. Odata casatoria celebrata se va hotari si chestiunea cea mare. fie in public. Trebuia sa ia parte la primele lupte. Dar ceea ce era mai regretabil e ca stirea casatoriei ajunsese la urechile l ocotenentului von Grawert. fie in taina. In afara de asta. Din intimplare. Datoria imi comanda sa parasesc Belzingen. si eu. in zilele acestea tulburi trebuia sa eviti cu orice pret sa atragi atentia. loc otenentul von Grawert. care o aflase si ea de la servitoarea doamnei Keller. Pe de alta parte casatoria trebuia celebrata repede fiindca dintr-o clipa in tr-alta se puteau ivi tot felul de piedici. De abia am reusit sa-1 lin istesc. avindu-se in vedere imprejurarile. fara serbari. Prusia declarase razboi Frantei. Din nefericire s-a intimplat tocmai contrariul.u. Foarte indignat. Domnul Keller imi fagadui ca nu va intreprinde nimic. a caror prezenta era de neaparata trebuinta. A fost o lovitura naprasnica. Totusi. altminteri Kelkreuth s-ar fi ocupat repede de noi. dar n-a fost singura. Stirea grozava sosi pe la ora noua seara. ma aflam in tara inami ca. domnul Jean voia sa se duca numai decit la locotenentul Frantz spre a-i cere socoteala. Speram ca domnul Jean nu va afla spusele lo-cotenetului. putea sa se preteze usor la cine stie ce scandal care ar fi putut isca neplaceri ce trebuiau evitate cu orice pret. la citeva leghii numai de frontiera franceza. Fa ra indoiala ca agentii lui se interesau de toate gesturile noastre. casatoria sa ramina un secret pentru toti. plecarea din Belzingen. Cit despre pregatiri ele nu cereau cine stie cit timp. locotenentul Frantz fie de ciuda. mai ales atunci cind se dezlantuiesc patimile.

daca nu s -ar fi produs vreo schimbare. in fond. se abtinea de a se plinge. cu atit mai mult cu cit spionajul acesta se exercita in special asupra me a. exclama domnul Jean pe un ton care m-a impresionat adinc. Si totusi. dar conversatia lincezea. Din ziua aceea nu mai aveam nici un motiv sa stam in Prusia si a doua zi a veam tot interesul sa plecam. O! Martha!.. fiindca i mi dadeam seama cit era de grava. in prezent cele doua familii evitau sa vorbeas ca de razboi. de ia izbucnirea razboiului. Desi eram in ajunul casatoriei. Domnul Jean inalta capul. in fata noastra nu spunea nimic si era foarte rezervat. Domnul Jean statea in picioare in fata domnisoarei de Lauranay. In salon. Doamna Keller nu era oare franceza de origine si tot astfel domnul Jean nu era si el pe jumatate francez prin mama lui ? Nu se pu tea teme de o primire rea din partea cealalta a Rinului. pe care o doream cu totii din adincul sufletului. Am observat insa ca politia supraveghea cu mai multa activitate oa de obice i. care imi parea foarte simplu. Ci nd se afla in prezenta domnului de Lauranay parea obsedat de un gind pe care nu voia sa-1 spuna si cind credeai ca se va destainui. nu voi uita niciodata amanuntele acestei scene dur eroase. . dupa cum am observat. Ce este ? il intreba ea cu o voce a carei emotie se silea in zadar s-o ascunda. Parca pl utea un sentiment foarte penibil. Familia Keller era de asemenea foarte nelinistita. Observam ca devenea pe zi ce trece tot mai trist. oricita durere mi-ar pricinui spusele tal e. era oare cu putinta. Domnul Jean ne rugase sa venim. am inteles ca domnul Jean simtea mai b ine ca oricine deosebirea aceasta. Cit despre domnul Jean c u toate ca suferea mult. sentimentul acela pe care il simteam cu toti i.. acum cind se declarase razboiul intre cele doua state ?. Supravegherea aceasta ma nelin istea. Simtea ca a fost priceput mai inainte chiar de a f i vorbit. E drept ca aceste trei zile de asteptare imi parea u lungi ca trei veacuri... sa ne faca o comuni care ce nu putea fi animata. De as trai o suta de ani. La un moment dat ii lua mina si dupa o clipa de sfortare : . daca nu mi-ar fi fost teama sa complic lucrurile. Parerea mea era asa dar sa nu ne mai aminam plecarea. buzele lui se inchideau numa idecit. am vorbit tot felul de lucruri.. Ma privea cu. La 26 si 27 iunie nu s-a petrecut nimic deosebit in afara de manevrele trupe lor. sa profite imediat si fara intirziere de inapoierea mea in Franta. La 28 iunie spre seara. Pe cind vorbeam astfel in salon. Care va fi sfirsitul ? Nu puteam banui macar cursul pe care il vor lua evenimentele care nu depindeau d e noi.padita de trupe. Vorbeste Jean. si anume ca toti sa plece odata cu m ine. Cu totii se puteau bizui pe devotamentul meu Daca domnul Jean ar fi mers cu noi aveam im presia ca totul se va sfirsi cu bine. Jean Keller trebuia sa se cunune a doua zi la cate drala cu domnisoara Martha. vorbeste. eram cu totii adunati in salonul domnului de Laurana y.. Intr-adevar nu indrazneam sa reflectez prea mult la situatia asta. Eram la 26 iunie si cununia urma sa se oficieze l a 29. Era vadit ca domnisoara Martha varsa multe lacrimi. domnisoara de Lauranay se scula deodata in picioare si se apropie de domnul Jean care statea retras intr-un ungher al salon ului. in mai multe rin-duri am intalnit pe agentul lui Kalkreu th. Simteam ca o greutate care te copleseai. Intrebarea era insa daca doamna Keller si fiul ei vor accepta planul acesta. deoarece voia. spunea el. Nu era decit un singur lucru de facut .un aer atit de obraznic incit i-as fi cirpit bucuros o palma. Intr-adevar declararea razboiului accentuase si mai mult inca deosebirea de rasa dintre francezi si germani.. A ! de ce oare domnul Jean nu era inca insurat cu domni soara Martha ! Da. casatoria asta intre un german si o franceza. dar casatoria aceasta. casa doamnei Keller. relua Martha. nimeni nu vorbea de ca.

fiica mea adevarata. Da.. Sarmanul Jean !. Martha. Jean. nu indraznea sa se uite la fiul ei. Oricind ma vei regasi asa cum sint acu m ! inteleg sentimentul care te face sa te comporti astfel.. Martha.. Jean. Jean. Azi tarile noastre sint in razboi si nu mai indraznesc sa te smulg din tara ta st sa-ti rapesc cetatenia franceza... Doamna Keller rosti cu atita caldura fraza asta incit domnul Jean se duse si o imbratisa.. zise el. cu ochii plecati.... imi dau seama. ceea ce pare cu neputinta azi.. nu in tara asta in care n-as mai vrea sa stau...... Miine vei fi sotia mea si nimic nu ne va mai putea desparti !. si nu am dreptul sa fac din tine o germana... Pru sia si in sfirsit.. zise domnisoara de Lauranay.. cum sufar.. vorbeste. relua el dupa o pauza. si te voi iubi vesnic ! Martha ! exclama domnul Jean. As avea remuscari toata viata. Germania a carei declaratie de razboi pricinuia atita rau fra ncezilor. raspunse Domnisoara Martha. mama ta e si mama mea.... fara sa am remuscari. miine ne vom cununa la bis erica !. Impotriva acestei tari pe care o iubesc din tot sufletul. Nu am decit un cuvint sa-ti spun. raspunse domnisoara Martha. ceea ce faptuieste fiul meu il face si mai demn de tine ! Da. Dar nu. care cazuse la picioarele ei. ca nu ne putem casatori. mama. nu se vor schimba niciodata... singele fran cez care curge in venele tale. va fi iritotdeauna singe. Martha si voi putea deve ni sotul tau... ci in Franta..Martha. Domnisoara Martha se duse linga el si ii spuse pe un ton duios. o dusmana a. mi-e cu neputinta sa ma cunun cu tine.. raspunse el. Chestiunea procesului nu mai putea retine acum familia Keller. Te iubesc. vor porni impotriva Frante i. Vei deveni fiica mea. relua domnul Jean...... Razboiul ac esta odios se va termina odata. si eu te mbese Orice s-ar intimpla. Doamna Keller isi desfacu bratele si amindoi o sarutara prelung.. zise ea. Domnul si domnisoara de Laura . cind te aud vorbind astfel mi se Mnge inima ca nu pot sa-ti raspund : Da. Aceea din neamul carora fac parte. fiindca nu se cuvine ca un barb at sa plinga. Dar jur pe ce am mai scump ca daca nu voi fi a ta nu voi fi a nimanui.. Nu va fi mai tirziu ! exclama domnul Jean. atita timp cit mai am put ere sa te ascult!. Nu putu termina fraza din pricina suspinelor care il inabuseau. Si cine stie daca in curind nu voi fi si eu nevoit sa ma inrolez in armata germana.. Da domnule de Lauranay. Martha.. Se silea ins a din rasputeri ca sa nu iz-bucneasnca in plins.... intre noi exista acum o prapastie. atita timp cit razboiul nu era declarat intre Germania si Frant a. Domnul de Lauranay isi ascunsese fruntea in miini in vreme ce Irma plingea c u hohote.. Nu mai am dreptul... atit putu el sa ingine. Jean. se clatina si era gata sa se pr abuseasca.. stii cit te iubesc ! Dar esti franceza.. Jean. Se vedea cit de colo ca era gata sa izbucneasca in plins.. intelegi asa dar. Si nefericitul care se ridicase de pe scaun. Acum nu mai trebuiau hotarite clecit ultimele pregatiri pentru plecare. niciodata ! Doamna Keller cu un gest spontan imbratisa pe domnisoara Martha stringind-o cu putere la piept. sentimente le pe care le nutresc pentru tine. Si intr-adevar. Vorbeste. De altfel era sigur ca procesul Ya fi din nou aromat la o data pe care domnul Jean nu mai put ea s-o astepte. In afara de asta iata ce se mai hotarise inca. ne v om revedea. Doamna Keller nemiscata in fotoliul ei.. cel putin era savirsita inaintea lui Dumneze u. Mama... intre noi. Atunci te voi regasi. zise domnul de Lauranay. In schimb daca nu se celebrase cununia in fata oamenilor de vreme ce imprejurari le actuale o facusera eu neputinta. m ai tirziu. puteam sa ma gindesc la casatoria noastra. de abia daca putea vorbi. in seara aceea a ramas stabilit ca sa parasim Belzingen.. . Vai.

convenientele cereau ca sa ramina in strainatate. Am spus ca trebuia sa calatorim cu totii. caci iata ce s-a intimplat. nu s-a produs nici o schimbare. daca s-ar fi gindit la asa ceva Frantz ar fi gasit cu cine sa vorbeasca . atita timp cit va dai nui razboiul. sa fim astfel scutiti de ne placeri. in ajun. Frantz von Grawert nu avea decit un singur mijloc de a impiedic a sau de a amina casatoria aceasta si anume. Am spus mai sus ca. In Franta. Evident ca trebuiam sa plecam cu totii si sa ne despartim la granita franceza. la Coblentz sau la Mag deburg. Numai ca. Totusi ceea ce nu se stia inca e ca. ar fi putut intilni prusaci. Cea mai mica pregatire nu mi-ar fi scapat. se vor de sparti pina la sfirsitul razboiului. Se vede insa ca uitasem p e locotenentul Frantz. Dar ura lui va fi oare atit de puternica incit sa-1 faca sa uite pozitia si nasterea lui si sa se bata in duel cu domnul Jean Keller ? Ei bine. As fi fost mai linistit atunci si tot astfel si sora mea care impartasea temerile mele. In privinta aceasta nu trebuiam sa sovaim o clipa. Intr-adevar. plecarea a fost fixata la 2 iulie. ne vom duce in Franta. trebuia sa ne temem de consecintele unui duel. De zece ori pe zi ma indreptam spre cazarma ca sa vad daca se pu nea la cale vreo miscare. s-a produs o usurare in situatia celor doua familii. in cazul ca tara noastra a r fi fost napadita de aliati. adica t recerea Germaniei. atentia si in special aceea a agentilor de politie. Partea cea mai periculoasa a calatoriei. am hotarit ca doamna Keller si fiul ei sa nu plece in acelasi timp cu noi. celebrarea cununiei fusese amin ata pentru mai tirziu. Pe atunci nimeni nu prevedea ca razboiul ac esta era debutul unei lupte nesfirsite si ca se va termina in profitul puterilor coalizate impotriva Frantei. unde vor astepta sfirsitul evenimentelor. si speram sa soses c la timp pentru ca sergentul major Natalis Delpierre sa fie la postul lui. ca sa nu trezim banuielile . Mi s-a spus ca locotenentul era grozav de suparat incit se putea p reta foarte usor la un act de violenta. fusese raspindit in tot orasu l. Ma ginde am cu bucurie ca nu mai aveam de stat la Belzingen decit douazeci si patru de or e. in imprejurarile in care ne aflam. . Eram sigur ca nu vom intimpina nici o impotrivire. de vreme ce eram francezi. Odata dincolo de provinciile prusace. Apoi. Pregatirile de plecare trebuiau tinute de asemenea in secret. in schimb sa ne intilnim la citeva leghe de Belzingen. in mijlocul trupelor urmau s-o faca impreuna. Era m ai bine sa parasim Belzingen fara stirea nimanui si. Domnul Jean si domni soara de Lauranay erau acum in situatia unor soti care sirit nevoiti sa se despa rta pentru un rastimp oarecare. De aceea. fiindca ofiterul credea ca domnisoara Martha se va marita in curin d. asa ca ma simteam foart e nelinistit. Pentru doamna Keller si fiul ei. in momentul de a parasi teritoriu l prusac. cind va fi nevoie sa se razboiasca cu soldatii prusaci si austriaci. XI Incepind din ziua in care s-a iscat scena dintre domnul Jean si domnisoara M artha. cu toate precautiile luate. Pina atunci insa nimic nu indica vreo plecare. Domnul Jean si cu mama lui hotarira deci sa se ref ugieze in Olanda. Principalul lu cru era sa nu atragem. Odata hotarirea asta luata si fiindca pregatirile noastre cereau citeva zile inca. voi putea ajunge in sfirsit la regiment. Cit despre mine. sa provoace la duel pe domnul Jean si sa-1 raneasca sau sa-1 ucida. adica la 29 si 30 iunie. nu primise inca ordinul sa paraseasca oraselul B elzingen ! Colonelul si fiul lui ar fi fost acum departe.nay precum si sora mea si cu mine. Ce pacat ca regimentul lui. Doua zile. Totusi. nu mai aveam sa ne temem de Kalkreuth si de agentii lui. mi-era teama ca-si va executa amenintarile. zvonul despre casatoria domn ului Jean Keller cu domnisoara Martha de Lauranay.

Ofiterii nu facura nici o obiectie cu atit mai mult cu cit domnul Jean le sp usese ca va accepta toate conditiile lor. in.. Prin jaluzelele trase il vedeam. Din fericire camera domnului Jean era situara in partea cealal ta a strazii. Amindoi au venit pe seara la ora opt.. In ce ma privea eram sigur ca locotenentul Frantz stia ca domnul de Lauranay se pregatea sa paraseasca Belzingen impreuna cu domnul Jean si de aceea neascultind decit de patima lui. Ofiterii. incruntat si-si framinta pumnii. ofiterul vroia sa impiedice cu orice pret aceasta plecare. Dar ceea ce n-a facut locotenentul in ziua aceea au facut-o altii pentru el. fara ca el sa stie. care vor veni sa-1 vad a pe domnul Keller spre seara.In ziua de 30. sa-1 provoc la duel. se vedea cit de colo ca era. am crezut ca nu voi reusi sa linistesc pe domnul Jean. si sa ne batem pina ce unul din noi a r fi cazut in nesimtire. indiferent de arma. sora mea Irma iesise in oras ca sa achite unele datorii diferi tilor negustori de prin partea locului. Voiau sa arate ca un nobil. In schimb daca ofiterul il ranea cum puteam pleca ? Domnul Jean nu vru sa ma asculte. Natalis. cum imi spune. A! daca as fi putut lua afacerea asta pe seama mea ! Sa intilnesc pe acest insolent . Duelul fusese fixat pentru a doua zi la ora noua di . nu era ingaduit sa scrii asemenea lucruri. Din fericire doamna Keller era atunci in vizita la domnul de Lauranay. Pe la ora patru. Raspunsul acesta fusese foarte nimerit. Scrisoarea locoten entului depasea orice limita. Acesta se afla numai cu mine acasa si a luat cunostinta de scrisoarea pe car e i-a inminat-o soldatul. de vreme ce camarazii ofiterului erau anuntati trebuia sa-i aste ptam. un semi-francez ca re nu putea fi brav decit pe jumatate. Se oprise chiar ca si cum ar fi avut de gind sa intre si sa-si rindui asca el insusi treburile. E ra . Care nu iu insa miniat cind o citi! Scrisoarea aceasta era redactata in termeni foarte injuriosi pentru domnul J ean si tot astfel pentru domnul de Lauranay. acelasi timp Frantz se indoia de curajul lui Jean Keller. Nu. Da. ofiterul von Grawert se coboris e pina intr-atit incit insultase pe un om de virsta tatalui domnisoarei Martha. El adauga ca daca rivalul lui n-ar fi las va trebui sa primeasca pe cei doi ofiteri.suparat foc. Am vrut sa linistesc pe domnul Jean si sa-i arat urmarile pe care le putea a vea o intilnire cu locotenentul Frantz. La rindul ei. in schimb cerea sa nu se pomeneasca nici un alt nume in afacerea asta si ca duelul sa fie tinut secre t. Daca il ranea pe acesta din urma se pute a astepta la represalii care ne-ar produce o sumedenie de incurcaturi. asa ca ofiterii s-au mai domolit put in! Unul din ei spuse alunei ca ar trebui rinduite fara mtirziere conditiile duelulu i. In sfirsit. In fond. Domnul Jean raspunse ca primea toate conditiunile lor. martorii lui. doi locotenenti. Era m ai bine sa nu stie nimic din cele ce aveau sa se petreaca. Si acela care ar fi cazut nu putea fi decit locotenentu l. se infatisara cu aroganta lor obisnuita. nu se teme de un german. M a asteptam chiar dintr-un moment in-tr-altul sa deschida usa si sa intrebe de do mnul Jean Keller. Eram deci singur cu domnul Jean. locotenentul trecu in mai multe rinduri prin fata casei doamn ei Keller. asa ca dinsul n-a observat atitudinea ofiterului. un soldat din regimentul lui von Grawert intreba de domnul Jean Keller. Era in ziua de 30 iunie. Fata de insulta care se adresa nu numai domnului Keller dar si familiei de L auranay. Am sa-i dovedesc ca un se-mi-francez. Inutil de a adauga alte insulte la ac elea pe care le continea scrisoarea de provocare. il intelegeam. n-arn sa plec mai inainte de a nu pedepsi pe acest om obraznic. Dar domnul Jean ii intrerupse repede spunindu-le ca est e la ordinele domnului Frantz von Grawert. ceea ce nu ma mira deloc. imi zise el cu o voce alterata de minie. un ofiter cind consimte sa se bata cu un simplu burghez.

La toate propunerile ofiterilor. inainte de ora unsprezece dimineata". nu ma va refuza. Irma si domniso ara de Lauranay isi facura aparitia in salon. Asa sper si eu. Unul clin ofiteri rosti atunci pe un ton obraznic. mama si sora d-tale sa n u afle ceva. Totodata o ruga ca in cazul ca vom in tirzia. sa mergem la domnul de Lauranay. Domnul Jean il puse la curent cu situatia. onoarea d-tale nu poate fi in miini mai bune. Domnul de Lauranay o citi indignat. intilnirea trebuia sa aiba loc intr-o padurice care se afla pe drumul c e duce la Magdeburg. Stii sa minuiesti spada ? l-am intrebat nu-maidecit pe domnul Jean. Natalis. Natalis. totul s-ar putea sfirsi la ora noua si un sfert. Acum trebuie sa ne ocupam de martori. er am nevoiti sa plecam pentru o ora In chestia cailor necesari calatoriei. Sa mergem domnule Jean.. imi arunca o privire care imi paru ciudata. iata o scrisoare pe care ti-a adus-o agentul lui Kalgr euth. cred ca ai la Belzingen vre-un prieten care riu-ti va refuza acest servic iu ? Prefer sa ma adresez domnului de Lauranay care sint sigur. Nici doamna Keller nici sora mea nu banuiau nimic. Natalis. ca-i va servi de martor.. XII . e ca Martha. Si conditia asta fu primita. Mama d-tale si Irma or sa se intoarca in curind. cei doi ofiteri se sculara in picioare si dupa un scu rt salut parasira casa. domnul Jean raspunse ca daca domnul von Grawert nu va int irzia. E de prisos sa mai aiba alte neplaceri pe linga toate pe care le au . ii arata scrisoarea locotenentulu i von Grawert. Si fiindca venea di n directia casei doamnei Keller. ne-am incrucisat cu agentu l lui Kalkreuth. doamna Keller. Peste zece minute. domnisoara Martha si sora mea erau in salita cie jos. pina la douazeci si cinci de ani. Primesti sa fii unul din ei ? Primesc si ma simt mindru de onoarea pe care mi-o faci ! in privinta celuilalt m artor. Cei doi adversari trebuiau sa se bata cu spada si duelul nu se va termina pi na ce unul din adversari nu va fi pus in imposibilitatea de a mai lupta. domnul Jean nu raspundea decit printr-o usoara inclinare a capului.mineata. sint invitati sa se prezinte la regimentele care li se vor indica ulterior. Domnul de Lauranay voi sa se duca atunci la doamna Keller spre a-si relua ne poata. Tocmai in clipa cind ne pregateam de plecare. ca nadajduia ca domnul Je an Keller se va prezenta precis la ora fixata. Am iesit citesi trei. am ajuns la domnul de Lauranay. este cu neputinta sa afle ceva. domnisoara de Lau ranay arunca o privire indurerata lui Jean Keller. Da. domnule Jean si de vreme ce nu vor parasi casa pina miine. si fiindca n-avem timp de pierdut. zise doamna Keller. Dupa raspunsul acesta. am avut ca o presimtire ca ticalosul era vesel deoarece faptuise o fapta urita. Domnul Jean spuse mamei lui ca. Puteam vorbi in voie. Fireste ca nu te va refuza ! Ceea ce trebuie evident mai ales. Domnul Jean primi conditia aceasta. Oare el e stiau ceva ? Jean. Martha acasa.. strada. s-o conduca pe domnisoara.. Scrisoarea aceasta purta pecetea administratiei militare. Doamna Keller. cu garnizoana la Belzinge n unde se va infiinta maine intii iulie. Pe cind strabateam. Iata ce cuprindea : Toti tinerii de origine prusaca. Nu ! Jean nu trebuia sa plece mai inainte de a fi spalat insulta aceasta. La insolenta asta. Numitul Jean Keller este incorporat in regimentul Leib. Se putea bizui deci. Era singur. Totusi.

Nu. Nu va fi decit miine. comandat de colonelul von Grawert. . Nu m-am culcat fiindca nici n-as fi putut sa dorm . Voi ramine. Era ingrozitor pur si simplu. Natalis.. inrolat in regimentul acesta si poate sub ordin ele locotenentului Frantz.. Voi ramine. priv ea in jurul lui cu resemnare.. rivalul si acum superiorul domnului. Voi ramine la Belzingen. Domnul Jean. Am sa te urmez.Se va mai gindi si poate ca se va lasa convinsa. cu. Trebuie sa plecati miine in Franta. Oare ce ar fi putut face mai rau soarta pentru a coplesi familia Keller si p e toti acei care erau in legatura cu aceasta familie ? Intr-adevar.. dusmanii Frantei ! Fireste. sau mai degraba iata divagatiile care imi treceau prin mi . Mama ! exclama domnul Jean. Iata cum rationam. Doamna Keller nu plingea. Ce vrei. Pina atunci e liber.. Fel de fel de scene de violenta se perindau prin mint ea mea. Lacrimi mari curgeau din ochii domnisoarei Mart-ha si ai surorK mele. raspunse Jean.. zise : Dragii mei. tatal locotenentului Fran t. eu v oi ramine insa aici.. Keller. Statea nemiscata asemenea unei moarte. foarte miscata. vei pleca cu sora d-ta le. Jean. care se ridicase in picioare.... vreau ca si tu sa pleci. insurat d e o zi numai. Dupa scena asta toata lumea se desparti. Soldat? Nu. Vei fi singura-singuratica aici si asta nu se poate. Nu se va putea impotrivi. aceas ta nu se putea cu nici un. am ramas cu totii tacuti. Nu ma gindeam decit la Keller. Nu pot sa parasesc pe mama d-tal e ! Cum?. raspunse Irma. era o adevarata binefacere ca aceasta casatorie fusese aminata ! Se putea oare o nenorocire mai mare decit.. O va conv inge a doua zi ca sa renunte la hotarirea ei. cu bratele incrucisate. Oare o femeie putea sa insoteasca o armata ? La cite pericole nu s-ar fi expus ? Repet insa ca. sa-1 vezi pe domnul Jean. Atit eu cit si mama. Doamna Keller nici nu o imbratisase macar pe domnisoara Martha. in tara ta ! Eu sint soldat ! Regimentul meu poate pleca dintr-o zi intr-al ta. nu avea nici un mijloc ca sa se s ustraga de la obligatia aceasta. De altfel nu era oare datoria lui ? Nu era prusac ? Sa dezerteze ? Nu. N-am de ce sa ma tem de prusaci. aveam de gin d sa parasim Germania. imi spuneam.. nici nu va putea schit a macar un gest de revolta ! Grozava disciplina prusaca il va dobori sub greutat ea ei !. relua domnul Jean care apucase bratul mamei lui. inca nu e soldat.. Nu trebuie sa mai ramineti o ora in tara asta. in momentul de fata doamna Keller nu trebuia contrazisa. in schimb eu eram nespus de miniat. Oare oamenii c are ne faceau atita rau nu vor da niciodata socoteala pentru faradelegile lor ? Atunci domnul Jean. raspunse doamna Keller. Nu era momentul prielnic ca sa discute cu doamna Keller.... N-ar fi putut.. domnul Jean trebuia sa-si faca serviciu l intr-un regiment. oare nu sint germana ? Si ea se indrepta spre usa ca si cum contactul ei ne-ar fi seirbit.. dragul meu ? Vreau. pe care cu o ora inainte o considerase ca pe fiica ei... Raspunsul acesta fu rostit pe un ton atit de hotarit incit domnul Jean nu ma i zise nimic. Acum nu mai e cu putinta.Ce lovitura si masura asta de incorporare luata de guvernul prusac ! Jean Ke ller care nu implinise inca douazeci si cinci de ani trebuia sa plece si el ! Si inca cu cine. M-am retras in odaita mea. Vreau sa te duci cu dinsii in Fra nta. Apoi si asta era culmea nenorocirii. Jean. repezindu-se la ea. Si noi vom ramine ! exclama domnisoara Martha. chip. Si cind voi pleca din Belzingen ce-o sa faci ?. plecati cu totii. dragul meu.... Cum le va suporta oare domnul Jean din partea acestui ofiter ? Va trebui totusi fiindca va fi soldat. nu vreau sa va stric planurile. silit sa se bata cu compatriotii sotiei lui ? Foarte indurerati. dupa indepl inirea formalitatilor. de vreme ce nu poti sa ma insotesti..

sora mea nu trebuia sa stie nimic. Mi se pare chiar ca scria. Am luat-o deci pe strada. In clipa aceea m-am pomenit de-odata cu Irma.. Si-1 va ucide.. imi repetam. N-ai face rau sa te duci la el. dar de situatia atit de grava pe care masura aceasta a incorporarii o crease lui Jean K eller. m-am dus sa trag cu urechea la usa dom nului Jean. Deodata am auzit un zgomot la etajul de sus. De asemenea nici doamna Keller nu coborise inca in salonul de jos. apoi se aseza din nou la masa si tocul ii luneca pe hirtie. miine... domnul Jean se ivi in pragul casei. ultimele-i di spozitii in cazul ca intiinirea aceasta i-ar fi fatala ! Din cind in cind facea citiva pasi. Cine te-a trimis ? l-am intrebat. O ! ce noapte ani petrecut. si numai gindul de a se desparti astfel de stapin a ei iin sfisia inima. cu duiumul. Irma era deznadajduita. Am hotarit cu domnul Jean ca sa-1 luam de-a-casa pe domnul Lauranay pe la ora opt. . Sosise timpul ca sa mergem la domnul de Lauranay. Nu e nevoie. am vorbijt nu de duel. ca a fost primita cu o neplacer e vadita. Era unul din martorii locotenentului Frantz. Domnul Jean deschise scrisoarea. Masura aceasta atingea aproape . e opt si trebuie sa mergem. Nevoind sa-1 tulbur pe domnul Jean. Am asteptat pina la ora sapte si jumatate. i-am zis. m-am coborit in strada. Da. masura aceasta nu era placuta mai ales ca familiile nu e rau de loc pregatite. afirmativ cu capul. ca ne -am pomenit cu un soldat care s-a oprit in fata domnului Jean. Tre buie sa-1 ucida. Un fior mi-a strabatut trupul. Si atunci. Poftim ! Si militarul ii inmina o scrisoare. ca si cum un raspuns l-ar fi costat prea m ult. Poate ca-i trecuse prin minte ca imbratisarea aceasta era ultima si ca alcatuia astfel un ultim ramas bun. nu cred sa fi iesit. N-as dori una la fel nici celui mai inversunat d usman al meu ! Pe la ora trei dimineata. D-ta esti Jeanm Keller ? intreba el. Pe la ora opt. Mi-am inchipuit ca vrea s-o imbratiseze asa cum facea in fiecare dimineata. domnul Jean va fi soldat ! Pina atunci are dreptul sa se bata cu Frantz. in definitiv. m-am trintit imbracat in pat. Stirea despre incorporarea tinerilor se raspin-dise in oras si a produs un e fect neobisnuit. fiindca l-am auzit plimbindu-se prin odaie. Nu l-am vazut. Domnul locotenent von Melhis. ca sa mergem apoi in padur icea unde trebuia sa aiba loc duelul. M-am sculat peste do ua ore si fara sa fac cel mai mic zgomot. altminteri locotenentul va avea nenumarate prilejuri de a se ra zbuna. Sora mea se inapoie si-mi zise ca domnul Jean era cu doamna Keller. Domnul Jean veni spre mine cu mina intinsa. Cu toate astea. Si dinsul era treaz. Ce face domnul Jean ? am intrebat-o. Fara indoiala. Da. tinerii treb uiau sa plece cu ranita la spate si arma pe umar. imi facu un semn. M-am plimbat nu stiu cit timp prin fata casei.nte. Nimeni nu se astepta la dispozitia aceasta ca peste citeva ore.. domnul Jean nu iesise inca din od aia lui. si trebuie sa marturisesc.. Pretutindeni domnea o liniste desavirsita. Daca domnul de Lauranay ar fi venit la noi s-ar fi putut isca vreo banuiala. imi raspunse ea. m-am retras in odaia mea si. Irma plecase.. dar de-abia am facut vreo trei sute de pasi. dupa cit am observat. Domnule Jean.. la ora unsprezece cind va fi incorporat.pe toti tinerii din Belzingen. pe la sase. Nici un zgomot in casa.

Iata continutul ei : In urma noilor imprejurari, este exclus in prezent un .duel intre locotenentul Fr atz von Grawert si soldatul Jean Keller. R. G. von Melhs. Mi s-a urcat singele la cap ! Un ofiter nu se poate bate cu un soldat, fie ! Dar Jean Keller nu era soldat", cel putin pentru citeva ceasuri inca. Ba nu zau ! Mi se pare ca un ofiter francez nu s-ar fi comportat astfel. Ar fi dat satisfactie omului pe care 1-a ofensat atit de grav ! Ar fi venit pe tere n... ! Ma opresc aici, altminteri as spune prea multe... Si totusi, oare duelul ace sta era cu putinta ? Domnul Jean rupse scrisoarea si o arunca cu un gest plin de dispret. Dupa mi scarea buzelor lui am inteles ca a exclamat : Ticalosul ! Pe urma mi-a facut semn sa-l urmez si ne-am intors spre casa. Eram atit de miniat, incit am stat afara. Am plecat chiar fara sa stiu macar incotro ma indreptam. Complicatiile acestea pe care ni ie rezerva viitorul, ma framintau din cale afara. Tot ce stiu e ca m-am dus sa-1 previn pe domnul de Lau -ranay ca duelul nu va mai avea loc. Se vede ca nu mai aveam notiunea timpului, caci de-abia mi s-a parut ca l-am parasit pe domnul Jean, cind deodata, pe la ora zece, m-am pomenit in fata case i doamnei Keller. Domnul si domnisoara de Lauranay se aflau si ei acolo. Domnul Jean se pregat ea sa-i paraseasca. Trec peste scena care a urmat, fiindca mi-ar lipsi mijloacele s-o descriu. M a voi margini sa spun ca doamna Keller se arata foarte energica, nevoind sa dea fiului ei o dovada de slabiciune. La rindul lui, domnul Jean se stapini indeajun s incit sa nu-si arate durerea, in prezenta mamei sale si a domnisoarei de Laura nay. In clipa in care se despartira, Jean si domnisoara Martha se aruncara inca o data in bratele doamnei Keller... Apoi usa casei se inchise. Domnul Jean plecase !... De-acum incolo era soldat prusac... Oare ne va fi d at sa-1 mai vedem vreodata '? Chiar in seara aceea, regimentul colonelului von Grawert primise ordinul sa se duca la Borna, un satulet situat la citeva leghii de Belzingen, linga frontie ra districtului Postdam. Voi spune acum ca in ciuda tuturor sfaturilor pe care le-am dat cu totii doa mnei Keller, n-am putut s-o convingem ca sa nu-si urmeze fiul. Regimentul se duc ea la Borna, spunea dinsa, voi merge si eu intr-acolo. In privinta asta, insusi domnul Jean n-a reusit s-o faca sa paraseasca planul ei. Cit despre noi, plecarea noastra trebuia sa se efectueze a doua zi. Ma astep tam la o scena sfisietoare cind sora mea isi va lua ramas bun de la doamna Kell er ! Irma ar fi voit sa ramina, sa insoteasca pretutindeni pe stapina ei... Si e u... n-as fi avut taria sa ma impotrivesc. Doamna Keller refuza insa s-o ia, asa ca sora mea a fost nevoita sa se supuna. Dupa-amiaza, ne-am terminat pregatirile. Pe la cinci, insa domnul de Laurana y primi vizita lui Kalkreuth in persoana. Directorul politiei ii notifica in citeva cuvinte ca, planurile lui de calat orie fiind cunoscute, se vedea nevoit sa-i dea ordin sa le suspende deocamdata. Domnul de Lauranay trebuia sa astepte masurile pe care guvernul urma sa le ia cu privire la francezii care domiciliau in prezent in Prusia. Pina atunci, Kalkreu th nu putea sa elibereze pasapoarte, asa ca o plecare era exclusa. Cit despre numitul Natalis Deipierre, lucrurile se complicau. Se vede ca fra tele Irmei fusese denuntat ca era spion si Kalkreuth care atita astepta, se preg atea sa ma trateze in consecinta! La urma urmei,, se poate sa fi aflat ca faceam parte din regimentul Royal-Picardie. Evident ca pentru imperialisti era un succ es arestarea unui soldat francez ! In timp de razboi, fortele inamicului trebuie diminuate cu orice pret. Pentru acest motiv, am fost arestat chiar in seara aceea, cu toate rugaminti le surorii mele si ale doamnei Keller si am fost condus din etapa in etapa pina

la Postdam unde in cele din urma am fost inchis intr-o fortareata. E de prisos sa mai spun minia care m-a cuprins. Despartit de toti aceia pe c are ii iubeam, neputind sa plec spre a ma duce la postul meu, la frontiera, tocm ai in clipa izbucnirii razboiului, aceasta era intr-adevar o situatie nespus de neplacuta !... La ce bun sa mai insir toate necazurile mele. Voi spune numai ca n-am fost i nterogat, ca am fost pus la secret, ca n-am putut comunica cu nimeni si ca sase saptamini de-a rindul n-am primit nici o stire de la nimeni. Dar istorisirea cap tivitatii mele m-ar duce prea departe. De aceea rog pe prietenii mei din Grattep anche sa ma astepte pina ce le voi povesti verbal tot ce am indurat. Pentru mome nt sa se multumeasca sa afle ca timpul mi-a parut foarte lung si ca orele se scu rgeau cu o incetineala extraordinara. Cu toate astea eram multumit ca n-am fost inca judecat, deoarece Kalkreuth imi spusese ca situatia mea era grava. Vazind c a nimeni nu pomenea de judecata, puteam sa ma astept sa ramin prizonier pina ia sfirsitul campaniei. Totusi, lucrurile nu s-au petrecut astfel. Peste o luna si jumatate, la 15 a ugust, comandantul fortaretei m-a pus in libertate si am fost condus ia Belzinge n, fara sa mi se fi spus macar motivele pentru care am fost arestat. Va puteti inchipui fericirea mea revazind pe doamna Keller, pe sora mea si t ot astfel pe domnul si doamna de Lauranay, care nu plecasera din Belzingen. Fiindca regimentul domnului Jean ramasese tot la Born, doamna Keller nu se m iscase din Belzingen. Domnul Jean ii scria uneori, fireste oridecite ori putea. Si, cu toata rezerva scrisorilor lui, se simtea toata grozavia situatiei prin ca re trecea. Cu toate ca fusesem pus in libertate, n-aveam insa voie sa stau in Prusia, c eea ce nu-mi parea de loc rau. Intr-adevar, guvernul votase o decizie prin care toti francezii erau expulza ti de pe teritoriul german, in ce ne privea, ni s-a acordat douazeci si patru de ore ca sa parasim oraselul Belzingen, si douazeci de zile ca sa plecam din Germ ania. Cu doua saptamini inainte, aparuse manifestul ducelui de Brunswick care amen inta Franta cu invazia aliatilor. XIII Nu trebuia sa pierdem o clipa. Aveam aproape o suta cinzeci de leghe de facu t pina sa ajungem la granita franceza, o suta cincizeci de leghe intr-o tara ina mica pe' niste drumuri tixite de trupe in mars, trupe. calari si pedestre, fara sa mai punem la socoteala convoaiele de tot felul. Cu toate ca ne-am asigurat de mijloacele de transport, se putea intimpia insa ca ele sa ne lipseasca intr-o z i. in cazul acesta am fi fost nevoiti sa mergem pe jos. Eram oare siguri de a ga si. la fiecare popas hanuri ca sa putem minca si sa ne odihnim ? Fireste ca nu. Sigur, obisnuit cu toate lipsurile si cu marsurile, as fi putut iesi din incurca tura ! Dar cu domnul de Lauranay, un batrin de saptezeci de ani si doua femei, d omnisoara Martha si sora mea, nu puteai cere imposibilul. In sfirsit, imi voi cla toate silintele ca sa ajungem cu bine, in Franta. Asadar, dupa cum am spus, nu aveam timp de pierdut. De altfel politia era pe urmele noastre ca sa vada daca executam ordinul. Aveam douazeci si patru de ore ca sa parasim Belzingen si douazeci de zile ca sa evacuam Germania; ne ajungea in cazul insa ca n-am fi fost opriti pe drum. Pasapoartele pe care ni le-a dat K alkreuth chiar in seara aceea, nu erau valabile decit. pentru douazeci de zile. Odata termenul acesta trecut, puteam fi arestati, si inchisi pina la sfirsitul r azboiului ! Cit despre pasapoarte, ele impuneau un itinerar de la care ne era in terzis sa ne departam si trebuiau vizate in satele si orasele indicate pe ele. In afara de asta, era mai mult ca probabil ca evenimentele se vor desfasura cu o graba nespusa. Poate ca luptele incepusera chiar la frontiera. La manifestul ducelui de Brunswick, natiunea, prin gura deputatilor ei, a ra spuns asa cum se cuvine, si presedintele Camerei rostise cuvintele acestea rasun

atoare : Patria este in pericol !" In ziua de 16 august dis-de-dimineata, eram gata de plecare si am pus in ord ine toate afacerile noastre. Casa domnului de Lauranay trebuia sa ramana in grij a unui servitor batrin, elvetian de origine si care era de multa vreme in servic iul lui. Omul acesta cumsecade, pe devotamentul caruia domnul de Lauranay se put ea bizui, va sti sa faca pe inamic sa respecte casa stapinului sau. Cit despre casa doamnei Keller, pina cind va gasi un musteriu care s-o cumpe re, urma sa fie locuita de servitoarea, care era de nationalitate prusaca. Chiar in dimineata acelei zile, am aflat ca regimentul domnului Jean parasis e Borna indreptindu-se spre Magdeburg. Domnul de Lauranay, domnisoara Martha, eu si sora mea am facut o ultima ince rcare ca sa hotcarim pe doamna Keller sa vina cu noi. Nu dragii mei, nu staruiti, raspunse ea. Chiar azi am sa ma duc la Magdeburg. Am presimtirea ca se va intimpla o mare nenorocire si vreau sa fiu acolo ! Am inteles ca toate sfortarile noastre vor fi zadarnice si ca, doamna Keller nu va reveni niciodata asupra hotaririi pe care o luase. Nu ne mai ramanea deci t sa ne luam ramas bun de la dinsa, dupa ce i-am indicat orasele si satele prin care politia ne silea sa mergem. Iata in ce conditiuni trebuia sa se efectueze calatoria noastra. Domnul de Lauranay poseda o careta veche de care nu .se mai slujea. Careta aceasta imi paruse convenabila pentru parcursul acesta de o suta cincizeci leghe pe care trebuiam sa le strabatem. Era usor de calatorit in timp de pace din pri cina ca gaseai cai la fiecare etapa, dar acum cu ocazia razboiului, majoritatea cailor fiind rechizitionati pentru serviciul armatei, nu mai puteai sa te bizui pe ei, incit riscai sa ramii in loc. De aceea, ca sa inlaturam inconvenientul acesta, am hOtarit sa procedam altfel. Am fost insarcinat de domnul de Lauranay sa cumpar doi cai buni, fara sa ma uit la pret. Fiindca ma pricepeam, am facut o achizitie buna. Apoi, ca sa ne lipsim de oficiile unui vizitiu, am hotarit sa indeplinesc eu insumi serviciul acesta c are, fireste, a fost primit. Stiam sa min, asa ca toata lumea putea fi linistita . La 15 august, la orele opt dimineata totul era gata. Nu mai aveam altceva de facut, decit sa ma urc pe capra. Ca arme posedam o pereche de pistoale cu care puteam tine in loc pe raufacatori, iar in privinta merindelor aveam pentru citev a zile. Se stabilise ca domnul si domnisoara de Lauranay sa stea in fund, iar so ra mea in fata. Purtam o haina groasa si pe deasupra un palton cu care puteam sa infrunt fara grija vremea rea. Ne-am luat ramas bun pentru ultima oara de la doamna Kelier, intrebindu-ne i ngrijorati daca vom mai avea ocazia sa ne intilnim. Timpul era destul de frumos, dar se anunta o caldura mare peste zi. De aceea am hotarit sa aleg doua ore cind caldura va fi mai mare, spre a lasa caii sa se odihneasca si sa prinda astfel puteri noi. Am plecat in cele din urma, pocnind din bici ca sa indemn caii sa alerge mai iute. Dupa ce arn trecut portile orasului, am mers destul de bine fiindca drumurile nu prea erau tixite de trupele si convoiurile care se indreptau spre Coblentz. De la Belzingen, nu sint decit doua leghe pina la Borna unde am ajuns peste o ora. In oraselul acesta, statuse in garnizoana citeva saptamini regimentul colone lului von Grawert. Acum insa regimentul plecase la Magdeburg, unde doamna Keller intentiona sa se duca spre a-1 vedea pe domnul Jean. Domnisoara Marina simti o emotie adinca pe cind strabateam strazile oraselul ui Borna. Se gindea la domnul Jean care, sub ordinele locotenentului Frantz, mer gea probabil pe drumul de la care trebuia sa ne indepartam acum, conform iti-ner ariului stabilit de Kalkreuth. Nu. m-am oprit la Borna, deoarece nu voiam sa poposesc decit peste patru leg he mai departe, la granita care delimiteaza in prezent provincia Bran-deburg. Da r, pe vremea aceea, dupa vechile impartiri ale teritoriului german, porneam acum pe drumul Saxei. Se facuse orele douasprezece cind am ajuns la punctul acesta al frontierei.

vom face-o cu draga i nima. a fost sa dau de mincare cail or. In sfirsit. mi se parea prudent sa ingrijesc cit mai bine animal ele ca sa nu fie surmenate. Se vede a cit de colo ca tot felul de oameni fara capatii trecusera pe acolo si ca nu se silisera sa devasteze tot ce le iesise in cale. sint sapte sau opt leghe. cum a zis Ludovic al XV-lea si ca samsarul voia sa rech izitioneze caii pentru el. Puteam ajunge aici inainte de miezul noptii. pina la Ze rbst. spre Magdeburg. Ce farsa ! imi in chipui ca Statut era el. Drumurile n u pareau destul de sigure pentru ca sa ne aventuram noaptea pe ele. de abia daca am putut sa-1 gasim. La o cotitura a soselei se af la un han unde arn poposit trei ore. lipsit de aproape orice confort. Popasul nu va dura deci prea mult. pe care se orienta usor cu ajutorul hartii. Domnul de Lauranay. o localitate situata la vreo trei leghe jumatate de Zerbst. Acken.Citeva detasamente de cavalerie se stabilise aici. De altfel. In acelasi timp trebuia sa ne vizam aici pasapoartele. unde ani sosit la noua seara. noaptea este sc urta in august. Ori cit de putin pretentios ar fi cineva. mi-am dat bine seama ca trebuie sa ne asteptam si la intirzieri Chiar in ziua aceea. o calauza foar te pretioasa si care merita toata ascultarea. in schimb eu. Totusi am pierdut aproape o ora ca sa parlamentam cu ticalosul acesta. Totusi. Prea multi p ungasi strabateau tinuturile asa ca nu voiam sa ne expunem. foarte vorbaret si care voia cu orice pret sa rechizitioneze trasu ra si caii nostri. Am crezut chiar ca vom fi nevoiti sa r aminem in trasura peste noapte. inchise dintr-un sentiment de pre vedere. adapostul acesta. un tinar i nalt si slab. dar caii ? Nu le trebu ia oare de mincare si un adapost ? Ma gindeam la ei inainte de toate si ma infio ram la gindul ca s-ar putea sa ne lipseasca pe drum ! Am propus deci sa pornim mai departe ca sa ajungem la alta halta. cu riscul de a fi plecat a doua zi la zece spre a nu lua niinic din repauzul cailor. cred ca nu inseamna mare lucru sa ceri un adapost pentru noapte. de vreme ce aveam to ate actele in regula. nu puteam fi arestati in drum. Afara doar de cazurile excep tionale. era asadar. drumul acesta intre orele tre i dupa-amiaza si opt seara. bun aoara. pe cind traia inca fiul lui. Planul nostru era sa raminem noaptea la Zerbst. un fel de orasel ele mica im portanta. in sfir-sit. am avut de furca cu un fel de samsar de cai. individul acesta. Dar ce ne pasa. fiindca grosul armatei prusace se indrepta mai spre nor d. am sfirsit pr . ne-am hotarit in principiu. trasura porni ia galop ca sa ca stigam timpul pierdut. Dar oricine ar fi fost. in timpul primei zile. Ne aflam atunci pe teritoriul care formeaza azi principalul Anhalt. domnul de Lauranay ne-a atras atentia ca va trebui sa trecem Elba pe un pod foarte ingust si fara balustrada si ca ar fi mai bine sa proceda m ta trecerea asta in timpul zilei. Domnul de Lauranay. Soarele rasare inainte de orele trei dimineata si apune la noua. ci exact timpul necesar odihnei oamenilor si animalelor. facuse in mai multe rinduri drumul acesta. Voi mai adauga ca in tinuturile acestea care se apropie de nord. unde trasura noastra se oprise pe la douasprezece. in mijlocul tuturor caselor. Am ajuns fara prea multe dificultati la Zerbst. Trecerea Elbei ne putea procura oarecare d ificultati. De la granita. Calitatea noastra de francezi ne-a atras citeva priviri piezise. Prima grija pe care am avut-o ajungind la han. Cu toate astea. In afara de asta trebuie sa mai mentionez ca domnul de Lauranay cunostea foa rte bine teritoriul german de la Belzingen pina la granita franceza. sa nu calatorim decit peste zi.. calatoream pe drumul a cesta de abia pentru a doua oara. Or. Citiva ani in sir. trebuia mai intii sa respecte pasa poartele si semnatura directorului politiei. Spunea ca rechizitia aceasta e pentru Stat. Drumuril e erau mai putin tixite. Putem face asadar. nu se insela. tot cautind cu punga in mina un adapost la Zerbst. de vreme ce trebuia sa parasim tara intr-un tim p de. La urma urmei noi ca noi. Evident ca daca va fi nevoie sa punem umarul.

in oraselul Zerbst. ne-am pomenit cu un regiment de panduri. Puteam ajunge cu conditia sa nu se strice vremea sau sa avem vreo piedica pe d rum. pandurii nu ar fi astept . Inca din ajun spre seara. in ziua aceea. adevarat s oi de barbari. de-a lungul districtului Merseburg. tineam sa economisim proviziile pe cale le avea m cu noi. timpul desi era calduros. capitala ducatului cu acelasi nume. Soselele acestea erau pe atunci niste fisii inguste care lasau mult de dorit mai ales in timpul ploilor. cu malurile ripoase si acoperite de tr estii. Or.in a gasi unul. asa ca am fost nevoiti sa ne acomodam cu imprejurarile. Pentru prima oara in viata mi-a fost dat sa vad cavalerii acestia austrieci. Am plecat din Zerbst la sase dimineata si am ajuns peste doua ore pe malul d rept. Am mai gasit de minca-re. la adapostul lizierii unei padurici de plopi. confederatia germanica cu sutele ei de state pe care le-a i fi putut strabate repede. si cu degetul imi indica pozitia provinciilor. pe drumurile acestea primitive care nu aduce au de loc cu acelea de azi. Am trecut cu bine podul in mai putin de un sfert de ora. Si bietul meu profesor. Si apoi daca as fi putut citi macar ! Vai ! am fost nevoit sa-mi intrerup deodata lectiile. pe la unu dupa-amiaza. care fuses e luat in armata impreuna cu toti tinerii de virta lui ! In sfirsit. tocmai Elba ne bara drumul. De abia daca pe alocuri se mai vedea un petec senin de cer. Fara indoiala ca itinerariul acesta. Caii nostrii ar fi putut foarte bine sa convin a acestor panduri si tot astfel trasura noastra ofiterilor lor. Iata ceea ce era pe atunci. al Elbei. Cerul era acoperit aproape in intregime de nori. Negresit ca nu la regiment am putut urma un curs de geografie. Am avut noroc ca ne aflam garati pe partea cealalta a drumului. domnul Jean. Am ajuns in oraselul Acken pe care l-am strabatut fara sa ne oprim si am lua t-o spre Bernsburg Ma sileam sa merg cit mai bine. cit si pentru cai. Am petrecut astfel noaptea. asa ca ma temeam sa nu ne oprim acolo mai mu lt decit ar fi trebuit. ameninta a ploaie. altminteri cine sti e ceea ce s-ar fi putut intimpla. Cu toate astea. Dinsul imi arata harta. Fireste ca daca ne-am fi aflat in mijlocul soselei. Pina la douasprezece am mers bine. Pe urma vom trece din nou prin Anhalt in timp ce vom porni spre Bern-sburg. o etapa de vreo douasprezece leghe . cu mijloace perfectionate de comunicatie. situat ia principalelor orase si directia cursurilor de apa. mi-a fost explicat de domnul de Laurana y. imi spuneam ca daca lucrurile vor merge astfel cu toate apele pe care le aveam de trecut. Porneau in galop ridicind in urma lor un nor urias de praf care s e inalta spre cer. nu vom avea de ce sa ne plingem. am minat repede caii. fireste. in virtejul acesta. un fluviu mare si frumos. trasura noastra a strabatut teritori ul care formeaza principatul Anhalt cu cele trei ducate ale lui. mai bine chiar decit am sperat. atit pentru noi. nu vedeai decit mantalele lor rosii si ca ciulile lor negre. ce ea ce ne-a bucurat mult fiindca. De acolo ne vo m inapoia pentru a treia oara in Saxa. tocmai cind incepusem sa leg vocalele cu consoanele. XIV Cu putin inainte de a ajunge la Zerbst. di n fericire in timpul popasului. Dar ce puteam sa facem. Austriecii nu ne-au vazut. A doua zi. Din fericire norocul ne-a favorizat. deoarece voiam sa a jungem inainte de ivirea noptii la Bernsburg. sa nu mai insistam asupra acestor lucruri triste si sa ne reluam calatoria. treb uia sa ne indreptam spre sud ca sa ajungem la oraselul Acken situat in teritoriu l Saxei azi districtul Magdeburg.

proprietarul hotelului din Arterh. care domina cimpia la vre-o leghe.at sa le facem loc si ne-ar fi calcat pur si simplu. situat pe riul Schmuke. totusi. Pe la trei am sosit la Limbach. E drept ca aceasta co nstituia o mare cheltuiala dar. dar brinza-i pe ba ni . apoi dupa ce am trecut de Mansfeld. imi raspunse el. nu departe de o exploat are de mine de arama. deoarece nu calatoream de placere. unde trebuia sa ne odihnim. treceam atunci prin tinutul care alcatuieste d istrictul Erfurth. castelul acesta. cum ne-am fi stins in fundul trasurii ca sa facem loc doamnei Keller si fiului ei ! in sfirsit! Conform itinerariului nostru. Si imi spuneam : Daca am fi calatorit cu totii. unul din cele trei districte ale provinciei. domnul de Lauranay nu se uita la bani in privint a asta si avea perfecta dreptate. dupa ce am trecut riul Saale. N-o sa-mi pierd timpul sa descriu orasele. daca n-as fi avut un accident la o roata. Am trebuit sa tre cem riul Wipper. la 19 august.. De la cinci dimineata pina la noua seara. parea u foarte obositi. pe care de altfel o parasisem fara nici o parere de rau. Fireste ca as fi mers si mai repede inca. Stiu bine ca nimic nu e mai adevarat ca vorba aceea. Trebuie sa fie castelul din Bernsburg.Saxa. Nu le vedeam decit in treacat. caii jucau un r ol primordial. la orele unsprezece. Ziua aceasta de calatorie a fost intr-adevar obositoare. Nu pentru mine. am plecat la opt dupa ce am avut citeva dificultati cu hangiul. De indata ce-am ajuns la Heldmungen. ci pentru domnul si domnisoara de Lauranay. caldura era coplesitoare. frate. situat in virful unei coline se vede de la o m are departare. frate. Fulgeriie ne orbeau iar tunetele ingrozeau caii. am semnalat domnului de Lauranay un punct des tul de ridicat. ca inainte de a face acest popas sa ajungem la Gotha. neam oprit. cu conditia de a ga si un adapost bun. pe Gena. Intr-adevar. speram insa. A doua zi.pe la orele zece seara. unde nu se aflau gazdu iti ofiteri austrieci. Pe la orele patru dupa-amiaza. parea ca suporta bine calatoria. In definitiv. incepusera sa dea semne vadite de oboseala . In timpul acestei zile vremea a fost cit se poate de rea. Am prevazut in curind ca va trebui sa le dau un repaus de douazeci si patru de ore . dominat de o colina inalta pe care o dez-mierda o raza de soare in mij locul ploii si in sfir-sit Sangerhausen. caruia la regiment i-am fi spus Vipera. cincisprezece leghe si abia un singur popas. Furtuna a izbucnit cu putin timp dupa plecarea noastra. am dus-o destul de bine de patru zile de cind am parasit Be'lz ingen. ceea ce ne-a facut multa placere si am plecat a doua zi. in sfirsit. am facut aproape . Te renul era deluros si caii tot urcind. Daca etapa a fost lunga in ziua aceea. era sa nu ni se intimple nimic sup arator si sa ne putem urma drumul in liniste. in directia vestului. precis la orele zece dimineata. la Hettstadt. spre seara am ajuns la Artern. foarte obositi. intr-o calatorie ca a noastra. calatoream ca niste oa meni expulzati dintr-o tara. Cimp ul era scaldat de roua si cu toata briza care adia. In ziua de 18 august. De aceea am dat o ingrijire special a cailor. am ajuns la Alstleben. am facut vreo opt leghe si am intr at in teritoriul Saxa Coburg. ingaduiau sa mergem repede. Apoi. Am dat bice cailor si peste o jumatate de ora am strabatut orasul Bernsburg unde actele noastre au fost verificate. In sfirsit. udati de ploaia torentiala care cadea fara contenire. Eram gazduiti intr-un hotel destul de confortabil. A doua zi. tirgurile si satele. hrana din belsug si un bun culcus pentru noapte. Am petrecut o noapte buna. accident care n-a putut fi repar at decit la Weissensee de catre un fierar nu tocmai de soi. Dumnezeule mare ! Voinic cum eram. in schimb eram sustinuti de speranta de a ajunge spre seara la Gotha. vremea s-a mai linistit desi era toi a ploaie. care cu toate ca nu se plangeau. Drumurile destul de bune. puteam sa indur multe. am ajuns pe la amiaza. Ceea ce ne preocupa in aceste localitati. trasura noastra s . ci. trasura noastra a strabatut un tinut bogat in mine. Sora mea Irma in schimb. a fost cu adevarat cel mai mare exploatator pe care l-am vazut vreodata.

. Pina atunci am sa mai hoinaresc pe strazi. Hotarit insa. Daca ai vrea sa ma insotesti ?. pronuntind expulzarea noastra ne-a procurat si mijloacele de a o pune in aplicare. Goarnele sunau neincetat. in schimb am vazut trup e de toate armele si convoiuri cite poftiti. asa ca era bine sa-i evitam . Domnule de Lauranay si domnisoara Martha ?.. Am strabatut citeva cartiere si am vazut difer ite biserici frumoase..-a oprit la portile orasului Gotha. Trebuia sa multumim mai intii lui Dumnezeu si pe urma Majestatii sale Freder ic Wilhelm. pe care ar fi fost fericit sa aiba dreptul s-o apere si pentru care si-ar fi varsat bucuros singele ! Nu mai incape indoiala ca masa a fost trista. e rau prea multi soldati pe strazile ora" sului. trebuia sa fiu la postul meu ca sa pot lupta cu ei. Din fericire din cele douazeci d e zile de calatorie care ne-au fost harazite.. am intrebat-o. ca sa p ot lua si eu parte.ste un vechi proverb. asa ca aveam impresia ca ma aflam intr-o cazarma. Kalkreuth nu ne-ar fi dat niciodata pasapoarte si n-am fi putut ajunge astfel la granita. trebuia sa ne resemnam.. Am planuit sa poposim aci douazeci si patru de ore. Era un adevarat noroc ca guvernul prusac. Cu toate astea graba strica treaba. Si iata ca m-am dus in oras. ne-au pricinuit o mica intirziere. Era dureros sa te gindesti ca pamintul patriei va fi poate cotropit de acesti strai ni ! Citi camarazi nu vor muri oare in vreme ce vor apara pamintul Frantei ? Da. imi raspunse Irma si trebuie sa-i lasam pina la ora prinzu lui. Domnul de Lauranay era inca in odaia lui cu domnisoara Martha. Prin urmare.atunci cind i-am ales. regimentul Roya l-Picardie sa nu intre in lupta decit in ultimele zile ale lunii august. Domnul de Lauranay voise ca sa mincam in odaia lui. ca ne-a facilitat calatoria. s-ar fi luptat impotriva unei tari pe care o iubea. intr-adevar. Am conchis de aici ca daca am. e o mare satisfa ctie pe care o ai atunci. Biata fata era prea indurerata ca sa simta nevoia de a se plimba in oras. ale caror clopotnite se profilau in zare. Natalis. m-am coborit in vorbitorul hotelului. Nu mai incape indoiala ca dac a n-am fi avut actele in regula am fi fost arestati.. Citeva formalitati la po rtile orasului. Nu doream decit un singur lucru si anume ca. draga. Dar unde era dinsul ? Doamna Keller putuse da de el. M-am intors la unsprezece. Agentii civili si militari se intreceau care mai de care cu severitatea. asa ca nu trebuia sa ne bucuram prea devreme . Cu toata parerea de rau pe care mi-o produc ea intirzierea aceasta. citiva ofiteri germani veneau regulat sa ia masa in restaurantul hotelului La Armata prusaca . La gindul ca toti soldatii acestia vor porni impotriva Frantei. Cu placere. bune la Gotha. Dupa masa insa am sa ies putin in oras ca sa fac diferite cum paraturi. asa cum glasuia ordinul. de autoritatile germane. trecusera de abia patru si am facut aproape un sfert din parcurs. Si era si firesc ! De altfel ce ar fi vazut ? Numai lucruri care -i-ar fi amintit situatia domn ului Jean. mi se stringea inima. A doua zi pe la opt dimineata. unde ma astepta sora mea. Exista hoteluri. fiindca sergentul major D elpierre nu voia sa fie o curca plouata sau un sedentar ! Dar sa revin la orasul Gotha. sau cel putin pu tuse sa urmeze regimentul lui ? Cum calatorise oare femeia aceasta curajoasa ? C e ar putea face dinsa in cazul ca s-ar fi intimplat vreo nenorocire ? Vai ! era un lucru ingrozitor sa te gindesti ca domnul Jean. dup a cum glasuie. Hotarit. dupa ce am avut grija sa vizez pasapoartele. Nu prea am vazut lucru mare.. Bietii nostri cai aveau tot dreptul la o odihna de o noapte si o zi. cind ai nimerit un lucru bun ! Am spus ca am sosit de-abia la unsprezece la Gotha. Am gasit usor patru camere bune si un grajd pent ru cai la hotelul La Armata Prusaca". soldat prusac. am avut mina fericita. Se vede ca . daca am fi mers tot asa. Irma ! Dar tu unde te duci ? Nicaieri. Prea bine. trebuia sa ajungem la granita franceza la termenul fixat. Ce sa va spun de Gotha.. Nu s-au dat inca jos. fi voit sa executam primul nostru plan si anume sa plecam inainte de incorporarea domnului Jean.

sora mea se oprea din cind in cind in dreptul lor spre a citi pri mele rinduri. Amindoi stateam acum in odaia Irmei. ceea c e facea ca sa nu fim bine primiti. Am fi fost interogati. Doarece as fi voit mult sa aflu ceea ce se petrecea in Franta. O ! ce strigat a mai scos ea ! Din fericire ca eram singuri si ca nu ne-a au zit nimeni. . decit sa traim intr-o ignoranta desavirsita. Irma. Intr-adevar. Iata ce cuprindea afisul : 1000 fiorini recompesa aceluia care va preda_pe soldatul Jean Keller din Belzin gen. Eu si sora mea voiam mai in tii sa luam o hotarire inainte de a revedea pe domnul si pe do mnisoara de Lauranay. dar ce mai palavragiu !.. era insa mai bine sa aflam vesti. Cu toate astea se cunostea imediat ca eram francezi. ce este cu afisul acesta. Ma joritatea nu anuntau decat miscari de trupe sau rechizitii pentru armata..] ca nu ne-am vorb it de loc ? S-ar fi putut observa tulburarea noastra si atunci cine stie ce s-ar fi intimplat. Unul din aceste afise mi-a atras deodata atentia. Am vazut ca omul acesta voia sa ma faca sa vorbesc mai mult decit trebuia . Sl cu toate ca nu era de loc prudent. prvindu-ne foarte indurerati.. De ac eea am fost foarte rezervat si nu i-am spus mai nimic. arestati poate. in privinta domnului de Lauranay. Sora mea se apropie de pravalia cizmarului si incepu sa citeasca.. in vreme ce m-am dus sa vad daca nu lipsea nimic cailor.... pentru cumparaturi. a calatoriei noastre si a unor lucruri care nu-1 priveau. ceea ce ne -am vorbit. ingina sora mea. Nenorocitul !. eu si sora mea. fie chiar rele. astfel ca sa ne intelegem in privinta atitudinei noastre. condamnat la moarte pentru ca a lovit un ofiter din regimentul Leib. Irma. Bietul Jean !.. Da si eu asi fi procedat la fel. Era scris cu litere mari n egre. La urma urmei.. Ia vezi. Deoarece Ir ma vorbea bine hruba germana. in ras timpul acesta. cu hirtia-i galbena lipit pe zidul pravaliei unui c izmar. A facut ceea ce asi fi facut si eu in locul lui ! Pro babil ca domnul Jean a fost maltratat. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera cu sora mea la hotel.... ca sa ajungem in fata autoritatilor germane. ceea ce am putut afla nu era defel placut pentru noi francezii... Bietul Jean !. Nu-ti face inima rea ! . fara sa i ndraznim sa ne spunem o vorba. Hotelierul m-a insotit la grajd. se simtea in largul ei pretutindeni atit pe strazi cit si in pravalii. i n vreme ce regimentul se afla in mars spre Magdeburg. am facut o sumedenie de cumpara! uri incit am cutreiera t aproape in intregime orasul.. iata lucruri pe care nu mi le mai aminti ! Poivte. Parca-1 vad si azi. Domnul Jean l-o fi batut... Dupa-masa.. Nenorocitul !. La orele trei am iesit impreuna cu sora mea. Atit ne mai trebuia. fara sa intilnim pe nimeni. Ce a facut! exclama in sfirsit sora mea. nu sovaiam sa ne apropiem de grupurile in care s e vorbea cu o oarecare insufletire... XV Cum ne-am inapoiat. in vreme ce-o podidira lacrim ile.. ceea ce trebuia sa se intimple mai curind sau mai t irziu... Am mai vazut de asemenea o sumedenie de afise lipite pe zidurile caselor. Intre trei si cinci. Ce a facut ? i-am raspuns. am sfatuit-o pe Irma sa traga cu urechea la tot ce se vorbea pe strazi si in pravalii. In sfirsit am ajuns in odaia noastra. daca s-ar fi aflat legaturile care ne un eau de familia Keller !. Vino-ti in fire.. Aveam de-a face cu un palavragiu. la hotelul La Armata Prusaca". Ceea ce se vede acolo nu sint cifre ?.. injurat de ticalosul acesta de Frantz .

m-a m dus din nou in odaia lor si i-am indemnat sa se culce devreme. insotea ea oare pe domnul Jean in fuga lui ? Sarmana femeie !. Nu. Irma. Sarmana mama !. Da..... linisteste-te. Si acum draga mea.. Vai Doamne i Dumnezeule ! Cite dureri ii mai harazeste ! Irma... trebuie sa ne impacam cu situatia noastra si deoca mdata. i-am raspuns... Si apoi chiar daca ar fi prins.. Natalis ! Natalis. Daca vorbeam astfel. Ce are de-aface. te rog.. tatal si fiul ! Si recompensa de o mie de fiorini care se fagaduieste aceluia care il va preda.. Daca vorbeam asa linistit.. Haide. in curind am fi arestati.. a fost fuga. Dupa masa de seara. domnul si domnisoara de Lauranay ramasesera in odaia lor. intreba sora mea. deoarece trebuia sa facem un drum daca nu foarte lung. nimeni nu va pune vreodata mina pe ca ! Si cum va putea sa scape. . fa in asa fel. dupa ce 1-a lovit pe Frantz. i-am raspuns. Prevazusem aceasta si imi parea bine... E mai bine asa. f a-ti curaj si procedeaza astfel ca sa nu se stie nimic. La ce ne-ar folosi daca i-am impartasi-o. repeta sora mea. de vreme ce a-fisele fagaduiau o recom pensa de o mie de fiorini oricui va reusi sa-1 predea autoritatilor germane. cu toate ca sora mea era foarte ingrijorata. Dar doamna Keller ? zise ea.. ca s-a fixat premiu pentru capul lui.. Putuse sa ajunga la Magdeburg ? Stia ea ce se petrecuse cu fiul ei ?. Da. a putut foarte bine sa fuga si sa se afle acum intr-un adapost sigur. De altfel. marturisesc. Vorbind u-i am risca s-o facem sa-si piarda curajul. Nu avem deci de ce sa ne temem. Daca ar afla ce s-a petrecut.. in timpul careia am vorbit verzi si uscate pentru ca sa nu se observe figura trista a Irmei... In afara de asta. Traieste s i nu e omul care sa se lase prins asa cu una cu doua.Condamnat la moarte !. domnul Jean. incit domnisoara Martha sa nu observe ca ai plins ! Dar daca iese in oras. simt ca ai dreptate !. Irma. Am trezit pe oameni sa nu poata banui n imic. Fireste ca partea cea mai grea pent ru domnul Jean. Voiam sa plecam la cinci dimineata. de vreme ce a fugit. dar ce sa-i faci.. seara e cam greu sa poti citi un afis.... E greu.. La cinci dimineata eram in picioare. numai in scopul de a linisti p e Irma. Irma. Irma. Dupa o vizita la grajd. Daca te-ar auzi cineva ? Stii doamna Keller este o femeie energica. o sa tin inchisa inlauntrul meu toata suferinta mea adin-ca.. Acum a scapat de urmaritorii lui si ori un de ar fi te rog sa crezi c-o duce mai bine decit in regimentul ticalosilor de Gr awert. atita tim p cit n-a fost prins inca. este prea putin probabil ca domnul si domnisoara de Lauranay sa iasa seara in oras de vreme ce n-au iesit peste zi. ai dreptate. si domnisoara Martha are nevoie de curaj.. cel . i-am raspuns. Natalis ! Trebuie sa pastram insa taina aceasta si fata de domn ul de Lauranay ? Fireste. Totul nu este pierdut. lucrul e totusi firesc fiindca de felul meu nu ma las niciodata prada deznadejdii.. poate scapa. Da ! Ce se facuse doamna Keller ?. si probabil ca. Parerea mea e sa nit-i spunem nimic. O ! suma asta nu e inca in buzunarul nimanui. draga mea ! i-am raspuns. Ar refuza chiar sa ne mai urmeze.. Ei bine. Dar Marina ?. eram convins de cele ce spuneam. si se vede ca nu era usor de pus mina pe el. Dar timpul nostru este masu rat. bietul Jean ! Fapta lui este cunoscuta in toale satele si orasele Germaniei ! Exista doar atitia ticalosi care nu asteapta altceva dec it sa-1 denunte ! Cei mai buni n-ar voi sa-1 gazduiasca macar pentru o ora ! Nu-ti face inima rea. ca domnul Jean este condamnat la moarte. si nu vad intrucit arestarea noastra i-ar folosi domnului Jean. izbutise. Nu. Natalis si citeste afisul ? Irma.. nu voiam sa-mi pierd speranta.. Calatoria va mai dura inca mult. A ! daca ne-ar fi cu pu tinta sa regasim pe doamna Keller si pe domnul Jean. biata fata n-ar mai trai. Natalis.. De vreme ce s-a dus la Ma gdeburg. n-o faceam. ca a fugit. nu se poate sa nu fi aflat ca fiul ei a fost condamnat la moarte. Poate ca domnul Jean e cu dinsa.. Da..

Nu. Linistea noastra n-a fost tulburata o cl ipa. Trasura noastra s-a oprit pe la ora opt seara. Ori de cite ori drumul era pr ea anevoios. nepoata lui si sora mea se dadeau jos din trasu ra si o luau pe jos.. nu eram de compatimit. puteai dormi comod de n-ar fi fost grij a care fra-minta pe toti in privinta celor dragi care erau departe. am primit si dupa ce m-am infasurat bine in paltonul meu. astfel ca sa ma pot odihni si eu o or a doua. Ne-am culcat. n-am facut nici cinci leghe. La sase ne-am suit in trasura si am pornit. trebuia sa facem popasuri dese ca sa lasam caii sa rasufle. Ar fi fost o imprudenta sa inai ntam mai departe. fiindca soa rele este o calauza sigura si apoi nu e de origine germana. ci numai niste defileuri strimte de-a lungul unor paduri de brazi s au de stejari. imi lipsea acum. mie de ori mai bine sa ne bizuim pe noi insine. Am trecut prin situatii mult m ai grele..putin foarte obositor. ma coboram de pe capra ca sa min caii de capastru. in fundul carora serpuiau citeva piriiase. Lucrurile mergeau prost. plini de curaj. Ardeam de nerabdare sa parasesc orasul acesta. Tcmindu-ma sa nu-1 supar daca l-as refuza din nou. increderea pc care am simtit-o cind a fost vorba sa r idic moralul surorii mele. Aici drumul se ingreuna si trebuia sa mergem incet. sau sub primii copaci ai padurii. asa ca nu ma ingrozea perspectiva unei nopti albe sub Cerul liber. Bine invelit. Aproape ca nici nu exista sosea pe v remea aceea. In ziua asta de 21 august.. Am deshamat caii. Dealtf el. era brazdata de ambele parti de prapastii adinei. Imi parea bine ca nu spusesem nimic domnului de Lauranay despre domnul Jcan caci. am tras un pui de somn strasnic. daca sora mea in ciuda rationamentelor mele s-a lasat prada deznadejdii. Am sfatuit pe domnul de Lauranay. Am trezit pe toti si ne-am dus sa inham am caii la trasura. p e domnisoara Martha si pe sora mea sa se duca in trasura unde cel putin aveau un adapost. Prin locurile acestea. Fiindca iarba crestea din belsug la poalele muntilor i-am lasat sa pasca in voie.. Jean Ke ller era urmarit. ei. Unecri drumurile erau atit de inguste. bunaoara ca Pirineii sau Alpii. . Mergeau cu totii. Toate intamplarile zilei mi s-au perindat prin minte. La sase jumatate eram cu totii in picioare. totul a mers de minune. la liziera unei paduri de fag i ce acoperea lantul muntilor Thuerienger Walks. Trebuia sa dormim in trasura. fara sa se plinga. dupa care am ajuns in regiunea muntoasa a T uringiei. Din cind in cind. in definitiv trasura prezenta acelas confort pe care il avea o camera de ho tel in tinuturile acestea. incit pareau adevarate pot eci. domnul de Lauranay strabatuse in atatea rinduri Turingia inci t se orienta fara prea multa bataie de cap: Partea cea mai grea era sa te orient ezi in mijlocul padurilor. Oare nu esti vesnic demoralizat cind nu poti dormi ? La cinci dimineata eram in picioare. pe care trasura noastra de-abia daca avea loc.. In sfirsit. De altfel. in ce ma priveste am dormit prost. era de o. Domnul de Lauranay se oferi sa vegheze cu mine noaptea... deoarece so seaua pe care mergea trasura noastra. pe la orele patru domnul de Lauranay parasi trasu ra. caii fiind odihniti. de-a lungul unui tinut muntos. deoarece incepuse sa cada o ploaie subtire si rece..caci drumul facea atitea inconjururi. Am refuzat. Poate ca ne-ar fi fost necesara o calauza ? Dar n-aveam in cine sa ne incred em ! in imprejurarea de fata ar fi fost mai mult decit o imprudenta. domnul de Lauranay. eu ce treaba aveam ? infasurat in paltonul meu. Veghiile astea nu sint bune pentru un om de virsta lui. totusi drumul era anevoios in special pentru cai. Am cinat cu proviziile pe care le-am luat cu noi. Pe cind se lumina de ziua. incit uneori aveam impresia ca ne intoarcem de unde am venit. in linie dreapta bin einteles. nici macar o coliba de padura ri. Reuseai totusi calau-zindu-te dupa soare. Nu ca muntii ar fi fost grozav de inalti. au facut ci nci leghe fara sa facem vreun popas. o ricine isi poate inchipui ceea ce ar fi indurat domnisoara Martha si tot astfel si bunicul. propunindu-mi sa vegheze in locul meu. De altminteri. nu se afla nici un han. intruc it intentionam sa veghez noaptea asupra lor.. in cimpiile din America unde iarna este nespus de aspra.

neputinta.. pe la orele sase dupa-amiaza. La sapte am pornit din nou. deoarece din pricin a urcusurilor trebuia la tot pasul sa ne dam jos din trasura.. si inca ce! mai devotat pe care ni 1-a dat Dumnezeu ca sa ne duca in Franta. N-ar fi mai bine sa facem un popas ? ma intreba domnul de Lauranay. Trasura. da ca nu ma insel. trebuia. Pe la douasprezece ani ajuns in punctul cel mai inalt al muntelui caruia. cerul era acoperii. arborele cazuse in directia padurii.. vizitiu. Fii prudent. n-am patit nimic. am putea ajunge cu bine la grani ta si tot astfel doamna Keller si fiul ei. i-am raspuns si m-as opri cu conditia insa sa gasim un loc prielnic pentr u ca sa putem sta peste noapte. Cu toate sfortarile pe care le-am facut.. Din fericire. si daca va trebui sa-mi dau viata. lipsiti de mijloacele de locomotie . Intr-adevar. domnule Natalis ? ma intreba domnisoara Martha. Da. i-am raspuns pe un ton voios. i se spune Gebauer.. Trasura se izbise de trunchiul unui copac. daca ocazia se va ivi sa ma devotez din nou pentru ei. am trebuit sa pornim inainte. In intregime cu nori desi si grei. ceea ce nu inseamna insa ca nu sint servitorul d-voastra. raspunse domnul de Lavranay zimbind si noaptea viitoare o sa-mi dea voie. Vremea era tot a ploaie. Nici n-am terminat bine vorba. iar caii se avintasera in prapastie. ghemuita in fundul trasurii. Primele ore ale calatoriei s-au efectuat destul de greu.. Ba da. Cit despre mine. Pe panta asta e cu. In schimb daca nu plouase inca. domnule de Lauranay. la 23 august.. sa fac in asa fel incit sa strabatem Turingia inainte de ivirea noptii. Deodata se produse o ciocnire. Am facut un pachet cu proviziile si efectivele noastre pe care le purtam acu . Haturile si oistea s-au rupt. spre norocul nostru fusese oprita in loc de trunchiul copacului. O ! sluga ! exclama domnisoara Martha. am dormit foarte bine in vreme ce bunicul d-tale veghea ! Natalis cam exagereaza. in mijlocul acestui tinut pustiu ? Ce noapte grozava am petrecut ! A doua zi. cateva fulgere despicara aerul.Caii se speriara si am simtit ca nu mai eram stapin pe ei.. dupa ce am parasit tr asura. Natalis. Di n fericire nu s-a intim-plat nici un accident dc persoane. O ! nu. cob orira in galop panta. In prezent nu ne mai ramasese decit sa ne co borim spre vest. Ma temeam. C aii mai liberi porneau acum cu mai multa furie. dar un vizitiu indeminatic in orice caz ! Hai sa spun postas daca vrei cu orice chip sa-mi menajezi amorul propriu. Amen ! cum zice preotul din satul meu. Oare ru sint vizitiu. ca stapinul sa veghieze pina.. M-am dus sa examinez trasura ale carei roti din f ata erau sfarimate. Desi fusesem trintit de pe capra. In definitiv merge am mai mult pe jos. De aci incolo drumul era in papta. si pe drept.Trebuie sa fii obosit. in zori in vreme ce sluga. iar tunetele ne asurzeau pur si simplu. Daca bietele animale zapacite ar fi deviat putin din drum. Nu esti prietenul nostru. Fireste ca n-ar fi trebuit s a mergem prea repede din pricina accidentelor ce s-ar fi putut produce la cobori s. raspunse domnisoara Martha intinzindu-i mana.. adincita in ginduri. domnisoara. Domnisoara Martha.. Oricite obstacole s-ar fi prezentat in ziua acea sta de 21 august. Asta ar mai treb ui. sluga.. Sora mea inchidea ochii si statea nemiscata. Nu se poate. ca un f ulger urias infiisura caii si trasura. Ce n-ai face oare pentru niste oameni care iti spun cuvinte care iti merg drept la inima ! Da. O catastrofa inevitabila ne amen inta. O ! cit esti de buna domnisoara. trasura ar fi cazut imediat in prapastiile care brazdau soseaua Deodata se rupse friria. Eram orbiti acum de fulgere.. N-avea nici o grija. Ce situatie trista ! Ce sa ne facem acum.. izbind un plop care se afla la dreapta no astra. nu prea parea speriata. de o furtuna. domnule de Launaray. i n departare se auzea tunetul si furtuna se apropia din ce in ce. pe care n-o mai puteam intrebuinta chiar daca alti cai ar fi inlocuit pe aceia pe care i-am pierdut.

pamintul era acoperit cu un strat de iarba. In interiorul colibei. le repetam intr-una. lata-ma deci plimbindu-ma de colo pina colo. la termenul fi xat. totusi oricit de putin confor tabila era. daca nu giiseam o tra sura si niste cai de vinzare. Cind ne-am oprit spre seara. acum cind eram nevoiti sa mergem pe jos ? in prezent insa principalul lucru era adapostul. Va puteti inchipui bu curia. pastorii care isi duceau turmele la pasunat in muntii Turingiei. fiindca n-o sa ramin in urma. Pe urma vom vedea ce e de facut. masa de seara. vom avea pe urma tot timpul sa discutam in vederea masurilor ce trebuiau luate. ceea ce le-a prins bine.. mea gasind coliba aceasta care in lipsa trasurii. Probabil ca intr-insa se refugiau din cind i n cind. Luas em doua pistoale cu mine. Odata instalati in coliba. fiindca paza buna trece primejdia rea. Inainte de toate. care parea ca nu mai fusese locuita de mult. o imitara. intii hrana si apoi odihna. Daca am spus ca ma voi culca. ca si cum m-asi fi pregatit pentru o munca fo arte grea a doua zi. asa ca e necesar sa ma ninci. de-alungul teritoriilor Rin ului de Sus. mi-ar fi cu n eputinta. era de-ajuns sa faca o bautura racoritoare. Prin imprejurimi nu se afla nici o coliba. dragul meu Natalis. Miine dimineata. Eram hotarit sa prind puteri.m pe umar cu ajutorul unui bat si am pornit cu totii. De aceea hotarisem sa ma impotrivesc somnului. Ori ci ne isi poate inchipui ca a sta de veghe nu e un lucru nou pentru un soldat. care fusese pina acum senin. domnisoara. Rau faci. lumina cimp iile care se intind spre vest. Jos se vedeau cimpiile Saxei. Coliba aceasta nu avea nici usi nici ferestre. In apropierea colibei. o ca domnul de Lauranay ar fi voit sa vegheze c u mine si nu trebuia sa-i impun acest surplus de oboseala. cind deodata. Fii pe pace. XVI Situatia era grava si trebuia sa se mai agraveze inca. cimpiile acestea pareau oarecum roditoare. luind-o spre dreapta. am zarit un fel de coliba ca re se afla in mijlocul padurii. se afla un piriu cu apa limpede. Trebuie sa prindem puteri. Am fagaduit ca ma voi culca si cu. ca erau mai usoare de st rabatut decit drumul pe care l-am facut din Gotha pina aici. domnisoara Martha.. Ma simteam foarte stinjenit. Cu t oate ca nu erau intinse ca in palma. n-o sa te fac de ris miine in timpul drumului. am pregatit impreuna cu sora mea. voi incerca sa-maninc ceva. eu in frunte si in urma me a Irma. Cerul. Cum se va sfi rsi calatoria noastra ? Vom avea oare timpul sa parasim Germania. Sub razele soarelui care apunea. Nu cred ca am facut mai mult de trei le ghe in ziua aceea. Toata staruinta mea a fost in zadar desi mincam de zor ca sa slujesc de exem plu. mai ales d in pricina nepoatei lui. Apoi cite trei se dusera in coliba unde se culcara si adormira in curind. domnisoara Martha si bunicul ei. asemenea unei santinele. constituia insa un adapost. trebuia sa gasim insa un adapost pentru noapte. trei picaturi. Domnul de Lauranay si sor a mea. foarte obositi de drum de-abia daca mincasera. Nu s tiam ce sa fac. imi raspunse ea. Rau faceti ca nu mincati. inainte de plecare. soarele care apunea. in directia oraselului Fulga. la poalele muntilor Turingiei. se vedea cit colo. dar cu intentia de a nu-mi tine fagaduial a. Chiar daca as vrea sa maninc. era un adapost pretios pentru noi. Domnul de Lauranay fusese foarte afectat de accidentul intimplat. Pina la granita mai aveam inca de umblat. Domnisoara Martha consimti sa bea doua. se innora deodata. iata metoda soldatului in campanie. i-am raspuns. Citeva picaturi din apa aceasta amestecata cu rachiu. Irma de asemenea nu se atinse de cina asta modesta. Domnul si domnisoara de Lauranay. desi imi simteam pleoapele gr .

. Si pe cind fluieram astfel. Ceea ce iei drept. O banda de hoti putea sa ne atace si atunci cum sa ne impotriv im ? Trecuse un sfert de ora. Am i naintat chiar vreo suta de pasi in padure. Nemaiau zind nimic. veneam sa ma mai intind putin in coliba. am scos pistolul de la briu gata sa trag. Nici un suflu nu tulbura firea . Ba. nevoind sa adorm. doamna Keller care il cauta. In vreme ce ma gindeam la toate astea. du pa scinteia pe care a produs-o arma. esuarea duelului cu locotenentul von Grawert. ca sa ajungem la Tann mai aveam de facut vreo douasprezece leghe.. mi-a spus ca primul oras principal prin care vom trece era Tann . Nu mai incapea indoiala ca er a un foc de arma. am tresarit de-o-data. nemiscat. Pe urma. Ne trebuia un mijloc de locomotie cu care sa putem ajun ge in Franta. expulzarea noastra din Germania. un fel de suierat continuu care reproduce a semnalele regimentului Royal-Picardie. daca fusese descoperit. Luna disparuse si ea printre nori. Era pos ibil insa ca focul acesta de arma sa fi fost al unui vinator.. daca fusese denuntat de niste ticalosi care voi au sa ia prima de o mie de florini ?. Mam sculat atunci.. l-as fi zarit imediat d e la o leghe departare. Cu toate astea trebuie sa marturisesc ca linistea nu era insa atit de desavi rsita. Se vede deci ca ma inselasem si ca era mai devreme decit imi inchi puiam. Era oare un foc de arma ? Aproape imediat. Nu. afara era o liniste desavirsita ca atunci c ind vremea e a ploaie. Deoarece credeam ca e o vulpe sau un lup. am inceput din nou sa ma plimb in l ung si in lat. Oricine isi poate inchipui ca cel care flu-era astfel. incorporarea domnului Jean. am inceput sa ma linistesc si m-am intrebat chiar daca n-a fost jocu l unei iluzii a auzului sau a ochiului. situat in districtul Cassel. in viitor .. Hotarit sa infrunt cu orice pret somnul. Mi-am adus atunci aminte ca. indraz net si hotarit. o realitate nu este decit impresia fugara a unui vis. cu privirea tintita in directia aceasta. chiar mi s-a parut ca am vazut o flacara spintecind intune ricul. Si-mi trebuia o sfort are constanta a vointei ca sa nu cedez oboselii. Acolo ne-ar fi cu puti nta sa inlocuim trasura. Am ramas in picioare. Totusi. Si. in provincia Hesse-Nassau. cacj noaptea e scurta in epoca aceea a anului. nestiind unde sa-1 gas easca !. fugi nd de teama condamnarii lui. care se la sa prada obiceiurilor lui. am socotit distanta la vreo jumatate de leg he. am auzit o a doua detunatura. Uneori cind eram prea obosit. In rastimpul acesta. fluie-rind fara sa-mi dau seama. N-am voit sa trezesc pe domnul de Lauranay. cu u rechia atintita la cele mai mici zgomote. Cit putea sa fie ceasul ? Trecuse oare d e miezul noptii ? Probabil. Ma gindeam la tot ce se petrec use la Belzingen de cind am sosit acolo. Ma ui tam pe cer doar doar oi vedea vreun punct luminos. Imi parea rau ca firea era atit de linistita in timpul acestei nopti si intunericul atit de nepatruns. In situatia in care ne aflam. in timpul zilei. Mi s-a parut ca am auzit o det unatura. ma gindeam la trecut. intrezaream. o sumedenie de dificultati : Jean Keller al carui cap fusese pus la pret. Nici o stea nu se vedea pe bolta cereasca. cu una cu dou a.. fiindca aveam niste ochi buni care scrutau intunericul.ele. de vreme ce se auzea un zgomot. ne pute am teme de orice. Dar nimic nu semnala inca ivi rea zorilor. in tot cazul. In curind mi s-a parut ca aud un fisiit usor. Pe cind ma gindeam astfel. in mijlocul unui tinut aproape pustiu. orele treceau. M-am sculat numaidecit si am tras cu urechea. daca un foc s-ar fi aprins undeva in padure. nu era altul decit sergentul major Natalis Delpierre. Totusi. domnul Jean nu era omul care sa se lase prins asa. dupa ce a consultat harta. . Noaptea era foarte intunecoasa. domnul de Lauranay. simteam ca mi se inchid pleoapele. aminarea casatoriei in clipa cind trebu ia sa se savirseasca. semnalele regimentului meu. Uneori crezi ca nu dormi si totusi dormi . nu-mi venea sa cred asa ceva.

cum nu se trateaza un ciine !. Jean.. . Eu stateam in fata usii si cu toate ca eram atent la convorbire supra vegheam in acelasi timp soseaua. E in joc persoana d-tale. n u putusera ghici pe domnul Jean. Da... i-am zis... Dar voiam sa traiesc Martha.... nici pe doamna Keller care venea si ea dupa noi ... acum cinc i zile. si-am plecat din Magdeburg. zise domnul Jean.. Natalis. Peste citeva clipe am lepadat uniforma. Povestirea aceasta. m-am imbracat taraneste. Peste o clipa. Din fericire am putu t gasi hanul in care locuia mama. si e mai bine ca sint ascuns aici. sub ordinele colonelului von Grawert.. ca si cum dinsul de-abia ar mai fi putut rasufla. Daca nu ne vedeam. ne aflam cu totii intr-insa. in fraze scurte s i intretaiate. si d-ta domnule de Lauranay ?. Nu stiam. Jean. Si tu Martha... A ! omul acesta ca re te-a insultat Martha. unde mama a putut sa-1 ajunga.... in loc sa ma vada in fata lui cu o spada in mina. intr-o seara. Dar de ce ? intreba domnisoara Martha. Cum!. relua domnul Jean. Draga Martha.. M-a m abtinut insa. pe cind ma aflam singur cu el pe o strada. Am tras la intimplare. ingina domnisoara de Lauranay.... in sfirsit regimentul a plecat la Ma gdeburg. Da.. la mama..... Capul meu era pus la pret ! Se acorda un premiu de o mie de florini aceluia care va pune mina pe mine. locotenentul Frantz.. eu si sora mea stim totul. Si atunci in citeva cuvinte. Martha !. timp de o luna am fo st supus la cele mai grele corvezi am fost umilit... in sfirsit.. inainte de a fi rostit vreo vorba. Domnisoara de Lauranay se arunca in bra tele doamnei Keller. intrerupindu-se din cind in cind spre a asculta afara...L-am recunoscut numaidecit : era Jean Keller XVII La zgomotul detunaturii. domnisoara Mar tha il recunoscuse si il imbratisa. domnului Jean K eller in regimentul colonelului von Grawert. insa. Martha.. m-a lovit cu cravasa. Acolo. sa traiesc ca sa va revad pe toti. M-am repezit la el si l-am lovit la rindul meu. zise el. Dar o data cu detunatura armei.. Deoarece nu trebuia sa savirsim vreo imprudenta: Sa mergem in coliba. Da. domnul de Lauranay. pedepsit pe nedrept si tratat in sfirsit de nemernicul acesta de Frantz. ne-a fost istorisita de domnul Keller. in omul care venea cu mine din padure. domnul Jean isi intrerupse povestirea. Si iata ce ne-a povestit domnul Jean. Domnul Jean se repezi la ei. Regimentul a fost trimis la Borna relua Jean Keller.. refuzul de a se bate dupa incorporarea. Jean. Stii.. intreba doamna Keller... Martha si sora mea aflara ceea ce se petrecuse inainte de plecarea noastra din Belzingen : provocarea insultatoare a locotenent ului. Eram pierdut daca nu reuseam sa fug.. eram sa fiu sub ordinele acestui ofiter ! Se putea razbuna in voie. intilnirea fixata. i n compania locotenentului Frantz. in coliba asta. imi raspunse el.... Eu si mama. Cum s a scap ?. la toti prietenii mei. Am indurat totul gindindu-ma la tine.. In clipa aceea.. bietul meu Jean !. am vazut un om in fata mea.. Vai ! cit am suferit !... Cred ca aveam dreptul sa ma revolt !. trebuia sa se intimple.. mi s-a parut ca vad o umbra care se repede spre mine.. ingina mereu domnisoara Martha... cel putin auz eam totul.. Veti afla imediat. deocamdata sa intram in coliba... domnisoara Martha si sora mea s e trezira imediat si iesira din coliba. l-as fi ucis fara nici o remuscare.. Dar tot acolo. sarmanul meu Jean.De-o data. A doua zi am aflat imediat ca eram condamnat la moarte de consiliul de razboi.. ingina ea.. decit acolo. dupa ce m-a injurat...

astfel ca am putut scapa de ticalosii acestia. Planul meu.. Am recunoscut trasura d omnului de Lauranay. erati urmariti de trei ticalosi pe care i-am intilnit mai jos de trecatoa-rea Gebauer. de vreme ce ati facut o parte din el pe jos.. fiindca in primul rind trebuia sa luam toate masurile dictate de imprejurari. Un glonte mi-a trecut prin palarie. zise domnul Jean. Va sa zica cele doua impuscaturi pe care le-am auzit. Singur ? intreaba domnisoara Martha.. Atunci. in sfirsit am ajuns in munti' .. dar cum de-ai aflat ?. domnule Jean. Martha ? intreba domnul Jean. braconierul Buch din Belzingen impreuna cu cei doi baieti ai lui. . afisul acela pe care l-am citit impreuna cu Irma. Mai aveam provizii exact cit ne trebuia pina la Tann. Iata asadar hotarirea pe care am luat-o.... strabateam sate in care citeam afisul cu premiul ce se acord a pe capul meu. Ma intrebam daca ati avut un accident.. am zis. Fireste ca trebuie sa ne aparam cu indirjire impotriva acestor ticalosi. Da. Fara indoiala ca stiau ca... Nu e nimic. i-am spus intorcindu-ma in coliba. ia liziera padurii. au fost trase de ei ? am i ntrebat pe domnul Jean. Sa va ascundeti. Vai. dragul meu. relua domnul Jean.. in tot cazul . raspunse domnul de Lauranay. am fost atac ati la vreo jumatate de leghe de aici. Pe urma. Si pentru ce ? Erati urmariti. daca braconierul Buch si cei doi fii ai lui ar pune mina pe el. Ieri seara. intrerupse sora mea. daca ati scapat. de-n data ce s-au ivit zorile am fost nevoiti sa ne ascundem. Trebuie sa va procurati cu orice pret mijloace de transport. Daca ne va fi posibil ar trebui sa calatorim impreuna pina la granita france za. am va zut o trasura sfarimata care se afla parasita in drum. Ce-are de-a face. Poale ca Buch si fiii lui sint pe urmele noastre. relua domnul Jean. t e-am recunoscut dupa suierat.. de vreme ce mama cunostea itinerariul pe care vi 1-a impus poli tia.Nu se aude nimic ? intreba el. Soseaua era linistita si pustie. tot ceea ce s-a petrecut de la pl ecarea noastra din Bel-zingen si cit de prielnica ne-a fost calatoria pina la ac cidentul de la Gebauer. Probabil ca ei isi inchipuie ca am luat-o pe alt drum.. vom pleca cu totii ! raspunse domnul Je an. De altfel acolo puteam fi oarecum in siguranta. in speranta d e a va in-tilni. Dar ce s-ar int ampla oare in cazul ca Buch ar mai veni cu citiva pacatosi de tagma lui ? I-am povestit apoi pe scurt domnului Jean.. era sa incerc sa ajung in Turingia. ajungind in dreptul Trecatoarei Gebeuer.. Si tu mama.. inainte de a porni la drum. M-am furisat din coliba.. I-am mai vazut la Magdeburg.. Si eu care am tras in d-ta.. si anume ca viata domnului Jean era in p ericol. daca puneau mina pe mine trebuiau sa incaseze o mie de florini.. Mi-am lipit ureche a de pamant. Nu se auzea nici un zgomot suspect din directia padurii. ... raspunse domnul Jean. cit eram de ingrijorati. tu care ai indurat atitea oboseli? Sa mergem. dragul meu Jean... urmind regimentele cu alti tilha ri de teapa lor.. asa ca trebuie sa plec numaidecit.. Acum lipsa cailor si a trasurii ne stinjcnea mult... Natalis ! se poate insa ca impuscatura d-tale sa fi fost auzit a.. Sint gata ! zise domnisoara de Lauranay.. Da. cumparind prin casele retrase de-ale mincarii . noi am luat-o pe cimp si cind am ajuns in dreptul padurii.Poti sa ne urmezi. dragul meu Natalis. Totusi am reusit sa ne refu giem intr-un tufis. Da. Natalis ci t e de greu drumul acesta. Natalis. si. raspunse domnul Jean. Mama si cu mine.. deoarece s-au indreptat in directia muntilor. Nu. Nadajduiesc ca vom putea gasi la Tann. unde am calcu lat ca trebuie sa va mai aflati inca.. ceea ce ne evita popasuril e in satele in care Buch si fii lui puteau sa treaca.. domnule Jean.. Umblam mai ales noaptea. la Gotha... De aceea m-au urmarit si acum doua ore. nu trebuie sa mai raminem in coliba asta. am luat-o prin cimpiile Saxei. Stiam acum tot cea ce era mai insemnat. Da. Am umbat cu mama toata noaptea... culmea ironiei. Cred ca stii... Trebuie sa ne folosim de intuneric.

care sa ne aiba in paza lui. cind am voit sa te iau de nevasta. Daca pot cumpara o trasura si cai la Tann. In clipa aceea. Cit despre noi. De obicei. Un intuneric adinc invaluia firea. Jean lua mina domnisoarei de Lauranay si ii zise cu o voce m iscata : Martha. Masura aceasta a fost foarte inteleapta. Nu auzem nimic. cred ca nu te-ar ingrozi o calatorie pe jos si citeva nopti petrecute in cimp la lumina stelelor . Parasind Turingia. dupa ce umblam patru ore in sir ne odihneam cite u n ceas. Tinutul.. Ai fi spus ca nu stim ce i nseamna oboseala. dupa un mars zdravan. Sa mergem deci.. Dar. doamna Keller si fiul ei nu trebuia sa intre in oras. Martha si sora mea ne dadeau cu adevarat o pild a rara de energie. pe la ora zece seara. vei vedea totodata cit sint de frumoase stelele care stralucesc pe cerul Frant ei. am avut norocul sa nu ne intiln im cu nimeni. Am crezut ca ne vor opri de a merge mai departe. am ajuns la Timn. viata mea imi apartinea !. ceea ce era relativ usor pentru noi care aveam pasapoarte. Daca nu eram exacti la intilnire. pe soseaua orasului. domnule Jean. Cu toata energia de care dadeau do vada tovarasele noastre. un pachet tocmai mare si din cele doua pistoale pe care le aveam. avea o sumedenie de prapastii.. vom p utea cruta multe oboseli tuturor. Am luat proviziile care nu alcatuiau. Era atita lin iste afara incit nu mi-ar fi scapat nici cel mai mic zgomot. eram decisi sa nu ne mai despar tim. La 24 august. Spunind acestea am facut vreo douazeci de pasi pe sosea. Daca nu puteam vedea nimic. se vedea cit de colo ca ele erau obosite si ca aveau ne voie de odihna. Doamna Keller. prea putin roditor. Ne-am inteles sa ne intilnim a doua zi pe la opt. Era ora doua dimine ata. in schimb puteam auzi foarte bine. Acum nu mai sint decit un fugar. Acolo dupa cum ne-am inteles.. Foarte surescitati de altminteri. am raspuns. Unul din agenti. inseamna ca am fost retinuti din pricina ca n-am pu tut gasi un cal si o trasura. s-a oferit sa ne duca la un negustor care vindea trasuri. sintem uniti inaintea lui Dumnezeu. raspunse domnisoara Martha. in speranta unei bune rasp late. Totusi se simtea ca in curind se va lumi na de ziua... am da t unul domnului Jean. XVIII Voi povesti pe scurt. Fara indoiala. ei nu trebuiau sa intre in orasele in care ne era impus sa trecem si trebuiau sa ne astepte intr-u n loc fixat mai dinainte. Lucrul acesta ne-a folosit insa. un osindit la moarte. Nu mai am dreptul sa-mi leg via ta mea de a ta !. erau situate la distante foarte mari. Am parasit cu totii coliba. De aceea..Atita timp cit nu va exista nici un pericol.. sub nici un pretext. Propunerea lui a . primele doua zile in care am calatorit impreuna cu doa mna Keller si cu domnul Jean. domnul Jean si mama lui s-au despartit de noi. Am trebuit sa spunem cum calatorea m si in ce imprejurare am pierdut trasura. in care domnul Jean ar fi putut fi rec unoscut. e ra mai greu pentru doamna Keller si pentru fiul ei. Jean. etc. va rog sa credeti.. de unde am conchis ca Buch si fiii lui pierdusera urma lui J ean Keller. in felul acesta poate ca puteam calatori impreuna. Satele putin num eroase. N-ar fi prudent sa strabatem acest oras. am mers repede. deoarece agentii se aratara de o severitate exceptionala la cercetarea pasapoartelor..

in vreme ce mama lui dormise pe jos. pe malul sting a l Uleinului. Doamna Keller era foarte obosita. De orasul acesta. Si iata. La 28 am ajuns l a Geluhausen si. conform termenului fixat de autoritati. am ajuns la Fulda. e ca se spunea de asemenea ca in curind regimentul Leib va sosi in localitate. spre seara. in care am asezat proviziile cumparate la Tann. Ne-am regasit a doua zi. Asadar. a mers cu mine la negu storul acesta. Dupa ce a condus pe domnisoara Martha si pe sora mea la liotei. domnul Lauranay si domnisoara Martha ramasera cu ei in sareta. Ce mult regretam acum caii pe care i-am cumpa rat la Belzingen ! La 26 august. L-am oferit domnului Jean. colonelul von Grawert si cu fiul lui vo m urma acelasi drum cu noi. d omnul de Lauranay. Domnul Jean petrecuse noaptea pe un scaun. nu era oare mai bine s a modificam itinerariul nostru si sa ne indreptam mai spre sud spre a evita oras . am c azut de acord sa ne instalam cu rindul. pe o saltea de paie. Am crezut ca n-o s-o mai trecem niciodata. Dupa ce am trecut riul Main. Totusi. situat pe rinul Salza. dar convenabil. pe 30. Daca spusele acestea erau adevarale. ceea ce mi s-a parut cu mult mai grav. Ne-am dus in oras ca sa mai tirguim diferite obiecte. aveau altceva de facut. dupa cum am aflat mai tirziu. din pricina drumur ilor rele. trebuia sa parasim Germania. ia ora opt. nefiind alti cai. toata lumea s-a culcat afara de mine si de sora mea. N-avea trasura. A doua zi. la un brutar. Sora mea s i cu mine. n-am sa spun nimic altceva decit ca e situat pe malul drep t al riului si ca e plin de evrei. Se spunea ca fusese prins la Salmünster si amanuntele acestei capturari nu lipseau. Deoarece trebuia sa intram in oras pentru vizare a pasapoartelor. intr-adevar. unde citeva persoane vorbeau de soldatul Jean Keller. intr-un oras oarecare ? Fireste ca fiul ei n-ar fi putut ramine cu dinsa. Ce vreti. ne-am dus sa cau tam pe domnul Jean si pe mama lui. O circiuma proasta le slujise de adapost in timpul noptii. ne-am dus singuri in oras. daca fortele parasind-o ar fi trebuit s-o lasam intr-un sat. ceea ce a auzit Irma. si spre seara am ajuns la Frankfurt pe Main. Am intimpinat multe dificultati in vreme ce am strabatut padurea Lomboy care se intinde la stinga si la dreapta riului Kinzig pina in muntiii Hesse Darmstat d. La 27 am strabatut or aselele Schlinchtern. nu mergeam atit de repede cum as fi voit. Stringindu-te bine mai raminea un a l cincilea loc. unde era o miscare mare de trupe. Deoarece domnul Jean si mama lui. Cu toate astea. dar de cele mai multe ori ni se intimpla sa mergem amindoi pe jos. pe soseaua care duce la Viesbaden. Dar niste fugari ca noi. Ce s-ar intimpla. trebuia sa faca un drum de doua leghe ca sa ocoleasca o rasul. am regasit pe sosea pe doamna Keller si pe fiul ei. Am ocolit pe la amiaza orase lul Offenbach. luata in comun. dar ceea cc ne-a interesat si mai mult e ca am putut gasi un adap ost. Domnul si domnisoara de Lauranay. in cele din urma. care vorbea foarte bine limba germana. in noaptea aceea n-am fost nevoiti sa ne despartim. Dinsul refuza. imediat dupa indeplinirea acestei formalitati. caci. pe un deal. modest e drept. ca sa nu obosim calul. in schimb avea numai o sareta cu doua roti acoperita cu o pi nza impermeabila si un singur cal. daca momentul ar fi fo st mai prielnic am fi ris cu pofta. Sodon si Salmünster. risca in orice clipa sa fie prins si omorit. de Frederic Barbarosa. daca am fi calatorit de placere ar fi trebuit sa vizitam castel ul orasului acesta care a fost locuit. de unde va fi indreptat la May enta si apoi la Thionville. atita timp cit domnul Jean nu se afla pe te ritorul francez. a trebuit sa ma multumesc cu acesta. ca sa reinnoim proviziile. In sfirsit la 29 august ne-am oprit putin inainte de portile orasului Hanau. o minastire de franciscani. dupa ce am vazut de departe tur nul catedralei si. Dupa o cina. In vederea acestei intilniri. E de prisos sa adaug ca domnul de Lauranay a trebuit sa plateasca de doua ori valoarea calului si de trei ori aceea a saretei . doamna Keller si Irma se urcara in sareta. am luat-o pe sos eaua care cobora pe la Mayenta. in foburgul Salhscnhausen. A t rebuit sa raminem peste noapte aici.fost primita. Nu mai mergeam decit la pas ceea ce ma nelinistea deoarece peste sapt e zile. intre alte lucruri.

Pasapoartele noastre au fost examinate cu o atentie deosebita. Pasapoartele astea nu mai sint valabile deeit patru zile ! observa seful de post. fiindca am ocolit citeva catunuri ale caror sos ele erau tixite de soldati si de furgoane. Eram atunci Ia frontiera provinciei Hesse-Darmstadt. apucind calul de cap astru. oricine isi poa te inchipui spaima care ne-a cuprins. Deci. Dupa ce vom trece de Mayenta vom vedea ce e de fa cut si daca va fi necesar sa ne despartim pina la granita. de care Mayenta se leaga printr-un pod de vase. zise Jean Keller. cind nu vrei s-o ici pe pod. fie deasupra fie dedesubtul orasului. Dirisul m-a rugat sa nu spun nimic. Oricine isi poate inchipui ca doamna Keller si fiul ei aveau tot interesul s a evite Mayenta. se indrepta spre poarta Cassel. apoi. Pe podul de la Mayenta. Prin urmare in patrii zile. dupa ce am trecut Rinul ne aflam la Hotelul Anhalt. domnul Jean se duse la grajd ca sa vada de cal. pentru a regasi drumurile care duc spre Franta. iar eu cu domnul Lauranay ne-am dus in oras ca sa aflam stiri din Franta. Ce inseamna si lucrurile ! Ce primire diferita ne-ar fi asteptat citeva luni mai tirziu cind Mayenta s-a predat francezilor. Am ajuns astfel pina in fata postului de soldati care pazea podul. Si cine esti d-ta ? Nicolas Friedel. deoarece luntrile erau suspendate din ordinul a utoritatilor militare. raspunse Jean Keller. Puteti sa va duceti. Din nefericire. Iata-ne deci in cautarea unei luntre care sa transporte pe domnul Jean si pe mama lui. de vreme ce nu-1 putem trece in alta parte. si a sa erau destul de ingrijorate. am comunicat stirea asta rea domnului Jean. posesorii lor trebuie sa paraseasca Germania. Domnul Jean lua paltonul meu cu care se infasura. Trebuia sa trecem prin padurile de la Neibruh situate in apropierea orasului F rankfurt. de-aceea trebuie sa ne grabim. la 31 august. trebuie neaparat sa tr eci Rinul. Cel mai nimerit lucru era sa te instalezi intr-o berarie si sa ceri ultimele . Domnul Jean. se apropie atunci de noi si ne zise . In ce loc si unde ? l-am intrebat. Cum ne-ar fi primit nu numai pe noi care eram gonit i din Germania. Grabindu-ne am putea poate s-o luam inaintea regimentului si sa ajungem astfel netulburati de nimeni. Multa vreme o sami aduc aminte de sosirea noastra in Mayenta. De-ndata ce doamna Keller. sora mea si cu mine ne aflam de asemenea in sareta. Pasapoartele d-voastra ? I-am intins pasapoartele pe care le inmina el insusi sefului de post. cu toate astea. Dar nu sosesti cind vrei. Am plecat la ora sase dimineata. dupa cum nu poti pleca . in Lorena. Doamna Keller se ascunsese in fundul saretei acoperindu-se cu hainele priete nilor nostri. carutas din Hochst. Peste o jumatate de ora. In sfirsit.ele indicate de politia prusaca ? A doua zi. Cu toate ca actele noastre erau in regula. Ce bucurie am fi simtit gasind aici pe compatriotii nostri. lung de vreo sase sute de picioare. am ajuns deabia spre seara. dar si pe doamna Keller si pe fiul ei. desi de la Frankfurt pina la Mayenta nu erau decit vreo cincisprezece leghe. Fireste. Orasul acesta este situat pe malul sting al Rinului si fata in fata cu foburgul Cassel. atit mamei lui cit si domnisoarei Martha care. Si iata planul pe care l-am adoptat. cu o indrazneala uluitoare. Am mai intirziat apoi. drumul era greu si obositor . Cine sint oamenii acestia ? Niste francezi pe care ii duc pina la granita. domnisoara Martha si Irma se retrasera in camerel e lor de la hotelul Anhalt. Domnul si domnisoara de Lauranay. Pe la opt seara nu stiam ce sa facem. sa trecem Rinul. de indata ce ar fi aflat povestea lor. unde domnul Jean urma sa joace pina la urma rolul de carutas. dupa bunul tau plac. A fost in zadar insa. Trebuie.

Acestea erau masele grozave care amenintau Franta. iata situ atia exacta : Dumouriez. Acelasi lucru s-a petrecut si in seara zilei de 3 Septembrie. Deabia spre seara. De aici se poate vedea cum se purtau inamicii fata de tot ce era francez si ce soarta ne astepta. se dusera la Mayenta. a fost dat Prusiei in 1815. desi foarte obosita. De aceea Franta intreaga era gata sa respinga invazia. orasul franc ez cel mai apropiat de granita ? Riscam sa cadem atunci in miinile prusacilor ca re sc indreptau spre Thionville. Iata citeva fapte care erau de natura sa precipite masa aliatilor spre grani ta franceza. Cind ne-am intalnit cu domnul Jean in muntii Turingii. am socotit ca era preferabil sa lungi m drumul.ziare. Am plecat deci a doua zi. expira termenul care ne fusese acordat ca sa evacuam teritoriul ge rman. A doua zi. impartiti in doua c orpuri de armata. Dar. la 1 Septembrie. Lafayette urmat de citiva din t ovarasii lui. erau extrem de penibile. era la Sedan cu douazeci si trei de mii de oameni . situat pe riul Nahe si care. asa ca am putut ocoli oraselele care nu erau prevazute in itinerarul nostru. intr-adevar. in centru. In sfirsit. Cit despre Dumouriez. in schimb. Keller man.Thionville si ca grosul armatei inainta spre Verdun. O ! Si cit am fi voit cu totii sa inaintam mai iute spre a ne apropia odata de granita franceza. la Birkenfeld . dupa ce a apartinut Frantei in 1001. dupa nevoie. care inlocuia pe Luckner ocupa Metz. regii Prusi ei si Austriei. erau gata sa s e alipeasca. Ne-am intors la hotel de indata ce a aflat ultimele evenimente. Calul nostru. De aceea. A doua zi. . la ultimele stiri. doamna Kelle r. fie de Dumouriez. nu mai eram decit la vreo citeva leghe de Franta. sub Custine. Ce era s a ne facem daca ne opreau in drum agentii prusaci ? Poate ca am fi putut sa ne indreptam spre sud. cu toate ingrijirile pe care i le-am dat. spre a evita intilnirea aceasta periculoasa. eu si sora mea. sub ordinele lui Clairfayt si printului de Hohenlohe. daca agentii militari ne-ar fi nrins fara pasapoarte. du pa cum se stie. Va spun imediat lucrurile acestea pe care le-am aflat mai tarziu. Din fericire ca proviziile nu ne lipseau. ceea ce constituia insa o adevarata favoare. cu toate ca avea marc nevoie de odihna. Erau tot trei armate : Luckner la nord. comandantul suprem al armatelor de la nord si din centru. macelul paznicilor si al garzii. oras i nsemnat in districtul Coblentz. un om si jumatate. Totusi. Era mai intii ziua grozava de la 10 August. slujea sub Luckner ca general de brigada. De aceea. domnisoara dc Lauranay. Si mai aveam inca doua zile de umblat pina sa ajungem la granita. fie de Kellerman. fusese tratat ca prizonier de razboi. la granita. nu mergea deloc repe de. Fara indoiala ca informatiile ziarelor prezentau multe lacune. Jos la poalele muntelui se afla orasul Cmuznach. Cinci m ii la Landau. pentru ca ele va vor explica situatia exacta. trebuiau sa inainteze spre Pa ris pe drumul de la Chalons. Treizeci si sase de mii de austrieci. Montesquieu la sud. era. Ducele de Brunswick conducea armatele alia te care. am ajuns la Kirn si peste douazeci si patru de ore. Nu era de mi rare ca domnul. sub Biron. era faptul ca au mai ajuns deasemenea d oamna Keller si fiul ei. am ajuns m Franta . refuza sa mai stea inca douazeci si patru de ore la Maye nta. dupa ce au patruns in Franta prin Ardeni. invadare a Tuileries-ilor. la miezul nopii. In definitiv. unde cu toate impotriviri le lui. cu douazeci de mii de soldati. se dusese la cartierul general austriac. Cit despre Dumou-riez. am zarit in virful muntelui Schloss ruin ele unui castel intarit. meritau toata atentia evenimentele care s-au petrecut in Fr anta dupa plecarea noastra. a trebuit sa ne multumim cu sareta drept orice adapost si noptile petrecute in conditiile astea. spre Sarrelouis. Dar ii era teama ca fiul ei sa nu f ie descoperit. O coloana de saizeci de mii de prusaci porni de la Luxemburg spre Longwy. spre a-i da o lovitura. Lafayette. ziarul instiinta ca prusacii ocupasera Longwy . Mai aveam inca treizec i de leghe pina. treizeci de mii in Alsacia. flancau armata prusaca. stirea asta nu data decit de trei zile. intemnitarea familiei regale si suspendarea provizorie de la tron a lui Ludovic al XVI-lea. ca blocau .

zise el. era pamintul francez pe care il calcam atunci. Ei bine. Ce drum penibil de-a lungul acestei mase de paduri imprastiate de-a lungul t inutului. nu numai in interesul domnului Jean si al doamnei Keller. a trebuit sa ne dam cu totii jos. am auzit niste strigate : Am pus mina pe el ! Da.nu credeam c-o sa ne stringem rriina la granita franceza. Da. se luasera dupa noi. tinind calul de dirlogi. Dup a citeva cuvinte schimbate cu hangiul. cu inima strapunsa de un glonte. bineinteles. au lat-o la fuga prin desisul padurii. care era foarte obosita. In mai multe rinduri hangiul ne-a aruncat o privire ciudata. Toate astea s-au petrecut cit ai clipi din ochi. Afara de doua sau trei imprejurari. Partida era egala acum. Am mers astfel pina noaptea tirziu si am poposit noaptea in padure. Inca nu ! exclama domnul Jean. amindoi. a trebuit sa. Ni s-a parut chi ar. rezemindu-se de bratul fiului ei. am luat-o pe drumul care trece intre Thio nville si Metz. unde pasagerii obisnuiti nu prea erau oameni de so i. la 4 august dimineata. Mergeam incet. Am vrut sa ma iau dupa ei. in departare. pe la ora doua du pa amiaza. Domnul d e Lauranay. In sfarsit. domnisoara Martha si domnul Jean. desfasurar ea evenimentelor. . intre altele cind ne-au atacat cei trei Buchi. Celalalt. cu riscul de a ne indrepta la nevoie. Am tras la rindul meu a supra fiului Buch. se auzeau citeva focuri de arma. ca a spus citeva cuvinte unor indivizi care stat eau la o masa in fundul unei sali. Intr-adevar. sa-i busim" atunci. Incasam premiul. De data asta domnul Jean trasese si un om se rostogoli la picioarele calului nostru. Fara indoiala ca se dadea o lupta la portile orasului Thionville. unde sa astepte in siguranta. afara de do amna Keller. Sa mergem deci ! Deoarece calul nostru fusese omorit. Totusi. In acelasi tim p. nu se mai afla nimeni pe sosea. a doua zi. XIX Am ajuns deci la sfirsitul acestei calatorii pe care declaratia de razboi ne silise s-o facem de-a lungul unei tari inamice. e Jean Keller. lasam in drum sareta. Inca vreo citeva ceasuri si nu mai aveam nevoie de pasapoarte. dar n-am facut decit sa-1 ranesc. Ceea ce spun de noi. Poate ca a facut rau ? Nu. principalul lucru e sa trecem granita. Doamna Keller se dadu jos. in clipa in care am plecat. Acum nu-i mai raminea decit sa se re fugieze intr-un oras din Tarile de Jos. la poalele unei coaste. se aplica de asemenea si domnului Jean. am trecut granita. Atunci. murise pe loc. veneau mai in urma. un foc de arma omori calul nostru. Afara de noi. tatal si f iul. du pa intalnirea noastra din muntii Turingiei. dar domnul Jean m-a oprit. am fost scutiti in schimb de pericole. O noua detunatura. la 5 septembrie. viata si libertatea noastra n-au fost niciodata amenintate. Sint cei trei Buch ! imi striga domnul Jean. Bietul calut de-abia daca mai putea merge. Ne-am dus deci la un ban. Orasul acesta ne-ar fi oferi t mai de graba ospitalitatea intr-o inchisoare decit intr-un hotel. fiindca eram doi contra doi. Sora mea mergea linga mine. dar pamintul francez napa dit de soldati straini. ticalosii acestia se aflau la hanul unde am dormit noaptea. Dar din cei trei Buch nu mai ramasesera acum decit doi : tatal si fiul lui m ai mic. Deodata. in orasul acesta pe care i l ocupau atunci francezii. ci chiar in interesul nostru. De aceea. la stinga. In sfirs it. carecazu imediat. trebuia sa evitam Saarbruk-ul . Daca drumul acesta greu spre Fr anta l-am facut cu pretul unor oboseli nesfirsite. spre seara.

Natalis. in ciuda imprejurarilor critice. nu vreau sa ma urmeze. Vino sa te imbratisez. odata ce barbatul si fiul ei au murit. Da. cu una cu doua. Totusi. daca s-ar intimpla asa ceva.. incit nu puteai vedea la un pas.. si nu uita niciodata ceea ce-ti spun. Dar nu sint oare nebun sa ma g indesc ca o asemenea fericire imi poate fi fagaduita. daca voi fi omorit. noaptea trecea. mama nu trebu ie sa te paraseasca. Ai vazut in ce hal a ajuns. In fata noastra se aflau citeva padu ri uriase. dragul meu. Da. dupa cum stii. nu rosti o vorba. mi-a zis : Asculta. mie. Din fericire vremea era frumoasa. Ce vreti ? Te crezi ajuns si de-abia ai pornit. domnule Jean ? Nu. Ce viata am duce si cum am uita toate suferintele trecute. Vreau sa sper ca biata mama va fi fericita cel putin in ultimii ani ai vietii. domnule Jean. ca sa trecem de avant-posturile inamicului nu ne mai ramineau d ecit vreo douazeci de leghe. De aceea. s-o duci in Pieardia. Bizuie-te pe mine. domnule Jean. Era atit de intuneric afara. Biata femeie este istovita si daca voi fi nevoit sa ma de spart de d-voastra. i-am raspuns. In rastimpul acesta. Domnul Jean imi strinse mina. Nadajduiesc insa ca nu ne vom des parti. ca voi lupta cu indirjire pina la capat. intr-un tirziu. mama d-tale n-a incetat o clipa de a fi franceza. f ara nici o speranta de a ne putea procura vreunul. Ah Franta ! relua el. Nu putem sti ce-o sa se intimple. care nu sint decit un fugar. Era opt seara cind am ajuns la granita. adica tot ce am mai scump pe lume... Din pricina ocolurilor. mama nu mai trebuie sa se intoarc a niciodata in Prusia. daca voi fi prins.. m-am dus impreuna cu domnul Jean sa stam la pinda in padure. lipsiti de orice mijloace de transport. stabi liti in regiunea aceasta care se intinde pina la padurea Argonne. pe domnisoara Martha si pe sora mea sa se odihneasca. Ei bine. asa ca ne-am ghemuit cu totii sub crengile joase ale unui fag.. Prin urmare. Sa speram ca vei scapa. era franceza .Cu toate astea. prin urmare. Ti-o incredintez deci. N-ai fost prins inca si nu-mi vine sa cred ca te vei lasa prins asa. Natalis. domnule Jean. in care nu era bine sa te aventurezi in puterea noptii. Totusi. Austriecii si prusacii. Fireste. increderea mea nu slabise o clipa. Pot sa fiu nevoit sa fug. pe care n-am Vazut-o niciodata si pe care as dori atit de mult s-o vad. constituiau pe ntru noi un mare pericol. dupa oboselile din trecut. am baut putina apa de izvor. cu toata energia si curajul ei. cu si domnul Jean ne odihneam cite o ora. cum iti incredintez pe Ma rtha. ingindurat. Mama. Natalis. Domnul Keller. draga Natalis. trebuia sa ne gindim mai bine inainte de a face un asemenea inconjur. era foarte frig. dar din pricina inaltimii.. Este intaia oara ca mi-e ingaduit sa string in brate un francez pe pamintul Frantei.. i-am raspuns. Nu voiam sa facem focu l deoarece ne era teama sa nu ne vada cineva. granita era ocupata de dusman.. mie mai ales.. Spui ca era" franceza. Dupa o lunga discutie. Si eu te voi ajuta ! Stiu. Intr-adevar. Daca am putea sa ne retragem cu totii intr-insa. Propunerea asta fusese dezbatuta intre mine si intre domnul de Lauranay si d omnul Jean.. Dar nu va fi ultima oara. stiu ce ma asteapta. viitorul ne rezer va o situatie destul de grava. pe doamna Keller. trebuie sa-si sfirseasca z ilele in tara in care s-a nascut.. obositi cum eram. Am mincat usor. Pe rind. Avea u deci dreptate locuitorii din Grattepanche cind ma considerau ca unul din cei m ai incapatinati locuitori ai Picardiei. voi face tot ce va fi omeneste cu putinta ca nimeni sa nu sufere. apoi d upa ce am lasat pe domnul de Lauranay. un condamnat care poate fi prins si ucis dintr-o clipa intr-alta ? O ! nu vorbi asa. relua el. Am facut deci un popas ca sa ne odihnim pina a doua zi. Natalis. inainte de a se marita. am hotarit sa alegem drumul cel mai scurt. cu cit se va mai lungi oare parcursul acesta ? Poate ca ar fi fost mai prudent sa ne intoarcem in Franta prin sudul sau nor dul Lorenei. in privinta asta nu-m i fac iluzii. .

ca doamna Keller de-abia daca se mai tinea pe pi cioare. In definitiv. ceea ce n-ar fi fost d eloc placut. artileria germana tragea in continuu in directia Verdunulu i. Am hotarit prin urmare s-o luam mai spre nord. am co nstatat cu multa parere de rau. Dupa ce alungase de partea cealalta a fluviului pe Clairfayt si pe a ustrieci. Brunswick.striece care trebuiau sa se in drepte spre Thionville sau mai la nord la Montmedy. Mergeam repede si doamna Keller la fel. Ve rdun-ul aparat cu atita indirjirede eroicul Beaurepaire care a preferat mai degr aba sa se sinucida decit sa se predea. Tinutul pe care il strabateam era alcatuit din paduri mici si cimpii udate d e piriiase. Mi se parea ca aud umblind sub copaci si ca v ad umbre prin tufisuri. in cazul acesta regimentul nu era oare in apropiere. Toate zgomotele acestea veneau de la sud. de oarece ma simteam foarte tulburat. in cazul ca regimentul Leib a parasit orasul Frankfurt dupa douazeci si patru de ore in urma noastra. si-a deschis portile lasind sa intre cinc izeci de mii de prusaci. Dillon se indrepta spre sudul pad urii. Pe de alta parte mergeam de-a lungul copacilor spre a nu fi vazuti. Cu patru zile mai inainte. salvarea noastra er a asigurata. care ocupau atunci cele doua maluri. am luat-o spre nord. trebuie sa spun ca la 30 august. evitind drumurile pe unde trebuiau sa treac a imperialistii. in ciuda oboselii care o istovise cu totul. pentru ca ma temeam nu atit de soldatii prusaci. Amindoi eu si domnul Jean eram inarmati si hotariti in c onsecinta sa nu lasam pe nimeni sa se apropie de noi. caci cel putin in. a caror prima grija era sa puna mina pe noi . toate trupele astea intentionau sa strabata teritoriul Ardennes. Dupa cum am aflat mai tirziu . un viclean si jumatate. l ucru pe care il ignoram. raminea la Sedan. Pupa amiaza insa. E drept ca am auzit in m ai multe rinduri goarnele sunind. asa ca a trebuit sa ind . Riscam deci sa ne intalnim eu una din aceste coloane. in afara de asta ma gindeam ca. ceea ce dovedea ca trupele inamice cantonau prin partea locului. Femeia aceasta pe caro o cunosteam la Belzingen dreapta ca un brad. Ceea ce ma nelinistea insa. trebuia sa se multume asca sa ocupe Stenay. Ma temeam chiar c a la un moment dat nu va mai putea merge. Probabil ca trupele acestea erau coloanele au.m'jlocul soldatilor francezi. astfel ca sa patrundem in Argonne. e ca proviziile noast re erau pa sfirsite si nu stiam cum sa ne procuram altele. Gindurile astea ma framintau si ma tineau astfel treaz. pregatindusi in taina planul de rezistenta. in loc s-o lua m spre nord.In vreme ce stateam de paza imi incordam auzul. Ocupatia asia a Verdunului ingaduia astfel aliatilor sa se imobilizeze citeva zile pe cimpiile Mcusei. Ne odihneam la fiecare doua ore. Ca sa ne intoarcem la cele ce ne privaau. Majoritatea acestor ape erau secate asa ca le puteam trece usor. nu simteam arsita soarelui. avea spinarea adusa acum si picioarele ii tremurau la fiecare pas. acestia se puteau asocia foarte bine cu citiva ticalosi de tagma lor. dupa cum am aflat mai tirziu. in schimb era justificate. la Stenay. Dillon se strecurase cu opt mii de oameni intre Argon n e si Meusa. trebuie sa fi trecut granita. Si ma temeam mai ales de cei doi Bueh. ne-am fi indreptat si noi spre sud. in padurea de la Argonne ? Temerile acestea fara indoiala erau exagerate. Din nefericire n-aveam de unde sa stim manevra asta. cit de oamenii fara capatai care misunau in preajma armatel or. sau chiar la Sedan . Afara era o vreme minunata. In timpul noptii. Dupa cum ne-am inteles. Pasarile cintau in luminisuri iar greierii tirii au vestind o zi calduroasa. noaptea asta s-a petrecut in liniste. Din pricina frunzisului des al copacilor. Am plecat de indata ce s-a luminat de ziua. evitand orasele si catunele pri n care putea sa treaca inamicul. Daca am fi stiut aceasta. Nici un incident nu s-a petrecut in dimineata aceea. in vreme ce Dumouriez. la 2 septembrie. s pre a incasa prima de o mie de florini.

in seara de 11 septembrie ne-am hotarit sa intrerupom drumul nos tru spre Stenay si sa ne avantam de-a dreptul in Argonne. Vederea sarmanelor femei. A u aprins focul in vatra si ne-au servit o masa compusa din oua proaspete. caci nicio data n-am putut sa ma obisnuiesc cu vederea mortilor. A doua zi. Am recunoscut imediat pe mortii a cestia. Ni s-a deschis si am intrat. ceea ce nu puteam sti. nici o lupta nu se incinsese pe-atunci pe malurile Meu sei. Din cind in cind se auzea cite o impuscatura. eroare care din feric ire nu ne-a pricinuit nici. A doua zi. situata la liziera unei paduri. Citiva germani zaceau intinsi linga ei. doamna Keller. Domnul de Lauranay. se astepta in schimb sosirea austriecilor . cu figura palida. Domnul de Lauranay de-abia daca putu sa convinga pe acesti oameni cum se cade sa primeasca ceea ce li se cuvenea. deoarece terenul era nespus de accidentat. dupa uniforma lor frumoasa atit de diferita de aceea a prusacilor sau a austriecilor. Acestea spuse. ma priveau cu ingrijorare. Ci tiva soldati zaceau intinsi cu fata la pamint. incit de-abia daca faceam doua leghe pe zi. O ri. domnul Jean veni spre mine : . atit de curajoase odinioara. Deodata am scos un strigat. da ! bietii oameni nu murisera fara sa se apere. si rar daca vreunul din ci sc indura sa ne dea vreo lamurire. Daca drumul era anevoios. In cele din urma. Aveam impresia ca natura ingramadise toate greutatile posibile pe drumul pe care il urmam acum. Aceasta era o eroare. ca sa-1 alunge pe Brunswick de la granita. Am batut la usa. domnul Jean. ca sa ocupe trec atoarea Grand-Pre. sa ne intilnim cu armata lui Dumouriez. Ma grabesc sa spun ca proprietarii casei erau niste t arani cinstiti.uram inca multe. Pe la amiaza am ajuns intr-un luminis unde de curind avusese loc o lupta. Intre timp. cirnat i fripti. voluntari francezi. domnisoara Martha si Irma. ceea ce indica o lupta la avan t posturi. dupa o noapte de o dihna. fie vreun porcar care mina o turma de porci. Oboselile si obstacolele erau atit de mari. Printre francezi se zvonea ca Dumouriez parasise in sfirsit Sedan si ca se ind repta spre Meusa. de indata ce ne zareau se afundau in padur e. precum si o sticla de vin. Am mai luat de asemenea provizii pentru citeva zile si n-am uitat. ne-indraznind sa inainteze. trebuie sa marturisesc ca ospitalitatea pe care ne-au dat-o t aranii a fost cit se poate de larga. la 7 septembrie am terminat ultimele noastre provizii. Bun atatea lor impresiona mult pe domnul Jean Keller. fie vreun padurar cu tolba lui de piele. am si pus in aplicare planul acesta. pretutindeni numai gropi pe care le masca iarba si tufisuri pline de maracini. Am sperat. 10 si 11 septembrie. am zarit o casa izolata. dar atit de is tovite acum. In sfirsit. turta si mere. in schimb ne aflam in siguranta. oamenii acestia cum se cade ne-au instiintat ca daca prusacii ram ineau linistiti in cantonamentele lor. linga un put. Fireste. am plecat a doua zi in zori. un prejudiciu. care se aflau la vreo cincizeci de pasi in urma mea. Aceeasi distanta am facut-o si in zilele de 9. o repet. Nu trebuia sa sovaim. Vai. cu hainele rupte din pricina maracinilor. Nu ne-am intilnit cu prus acii si am fost scutiti sa auzim grozavul Ver da" : Cine-i ?" nemtesc. Cind erau prea apro piate ne opream. In sfirsit. Din cind in cind intilneam fie cite un pastor care ducea caprele l a pascut. e ca el se indreptase acum spre sud. impuscaturile ajungeau pina la noi. Spre scara. Erau niste simple atacuri care se ghiceau dupa luminile ce se vedeau pe int uneric in padure. luind directia aceasta. M-am apropiat si am privit ingrozit ingramadirea asta de cadavre. Erau francezi. Se vede ca au fost surprinsi de vreo coloana a trupelor lui Clairfayt sau Brunswick. Ne tiram sprijinindu-ne unul pe altul. in tristele imprejurari in care ne aflam. Mai intii. trebuia sa ne procuram altele. Cu orice p ret. dupa cum se va vedea mai tirziu. din padurea Argonne. piine de secara. Toti oamenii acestia. era un spectacol demn de mila. Nu exista nici o poteca sigura. de asemen ea tutunul de care incepusem sa duc lipsa.

XX Padurea din Argonne ocupa un spatiu de treisprezece pina la optsprezece legh e de la Sedan. al unui sergent din regimentul colonelului von Gravvert. principalele orase sint Clermont. nu departe de Senuc. sa fugim cit mai repede din tinutul acesta periculos si sa ne afundam in partea cea mai deasa a padurii. pentru ca sa se inteleaga mai bine cum s-au petrecut lucrurile. face o cotitura brusca si se intoarce spre riul Aisne. Era prea tirziu. spre seara am ajuns in inima celebre i paduri din Argonne. Deasupra defi leului de la Grand-Pré. In ce priveste forma acestei paduri. Deacolo. defileul situat cam spre sud e acela de la Islettes si merge de la Clermont la Sainte-Menehould . Monthois. E ra ultima noastra sansa de scapare. sau mai degraba ne-am ti rit in ziua urmatoare. Riul Air e o inconjoara incepind de la Fleury pina la defileul Grands-Pré. la o leghe si jumatate de Monthois. In partea superioara a padurii sint trei defileuri. trece apoi intre Termes si Senuc . De-a lungul riului Aire. padurea din Argonne este intretaiata d e ape repezi si ea cuprinde diferite locuri. am mers. Sa nu afle niciodata mama si Martha. asadar. in mijlocul citorva camarazi de-ai lui. ghicise pentru ce am strigat. Dar doamna Keller se tirise pina la noi. cadavrul unui soldat prusac. ea poate fi strabatuta de un regiment.Ce este Natalis ? A ! cit imi pare de rau acum ca nu m-am stapinit. cam la vreo doua leghe. este defileul de la Grand Pré. Cu riscul de a ne fi ascuns multe zile in sir. acela de. care se deplaseaza deasupra defi leului Grand-Pré. terenul este atit de accidentat incit o coloana n-ar putea strabate prin ea. a fost mai norocos. ret . celalalt defileu. As fi voit s a-1 indepartez pe domnul Jean. Riul A ire il parcurge in intregime de la Saint-Juvin. Buzancy. Cel mai larg si cel mai insemnat. Varennes. incepind de la primele lastare de la sud. Niciodata pericolul nu fusese atit de mare pentru Jean Keller. in care se varsa. Le Chêne-Populeux. Asadar. iar de -a lungul Aisnei. am mers toata noaptea. Padurea aceasta se afla intre doua riuri. Am mers toata ziua. Intr-o clipa. Daca ar fi va zut. de care Du-mouriez spusese : Iata Termopilele Frantei. pina in satuletul Passavant la sud si are o latime de do ua pina la trei leghe. regimentul Leib trecuse pe-aici si acum se afla pri n imprejurimi. nu trebuia sa sovaim. Si iata cum mii de ignoranti de tagma mea a u aflat de existenta lui Leonidas si a Termopilelor. de-a lungul caruia curge riul Aire. pina in satul Semuy la nord. cu citeva ceasuri mai inainte. Trebuia. Ea acopera granita noastra de rasarit cu copacii ei lipit i aproape unul de altul. zise el cu o voce grava. va fi imediat identificat si ucis fara multa vorba. nemiscata sau adormita intre doua cursuri de apa. apoi se varsa in riul Aisne. si la 13 septembrie. unde Ludovi c al XVI-lea a fost arestat in clipa fugii lui. Trebuie sa indic aceste locuri. n-as putea s-o compar decit cu o insect a. Abdomen ul ei ar fi toata partea inferioara care este si cea mai insemnata. Toracele si capul sint reprezentate prin partea superioara. si dinsa vazu ceea ce am ii vrut sa-i a scundem. In abdomenul insectei mele. Vouziers. chiar si per ita cu lastarisuri dese. cu aripile strinse. dar voi fi mai fericit ca Leonidas !" Intr-adevar. Riul Aisne o margineste pe stinga. aproape in toata intinderea ei. la nord. strimte fara indoiala. Cinci defileuri strabat padurea. unde o coloana in mars n-ar putea patrunde. defileul de la Croir-aux-Bois. in afara de asta. Un cadavru care zacea la picioarele mele a fost recunoscut numaidecit de dom nul Jean. intins pe jos. Ville-sur-Tourbe.la Chalade nu este decit un fel de poteca ce da sp re riul Aisne in directia Vienne-le-Chateau. Sainte Menehould. care desparte toracele de abdomen. Daca.

unde padurea ar fi fost un adapost pretios. in cimp sub un copac. Luind-o pe drumul acesta. si nu e dec it o poteca pentru padurari. la adapostul cop acilor de tot soiul. unde orice fel de resurse le-ar fi lipsit. pe care il mai oferea planul lui Dumouriez. spre a sta iar na in cazul ca le-ar fi convenit sa ierneze. Asadar. ocupase defileul Grand-Pré. Si acum revin la cele ce ne privesc direct. trebuiau sa intre coloanele dusmane in Argonne. situate dincolo de Argonne. La 13 septembrie. coloana ac easta ocupase defileul de la sud de Islettes. lucr ul poate parea simplu dar e ca si oul lui Columb trebuia sa te gindesti la el si aliatilor nu le trecuse inca prin minte sà se ocupe de defileurile acestea. Deoarece cunosteam defileurile de aici. inchizindu-le cele cinci defileuri care le puteau da acces la coloanele lor. pricepuse indata aceasta. care era ultima noastra linie de aparare situata inainte de Piiris. Acela de la Grand-Pré.ineti. asemenea unor cetati intarite . aici nu aveam ocazia sa he intilnim cu fe l de fel de talhari asa ca puteam ajunge cu bine pe malul sting al riului Aisne. Dillon ajunse la defileul Islettes. c a sa apere nordul padurii impotriva invaziei imperialistilor. strabate padurea de la Ëoult-aux-Ëois la Longwé. In sfirsit. Apoi. trebuie sa adaog ca tocmai in def ileul acesta ne-a indreptat nenorocul nostru. cel dintai lucru care trebuia facut acum era sa opresti pe Brun swick si pe Clairfayt sa freaca padurea. dintr-un exces de prudenta n-am vrut s-o iau prin defileu ci. Intr-adevar. va rog acest nume. executase o miscare indrazneata in timpul careia austriecii . spre seara. In fiecare clipa riscam sa ne intilnim cu vreun soldat prusac. numai prin padurea aceasta puteau inainta imperialistii spre Chalons-su r-Marne. fiindca mi se parea mai sigur. Am respirat usurat. Si. lasind la dreapta noastra satul Croix-aux-Bo is. prin defileul de la Croix-aux-Bois. se efectuase i n directia Meusei. aliatii vor fi nevoiti sa ramina in partea saraca a Champagniei. Planul iui a reusit. . Dumouriez. e ca n-aveam nevoi e sa ne retragem pina la Marna. defileul Chêne-Pop uleux. Prin urmare. in loc sa porne asca in campiile bogate si roditoare. am ales tocmai defileul de la Croix-aux-Bois. Dumouriez derutase pe aliati. Noaptea de 13 spre 14 am petrecut-o ca de obicei. Dillon in fruntea unei ostiri d e opt mii de oameni. La 4 septembrie. Totusi. mai ramase un alt defileu. intr-adevar. dupa cum am spus. Peste patru zile in urma. un strateg de frunte. pe unde trece drumul de la Rhetel la Sedan. Si. Ba chiar. Dumouriez care plecase dupa el cu cincisprezece mii de soldati. De-acolo aveau drumul deschis pina la Paris. Procedind astfel. Imediat s-au sapat transee si s-au adus tunuri spre a inchide defileurile. situat intre defileele de l a Grand-Pré si de la Chane-Populeux. Acesta era insa atit de putin practicabil incit Dumouriez nu se grabise sa-1 ocupe. Un alt folos. in acelasi timp. a doua zi ci nd urcarn poteca ce duce la Longwe. cu doua leghe mai sus. era acum o adevarata tabara cu trupele orinduite in amfiteatru. Toate aceste cinci defileuri erau barate acum. generalul Dubourg se indrepta spre Chêne-Populeux. Intr-adevar. In loc sa se efect ueze spre riul Aisne. dupa ce am evitat sa trecem satele Briquenay si Boult-aux-Bois care erau ocupate de aus trieci. ceea ce constituia un inceput de executare la 30 august. in afara de asta. spre Vouziers. pe cind eram in garnizoana in tinuturile de est. au fost respinsi pe malul drept al Meiusei. tre buia sa strabatem padurea intr-unui din punctele cele mai dese. miscarea asta nu era lipsita de indrazneala. planul acesta a fost studiat intr-un chip foarte amanuntit. am ajuns pe panta laterala a Argonnei. am luat-o pe o poteca ce se apropie de el si care porneste de la Briquenay la Longwe. inchizind ast fel principalul defileu al padurii. dupa ce a avut grija sa pazeasca d efileul de la Chalade. astfel incit ardeam de nerabdare sa intram in inima padurii. Ori. fiindca le-am trecut in mai multe ra nduri. la distanta egala unul de altul aproximativ z ece leghe. asa ca dusmanul nu putea patrunde prin ele.

Natalis. Doamna Keller nu voi cu nici un pret sa primeasca propunerea noastra. nu pot sa primesc. Dar ce e de facut ? Trebuie sa ajungem in satul cel mai apropiat. cu toata oboseala si cu toata virsta lui inaintata. ceea ce voim este salvarea noastra a tuturor. raspunse domnul Jean. Sacul cu provizii ne-a indestulat si dupa c e toata lumea s-a culcat. m-am apropiat de domnul Jean si i-am vorbit de starea mamei lui. altminteri ar fi cazut. care ne s tinjeneau la mers. dar putea-vom oare sa ajungem la Longwe ? Satul acesta este prea departe. deoarece nu vroiam sa c red ca inamicul ar putea navali in nordul Argonnei. i-am zis atunci. Eram convins ca asta era cea mai buna cale de urmat. zise ea. stare care-mi parea destul de ingrijoratoare. Nu poti mama. la o departare destul de mare de poteca ce ducea la Briqu enay. La Croix-aux-Bois. domnule Jean si sa raminem acolo. asa ca voi merge pe jos. toata noaptea. Am urcat-o deci pe targa pe care o duceam eu si domnul Jean si am pornit ast fel spre nord. plin de curaj si de energie. mergea d estul de repede. Doamna. Nu mai staruiesc asupra greutatilor nenumarate pe care le-am indurat. sufletul ramasese acelasi. Trebuia sa fim in permanenta cu ochii in patru. Domnisoara Martha si sora mea se rugara de-asemenea de ea si. raspunse domnul Jean. nu puteti merge. am poposit. Intentia noastra e de a ajunge in satul cel mai apropiat unde trebuie sa va odihniti. ca de obicei. cu toate ca ne a flam in inima padurii. Domnul la Lauranay. Si totusi b iata femeie nu se vaita de loc. Pe la . Ar trebui s-o lasam sa se odihneasca vreo doua-trei zile fiindca prea e obosita. nu putem fi surprinsi. Daca trupul era uzat. Atit eu cit si domnul Jean n-am putut sa ne o dihnim o clipa. singurul defileu care era destul de incapator pentru coloanele lor. Atunci. am adaugat. La urma urmei sintem in Franta si nimeni nu ne poate refuza ospitalitatea. asa ca trebuie sa ajungem acolo chiar azi. daca domnul Jea n si sora mea nu s-ar fi repezit ca s-o sprijine. Da. Dupa c e se ridicase.auranay. Intr-adevar. doamna. Inamicul nu e departe. si ar fi cazut. Trebuia s-o sprijinim. am auzit impuscaturi si la un moment dat am auzit si bubuituri de tun. Natalis. incerca sa faca vreo citiva pasi. Am facut un fel de targa din crengi uscate . am putea astepta ca evenimentele sa se mai linisteasca. am rugat-o apoi pe doamna Keller sa se suie pe targa spre a-i evita astfel greutat ile drumului. cautin d sa ne croim un drum printre maracinii si bolovanii care brazdau drumul. raspunse domnul Jean. Dar doamna Keller a inteles cit de greu ne va fi s-o ducem. Niciodata austriecii sau prusacii nu se vor aventura aici si. in schimb doamna Keller era istovita. Deoarece insa impuscaturile astea erau foarte indepartate si f iindca le auzeam in spatele nostru. Fiecare pas pe care il face mama ma indurerea za cum nu poti sa-ti inchipui. Seara. Cam ce distanta e pina acolo ? Cel mult o leghe. de-alungul lastarisurilor si sa ne ducem in satu l Croix-aux-Bois. erau hotarite sa nu se lase prada oboselii. Am plecat a doua zi in zori. Peste noa pte am auzit impuscaturi la liziera padurii. Nu. domnule Jean. Sa mergem deci rniine in zori la Croix-aux-Bois. Totusi. Da. mi-am inchipuit ca Brunswick sau Clairfayt c autau sa patrunda in defileul de la Grand-Pre. acolo adapostiti i n vreo casa. Domnisoara de Lauranay si sora mea. la gindul ca acesta era ult imul nostru drum. Sper ca nu v a veni aici. doamna Keller sfirsi prin a primi. si marna d-tale nu va putea sa mea rga pina acolo. Cu toate acestea ma temeam ca nu va putea rezista pina la capat.Am mers insa foarte greu in ziua aceea din pricina urcusurilor anevoioase si a drumului presarat la fiecare pas cu bolovani si cu copaci daramati. ai dreptate. deabia in urma interventiei domnului de I. incotro sa mergem ? As propune s-o luam la dreapta.

fie la Chcne-Populcux. seara pe la cinci. fie la Vouziers. Deoarece situatia asta putea parea ciudata familiei Stenger . am fost cit pe-aci sa le marturisesc totul. In pragu l ei aparu un barbat cu o figura foarte primitoare si simpatica. de teama s a nu fie recunoscut. am ajuns la Croix-aux-Bois. ca defileul nu fusese ocupat de trupele franceze. Spre marea noastra ingrijorare. zise sora mea. Biata femeie ! Era forta fizica ce-i l ipsea si nici decum energia morala ! Ticaloasa soarta ! Iata ca in dupa amiaza zilei de 16 Septembrie. aratindu-ne o casuta care se afla la capatul satului si din hornul careia iesea fum. in orice caz . Oare ajutoarele pe care ne bizuise m ne vor lipsi aici ? Uite o casa locuita. Gazdele noastre erau niste tarani chivernisiti. Locuia in casa aceea cu soacra si cu n evasta lui. eram linistiti deoarece stiam cit de strimt era defileul acesta. trebuia sa ne multumim ca am nimerit intr-o casa d e oameni cumsecade.. navalisera prin defileul de la C roix-aux-Bois. Am facut o leghe s i jumatate in cinci ore. ceea ce ar fi complicat situatia. avind in vedere starea doam nei Keller. Da altfel odihna si bunele ingrijiri au ameliorat simtitor starea doamnei Keller. citeva fig uri suspecte isi facura aparitia in sat. domnul Jean trebui sa se ascunda. nenorocul n e-a adus tocmai acolo unde nu trebuia sa mergem. Ca sa plecam de-aici si sa ne i nfundam din nou in padurea de la Argonne era exclus. Numai defileul de la Croi x-aux-Bois era deschis. Deaceea tuturor le era teama ca imperialistii sa nu-1 oc upe. Doamna Keller se ridica in capul oaselor. in noap tea aceea nici n-am auzit macar impuscaturile obisnuite. Sa fie incercuit ? Dar daca ar fi fost capturat de austrieci. Ziua de 15 septembrie s-a terminat in liniste si tot astfel ziua de 16 . prusacii l-ar fi lasat i n pace ? Evident ca nu. Jean. care se vedeau cit de colo ca erau german i. Il vad inca. Tlans Stenger se inapoia acasa strigind : Austriecii ! Austriecii Intr-adevar. Poate ca aliatii ignora u ca defileul de la Croix-aux-Bois nu era ocupat de trupe franceze. Cine stie daca r estul inamicului nu va navali acum prin acelasi punct ! La strigatul pe care il scosese Hans. fugi. Statea in fata sobei. Toti locuitorii fugisera. Stenger. fugi imediat ! . Se vedea cit de colo ca era un om cumsecade. Toti acesti indivizi fara capatii. Intrati ! Taranul acesta se numea Hans Stenger. Spre marea mea mirare ca si spre marea mea deceptie. Ce se p etrecuse oare ? Usile si ferestrele caselor erau inchise. imperialistii. Astepta. in ziua de 15 septembrie. Fara indoiala ca ei aflasera. ceea ce ar fi pricinuit un adevarat dezastru. zise ea. cind de-odata. Dar ce astepta oare ?. facindu-si aparitia in sat.amiaza... multumi ta spionilor. Dupa cum se vede. Ce doresti ? ma intreba el. Daca nu parasise satul. Am prins asadar din nou curaj. asa ca eram c onvinsi ca inamicul ar forta mai degraba defileurile de la Grand-Pre sau de la I slettes. Si atunci Hans Stenger ne-a comunicat pentru ce satul era parasit Toate defi leurile Argonnei fusesera ocupate de trupele franceze. Ba ceva mai mult. Cine sinteti ? Niste francezi goniti din Germania si care nu stiu unde sa se adaposteasca. am vazut ca satul era p ustiu. domnul Jean isi facu aparitia in odaia in care era culcata mama lui. se indeletniceau cu furtul si cu spionajul. e ca soacra lui nu putea sa se ridice de pe fotoliul pe care o pironise de ani intregi paralizia. Fireste ca nu le-am spus nationali tatea lui Jean Keller. alcatuiti din citeva mii de soldati pe chipurile carora se putea vedea vulturul cu doua capete. care pareau multumiti ca au putut fi de folos unor compatrioti in nevoie. Am alergat in directia casei si peste citcva clipe am batut la usa. Sa ne gazduiesti pe mine si pe tovarasii mei..

Atunci austriecii care erau mai bine informati. De altminteri e ra atit de inradacinata convingerea ca imperialistii nu se vor aventura prin def ileul acesta incit nu s-a luat nici o masura de aparare... disparu pe usa.. in rastimpul acesta.. foarte stanjenit.. Hans Stcnger nu putea sa aiba cunostinta de acest fapt. Datorita acestui fapt am avut ocazia sa v edem la Croix-aux-Bos spionii acestia. aratindu-mi usa. trimitind pe generalul Chazot cu doua brigazi... singur prin locurile astea pe care nu le cunoaste !. co mandantul. mama ? Da. acela de l a Croix-aux-Bois. in schimb domnul Jean ar fi fost ucis. E drept ca Dumouriez a incercat sa repare greseala aceasta atit de grava. Fiul meu. surprinsi de atacul acesta neasteptat. au trebuit sa cedeze si sa se retraga spre Grand-Pri. Mama ta e si a mea.. Din nefericire. neavind alt aparator decit un batrin de saptezeci de ani ! La drept vorbind n-as fi trebuit sa ramin cu ele ? Dar gindindu-ma la sarman ul fugar care trebuia sa rataceasca intr-un tinut pe care nu-1 cunostea. a dat ordin sa fie ocupata. Totusi spre a evita orice surpriza. care misunau acolo toata zaua. am exclamat. asa ca inamicul deveni stapi n pe pozitie. Natalis. domnul Jean trebuia sa se supuna.. sase escadroane si patru tunuri de calibru mar e. Si aceasta s-a intirnplat chiar in clipa cind. Longwe fiind situat la o departare buna de -sat. am fi fost salvati ! Despartiti cu teama de a nu ne mai revedea niciodata ! Si femeile acestea..Fara tine. la 14 septembrie. Iata ceea ce s-a petrecut in clipa in care am fost nevoiti sa fugim. austriecii se apropiau si in curind trebuiau sa ocupe casa lui Hans Sten ger. Se stie ca din toate defileurile padurii din Argonne unul singur. Numai gindul acesta m-ar fi oprit in cazul ca as fi fost ispitit sa ma reintorc la Croix-aux-Bois. repeta domnisoara Martha. daca norocul nu ne-ar fi parasit deodata. Iata de altfel ceea ce s-a petrecut. si iata pentru ce satul a fost invadat in ziua de 16 septembrie. inamicul a putut patrunde in Argonne. Totusi fiindca i se parea greu sa ocupe defileul.... Colonelul francez si soldatii lui.. Ramineti cu bine. au trimis citiva soldati in recunoastere. Am inteles indata ceea ce bietele femei asteptau-din partea mea. D espartiti. dragul meu. ceea ce i s-a acordat de altfel. Fugi Jean ! zise domnisoara Martha. De indata Ce Brunswick a aflat ca trecatoarea de la Croix-aux Bois era liber a. Si iata cu m datorita unui calcul gresit. N-o s-o parasim ! Martha !. Si atunci am auzit-o pe doamna Keller inginind cu o voce stinsa : Fiul meu!. parasite in casa unui taran. Natalis!. puteam eu oare sa-1 las singur mai ales cind aveam posibilitatea sa-i fiu do folos ? Do mnul de Lauranay si tovarasele lui puteau fi arestate cel mult. ca sa-i goneasca pe austrieci inainte sa devina stapini pe pozitie. convins ca tinutul nu era amenintat aici. in mijlocul unui sat ocupat de inamic. Peste citeva clipe am parasit satul. Domnul Jean imbratisa pe doamna Keller si dupa ce o saruta pe domnisoara Mar tha. a trimis asa dar o coloana austriaca impreuna cu emigratii comandati de printul de Lignes. spre a examina defileul. nu fusese ocupat de trupele franceze. in consecinta nici nu s -au facut transee . ca o parte a trupelor sa fie trimise la cartie rul general. Dumouriez trimisese la Longwe un colonel cu doua escadroane si doua batalioane. Fugi ! In fata acestor doua vointi. XXI Iata-ne despartiti ! Despartiti dupa o calatorie de trei saptamini pe care a m fi putut s-o ducem la bun sfirsit. cind peste citeva leghii.. colonelul a cerut. Chazot n-a fost in masura sa opereze si to . se pregatea s-o ia spre Sedan ca sa intre pe ia nor d in Argonne..

Atunci i-am spus totul.t astfel nici in ziua de 15. asa ca. daca a respins mai intii pe austrieci din defileu. Sa ne. La inceput impuscaturile nu contenisera o clipa. Trebuia asa dar sa rabdam de foame. Nici macar paltonul meu nu fusese crutat. am pornit din nou cit puteam mai repede. asa ca trebuia s -o luam spre sud-vest. Din nefericire nu au trecut prin padure. e ca ghetele noastre se rupsesera cu . marturisesc ca eram intr-o situatie criti ca. Greseala aceasta a fost foarte regretabila pentru Franta si trebuie sa spun si pentru noi. spaima si nelinistea. ca doamna Keller si domnisoara Martha mi-au dat. unde am fi putut sa-i intilnim si sa aflam astfel de la ei ca Dumouriez isi avea cartierul gener al la Grand-Pré. Dumouriez risca sa fie incercuit si constrins sa lepede armele. parasite la Croix -aux-Bois. ! eu !. ordinul de a-1 urma.. dupa cum am aflat mai tirziu. Natalis ? exclama el. i-am spus ca st iam foarte bine tinutul ale carei pozitii el le ignora cu desavirsire. in vreme ce Dubourg care se afla la C hérie-Populeux. De-abia daca vedeam din cind in ci . Si atunci situatia ar fi fost deznadajduita. omorind chia r pe printul de Ligne.. se retrase spre Vouziers. Intr-adevar. domnul Jean n-a avut timp sa ia ceva de-ale mincarii si tot astfel s i eu. salvati si am fi vazut toto data ceea ce trebuia sa facem pentru salvarea fiintelor dragi. I-ar fi urmat. Dar voluntarii evacuasera Argonne indreptin-du-se spre cartierul lor general . se intoarse spre Attigny... Acum lucrul acesta ntt mai era cù putinta. cu toate sfortarile eroice. Uneari impuscaturile erau atit de apropiate incit ni se parea ca ele erau trase in spatele nostru. Am pornit in directia aceasta pina ce s-a innoptat. Si daca am gresit. Aproape numai decit dupa ce am parasit casa lui Hans Senger. Dar neputind. sa ma pedepseasca Dumnezeu ! Vino atunci ! Acum nu mai era vorba s-o luam de-alungul defileului pina la granita Argonne i. Dar ceea ce era mai grav. Adaugati la toate mizeriile aste a. asi fi regasi t bravul meu regiment Royal-Picardie care plecase din Charleville ca sa se uneas ca cu armata din centru. ori entindu-ne dupa soare. Austreiecii puteau sa paraseasca trecatoarea Croix-aux-Bois. Am poposit deci.. temindu-se sa nu fie invaluit.. D-ta. Oare eram sa fim redusi sa mergem ca apostolii ? in sfirsit eram uzi leoarca. in schimb vinatul era rar. Cind a atacat in seara de 16 a fost prea tirziu. in afara de asta ni se parea de asem enea ca auzim strigatul de victorie al prusacilor. in asa fel incit sa trecem linia riului Aisne. puteam fi inca de la 15 septe mbrie in mijlocul francezilor. pierdut. domnule Jean. Ploaia care incepuse sa cada ne patrundea pina la oase. Am dus-o rau peste noapte. ca n-am sovait. Daca padurea era plina de ciori si alt e pasari de prada. Hainele noastre sfisiate de spini erau aproape numai zdrente. Trebuia sa fugim atunci ca sa nu fim prinsi. defileul a fost iremediabil. fiindca apa patrundea prin frunzisul copacilor. Deoarece nu mincasem nimic. c are incercau sa reia defileul din miinile austriecilor. Acolo. Erau voluntarii din Longwé. ca sa spun astfel.aventuram in intun eric nu era cu putinta fiindca n-aveam cum sa ne orientam. domnule Jean.. Ingaduie-mi sa-ti spun.. Fugind din casa famili ei Stenger. Daca as fi ajuns impreuna cu domnul Jean la Grand-Pré. caci Chazot vazind ca nu poate alun ga pe austrieci. caci fara eroarea asta impiorabila..desavirsirc. ne era o foame strasnica. Vai! si zorile care nu mai veneau! De indata ce se lumina de ziua. in zad ar am cautat un adapost unde sa ne putem odhni. m-am intilnit cu do mnul Jean in inima padurii. a a-vut de sustinut un atac cu forte superioare. au fost ne voiti sa se imprastie.. Da. Granita Frantei era deci deschisa trupelor imperialiste. am fi fost in mijlocul prietenilor nostri. Dar unde ti-e fagaduiala pe care mi-ai facut-o de a nu parasi niciodata pe mama si pe Martha ?'. Cit despre mine si domnul Jean Keller. am fi fost.

.. Pleaca deci. dar tacerea aceasta ma nelinstea grozav.. Fireste ca nu era preocupat de soarta lui ci de aceea a mamei lui si a d omnisoarei Martha.. nu pot sa ma mai dau in laturi. Fiindca nu ma trezisem. N-am sa vorbesc de oboselile indurate. Dar n-aveam posibilitatea sa -i prindem. Daca vom fi prins i sa stii ca germanii n-or sa ne crute. domnul Jean imi zise : Asculta-ma. poduri pe care Clairfayt si Brunswich nu era u inca stapini La ora opt seara. Cu toate astea liziera padurii nu era indepartata. sa lasam toate astea. am adormit un somn ad inc si greu. fiindca atita vreme cit a fost vorba numai de oboseala. La douasprezece am mai mincat niste castane coapte. relua el. in seara aceea. Padurea era atit de deas a incit de-abea daca puteam face cinci sute de pasi pe ora. Am cules citeva si dupa ce am facut focul le-am copt. brutalizati poate. Pe la opt canonada inceta. domnul Jean voise sa ma lase sa dorm.. Era o tacere desavirsita in padu re. Mi-aduc aminte ca-n clipa cind am atipit. Il muncea din cale afara. in noaptea aceea. im puscaturile care se auzeau in toate directiile si in sfirsit clopotele care sun au in satele din Argonne toate astea contribuiau la starea de ingrijorare care n e deprima.. cu toate ca eram framintat de mii de ginduri. am a dormit foarte greu. Domnul Jean imi strinse m ina. morti.nd un iepure care fugea printre picioarele noastre. Vom pleca impreuna. fie la Vou ziers. N-aveam decit sa coborim timp de o ora malul drept si sa-1 trecem fie pe podul de la Senuc fi e pe podul de la. fie intr-un sat pe malul sting.. Nesiguranta asta era grozava pentru Nu mai incclpea nici o indoiala ca avusese loc o lupta in def ileu. stiu ca ai venit.. Spre seara ne aflam la o leghe de riul Aisne! A doua zi. domnule Jean. deoarece auziam goarnele. am poposit intr-un tufis. am auzit niste glasuri in spatele nostru. era o noapte rece si fara stele.iti jur ca n-am sa te parasesc. si i-am raspuns fara sa mai astept propunerea lui : Nu. Acum insa cind e vorba de pericol. am observat ca domnul Jean nu dormise toata n oaptea. Spunind acestea am plecat. sau murim amindoi ! Natalis. Grand-Ham. Am ghicit numaide cit despre ce era vorba. Din pricina greutatilor dru mului. fiindca mi-era somn. in miinile aus triecilor.. asa ca ne-am putut astimpara intru citva foamea care ne chinuia. Natalis.. Treci granita. domnul Jean veghease.facem acum? Am simtit din in stinct ca cel mai bun lucru de facut era sa'inaitam in directia riuiui Aisne spr e Vouziers. Era un nou atac care se dadea la defileu Croix-aux-Bois. Dar care fusese rezultatul ei ? Ce trebuia sa. in l uminisul padurii. Ne mai trebuiau inca douazeci si patru d e ore ca sa putem gasi un adapost in partea cealalta a rinului Asine. dra gul meu.. n-am zis nimic. . nu tulbura linistea. Domnul Jean. Nu se mai auzea nici o impuscatura. Natalis. Bubuitul tunurilor se imbina cu impuscaturile de arma. am mers foarte putin in ziua aceea. din pur devotament. Nu stiu de ce. Se intunecase . in cazul ca nu s-ar ivi vreo piedica. am putea ajunge pe malul celalalt al fluviului. La rindul meu vo i incerca s-o trec si eu.. Nu. si lucrul acesta. Nu aveam timp sa ne gindim la ele.. m-am culcat sub un copac. doua. De dimineata cind m-am trezit. se aflau la Croix-Bois.. Deodata. expusi la injurii. deoarece n-am auzit impuscaturile care nu contenisera toata noaptea. Afara de paturile de:pioaie care picurau pe frunzele copacilor. n-am sa te ascult daca este vorba sa vrei sa te desparti de mi ne. In afara de asta. m-am gindit la regimentul colonelului von Grawert care lasase vreo treizeci de.. Domnul Keller rostise cuvintele acestea pe un ton hotarit. Dupa ce am blestemat in gind regimentul. nici un zgom ot. In clipa cind ne pregateam de plecare.. Vei fi omorit. si daca n-o sa ne mai revedem... In definitiv. si atunci sau scapam. Din fericire castanii nu lipseau aici. Sa lasam asta. Dupa cum am spus. nu pot sa-1 primesc.... Gindul ca toti ai lui.

Admitind chiar ca prietenii nostri se aflau tot acolo si ca n-au fost captur ati de dusmani. Apr oape numaidecit o impuscatura lumina pentru o clipa ascunzatoarea noastra.. cealalta intr-o curte situata in dosul casei. in schimb le regasise in satul Croix-aux-Bois . imi sopti el la urecehe. Numaidecit s-a luat dupa noi. Stiam ce ne ast eapta si nu ne mai raminea decit sa ne pregatim de moarte. dar o creanga uscata ne-a tradat prezenta. Marturisesc ca in ciuda optimismului meu obisnuit. Dar aveam altceva de facut d ecit sa ma uit dupa ei. Dupa toate probabilitatile acestea era ultima noastra locuinta inainte de a fi executati : domnul Jean pentru indoita acuzatie de a fi omorit un ofiter si d e a fi dezertat in timp de razboi. imi pierdus em de data asta increderea si situatia imi parea deznadajduita. Asta e vocea lui Buch. Ea ocupa jumatatea parterului unei case scunde.Da. il urmarim de la Croix-aux-Bois. Ticalosii ! i-am raspuns. Si am auzit pe domnul Jean inginind : De data asta s-a sfirsit cu noi. spunea o voce necunoscuta. Peste o ora. Restul se stie. De la Croix-aux-Bois pina la Longwe e de-abia o leghe si jumatate. XXII Oare numai intimplator reusise Buch sa puna mina pe noi ? imi venea sa cred. In total erau vreo sase sau sapte oameni. ca sa se razbune pe fratele lui. va rog sa credeti. atunci cind nu vom mai fi. Nu. Sint mai multi. Si el descarca pistolul in directia grupului care se repezea spre noi. Fireste ! Domnul Jean imi stringea acum cu putere mina. impreuna cu citiva ticalosi de tagm a lui. toti inarmati pina-n dinti. N-o sa ne mai scape. Eram doar atit de aproape de ei. Odaia era l uminata de doua ferestre. iar eu in calitate de complice si spion in fa voarea Frantei. Sa nu-i asteptam. cind sprijinul nostru le va lipsi ? Ce s-or fi facut ? Or mai fi in satul acesta in mijlocul austriecilor ?. Numai gandul ca bunii nostri prieteni aflasera de arestarea noastra. Peste un sfert de ora banda a reusit sa puna mina pe noi. Martha si toti car e ne sint dragi. di n ziua in care am ajuns in Argone. E ram istoviti. caci de citva timp soarta nu prea ne era favorabila. Acum eram paziti in asa fel incit orice evadare era exclusa. Mi se pare ca unul din urmaritorii nostri cazu. una dadea in strada.. ma temeam insa ca sa nu fi aflat de arestarea noastra. Aflase deasemenea ca am plecat c u domnul Jean.. Si ce o sa se faca mama. Buch si tovarasii lui fugeau dupa noi. N-am raspuns. domnule Jean.. ma fram . Alergam acum cit puteam mai repede. nu atit. cit spre a cistiga premiul de o mie de florini. s-a sfirsit ! repeta domnul Jean. Cit ai clipi din ochi ne-au legat miinile. trebuie sa ucid mai intii pe unul din a-cesti ticalosi. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa cercetez amanuntit odaia care ne s lujea de inchisoare. in urma insa am aflat ceea ce nu puteam sti atunci. Vino. Incasam premiul. Aici am f ost intemnitati si pusi sub o supraveghere severa intr-o casuta retrasa. Dupa ultima noastra intilnire. Da. eram in miinile austriecilor care se aflau la Longwe. tinarul Buch nu conteni se cu cercetarile. vino ! am exclamat. Daca pierduse urmele noastre.. Am parasit tufisul pe brinci. Facuse parte din spionii care intrasera in sat in ziua de 16 septembrie. in ca sa familei Stenger el recunoscuse imediat pe domnul si pe domnisoara de Lauranay si tot astfel pe doamna Keller si pe sora mea. si ne-au imbrincit fara sa ne cru te loviturile.

La prinz ni s-a servit deasemenea o ciorba si o felie de piine neagra. Eram paziti. dupa ce ni s-au legat miinile la spa te. daca se vorbea de sosirea prusacilor.. dupa cum am mai spus era a dincit in ginduri. Ma sileam sa par cit mai linistit. venit la Longwe dupa intil-nirea cu voluntarii din Argonne. Toti oamenii acestia mergeau in neregula. apa goala in definitiv si o bucata de piine. Dar nu cunostea m limba germana. Stirea asta ar fi fost o lovitura de moarte pentru doa mna Keller. intr-un acces de enervare.strecura acum fara zgomot spre a ajunge la linia riului Aisne. domnul Jean si eu. totusi ni se dadea voie sa ne plimbam in curtea din spatele casei. cu arma in banduliera. Sau vor veni prusacii la Croix-aux-Bois. la logodnica lui. N-aveam dreptul sa fim prea pretentiosi si am imbucat cu pofta piinca si ciorba. La ora sapte dimineata. Oricare ar f i fost insa situatia nu trebuiam lasati sa murim de foame. Ei drace ! valoram o mie de florini pentru ticalosul acesta de Buch. In dimineata aceea nu s-a produs nimic nou. Da. Am fost scosi afara. Dinpricina asta trebuia sa se produca vreo intirzier e. caci miine tilharii astia te vor omori. asa ca putea sa ne dea ceva sa mincam. Totusi doamna Keller de-abia daca putea merge . Ce gindu ri triste te mai napadesc.inta si ma chinuia adinc. Nu er a variata masa noastra si incepusem sa regret chiar castanele din padure. As fi voit sa intreb pe soldatul acesta ceea ce se petrecea la Longwe si in special la Croix-aux-Bois. Uneori. prusacii trebuiau sa se rosteasca in priv inta soartei noastre. Spre ora zece seara o caprarie de soldati aparu in camera noastra. Poarta Frantei era deschisa larg. dragul meu. Puteam sa-mi spun : Fa-ti curaj. Daca nu plingea e ca nu putea si asta ma indurera fiindca lacrimile l-ar fi usurat. fredonind cele mai voioase marsu ri ale regimentului Royal-Picardie. Noaptea trecu fara ca sa fi adus vreo modificare situatiei noastre. doream chiar ca austriecii sa-i fi luat ducindu-i la avantpostur i. Nu mai era aparata. in acelasi timp nu se mai auze a nici o impuscatura pe'partea apuseana a Argonnei. nu rosti o vorba. In rastimpul acesta au trecut prin fata noastra citeva coloane de soldati. deoarece daca austriecii ne pazeau. se repezea la usa ca si cum ar fi voit sa. un soldat ne-aadus o strachina de ciorba. asa ca ii trebuiau ingrijiri serioase. L-am convins chiar pe domnul Jean sa manince. in sfirsit cum stateau lucrurile. de aceea ma plimbam in fata lor. unde austriecii ne examinau cu m ai multa curiozitate decit simpatie. Dar m-am abtinut gindin du-ma ca trebuie sa mincam spre a recapata fortele pierdute. Si nimeni nu se gindise sa ne aduca ceva de minc are. A treb uit totusi sa ne multumim cu ceea. Fara indoiala ca se dusese sa instiinteze pe pru saci de capturarea noastra. ca sa nu fim prea i stoviti in ultimul moment. As fi dorit mult sa stiu daca soldatii acestia erau prusaci sau austrieci. la toate fapturile d ragi carora le rostea cu infrigurare numele. putea sa cada pe drum. afara doar de cazul cind ordinul de executare ar sosi la Longwe. Dinsul. sau vom fi condus i la cartierul lor general. Si ceea ce ma incremeni era ca am recunoscut uniforma regiment ului Leib. cind iti simti moartea apropiata ! Toata viata ti se perinda in citeva clipe pe dinaintea ochilor. Domnul Jean se adresa caporalului care comanda grupa : Unde ne duc ? intreba el. asa ca orice discutie era imposibila. M-am gindit atunci ca lucrurile or sa mai dureze inc a. cu miinile in buzunar. Domnul Jean adincit pe ginduri.. Inamicul se. Trebuia sa adaug ca foamea ne chinuia cumplit deoarece de doua zile n-am min cat nimic decit citeva castane. ce ni s-a dat cu atit mai mult cu cit soldatu l care ne-a adus mincarea parea ca spune : Si asta e prea bun pentru voi !" Pe legea mea imi venea sa-i dau cu strachina in cap. Nu mi-as fi permis sa-1 tulbur. fuga. astfel ca nu puteam sta de vorba cu el. daca acestia in tentionau sa intre in Argonne. De asta d ata erau prusaci. Nu mai era stapinpe el. Drept raspuns acest golan ne imbrinci inainte. Se gindea la mama lui. Aveam infatisarea unor nenoro . E drept ca nu l-am mai revazut.

Am pornit in mars fortat de-a lungul riului Aisne. in cazul ca voiau sa ajunga inaintea francezilor pe Aisne. Nadajduiam i nsa ca atunci cind prusacii s-ar afla in fata lui Dumouriez. Afara era o vreme urita. In acelasi timp. Dupa vreo cinci sute de pasi. Intr-adevar. Oricine isi poate inchipui ce penibila era situa tia noastra. parasise cu atita graba Longwé. si aceasta indemna pe Kellermann. Dupa ce trecuse ambele poduri ale riului Aisne. or icine isi poate inchipui cum am dus-o noi in privinta mincarii.cu armata lui Dumouriez. Capraria care ne ducea o lua pe ulita satului care coboara spre liziera padu rii. Daca toti generalii acestia ar fi fost exacti la mtilnire. Peste citeva clipe am fost condusi in fata colonelului von Grawert. in cele din urma se hotarisera sa strabat a defileul de la Grand-Pré. asa ca ar fi putut tine piep t imperialistilor. Dar co loana nu putea sa mearga repede deoarece se innamolea la tot pasul. care sint situate la extremitatea trecatorii de la Islettes. care ne injura in fiecarece clipa. Nu mai vorbesc de tratamentul prost la care ne supuneau prusacii si tot. sol datii nostri trebuiau sa faca fata coloanelor lui Clairfayt ce veneau de la fron tiera si coloanelor lui Brunswich. astfel ca sa ajunga la pozitiile de la Saint-Menehould. sa invaluiasca armat a franceza la Saint-Menehould si s-o sileasca sa se predea. dadu semnalul plecarii si regimentul porni.Croix executase un nou plan. Dupa cum se vede lucrurile trebuiau facute repede. Tourbe si Bionne. A trebuit sa trecem cu apa pi na la briu pira-iele Dormoise. De aceea Dumouriez evacuase fara zgomot. Apoi. ca sa ocupe drumul de ia Chalons. Iata de ce regimentul Leib. Planul acesta consta in coborirea trupelor p e liziera stinga pina in dreptul defileului de la Islettes. Dar pas de spune lucru acesta unor salbatici. deoarece prusacii trebuiau sa navaleasca din Argonne prin d efileul de la Grande Pré. cu toata panica ce cuprinse in doua rinduri pe soldatii nostri. generalul isi luase toate masurile astfel ca tabara de l a Epine. Dumouriez ar fi a vut cu el peste treizeci si cinci de mii de oameni. se opri cu trupele lui pe colinele de la Autry. In felul acesta. Am mers astfel pina la zece seara. De acolo. N-am facut nici un popas fiindc a trebuia sa sosim la timp ca sa ocupam coloniile de la Sainte-Menehould.asa insulte de tot felul care ne gratificau asa. capraria s-a oprit in mijlocul unui luminis un de cantona regimentul Leib. Si. Ti-ar fi ris in nas ca niste huligani ce erau.citi care trebuia sa fie executati fara judecata. Daca germanilor le lipseau proviziile. facind stìnga imprejur. cu toate astea eu n-am fos t prins cu mina pe arma. Dumouriez afind ca imperialistii eraustapini pe defileul de la Grand. de altfel am fi fost imediat executati. Am priceput atunci ca trebuia sa aparem in fata unui consiliu de razboi inai nte de a fi impuscati . Drumurile erau numai balti si intrai in noroi pina la glezne. Chazot si Dubouquet primeau ordinul sa se uneasca. Aceasta se multumi doar sa se uite la noi si nu rosti o vorba. generalii Beurnoville. Intr-adevar. instalata pe drumul de la Chalons. la patru leghe de Grand-Pré. care p lecase din Metaz pe ziua de 4 sa-si grabeasca marsul inainte. Am fi preferat moartea de o mie de ori. Era de aste ptat intr-adevar ca prusacii sa strabata Argonna spre a taia drumul de la Chalon s. fiindca aliatii nu aveau timp de pierdut. cetoasa si ploioasa. omorindu-1 ca pe o fiara salbatica. In aceeasi clipa. Dumouriez se indrep ta spre Dammartin-sur-Hans. sa nu poata sa se indrepte spre Sain te-Menehould. Domnu l Jean nu se putea abtine si imi dadeam seama ca daca ar fi fost liber si-ar fi infipt unghiile in gitul locotenentului. Si ticalosul de Frantz von Grawert. . daca regimentul ar fi ramas la Longwé. din senin. care veneau din directia Frantei. Bunswich si prusacii lui sovaisera citva timp inainte de a-si f i fixat definitiv planul lor de lupta. escortati si cu miinile legate. cartierul lui general in noaptea de 15 spre 16 septembrie. trupele franceze vo r ocupa trecatoarea de la Islettes.

prusacii ne inghionteau salbatec.. Fireste insa ca de vreme ce va povestesc eu insumi patania asta scrisa de mi na mea. el insusi prezida acest cons iliu. nu mi l-as fi putut inchipui niciodata. Intr-adevar. la parintii mei. o amenii acestia sint de o cruzime inspaimantatoare. Dar deznodamintul acestei istorisiri.. Jean Keller si Natalis Delpiere vor sti sa moara. Goarnele sunau. tobele bateau. fel Jean Keller care mai fusese condamnat odata la moarte pentru ca a lovit pe u n ofiter. inseamna ca am scapat. cu putin inainte de ivirea zorilor. Revedeam pe t ata. Da. nimeni n-a manifetat pentru el v reun sentiment de mila. Eram convins ca in ziua aceea va incepe lupta. Se mai auzeau de-ase-menea citcva impuscaturi spre dreapta noastra. Toti cunosteau pe Jean Keller. mama. XXIII De data asta totul era sfirsit. Fara indoiala ca voiau sa fie pe placul locotenentului Frantz von Grawert. Mai intii am fost condusi in fata unui cort unde se aflau vreo sa se ofiteri. Era sa fim ucisi ca niste ciini si atitatot. Noaptea asta de 19 spre 20 septembrie. Se uita la . De alt Formalitatile n-au durat mult. Cu tot frigul prusacii n-au aprin s nici un foc deoarece nu votau sa-si semnalizeze prezenta. unde am poposit.. Dar sa mori fara sa te poti apara. In sfirsit se lumina de ziua. toate fapturile care-mi erau dragi. oricat de b ogata ar fi fost imaginatia mea.. De altfel ce ne pasa. Dincolo de cort se afla un pluton care trebuia sa ne impuste vreo doisprezece soldati din regimentu l Leib comandati de un locotenent. la Firmina.Eu si domnul Jean de-abia daca puteam sa ne adresam vreun cuvint. raspindeau un miros d ezgustator. ciuruit de gloantele dusm anului. Eu ma gindeam la sora mea Irma. am ajuns pe un teren mlastinos cam spre stinga de Sainte-Menechould. A ! ce. La vreo cinzeci de pasi mai departe. trebuia sa trecem prin fata regimentulu i Leib. la satul meu. O sa ve deti si d-voastra. ma gindeam la regiment. Cel mult cativa pasi inainte de a fi ucisi. Ofiterii treceau de colo pina colo. Traiasca Franta ! repeta Jean Keller.. dind ordine. s-a stabilit doar identitatea noastra.. ceea ce le reusise pe deplin. In sfir sit. a fost una din cele mai grozave pe ca re le-am petrecut. ca spion francez ! Nu mai incapea nici o discutie si dupa ce colonelul adaugase ca executia va avea loc indata : Traiasca Franta ! am exclamat. Nu eram legati. Asteptam doar comanda Ei bine. n-as fi dat sa mor in plina bataie. si eu. Ei bine. Nu ne uitam unde ne duceau soldatii. e grozav ! Eu si domnul Jean mergeam fara sa ne spunem vreo vorba. a mai fost osindit si a doua oara ca dezertor. Dinsul se gindea la Martha pe care nu o va mai vedea si la mama lui pe care lovitura aceasta trebuia s-o zdrobeasca. prezidati de colonelul von Grawert. mila aceea pe care n-o refuzi niciodata acelora care var muri ! Ce mai firi si prusacii acestia ! Meritau cu adevarat sa fie comandati d e niste ofiteri de tagma celor doi Grawert ! Locotenentul ne-a vazut. Oamenii acestia ingramaditi acolo de-a valma in noroi. Se poate spune ca armele erau "tintite asupr a noastra. Era aproape unsprezece cind o grupa de soldati veni sa ne caute pe mine si p e domnul Jean. Poate chiar ca regimentul meu era acolo ! Si eu care nu eram in mijlocul camara zilor mei! Se facuse acum o mare miscare printre soldati. Regretam popasurile noastre din padure de cind eram niste simpli fugari. De altmint eri ori de cite ori ne vorbeam. La ce bun? Nu puteam fugi.

De altfel asemenea lucruri nu se uita si am impresia ca ele s-au petrecut ieri.. Incercam sa-mi dau scama de ceea ce se petrecea in jurul meu. inca. gata sa cucer easca pozitiile noastre astfel ca sa domine Sainte-Menehould. Dupa citiva pasi grupa s-a oprit in fata unui st ejar. Deodata insa am auzit o goarna sunand si F rantz se pierdu in mijlocul soldatilor. nu voi uita niciodata. ultima oara. in locul acesta trebuia sa fim executati. dadu ordin de oprire. Se auzeau de pe acum citeva impuscaturi. Cit despre detalii toate mi-au ramas intiparite adinc in m inte. atitudinea lui Jean Keller cind. i-a spus cu o voce hotarita : La dispozitia d-voastra ! .. imi zise el. Aici ! zise ofiterul. Natalis. Toate tr upele. Grupa parasise soseaua de la Chalon s. Ghiceai totusi ca in curind toata ceata asta se va imprastia. am fac ut-o de bunavoie. El rosti cuvintul acesta cu o voce clara care nu tremura : tinea capul sus s i parea linistit. Solda tii se rinduira la citiva pasi de noi si parca aud si acum zanganitul armelor. Natalis. Am observat ca zgomotele astea veneau de la dr eapta si ca pareau ca. mobilizate de pumouriez. raspunse Jean Keller. se apropie. Am crezut o clipa ca ticalosul acesta va merge cu noi.. i-am raspuns. La unul vedeai satisfactia. un militar cu fata aspra. Cat despre francezi ei se aflau mai sus pe colinele invecinate. iarta-ma. nu am pentru ce sa te iert. Daca pianul prusac ilor reusea. la celalalt nu vedeai decit dispret. Probabil ca la douasprezece nu vor m ai fi ! Intr-adevar am ajuns la locul executiei. ca si cum lucr ul acesta m-ar fi putut interesa. La poalele acestei coline se afla soseaua de la Chaln os. Domnule Jean. Ceea ce am facut.. Avusese loc oare o lupta la Chalons ? Oare pr usacii fusesera luati pe flanc ? Nu intelegeam nimic. Sa te iert. Dedesubtul acestor coline. Bine. Daca vremea ar fi fost senina as fi putut sa vad uniformele franceze. Ceata era inca destul de deasa pentru ca sa nu poti vedea la o suta de metri. Daca va spun toate astea cu oarecare precizie.... apropiindu-se de mine. Aici. pe care le-am iubit din adincul sufletului ! Bietele femei ! Dumnezeu sa le aiba in paza lui. ma si leam sa nu disper inca. In departare se auzeau goarnele al caror sunet se imbina cu bubuituri de tun si focuri de salva. Si as face-o si azi inca ! Lasa-ma sa te imbratisez si sa muri m ca doi viteji ! Ne-am imbratisat stringindu-ne cu putere la piept. Ma intrebam chiar dac a nu va comanda el insusi executia.. Si. dupa ce s-a into rs spre ofiter. Dar to tul disparea inca in mijlocul cetei pe care soarele nu reusise pentru un moment s-o imprastie. nu erau oare la Sainte-Menehould ? Dar ce vreti. Si totusi era aproape imposibil sa dobindim vreun ajutor de undeva. Da.. vom muri. atunci. dar pentru ce ?... Ne aflam atunci in spatele unei colibe care domina orasul si care era ocupat a de ducele de Bruns-wich. Cit despre d-ta. O speranta vaga incepuse sa incolteasca in inima mea sau. mai degraba. de vreme ce din cauza mea. Si.domnul Jean care nu pleca privirea. in limba aceea p e care o iubea atit de mult si pe care eram s-o aud pentru. dorinta de a scapa de moarte e atat de mare ihcit fauresti atunci cele mai nein chipuite planuri ! Era aproximativ ora unsprezece si un sfert. e ca tin sa va fac cunoscuta starea mea de spirit. Ultimul meu gind se indrepta spre mama si sp re Martha. Am intrat deci in padurice. Ofiterul care comanda. Dumourriez ar fi fost compromis in fata unui inamic superior ca num ar. domnule Jean. imi vorbi in limba franceza. se aflau numeroase coloane germane. Am intrat intr-o padurice unde trebuia sa aiba loc executia..

lesinase. Deodata se auzira niste strigate. doamna K eller impleticindu-se. fara sa-mi dea macar o explicatie.. Trebuia sa fim ucisi in acelasi timp. De-abia daca puteai auzi glasul ei. Domnisoara Martha lua atunci hartia pe care doamna Keller o tinea in mina-i inclestata si o intinse domnului Jean.. dragul meu Jean nu vei mai fi silit sa te lupti impotriva Frante i ! Nu mama.. impuscaturile lor precedasera numai cu citeva clipe acelea ale plut onului de executie. Nu. in vreme ce soldatii incarcau armele. Domnul Jean se repezise la mama lui pe care o sustineau domnisoara Martha si sora mea. exclama el !.. Dar doamna Keller se ridicase la rindu l ei in picioare si rosti cu o voce grava : De-acum incolo. sprijinita de domnisoara Martha si de sora mea Irma. Parca vad si acum stejarul acesta al carui trunchi era cojit pe alocuri. Soldatii erau acum in pozitie de tragere si nu asteptau decit comanda... Ofiterul se dadu putin la o parte.. Nici el nu putea vorbi insa. Doam ne.... sora mea si domnul de Lauranay repetau cu ea : Francez ! Francez ! In aceeasi clipa se auzira cateva impuscaturi puternice si am vazut pe. In acelasi timp am. in spatele grupei.Ofiterul facu un semn. acum am dreptul si indatorirea sa ma bat pentru ca.. Doamne ! Dumnezeule ! Ce vad oare ?. Domnul Jean il lua. Un detasament de soldati francezi navalise in padure. dupa c um vedeti. rostind cu un acce nt pe care n-o sa-1 uit niciodata : Francez !.. Sirit francez !. Doamna Keller. fiindca vreo sase din ei zaceau intinsi pe jos in vreme ce ceilalti fuge au cit ii tineau picioarele.. tocmai la timp.. Am aflat aceasta de-abia mai tirzi u.. Francez !. Va sa zica nu erau solda tii plutonului de executie care au tras ?... Martha. In curind isi reveni insa in fire si parca o aud si acum. Ne-am alatur at de francezii care se avantau afara din padure. Tinea in mina o hartie. M-am uitat la domnul de Lauranay. Str ingeam mina domnului Jean Keller si va jur ca mina lui nu tremura.. sint francez ! Apoi ingenunche intr-un avint de pietate..ce binefacere e sa stii carte in asemenea imprejurari ! Si atunci domnul Jean rosti acelasi cuvint. auzit in padure strigatele astea care imi rasuna si azi in ureche : Inainte ! inainte ! Era intr-adevar melodiosul strigat francez si nu asprul Vorwaertz" al prusaci lor. Cu toate astea nici eu nici domnul Jean n-am cazut. Eu si domnul Jean stateam in picioare. si in vreme ce citea. Din pricina emotiei care ii napadise nu puteam intelege sensul cuvintelor iu i. lacrimi mari ii brazdau fata. Era de-ajuns ! Cum se face insa ca vitejii nostri compatri oti venisera aici tocmai la momentul oportun.. in vreme ce tunurile bubuiau n . Hartia aceasta era un ziar german : Zeitblat. in padure. Ceata i ncepuse sa se imprastie. E francez ! Ce insemnau oare cuvintele ei ?. Aveam impresia ca innebunise bru sc. crezind ca impuscatura de adineauri ne omorise pe noi.. Patru soldati ne condusera in dreptul stejarului unde ne-am oprit.. A ! mama. Nefericita femeie.. XXIV Domnul Jean ma tari dupa el.. si domnisoara Martha.. tinindu-ne de mina si privind plutonu l care se afla in fata noastra.

Predarea lor era de asteptat. o coloana prusaca se intiini pe drumul de la Chalbes cu ariergarda lui Kellerman. astfel ca la 19 septembrie era inca la doua leghe de Sainte-Menehould in timp ce Beurnoville se afla acolo cu noua mii de soldati din armata care venise de la Maulde. Aici la Sainte-Menehould se aflau diferite coline. care in fruntea a douaspreze ce batalioane si douasprezece baterii. zarindu-ma in clipa cind obuzele incepeau sa secere rindurile noastre. era francez ? Mi-era cu neputinta sa inteleg ! Tot ce pute am sa spun e ca amindoi ne-am avintat in lupta. adica la inceputul bataliei. In clipa aceea. De indata ce a sosit aici. Kellermann. bine aprovizionati. Dupa cum vedeti. fiul doamnei Kelle r. punind astfel pe fuga pietonul nostru de executie. domnule capitan. bazinul acesta e presarat cu citeva ridicaturi.. din care citeva companii nava lira in padure. si care a devenit celebru i n ziua de 20 septembrie 1792. In rastimpul acesta.. unde ne aflam noi. cu tot sfatul iui Brunswick. Dumouriez isi inchipuise ca Keilerman se va stabili pe colinele de la Gizancourt. Dumouriez plecase din Gran d-Pré spre a se a-vinta pe pozitiile de la Sainte-Menehould. Pe una din aceste inaltimi se afla mo ara de la Valmey. nu tocmai insemnate. Acolo soldatii lui Dumouriez. Trebuie sa povestesc acum evenimentele petrecute in dimineata zilei de 20 se ptembrie si cum s-a facut ca un detasament de francezi venise la timp in paduric ea care brazdeaza soseaua de la Chalons. german de origine. Dar ordinul fiiind rau inteles. De aceea in loc sa indrepte spr e Chalons. artileria l or putea sa nimiceasca usor toate pozitiile franceze. Jean Keiler. s-a distins in lupta aceasta. Colinele acestea sint urmatoarele : Colinele de la Hyron.econtenit. aco lo unde tocmai regasisem pe camarazii regimentului Royal-Picardie. de vreme ce colinele de la Gizancourt nu erau in miinile francezilor. primira cu urale pe generalul lor. Kellermann ocupa platoul de la V almy cu generalul Valence si cu ducele de Chautres. Va aduceti aminte ca in noaptea de 16 septembrie. care domina satul cu acelasi nume. Delpierre ?. La suprafata. Ai venit la timp. exclamase unul din ofiterii escadronului meu. iar la stinga colinele de la Gizancourt. ne aflam in locul undo lupta era mai naprasnica. asezate in fata co linelor Lunii. Intr-adevar daca prusacii care erau stapini pe colinele Lunii ocupau si colinele de la Gizancourt. colinele spre care se indreptau acum prusacii. ger manii sperau ca Dumouriez si Kellermann se vor preda. ce ar fi intentionat s a cuprinda Argonne. . despartite prin prapastii adinci. Dumouriez a ocupat Sainte-Menehould. impotriva oricarei coloane austriece sau prusace. sosi si Brunswick cu intentia de a taia drumul de la Chalons si de a alunga pe Dillon din defileul de la Islettes. Trebuie sa spun ca disciplina care domina printre solda tii acestia era foarte severa . in majoritate erau oameni fara capatii . care. Am incercat in zadar sa reflectez. Acum eu si domnul Jean. i-arri raspuns. asa cum dorise Dumouriez. Intre timp. in spatele l ui se aflau trupele generalului Dillon care erau gata sa apere defileul de la Is lettes. unde ajunsese a doua zi. dar asta nu inseamna ca n-am sa fiu la inaltime. Situatia asta o pricepuse si regele Prusiei. Dar esti pe jos ? Da. domnule capitan. care domina pe acelea ale Lunei. La poalele colinelor exista niste balti formate de riul Aure pina in locul u nde apa aceasta se varsa in riul Aisne. Intre colinele acestea si Sainte-Menehould. Cum oare. dupa un mars de patru sau cinci leghe. dadu ordinul de atac in speranta do' a r espinge pe Durhouriez si pe Kellerman la Saint-Menehould. dupa ce parasise tabara de la Grand-Pré prea incet. se intinde uri fel de bazin mlastinos pe care il strabate soseaua de la Chalons. severitatea asta era indreptata mai ales impotri va voluntarilor veniti din Chalons. Prezent. inconjurind Sainte-Menehould cu opt zeci de mii de oameni la care s-a mai adaugat cavaleria emigrantilor.

. Si deodata ceata se imprastie ca prin farmec. Prusacii ajunsesera pe creasta colinei. Locotenentul muri imediat si mereu imi spun ca justitia cereasca a voit ca e l sa fie omorit de insusi domnul Jean. Am spus douazeci de mii ? Fie. Trebuie sa spun ca la inceputul luptei. prusacii se sileau mereu sa cucereasca platoul. In rastimpul acesta pozitia noastra pe colina de la Valmy era destul de crit ica. in cazul ca ar fi reusit.Ni s-au dat arme.singele lor rece de care dadeau pururi dovada. Dar si noi nu ne-am lasat mai prejos si pe la orele doua dupa-a miaza. . Apoi. sosi ducele de Ghartres cu citeva tunuri asa ca francezii au putut raspunde cu succes tunurilor germane de pe colinele Lunii si Gizancourt. Chazot a sosit prea tarziu. mie si domnului Jean. in mijlocul fumului impuscaturilor care nu mai conteneau in jurul n ostru. Totusi. Era regimentul colonelului von Grawert. Eram gata si a steptam atacul doar sa se sune atacul. Oricine isi poate inchipui uimirea care 1-a cuprins. La momentul oportun. incit ele s-au auzit.S i era un spectacol de toata nostimada vazindu-ne in haine civile si cu armele as tea in mina. La orele patru insusi regele Prusiei lua comanda trupelor si porni cu ele la atac. se retrasera. Trimise deci peStengel cu saisprezece bat alioane. Am strigat cuvintele acestea cu atita putere. Locotenentul isi inchipuise ca am fost executati de germani si cind colo ne aflam in fata lui. Jean si Frantz se aflau acum fata in fata.. Locotenentul Frantz se lupta cu mult curaj. In do ua ore s-au tras douazeci de mii de obuze. E drept. in ciuda bubuiturilor de tun. ceea ce. Ne-am napustit asupra lor. Nu numai ca colinele Lunii erau in mainile prusacilor. Dar avintul francez a fost mai mare.. Prusacii se napustira acum asupra morii spre a ne alunga. odata cu ivirea serii. Ne bateam in plin soare.. Cu coloanele lor bine aliniate. Dumouriez vazuse pericolul acesta. cu p asul lor cadentat. cite o pusca si o spada de fiecare. nu prea er au usor de infruntat. dar inf anteristii generalului Va-lence sosira in fuga si restabilira imediat coloana ca re fusese tulburata o clipa. Lupta a fost intr-adevar naprasnica st de ambele parti inversunarea a fost cum nu se poate mai crunta. francezii au fost respinsi . Gizancourt fusese ocupat si Kellermann a trebuit sa se apere la Valmy impotriva artileriei care il incadrase. Ma aflam si eu acolo cu domn ul Jean si e o adevarata minune ca am scapat cu viata. ar fi fost un dezastru pentru francezi. ca sa respinga pe'Clairfayt si pc Chazot ca sa ocupe Gizancourt inainte a prusacilor. Cu toate astea. chiar in ziua in care Conventia tinindu-si a doua sedinta. Deodata. situatia nu se imbunatatise. prusacii au trebuit sa inceteze lupta si sa se retraga pe cimpie. caci ofiterii germani sint foarte viteji. Totusi batalia fusese suspendata numai. A dat ordin ca sa-1 lasam mai intai pe inamic sa inainteze pe creasta si apoi sa ne napustim asupra lui. ca aveam acelea de te Hyron p e care Claifayt incerca sa le cucereasca cu douazeci si cinci de mii de austriec i. Parca-1 vad si-1 aud inca pe Kellermann. Kellermann striga din rasputeri : Traiasca natiunea ! Traiasca natiunea ! am raspuns si noi. domnul Jean se repezi la el si ii zdrobi teasta cu spada. Obuzele macinau siruri intregi de soldati. Recunoscuse unul d in regimentele prusace pe care incepusem sa-1 respingem pe pantele de la Vamiy.. Atacau cu o vigoare nespusa. cu . Un obuz explodase linga moara. In clipa aceea. Kelermann ramasese stapin pe platou si numele de Valmy facu ocolul Frantei.. am vazut pe Jean Keller avintindu-se cu spada in mina. S-a produs o panica grozava. zdrobi cu atita violenta pe prusaci inci t acestia nu mai putura sa inainteze. Dar o baterie de douazeci si patr u de tunuri instalata la poalele morii. Calul lui Kellermann fusese ucis . desi c red ca s-au tras mai multe. dar acestia erau cit pe -aci sa ocupe si acelea de la Gizancourt. fiindca dintr-un salt. Dar mirarea i-a fost de scurta durata. decreta republica.

de sora mea si calauzit a de bunul. Se intelege ca dupa comunicarea lui Ludwig Pertz. asta nu inseamna ca nu trebuia sa i se plateasca dreptul. Mai intii. replica domnul Jean... cind se prezenta s i dinsa. iata cum se judeca la Berlin in 1792. ca Jean e compatriotul tau ? raspunse sora mea.. domnul si domnisoa ra de Lauranay. Strasnica judecata. Nu sint curios de felul meu. statul nu-i datora nimic. Da. Tocmai parasisem cortul. ca fusese intotdeauna francez si ca. ceea ce consolidas . Chiar in seara aceea.. prin urmare. Or. Cum se face. Ea se avinta atunci pe soseaua de la Chalons. parasi satul Croix-aux-Bois... Familia Keller pierduse procesul pe motivul ca insarcinarea cu furniturile n u putea fi acordata decit unui german din Prusia. cu ocazia inc orporarii de la 31 Iulie. dar tare as dori sa stiu. Ma iertati. Clipele erau pretioase. Kellermann a ocupat colinele de la Gizancourt. Nu se fac asemenea erori. era el i nsusi tot ce poate fi mai francez ! Si daca trebuia botezat pentru asta. de domnisoara Martha. hai ? Ca domnul Keller era francez.. in directia in care merg eam si noi. in sfirs it. Irma si asta mi se pare atit de ciudat incit ma tem sa nu fie vreo eroare la mijloc. Natalis. Nu trebuia incorporat. trebuia regasit cu orice pret domnul Jean. trecu defileul si ajunse in dreptul taberei lui Brunswick. Doamna Keller isi recapata puterile in fata pericolului care ameninta pe fiul ei .. nu mai incapea nici o in doiala ! Dar. dupa revocarea edictului din Nantes. unde se tinuse consiliul de razboi. doamna fiul d-voas tra este scapat. dupa lupta de la Valmy nu am mare lucru de spus. ne-am intilnit cu totii. Coloana asta numara in rind urile ei citiva tineri care fusesera luati din sinul familiei lor. fiindca nu e prusac. doamna Keller.. Fireste ca declaratia asta a produs o uimire strasnica. Tocmai se aflase la Croix-aux-Bois ca fusese prins in padure si dus apoi la Longwe impreuna cu scriitorul acestor rinduri. dragul meii Natalis. Ceea ce era indiscutabil insa. sora mea. Dupa plecarea coloanei Lauranay. Si iata ca Ludwik Pertz a exclamat : Dar in cazul acesta. Ludwik Pertz prezenta doamnei Keller un numar din Zeitblatt... anume Ludwig Pertz. Va puteti inchipui bucuria care ne-a cuprins intilnindu-ne din nou. explica aici doamna Keller ca fiul ei era francez. Si iata ceea ce mi s-a povestit in citeva cuvinte : in satul Croix-aux-Bois unde am lasat pe domnul de Lauranay si pe tovarasii lui in casa lui Hans Stenger . ca su s-numitul Keller n-a fost niciodata prusac. In zadar..XXV Am ajuns la deznodamantul acestei istorisiri. Printre tinerii acestia se afla un baiat cumsecade. care era din Belzingen. spre a-si ju stifica spusele. Cunostea pe doamna Keller si se duse s-o vada de-ndata ce af lase ca era prizoniera prusacilor.. I s-a spus apoi ceea ce i se intimplase domnu lui Jean si cum fusese nevoit sa fuga in padurea de la Argonne. Cit despre situatia francezilor. intr-o casa din Valmy.. E francez. pe care as fi putut s-o intitu lez : Povestea unui concediu in Germania. Va rog sa credeti ca domnul Jean n-ave a deloc de gind sa faca apel si socotea procesul pierdut pentru totdeauna. fusese stabilit ca stramos ii domnului Keller n-au cerut si nici n-au obtinut vreodata naturalizarea de cin d s-au stabilit in provincia Gueldre. Gazeta asta publica sentinta care fusese data in ziua de 17 august in proces ul lui Keller cir Statul german. austriecii au fost inlocuiti cu o coloana prusaca. e ca domnul Jean nascut din parinti francezi. apoi pr imise botezul de singe de la Valmy ceea ce nu inseamna putin. am zis. ofiterii o resp insera. Restul se stie. Atunci. In sfirsit sa recunoastem ca lucrurile s-au sfirsit cu bine si ca Dumnezeu a fost indurator. Hans Stenger. dupa ati tea suferinte cumplite. chiar in dimineata cind urma sa fim executati. eu si domnul Jean. Irma.

de vreme ce era compatriotul nostru. Si acum. Trebuie sa mai spun ca in timp ce prusacii treceau defileurile din padurea A rgone nu i-am alungat cu prea multa asprime. Deoarece alimentele lipseau si molimele faceau ravagii.. nu ma pricep de fel in politica.. De ce ? Nu stiu. pe care am scris-o ca sa pun capat discutiilor pr ietenilor mei din Grattepanche. ne-am intors cu totii in primele zile ale lunii octombrie. c el putin le-am descris asa cum le-am trait. Dar fiindca pusesem stapinire de Vitry. Cu toate astea. Si daca vreo casnicie a trebuit sa fie fericita. in sfirsit. In ce ma priveste. Totusi prusacii doreau acum sa se inap oieze in tara lor. dupa cum v-am spus. dati-mi vo ie sa va salut cu spada. si. Probabil ca in atitudinea aceasta era un substrat politic. m-am inapoiat la regiment peste citeva zile. E drept ca plecarea s-a efec tuat incet.. locotenent. Trupele inamice au ramas pe pozitie pina in ultimele zile ale lunii septembr ie.e definitiv situatia armatei franceze. Deindata ce ne-a fost cu putinta sa plecam. apoi capitan in timpul razboaielor lui Napoleon. Iata povestea vietii mele. Va aduceti aminte ca trebuia sa fiu martorul domnului Jean la Belzingen. Daca nu am povestit cu arta intimplarile mele. casatoria lui Jean Keller cu Martha de Lauranay. nici macar domnul Dean. Am invatat s a scriu si sa citesc si am devenit dupa cum am spus. Multa lume n-a priceput atitudinea asta a lui Dumouriez. Au urmat citeva tratative fara folos. iubiti cititori. Principalul lucru e ca inamicul a parasit tara. Ii lasam sa se retraga in liniste. prusacii ne-au taiat drumul de la Chalons asa ca nu numai pu team comunica cu depozitele. convoaiele au putut ajunge. astfel ca armata nu avu nimic de suferit. SFIRSIT . asa ca va rog sa nu va mirati ca am fost martorul lui la Saint-Sauflieu. in scumpa mea Picardia unde s-a celebrat. ducel e de Brunswick parasi Franta la 1 octombrie. apoi sa stiti ca a fost aceea a domnulu i Jean. dar s-a efectuat si astazi nu mai exista un singur prusac in Franta..

?? ?? ?? ?? ~ Jules Verne ~1~ Drumul Frantei ~ .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful