PREFATA

La 1 aprilie 1924, Tribunalul popular din Miinchen dispunea incarcerarea mea la Landsberg-am-Lech.

Pentru prima data, dupd ani de munca neintrerupta, aveam astfel posibil itatea de a rna consacra unei opere pe care multi staruiau s-o scriu si pe care eu insumi 0 consideram oportuna pentru cauza no astra. M-am hotarit asadar sa expun in aceste doua volume 1) nu numai telurile miscarii noastre, ci ~i geneza ei. 0 astfel de Iucrare va fi mai rodnica decit un tratat pur doctrinar.

In plus, aveam astfel ocazia sa prezint propria mea formare, in rnasura in care acest lueru este necesar pentru intelcgerea cartii ~i poate servi la distrugerea legendei create in jurul persoanei mele de presa evreiasca.

Aceasta lucrare nu se adreseaza struinilor, ci acelor partizani ai rniscarii carora le-a cistigat inima §i a caror ratiune cauta acum 0 explicatie mai terneinica.

Stiu bine ca oamenii se euceresc mai usor prin cuvinte decit prin carti: toate miscarile importante inregistrate de istorie datoreaza mult mai mult oratorilor decit scriitorilor.

Nu este mai putin adevarat ca 0 doctrina nu-si poate apara unitatea si uniformitatea decit statornicita in scris, odata pentru totdeauna. Aceste doua volume constituie pietrele puse de mine la edificiul comun.

AUTORUL

Inchisoarea din Landsberg-am-Lech.

t) Editia in limba rornana cuprinde un singur volum.

La 9 noiembrie 1923, la douasprezece si jumatate, in fata Feldherrnhalle si in curtea fostului Minister de Razboi, barbatii al carer nume urmeaza mai jos au cazut pentru credinta lor fidela in desteptarea poporului ]01':

ALFARTH Felix) negustor, nascut Ia 5 iulie 1901. BAURIEDL Andreas, palarier, nascut la 4 mai 1879.

CASELLA Theodor, functional' bancar, nascut la 8 august 1900. EHRLICH Wilhelm, functionar bancar, nascut la 10 august 1894. FAUST Martin, functional' bancar, nascut la 27 ianuarie 1901. HECHENBERGER Ant., lacatus, nascut la 28 septernbrie 1902, KORNER Oskar, negustor, nascut Ia 4 ianuarie 1875.

KUHN Karl, pivnicer, nascut Ia 26 iulie 1897.

LAFORRE Karl) elev inginer, nascut la 28 octombrie 1904. NEUBAUER Kurt, servitor, nascut la 27 martie 1899. PAPE Claus (von), negustor, nascut la 16 august 1904.

PFORDTEN Theodor (von der) , consilier la Tribunalul regional superior, nascut la 14 mai 1873.

RICKMERS Joh., capitan de cavalerie, nascut la 7 mai 1881. SCHEUBNER,RICHTER Max-Erwin (von), DL inginer, nsscut la 9 ianuarie 1884.

STRANSKY Lorenz-Ritter (von), inginer, nascut la 14 rnartie 1899. WOLF Wilhelm, negustor, nascut la 19 octombrie 1898.

Autoritatile ruuionale Ie-au refuzat, dupa moarte, acestor eroi un mormint comun.

Dedic pnmul volum al acestei lucrari memoriei 101\ pentru ca martiriul lor sa straluceasca neincetat asupra partizanilor nostri.

Inchisoarea Landsberg-a.-L., 16 octombrie 1924

Adolf HITLER

VOLUMULI

BILANT

CAPITOLUL I

CASA pARINTEASCA

o predestinare fericita a facut sa rna nasc 1a Braunau-am-Irm, ttrgusor a§ezat tocmai 1a granitele acelor doua state germane a caror noua contopire ni se pare a fi misiunea fundamentals a vietii noastre, care trebuie urmarita prin toate mijloacele.

Austria germana trebuie sa se intoarca 1a marea patrie germans, si aceasta nu in virtutea unor oarecare rapuni economice. N u, nu: chiar daca, din punct de vedere economic, aceasta contopire este lipsita de interes sau chiar prejudiciabila, ea trebuie sa aiba Ioc. Unui aceluiasi imperiu ti apartine acelasi singe. Poporul german nu va avea dreptul la vreo activitate politic a colonials attta timp cit nu i§i va fi reunit fiii in acelasi stat. Atunci cind teritoriul Reichului ii va include pe toti germanii, si daca acesta se va dovedi incapabil sa-i hraneasca, din nevoile acestui popor se va naste d.reptul sau moral de a cuceri paminturi straine, Atunci sabia va Iua locul plugului si lacrimile razboiului vor pregati recoltele 1umii viitoare.

De aceea asezarea orasului meu natal mi se pare a fi sirnbolul unei indatoriri import ante El are si alte merite menite sa-l tntipareasca in mmte, Acum mai bine de un seeol, acest coltisor tndepartat a fost teatrul unei tragedii ingro zito are , care va ramine vesnic in analele natiunii germane. Intr-adevar, acolo a murit pentru acea Germanie pe care 0 iubea atit de tnflacarat chiar ~i in nenorocire, in vremea celei mai complete prabusiri pe care a cunoscut-o patria noastra, Johannes Palm, un librar din N iirenberg, nationalist inversunat si dusman al francezilor. Refuzase cu incaparinare sa-§i dea in vileag complicii, de altfel principalu responsabili. Asa cum facuse Leo Schlageter Ca si acesta, el fusese denuntat Frantei de un reprezentant al guvernului. Un ~ef al politiei din Augsburg si-a clstigat aceasta trista faima, dind astfel exemplu autoritatilor neogermane ale Reichului de la Severing.

In acest orase] de pe Inn, aureolat de acel rnartir german, orasel bavarez de singe, dar politiceste austriac, locuiau parintii mei catre anul 1890. Tatal meu era un functionar constnncios, mama vedea de casal plina de grij:t ~i de dragoste fatJ. de copiii ei. Perioada aeeasta mi s-a intiparit putin in minte, fiindca peste citiva ani tatal meu a ocupat un alt post, ceva mal JOB pe Inn, la Passau, asadar chiar in Germania.

Dar soarta unui functionar al varnilor austriece cornporta pe atunci multe deplasari In semi trmp, tatal meu s-a intors 1a Linz ~i a iesit 1a pensie Penb-u dragul meu batrln, ast.a nu avea Sa insemne odihna. Fiu al unui biet

6

muncitor agricol eu ziua, odinioara rnai fusese nevoit sa piece de acasa. La treisprezeee ani abia tmpliniti, si-a facut bagaje1e si a parasit cantonul silvic care era [inutul sau natal. In ciuda sfatului unor sateni cu experienta, a plecat la Viena, sa invete 0 meserie. Acestea se petreceau pe la 1850, Aceasta plecare. aceasta pornire la drum catre necunoscut lara bani in buzunar a constituit 0 hotarire dureroasa, Peste patru ani devenise meserias, ~i totusi nu era multumit. Dimpotriva. Mizeria persistenta a acelei epoci i-a intarit hotarirea de a renunta la meseria lui, pentru a deveni eineva "mai important". In vreme ce, o dinioara. bietului tinar situatia preotului din sat i se parea summum-ul conditiei umane, acum cind marele oras Ii largise orizontul, el punea mai presus de orice demnitatea de functional'. Cu toata strasnicia celor pe care mizeria si necazurile i-au maturizat inainte de vreme, aeest tinar de saptesprezece ani si-a urmarit cu incapa\lnare rea1izarea noilor sale planuri si a devenit functionar. Cred casi-a atins seopul pe la douazeci si trei de ani, indeplinindu-si astfel promisiunea de a nu se intoaree in satul sau drag deeit dupa ce a devenit cineva,

Aeum scopul era atins; dar in sat nimeni nu-si mai adueea aminte de baietelul de odinioara ~i satul ii devenise lui insusi strain.

Parasind in sfirsit viata acti va la eineizeei si sase de ani) n-ar fi putut totusi suporta nici macro.' 0 zi de lenevie. A cumparat 0 bucata de parnint in imprejurirnile tirgusorului Lambach, in Austria de sus, si a inceput sa-I Iucreze. Ciclul Iungii sale cariere laborioase il readucea astfella originea sa familiala.

Din aceasta perioada dateaza primele rnele idei personale. Zbenguiala nestingherita, chiulul de la scoala, tovarasia unor baieti vigurosi ~ care pricinuiau adesea ingrijorarea marnei - n-au facut din mine un sedentar. Rar lmi puneam Intrebari asupra vocatiei mele; in oriee caz, gusturile nu rna impingeau deloc spre 0 existenta asemanatoare eu a tatalui meu. Cred ca talentul meu de orator incepea sa se formeze de atunei, in discursurile mai mult sau mai putin convingatoare pe care le tineam tovarasilor mei: devenisem un mie conducator, greu de eondus e1 insusi, altrninteri un scolar bun, care invata eu usurinta.

In timpul liber, urmam cursuri de cint la consiliul canonicilor din Lambach si gaseam acolo numeroase prilejuri de a rna rmbata de luxul stralucitor a1 serbarilor religioase. Pireste cit astfel situatia cuviosului abate mi s-a parut atunci un ideal demn de cele mai mari eforturi, eu tot prestigiul pe care-I avusese odinioara in ochii tatalui meu umilul preot din satul lui. A~a s-au petrecut lucrurile. Dar fiindca pe tata greutatile din tinerete nu l-au determinat niciodata sa apreeieze suficient talentele de orator ca sa poata trage de aici concluzii favorabile legate de viitorul vlastarului sau, bineinjeles ea el nu putea intelege astfel de ginduri de tinerete. Cumpanea ingrijorat aceasta divergenta a firii.

De fapt, aceasta inclinatie a disparut eurind, facind loc unor sperante rnai petri vite ternperamentului meu. Scotocind prin biblioteca tatei, am dat peste editia populara a uno!' tratate militare despre razboiul franco-german din 1870 1871. Erau acolo doua volume de reviste ilustrate din acei ani. Au devenit

7

lectura mea preferata. In scurt timp, mare Ie razboi eroic a trecut pe primul plan al preocuparilor mele morale, De atunci am inceput sa adun progresiv tot ee era legat de razboi ~i de cariera militara.

Aeeasta era pentru mine inca 0 revelatie importanta, Eiindca, pentru prima oara, intr-un mod desigur inca nedeslusit, mintea mea era framintata de anumite intrebari: exista asadar 0 diferenta, si care anurne, intre germanii care au dat aceste lupte si ceilalti? De ce tata si ceilalti austrieci nu au luat parte la ele?

Oare noi nu sintern aidoma celorlalti germani? Nu avem acelasi drum?

Mintea mea de copil se gindea in fel si chip la aceste probleme si din raspullSm'ile primite la intrebarile pe care Ie puneam cu prudenta am fost nevoit sa conchid, eu 0 invidie ascunsa in suflet, cil nu toti germanii aveau norocul de a apartine statului lui Bismarck,

Asta nu puteam sa inteleg.

*

* *

Trebuia sa invat,

Din intregul meu comportament si mai ales din temperamentul meu, tata a tras concluzia ea nu aveam nici un fel de aptitudini pentru studiile clasice din Iiceu, I se parea ca mi se potriveste mai degraba Realschule. U surinta mea La desen, materie care, dupa parerea lui, era prea ncglijata in liceele austriece, l-a intarit in opinia lui. Poate ca si amintirea propriei sale vieti de munca il facea sa rcspinga studiile umaniste, lipsite, in ochii lui, de avantaj practic. In fond, avea ideea fixa ca, bineinteles, ~i fiul sau va fi functionar, ca si el. Din cauza tineretii sale grele isi supraaprecia, in mod firesc, succesele tardive, cu atit mai mult eu cit ele erau rodul exclusiv al sirguintei si al puterii c:ale de munca. Mindru ca-si datora numai siesi situatia, visa pentru mine 0 situatie asernanatoare si, daca se poate, mai buna; tinea la asta eli atit mai muIt cu cit avusese el insusi W'ija sa faciliteze cariera fiului sau,

Nu concepea ca eu a~ putea respinge ceea ce reprezentase odinioara intreaga lui viata, Hotarirea tatalui meu era deci simpla, celia si fireasca in ochii lui. Un barbat eu un asemenea caracter, pe care lupta grea pentru existents il facuse dominator, nu ingaduia unor copii lipsiti de experienta si iresponsabili sa decida asupra carierei lor.

Aeeasta ar fi insernnat 0 slabiciune condamnabila si nefasta a autoritatii ~i responsabilitaut paterne in privinta viitorului copilului sau, incompatibila eu conceptla sa despre datorie.

Totusi lucrurile aveau sa se petreaca altfel.

Pentru prima data in viata mea - aveam unsprezece aru . m-am impotrivit. Oricit de tenace se vadea t.atal meu ca sa-si duca la bun sfirsit

8

planurile, fiul nu era mai prejos in incapa\inarea eu C81'e refuza 0 idee de la care nu astepta nimic bun.

N u voiam sa devin functionar.

Nici discursurile, nici mustrarile severe n-au putut veni. de hac acestei impotriviri. N-am sa fiu functionar, nu si iarasi nul Zadarnie incerca tata sa trezeasca in mine astfel de tnclinatii, descrimdu-mi propria lui viata: efectul era invers, Imi provoca sila gindul ca lntr-o zi as putea fi prizonier intr-un birou; ea n-as fi stapin pe timpul meu, ci as fi obligat teats viata sa cornpletez niste formulare,

E lesne de inteles ce ginduri trezea aceasta perspectiva intr-un tinar care era orice altceva, numai un baiat "bun", in sensul obisnuit al cuvintului nul Invatamintul putin absorbant din scoala imi lasa atita ragaz ineit traiam mai mult in aer libel' decit inehis in casa. Astazi, cind adversarii mei politici 100 cerceteazii eu de-amanuntul viata mergind, eli 0 atentie prietenoasa, pina la anii mei tineri, ca sa poata arata, cu 0 oarecare satisfactie, ce de boroboate facea acest Hitler inca din tirierete, ii multumesc cerului ca-mi ofera prilejul de-a retrai acele vremuri fericite. Pajistile si padurea erau pe-atunci terenul pe care puneam capat oricaror netntelegeri,

Freeventarea cursurilor de la Realsehule nu mi-a schirnbat citusi de putin programul.

Dar curind aveam sa .dau 0 noua batalie.

Atita vreme cit proiectul patern de a face din mine un functionar se lovea numai de repulsia mea de principiu fata de aceasta cariera, conflictul era suportabil. Intr-o oarecare masura, imi puteam tainui punctele de vedere si puteam evita dezacordul neintrerupt. Ca sa fiu pe de-a-ntregul Iinistit, imi ajungea hotarirea mea ferma de a nu deveni niciodata functionar - si ea era de neclintit. Chestiunea a devenit insa mai delicata atunei cind proiectul tatalui meu s-a lovit de al meu. Cum s-a intimplat? Nu-mi mai aduc aminte; dar lntr-o zi mi-a fast limpede ca trebuie sa rna fae pictor. Talentul meu la desen era indiscutabil; fusese chiar una dintre cauzele pentru care tata rna trimisese la Realschule, dar nu se gindise niciodata sa rna ajute sa-mi perfectionez aptitudinile pentru a putea imbratisa aceasta meserie; dimpotriva. Ctnd, dupa un nou refuz de a-mi insusi ideea lui preferata, tata m-a tntrebat pentru prima oara ce voiam de fapt sa rna fae, hotarirea pe care 0 luasern mi-a dictat un raspuns imediat: tatei aproape ea i-a pierit graiul de uimire.

"Pictor? Pictor?"

Se indoia de bunul meu simt, credea ca n-a auzit ori n-a inteles bine. Dar cind explicatiile complete referitoare la acest subiect i-au demonstrat seriozitatea planurilor mele, s-a opus din toate puterile. Hotarirea lui a fost din caleafara de simpla si excludea orics consideratie legata de aptitudinile mele reale.

"Pictor, nu, niciodata". Dar, fiindca odata eu celelalte cahtati, fiul sau mostenise de la el 0 indaratriicie asemanatoare ell a lui, raspunsul meu potrivnic a fost la fe 1 de hotartt.

9

Ambele parti au ramas pe pozitii. Tata nu a renuntat la "niciodata ", iar eu eontinuam sa-l austin pe "totusi",

In realitate, aeest conflict nu avea consecinjs lmbucuratoare. Vrednicul barbat era pl in de amaraciune, si eu la fel, Intr-atlt il iubeam. Tatal rneu mi-a retezat orice speranta de-a studia vreodata pictura, Am mai facut un pas, declarind la rindul meu ca nu vreau sa-mi continui studiile. Fireste ca, cu asemenea declaratii, am ramas mai prejos si din acel moment vrednicul barb at se pregati sa-~i instituie autoritatea oo'a alte argumente; vazlnd acestea, m-am inchis intr-o tacere prudenta, punindu-mi tnsa amenintarea in aplicare. Ma gindeam ca vazind ca nu fac nici un progres la Realschule, vrind-nevrind tata rna va lasa in voia fericirii la care visam.

Nu stiu daca mi-ar fi iesit socoteala. Cert este ca la scoala nu faceam nici un progres vizibil. Invatam ce-mi placea, mai ales ceea ce credeam ca-mi va putea foIosi mai tirziu ca pietor. Faceam de mintuiald ceea ce mi se parea Iipsit de importanta in aceasta privinta sau ceea ce nu rna interesa. Carnetele mele de note din vremea aceea aratau intotdeauna niste extreme, in functie de materie si de interesul pe care i-a purtam, Pe linga foarte bine si excelent, primeam ealifieative de mediocru sau chiar insuficient. Cel mai bine rna descurcam la geografie si mai ales la istorie universals. Erau materiile mele preferate, la care intreceam toata clasa.

Acurn, cind dupa atitia ani fae bilanrul acelei epoci, mi se infatiseaza doua

fapte semnificative.

1. Am devenit ruuioruilist.

2. Am inoatat sit irueleg si SCI piitrund adeoaratul sens al istoriei. Vechea Austrie era un stat multinational.

Si atunci unui cetatean al Reiehului ii era foarte greu sa tnteleaga ce putea insemna viata cotidiana a fiecaruia tntr-un asemenea stat. Dupa razboiul franco-german, maret mars triumfal al eroicelor arm ate , germanii au devenit din zi in zi mai indiferenti fata de Germania de dineolo de granitele lor si, in mare masura, n-au catadicsit sau n-au fast in stare sa-i aprecieze valoarea.

In ceea ce-i priveste mai cu seams pe austriecii germani, se confunda prea usor 0 dinastie eu declinul ei si eu un popor esentialmente sanatos,

Totusi germanul din Austria a apartinut lara indoiala uneia din cele mai bune rase, din moment ce si-a pus pecetea asupra unui stat eu eincizeci si doua de milioane de locuitori intr-o asemenea masurs tncit pina si in Germania se putea crede - pe nedrept, de altfel . ca Austria era un stat german. Eroare eu consecinte grave, dar ~i 0 minunata marturie pentru cele zece milioane de gennani participanti la Marsul spre RasiiJ:it. Putini germani din Reieh banuiau ca in Austria era necesara 0 lupta neincetata pentru triumfullimbii germane, al scolilor germane si pur ~i simplu pentru a fi german.

Abia astazi, cind aceasta trista eonstringere este resimtita de milioanele de Irati ai nost.ri care, aflati in afara Reichuhri, sub dominatie straina, viseaza la patria comuna, i:;;i indreapta catre ea nazuintela si lncearca sa doblndeasca eel

10

putin dreptul sfint la Iimba materna, un cere mai larg intelege semnificatia necesitatii de a lupta pentru rasa.

Poate tot de aceea unii catadicsesc sa masoare rnaretia Deutschtum-obsi Marsului catre Rasarit care, prin propriile-i mijloaee s-a indreptat timp de seeole mai Intii spre est, apoi, printr-un sir extenuant de seurte hartuieli de trupe s-a opus restringerii granite lor limbii germane: si asta intr-o vreme cind Reiehul se interesa in realitate de niste colonii ~i nu de carnea si singele sau, in fata portilor lui.

Ca pretutindeni si ca intotdeauna, ca in mice luptii, in rivalitatea dintre limbile vechii Austrii au existat trei clanuri: luptatorii, irulifereni ii ~i tradatorii.

Asa se petreceau lucruri le inca din scoala, deoarece se remarca faptul ca rivalitatea dintre limbi bintuie mai eu seama in aeest loc in care se formeaza generatia viitcare. Copilul trebuie cucerit si lui trebuie sa i se adreseze eel dintii tndemn al luptei:

"Copil german, nu uita ea esti un german".

"Fetito, gtndeste-te ca lntr-o zi trebuie sa devii 0 mama germana",

Cine cunoaste sufletul tineretului va lntelege ca el este eel mai apt sa asculte bucuros un asemenea indemn. Mai tirziu, el va lupta in nenumarate chipuri, in felul sau ~i eu armele sale. EI va refuza sa einte cintece straine; va ridica in slavi gloriile germane eu atit mai mult cu cit va fi mai indemnat sa le respinga; va face economii la dulciuri pentru tezaurul de razboi al celor rnari; va fi razvratit §i foarte preeaut fata de profesorii straini; va purta insignele interzise ale propriului sau popor, fericit sa fie pedepsit sau chiar batut pentru aceasta cauza. El reprezinta deci imaginea miniaturala fidela a celor mari, adesea mai inspirata §i eu 0 orientare mai buna.

Asadar am a vut si eu oeazia sa iau parte fiind relati v ttnar la mfruntarea dintre nationalitatile vechii Austrii. Faceam cheta pentru Marsul spre Sud si Liga scolara si strigam Heil Cll imaginatia inflacarata de albastrele si de culorile rosu, negru ~i galben; in loeul imnului imperial, intonam, in ciuda avizelor si a pedepselor, iubitul nostru Deutschland uber alles. Tinerii €!'au astfel educati politic lntr-o vreme eind supusii unui stat asa-zis national nu cunosceau altceva legat de rasa lor decit limba. Se intelege de la sine ea eu n-am fast niciodata un indiferent. Am devenit curind un "national-german" fanatic, lucru de altfel destul de diferit de partidul care poarta astazi aeest nume.

Evolutia mea in acest sens a inregistrat progreso rapide si inca de la virsta de cincisprezeee am reusisem sa disoeiez patriotismul dinastic de' tuuionalismul de rasa, fiind categoric atras de acesta din urma.

Cine nu si-a dat niciodata osteneala sa studieze situatia interns a monarhiei habsburgice intelege greu 0 astfel de preferinta. Ea nu putea lua nastere in acest stet decit din invatarea istoriei universale in scoala, caci exista oare intr-adevar 0 istorie aparte a Austriei? Destinul acestui stat este in asa masura legat de viata si dezvoltarea a tot ceea ce este german, iricit disocierea l~tlll·jAi in lQtm'IA (To'lol'm::tnH ",j istm-ie austriacs este de naconceput, Ctnd

11

Germania se va diviza in doua puteri, se va diviza insasi istoria G€rmaniei.

Simbolurile apusei maretii Imperiale pastrate Ia Viena pareau sa actioneze mai degraba printr-un prestigiu rniraculos, dectt ca 0 garantie a unei comuniblti eterne.

In zilele prabusirii Habsburgilor, austriecii germani simteau trezindu-se in ei 0 chemare instinctiva la unirea cu patria mama. Acest apel unanim, care exprima sentimentul adinc ce dormita in sufletul fiecaruia, nu se explica decit printr-o educatie istorica, izvor pururi nesecat care, in chiar clipele de uitare, dincolo de bunastarea de moment, face ca vocea trecutului sa vorbeasca in soapta despre un viitor nou.

Chiar si astazi, in scolile primare superioare istoria mondiala se preda adesea prost. Putini profesori inteleg ca scopul predarii istoriei nu consta in invatarea unor date si fapte; cit este lipsita de importanta cunoasterea exacta de catre copil a datei unei batalii sau a nasterii vreunui maresal, ori a incoronarii unui monarh, N u despre asta e yorba.

A invata istorie inseamna a cerceta eauzele care au determinat evenimentele istorice.

Arta de a citi si de a invata consta in a tine minte esetuialul ~i a uita accesoriile.

Intreaga mea viata a fost poate hotarita de faptul ca am avut un profesor de istorie care intelegea, ca putini alrii, importanta primordiala care trebuie acordata acestor consideratiuni la predare si examinare: Doctorul Leopold Poetsch, de la Realsehule din Linz era personificarea ideala a acestui procedeu. Era un batr'in demn, eu 0 lnfatisare hotarrta, dar plin de bunatate. Verva lui scinteietoara ne capta ~i ne entuziasma in acelasi tirnp. Nici astazi nu-mi pot aminti lara ernotie de barbatul acela incarunrit care adesea, in toiuI expunerii, ne facea sa uitam prezentul, transpunindu-ne ca prin minune in trecut si facea sa reinvie vreo rerniniscenta seotind-o din negura vremurilor. Ramineam asezati, eu mintea luminata, emotionati pina la lacrimi,

Din fericire, aeest profesor se pricepea nu numai sa lamureasca trecutul prin prezent, ci si sa traga din trecut rnvataminte pentru prezent. El explica mai bine ca oricine problemele de actualitate de care eram avizi. Scotea din mieul nostru fanatism national metode de educatie: reusea sa restabileasca ordinea printre noi, mai repede decit prin orice alte mijloace, facind adesea apel la sentimentul nostru national al onoarei,

Un astfel de profesor a facut ea istoria sa devina materia mea preferata, Este adevarat ca in acelasi timp el a facut din mine, eu totul involuntar, un tinar revolutionar.

Dar cine ar fi putut studia istoria Germaniei eu un astfel de profesor fiira Sa devina dusmanul unei dinastii a ciirei influenta asupra destinelor natiunii se dovedea atit de dezastruoasa?

Cine ar fi putut ramine supusul credincios a] unei dinastii pe care trecutul ~i prezentul nc-o aratau ca pe eterna tradatoare a intereselor germane

12

in favoarea unor josniee avantaje personale?

Tineri germani, care noi nu stiam deja ca statuJ austriac nu nutrea, nu putea sii nutreasca pentru noi, germanii, nici 0 afectiune?

Inttmplarile de fiecare zi nu faceau decit sa confirme invalaturile istoliei despre aetivitatea Habsburgilor. In nord §i in sud otrava straina mistuia trupul poporului nostru si Viena insa§i devenea un oras din ce in ee mai putin german. "Augusta Casa de Austria" facea eu orice prilej joeul cehilor. Pwnnul zeitei dreptatii eterne si a pedepsei iroplacabile l-a doborit pe dusmanul de moarte a] Germaniei austriece, marele duce Franz Ferdinand. EI a fast strapuns de gloantele la a carer fabricare contribuise. Dar oare nu el patrona aeea slavizare a Austriei care se manifesta de sus in jos?

Poverile poporului german erau uriase, i se cereau uimitoare sacrificii banesti si de singe, si pina §i cei mai orbi vedeau zadarnicia lor, Cea mai dureroasa pentru noi era totusi eonstatarea ca politica Habsburgilor fata de noi avea 0 acoperire morals in alianta lor eu Germania: astfel, aceasta din urrna aproba intr-un fel lenta exterminare a germanismului din vechea monarhie. Incercind eu ipoerizie sa creeze in afara impresia ea Austria raminea un stat german, easa imperials intretinea impotriva ei sentimente de revolts, de dispret si de ura,

Numai conducatorii Reichului nu vedeau nimie din toate aeestea. Ca loviti de orbire, paseau pe linga un eadavru, crezind ca descopera in semnele descompunerii lui dovezile unei reinvieri.

Aceasta nefericita alianta a tinarului Reich Cll iluzoriul stat austriac purta germenii razboiului mondial ~i ai dezastrului.

*

* *

Pe parcursul cartii voi trata temeinic aceasta problema; deocamdata e suficient sa precizez ca inca din prima tinerete desprinsesem citeva idei esentiale pe care mai tirziu n-am incetat niciodata sa le consolidez, si anume:

Cli salvarea germanismului era conditionata de nimicirea Austriei. Apoi, di nu exista nici 0 legiitura intre sentimentul national ~'i fidelitatea (alii de 0 dinastie.

Ca, mai cu sea nul, Casa de Austria va aduce nenorocirea ruuiunii germane.

Inca din acea perioada, ajunsesem in cunostinta de cauza Ia urmatoarele sentimente: dragostea fierbinte fata de patria mea, Austria germans, ura profunda [ata de statul austrrac.

13

*

• *'

Mai tirziu, datorita acestor conceptii, pe care le datoram scolii istoria

'S ,

universala rni-a facilitat tot mai mult tntelegerea actiunil istorice in prezent,

adica a politicii: asadar, nu eu voi fi nevoit s-o inva], ci ea va fi cea care va trebui sa rna instruiasca.

Deja reuolutionar precoce in politica, n-am intirziat sa fiu la fel niei in materie de arta.

In capitala Austriei de Sus exista pe atunci un teatru care, in fond, nu era prost. Se dadeau reprezentatii destul de des. La doisprezece ani am auzit aici pentru prima oara Wilhelm Tell si, peste citeva luni, prima opera din viata mea, Lohengrin. M-a cucerit de la inceput. Entuziasmul meu juvenil fata de maestrul de Ia Bayreuth nu cunostea limite. De atunei opere le sale m-au atras intotdeauna si am avut noroeul ca dupa aeele modeste interpretari dintr-un teatru de provincie, mai tirziu sa ascult altele, mult superioare.

Insa toate acestea - mai eu seama dupa dureroasa traversare a virstei ingrate" mi-au intar'it aversiunea profunda fata de cariera pe care mi-o harazea taw] meu. Mil convingeam din ce in ce mai mult ca nu voi fi niciodata ferieit in pielea unui functionar. Iar talentul meu la desen, eonfirmat la Realschule, rna incita sa perseverez in hotarirea mea.

N ici rugamintile, nici amenintarile n-au putut s-o schimbe. Voiam sa devin pictor si pentru nimic in lume functionar.

De altfel, cu virsta, aratam tot mai mult interes pentru arhitectura, Pe atunci 0 consideram drept 0 cornplinire fireasca a artei de a pieta si

rna bucuram in sinea mea de aceasta largire a cadrului activitatii mele artistice.

Nu banuiam citus] de putin cit intr-o zi lucrurile se vor petrece eu totul

altfeL

* *

Chestiunea profesiunii mele avea sa fie rezolvata mai repede decit rna a~teptam"

Aveam treisprezece ani cind, pe neasteptate, mi-am pierdut tatal. Un atac de apoplexie I-a doborit in plina putere si a pus capat lara suferirita drumuluj sau pamintesc, cufundindu-ne pe tali intr-o durere profunda. Dorinta lui cea mai fierbinte fusese sa-si ajute fiul sa faca 0 cariera, ca sa-l scuteasca de incercarile propriilor sale inceputuri. A trebuit 8-0 vada neimpli nita. Dar, lara sa-~i dea seama, sadise in mine germenii unui viitor pe care nu-l banuia nici unul din noi.

Aparent, la inceput nu s-a schimbat nimie.

Mama se socotea obligata sa-mi supravegheze mai departe educatia

14

conform dorintei tatei, cu alte cuvinte in vederea earierei de functionar. Eu insumi eram mai hotarit ca oricind sa n-o fae. Programa !ji metodele din scoala prirnara superioara rna interesau din ce in ce mai putin, pe masura ce se indepartau tot mai mult de idealul meu. 0 imbolriavire de citeva saptamini a rezolvat pe neasteptate chestiunea viitorului meu, punind capat conflictelor din familie. Aveam plaminii gray bolnavi. Doctorul a sfatuit-o pe mama ca pe viitor sa nu rna inchida sub nici 0 forma intr-un birou si in special sa-mi intrerupa pentru cel putin un an studiile de la Realsehule. Astfel, tinta dorintelor mele aseunse si apoi a luptei mele perseverente era dintr-odata atinsa.

Aflata inca sub impresia bolii mele, mama a fost de acord sa parasesc Realschule in favoarea Academiei.

Au fost zile fericite care pareau aproape un vis si care, de altfel, nici n-aveau sa fie decit un vis. Peste doi ani, moartea mamei zadarnicea brutal frumoasele mele planuri de viitor.

A doborit-o 0 boala lunga si grea, care de la bun inceput n-a lasat decit o slaba speranta de vindeeare. Cu toate acestea, a fost 0 lovitura teribila. Pe tata il respectasem, dar pe mama 0 iubisem.

Realitatea dura a existentei m-a ohligat sa iau hotartri rapide. Putinele fonduri ale familiei fusesera aproape in intregime epuizate de boala grava a mamei; pensia de orfan ce-mi era alocata nu-mi ajungea ea sa traiesc si trebuia sa-rni cistig eu insumi existenta eu orice chip.

Am pleeat la Viena eu 0 valiza eu imbracaminte !?i lenjerie. Purtam in suflet 0 vointa de nezdruncinat, Cu cincizeci de ani mai de vre me , tatal meu reusise sa-si invinga destinul. Voi face ca el. Voi deveni "cineva" - dar nu functionar!

CAPITOLULll

ANII DE STUDIU ~I DE SUFERINTA DE LA VIENA

La moartea mamei, eram oarecum lamurit asupra viitorului meu.

In timpul ultimei sale bali, fusesem la Viena pentru sustinerea examenului de admitere la Academia de arte frumoase. Inarmat cu un teanc gros de desene, pornisem la chum, convins col voi fi adrnis cu usurinta. Fusesem de departe cel mai bun desenator de la Realschule si de atunci aptitudinile mele se dezvoltasera extrem de mult, astfeI col, destul de multumit de mine insumi, aveam mari sperante.

Totusi rna preocupa ceva: mi se parea cit sint mult mai dotat pentru desen decit pentru pictura, in special pentru desenul arhitecturaL De asemenea mi se dezvolta tot mai mult gustul pentru arhitectura insa~L Aceasta evolutie s-a precizat in tirnpul unei sederi de cincisprezece zile la Viena, pe cind nu implinisem nici saisprezece ani. Ma dusesem sa studiez la Galeria de pictura de la Hofrnuseum, dar n-avusesem ochi decit pentru cladirea respectiva. Alergam de la 0 curiozitate la alta) de dirnineata pina la caderea noptii, dar edificiile rna captivau in mod deosebit. Ramineam ore in sir in fata Operei, are intregi in rata Parlamentului: intreaga Ringstrasse mi se parea a minune aparuta din a mie si una de nopti,

Ma aflam asadar pentru a doua oara in acel oras frumos ~i asteptam, arzind de nerabdare, dar plin de 0 incredere trufasa in succesul la examenul de admitere. Eram atit de convins ca voi reusi, incit vestea esecului a avut asupra mea efeetul unui fulger pe un eel' senin. ~i totusi, trebuia sa ered. Cind m-am prezentat in fata rectorului solicitind explicatia nereusitei la sectia de pictura a Academiei, acesta rn-a asigurat ca desenele pe care Ie prezentasem dezvaluiau indiscutabil lipsa de inclinatii pentru pictura, in schimb vadeau posibilltati in domeniul arhitecturii. In ceea ce rna privea, nu putea fi yorba de sectia de pictura a Acaderniei, ei numai de sectia de arhitectura, De la bun inceput nu puteau admite ca nu freeventasem niciodata 0 astfel de scoala sau ca nu primisem 0 pregatire corespunzatoare,

Am parasit foarte abatut Palatul Hansen din Schiller Platz, indoindu-ma de mine insumi pentru prima oars in viata mea, Caci cele auzite in Iegatura eu aptitudinile mele imi dezvaluiau brusc, intr-o strafulgerare neasteptata, discordanta pe care 0 resimteam deja de mult, lara sa-mi pot da exact seama de natura si cauzele ei,

Atunci, in citeva zile, m-am si vazut arhitect.

In rcalitate, drumul era plin de greutati, caci ceea ce neglijasem pin~

1.6

atunci, sfidator, la Realschule, avea sa se razbune amarnic. Inaintea cursurilor scolii de arhitectura din cadrul Acaderniei, trebuia urmat cursul tehnic de

..

constructii, iar admiterea la acesta din urma necesita studii complete la 0 scoala

prirnara superioara. Toate acestea imi lipseau. Se parea deci cli visul meu nu putea fi implinit.

Cind, dupa moartea rnamei, m-am reintors pentru a treia oars la Viena, -

de asta data pentru citiva ani - imi regssisem linistea §i hotarirea. Imi redobindisem demnitatea si-mi fixasem definitiv scopul pe care voiam sa-l ating. Voiam sa devin arhitect, iar dificultarile intimpinate faceau parte din categoria celor ce trebuie infrlnte si nu din a celor in fata carora capitulezi, Iar eu voiam sa le infrtng, a vind mereu in fata ochilor imagine a tatei, modest cizmar de tara, de venit functionar, Porneam de pe baze mai solide, deci lupta avea sa fie mai usoara; in vitregia soartei, cum 0 vedeam pe-atunci, astazi vad Intelepciunea Providentei. Zeita ananghiei m-a luat in brate, amenintindu-ma adesea cu distrugerea: astfel, vointa mea s-a calit odata cu piedicile infruntate §i in final a triumfat,

Ii multumesc acestei epoci ca rn-a facut sever §i capabil de asprime. Mai mult chiar, ii sint recunoscator pentru ca rn-a tndepartat de desertaciunea unei vieti usoare, cel a smuls din blindetea cuibului un copil prea rasfatat, eel grija a devenit noua lui mama, ca l-a azvirIit, impotriva vointei lui, Intr-o lume de mizerie si de Iipsuri, dtndu-i astfel prilejul sai cunoasca pe cei pentru care avea sa Iupte mai tirziu.

*

* *

Este perioada in care mi s-au deschis ochii asupra a dow pericole pe care abia le cunosteam din auzite, lara sa banuiesc influenta lor inspaimintatoare asupra existentei poporului german: marxismul ~i iudaismul.

Viena, al carei nume evoca pentru atita lume veselie si nepasare, loc de petreeeri al unor fericiti muritori, pentru mine nu tnseamna, vail decit amintirea vie a celei mai triste perioade din viata mea,

Chiar si astazi, numele ei trezeste in mine doar amintirea ncplacuta a cinei ani de suferinte cumplite. Cinci ani in care a trebuit, mai intii ca muncitor necalificat si apoi ca zugrav, sa-mi asigur subzistenta, subzistenta redusa, ce nu-rni putea astimpara nici macar foamea cronica. Fiindca foamea era pe atunei paznicul fidel care nu rna parasea niciodata, tovarasa care a impartit totul ell miru- Ea a fost partasa la cumpararea fiecarci carti; 0 reprezentatie Ia Opera i n-crun.i tovarasia ei in ziua urmatoare; era 0 lupta neintrerupt a eu 0 prietena ne nuloa-a. Totusi, in vremea aceea am invatat mai multe decit oricind inainte, In rfar« ric arhitectura I in afara rarelor reprezentatii de la Opera, rod al uncr zt le de P·I-.;t; singura mea bucurie erau cartile, tot mai numeroase.

Pe atunei citeam enorm si temeinic; timpul ramas libel' dupa orele de

17

munca era consacrat exclusiv studiuhn In citrva am, am dobindrt astfel cunostmte care inn sint ~l astazi de folos

Val mal adauga cJ in aceasta perioada au inceput sJ rm se conturcza opmule ~l teorute generale care au deverut fundamentul neclmtit al acti vitam mele dm acea vreme De atunci am avut putme lucrun de adaugat ~1 rurruc de schimbat

Dimpotriva.

AStJZI sint convms cJ esennalul gindrrn creatoare a omului se marufesta in general in tmei ete. Eu fae 0 distmctie intre intelepciunea batrinului, care comporta mal multa profunzime ~l prevedere, rezultate din experienta unei VIet] indelungate ~l geruul creator al tmeretu care raspindeste cugetan ~l idei cu ( fertrlrtate mepuizabrla, £irJ a Ie putea pune rmediat in valoare, tocmai dir pricma bogatiei lor Ea furruzeaza materiale ~l planun de vutor dm care se ve mspira omul matur, in masura in care pretrnsa intelepciune a amior nu va f mabusit geruul tmeretn

*

x *

V lata pe care 0 dusesern pina atunci acasa era, evident, cea a tuturoi tmerrlor de vn sta mea nu cunosteam grija zrlei de mime ~l problema sociala en mexrstenta

Anturajul din tmeretea mea era format dm nuc-bui ghezi, adica o Iumr care avea foarte putme Iegaturi cu cea a adevai aulor muncrtorr Fundca, onei de ciudat ar parea la prima vedere, prapastra care desparte aceasta clasa punr favorrzata drn punct de vedere econormc de cea a lucratorilor manuah este adesea mult mal adinca de cit se crede EXIstJ aproape 0 dusmame mob vata dr faptul cJ oamenn care s au ridicat de curind deasupra mvelului Iucratorrloi manuah se tern de recadei ea in vechiul mediu pe care il dispi etuiesc putrn, sal cel put In de faptul Cd ar putea sJ pal J. ca facind inca parte din el Adaugan b aceasta tot ce este respmgatoi in armntirea grosolaruei relatulor eu aceste clast mferioai e "1 a totalei 101 hpse de cultur i pentru ruste oameru de condine fie ~ modesta, care au depasrt odata acest ruvel social, 0 scurt a recadere III slnul Iu reprezmta 0 obhgaue msuportabila

Se constata de asemenea Cd de multe on oamenu aflati la un ruvel SOCIa ridicat se coboara la cei mal urmh dmti e concet atenn 101 cu mal putlnJ pJli;lrur€ deed parverutn

Numesr pat verut oi ice persoana care sa ridicat de la 0 situane data L o situane supei ioara pi In proprule sale rrujloace

Pe acesta, lupta apng.1 pe care a dus 0 il face foarte adesea Sd ~l piai d once sensrbi lrtate ~l once sentiment de mrla fatJ de nenorocitri l.lma~l III ui ma DIn acest punct de vedere soarta m a favorrzat Ohhgat sa rna mtoi c il lumea Sdl'd.Clel '1 a ne sigui antei matei iale pe care tatal meu 0 cunoscuse deja

18

am pierdut ochelarii de cal ai prea limitatei mele educatii de "mic-burghez". Am invatat atunei sa-i cunosc pe oameni si sa fae diferenta intre infliti§area unui om infometat sau brutal ~i adevarata lor natura,

La inceputul seeolului, Viena era deja un oras plin de nedreptati sociale. Bogatia si lipsurile se inveeinau aiei lara tranzitie. In centru ~i in cartierele invecinate se simtea batind pulsul unui imperiu de cincizeci ~i doua de milioane de locuitori, impodobit cu toate frumusetile multiple lor lui nationalitati, 0 curte magnifica atragea ca un magnet bogatia ~i inteligenta din restul statului. Adaugati la acestea efectele centralizarii sistematice a monarhiei habsburgice.

Aceasta centralizare se impunea pentru a mentine strins legate niste popoare attt de deosebite; dar ea avea drept consecinta concentrarea extraordinara a inaItelor ~i a celor mai inalte autoritati in capitala imperiului si resedinta imparatului.

Viena nu era doar centrul politic ~i intelectual al batrinei monarhii dunarene, ci si centrul economic al tarii. Armatei militarilor de rang tnalt, a functionarilor, artistilor ~i intelectualilor i se opunea armata inca si mai numeroasa a muncitori1or. Inaintea bogatiei aristocratiei si a negustorilor se etala saracia cea mai deplma, In fata palatului din Ringstrasse se tirau mii de sorneri si in josul acestei via triumphalis a vechii Austrii, in intunericul ~i mocirla canalelor sale de scurgere, se oploseau vagabonzii.

In niei un alt oras german problema socials nu putea fi mai bine studiata ca la Viena; dar sa nu ne amagim, Acest studiu nu putea fi intreprins de sus. eel care n-a fost el insusi constrins la 0 asemenea saracie nu 0 va cunoaste niciodata. Altminteri nu va exista dectt vorbarie superficiala sau sentimentalism mincinos: ambele la fel de daunatoare si lara sa atinga miezul problemei. Nu stiu care e mai nefasta, indiferenta de care dau dovada in fiecare zi majoritatea favorizariior soartei si chiar a parvenitilor fata de nevoile sociale, sau condescendenta aroganta si adesea lips ita de tact, dar intotdeauna atit de plina de gratie, a anumitor femei elegante care se umfla in pene pentru cil "merg in popor". Acesti oameni se inseala cu atit mai mult eu cit, eu spiritul 101' lipsit de instinct) se marginesc sa inteleaga lucrurile in linii mario Apoi se mira ca parerile lor declarate public nu au pic de succes ori sint respinse ell indignare; ei vad in asta, bucurovi, 0 dovada a ingratitudinii poporului.

Pentru asemenea mirui, faptul eli 0 activitate socuila nu are nimic comu n eu toate acestea nu e un adeuar prea pliicut, mai ales Cel ea nu poate nazui La 11 ici un fel de recunos tinia, dat fiind eil nu trebuie sa tmparta faooruri, ci sli restabiieasca niste drepturi.

Eu nu am fost pus in situatia de a studia problema socials in falu] acesta. Inrolindu-ms in armata ei blastemata, mizerta nu m-a invitat "so studiez" indeaproape, ci mai degraba m-a luat pe mine insumi drept subiect. Nu

19

miseriei Ii revine merlt\ll1.supravietuiriI cobaiului

Cind incerc astazi Sd mi adun impresule din aeea perioada, nu reusesc intru totul In mmtea mea au contmuat sa traiasca doar cele mar importante, adesea aeelea in care eram imphcat mal mdeaproape Pe ele Ie ven gasi aH'I~ impreuna eu invatammtele pe care Ie am tras pe vremea aceea

Nu mi a fost mciodata prea greu s.l mi gasesc de lucru, fimca nu incercam sa-rm cistig' existent a ea muncrtor speciahzat, Cl ca muncitor necahficat sau ca ajutor

Astfel m.l gJseam in srtuana celor care plecau pentru totdeauna din Europa eu mtenna nechntrta de a 11 reface viata lntr 0 lume noua 11 de a dobmdr o patrie noua.

Detasan de toate consideratule parahzante legate de datorie ~l de rang, de anturaj ~l de tradine, er profita de once d~tIg ce 11 se ofera :,01 fae to ate muncile, patrunsi de ideea c.l munca cmstita nu injoseste ruciodata, oncare ill fi ea Hotartsern ']1 eu SA sal' cu ambele picioare odata in aceasta lume noua pentru mine ea sa-mi Cl'OleSC un drum in viata

Curind rm-am dat seama cd. este mai usor sa gdse~tI 0 slujba oarecare decit s-o pastrezi

N esiguranta pimn de fiecai e Zl rru s a parut una din latin ile cele mal sumbre ale acestei vieti nOI

Shu Cd muncitorul cahficat nu este aruncat in strada tot atit de des ca ~l eel necahficat, tOtU~1 ruciodata nu poate fi SIgut' Daca risca mal punn Sd. sufere de foame pentru cd. n-are de lucru Il ramine teama de lock out sau de greva

Nesiguranta 8ala1'11101' zilmce este una run plagile ceIe mal grave ale economiei socials

Tinarul agricultor pleaca la oras, atras de 0 munca despi e care 1 se spune Cd e mar usoara care poate cluai este ~l a carei durata este mat scurt a E ispitrt mai ales de lumma orbitoai e care straluceste dam" III marile 01 a-e Obl1nUIt eu 0 anurmta sigurarua a rl1tIgululj nu obrsnuieste 8.1 ~l pJl'Jseasdi vechiul loc de rnunca decit daca are in vedere eel punn un altul In sfirsrt, hpsa de muncrtori agncoh este atit de mal e mcit la larJ un somaj indelungat este neverOSlmll Este gresrt SA se ere ada a pr tori cJ tinarul care pleaca la oras e fdeut dintr un aluat mat PIOst decit eel Cal e continua Sd lucreze pamintul Drmpotmva; e:1\.penen(a demonstraaza Cd natui rle cele mal sanatoase 11 mal viguroase

20

emigreaza eel mai usor. Prin emigrant nu tnteleg doar pe eel care pleaca in America, ei si pe tinarul argat care se hotarsste sa-~i paraseasca satul natal pentru a merge in marele oras necunoscut. Si el e gata sa infrunte riscurile unui destin nesigur. De obieei vine la oras ell 0 mica suma de bani §i nu se descurajeaza din primele zile daca are ghinion si nu-si gaseste imediat de lucru. Dar daca i§i pierde slujba in scurt timp, e mai gray; e mult mai greu, daca nu imposibil, sa-si gaseascs alta, mai ales iarna, In primele saptamini mai merge 0 Primeste ajutorul de somaj de la casieria sindicatului si, de bine de rau, se descurca. Dar odata ce si-a cheltuit ultimul dinar si ultimul pfennig, cind, in cele din urma, tnceteaza sa mai prirneasca ajutorul de somaj, incepe 0 saracie cumplita, Acum umbla de colo-colo, infometat; vinde sau amaneteaza ce i-a mai ramas; prin tinuta si relatiile lui, ajunge astfel la 0 decadere fizica §i spirituals cornpleta. Daca mai ramine si Lara adapost si lucrul acesta intervine iarna, cum se intimpla de obicei, nenorocirea e cornpleta. In sflrsit gaseste ceva de lucru. Dar povestea incepe de la capat. A doua oara va fi la fel, A treia oara va fi mai rau, pina cind, incetul cu lncetul, va invata sa indure nepasator aceasta soarta vesnic nesigura. Repetitia a creat obisnuinta.

Astfel, omul harnic de altadata devine delasator in toate, pina clnd ajunge un instrument oarecare in miinile celor ce urmaresc doar niste profituri josnice, Sornajul ii este atit de putin imputabil incit, dintr-odata, ii este totuna daca lupta pentru revendicari economice sau pentru nimicirea valorilor statului, ale societatii sau ale civilizatiei, Devine grevist, daca nu cu bucurie, eel putin cu indiferenta.

Am putut urrnari acest proees pe mii de exemple. ~i pe masura ce le cercetam, dezaprobarea mea fata de aceste erase de citeva milioane de locuitorr, care ii atrag pe oameni cu atita aviditate pentru ca apoi sa-i zdrobeasca intr-un mod atit de inspaimlntator, devenea tot mai vie.

La sosire l ei mai apartin inca poporului lor; daca ramin, sint pierduiti pentru acesta.

Am batut si eu strazile marelui oras; am simtit toate loviturile 80311;ei si le-arn putut apreeia efectele. Inca ceva: alternantele frecvente de lucru ~i de somaj fac ca incasarile si cheltuielile necesare existentei sa devina neregulate si, cu timpul, distrug simultan orice simt al economiei si orice simi de organizare a vietii coti.diene la majoritatea muncitorilor. In chip vizibil, trupul se obisnuieste putin cite putin cu belsugul in perioadele bune ~i cu foamea in cele proaste. Da, foamea suprima orice proiect de 0 mai buna organizare pentru perioadele in care cistigul va fi mai usor. In fata celui pe care-I chinuieste, ea face sa danseze, intr-un miraj staruitor, imaginile unei "vieti bune" usoare; ea da atita farmec acestui vis, Incit el devine 0 dorinta maladiva ce va trebui satisIacuta cu or'ice pret, de indata ce leafa 0 va permite, cit de cit. Omul care abia si-a gasit de curind de lUClU pierde atunei orice bun sirnt si orice masura si se arunca lntr-o viata usoara de pe 0 zi pe alta, In lac 8a-:;;i orinduiasca in mod inteligent modestul sau mod de viata perrtru toata saptamiria, si-I dii complet

21

peste cap. Banii cistigati tin, 1a inceput, cinei zile din sapte, mai tirziu numai trei, iar si mai tirziu doar 0 sirtgura zi; in final dispar intr-o singura noapte de petreeere.

Iar acasa exista adesea 0 sotie si niste eopii. Se tntimpla sa fie si ei cuceriti de modul acesta de viata, mai ales atunei eind sotul este bun eu ei, adica in felullui ii iubeste. Salariul pe 0 saptamtna e risipit acasa, in cornun; le ajung doua sau trei zile: cit sint bani, beau si maninca; apoi sufera de foame in comun. Atunei nevasta se strecoara prin vecini, cumpara cite eeva pe credit, face mici datorii prin dughene, incerclnd Sa reziste astfel in ultimele zite grele ale saptaminii. La prinz se aseaza eu totii in fata unei mincari saracacioase - foarte multumiti ell exista ceva - ~j asteapta ziua de salariu. Vorbesc despre e1. Fac planuri si, eu burta goals, viseaza 1a fericirea ce se va intoarce eurind.

Inca din eea mai frageda tinerete, copiii se familiarizeaza eu aceasta saraeie.

Dar lucrurile sflrsesc prost atunei cind barbatul 0 tine pe a lui inca de la inceputul saptaminii si sotia intra in conflict cu el chiar pentru eopii. Incep certurile si , pe masura ce barbatul se instraineaza de sotie, se apropie de bautura, In fiecare slmbata se imbata; luptind pentru ea si pentru eopiii ei, femeia ii smulge citiva banuti, de obicei rintndu-se dupa e1 pe drumul de 1a fabrica 1a circiuma. Cind noaptea il readuce in sfirsit acasa, duminica sau lunea, beat si brutal, dar eu buzunarele goale, au lac scene jalnice ...

Am asistat de sute de ori la astfel de intimplari ncplacute. La inceput ostil si revoltat, am sfirsit prin a intelege Iatura tragic a a aeestor episoade dureroase ~i eauza lor profunda. Am deplins victimele nenoroeite ale unui me diu daunator,

Problema locuintelor era si mai grava, iar saracia Iocuintelor' lucratorrlor manuali din Viena era Inspaimlntatoare. Si astazi rna cutremur cind rna gindese 1a aeele salase mizerabile, la acele adaposturi si la aeele locuinte suprapopulate, pline de gunoi si de 0 murdarie respingatoare.

Ce s-ar fi tntlmplat, ce s-ar intimpla daca din aceste infernuri ale saraciei un val de scIavi dezlantuiti s-ar revarsa asupra restului omenirii care lasa evenimentele sa mearga de 1a sine, lara a banui macar ca, mai devreme sau mai tirziu, destinul, neconjurat, va aduce ell sine represalii inevitabile?

Cit de recunoscator slnt astazi Providentei care rn-a pw:tat prin aceasta scoala: de asta data nu rna rnai puteam dezinteresa de ceea ee nu-mi placea si m-am instruit rapid ~i temeinic.

Ca sa nu-mi pierd cornplet speranta in oarnenii care rna inconjurau pe atunci, trebuia Sa fae abstactie de manierele si de felul Ior de viap. si sa nu retin deert motive le decaderii lor. Atunci puteam suporta acest spectacol lara sa rna descurajez, atunei din toate aceste tablouri ale nenorocirii, ale deznadejdii, ale rnurdariei si ale depravarii nu mai ieseau in relief oamenii, ei jalnicele rezultate ale unor legi jaIniee. eu toate acestea, fiindu-rni mie insumi foarte greu sa-m] ci~tig existenta, eram ferit de capitularea intr-un sentimentalism jalnic vazind

~2

produsele, rezultatul final al acestui proees* degradare, Nu, nu asa trebuia conceput ~l se vadea Cd la imbunatatirea &'II_al stan putea duce doai 0 dubHi cale

Punerea unor temelu mai bune ale dezooltaru noastre, inspirate dmtr-un profund sentiment de responsabiluate socuila

Nimicirea cu hotarire brutala a vlastarelor care nu pot fi ameliorate

N atui a nu se mtereseaza atit de conservar ea mdrvidului Cit de dezvoltarea descendentei sale, suport al specter Asa se intimpla !]l in viata N u e deloc cazul sJ fie amelioi ate artificral parnle rele ale prezentului amehorare de altfel practic imposibila - CI s.l fie pregatits Cell mal sanatoase pentru dezvoltai ea vutoare a omului, incel de la mceputurrle lUI

Inca din tirnpul amior mel de lupta de la Viena, rna convinsesem Cd

Scopul uctuntiui: sociale nu. va trebut ruciodata s(1 fie meruinerea u net bu nastart a magi to are, cz mal degrabd eintarea acelor carerue eseruuile ale ineu: noastre economice \ l eulturale care due negres It la degeneresceru, a indundului sau eel putt n 0 pot antrena

Dificultatea corectaru unei situatn socials ucigatoare, nefaste pentru stat, prm crrce mijloace, chiar ~I prm cele mal brutale, nu provme din ezrtai ea asupra cauzelor ei

Sovaiala celor ce nu iau masurrle de salvare mdispensabile izvoraste din senbmentul lor foarte intemeiat Cd sint ei i~l~l raspunzatori de depravarea tragica a unei clase rntregi Acest sentiment Ie parahzeaza once hotarire ferma de a acuona, ei nu ~tIu Sd prevada decit ruste reforme tirmde ~] nesausfacatoare, chiai daca e VOl ba de masuri de conservare absolut necesare

N umai cmd 0 epoca va inceta sa mal fie Vl"djltd de propria constn.nta a 1 esponsabihtatn sale, i~1 va redobindi, odata cu hrustea mterioara, forta exterroar d pentru a reteza brutal ,?l £il d pdI ere de I dU rnladitele parazitare ~1 pentru a smulge ncghma

Dar era evident ca statuI austriac, ignormd once justine ~l once legislane sociala, er a mcapabil sa combata cresterilo nefaste

Nu stiu ce IDd mspaimmta mal mult pe vrernea aceea rruzeria matei iala a semerulor mel, grosolarua 101 morala cea a obicerurrlor Ior , on ruvelul atrt de scazut al culturn lor irttelectuale

DE' cite 011 nu s au revo ltat bill ghezn nostri auzrnd vreun vagabond VI edmc de plins decl.u ind Cd 1 este perfect egal daca e german sau nu ... ] Cd

23

pretutindeni unde va avea strictul necesar se va simp hine!

Se intrec care mai de care sa deplings aceasts absenta a rnindriei nationale si sa denunte eu tarie astfel de sentimente.

Dar citi s-au intrebat de ee au ei insisi sentimente mai bune?

Citi i~i dau seama de faptul ea rnindria lor foarte fireasca de a apartine unui popor privilegiat este legata priritr-un numar infinit de fire de tot ceea ee a facut ea patria lor Sa fie atit de celebra in toate domeniile artei si ale spiritului?

Citi vad in ee masura orgoliullor de a fi germani rezulta din cunoasterea maretiei Germaniei?

Dare mediile noastre burgheze se gindese si 1a faptul ea poporului putin ii pasa de acest orgoliu?

Acum sa nu mi se obiecteze ca in toate tmile e la fel si ea muncitori i le considera "totusi" patria lor. Chiar de-ar fi asa, aceasta n-ar scuza atitudinea noastra neglijenta, Dar nirnic din toate aeestea. Ceea ce noi numim, de pilda, educatia ~ovina a poporului francez, nu este decit proslavirea excesi va a prestigiului Frantei in toate domeniile culturii sau, cum spun francezii, ale "civihzatiei", Un tinar francez nu este instruit in asa fel incit sa-si dea seama obiectiv cum stau lucrurile in realitate: educatia lui ii arata, dintr-un punet de vedere subiectiv usor de inchipuit, tot ceea ce are vreo importanta pentru prestigiul (fu:ii sale, in materie de politica si de civihzatie.

o astfel de educatie trebuie sa se limiteze intotdeauna la notiuni foarte import ante de ordin general. Si ele trebuie intiparite in sufletul ~i memoria poporului printr-o repetare staruitoare.

La noi, dimpotriva, pacatului lipsei unui caracter negativ i se adauga distrugerea constants a putinului pe care fiecare a avut noroeul sa-l invete in scoala. Sobolanii care otravesc politica noastra devoreaza acele farime din sufletul ~i memoria celor umili, in masura in care mizeria nu ~i a luat deja aceasta insarcinare.

Sa ne inchipuim prin urrnare urmatoarele:

In doua incaperi dintr-un beei Iocuieste 0 familie de sapte muncitori.

Printre eei cinci copii, un tine de trei ani. Este vtrsta la care copilul incepe sa inteleaga. Oamenii foarte dotati pastreaza amintirile din aceasta perioada pina la virsta cea mai inaintata. Strimtoarea ~i inghesuiala din locuinta sint un chin permanent; ele provoacs certuri. Acesti oameni nu locuiesc impreuna, ci sint inghesuiti unii peste altii, Cele mai marunte ncintelegeri care se rezolva de la sine intr-o casa spatioasa dau nastere aici la dispute neintrerupte Intre copii rnai treaca-mearga: peste 0 clips le-au uitat. Dar ctnd e yorba de parinti, conflictele zilnice devin adesea neinchipuit de grave si de brutale. Iar rezultatele acestor lectii se fac simtite la copii, Trebuie sa cunosti aceste medii ea sa ~tii pina unde pot merge betia, bataile. Un biet copil de sase ani cunoaste alllanunte care pe un adult l-ar face Sa se cutrernure. Otravit moral ..,i subalilllentat fizic, acest mic cetntean merge la scoala publica si acolo Invata atit cit sa

stie sa citeasca si sa scrie. Niei verba sA-§i faca temele acasa, unde i se vorbeste despre clasa ~i profesorii sai eu 0 mojieie curnplita. De altfel, acolo nu este respectata nici 0 institutie umana, incepind cu scoala §i terminind ell cele mai inalte eorpuri ale statului; religia, morala, natiunea ~i societatea, totul este improscat cu noroi. Cind baietasul paraseste scoala la virsta de paisprezece ani, se stie ce predomina in el: ori 0 neinchipuita prostie in tot ce priveste cunostinteIe concrete, ori 0 insolenta caustics si 0 imoralitate care-ti ridica parul maciuca.

Ce atitudine va avea in viata pe care 0 va incepe acest ornulet care n-are nimic sfint si care, in schimb, banuieste sau cunoaste toate josniciile existentei .. 0 Copilul de treisprezece ani devine, la cincisprezece, un detractor declarat al oricarei autoritati, El n-a invatat sa cunoasca decit noroiul ~i murdaria, excluzind tot ee ar fi putut sa-i inalte spiritul.

Si iata care va fi educatia lui de barbat.

Va urma exemplele primite In tinel'e\e - pe acela al tatlllui sau. Se va intoarce acasa, Dumnezeu stie cind, va stilci el insusi in bataie, ca sa se mai distreze, biata faptura care i-a fast mama, va huli pe Dumnezeu si universul, pina va fi primit intr-o cass de corectie,

Acolo educatia ii va fi desavirsita.

Si iata-i pe bunii nostri burghezi foarte mirati de "entuziasmul national" redus al acestui "tinar cetatean".

Lumea burgheza vede in fiecare zi la teatru si la cinema, in carti proaste si in gazete infame cum otrava este varsata eu galeata asupra poporului, ~i apoi se mira de siaba "tinuta morals" si de "indiferenta nationala" a rnultimii! De parca ecranul, presa indoielnica si celelalte soar interesa de popularizarea informatiilor legate de prestigiul nostru national! Ca sa nu mai vorbim de educatia prirnita anterior.i.

Am invatat si inteles temeinic un principiu a carui existenta nu a banuisem pina atunci:

Transformarea unui popor in natiune presupune crearea unui mediu social siiruitos, platforma necesara pentru educarea indioidului. Numai eel ee a inUll(at, aeaSel .~'i la scoala, sd aprecieze superioritatea intelectuald si economioi ~'i in special politica a (drii sale va [i in stare sd simta ~ Ji va simti - mfndria de a-i apartine. Nu lupti decit pentru ceea ee iubesti; nu iubesti decit ceea ce respecii; iar pentru a respecta trebuie eel puiin sa cunosti.

Interesul meu pentru problema socials fiind trezit, am inceput s-o studiez foarte series. 0 Iume noua, necunoscuta pina atunci, rni se infatisa.

In 1909 si 1910 situatia mea se schimbase si nu mai eram obligat. sa-mi cistig existenta ca muncitor necalificat. Mi-arn deschis 0 firma proprie de desenator si aeuarelist. Aceasta meserie nu aducea deloe beneficii, cistigarn abia cit sa supravietuiesc, dar era interesanta in vederea profesiuriii careia rna dedicasern. De asernenea, de acum inainte, seara nu mai cram mort de oboseala

25

si Ia lntoarcerea de pe santiar incapabi1 sa citesc lara sa atipesc curind. Munca mea actuala nu era asadar lara legatura eu viitoarea mea meserie si, in afara de aeeasta, erarn stapin pe timpul meu si mi-l puteam imparti mai bine decit inainte.

Pietam de nevoie si invatam de placere,

Aeeasta imi ingaduia sa eompletez eu cunostintele teoretice indispensabiIe cea ce invatasem despre problema socials din lectiile realitatii. Studiasem aproape toate cartile referitoaro la acest subiect care imi cadeau in mina si, de

altfel, meditam mult. >

Cred intr-adevar ca cei din anturajul meu rna soeoteau pe vrernea aceea un original.

Cum era foarte firesc, in plus rna dedicam cu pasiune arhitecturii. 0 consideram, intocmai ca si muzica, regina artelor. A rna ocupa de ea nu era 0 munca, ci 0 adevarata fericire. Puteam citi sau desena pina noaptea tirziu lara sa simt vreo oboseala. Si mi se tntarea convingerea ca frumosul meu vis pentru viitor se va realiza, ehiar de-ar trebui sa astept ani indelungati. Eram ferm hotarit sa dobindesc faima ea arhitect,

Pe Iinga aceasta, interesul puternic pe care-l manifestam fata de politics nu mi se parea ca insemna mare lucru. Dirnpotriva: credeam ca nu fac decit sa rna aehit de 0 obligatie elernentara a oricarei fiinte ginditoare. Orice persoana lipsita de cunostinte in aceasta chestiune pierdea oriee drept la critic a sau la exercita-ea vreunei functii.

Si in acest domeniu citeam si studiam multo

Pentru mine a citi avea alt sens dectt pentru media pretinsilor nostri intelectuali.

Cunosc oameni care citesc interminabil carte dupa carte, litera eu Iitera, lara Sa pot totusi sa spun ca sint oameni "cititi ". Ei poseda 0 gramada uriasa de cunostinte, dar mintea lor nu se pricepe nici sa le catalogheze, nici sa Ie imparta, Le Iipseste arta de a distinge intr-o carte valorile care trebuie bagate la cap odata pentru totdeauna de pasajele plictisitoare - care nu VOl' fi citite, daca e po sibil, sau cel putin nu VOl' fi duse eu sine ea un balast inutil. Lectura nu este un scop, ci mijloeul prin care fiecare umple cadrul pe care i l-au trasat darurile ~i aptitudinile sale. Fieeare primeste astfel uneltele si materialele necesare meseriei lui, numai ele sa-l ajute sa-si cistige existent a sau sa serveasca Ia indeplinirea unor aspiratii mai inalte. Al doilea scop al lecturii trebuie sa fie dobindirea unei viziuni de ansamblu asupra lumii in care traim. Dar in ambele cazuri este necesar nu ea aeeste leeturi Sa ocupe loc in sirul capitolelor sau cartilor pastrate in memorie, ci Sa se insereze Ia locul Ior ea 0 pietricica intr-un mozaic si sa eontribuie astfel la constituirea unei imagini generale a lumii in mintea cititorului. Altminteri se formeaza un amestec de notiuni dezordonat si lara mare valoare, in pofida lnfumurarii pe care 0 poate inspira nefericitului sau posesor. Caci acesta crede foarte serios ca e instruit, ca intelege ceva din viata si ca poseda niste cunostirue, in timp ce fieee sporire a unei asemenea instruiri n

26

tndeparteaza si mai mult de realitate; cel mai adesea nu-i mai rarnine dectt sa sfirseasca tntr-un sanatoriu sau ca politician.

Niciodata 0 astfel de minte nu va reusi sa extraga din t.almes-balmesul cunostintelor sale pe aceea care-i va folosi lntr-un moment dat; fiindca aeel balast intelectual nu a fost clasat tinind seams de necesitatile vietii; el dear s-a tasat in ordinea cartilor citite si asa cum a fost asimilat ~i continutul lor. ~i daca nacesitatile vietii i-ar da totusi ideea unei juste utilizari a ceea ce a citit odinioara, ar mai trebui ca ele sa mentioneze cartea §i numarul paginii, altfel bietul natarau n-ar gasi niciodata cele potrivite, Dar pagina nu e mentionata si, in fiecaremoment critic, acesti oarneni eu atita experienta sint intr-o incurditura grozava; ei cants convulsiv eazuri analoage §i, cum este si drept, dau peste 0 reteta proasta ..

Cum s-ar putea explica altfel ca cei mai mari pontifi ai guvernului fae atiteagreseli grosolane cu toata stiinta lor? Altminteri ar trebui sa vedem in ei nu 0 suparatoare stare patologica, ci ticalosia cea mai josnica,

Dimpotriva, cel ce stie sa citeasca, discerne imediat intr-o carte) 0 gazeta sau 0 brosura ceea ee merita sa fie pastrat fie pentru nevoile lui personale, fie ca material de interes general. Cele dobindite astfel se tnglobeaza in imaginea pe care si-o face deja despre cut are sau cutare lucru, 0 corecteaza, 0 completeaza, ii sporesteexactitatea sau ii precizeazs sensul. Daca viata pune pe neasteptate o problema, memoria eelui care a stiut sa citeasca Ii furnizeaza de indata 0 opinie bazata pe aportul unor ani indelungati; el 0 supune ratiunii fata de cazul nou despre care e yorba ~i reuseste astfel sa lamureasca sau sa rezolve problema.

Lectura nu are sens si utilitate decit lnteleasa astfeL

De exemplu, un orator care nu-i furnizeaza gindirii sale) sub 0 asemenea forma, elementele care ti sint necesare, este incapabil sa· ~i sus tina parerea in fata unui adversar, chiar daca are de 0 mie de ori dreptate. In orice discutie, memoria il lasa in mod rusinos, N u gaseste argumente nici ca sa sustina ceea ce afirma, nici ca sa-~i reduea la tacere adversarul. Atita timp cit nu este yorba, ca la orator, decit de satisfactia personala, mai treaca-mearga; dar dacs soarta a facut dintr-un astfel de om in acelasi timp atotstiutor si neputincios Wl sef de stat, lucrul devine mult mai gray.

Inca din tinerete m-am strsduit sa citesc bine ~i am fost ajutat in chip fericit de rnemoriasi de inteligenta mea .. Din acest punet de vedere, sederea mea la Viena a fost utili! si rodnica .. Observatiile zilnice m-au incitat sa studiez lara incetare problemele cele mai diverse. Fiind in masura sa verific rind pe rind realitatea prin teorie si teoria prin realitate, n-aveam a rna teme nici ca-mi vestejesc spiritul prin consideratiuni pill' teoretiee, niei cil rna multumesc cu realitati superficiale.

Experienta mea cotidiana a fost atunci hotaritoare in doua chestiuni esentiale - in afara problemelor soeiale - ~i m-a incitat 1a studierea lor teoretics aprofundata.

Cine stie cind as fi aprofundat teorrile si esenta insa~i a marxismului,

27

daci ... fi fost aruncat tntr-adevar eu capul inainte in chestiune?

Ceea ce stiam despre social-dernocratie in tinerete era neinsemnat si complet fals.

Imi placea ca lupta pentru sufragiul universal si secret, caci ratiunea lmi spunea deja ca aceasta trebuia sa slabeasca regimul Habsburgilor pe care-l uram atit, Eram convins ca statul dunarean nu putea supravietui daca nu sacrifica germanismul, dar ca, chiar cu pretul unei slavizari indelungate a elementului german, nu va obtine nici 0 garantie de viata trainica, deoareee forta de coeziune pe care 0 confers slavismul unui stat nu trebuie supraestirnata. Salutam asadar eu bucurie orice miscare susceptibila sa provoace prabusirea acestui stat inacceptabil, eare eondamna la moarte germanismul in zece milioane de fiinte umane. Si pe masura ce talmes-balrnesul lirnbilor va macina si va dizolva pina si Parlamentul, ell atit mai devreme va suna eeasul fatal al prabusrrii acestui imperiu babilonian. EI va fisi ceasul Iibertatii pentru poporul meu din Austria germans. Apoi nimic nu se va mai opune unirii sale eu patria mama ..

Activitatea social-dernocratiei nu-mi era deci nicidecum antipatica ..

Faptul ca in cele din urma i~i propunea, cum eram de stu] de prost sa cred pe atunei, sa imbunatateasca soarta muncitorului rna indemna si mai mult mai degraba s-o sustin decit s-o denigrez. Ceea ce rna indeparta eel rnai mult de ea, era ostilitatea ei fata de orice fel de lupta pentru conservarea germanismului in Austria si Iinguseala ei insipida fata de "tcvarasii" slavi; acestia ii primeau cu placere rnanifestarile de dragoste, numai sa fie legate de niste concesii practice, dar altminteri pastrau 0 aroganta trufasa, acordind astfel dreapta lor recornpensa acelor milogi obsedanti.

Astfel, la saptesprezece ani nu stiam inca mare lucru despre marxism si atribuiam aceeasi semnificatie social-dernocratiei si socialismului. Dar si in aceasts privinta mina grea a destinului avea sa-mi deschida ochii asupra acestui mod de-a insela popoarele.

Nu invatasem sa cunosc partidul social-democrat decrt ca spectator la citeva manifestatii populare, ~i n-aveam nici cea mai mica idee despre doctrina insasi, nici despre mentalitatea partizanilor ci. Pus dintr-odata in contact eu stralucitete rezultate ale conceptii lor ~i educatiei lor, citeva luni mi-au fost de ajuns - in loc de citeva zeci de ani citi mi-ar fi trebuit in alte imprejurari - ca sa rna faca sa inteleg ce ciuma se ascunde sub rnasca virtutii sociale si a iubirii aproapelui, ;;i in ce masura omenirea ar trebui sa debaraseze neintirziat pamintul de ea, altminteri s-ar putea foarte bine ca pamintul sa fie debarasat de omenire

Primul meu contact cu social-democratii a avut 10(' pesantier,

Inca de la inceput n-a fost prea placut. Vesmintele mele inca maiornu acceptabile, limbajul slefuit ii atitudinea rezervata .. Aveam atitea preocupari de

28

vutor, incit nu rna smchisearn deloc de anturajul meu Cautam doar de lueru ea Sd nu mol' de foame §l Sd pot continua invatatul fie ~l tardiv Poate nu m as fi smchisrt deloc de cei dm preajma mea) daca, in a treia sau a patra zi, un evemment nu m-ar fi obhgat Sd iau pozine mi s-a poruncit Sd ader la smdicat

Pe vremea aceea nu stiam mmic despre orgaruzana smdicala ~l nu rm putusem forma 0 parers despre utihtatea sau mutihtatea ei Invrtat categoric Sd mtru in smdicat am refuzat propunerea, declarind Cd nu eram la eurent eu problema ~l mal ales Cd nu voiam sd fiu obhgat la ceva Faptul Cd n am fost dat imediat afara sa datorat 1&".1 indoiala primului din aceste motive Poate se gindeau Cd in citeva zile VOl fi convertrt si VOl deveru mal docil Dar se inselau in tntregrme Peste cmcisprezece zrle, chiai daca adezrunea mea ai fi fost mal inainte posibila, nu mal era cazul Intre tirnp invatasem efectiv Sd rm cunosc mal bme anturajul, si ruci 0 putere din lume nu m-ar fi putut face sa rntru tntr-o orgarnzane ai carer reprezentann imi aparusera intr-o lumma atit de nefavorabi- 1.1

In primele zrle, m am retras in mine

La prinz, 0 parte din muncrtorr se imprastrau pnn hanurile invecmate, in trmp ce restul ramineau pe santrer, ~l consumau acolo 0 mincare adesea foarte saraca Acestra erau oamenn cds.1tontl, carora sotnle le aduceau mincarea in ruste vase amante Spre sflrsitul saptammn, numarul 101 er a tot mal ridicat n-am inteles motrvul decit mai tlrzru se discuta polrtica

Eu irm beam sticla eu lapte ~l rm mincam bucata de pnne orrunde, deoparte, cercetindu rru prudent anturajul, sau gindmdu ma la soarta mea trista Auzeam totusi mal mult decit irm trebuia rm 8e parea chiar c.1 uneori irru faceau dmadms avansuri, ca sd rru dea prrlejul sa iau pnzipe, dar ceea ce aflam astfel era revoltator in eel mai inalt grad Auzeam cum totul 81'a respms N anunea, rnvenne a claselor "capitahste" de cite on aveam saud acest cuvint! Patna, Instrument al burgheziei pentru exploatarea clasei muncrtoare, autorrtatea legilor, rmjloc de oprimare a proletariatului, sccala, mstitune memta s.1 product un material uman de sclavi ~l de pazmci, relrgia, rmjloc de a slabi elanul poporuhn pentru a 1 exploata apoi mal bme, morala, prmcipru al stoicismului prostesc deshnat mieluseilor etc Nu exista rurmc curat care Sd nu fi fost tavaht In noroi

La inceput reuseam sel tac, dar asta nu putea Sd dureze Incepui Sd rna pronunt ~l sJ i ephc Dar a ti ebuit Sd recunose Cd era zadarruc attta timp Cit nu aveam cunostmte precise despi e problemele discutate Am inceput deer prm a recur ge la izvoarele pretmsei intelepciuru a mterlocutorrloi mel Inghiteam carte dupa carte, brosura dupa brosura

Acum, pe santrer, atmosfera se infierbinta adesea Polermzam pe Zl ce trecea mal bme UUOl mat decit mtei locutoru mel asupi a proprrei 101 strmte, pina In zrua III care ranunea avu de a face ell adverSaI'll Sdl cei mal redutabih teroai ea ':01 for ta C I tl V rl drntre palavi agrn care sustrneau p.ll erea OpUSd. m au fortat Sd parasesc santrerul , sub ameruntarea prdv.1hrn de pe 0 schel.l Smgui ~

29

neputind lua in considerare nici un fel de rezistenta, am opt at pentru prima alternativa si am plecat, imbogatit cu 0 experienta,

Am plecat plin de dezgust, dar atlt de tulburat, Incit de acum inainte mi-ar fi fost imposibil sa intorc spatele acestei stari de lucruri. Odata ce indignarea de la inceput mi-a trecut, inversunarea mea si-a redobindit superioritatea. Eram ferm hotarit sa rna intcrc totusi pe un santier. De altfel, dupa citeva saptamini, micile mele economii fiind terminate, erarn din nou prada sanlciei. Acum nu mai aveam de ales. Si jocul a reinceput, terrninindu-se tot ca prima data.

Atunci rni-am pus intrebarea: oare acesti oameni sint demni sa apartina unui mare popor? Nelinistitoare intrebare: caci, daca raspunsul este da, un asemenea popor justifica oare suferintele si sacrificiile cerute celor mai bum de lupta pe care vortrebui s-o dea? Iar dad! raspunsul este nu, poporul nostru este intr-adevar foarte sarac in oameni.

In acele zile de fra mint are , de ingrijorare si de cugetare profunda, vedeam cum se ingrcasa rindurfle armatei amenintatoare a celor care erau pierduti pentru poporul lor.

Cu sentimente complet diferite ii priveam, peste citeva zile, defilind interminabil, patru cite patru, pe muncitorii vienezi care participau la 0 manifestatie populara, Am ramas acolo aproape doua ore si, tinindu-mi respiratia, priveam desfasurtndu-se incet acea Iunga serpuire umana. Cu inima strtnsa, am parasit in cele din urma piata si m-am intors acasa .. Pe chum am zarit intr-o tutungerie Arbeiterzeitung, principalul organ al vechii social-democratii austriece. II gaseam si in cafeneaua populara ieftina unde mergeam adesea ca sa citesc ziarele; dar piua atunci nu reuseam sa citesc mai mult de doua minute acea foaie mizerabila al care i ton actiona asupra spiritului meu ea vitriolul. Sub efectul manifestatiei la care tocmai asistasem, m-am supus vocii interioare care m-a indemnat sa cumpar de asta data ziarul si sa-l citesc in intregime. I-am consacrat seara in ciuda furiei violente pe care mi-a provocat-o, in repetate rinduri, aceasts tesatura de minciuni.

De-acum inainte puteam studia din presa cotidiana a social-democratilor dezvoltarea glndirii lor intime mai bine decit din eartile teoreticienilor.

Ce deosebire! Pe de 0 parte, cartile in care stralucesc, sub semnul celei mai profunde intelepciuni, cuvintele libertate, onoare si frumusete - toate acestea afirmate eu vocea tunatoare a" profetilor -; pe de alta parte, agresiva, nedindu-se in laturi de la nici 0 josnicie, deprinsa eu practicarea oricaror calornnii: presa cotidiana a acestei doctrine a salvarii noii omeniri.

Cartile sint pentrir neghlobii si imbecilii "claselor intelectuale" mijlocii ~i fireste si ai claselor suspuse; ziarele sint pentru multime,

Mi-am regasit poporul cercetind teme inic , in literatura ~i presa ei, doetrina social-democratiei.

~i ceea ce odinioara imi paruse 0 prapastie de netrecut, mi-a prrlejuit 0 si mai mare dragoste

~o

Intr-adevar, cunoscind acest urias proces de otravire, numai un prostanac ar fi In stare sJ I condamne victima Pe masura ce mdependenta mea s a accentuat in ann Cal P au urmat, am inteles mal bme cauzele adinci ale succesuhn soclal-democratlel Am inteles atunci sensul ordmului brutal de a nu CIt! dec It zrai e I osn ~l cJrtl rosu, de a nu frecventa decit adunari rosn etc Intr 0 lumina necrutatoare vedeam dezvalumdu se rezultatele mdiscutabile ale acestei doctrine a mtolerantei

Sufletul mulumn nu este accesibil decit la tot cea ce e dephn ~l puterruc Dupa cum fernera este punn sensibila la ranonamente abstracts ~l restimte 0 mdefirubrla asp Ira tie sentnnentala catre 0 atitudine nestirbita ~l se supune celui puterruc in timp ce pe eel slab 11 dOmI11d5 tot astfel ~I mulnmea ll prefera jelbarului pe stapin ~I se simte mal hrustita de 0 doctrma care nu mal adrrute prezenta alteia, decrt de 0 toleranta hberala Toleranta II d.1 un sentiment de pJr.1s11 e, nu I foloseste la mIDIC Faptul Cd asupra er se exercita un nerusmat teroi ism mtelectual, Cd se dispune de hbertatea ei umana it scapa complet }l nu banuieste mrruc din intreaga eroare a doctrmei Ea nu vede decit mamfestarrle exterioare vorte de 0 forta hotarrta ~I de 0 brutahtate carora II se supune mtotdeauna

Daca social democraiiei 1 se opune 0 doctrine mat bine fundamentata, aeeasta va irunnge, chiar daca lupta este tnfocata, ru conduui, totusi, ca ea Stl ucitoneze la [el de brutal

In mai punn de dor am patrunsesem III acelasi timp ~1 doctrma ~l mstrumentul social-democranei

Am inteles mfamul terorism mtelectual exercrtat de aceasta rmscare III special asupi a burghezier care, ruci moral, mCI fiZIC~ nu e in stare sa respmga asemenea atacun Tactica social democratier consta in a face Sd se reverse, la un semnal dat, a adevarata ploaie de mmcmru ~l de calomnn asupi a adversariloi care 1 se par eel mal redutabih, pina ce nervu 101 sint distrusr ;'J se supun mrrsavrer, cu speranta nebunJ Cd-~l VOl' redobindi luustea

Dar aceasta este intr adevar doar a speranta nebuna

~l jocul remcepe pina cind victrmele se simt parahzate de teama de javra turbata

Cum social democi aua cunoaxte adrmrabrl valoarea fortei dm propria ei experienta, ea se inversuneaza in special impoti Iva aceloi a pe Cal e 11 IDIl'OaSe Cd au oa.ecai e stofa Invers, ea acoi da fimtelor slabe dm gruparea advei sa laude mal mult sau mal punn discrete In functie de ideea pe care ~l a face despre valoarea 101 mtelectuala

Ea se teme mal punn de un om de geruu hpsit de vomta decit de- 0 nat ura viguroasa eu 0 intehgenta mediocra

Cit despre cei cai e n au ruci mtchgenta mCI vomta, il rrdica in SldVl' Ea 5e pricepe Sd. dea nastere impi esiei Cd numai ea posedJ rmjlocu] dE'

31

a face sa domneascd hrustea, in timp ce eu prudenta, dar £iId a ~) pierde dm vedere scopurrle, i~I Ch_.hgd succesrv obiectrvele, acum se mstalsax; pe fW'I,?, aeum se repede asupra lor ziua narmaza mare, profitind de faptul cd. atenua generala este indreptata spre alte probleme de la cai e nu vrea s.1 fie abatuta sau de faptul Cd prada e considerata mult prea neinsemnata ca Sd provoace un scandal ~l Sd 1 deterrmne pe detestabilul adversar s-o restituie fortat

Aceasta tactica, bazata pe 0 Justa evaluare a slabiciumlor ornenesti, trebuie Sd duca aproape matematic la succes, daca grupai ea adversa nu invata sa lupte impota iva gazeloi asfixiante cu gaze asfixiante

Trebuie Sd. h se spuna firilor slabe cd. in aceasta irnprejurars se pune problema de a fi sau a nu fi

Am inteles importanta terorn fizice exei citate de multime asupra mdividului

Intemerata psihologie, ~l aICI'

Teroarea pe santier, la fabnca, In locurile de intrurure ~~ eu ocazui mitingurilor va avea intotdeauna un sucees deplin cit timp 0 teroare deopotriua nu-t va taia calea

Bmeinteles Cd atunci partidul va protesta sus ~I tare qj £icind stinga mprejui , va face apel la autoritatea statului pe care admeaurr il derugra De altfel, de cele mal multe on el si-a atms scopurrle In mijlocul confuziei generale CdCl se va gd.SI foarte bme vreun pore de inalt funcnonai care, in speranta nevolruca de a ~I ctstiga poate astfel pentru vutor bunavomta dusmanului temut, II va ajuta sa-l distruga pe cel ce Sf' opunea acestei crume mondiale

Ce impr eSl€ va produce un asemenea succes asupra spmtului maser, attt pi mtre partizaru cit .... 1 prmtre adversai i? Nurnai eel ce cunoaste sufletul poporuhn, nu din carti, ci dm viata, i~l poate da seama In timp ce in i mdurrle partizarulor victorra obnnuta va fi echivalenta cu triumful justetn cauzei lor, cel mal adesea advei sarul invms i-.I va pierde speranta in succesul oricarei lmpotrrvn-i vutoai e

Cu cit invatam Sd cunosc mai bme metodele terorn fizice, cu atit ere-tea mdulgenta mea fata de mulnmea care 0 rndura Multumesc sufermtelor mele de atunci cd. m au redat poporului meu ~l m au lnvatat Sd deosebesc conducatoru de victime

CdCI tr ebure intr adevai Sd-tI SPUI Cd acesti oarnem r.1tdCltl nu smt decrt niste victrme Daca acum m as stradui sd zugravesc dm citeva tIJS.1tW'1 sufletul acestor clase "mferioare", tabloul meu ar fi infidel daca n a~ afirma ca, Ia acele adincrrm, mal regaseam incd lumma, am intilrut acolo sentImente de sacrificiu rare, de camarader ie fidela de moderatie extraordmai J .... 1 de reZ~'Vd phna de rnodestie, mal ales la muncitorn de 0 anurruta VllSt.1 ~I cu toate Cd aceste vrrt.uti se piei d din ce in ce mal mult la noile generatn, mal ales sub mfluenta marrloi

32

erase, mai exists inca multi tineri la care 0 natura funciarmente sanatoasa biruie obisnuifele josnicii ale vietii. ~i daca acesti oameni de treaba plini de suflet aduc sprijinul activitatif lor politice dusmanilor de moarte ai poporului nostru, este pentru cii ei nu tnteleg si nu pot rntelege intreaga infamie a doctrinei lor; pentru ea nimeni nu si-a dat osteneala sa se sinchiseasca de ei; in sfirsit pentru ca antrenarea sociala a fost mai puternica decit vointa lor initials de a rezista, Mizeria este cea care, punind stapinire pe ei intr-o buna zi, i-a impins in tabara social-democratiei.

Deoarece burghezia s-a opus de nenumiirate ori, in maniera cea mai stingace si cea mai imorala, chiar ~i exigentelor celor mai legitim omenesti ale muncitorilor, fora sa trag(l de altminteri vreun folos dintr-o astfel de atitudine sau a putea nadajdui la el, muncitorul cinstit s-a simtit el tnsusi impins din organizaiia sindicald spre politica.

La inceput, milioane de muncitori erau desigur in sinea lor dusmani ai social-democratiei, dar rezistenta lor a fost invinsa in repetate rinduri, in imprejurari absurde, in vreme ce parlidele burgheze luau pozitie impotriva oricarei revendicari sociale. Acest refuz marginit de-a incerea ceva pentru rmbunatatirea conditiei muncitorilor: refuzul de a instala dispositive de securitate la masini, refuzul de a regIe menta munca copiilor §i a femeii - eel putin in tirnpul sarcinii - acest refuz, zic, a lnlesnit impingerea maselor in plasa social-democratiei, care punea recunoscatoare mina pe fiecare din aceste cazuri ce vadeau 0 atlt de jalnica gindire (politica}, Niciodata partidele burgheze nu-si VOl' putea repara greselile de atunci. Caci, opunindu-se oricaror reforme sociale, au semanat ura; si in aparenta au dat dreptate propriilor afirmatii ale dusmanului de moarte al poporului, si anume ca singur partidul social-democrat apara interesele lumii muncitorilor.

Astfel au fost puse bazele morale care au permis sindicatelor sa se constituie efectiv. Aceasta organizatie avea sa constituie inca de atunci principalul furnizor al partidului politic social-democrat.

In cursul anilor mei de instruire la Viena a trebuit, vrind-nevrind, sa iau pozitie in problema sindicatelor.

Nevazind in ele decit 0 parte constitutiva inseparabila de partidul social-

democrat, hotarirea mea a fost rapida . ~i gresital Fireste cii mi-am schimbat repede parerea,

In aceste chestiuni eseruiale, soarta insasi avea sa-mi deschida ochii, $i a inters complet pe dos primul meu rationament,

A veam douazeci de ani cind am tnvatat sa fae diferenta intre sindicate ca mijloace cu ajutorul carora muncitorul i§i apara drepturile sociale si Iupta pentru conditii de viafA' mai bune si sindicatele ca instrumente ale partidului luptei de clasa.

Social-democraria a inteles uriasa mserrmatate a mi§carii sindicale.

33

Anexind-o propriei sale eauze, i-a asigurat sueeesul, in timp ee burghezia, nedindu-si seama de aceasta. si-a pierdut pozitia polrtica; ea a crezut de fapt ea veto-ul ei impertinent era de-ajuns ca sa opreasca dezvoltarea logica a acestei miscari si s-o impinga la ilogism. O1'i este absurd si inexact sa pretinzi ea miscarea sindicala este, prin insa~i natura sa, 0 distrugatoare a ideii de patrie. Dimpotriva. Daca activitatea sindicala i§i propune sa ridice nivelul social al unei clase care constituie unul din stilpii natiunii, nu numai cil nu actioneaza impotriva patriei 1i a statului, ci pe de-asupra actiunea ei este nationals in eel mai bun sens al cuvintului. Contribuind 1a ere are a conditiilor sociale lara de care nu ne-am putea gindi la 0 educatie national a cornuna, ea isi cistiga dreptul la recunostinta patriei. De asemenea, atunci cind, criticind cauzele fizice ~i morale ale mizeriei poporului, 11 vindeca de plagile sociale si ii reda sanatatea,

Este asadar de prisos sa ne intrebarn daca activitatea sindicala este indispensabila,

Cit timp VOl' exista patroni Iipsiti de comprehensiune socials sau de sentimentul dreptului ~i al drcptatii, salariatii lor, parte integranta a poporului no shu , VOl' avea dreptul ~i datoria sa apere interesele comunitatii de Iacomia si nesocotinta unui singur om; caci a salvgarda fidelitatea si inerederea poporului inseamna a actiona in interesul natiunii, la fel ca a-ti ocroti sanatatea.

In cazul in care niste patroni nevrednici se simt straini de comunitatea nationals si ameninta sana tate a fizica ~i morals a unei cl ase, lacomia sau nepasarea lor au 0 actiune nefasta asupra viitorului tarii.

A elirnina cauzele unei astfel de evolutii, inseamna desigur a avea dreptul la recunostinta natiunii.

In aceasta privinta sa nu se spuna ca fiecare este libel' sa suporte consecintele nedreptatilor reale sau imaginare a carer victirna se crede. Nu: acesta nu este decit un viclesug strategic menit sa abata atentia, Este de interes national, da sau nu, distrugerea a tot ceea ce se pune de-a currnezisul vietii sociale? Daca da, atunei trebuie sa te bati eu armele care VOl' asigura succesul. Ori, un muncitor izolat nu este niciodata in masura sa puna piedici puterii unui mare patron; de fapt, nu se pune problema triumfului dreptatii, pentru ca, daca aceasta ar fi recunoscuta, n-ar mai exista nici cauzele conflictului, nici conflictul: sentimentul dreptatii i-ar fi pus deja in mod loial capat, sau, mai mult, eonflictul nu s-ar fi nascut niciodata. Atunei nu-ti mai ramine decit sa fii eel mai puternic. Cind oamenii sint trauui in mod nedemn, sau ignorindu-se legile sociale, ~i co urmare opozuia apare ca necesara, atita limp crt nu uor [i instituiii legi si judecatori care sit punii cap/it nedreptdtilor, numai forte va decide asupra conflictelor. Insii este evident ell 0 multime de solariati trebuie s(l se urupeze ~i S{l-.ri aleagii drept reprezentant un individ term, spre a pastra citeua sanse de reusita impotriua i ndividului care tncarneazii singur putereo intreprinderu.

Astfel, organizatia sindicala poate introduce in viata de toate zilele un 8urplus de simt social cu toate consecintelp- 1\1'\ m'~l('ti('p c:~ lll·nHU·p. 1"\f'I~tA

suprima punctele de fricnune care provoaca subiecte de nemultumire ~l de plingerr, intotdeauna aceleasr

Daca lucrurrle nu stau astfel rJspunderea trebuie In mare parte atrrbuita celor care ~tIu sJ bareze calea Iegilor de reforrna sociala, sau care Ie fac moperante datorita mfluenter lor polrtice

~11 cu cit burghezia pohtica ignora sau voia Sd Ignore importanta orgaruzanei smdicale, cu cit se incJpJtina Sd reziste, cu atit social dernocrana i~] insusea nuscarea cornbatuta

~ Cu bagare de seama, ~l-a facut run aceasta 0 platforrna sohda care a sustmut a adesea in ceasurrle grele

Cu toate acestea, telul profund al miscarn a disparut putm cite putm facind loc unor obiective noi CdC! social-democrana nu a tmut ruciodata sd pastreze pi ogramul iruual al rmscarn corporative pe care 0 absorbise

Se poate chiai afirma cJ acest lucru a mteresat 0 eel mal putm

In crteva zeci de am, toate fortele create in vedei ea apararu dreptui ilor sociale au fost folosite, de mdata ce au cazut in rniimle experte ale social democranei, la desavu ';>l1'ea rumei economiei nanonale De interesele muncrtoi i lor nu se mal preocupa CdCI folosirea rmjloacelor de constringere de ordm econormc ingaduie orrce exacnune, chiar de ordin pohtic, dai eu condina sJ existe tot atita ignoranta de 0 parte ritJ stupida resemnare gregara exista de cealalta

$1 asa ~l stateau lucrurile

*

Miscarea smdicala a mceput sa se abata de la obiectivele ei irunale catre sfirsrtul secolului ti ecut DIn an in an s a angajat tot mal mult in blestematul cere a] pohtrcn social democrate, pentru ca in final Sd nu mal serveasca decrt ca rrujloc de presume in lupta de clasa De indata ce, prm lOVltW'1 repetate, ai fi distrus inti eaga structura eeOnOIDICd. anevoie constituit a, 1 8.1 fi fast usoi sa 1 hJ.I dzeascJ aceeasi soarta )1 structurn statului, hpsit de-acum de temelnle sale economies Partidul se preocupa din ce in ce mal punn de nevoile reale ale clasei muncitoare, cmd lntr-o Zl 1 s-a parut eel, pentru pohtica sa, in fond nu era de dont ca nevoile maser poporului sd fie usurate caci odata dorintele e1. sattsfacuta ill fi fast foarte posibil ca aceasta masa sa inceteze Sd fie 0 armata de lupta vesruc ~l 01 beste devotata

De altfel nu se clizneau Sd justifice 0 atitudme atit de mexphcabrla

Pe masura ce valul revendicarrloi crestea, scadea sansa 101 de a 6 satrsfacute, dar eel pstm 1 se putea exphca clasei rnuncitoare cd. nesatrsfacindu 1 declt intr a mamers denzone di eptui rle cele mal sfinte, ur-maraau diabolic doai slabirea putern ei de Iupta ~l, daca ez a posibil, pai ahzai ea er S.1 nu ne rrurssuccs=rul acastor afn matn III rindui ile unei mase Incapabllf' de once cugetar~

serioasa

'I'abara burgheza era indignata de reaua credmta Vd.dit.1 a acestei tactici social-democratice, dar nu deducea din ea mci 0 lime de condurta pentru ea insd.~l Tocmm teama socral-demooranai de a usura rruzerra adinca a clasei muncrtoare ar fi trebuit Sd. deterrrune burghezia la eforturile cele mai energrce In acest sens, cu scopul de a smulge partizarulor luptei de clasa arma de care se serveau

Dar ea n-a facut rurruc din to ate acestea

In loc sol atace pozitule adverse, s a lasat ea insd~l presata ~l prmsa strins; a chemat apoi in ajutor mijloace atit de tardive ~l de neinsemnate incit au r.1mas complet meficace si au putut fi astfel U~Ol scoase din cauza Totul a Iolmas ca inamte, crescuse doar nemulrunurea

"Smdicatul hber" apasa de aeum ca 0 ameruntare de furtuna orizontul polrtrc ~l viata fiecaruia

EI a deverut unul din cele mai redutabrle mstrumente de teroare rmpotriva securitatn ~l mdependentei econormei nanonale, impotrrva trairucrei statului ~l impotrrva hbertatu mdividuale

"Smdicatul hber" era mdeosebi eel ce rezuma notiunea de dernocraue mtr 0 fraza rrdiccla ~l odioasa, care batjocorea hbertatea ~l stigmatiza fratermta tea in aceasta maruera de neurtat "Daca nu esti un tovaras, 0 s.l (1 spargem capul II

In felul acesta am facut pe-atunci cunostmta cu aceasta prietena a ornenn n In ann care au urmat, concepna mea s-a dezvoltat -;'1 s a adincit dai n-am avut a 0 schimba cu mrruc

:-

Pe rnd~Ul.l ce reuseam s.l descopai aparentele social dernoci anei, doream tot mal mult sJ descopar esenta acestei doctrme

Literatura oficiala a partidului nu rm putea fi de mare folos in aceasta prrvmta Cind se OCUPd de probleme economice, afirmatnle ~l dovezrle pe rare 1(' aduce sint false, rind trateaza obiective pohtice, e hpsita de smceritate In plus, spn'rtul ei de <icana, imbracat inti 0 forma rnoderna, ~l mamera preze ntarn argumenteloi irm mspirau un dezgust profund Frazele sale bilbirte, bogate m termeru obscuri sau mcomprehensibih au pretenna de a cupri nde cugetdl1 profunde, dar nu connn ruci una 'I'rebuie Sd fir unul din acer boerru decadenn din manle noastre erase ca Sd te simn in lai gul tau ~l ca 1a tine acasa in acest labirmt In care ratiunea se piei de ';>1 ca Sd. pescuiesti in acest nenorocit dadaism hterai ruste "impi esn mtime", acesti scrutori rruzeaza pe urmlmta proverbiala a unei Pdr~l a poporului nostru Cal e 11 inchipuie mtotdeauna Cd descopera 10 ceea ce intelege cel mal punn ru ... te adevaruri cu at it mal preuoase

Contruntmd falsrtatea ~l absui drtatea acestei doctr me din punct de

36

vedere teoretic eu realitatea manifestarilor sale, mi-am facut incetul ell incetul o idee clara asupra scopului aseuns pe care il viza.

Atunei presentimente nelinistitoare si 0 teams apasatoare au pus stapinire pe mine. Ma aflam in prezenta unei doctrine inspirate de egoism §i de ura, calculata in asa fel incit sa repurteze lara gres victoria, dar al carei triumf avea sa dea omenirii 0 lovitura mortala,

Deseoperisem intre timp raporturile existente rntre aceasta doctrina distrugatoare si earaeterul specific al unui popor care-mi ramasese ptna atunci ca sa zic asa necunoscut.

Numai cunoasterea a ceea ce sint evreii oferii cheia telurilor ascunse, prin urmare urrruirite in realitate de social-democrat ie.

A cunoaste aeest popor tnseamna a scoate de pe ochii nostri legatura de idei false care ne orbesc in pri vinta scopurilor si intentiilor acestui partid; printre declamatiile sale nebuloase si incilcite legate de problema socials mijeste figura grotesca §i facind grimase a marxismului,

*

* '*

Astazi mi gar fi greu, daca nu impo sibil , sa spun in ee perioada numele de evreu a trezit pentru prima oara in mine idei deosebite. Nu-mi amintesc sa fi auzit pronuntindu-se aeest cuvint in casa parinteasca pe cind traia tata. Cred ca aeest vrednic barb at i-ar fi considerat inapoiati pe oamenii care ar fi pronuntat aeest nume pe un anumit ton. In decursul vietii, sfirsise prin a inelina spre un eosmopolitism mai mult sau mai putin declarat care, nu numai ea sua putut impune spiritului sau in ciuda convingerilor sale nationale foarte ferme, dar rna irifluentase si pe mine.

La scoala, nimic nu m-a indemnat sa-mi sehimb ideile Iuate de acasa. La Realschule facusem cunostinta eu un tiniU: evreu fata de care eu totii eram in garda, dar numai pentru ca diferite incidente ne determinasera sa nu avem docit 0 incredere foarte Iimitata in discretia lui. De altfel, niei tovarasii mei, niei eu nu am tras de aici eoncluzii deosebite.

Abia Ia paisprezece sau cincisprezeee ani am dat adesea peste cuvintul evreu, in special cind se discuta politica. Acele cuvinte imi inspirau 0 usoara aversiune §i lara sa vreau inceream sentimentul neplacut pe care-l desteptau in mine, cind asistam la ele, certurile privind confesiunile religioase.

In vrernea aceea, nu vedeam problema sub alt aspect.

Erau foarte Plltini evrei la Linz. De-a lungul secolelor se europenizasera ea infatisare ~i sernanau eu ceilalti oameni; eu Ii consideram chiar germani. Nu bagam de seams absurditatea acestei impresii, deoarece religia lor strainii m.i se parea singura diferenta existenta intre ei si noi. Convins ca fusesera

37

persecutati pentru convingerile lor, vorbele nefavorabile rostite pe seama.1or Imi inspirau 0 antipatie ce merge a, uneori, ptna 1a oroare.

Inca nu banuiam ca pot exista adversari sistematici ai evreilor. Asa am ajuns 1a Viena.

Prins comp1et de bogatia senzati.ilor in domeniu1 arhitecturii incovoiat

,

de povara propriei mele soarte, la inceput n-am avut deloc ochi pentru diferite1e

paturi care alcatuiau populatia acestui oras urias. Cu to ate ca pe-atunci Viena nurnara aproape doua sute de mii de evrei la 0 populatie de doua milioane de suflete, eu nu ii remarcam. Ochii mei si spiritul meu n-au fost in stare, In primele saptamini, sa reziste atacului atitor valori si idei noi. Numai dupa ce incetul cu incetul calmul din mine s-a restabilit si cind acele imagini ini1rtcarate au inceput sa mi se clarifice m-am gindit sa privesc mai atent lumea nOW! care rna inconjura si cit printre alte1e rna loveam de problema evreiasca.

Nu vreau sa sustin ca feluI in care am facut cunostinta cu ea mi s-a parut deosebit de placut. Inca nu vedeam in evreu decit un om de confesiune diferita ~i continuam sa dezaprob, in numele tolerantei §i al orneniei, orice ostilitate nascuta din considerente religioase. In special tonul presei antisemite din Viena imi parea nedemn de traditiile unui mare popor civilizat. Eram ob~edat de amintirea unor evenimente datind din evul mediu si pe care n-as fi v}.ut sa le vad repetindu-se. Ziarele de care vorbeam nu erau considerate organe de prim ordin. De ce? Pe atunci nu stiam nici eu exact. De aceea le considel-am mai degraba ca fiind roadele miniei si invidiei, decit rezultatul unei pozitil de principiu hotarite, fie ~i false.

Aceasta idee mi-a fost Intarita de forma infinit mai convenabi.ls, dupa parerea mea, sub care adevarata press mare raspundea acestor atacuri, Siau, ceea ce mi se parea si mai meritoriu, se mulrumea sa Ie ucida prin tacere, nefacind nici cea mai mica mentiune legata de ele.

Am citit eu aviditate ceea ce se numea presa mondiala (Neue Freie Presse, Wiener Tagblatt); am fost stupe fiat vazlnd bogatia cu care-si informa cititorii si impartialitatea ell care trata toate problemele. Apreciarn tonul ei distins; numai stilul ei redundant nu rna satisfacea intotdeauna sau chiar rna impresiona neplacut. Dar, in sfirsit, acest CUSUl' putea fi rezultatul vietii trepidante care insufletea intreg aeest mare oras eosmopolit.

Cum pe vremea aceea eu consideram Viena ca fiind un astfel de oras, rna gindeam ca explicatia pe care mi-o dadeam mie insumi putea servi drept

souza.

Dar ceea ce rna soca adesea era manierea indecenta in care aceaSta press faeea curte ocirmuirfi, eel mai neinsemnat eveniment petre cut Ia Ho{bUl"g era relatat cititorilor in termeni ce vadeau fie un entuziasm delirant, fie adincs mihnire sau consterriare. Era 0 Iauda exagerata care, in special cind era yorba de "eel mai intelept monarh Ii al tuturor timpurilor, aproape cit mnintea dansul executat de cocosul de munte in perioada de rut pentru a-si seduce fe::mela.

Mi s-a parut ca toate acestea erau numai de ochii lumii.

Aceasta constatare a umbrit intructtva ideea pe care mio faceam despre democra\ia liberala.

A umbla dupa favorurile curtii, ~i intr-o maniera atit de indecenta, insemna a nu da doi barn pe demnitatea natiunii,

A fost primul nor care a umbrit legaturile mele morale cu marea presa

vieneza.

A)a cum facusem intotdeauna si inainte, si la Viena urrnaream eu cea mai mare pasiune tot ceea ce se petrecea in Germania, atit in polrtica, cit si in privinta vietii sociale. Cu mindrie si admiratie, compararn ascensiunea Reichului eu lingo area de care era atins statul austriac. Dar dacs succesele politicii externe ale Reichului imi provocau 0 bucurie de cele mai multe ori pura, viata politics interns era mai putin imbucuratoare si irni provoca adesea 0 ingrijorare grava. La vremea aceea, nu aprobam lupta dusa impctriva lui Wilhelm a1 Il-Iea. Vedeam in el nu numai pe imparatul Germaniei, ci in special pe intemeietorul flotei germane. Interdictia de a tine discursuri politice notificata de catre Reich imparatului rna revolta in eel mai inalt grad ca venind din partea unei adunari care, in ochii mei, nu era nicidecum calificata pentru aceasta. Intr-o singura sesiune, acesti giscani debitau in parlamentullor mai multe absurdit ati decit ar fi putut spune, timp de citeva secole, 0 intreaga dinastie de imparati, inclusiv cei mai slabi de minte din serie.

Eram indignat vazind ca intr-un stat in care orice om pe jumatate smintit cerea sa ia cuvintul spre a-si face auzite eomentariile si avea, in sinul Reichului. chiar libertatea deplina de a pierde natiunea in calitate de "legislator", cel ce purta coroana imperiala putea fi "dojenit" de cea mai mizerabila adunare de fleeari din toate timpurile.

Ceea ce rna seotea ~i mai mult din fire era constatarea cit aceeasi presa din Viena care saluta cel mai neinsemnat cal din echipajele de la curte cu cea mai mare umilinta si cadea in extaz daca animalul raspundea dind din coada, i~i permitea sa·~i exprime cu 0 rautate prost ascunsa sub niste aere grijulii ingrijorarea in legatura eu imparatul Germaniei.

Daca stateai s 0 asculti departe de ea dorinta de a se amesteca in treburile imperiului german nu, Doamne pazeste! dar, punind at.it de prietcneste degetul pe rana, ea i~i mdepliriea datoria pe care i-o impunea alianta dintre cele doua imperii, achitindu-se in acelasi timp de obligana ziarelor de ::t spune adevarul etc. Si de a ~i viri cu desfatara degetul in rana!

Mi se urea singele 1a cap Ajunsesem sa rna incred din ce in ce mai putin in marea presa,

Am fost nevoit sa recunosc ca una din puhlicati ile antisemite. Deuisches Volksblatt, avea mult mai multa tinuta in asemenea ocazii.

Ceea ce, in plus, rna calca pe nervi, era cultuJ respingator pe care-I uvea pe atunei marea presa fata de Franta. Iti era rusine cit esti german cind citeai imnurile dulcege pe care le cinta, proslavirid "marea natiune civrlizata". Aceast~ mizerabila galomani» rn-a Tacut de mai muIte ori sa ranunt la unele din acel€

39

"ziare mondiale". Ma intorceam adesea la Volksblatt, care avea un format mult mai mic, dar trata muIt rnai cored astfel de subiecte. Nu aprobam antisemitis mul sau agresiv, dar adeseori gaseam in el argumente care irni dadeau de gindit.

In orice caz, in astfel de imprejurari am facut cunostinta cu omul si cu partidul care hotarau in acea vreme soarta Vienei: Doctorul Karl Lueger si partidul crestin-social,

Le eram foarte ostil cind sosisem la Viena. In ochii mei omul ~i partidul

. .

erau reactionari.

Dar un sentiment de justitie elementara avea sa modifice aceasta parers, atunei cind am avut prilejul sa cunosc omul si opera sa si aprecierea mea mai bine lntemeiata s-a transforrnat intr-o admiratie declarata. Astazi mai mult ca odinioara il consider pe Dr, Lueger eel mai de seama primar a] tuturor timpurilor.

Cite din prejudecatile mele au fast maturate de un asemenea reviriment de opinie fata de miscarea crestin-sociala!

Dar daca parerea mea privind antisemitismul s-a schimbat de asemenea. eu timpul, aeeasta a fost Intr-adevar cea mai anevoioasa convertire.

Ea s-a facut cu pretul celor rnai aprige conflicte launtrice si, numai dupa luni intregi de lupta in care ratiunea se infrunta eu sentimentul, victoria a inceput sa se afirme in favoarea celei di ntii. Doi ani mai tlrziu, sentirnentul s-a raliat ratiunii spre a deveni paznieul si sfetnicul ei credincios,

In cursul acestor lupte inversunate intre felul in care fusese educat spiritul meu si judecata rece, lectiile pe care mi Ie dadea strada la Viena mi -au !acut servicii inestirnabile. A venit a vreme cind nu mai mergeam orbeste, ca in primele zile, pe strazile uriasului oras si cind ochii mi se deschisesera spre a vedea nu doar cladirile, ci si oamenii.

Intr-o zi, pe cind traversam orasul vechi, am intilnit pe neasteptate un persona] in caftan lung, cu parul negru, cirliontat.

Aeesta este tot un evreu? lata care mi-a fast primul gind.

La Linz ei nu aveau aceasta infatisare, L-am examinat pe furis si cu prudenta, dar pe rnasurs ce cercetam acest obraz strain ~H scrutam fiece trasatura, intrebarea dintii lua in mintea mea 0 alta forma:

Acesta este tot un german?

Ca intotdeauna in asemenea cazuri, am cautat in cart] un mijloc de a-mi risipi indoielile. Cu citiva helleri am curnparat primele brosuri antisemite din viata mea. Din nefericire, toate plecau de la ipoteza cit cititorii cunosteau sau intelegeau deja intr-o oareeare rnasura problema evreiasca, eel putin la originea ei. In sfirsit, tonul lor trezea in mine noi indoieli, deoarece argurnentele aduse in sprijinul afirmatrilor erau adeseori superficiale si complet lipsite de 0 baza stiintifica,

Atunci am revenit la vechile mele prejudecan. Aceasta <ll durat citeva saptamini, ba chiar citeva Iuni,

Chestiunea rm se parea atit de monstruoasa, acuzatule erau atit de

40

excesive, lncit, chinuit de teama ca voi cornite a nedreptate, am ineeput din nou 11 Isft rna nelinistesc si sa ezit.

" I I Este adevarat ca asupra unui punct, aeela de a sti ca nu putea fi yorba

i p.e germani tinind de 0 eonfesiune aparte, ei de un popor aparte, nu mai puteam I ~ r= indoiefi; csci, de cind incepusem sa rna ocup de aceasts problema si de cind ',_,I ffltentia imi fusese atrasa asupra evreului, vedeam Viena eu alti ochi, Pretutin- 11:11 ~ I~eni pe unde umblam, vedeam evrei si, pe masura ee vedeam mai multi, ochii III~' /fUei invatau sa-i deosebeasca net de ceil alti oameni. In centrul orasului si in r<,I/;a.rtierele situate la nord de eanalul Dunari i rnisuna indeosebi 0 populatie a

)'1

III l~iU:ei tnfatisare nu mai avea nici un fel de asernanare eli aceea a germanilor.

1";11 Ins a , daca as mai fi avut cea mai mica indniala asupra acestui punct, , \ f irice ezitare ar fi fost definitiv risipita de atitudinea unei parti a evreilor Insisi.

"

'~\)j 0 ampla miscare ce se conturase in rindurile lor ~i care la Viena luase

\11 II r anumita ampl~ar~ reliefa lntr-o maniera izbitoare caracterul etnie a1 evreimii: ~/llllreau sa spun sionismul.

I I Se parea, in realitate, ca numai 0 rninoritate evreiasca aproba pozitia

II~

: istfel Iuata, pe ctnd majoritatea 0 condamna si ii respingea principiul. Dar

I~W,rivind lucrurtle de aproape, aceasta impresie se stergea, nemaifiind decit 0 \flegm·a de argumente deplasate, inventate de circumstanta, ca sa nu le zieem ff'I~~in~i~ni. Cci 0 care el~au. numiti. evrei Iiber~li nu-i renegau d~ ~apt !Ie evreii 1\IIJ,IlOIll~tl ea frati de rasa, CI numai pentru ca-si recunosteau public iudaismul, Cl1

I/lipsa de simt practic care putea fi chiar periculoasa,

'''II~

~l; Aceasta nu schimba eu nimie solidaritatea ce-i unea pe toti.

I~',' Aceasta lupta fictiva intre evrei sionisti si evrei liberali m-a dezgustat

urtnd, ea nu corespundea nici unei realitari, era deci curata minciuna si acest I u5retlic era nedemn de nobletea moral a si de curatenia morals eu care se mindrea

I~)tra incetare acest popor.

I"IIIJ De altminteri, curatenia acestui popor, morals sau de alt fel, era eeva I)~ ! rarte special. Ca apa nu prea era pe gustul lor, era un Iucru de care ~i puteai ~\ }a seama privindu-i si, din nefericire. foarte des chiar inchizind ochii, Mai tirziu

, ~!! '

'tt?i s-a intlmplat sa-mi fie greata simtind mirosul acestor purtatori de caftans. Pe

,\.II~ easupra, aveau vesmintele rnurdare si 0 infatisare prea putin eroica.

ldlt' Toate aceste detalii erau deja departe de-a fi atragatoare; dar era

~' ezgustator sa descoperi sub stratul de jeg murdaria morala a poporului ales. sl~/ Ceea ce mi-a dat curind eel mai mult de gindit a fost genu} de activitate II evreilor in anumite do rnenii, a carei taina reuseam incetul ell incetul S~O

I, I~scupar.

~,II Caci exi t dv • inf . . dif t b f ~ c

l( .Ja 1 exis a oare vreo mur arie, 0 1 anne, In ueren su ce orrna, mal

\" les in viata sociala, la care nu participase eel putin un evreu?

~11~! .De in_da~a ee i~pingeai scalpelul intr-un astf?l de ab~es~. descopereai,

serneru umn vierrno intr-un corp intrat in putrefactie, un mic jidan complet ) libit de aceasta lumina neasteptata.

1,:1 In ochii mei, dovezile de culpabilitate ale evreimiI s-au aeumulat clnd

II

41

am remarcat aetivitatea ei in presa, in arta, in Iiter atura si in teatru. Vorbele dulci si [uramintela n-au mai folosit atunci cine stie ce; ba chiar n-au mai avut efect. De-acum era suficient sa te uiti la rubrica spectacolelor, sa cercetezi nurnele autorilor acelor inspairnintatoare productii pentru cinema si teatru pentru care laceau reclama afisele ~i simteai ca devii pentru multa vreme dusmanul nemilos al evreilor. Erau 0 ciuma, 0 ciuma morals, mai rea decit ciuma neagrs de odinioara, care, in aceste locuri, eontamina populatia, Si in ce doze masive era fabricata !ii raspindita aceasta otrava! Fireste ca, cu cit nivelul moral si inteleetual al fabricantilor aeestor opere de arta este mai scazut, eli atit prolificitatea lor este inepuizabila, pina cind unul din acesti usuratici reuseste sa-si azvirle gunoaiele in obrazul omenirii, asa cum ar face-o 0 stropitoare mecanica.

Ginditi-va eu atentie si la faptul ea numarul lor e nelimitat; ginditi-va eel pentru un singur Goethe natura infesteaza eu u~urinla pe eontemporani eu zece mii de asemenea scriitori prosti, care din acel moment actioneaza asemeni celor mai vatamatori bacili si otravesc sufletele.

Era ingrozitor sa te gindesti, dar in aceasta privinta nu puteai sa-ti faci iluzii, ca evreul parea ea fusese special SOl-tit de natura sa joace acest 1'01 rus inos.

Prin asta era el poporul ales?

Am inceput atunci sa cercetez minutios numele tuturor fabricantilor de productii murdar relevate de viata artistica. Rezultatul acestei anehete a fast din ee in ce mai defavorabil pozitiei pe care mi-o mentinusem pina atunci in privinta evreilor. In zadar se straduia sentimentul sa se impotriveaeca, ratiunea nu rnceta sa traga eoncluziile.

Fapt este ca noua zecimi din toate murdariile Iiterare, din cacealmaua in arte, din stupiditatile teatrale trebuie trecute la debitul unui neam care reprezinta abia a suta parte din populatia tarii. E de netagaduit: asa stau lucrurile.

Am inceput sa examinez din acelasi punet de vedere pretioasa mea "presa mcndiala tt •

Cu cit sondam mai adinc, cu atit scadea prestigiul de care se bucurase in ochii mei obiectul vechii mele admiratii. Stilul ei era tot mai insuportabil; si trebuia sa-i resping ideile, pe cit de superficiale, pe atit de serbede; impartialitatea expunerilor mi se parea acum mai degraba minciuna dectt adevar: colaboratorii erau evrei.

Mii de amanunte, pe C81'e odinioara abia le remarcasem, mi-au atras atentia si mi s-au parut vrednice de notat; in schimb, am inceput sa sesizez ~i sa inteleg influenta altora care imi mai dadusera si inainte de gindit.

Vedeam acum din alt unghi opiniile liberale ale acestei prese; tonul distins sau tacerea de moarte eu care raspundea atacur'ilor adversarilor rID se dezvaluiau ca fiind niste trucuri pe cit de abile, pe atit de dernne de dispret; elogioasele sale critici teatrale erau destinate intotdeauna numai evreilor si niciodata ea nu critic a pe altcineva decit pe germani.

Aluziile rautacioase la adresa lui Wilhelm al IT-lea se repetau attt de des inert tradau un sistern; de asemenea elogiile risipite cu darnicie la adresa culturii ~i civihzatiei franceze; sablonul foiletoanelor degenera in pornografie, iar limba acestor ziare avea, pentru auzu1 meu, un accent strain; dar inspiratia generals a articolelor era atit de vizibil defavorabila germanilor, inclt trebuie di era voita.

Cine era interesat sa actioneze astfel?

Era doar rodul intimplarii? Putin cite putin deveneam dezorientat.

Dar evolutia mea a fost grabita de observarea unui intreg sir de alte fenornene. Vreau sa vorbesc despre conceptia unei mari parti a evreilor despre moravuri si despre morala ~i pe care 0 pun in practica pe fata,

In aceasta privinta, strada mi-a dat lectii adeseori penibile.

Rolul jucat de evrei in prostitutie si in special in traficul de carne vie poate fi studiat Ia Viena mai user dectt in orice alt oras din Europa occidentala, exceptind, poate, porturile din sudul Frantei. Cind treceai seara pe strazile si stradutele din Leopoldstadt, vrind-nevrind erai la fiece pas martorul unor scene

~ ramase necunoscute majoritatii poporului german, pina cind razboiul Iea dat soldatilor care luptau pe frontul de rasarit prilejul sa Ie vada, sau mai precis sa fie nevoiti sa le vada.

Intiia oara cind am eonstatat ea acela care conducea astfel, ell 0 experienta desavirsita, acea revoltatoare exploatare a viciului in drojdia marelui oras era evrcul impasibil si lara de rusine, m-am infiorat

Apoi furia a pus stapinire pe mine.

Acum nu-mi mai era teams sa lamuresc problema evreiasca. Da, rna voi darui acestei misiuni! Dar in timp ce invatam sa-l hartuiesc pe evreu in toate manifestari le vietii civilizate si in practicarea diferitelor arte, m-am izbit dintr-odata de el acolo unde nu rna asteptam sa-l intilnesc.

Cind am descoperit ca evreul era seful social-democratiei, a inceput sa mi se risipeasca ceata de pe ochi. A fost sfirsitul indelungatei lupte launtrice pe care o avusesem de dat.

In timpul legaturilor zilnice ell tovarasii mei muncitori , rernarcasem deja uirnitoarea usuririta eu care-si schimbau parerea in aceeasi problema, uneori in citeva zile, adesea chiar in citeva are, Imi venea greu s,\ inteleg cum niste oameni care aveau intotdeauna opinii rezonabile, cind li se vorbea intre patru ochi, Ie uitau brusc, de indata ce cadeau din nou sub influenta masei. De multe ori aeest lUClU rna impingea la disperare. Cind, dupa ce ii eertasem cu asprime ore intregi, eram convins ca de asta data sparsesem gheata sau ii lamurisem asupra ahsurditatii unei prejudecati si ma bucurarn de succesul meu, a doua zi observam indurerat ca trebuia s-o iau din nou de la cap; to ate stradaniile mele fusesera zadarnice. Ca un pendul in balans perpetuu, parerile lor absurde SE' intorsesera la punctu1 de pleca.re

Puteam inte lege multe. Ctnd erau nemultumitl de coriditia lor; dud blestemau soarta care adesea ii Lovea atit de crtmt, clnd i~i urau patrorrii care

li se pareau executorii brut ali ai soartei lor crude, cind injurau autoritatile care, dupa parerea lor, n-aveau nici un fel de compasiune pentru situatia 101\ cind manifestau impotriva prerurilor alimentelor ~i defilau pe strada ca sa pledeze pentru revendicarile lor, toate acestea le mai puteam intelege lara a le pune judecata in cauza. Dar ceea ce rarninea pentru mine de neinteles era ura lara margini pe care 0 manifestau fa~a de propriul lor popor, cu care denigrau tot ce constituia maretia lui} ii intinau istoria si-i improscau eu noroi pe oamenii sai celebri.

Aceasta ostrlitate fata de propria lor spe\a, de propriul lor cuib, de propria lor patrie era pe cit de absurda, pe atit de greu de inteles, Era lmpotriva firi i.

Acesti oameru rataciti puteau fi vindccati ternporar, dar numai pentru citeva zile, eel mult citeva saptamini. Si cind il intilneai apoi pe eel pe care credeai ca-l convertisesi, el redevenise eel de altadata.

Cazuse iar in starea lui nefireasca,

*

>j. *

Mi-am dat seama putin cite putin cii presa social-democrata era In special condusa de evrei; insa n-am dat 0 semnificatie deosebita acestui fapt, din moment ce lucrurile stateau la fel ~i la alte ziare. Un singur lUCIU putea eventual atrage atentia; nu exista nici macar 0 foaie numarind evrei printre redactorri srti care sa fi putut fi considerate cu adevarat nationals in sensul pe care prin educatia si eonvingerile mele i1 dade am acestui cuvint.

M~am straduit si am rncercat sa citesc productiile presei marxiste, dar dezgustul pe care mi-l inspirau a sfirsit prin a deveni at it de puternic incit am cautat sa-i cunosc mai bine pe eei ce fabricau aceasta colectie de ticalosii

Toti erau evrei, larJ exceptie, inceplnd cu editorii.

Am 1uat 1a mina toate brosurile social-democrate de care am putut faee rost ~j r-am cautat pe semnatari: evrei. Am notat numele aproape tuturor sefilor: erau de asemenea in imensa lor rnajoritate mernbri ai "pnporului ales", fie Cd era vorba de deputati in Reichsrat, fie de secretari ai sindicatelor, de presedintii unor organisrne alp partidului sau de agitatori de strada. Era mereu aceeasi priveliste putin Iinistitoare N -am sa uit niciodata numele de Austerlitz, David. Adler, Ellenbogen etc

Atunei mi-a devenit limpede cit partidul, ai carui simph figuranti erau adversarii mei de tum intregi in rea mai violenta lupta, erau aproape in intregime, prin seful Ior, in miinile unui pOP0l" strain; caci un evreu nu este un german, 0 stiam odata pentru totdeauna spre Iinistea spiritului men

Cunosteam in sfirsit geniul rau al poporului nostru

Un singur an la Viena rna convinsese de faptul crt nu exists muncitor atit dE> inradaciriat in prejudecatile sale inctt sa nu cedeze in fata unor cuno stirite

44

mai exacte si a unor explicatii mai clare. Ineetul cu incetul m-am pus la curent eu propria lor doctrina si ea devenise arma m.ea in lupta dusa pentru convingeriIe mele.

Aproape intotdeauna victoria a fost a mea.

Marea masa trebuia salvata, fie si eu pretul celor mai grele sacrificii de timp si de rabdare,

Dar niciodata n-am putut elibera vreun evreu de maniera sa de ajudeca. Pe at unci mai eram inca suficient de naiv ca sa vreau sa-i lamuresc asupra absurditatii doctrinei lor; in cercul meu restrlns, vorbeam pina mi se jupuia limba si-mi ragusea glasul si imi inchipuiam ca voi reusi sa-i conving in privinta pericolului aiurelilor marxiste. Obtineam rezultatul contrar. Se parea ca efectele dezastruoase, rod evident al teoriilor social-democrate si al aplicarii lor, nu serveau decit la intarirea hotartrii lor.

Pe masura ce stateam cu ei de verba, tnvatam sa le cunosc mai bine dialectica. La inceput contau pe prostia adversarului si, ctnd nu mai gaseau portita de scspare, faceau pe prostii. Daca asta nu avea efect, nu mai intelegeau, sau, strinsi ell usa, dintr-un salt treceau in alt domeniu; insirau truisme din care, odata admise, scoteau arguments pentru niste probleme complet diferite; daca ii incolteai in continuare, iti scapau din miini si nu puteai sa Ie smulgi vreun raspuns exact. Daca voiai sa-l tnhati pe vreunul din acesti apostoli, mina atingea doar 0 materie viscoasa si cleioasa ce ti se scurgea printre degete, pentru ca in cl ipa urrnatoare sa se faca la loco Daca unuia dintre ei Ii dadeai 0 lovitura

, atit de decisiva inc it , in prezenta asistentilor, nu putea dectt sa se situeze pe pozitia ta si, cind credeai cll ai facut eel putin un pas inainte, a doua zi ramineai foarte mirat. Evreul nu mai stia ce se petreeuse in ajun; reincepea sa divagheze ca rnainte, de parca nu S-al' fi intimplat nimic si cind, indignat, 11 somai sa se explice, el simula uimirea, nu-si mai amintea absolut nimic, decit faptul ca in ajun dovedise deja temeiul spuselor sale,

Adesea ramineam inmarmurit.

Nu stiai ce sa admiri mai mult: abundenta vorbariei sau arta lor de a

minti.

Am sfirsit prin a-i uri.

Toate acestea aveau Iatura lor bum: pe masura ce ii cunosteam mai bine pe sefi, sau cel putin pe propagandistii social-democratiei, poporul meu iOO devenea tot mai drag. Cine ar fi putut blestema, fata in fata cu abilitatea diabolica a acestor seducatori, pe nenorocitii care le cazusera victirna? Cu cita dificultate biruisem eu lnsumi dialectica perfida a acestei rase! Si cit era de zadarnica 0 asemenea victorie, cu niste oameni ale caror guri denatureaza adevarul, neglnd lara Inconjur spusele de mai inainte, pentru ca in c1ipa urmatora sa se prevaleze de ele.

Nu, pe masura ce invatam sa-i cunosc pe evrei, rna simteam tot mai indemnat sa-i iert pe muncitori.

Cei mai vinovati in ochii mei nu erau ei, ci tocmai aceia care considerau

45

ca nu merita osteneala sa compatirneasca poporul, sa-i asigure drepturile prin legi perfect echitabile, in sfirsit sa-l puna la zid pe eel ee l-a amiigit si corupt.

Experientele pe care le faceam zilnic rn-au indemnat sa cercetez izvoarele doctrinei marxiste. Actiunea ei imi era acum limpede cunoscuta in toate amanuntele; ochiul meu atent descoperea in fiecare zi semnele progreselor ei; era suficient sa ai putina imaginatie ea sa-ti inchipui ce consecinte avea sa aiba, Acum se punea problema de a sti dacs fondatorii ei prevazusera ce avea sa produca opera lor ajunsa la ultima ei forma, sau daca ei insisi fusesera vietimele unei erori.

Dupa parerea mea, ambele alternative erau posibile.

Intr-unul din cazuri, era de datoria fiecarui om capabil de gindire sa tina piept aeestei miscari funeste, pentru a incerca sa impiediee lucrul eel mai rau; in celalalt caz, trebuia admis ca autorii responsabili de aceasta boala care contaminase popoarele fusesera adevarati dernoni: caci numai creierul unui monstru, nu al unui om, putea concepe planul unei organizatii a carei actiune urma sa aiba ea rezultat prabusirea finala a civilizatiei si ca urmare transform area lumii intr-un desert,

In acest caz, singura solutie era lupta, lupta eu toate armele pe care Ie pot furniza mintea omeneasca, inteligenta ~i vointa, oricare ar trebui de altminteri sa fie adversarul in favoarea caruia soarta va inclina balanta.

Am inceput asadar sa-i studiez temeinie pe intemeietorii acestei doctrine, in scopul cunoasterii principiilor miscarii. Faptul ea mi-am atins scopul mult mai repede decit indraznisern sa sper s-a datorat exclusiv cunoasterii problemei evreiesti, desi inca insufieient aprofundata. Numai ea mi-a ingaduit sa compar practic realitatea cu gogosile din teoriile apostolilor si fondatorilor socialdemocratiei. Invatasern, de fapt, ee inseamna pentru evreu a vorbi: nu 0 face niciodata decit ca sa-~i ascunda sau sa-~i mascheze gindul. ~i nu trebuie sa cauti sa-i descoperi adevarata intentie in texts ci printre rinduri, unde a fast ascunsa eu grija,

Aceasta a fost perioada in care in mine a avut loc schimbarea cea mai profunda pe care am avut-o vreodata de dus la bun sfirsit.

Cosmopolitul moale care fusesem pinli atunci a devenit un antisemit fanatic.

Inca 0 data - dar era ultima - 0 neliniste apasatoare inti stringea inima. Pe cind studiam influenta exercitata de poporul evreu de-a Iungul unor epoci intinse ale istoriei, m-am intrebat deodata, nelinistit, daca nu cumva destinul, ale carui intentii sint insondabile, dorea, din motive neeunoscute noua, bieti oameni, ~i in virtutea unei decizii imuabile, victoria finala a acestui popor neinsemnat?

Sa-i fi fost prornis acest pamint drept recompensa aeestui popor care a trait intotdeauna nurnai pentru pamint?

Dreptul pe care socotim ca-l avem de a lupta pentru conservarea noastra este lntr-adevar intemeiat, sau nu exist a decit in mintea noastra?

4h

Destinul rm-a dat el insusi raspunsul in vrem.e ce rna cufundam in studiul doctrine 1 marxiste ~l observam impartial si pe indelete activitatea poporului evreu.

Doctrina evreiasca a marxismului respinge principiul aristocratic respectat de natura ~i pune in locul pri vilegiului etern a1 fortei !iJ al energiei predorrnnanta numarului ~i greutatea lui moarta. Ea neaga valoarea mdividuala a ornului, contests importanta entitaui etnice si a rasei, privind astfel omenirea de conditia prealabila pusa existentei ~i civilizatiei sale. Admisa ca baza a vietii universale, ea ar antrena sfirsitul oricarei ordini ce poate fi orneneste conceputa Si dupa rum 0 astfel de lege n-ar putea duce dectt la haos in acest univers dincolo de rare conceptiile noastre ramin pe loc, tot astfel ea ar insemna aiei pe pamint disparitia locuitorilor planetei noastre.

Daca evreul, gratie profesiunii sale de credinta marxiste, obtine victoria asupra popoarelor acestei lumi, diadema sa va fi coroana rnortuara a omenirii Atunci planeta noastra va reincepe sa strabata eterul asa cum a facut 0 aCUID riteva milioane de ani' nu va mai exista nici un om pe fata ei.

N atura vesnica se razbuna lara mila atunci cind ii calci poruncile.

De aceen ~u cred ca actionez in spiritul Atotputernicului creatorul nostru, caci:

Aoarindu trui de eureu, lupt pentru. a apara opera Dom nului.

CAPITOLUL III

CONSIDERA,{II POLITICE GENERALE PRIVIND SEDEREA MEA LA VIENA

Sint convins astazi ca ornul, exceptind cazul unor aptitudini exceptionale, nu trebuie sa se lanseze in politic a activa inainte de a implini de treizeci de ani. Pina la aceasta virsta, de fapt, niei nu poate fi vorba decit de formarea unei platforme, punet de plecare pentru examinarea diferitelor probleme pol itice, permitind luarea unei pozitii in privinta lor. Abia dupa ee a dobindit un astfel de fond de idei generale ~i dupa ce *i-a format 0 trainica parere personals asupra fiecareia din problemele de actualitate, ornul maturizat, eel putin in privinta caracterului, trebuie sau poate sa participe la viata politica publica.

Altminteri il paste primejdia de a trebui ori sa ~i schirnbe intr-o zi pozitia Iuata asupra unor probleme esentiale, orr de a se marg'ini , desi perfect informat, la 0 doctrina pe care inteligenta ~i convingerile sale 0 dezaproba de multa vrerne. In primul caz, proprrile lui ezitari ar avea drept consecinta neplacuta - trebuie sa se astepte 1a aceasta - faptul eli nu va ctstiga inerederea statornica a partizanilor sai, Pentru aceia pe care ii conduce, 0 asemenea schimbare radicals a ~efului inseamna perplexitate ~i adesea un sentiment de rusine fata de fosti i lor ad Vel'S81'i

In al doilea caz - atit de frecvent astazi -~ cu cit seful insusi crede mai putin in eele sustinute public, eu cit justificarea acestora este mai gaunoasn, mai term, eu atit ea alege mijloace mai vulgare. EI nu se mai gtnde-te sa se puna chezas manifestavilor sale politice: nu-ti dai viata decrt pentru convingerile tale In acelasi tirnp, exigentele fata de partizani devin tot rnai mari si mai nerusina te, pina cind sacrifica si ce mai ramasese in el dintr-un sef, pentru a deveni un politician: acel soi de oameni a carer unica ~i veritahila convingere este absenta oricarei convingeri, asociata cu 0 insolenta inoportuna si eu 0 arts nerusinata de a minti.

Daca, spre nenorocirea oarnenilor cinstiti, un asemenea smecher ajunge in parlament, trebuie sa se stie, inca de la lnceput, ca maniera sa de a face politica nu va mai consta dectt intr-o lupta eroica pentru pastrarea acestei "vaci de lapte tI pentru sine si pentru familia sa. Mai tirziu, cind sotia si copiii VOl' trai pe spinarea lui, eI va lupta ~i mai aprig pentru mandatul sau. Oricine se va orienta spre politics va deveni, ca urmare, dusmanul san personal; odata cu fiecare miscare noua, el se va teme de posibilul inceput al sfirsitalui sau ~i, in fiecare om important, de posibila amenintare a pericolului pe care acesta il constituie

Imi propun sa mai revin eu seriozitate la acest soi de plosnita de parlament.

Desigur, barbatului de treizeci de ani ii mai rarnin multe de invatat in cursul vietii, dar aceasta va fi doar 0 complinire si 0 umplutura in cadrul notiuriilor generale pe care le-a dobindit deja. Noile sale cuno stinte nu VOl' ajunge sa-i zdruneine din temelii cunostintele de baza deja primite: dimpotriva, ele Ie Val' tmbogati; iar partizanii sai nu vor fi nevoiti sa inabuse in ei sentimentul neplacut col au primit de la el invatarninte gresite: dimpotriva, dezvoltarea organic a vizibila a Sefului va fi pentru ei 0 garantie linistitoare, noile sale cunostinte contribuind doar la imbogatirea propriei lor doctrine. Aceasta va fi in ochii lor si 0 dovada a justetii teoriilor politice pe care le aparau.

Un Sef care trebuie sa renunte la teoriile sale generale, reeunoscute ca false, actioneaza demn numai daca este gata sa suporte toate consecintele.Atunci el trebuie sa-si interzica exercitarea publica a activitatii politice ulterioare. Din moment ce a cazut deja in greseala in punete esentiale, poate cadea §i a daua oars. In niei un eaz nu are dreptul sa continuie sa rivneasca la increderea concetatenilor sai ori 8-0 accepte.

Astazi oamenii se conformeaza prea putin unei asemenea linii de conduits si aceasta dovedeste josnicia universala a secaturilor care se cred actualmente chemate S(I (aell pclitica.

Dar, macar de soar gasi un singur ales intre toate aceste secaturi! Odinioara evitasem sa rna afisez deschis in orice domeniu; totusi cred ca m-am ocupat de politica la fel de mult ca oricine. Nurnai intr-un cere foarte restrins faceam cunoscut ceea ce rna framinta sau rna atragea in forul meu interior. Faptul ca vorbeam tntr-o reuniune restrinsa de prieteni avea multe laturi bune: invatam mai putin sit vorbesc, cit sa patrund ideile si opiniile adesea deosebit de primitive ale oamcnilor. Astfcl, lara sa pierd timpul si cu orice prile], continuam sa-mi completez cultura. Nicaieri in Germania imprejurartle nu of ere au desigur pe atunci aceasta ocazie, in aceea~i masura ca la Viena.

*

* *

Preocuparila politice in batrina monarhie dun :-u'eana erau in ansamblu mai marcate si interesau un cere mai larg decit in Germania acelor vremi, ell exceptia anumitor parti din Prusia, a Hamburgului si a coastelor Marii N ordului. Inteleg aici prin Austria acel taritoriu al ma.relui imperiu habsburgic in care poporul german a reprezentat, in orice caz, nu numai ocazia istorica a formarii acestui stat, ci a fost ~i singurul in stare sa confere unei formatiuni politice atit de artificiale viata morala care a tnsufletit-o timp de citeva seeole. ~i pe masura ce trecea timpul, existenta §i viitoruJ acestui stat depindeau tot mai mult de mentinerea acestui nucleu central al imperrului.

Daca veehile state ereditare reprezentau inima imperrului, iriima care

49

trimitea in eircuitul vietii politiee si artistic- un singe mereu proaspat, Viena era in acelasi timp si creierul si vointa lui.

Infatisarea Vienei era tntr-adevar aceea a unei regine stind pe tron si era suficienta ca sa-i confere autoritatea care unea atitea popoare diferite. Maretia propriei sale frumuseti te facea sa pierzi din vedere stigmatul virstei ansamblului.

Interiorul imperiului austriac n-avea decit sa se cutremure violent din cauza luptelor singeroase dintre diferitele nationalitati: strainatatea, Germania in special, nu vedea decit imaginea vrednica de iubire a Vienei. Iluzie cu atit mai facila cu cit aceasta parea sa cunoasca, in vremea aceea, 0 ultima ~i mai vadita inflorire, Sub conducerea unui primm' eu adevarat genial, venerabila resedinta a batrinului imperiu s-a mai trezit 0 data la 0 viata admirabil de tinara. Ultimul mare german iesit din rindurile poporului care a propovaduit Marsul spre Rasarit nu se numara oficial priritre "oamenii de stat"; totusi, acest Dr. Lueger, primm" in "capitala imperiului si oras de resedinta" a obtinut rind pe rind rezultate uimitoare in toate domeniile - economice sau artistice - ale politicii comunale. El s-a dovedit, prin acest subterfugiu, un om de stat mai mare decit au fost pe vremea aceea toti "diplomatii" declarati la un loco

Prabusirea aparentei de natiune numita Austria nu pledeaza impotriva capacitatii politice a elementului german al vechiului Mars spre Rasar it. Cu zece milioane de oameni este imposihil sa mentii cu trainicie un stat de cincizeci de milioane, afara numai daca niste ipoteze perfect determinate nu sint infaptuite la timpul potrivit.

Austriacul german avea conceptii £oarte largi.

Fusese obisnuit sa traiasca in cadrul unui mare imperiu si nu pierduse niciodata simtul lndatorir'ilor ce decurg din aceasta situatie, Singur in statul de dincolo de granitele domeniului restrins al coroanei, el mai vedea inca granitele imperiului. Da! Si cind soarta l-a despartit in final de marea patrie germana, el s-a straduit intotdeauna sa-si asume povara coplesitoare de a rnentine german ceea ce stramosii sai smulsesera odinioara Estului in nesfirsite lupte. Mai trebuie luat in considerare si faptul ca nu toate fortele austriecilor germani au fost consacrate acestei misiuni, caci inima si amintirea celor mai bum dintre ei n-au incetat niciodata sa se indrepte catre patria mama comuna si din ele n-a mai ramas decit 0 rama~ita pentru tara natala,

Orizontul general al austriacului german era deja relativ mai largo Relatiile sale economice cuprindeau frecvent ansamblul imperiului proteiform. Aproape to ate intreprinderile eu adevarat import ante se aflau in miinile lui; el furniza cea mai mare parte a personalului de conducere, tehnicienii !ji functionarii. Tot el era la baza cornertului exterior, in masura in care evreii nu pusesera mina pe acest domeniu oarecum cuvenit lor. Din punct de vedere politic, austriacul german mai pastra singur intregul stat. Pe durata serviciului mil itar era aruncat foarte departe de hotarele inguste ale provinciei sale. Proaspat recrut, isi facea poate serviciul inr-un regiment german, dar acesta

50

putea avea garnizoana tot atit de bine in Hertegovina ca la Viena sau in Galitia, Corpul ofiteresc era inca german, ca §i mare parte din Administratia superioara. Alia si stiinta erau si ele germane. Exceptind lucrarile de proasts calitate, rod al tendintelor artistice moderne, care, de altfel, ar fi putut fi tot atit de bine atribuite unui popor de negri. Germanii erau singurii care detineau ~i riispindeau veritabila inspiratie artistica. In muzica, in arhitectura, in sculptura ~i in pictura, Viena era izvorul necesat care venea in ajutorul intregii duble monarhii, lara sa ameninte sa sece vreodata.

In sfirsit, elementul german era si pivotul intregii politici externe, daca lasam deoparte un numar redus de unguri.

Cu toate aeestea, oriee tentative de salvare a acestui imperiu era zadarnica, deoarece lipsea conditia escntiala necesara.

Pentru a invinge fortele centrifuge ale diferitclor popoare ale statului austriac, nu exista decit 0 posihilitate: statuI Sa fie guvernat si de asemenea organizat in interior de 0 maniera centralizata; ori nu va mai exista.

In diferite perioade de luciditate, aceasta opinie avea trecere in "sferele inalte", dar curind era uitata sau inlaturata ea fiind greu de realizat. Orice proiect de constituire mai pronuntat federativa a imperiului trebuia Sa esueze fortamente, in lipsa unui nucleu activ avind predominanta in stat. La aceasta s-au rnai adaugat date Ie interne proprii statului austriac :}i esentialmente diferite de eele oferite de Reichul german in momentul intemeierii sale de catre Bismarck. In Germania era yorba doar de invingerea traditiilor politice, deoarece, in ee priveste cultura, exista un fond comun. Inainte de toate si exceptind mici fragmente straine, Reichul nu cuprindea de cit reprezentanti ai aceluiasi popor.

In Austria, situatia era tocmai inversa.

Aici, in fiecare tara· exceptind Ungaria amintirea polifica a unei maretii proprii a disparut cu totul, ori s-a sters sub buretele tirnpului, devenind eel purin voalata ~i nedeslusita. In schimb, cind a fost invocat principiul nationalitatilor, tendintele etniee s .au intarit in diferitele tari. Triumful lor urma sa fie cu atit mai lesnicios eu cit el a inceput sa se forrneze la marginile monarhiei state lor nationale, ale caror popoare, de aceeasi rasa cu Virina popoarelor austriece sau de 0 rasa inrudita, au putut exercita asupra acestora din urrna 0 atractie personala mai puternica decit cea a austriecilor germani,

Niei chiar Viena n-a putut sustine, eu vrernea, aceasts lupta.

Cind Budapesta s-a dezvoltat devenind un oras, Viena a avut. pentru intiia oars 0 rivala a carei misiune nu mai era mentinerea coeziunii dublei rnonarhii, ci mai degrabs intarirea uneia dintre individualitatile sale. In scurt tirnp, Praga avea Sa-I urmeze exernplul, apoi Lembergul, Laibachuletc. Odata eu ridiearea la l'a~ de capitale nationale ale unor tari aparte, ele deveneau centrale unei vieti intelectuale din ce in ee mai partieulariste. Numai astfel au capatat adincime si haze spirituale instinctele politice etnice. Urma sa vina 0 zi cind izbucnir'ile diversclor popoare aveau sa fie mai puternice dedi. f011a de

51

coeziune a intereselor comune: atunci se va sfir~i ell Austria.

Aceasta evolutie s-a confirmat foarte limpede incepind de la moartea lui Iosif al Il-lea, Rapiditatea ei a fost in raport ell 0 serie dE' factori provenind in parte din monarhia insasi, in parte din situatia externa a imperiului.

Daca se dorea in mod sincer acceptarea Iuptei si batitlia pentru mentinerea acestui stat, numai 0 centralizare perseverenta si ferma putea duce la tints. Atunci trebuia, inainte de toate, impunind principiul unei Iirnbi de stat unice, Sa fie stirnulata comunitatea nationals, existents pina atunei numai eu numele si sa se puna Ia indemina adrninistratiei rnijlocul tehnic lara de care un stat unifieat nu poate supravietui. De asemenea, numai ell vrernea, eu ajutorul ~colii~i al propagandei, putea fi creat un sentiment national cornun. Acest obiectiv nu putea fi atins inzece sau douazeci de ani: trebuia numarat in seeole, tot asa cum, in problemeIe colonizarii, perseverenta are mai multa insemnatate decit energia cheltuita la un moment dat.

Este inutil sll insistarn asupra necesitstii unei unitati absolute in administratie.

Pentru mine a fast extrem de instructi v sa demonstrez de ce nirnic din toate aeestea nu s-a intimplat ori mai degraba nu s- a facut, eel vinovat de aceasta omisiune a fast in acelasi timp singurul vinovat de prabusirea imperiului.

Existents batrinei Austrit, mai mult decit a oricarui alt stat, era Iegata de puterea puvernului sau .. Ii lipsea acel fundament al unui stat national care, daca se intimplit ss-i lipseasca conducerea propriu-zisa, are intotdeauna in originea sa etnica 0 forta eare ii asigura eonservarea. Statul etnic poate citeodata, gratie inertiei naturale a populatiilor sale ~i puterii de rezistenta pe care 0 implica, sa suporte in chip uimitor si lara a suferi grav perioade indelungate de administrare proasta sau de conducere proasta; asa se rntlmpla adesea atunci cind orice aparenta de viata a disparut dintr-un corp ~i cind te crezi in prezenta unui cadavru, pina cind eel "considerat mort" se ridica ~i of era celorlalti oarneni uimitoare manifestari ale vitalitatii sale intacte.

Dar lucrurile se petrec ell totul altfel Cll un imperiu compus din mai multe popoare, care nu este mentinut prin comunitatea de singe, ci pri.ntr-o autoritate cornuna. Nici 0 slabiciune a conducerii nu va produce intr-un astfeI de stat 0 toropeala similara eu cea a animalelor care hiberneaza, ci va fi, dirnpotriva, un prilej de trezire a tuturor instinctelor particulariste care preexists in fiecare rasa ~i care nu s-au putut manifesta in perioada cind stapinea 0 vointa,

Numai prineducatia cornuna, timp de secole, prin traditii cornune, prin interes€ comune etc. poate fi rnicsorat acest pericoL Tot asa, cu cit aceste state VOl" fi mai tinere, eu atit VOl' depinde mai mult de talia regirnului care guverneaza; ~i s-a vazut adesea opera unor cuceritori sau genii autoritare care nu au fost urmati cazind din nou in neant inca de la moartea marelui fondator. De altfel, nici dupa citeva seeole aceste pericole nu pot .6 considerate trecute;

52

adesea ele nu fae dectt sa dormiteze pentru ca apoi sa se trezeascs brusc de indatll ee regimul, de venit prea slab, puterea educatiei ~i prestigiul traditiei nu mai pot invinge elanul vital propriu diferitelor ramuri,

Greseala tragica a Casei de Habsburg a constat rara indoiala in faptul cli nu a tnteles aceasta.

Destinu1 a mai 1uminat 0 data viitorul tarii sale numai pentru unul din ei. Apoi aceasta faclie s-a stins pentru totdeauna.

losif a1 Il-Iea, imparat roman al natiunii germane, a sesizat cu ingrijorare ca, hartuita la granitele din afara irnperiulur, casa lui va disparea in virtejul unui Babilon de popoare daca nu compenseaza in extremis carenta stramosilor sai, Cu 0 putere supraorneneasca, "prietenul oamenilor" a infruntat dclasarea predecesorilor sai si a ineercat sa repare in zece ani neglijenta citorva seeole. Daca ar fi avut inaintea sa macar patruzeci de ani de munca, daca macar cele doua generatii urmatoare i-ar fi continuat in acelasi spirit opera inceputa, probabil ca miracolul soar fi produs. Cind a murit, dupa numai zece ani de domnie, epuizat fizic si moral, opera sa a coborrt eu el in mormint si de atunci i~i doarme somnul vesnic in eripta Capucinilor, lara sa fi fost desteptata vreodata,

Succesorii sai nu erau la inaltimea aeestei misiuni, nici ca spirit, nici ca

vointa.

Ctnd primele semne revolutionare ale unor vremuri noi au aprins Europa, a inceput si Austria sa se infierbinte putin cite putin, Dar cind incendiul a sfirsit prin a izbucni, ardoarea i-a crescut muIt mai putin fala de cauze sociale, de clasa sau de politica generala decit pentru izbueniri de origine etnica,

Revolujia de la 1848 a putut fi pretutindeni 0 lupta de clasa, in Austria ea era de-acum inceputul unei noi lupte intre rase. Germanul care, uitind aceasta origine a ridicarii revolutionare sau care, necunosclnd-o, se punea totusi in slujba ei, i~i pecetluia astfel propria soarta, El contribuia la trezirea spiritului democratiei occidentale care, in semi timp, i-a rapit bazele propriei sale existente.

Reprezentarea parlamentara, lara instituirea ~i consolidarea prealabila a unei limbi de stat comune, dade a prima Iovitura preponderentei germane in monarhie. Dar, incepind din clipa aceea, insusi statul era de asemenea pierdut, Tot ce a urrnat nu e decit istoria declinului unui imperiu.

U rmarirea acestei dezagregari era pe cit de ernotionanta pe atit de instructiva, Sentinta istoriei s-a exeeutat prin amanuntele a mii si mii de peripetii, Majoritatea germanilor i~i urmau drumul, orbi, in rnijlocul semnelor prabueirfi: aceasta dovedea numai vointa zeilor de a nimici Austria.

Nu pot sa rna pierd in arnanunte care nu stnt obieetul acestei carti; vreau doar sa examinez mai temeinic acele evenimente care, cauze vesnice ale ruinei popoarelor si statelor, mai prezinta un interes de actualitate si care, in fine, m-au ajutat sa-rni fixez uonceptiile politice.

53

In fruntea institutiilor care puteau justifiea eel mai limpede distrugerea treptatd a monarhiei austriece, chiar si in ochii putin clarv azatnri ai miculuiburghez, se afla cea printre atributiile careia ar fi trebuit, mai mult ca la oricare alta, sa se numere puterea: Parlamentul, sau, cum era numit in Austria

,

Reiehsratul.

In mod vadit, modelul acestei institutii era in Anglia, in tara clasicei "democratii ".

Intreaga rinduiala fericita a fost luata de acolo si transportata Ia Viena, pe cit posibil neschimbata.

Sistemul englez al celor doua camere si-a sarbatorit reinvierea in Camera Deputatilor ~i in Camera Seniorilor, Doar "edificiile" erau de-acum putin diferite.

Odinioara, cind Barry a facut Sa apara din valurile Tamisei Parlarnentul, a pus la contributie istoria lmperium-ului britanic scotind bani pentru decorarea a 1200 de firide, console si coloane ale Palatului sau: statuile si tablourile sale au facut din Camera Lorzilor si din Camera Comunelor un ternplu al Gloriei Natiunii.

Aiei a survenit pentru Viena prima dificultate: cind danezul Hansen a terminat ultimul pinion al palatului de marmura destinat noii reprezentari a poporului, n-a putut face altceva mai bun decit sa imite decoratia antica. Oameni de stat ~i filozofi greci si romani decorara resedinta teatrala a "Dernocratiei din Vest" si, printr-un simbol ironic, cvadrigeIe inaltate in virfuI celor doua cladiri se avintau spre cele patru puncte cardinale, dind astfel chiar din exterior cea mai bum imagine a activitatii din interior.

Nationalitiuile ar fi refuzat, vazind in aceasta 0 ofensa si 0 provocare, ca acest edificiu sa fie un omagiu adus istoriei Austriei. Dupa cum in Reichul Insusi au indraznit sa inchine poporului german edificiul lui Wallot printr-o inscriptie numai in bubuiturile luptei din razboiul mondial,

Atunci cind, la douazeci de ani neimpliniti, am intrat pentru prima data in Palatul Franzensring, ca sa asist la 0 sedinta a Camerei Deputatilor, m-a cuprins eel mai puternic sentiment de repulsie.

De-acum detestam parlamentul, dar nu atit ca institutie, Dimpotriva, tendintele mele liberale nu-rni ingaduiau sa iau in considerare un alt mod de guvernare. Ideea vreunei dictaturi mi s-ar fi parut, asemeni atitudinii mele fata de Casa Habsburgilor, a crirna impotriva Iibertatii si impotriva oricarei ratiuni,

Admiratia mea reala fata de parlamentuI englez contribuia mult la aceasta: ea imi fusese inspirata, tara sa-mi dau seama, de nenumaratele ziare pe care le citisem in tinerete si nu rna puteam dezbara de ea asa usor. Demnitatea eu care insa~i Camera Inferioara se achita acolo de obligatiile e.f si pe care presa noastra ne-o prezenta in culori atit de frumoase imi insufla mult respect. Oare putea exista a forma mai inalta de guvernare a unui popor prin el irisusi?

54

I'ocmai de aicr ~l ostilrtatea mea fata de parlamentul austriac consideram ansamblul r.1t.1cll·llgr sale ca fund nedemne de gloriosul sau model DID argumentelor mele 11 s-a alaturat atunci un altul

Elementul german dm statul austriac depmdea de soarta pe care 10 hJrdzea Reichul Pm,.1 la mtroducerea votulur urn versa] secrets mai exista inca In parlament 0 rnajorrtate germana, ce-i drept modesta Aceasta situane dadea deja de gindit, deoarece atitudmea sovaielruca a social democranei din punct de vedere national 0 Iacea mel eu sd se impoti I veasca asprratnlor gel marulor, on de cite on mteresele acestora erau in Joe aceasta dm teama de a ~l mdeparta partizann apartmind unor popoare strains De acum social democrana nu mai putea fi deer considei ata un partid german, dai mstituirea votului universal a pus capat supremanei germane ChI 3.1' drn punrt de vedere numeric Aeum drumul "degermaruzarn" era hber

DIn acel moment, mstmctrva mea conservare natronahsta se irnpaca greu eu 0 camera a reprezentannlor poporului unde tot ce era german era nu reprezentat, ci tradat Insa aceste defecte, ca atitea altele, ei au mult mal putm imputabile sisternului de scrutm, cit insusi statului austriac M.1 gindisern deja c.1 atita tirnp cit vechrul stat va supravietui, nu se va mal IVI prilejul pentru ca majoritatea germana s.1 ~l redobindeasca pozitia prrmordiala In parlament

In aceasta stare de SPIrIt am patruns intlra o3.1"J in ace le IOCW'l pe cit de venerabrle pe atit de discredrtate De altfel, eu nu Ie veneram decit datorita nobletn magrufice a edificiului 0 mmune greaca pe parnint german

Insa nu a treburt foarte putm timp ea Sd md revolt in fata Iamentabiluhn spectacol ce se desfasura sub prrvmle mele

Erau prezenn citeva sute de reprezentanti ai poporului, care tocmai aveau de transat 0 chestiune econormca importanta ACea.2:1 IDI a fast de ajuns ca sa-rm fac provizn pentru a chibzui citeva saptamtru

Valoarea mtelectual i a discursurrloi se mennnca la un ruuel foarte scazut, in masura in care le puteai urmari, caci unn dmtre ace 1 dornru nu vorbeau germana, Cl slava, hmba lor materna, sau chiai un dialect Aveam prrlejul sd aud eu proprule mele urechi ceea ce pina atunci nu stiam dectt dm zrare 0 masa rmsuninda de oarnem care gesticulau, se mterpelau unn pe altn pe toate vocrle ~l, dorrunind ansamblul, un lamentabil batrm bonorn, nadusrt tot seuturindu "11 violent clopotelul ~l stradumdu se cind prm apeluri la calm) cind prm rmboldurr, s.1 1 estabileasca ceva din demrutatea p3.1<laITlPnt3.1'J a tonului folosit

Nu m-am putut impiedica sd nu rid

Peste citeva sJ.ptJ.mim am revemt Spe('tacoluls€ schrmbase, era aproape de nerecunoscut Sal a era complet goala Lumea dorrnea, citrva deputan stateau la locurrle lor ~] se uitau unn la altn cascind, unul dmtre er "vorbea pe larg" Un vicepi esedmte era prezent ~l cerceta sala cu un aei vadit phctisrt

Am mceput Sd. reflectez Acum, de cite or] aveam trmp, rna lntorceam Ia Reichsi at ~l, de fiecai e data, tacut ,:1 atent, priveam spectacolul, ascultam

55

discursurile . cind erau mteligibils - studiam figurile mai mult sau mai puti n inteiigente ale acestor alesi ai natiunilor acestui stat vrednic de mila si astfel mi-am format ineetul eu incetul idei personale asupra acestor chestiuni. Un an de astfel de observare Iinistita mi-a fost de ajuns ca sa-mi schimb ori sa-rni inlatur total vederile anterioare asupra naturi i acestei institutii, Nu mai simteam revolta Iauntrica impotriva aspectului medioeru pe care-I luase in Austria; aeum invinuiam lnsusi parlamentuL Pina atunci crezusern ea tot raul provenea din faptul ca parlamentul austriac nu avea 0 majoritate gerrnana; aeum socoteam ca el trebuia cautat in forma si natura institutiei insasi.

o serie tntreaga de intrebari s -au pus atunci in mintea mea.

Am inceput sa rna familiarizez eu principiul democratic al "hotarirri majoritatii It, baza a intregului sistem, nu lara a acorda 0 mare atentie valorii intelectuale ~i morale a oamenilor carora calitatea de alesi ai natiunii Ie impunea indeplinirea unui mandat.

Am invatat astfel sa cunosc in acelasi timp ~i institutia si pe componentii

In citiva ani mi s-a conturat limpede, in toate amanuntele, imagine a tipului celui mai nobil al timpurilor moderne: parlamentarul. In mintea mea, el a inceput sa imbrace a forma care, de atunei, nu a suferit nici 0 schimbare esentiala, 0 data in plus, Iectiile vietii m-au ferit sa rna I'atacesc intr-o teorie socials care multora Ii se poate parea putin seducatoare, Ia prima vedere, dar care trebuie totusi socotita printre semnele declinului omenirii.

In Europa occidentala actuala, dernocratia este precursorul marxismului, care nu poate fi coneeput lara ea. Ea este mediul de cultura al acestei ciume mondiale in care se poate raspindi epidemia. Si i~i gaseste expresia in parlamentarismul a vorton in care orice scinteie di vina a incetat din nefericire sa rnsufleteasca naroiul din care e plamadit,

Ii sint foarte recunoscator destinului care m-a facut sa studiez aceasta chestiuna pe cind eram inca la Viena, caci e prababil cit in Germania, in aceeasi perioada, as fi transat-o ell prea rnulta usurinta. Daca as fi perceput tot ridicolul acelei institutii numita "Parlament" mai intii la Berlin, as fi cazut lara indciala intr-o alta extrema si m-as fi situat, din ratiuni aparent exeelente, de partea celor care nu vedeau salvarea poporului si a Reichului decit in intarirea puterii imperiale si a ideii de imperiu, salvare pe care 0 compromiteau totusi din cauza ignorantei din vremea lor.

In Austria nu trebuia sa te temi cit ai sa cazi atit de usor dintr-o greseala In alta, Daca parlamentul nu pretuia nimic, Habsburgii nu pretuiau lara tndoiala rnai mult si poate chiar mai putin, Nu se tenninase totul odata ell respingerea parlamentarismului; problema raminea intacta: si ce daca? Suprimarea Reichsratului insemna incredintarea puterri o cirmui to are exclusiv Casei de Habsburg: idee eu totul inadmisibila, mai ales pentru mine.

Dificultatea rezolvari i acestui caz particular rn-a indemnat sa rna dedic in intregime acestei problerne, ceea ee altminteri n-as fi facut, t.inar cum eram.

56

Ceea ce mi-a dat de gindit, in primul rinds a fast lipsa evidenta a oricarei rasponsabilitati, indiferent in sarcina cui ar fi fost.

Parlamentul ia 0 decizie: oricit de catastrofale ar fi consecintele ei, nimeni nu poarta raspunderea, nimeni nu poate fi chemat sa dea socoteala. Caci, dupa un dezastru tal'a seaman, retragerea guvernului vinovat, schlmbarea majoritatii sau dizolvarea parlamentului inseamna asumarea unei responsabilitali o are care ?

o majoritate sovaielriica de indivizi poate fi vreodata Taeuta raspunzatoa-

1'e?

Ideea de responsabilitate are sens, lara sa cxpuna 0 persoana determina-

tel?

Practie, seful unui guvern poate fi facut raspunzator de acte a caror provenienta si tndeplinire revin vointei si tnclinatiei unei multimi de indivizi?

Dare misiunea unui conducator nu este vazuta mai putin in conceperea unui plan, cit in arta de a face 0 turma de oi cu capete seci sa-i inteleaga valoarea, spre a cersi mai apoi aprobarea lor binevoitoare?

Proba pe care trebuie s-o treaca un om de stat consta in a poseda in acelasi grad arta de a convinge si finetea diplomatica necesara pentru a lntelege prineipiile importante §i a lua hotaririle importante?

Faptu! ca un sef nu reuseste sa clstige de partea unei idei determinate majoritatea unei adunari, veritabila tumoare care a invadat organismul in imprejurari mai mult sau mai putin curate, dovedeste inaptitudine din partea lui? De altfel, s-a intlmplat macar 0 data ca 0 ceata de oameni sa fi inteles 0 idee, mai inainte ea succesul ei sa-i fi dezvaluit insemnatatea?

Orice actiune geniala nu este aids pe pamtnt, 0 of ens iva a geniului Impotriva inertiei multimii?

Atunei ce trebuie sa faca omul politic ale carui proiecte nu reusesc sa cistige favoarea acestei multimi prin lingusiri?

Trebuie s-o stipendieze?

Sau, in fata prostiei concetatenilor sai, trebuie sa renunte sa indeplineasca sarcinile a carer necesitate vitala a recunoscut-o? Trebuie sa se retraga? Trebuie sa ramina?

Cum poate reusi un om de caracter sa rezol ve eonflictul dintre 0 astfel de situatie si ceea ce e1 a considerat decent, sau, mai exact, cinstit?

U nde este aiei limit a care desparte datoria fata de comunitate de datoriile de onoare?

Dare adevaratul sef nu trebuie sa-si interzica metode de guvernare care il coboara la pozitia de politician pe termen scurt?

$i invers, oare acest politician pe termen semi nu se va simp obligat sa faca politics intrucit niciodata nu el, ci 0 insesizabila trupa de oameni, va purta in final povara responsabilitatii?

Inca se mai crede cil progresul uman, cit ar fi de neinsemnat, provine din mintea maioritatii §i nu din capul unui om?

57

F Ori lumea are pretentia ci pe viitor se va putea debarasa de aceasta

eo_tie prealabila a civilizatiei?

Dimpotriva, ea nu pare astazi mai necesara ca oricind?

Cind principiul parlamentar al autoritatii majoritanj il invinge pe eel al autoritatii unui singur individ si inlocuieste conducatoi-ul eu numarul si cu multimea, el se impotriveste principiului aristocratic al naturii, pe care se sprijina de altfel 0 conceptie despre noblete care n-ar tolera niei unul din primii zece mii ai nostri.

Ce dezastre atrage dupa sine aceasta institutie moderna a suveranitatii parlamentare, cu greu i~i poate imagina un eititor al presei evreiesti, daca n-a invatat sa reflecteze si ~a judece in deplina libertate. Ea constituie, in primul rind, prilejul de a ineca ansamblul vietii politice intr-un val de incidente minore de 0 meschinarie incredibila. Astfel, cu cit adevaratul conducator se va retrage dintr-o activitate politica, care, in majoritatea cazurilor, va consta mai putin in creatii si intr-o munca rodnica, cit in diverse tirguieli pentru a cistiga favoarea majoritatii, cu atit insasi natura aeestei activitati politice va fi pe placul spiritelor meschine si prin urmare Ie va captiva.

In zilele noastre, cu cit un asemenea negustor va fi mai ingust la minte si la stiinta, cu atit va fi mai constient de medioeritatea dezolanta a actelor sale puhlice ~i eu atit mai mult va aprecia un sistem de guvernare care nu ii pretinde niei 0 mare energie, niei mult geniu, ci se multumeste mai degraba eu o anumita ingeniozitate taraneasca, care nu are nimie comun cu forta spirituala a unui Pericle, Un asemenea prostanac n-are a se teme de povara responsabilitatiler sale, nu duce grija consecintelor faptelor si gesturilor sale; caci el stie sigur ca, oricare ar fi rezultatul elucubratiilor sale "politice tt, caderea sa e deja scrisa in stele: intr-o zi va trebui sa cedeze locul unui spirit la fel de eminent. Caci un alt semn al aeestui fel de decadents este aeela ea numarul oarnenilor de stat erninenti creste pe masura ce valoarea fiecaruia dintre ei seade progresiv, Iar aceasta valoare se mai diminueaza si in strinsa legatura cu ingustimea de spirit a rnajoritatilor parlamentare; se intelege, de [apt foarte bine, pe de 0 parte, crt spiritele de valoare refuza sa devina niste umili secretari ai unor guralivi rusinosi si neputinciosi si, pe de alta, ca reprezentantii majoritarii, adica ai prostiei, nu urasc nimie mai intens decit un om superior. 0 camera de deputati mediocri incearca intotdeauna consolare stiindu-se condusa de un sef a carui valoare este la nivelul valorii ei; fieeare are astfel satisfactia de a-si putea lasa spiritul sa straluceasca din cind in dud si, mai cu seama, sa-si spuna: din moment ce Petre poate fi patron, de ce n-ar fi si Pavel, intr-o zi?

Dar in esenta aeestei frumoase inventii a democratiei se poate observa un fenomen care in zilele noastre se manifesta scandalos si eu 0 intensitate crescrnda: lasitatea unei mari parti a pretinsilor nostri "conducatori It. Ce noroe pe ei , cind au de luat decizii de 0 oarecare importanta, ea se pot- pune la adapostul unei majoritati' E de-ajuns sa-l vezi 0 singura data pe unul din acesti pungasi ai politicii cersmd nelfnistit, inaintea fiecarei decizii, aprobarea

8

n.ajoritatii, asigurlndu-si astfel "complicii tt necesari ~i putind, in mice caa, sa se 'pele pe mlini de orice raspundere: un om w-ept) un om de omenie nu pot simti I/ecit ostilitate si repulsie fata de astfel de metode de activitate political in vreme ~ ele VOl' atrage, in schimb, toate caracterele meschine. Cel ce renunta sa-si i sume personal responsabilitatea actelor sale si care cauta, dimpotriva, sa se I copere intotdeauna, nu e dedt, un mize~:abil ~i ~n la~, st cind c~nducatolii unei latium sint asemenea avortoni, oarnenn suportacunnd consecintele grave ale icestei situatii, Nu mai au curajul sa actioneze cu fermitate; prefers sa suporte njurti dezonorante decit sa facs eforul de a lua 0 hotarire si niei unul nu se va

;lllune in evidenta ea sa·~i riste viata daca vreo decizie pretinde 0 executie ferma .. , Caci exista un lucru ce nu trebuie uitat, pe care lumea nu are dreptul '~-l uite: majoritatea nu poate niciodata sa inlocuiasca un om. Ea reprezinta ntotdeauna nu numai pe cei prosti, dar si pe eei lasi, Si, pe cit este de adevarat \i 0 suta de visatori nu fae Cit un rntelept, tot asa, de la 0 suta de fricosi n-o sa :coti niciodata 0 hotarire eroica.

Cu toate acestea, eu cit seful guvernului i!?i va asuma mai putin r aspunderi mari, cu atit mai mult se Val' gasi oameni, ehiar Iamentabil de .ipediocri, care se VOl' simti, si ei, chernati sa puna la dispozitia natiunii energii Lrlemne de nemurire .. Nimic nu-i va opri sa vim in sfirsit sa-si depuna candidatu.Ia; stau Ia coad t, numara eu tngrijorare pe eei ee asteapta inaintea lor ~i mai ca

.1

~~u socotesc si numarul de ore necesare ca sa ajunga la tintii. Orice post vacant

~n locurile pe care Ie au in vedere este dorit eu ardoare; orice scandal care 1e }ire~te rtndurile este binevenit. Daca totusi unul dintre ei se cramponeaza de 0 "' ituatie dobtndita, ei resimt faptul aproape ca pe 0 ruptura a unui acord sacru Je solidaritate icomuna, Atunci se supara serios si nu au liniste pina ce ~~elu~inatul, in sfirsit "cazut", n-a inapoiat comunitatii libera folosinta a Iocului

,au cald inca. ~i1 dintr-o data, e foarte departe de a-l redobindi. Cad de indata ce li~na din aeeste triste personalitati este obligata sa-si paraseasca po stul , ea nu l~oate decit sa se strecoare iar in rindurile celor care asteapta, daca strigatele si ·JnjUliile eu care e primit i-o ingaduie.

~. Rezultatul tuturor acestora este defilarea inspaimintator de rapids a

itularilor posturilor si functiilor eele mai importante din stat: corisecintele ei .int intotdeauna nefaste si adesea catastrofale. Caci nu numai prostii si : ncapabilii sint victimele acestor rnoravuri parlarnentare; la fel stau lucrurile,

~.i chiar mai rau, cu adevaratul sef, cind in sfirsit soarta cheama un om demn de ',ilcest nume sa ocupe acel loc. Odata seful ridicat, impotriva lui se formeaza de :indatii un baraj riguros, mai ales daca incapatinatu]eare i~i permite sa vrea sa : )abundci lntr-o societate atit de aleasa n-a iesit din rindurile sale. Acesti domni I in mai presus de orice sa fie numai intra ei si hartuiesc eu 0 ura comuna orice f ninte care trece drept 0 unitate printre niste zerouri. Si instinctul lor, asa de ~)rb 1a atitea Iucruri, devine de asta data foarte clarvazator,

Rezulta de aici cit claseleconducatoare sufers de 0 siiracie de spirit tot .. nai accentuata. ~i orice om poate aprecia cit sufera din aceasta pricina natiunea

I

59

si statul, daca nu cum va apartine el tnsusi acestui soi de "sefi". Regimul parlamentar era pentru vechea Austrie un adevarat mediu de cultura,

Fireste ca ministrii-presedimi erau numiti de imparat ~i de rege, dar el nu facea decit Sa ratifice de fiecare data expresia vointei parlamentului. Toate tocmelile pentru posturile de ministru insemnau dernocratie occidentala de cea mai bum calitate. Rezultatele pretuiau cit pretuiau si principiile. EI avea grija mai cu searna sa inlocuiasca fiecare personalitate in termeni de fiecare data mai scurti; in final aeeasta devenea 0 veritabila cursa. De fieeare data, valoarea "omului politic" ales era ceva rnai scazuta, pina cind se ajungea la acel tip de mici paduchi de parlament ale caror capacitati politice nu se cornpara dectt cu arta 10l' de a sti de fiecare data sa intruneasca 0 majoritate, aItfel spus sa aranjeze acele mici "afaceri" politiee, singurele treburi practice pentru care sint dotati. In toate aceste problems, Viena era eel mai bun lee de observatie si cea mai bum scoala ce putea fi frecventata. Imi place a !?i sa pun in balanta cunostintele si capacitatile acestor reprezentanti ai poporului si dificultatile problemelor pe care le-ar fi avut de rezolvat. In acest scop, trebuia evaluata mai indeaproape intinderea orizontului inteleetual al deputatilor nostri, dupa aceea nu te mai puteai dezinteresa de imprejurarile in care acesti astri stralucitori au fost descoperiti pe firmamentul vietii noastre publice.

Felul in care capacitatile reale ale acestor remarcabili scniori se straduiau sa serveasca patria - deci insasi tehniea activitatii lor politice - merita si e] osteneala de-a fi studiat si cercetat terneinic.

Spectacolul vietii parlamentare parea ell attt mai vrednic de pltns ell cit patrundeai mai mult in structura sa intima) studiind oamenii si faptele cu 0 obiectivitate patrunzatoare si tara menajamente: obiectivitate desigur foarte indicata fata de 0 institutie ai carei partizani nu fae doua Fraze lara aIuzii la aceeasi "obiectivitate", ca la singura baza justa de pe care se poate examina 0 problema sau lua pozitie. Asadar sa-i examinam la rindul lor pe acesti domni, pe ei ~i regulile vietii lor grele si vom ajunge la rezultate uimitoare,

Nu exists principiu care, cercetat obieetiv, sa fie la fel de fals ca principiul parlamentar.

Sa trecem peste felul In care sint alesi domnii reprezentanti ai poporului ~i in special in care I~i cuceresc scaunele si noua demnitate. Este foarte evident eli succesul fiecaruia dintre ei nu of era satlsfacue dorintelor si nevoilor unui intreg papal' decit intro masura intr-adevar infima: este de-ajuns sa-ri dai searna ca inte ligenta polit.ica a mulrimii nu este destul de dezvoltata pentru ca ea sa ajunga prin propriile-i puteri la eonceptii generale si precise si ca sa gaseasca ea insasi oamenii care ar fi capabili sa Ie faca sa reuseasca.

Ceea ce numim intodeauna "opinie publica" nu se intemeiaza decit intr-o masura cu totul neinsemnata pe experientele personale si pe cunostintele indi vizilor; in schirnb, e.a este in mare parte provocata, si aceasta eu 0 perseverenta ~i 0 putere de convingere adesea re marc ab il a , de ceea ce numim "informare" .

60

Dupa cum convingerile religioase ale fiecaruia provin din educatie si numai aspiratiile religioase dormiteaza in inima omului, tot astfel opinia publica a masei este consecinta unei pregatiri a sufletului si a spiritului extraordinar de perseverente si de profunde.

In "educatia" politica, fericit denumita in acest eaz cu cuvintul propaganda, partea cea mai insernnata ii revine presei, Ea isi asuma mai intii de toate munea de "informare", devenind asadar un fel de scoala pentru adulti. Numai ea aeest invatamint nu e in miinile statului, ei in ghearele eelor influenti care sint in cea mai mare parte total nefaste. Fiind inca tinar, avusesern, ehiar la Viena, ocazia sa rna apropii de proprietarii si fabricantii de idei ai acestei masini de edueat poporul. Mai lntii am fost uimit de scurtul rastimp de care are nevoie aceasta putere, cea mai periculoasa din stat, pentru a crea 0 opinie determiriata, chiar daca aceasta este eu totul contrara ideilor si aspiratiilor celor mai reale ~i neindoioase ale comuniU,\ii. In citeva zile, presa §tie sa faca dintr-un amanunt ridicol 0 afaeere de stat de mare importanta si, invers, intr-un timp Ia fel de semi, sa fie date uitarri probleme vitale, pina le sterge eomplet din mintea si memoria poporului.

In felul acesta, in citeva saptamini seotea ea prin minune din neant anumite nume, legind de ele printr-o ampla publieitate sperante extraordinare, creindu-Ie in sfirsit 0 popularitate la care un om cu adevarat valoros nu poate nadiijdui intr-o viata; nume de care eu 0 luna inainte nu auzise nimeni erau lansate pretutindeni, pe ctnd fapte vechi si bine eunoseute privitoare la viata statului sau la viata publica) pe deplin sanatoase, erau irunormintate in acelasi tirnp; ba chiar uneori astfel de nume fusesera rostite cu oeazia unor asemenea turpitudini inctt parea Ca trebuiau mai degraba sa ramtna legate de amintirea unei josnicii sau a unei ficalosii bine determinate. Trebuie studiata in special 1a evrei infamia care consta in a revarsa dintr-odata si dintr-o suta de pubele sirnultan, ea la semnul unei baghete magice, cele 111ai josnice si mai nerusinate calomnii pe hainele imaeulate ale unui om de onoare: atunei aceste liehele periculoase de la ziare VOl' putea fi respeetate asa cum merita,

Acesti escroci ai opiniei nu se dau in laturi de la nimic ea sa-si atinga seopurile odioase.

Ei ajung sa se amestece in eele mai secrete treburi de familie; seotocese pina cind instinctul lor de rima tori ii ajuta sa gaseasca vreun jalnic eveniment eapabil sa-i dea nefericitei victime lovitura de gratie. Daca nu gasesc absolut nimic, eu tot flerul Ior, nici in viata publica, nici in viata particulara, voinicii recurg 1a calornnie, ferm convinsi nu numai de faptul cil. in ciuda numeroaselor retractari tot va ramine cite ceva, ei si cll atunei cind ecoul cu 0 suta de guri i§i va desavirsi opera eu eompheitatea citorva ziare, toate protestele victimei VOl' ramlne de eele mai multe ori lara efect. De altfel, aceasta banda de ticalosi nu atacs pentru motive care 3.1' putea fi comune lurnii intregi sau facind parte dintre acestea. Doamne pazeste! Cind unul din acesti vagabonzi care dau tircoale pe 1a porti se porneste impotrrva iubitilor sai concetateni intr-un mod atit de

61

perfid, el se invaluie in fraze frumoase pline de sinceritate si de vorbe mieroase ca 0 caracatita in norul ei de cerneala; nu mai contenests cu proteste legate de "obligatia ziaristului" sau eu alte asemenea minciuni nenorocite· la adunari si: congrese, unde acest flagel bintuie eu maxima intensitate, el merge ~i meri: departe: in aeeste cazuri bate cimpii despre 0 forma de onoare cu totul specials,' "onoarea de gazetar", si toate aeele canalii adunate acolo incuviinteaza dind dinl cap cu gravitate.

rata banda care fabrica "opinia publica" din care se vor naste apoi pari amentarii , ea Venus din spuma v alurilor.

Pentru a deserie detailat mecanismul institutiei parlamentare si a arata tot ceea ce este iluzoriu in ea, ar trebui scrise volume intregi. Dar daca, incettnd s-o analizam in ansamblu, nu cercetam decit rezultatul activitatii ei, ar fi su1ieient pentru a conchide ell ea trebuie considerata drept un nonsens in insa~i obiectul ei, fie ~i privita in spiritul eel mai ortodox.

Va fi mai repede ~i mai usor de Inteles ca omul s-a ratacit intr-un mod periculos si nebunesc pe aceasta caIe, cornparind parlarnentarismul democratic cu adevarata democratie germarul.

Cea mai msemnata trasatura caracteristica a parlamentarismului este urmatoarea: este ales un anumit numar de barbati (dar si de femei, de la 0 vreme incoace); sa zicem cinei sute; si din acel moment Ie revine datoria sa ia hotarirea decisiva in to ate cele. Asadar, practic, ei constituie singura ocirmuire; ei numesc un cabinet care preia in ochii celor din afara conducerea afacerilor statului, dar aceasta nu e decit aparenta, In realitate, acest pretins guvern nu poate face un pas lara sa mearga sa se milogeasca spre a obtine consirntamintul tntregii adunari. Dar in acest caz el nu va putea fi facut raspunzator ae nimic, din moment ce decizia finals este intotdeauna a parlamentului si nu a lui. EI nu este niciodata decit executorul fiecareia din dorintele majoritarii. Nu ne-am putea pronunta in mod echitabil asupra capacitatii sale politice decit in functie de arta cu care se pricepe fie sa se conformeze opiniei majoritatii, fie s-o determine s-o adopte pe a sa. Dar in felul acesta e1 decade de la rangu1 de guvern adevarat la acela de cersetor pe Iinga fiecare majoritate. De-acum inainte treaba lui cea mai presanta va fi sa-si asigure din cind in cind aprobarea majoritatii existente, ori sa incerce sa formeze una noua, rnai bine orientata. Daca reuseste, i se va ingadui sa mai "guvemeze" 0 vrerne: daca nu, nu-i mai ramine decit sa plece, -Iustetea proprm-zisa a vederilor sale nu joaca aici nici un 1'01.

In felul acesta, orice notiune de responsabilitate este practic abolita Consecintele acestei stari de lucruri sint foarte user vizihile:

Acesti cinci sute de reprezentanti ai poporului, eu profesiuni ~] aptitudini diverse, formeaza un ansamblu heteroclit si foarte des vrednic ds plins. Caci, sa nu credeti cumva ca acesti alesi ai natiunii sint in acelasi timp ~: alesi ai spiriului sau ai ratiunii, Sper cit nimeni nu va pretinde vreodata ci oamenii de stat se nasc eu sutele din buletinele de vat ale alegstorilor care sint

02

nrrcurn, numai mteligenn nu Orictt am protesta impotnva ideii absurde cd geruul este rodul sufi agrului universal, tot n 31 fi de aj uns , Mal inth, 0 natrune nu naste un verrtabil om de stat decit in zrle binecuvintatp ~l nu 0 suta sau rna] multi dmtr-o smgura day, apoi, mulnmea este mstmctrv ostila oricarui geruu ormnent EXIStd rnai multe sanse Sd vezr 0 canula trecind prm urechile acului decit Sd "descoperi" un om mare prm alegen Oi icc reahzare extraordmara de dud lumea ~l pamlntul s a ldcut prm acnuru mdividuale Cu toate acestea, cmci sute de pei soane de valoare mar mult decit modesta iau decizn in pi oblemele cele mal insemnate ale natrunu ~l mstituie guverne care trebuie apoi, rnai inalnte de a rezolva fiecare chestrune in parte, sJ se puna de acord cu augusta adunare, pohtica 0 fac deer eel ClnCI sute

Sl de cele mal rnulte or] se ~l vede de la 0 posta'

N ICI Sd nu punem in cauza gemul reprezentantilor poporului SJ considei am numai diversrtatea problemelor de rezolvat, mulnmea legaturilor de dependenta reciproca care incilcesc solutule ~l dectzule ~l vom intelege intreaga neputmta a umn sistem de guvei nare care incredmteaza puterea de decizie uner adunari plenai e de oarnem din care doar 0 parte Infima poseda cunostmtele ~l e ...... pei ienta necesare tratarn problemei exammats In felul acesta, cele mal insernnate probleme econormce Val' fi tratate de un for in care nu se va gasl ruci un membri .. din zece care sd fi facut cindva econorme pohtica Aceasta inseamna Sd incredmtezr decizia finala asupra unei problerne date unoi oarneru care habai n au de asa ceva

La fel se intimpla In toate problernele lntotdeauna 0 minoritate de neputmciosr ~l Ignorant I este cea care face Sd se inclme balanta, intrucit componenta adunarn nu se schimba, in timp ce problemele care trebuie tratate pi i vesc toate domennle vietn pubhce aceasta 31' trebui SJ presupuna rotirea continua a deputauloi chernau sJ le discute ~l s.1 hotarasca in prrvmta lor Deoarece e ell neputmta sel 1 lasi pe acesti oameru sel trateze de pilda, 0 chestiuns de profitun comerciale ~] 0 chestiune de pohtica generala AI trebui sJ fie eu totu ruste genu uruversale rum se arata unul la citeva secole Dai vail er nu sint, de eele mal multe ori, ruci macar ruste a..~~~ CI ruste diletann margirun, e ..... ageran ~l phru de er in';o111, un dermrnond mtelectual de SOluJ eel mal rau De unde usurmta adesea de necrezut cu care acesti domru discuta ~I rezolva subiecte pe care ruci rrunnle cele mal Iurrunate nu le ar trata decit dupa ee au chibzurt indelung II vezi Iulnd mJSUl"J de cea mal mare importanta pentru vutorul unui mtrcg stat, chiai al unei nauuru. ca ~1 cum ai fi yorba de 0 partida de taroc sau de "papa pi ostu'" ~l nu de soarta uner rase

Ax fi nemtemeiat sd CI edem Cd fieeare deputat dmtr un astfel de parlarnent i~l asuma intotdeauna de la sine responsahihtanle eu mnna attt de usoara

Nu, rucidecum blmpotnvd, aceste rJt;t(,lli obhglndU 1 pe 'urm deputati sa ia poziue In legatui J ell problems care Ie scapa, le slabesc inc~.tul cu mcet.ul caracterul CdC} mCI macar unul nu va avea curajul sJ declare Dommlor , eu

63

CI ed Cd nOI nu intelegem 0 boaba dm treaba asta eel putm in ceea ce rna prrveste" De altfel asta n a1' schimba ninuc, mat intir pentru ca aceasta corectitudine ar rarnine neinteleasa, apoi pentru cJ. cejlalu ar ~h foarte bme sJ. I impiedice pe nerodul acela cmstrt Sd "strice astf~ prerul" CIne cunoastc oamenn, va mtelege Cd, intr 0 societate attt de rlustra, rumeru nu nne Sd fie eel mal prost ~l ca, in acest mediu, smceritatea echivaleaza cu prostia

Astfel, un deputat care va fi inceput prm a fi aproximativ cmstit se va angaja pi in forta lucrurrlor pe calea rmnciunn ~l a inselacrunn Insasi certitudi nea Cd abnnerea unuia nu va schimba absolut rurmc ucide once sentrment de probrtate care ar mal putea damui la unul sau la altul In Sfil srt, fiecare i~l inchipure cJ. el personal nu este mCI pe departe eel mal mcapabil din lot ~l ('d prrn colaborarea lUI este evrtat un rdU ~I mal mare

Se va obiecta desigur Cd, daca este adevarat ca, Iuind fiecai e deputat in parte, cornpetenta lui nu cuprmde toate problemele, eel putin el voteaza ell partidul sau, care dmjeaza actele sale pohtice, or partidul i<;>l ai e corrutetele sale, care sint lamurite intr un mod mal mult decit suficient de cati e experti

La pnma vedere argumentul pare valabil Dar atunci se pune 0 alta problema de ce se aleg ClnCI sute de pei soane, atunci rind numai citeva au destula intclcpcume ~l ~tllnt.l pentru a Iua pozrne in problemele cele mai nnportante?

Da, exact acesta este fondul problemei

Actualul nostru parlamentarism democratic nu cauta defel sa recruteze o adunare de intelepn, C1 mai cu seama Sd adune laolalta 0 ceata de nuhtati mtelectuale, care VOl' fi cu atit mal usor de dmjat intr 0 direcne deterrmnata ru cit fiecare element component este mal margmit Numai astfel se po ate face 0 "polrtica de partide" in actualul sens laU al acestei expresu Dar acesta este ;'1 smgurul rmjloc care poate fi folosit pentru ca acela care trage sforrle s.1 poata ramine prudent in umbra, £irl sJ. fie vreodata determmat sl ~I asume raspunder i In felul acesta, mCI 0 decizie nefasta tarn nu va fi pusa pe seama unui ticalos strut de ton, CI pe spmarea umn intreg partid

Astfel dispare practic once responsabihtate, CdCI ea poate fi pi ea bme pusa In spmarea unei persoane determinate sr nu pe a unui grup parlamentai de flecan In consecmta, regirnul parlamentai nu poate placea decit spn iteloi £itarruce, cai ora Ie e teama mal presus de once Sd actioneze in vazul tuturoi EI va fi intotdeauna detestat de once am curat ~l drept, CdtU!a II plac I dspundelile

De aceea aceasta for rna a democrauer a deverut mstrurnentul prenos al acelei rase cai e, facind nelncetat proiecte ascunse, are cele mal multe rnotn e &il fie teama de lumma, acum ~l de·a pururi Numai evi eul poate aprecia 0 instrtune la fel de murdara ~l de perfida ca el insusi

64

Acestei conceptii 1 se opune cea despre adevarata dernocratie germana, al carei sef va trebui sa-~i asume intreaga responsabilitate a faptelor si gesturilor sale. 0 asemenea democratic nu tngaduie transarea diferitelor probleme prin votul unei majoritati; decide unul singur ~i acela raspunde apoi pentru decizia lui eu bunurile ~i eu viata lui.

Daca se ridica obiectia ca, in astfel de conditii, ar fi greu de gasit un om gata sa se dedice unei misiuni care comporta asemenea riscuri, nu exists dedi. un singur raspuns:

Slava Domnului, adevaratul sens al democratiei germane consta tocmai in faptul ca ea nu permite primului josnic arivist venit) unui om care s-a invirtit, sa poata ajunge pe cai ocolite sa-si guverneze concatatenii; frica de responsabilitatea care trebuie asumata ii va tndeparta pe incapabili si pe nevolnici.

Daca, totusi, se intimpla ca un asemenea individ sa se straduiasca sa se furlseze la put ere , e usor sa fie demascat ~i sa i se strige lara menajamente: inapoi, secatura la~a! pleaca de-aici, ca murdaresti treptele; caci in Panteonul istoriei intra numai eroii, nu ~i intrigantii.

Am ajuns la aceasta concluzie dupa ce am frecventat parlamentul de la Viena timp de doi ani.

Apoi n-arn mai pus pieiorul acolo.

Regimul parlamentar a constituit una din principalele eauze ale slabirii batrinului stat habsburgic, slabire tot mai aecentuata in ultimii ani, Pe masura ce activitatea lui comprornitea prioritatea e1ementu1ui german, e1 cadea tot mai mult in greseala de-a se juca en antagonismele nationals. In Reichsrat aceasta se Iacea intotdeauna in detrimentul germanilor ~i) din aceasta cauza, la urma urmei, in detrimentul imperiului; caci pina si eel mai mare natarau i~j putea da seama, pe la 1900, cel forta de coeziune a monarhiei nu mai era suficienta pentru a contrabalansa tendimele separatists ale provinciilor. Dimpotri va.

Mijloacele pe care Ie folosea statuI spre a se mentine deveneau meschine ~i ii aduceau dispretul general. Nu numai Ungaria, ci si diferitele provineii slave se identificau atit de putin cu monarhia cornuna, incit in ceea ce le privea nu mai simteau deloc rusinea propriei lor slabiciuni. Mai degraba se bucurau de aceste semne de decrepitudine: asteptau mai multe de la moartea decit de la vindecarea ei.

In parlament, prabusirea totala era prevenita prin concesii umilitoare, cedindu-se celui mai mie santa], iar apoi plate a gerrnanul. In tara era evitata mizindu-se cit se poate 'de ingenios pe diferitele nationalitsti. Dar, in ansamblu, evolutia era totusi dirijata impotriva germanilor. Mai ales dupa ce poziria de mostenitor al tronului i-a permis arhiducelui Franz-Ferdinand sa exercite 0

65

influenta incontestahila, pol itica pro-ceha duss de sus in jos a devenit chibzuita si coordonata. Viitorul suveran al dublei monarhii s-a straduit prin toate mijloacele posibile sa favorizeze degermanizarea, fie contribuind direct la aeeasta, fie, eel putin, acoperind-o. Prin subterfugiul alegerii functionarrlor de stat, Iocalitati pur germane au fost impinse, incet dar sigur, in zona periculoasa a regiunilor mixte ... Aceasta intindere incepea sa faca progrese din ce in ce mai rapide chiar si in Austria de Jos, iar Vienaera de-acurn considerate de multi cehi drept eel mai mare oras al lor.

Ideea calauzitoare a acestui nou reprezentant al Habsburgilor, a carui familie vorbea in special ceha (sotia arhiducelui, veche contesa ceha, contractase ell pr'intul 0 casatorie morganatic a; ea provenea dintr-un mediu in care germanofobia era 0 traditio) era crearea treptata a unui stat slav in Europa centrala, bazat pe principii strict catoliee si trebuind sa serveasca drept sprijin impotriva Rusiei ortodoxe. Religia, cum s-a vazut de multe ori la Habsburgi, era din nou folosita in interesul unei idei Pill' politiee si, pe deasupra, a unei idei nefaste, eel putin din punet de vedere german.

RezuItatele au fast mai mult dectt jalnice sub multe aspeete.

Nici Casa de Habsburg, nici biserica catolica n-au prirnit recompensa asteptata,

Habsburgii si-au pierdut tronul, Roma a pierdut un stat mare. Deoarece "coroana", punind consideratiile religioase in slujba obieetivelor politice, a trezit un spirit in existenta caruia nu erezuse, fireste, niciodata. Tentativa de a smulge din radacini germanismul in batrrna monarhie a avut drept raspuns dezvoltarea progresiva a miscarii pangermaniste in Austria.

Catre 1880-1890, liberalismul manchesterian de inspiratie evreiasca atinsese punctul eulminant -;;i in Austria, daca nu cumva ll depasise. Insa reactia tmpotriva acestei tendinte a evoluat ca intotdeauna in batrina Austrie, pornind in special de la un punet de vedere national, iar nu social. Instinctul de conservare i-a silit pe germani sa se apere sub forma cea mai activa .. Consideranile economice n-au inceput sa exereite 0 influenta hotaritoare decit foarte incet, pe locul secund .. In felul acesta s-au ivit din haosul general doua organisme de partid, unul mai dcgraba national, celalalt mai degraba social, dar ambele vrednice de interes ~i pline de invataminte pentru viitor, La sfirsitul deprimant a] razbciului din 1866, Casa de Habsburg avusese ideea unei revanse pe cimpul de Iupta, Nurnai sfirsitul tragic al imparatului Maximilian al Mexicului, a carui aventura nefericita li fusese atribuita in primul rind lui Napoleon al III-lea si a carui abandonare de catre francezi a provocat indignarea generala, a prevenit o apropiere de Franta. Cu toate acestea, Habsburgii stateau la pinda. Daca razboiul din 1870-1871 n-ar fi fost 0 campanie victorioasa lara seaman, curtca de la Viena ar fi riscat poate totusi sa porneasca jocul singeros al revarisei de la Sadova. Dar de lndata ee s-au raspindit primele vesti despre el'a'1smul de pe cimpul de lupta, miraculoase, aproape incredibile si totusi adevarate, eel mai "intelept" dintre monarhi a lnteles cit nu era momentul prielnic si, pe cit i-a fost

66

ell putrnta, a facut haz de necaz

Dar lupta eroica din acei dor am savirstse un miracol mult mal mare, Ia Habsburgr, sChlmbarea orientarri lor nu a corespuns ruciodata cu impulsul mrmn, ea nu a fost dictata decit de forta lmprejurarilor Om' poporul gel man, in vechiul Mars catre R.1sJ.nt, s a simnt transportat de bena victorioasa a Reichului ~l a contemplat cu adinca infiorare reinvierea visului stramosilor intr-o realitate mJre-atJ

Caci nu trebuie sa ne mselam asupra unui lucru austriacul eu tendmte intr adevar germane recunoscuse, dm ceasul acela, Cd insusi Koruggratzul nu fuses€" decit conrutIa prealabila tragica, dai necesarJ, a restaurarn umn rmperiu ce nu va mai fi cuprms in marasmul putred a] vechu Federatn ~l Cd acesta nu va mal cuprrnde noul rmpei iu Invatase mal ales temeuuc, din propi ie experienta, c.1 rrusnmea rstoi ica a Casei de Habsburg se incheiase ~l c.1 noul unperiu nu I va putea alege tmpai at decit pe acela care, patruns de prmcipn eroice, va pune "Coroana Rmului" pe un cap cu adevarat demn de ea ~l trebuie sa bmecuvintarn soarta cu atit mal mult eu cit alegei ea ar fi putut cadea asupra vlastaruhn unei dmastn care; intr 0 epoca tulbure, daduse deja pentru totdeauna natiunn un sirnbol stralucrtoi ~l edificatoi in persaana mai elui Frederic

Dar cind Casa de Habsburg; dupa ace] mat e razbor, s a angajat cu hotanre pe drumul unei extermmari lente, dar implacabile, a periculoaselor elemente germaruce din dubla monarhie (de ale cirel sentImente adevai ate nu se Indma) . acesta ti ebuia Sd. fie rezultatul final al polrticn de slavizare atunci impotrryrrea acestui popor, sortit pieirn, a izbucrut intr un mod nernaicunoscut vreodata in istorra germane a vremurrlor dm urma

Pentru prima data, oamem eu tendmte nationale ~l patriotice au deverut rusta razvratin

RdZVl~itltl nu impotriva nanunn, ruci chiar impotrrva statulur insusr, CI razvratrn impoti iva unei metode de guvernare care avea Sd duca, dupa convmgerea 101, la prerrea propriei lor nanonahtan

Pentru prima data in 18to1'1a germana a timpurilor moderne, patriotis mullocal ~1 drna she sa desparnt de iubtrea nanonala fata de patrie ~l popor

Merrtul rruscarn pangermaruste run Austria germanJ dm am) 1880 1890 consta in faptul Cd a stabrht hmpede ~l £ird echivoc Cd autontatea statului nu va putea PI etrnde stirna ~l pi otecna poporuhn decit conformindu se mtereselor nationale sau eel punn nevatammdu le deloc

Autoritatea statulur nu poate fi un scop in SIne, CdCI in cazul acesta orice tuarue 8.1 fi mviolabrla ~l sacra

Cmd un guvern i~l conduce poporul catre l"Ulnd prm toate rmjloacele, l'Jzvr.1tirea fieC&IUI membru a1 acestui popoi devine nu un drept, Cl 0 datol'1€ Intrebarea Cind se prezmta un asemenea caz? nu si afla llspunsu) in dizertatu teoretice, el ~e transeaza prm forta, iar sucesul decide

Cum or ice guvern se considera In mod fii esc obhgat S.l-~l rneritrna In avantajul lUI autorit atea putern de stat chrar daca este eel mal pi ost ~l a

67

tradat de mii de ori interesele nationals ~ instinctul de conservare nationala va trebui sa foloseasca, in lupta lmpotriva unei astfel de puteri, pentru a-si cuceri libertatea si independenta, armele de care se serveste adversarul sau spre a se mentine. Ca urmare, lupta trebuie purtat a eu mijloace "legale" cita vrerne puterea in declin se serveste de ele; dar nu trebuie sa ezite sa recurga la mijloace ilegale, daca asupritorul le foloseste si el.

Dar, in general, nu trebuie uitat ea telul suprem al existentai oamenilor nu este conservarea unui stat: este conservarea rasei lor,

Cind rasa e in primejdia de a fi oprimata sau chiar elirninata, problema Iegalitatii nu mai joaca dectt un 1'01 secundar. In acest caz. faptul ca puterea existenta aplica mijloace absolut legale prezinta purina importanta; instinctul de conservare al celor oporimati va constitui intotdeauna cea mai inalta justifieare a luptei lor prin toate mijloacele.

Toate luptele pentru eliberarea de aservirea interna ca si de eea externa de pe aeest pamint, despre care istoria ne arata exemple uimitoare, au fost purtate in virtutea acestui principiu.

Dreptul oamenilor primeaza asupra dreptului statului.

Si daca un popor moare in lupta pentru drepturile ornului, lnseamna ca el a fost crntarit in balanta destinului si a fost gasit prea neinsemnat ea sa aiba dreptulla fericirea de a exista in aceasta lume paminteasca. Caci cine nu e gata sa lupte pentru existenta sa, ori nu e capabil 8-0 faca, este deja sortit pieirii de Providenta in veei dreapta.

Exemplul Austriei dovedeste Iimpede si impresionant cit unei tiranii ii este foarte usor sa se invaluie in manti a pretinsei "legalitati".

Puterea legals se sprijinea in vrernea aceea pe fondul germanofob a1 parlamentului, eu majoritatile lui negermane si pe dinastie, ostila si ea germanilor. Intreaga putere a statului era personificata de acesti doi factori. Ill' fi fost absurda pretcntia de a schimba soarta poporului german din Austria eu sprijinul acelorasi factori. Dar aceasta inseamna. potrivit adoratorilor nostri ai "caii legale", ca ,U" fi trebuit sa se renunte Ia mice opozitie, deoarece ea nu putea fi condusa priri mijloace legale. Aceasta ar fi antrenat inevitabil pieirea poporului german din monarhie intr-un interval de timp foarte scurt. De fapt, germanii din Austria n-au fost scutiti de aceasta soarta decit prin prabusirea statului.

Teoreticianul eli ochelari murea, desigur, mai bucuros pentru doctrina sa decit pentru poporul sau,

Daca oamenii i~i fauresc legi, el i~i inchipuie eft dupa aceea ei traiesc pentru ele.

Meritul miscarit pangermaniste de odinioara din Austria este cit a

68

maturat din temelii acest no nse ns , spre stupoarea tuturor teoreticienilor doctrinari ~i a altor fetisisti ai statului.

In timp ce Habsburgii se straduiau prin toate mijloacele sa-i duca eli yorba pe germani, acest partid a atacat . !;ii lara nici un fel de menajamente Itserenissima" dinastie. El a fost primul care a sondat acest stat corupt si a deschis ochii a sute de mii de oameni Lui ii revine meritul eliberarii sublimei notiuni de dragoste de patrie din strinsoarea aeestei jalnice dinastii.

N umarul partizanilor sai a fost extraordinar la inceput, amenintind sa devina 0 adevarata avalansa, Dar n-a fost un succes de durata. Cind am sosit la Viana, miscarea fusese deja intrecuta de mult de partidul crestin-social, ajuns la putere; coborise la un nivel aproape neinsemnat.

Intreg acest episod al infloririi si declinului miscarii pangermaniste si al ascensiunii incredibile a partidului crestin-social a ramas pentru mine un subiect clasic de studiu de cea mai mare insemnatata, Cind am ajuns La Viena, simpatia mea se indrepta din plin si in intregirne catre tendinta pangermanista.

Eram profund impresionat si rna bucuram de faptul ca oamenii aveau curajul sa strigs "Traiasca familia Hohenzollern!" in plin parlament; simteam in mine 0 siguranta care-mi inspira voiosie vazindu-i ca se eonsiderau 0 parte ternporar desprinsa din imperiul german) ca se straduiau s-o arate cu orice prilej; atitudinea sincera ~i Iipsita de compromisuri in toate problernele in care era implicat germanismul mi se parea singura cale inca posibila pentru salvarea poporului nostru; dar nu puteam 1;3 inteleg de ce aceasta miscare se subrezise astfel dupa un inceput atit de stralucitor. Intelegeam inca !?i mai putin de ce p art idul crestin-social ajunsese, in aceeasi perioada, atit de extraordinar de puternic. Era tocmai in culmea gloriei.

Cind am inceput sa compar cele doua miscai-i, soarta, gratie jalnicei rnele situatii generale. mia dat cea mai bum invatatura pentru solutionarea acestei probleme.

Imi incep analiza eu cei doi barbati care au fost sefii si intemeietorii celor doua part.ide: Georg von Schoenerer si Dr Karl Lueger,

Ca personalitati, ~i unul si celalalt se ridica mult deasupra cadrului ~1 nivelului mediului parlamentar. Intreaga lor viata a ramas curata !?i integra in mijlocul mlastiriii coruptiei politice generale. Simpatiile mele personale au mel's, la inceput, spre pangermanistul Schoenerer, dar, putin cite putin, s-au tndreptat -;;i catre seful crestin-social. Cornparindu-le capacitatile, am considerat de pe atunci ca Schoenerer era un ginditor mai bun si mai profund in problemele de principiu. EI a prevazut mai bine si mai clar dectt oricine sfirsrtul inevitabil al statului austriac. Daca Reichul ar fi aseultat mai bine avertismentele lui privind monarhia habsburgica, dezastrul unui razboi mondial al Germaniei impotriva intregii Europe nu soar fi produs niciodata.

Dar daca Schoenerer patrundea Intelesul adine al problemelor, in schimb eu atit mai mult se lnsel a in pr-ivinta oarneni lor.

In aceasta consta forta Dr Lueger.

69

Era un exceptional cunoscator al oameniIor, ferindu-se mai ales sa-i vada mai bum decit sint In realitate. De aceea el evalua mai bine posibilitatile reale ale vietii, pe cind lui Schoenerer ii lipsea complet acest simt. Tot ce gindea pangermanistul, teoretic era just; dar li lipseau forta si penetranta pentru a-~i transmite ideile poporului; nu se pricepea sa le puna 1a indemina multimii ale carei capacitati ramin intctdeauna limitate; si clarviziunea sa profetica nu ducea niciodata la 0 idee realizabila practic.

Lipsa lui de cunoastere reala a oamenilor l-a candus eu timpul la erori de apreeiere a fortei gregare a mi scarilor de masa, ea si a valorii institutiilor seculare.

Fara indoiala, Schoenerer a recunoscut in cele din urma ea trebuie sa se ridice la conceptii generale, dar nu a inteles ca numai marile mase populare pot apara acest fel de convingeri cvasi-religioase.

Din neferieire a inteles prea putin ca combati vitatea claselor asa-zise "burgheze" este extrem de limitata de interesele lor econornice, fiecare din membrii lor temindu-se sa nu piarda prea mult si stind deoparte.

Cu toate acestea, la modul general, 0 conceptie nu are vreo sansa de izbinda decit daca a patruns in marea masa care se declara gata sa porneasca lupta necesara,

Din aceasta lipsa de intelegere a importantei paturilor inferioare ale poporului a rezultat 0 conceptie absolut nesatisfacatoare despre problema socials.

Dr. Lueger s-a aratat a fi exact opusul lui Schoenerer,

Cunoasterea profunda a oamenilor i-a perrnis sa faca 0 apreciere exacts a diferitelor forte; ea I-a prezervat si de subestimarea institutiilor existente; poate ca tocmai aceasta calitate i-a permis sa foloseasca aceste institutii ca mijloace spre a-si atinge scopurrle.

De asemenea el a inteles prea bine si cit In vremea noastra combativitatea inaltei burghezii este cu totul neinsernnata si nu face fats asigurarii triumfului unei noi miscari de amploare, Si-a inchinat asadar cea mai mare parte a activitatii politice cistigai-ii claselor a carer existents era amenintata, fapt care, departe de a-I paraliza, stirnula spiritul lor combativ, Era de asemenea inclinat sa foloseasca toate rnijloacele existents spre a dobindi favorurile insernnatelor institutii intemeiate, spre a trage din aceste vechi izvoare de putere cele mai mar! foloase pentru miscarea sa.

Astfel el a adoptat, in prirnul rind) ca baza a noului sau partid, clasele rnijlocii amenintate in existenta lor, asigurindu-si in felul acesta 0 trupa solida de partizani gata de cele mai mari sacrificii si gata sa lupte ell inflacarare. Atitudinea sa infinit de dibace fata de biserica catolica a cistigat in sCUl1 timp clerul tina!' de partea sa, in asa masura incit vechiul partid clerical s-a vazut repede obligat sa paraseasca cirnpul de lupta, or'i, decizie mai tnteleapta, Sa se uneasca eu noul partid pentru a-si recistiga putin cite putin vechile pozitii.

Dar roo fi 0 mare nedreptate sa vedem in cele de mai sus singurele trasatUli ale perscnalitatii acestui barbat. Calttatilor sale de tactician abil se

70

adiiugau cele ale unui reformator geniaL Desigur, si ele erau limitate de tntelegerea exacta a posibihtatilor care se of ere au si de cea a propriilor sale capacitati.

Obiectivul pe care si-l fixase acest OIn de mare valoare era eminamente practic. Voia sa cucereasca Viena. Viena era inima monarhiei; ultimele pulsatii de viata in trupul bolnav si imbatrinit al acestui imperiu decrepit veneau din acest eras, Daca inima devenea mai sanatoasa, restul corpului trebuia sa revina la viata. Ideea era justa in principiu, dar nu putea fi valabila decrt pentru un timp strict limitat.

In asta a constat slsbiciunea acestui om.

Opera sa de primal' al Vienei este nemuritoare in sensul eel mai bun al cuvintului; dar el n-a putut salva monarhia in felul acesta era prea tirziu.

Ceea ce adversarul sau, Schoenerer, vazuse mai bine.

Dr. Lueger a reusit admirabil in latura practica a actiunilor sale; dar ceea ce astepta de Ia ele nu sa implinit,

Schoenerer nu si-a putut atinge scopurile; si de aceea de ce i-a fast frica ~ s-a produs din neferieire in ehipul eel mai inspaimintator.

Cei doi oameni nu si-au atins asadar scopul final Lueger n-a putut salva Austria, iar Schoenerer n-a putut feri poporul german de catastrofa.

Pentru epoca noastra, studiul cauzelor insucceselor acestor doua partide este extrern de instructiv. Elle va fi util mai cu seama prietenilor rnei, caci, din multe puncte de vedere, Imprejurarile sint in prezent asemanatoare si VOl' putea fi evitate greseli care odinioara au condus deja una din miscari la pierre, iar pe cealalta au zadarnicit-o.

Prabusirea miscarii pangermaniste in Austria se exphca, dupa parerea mea, prin trei cauze:

In primul rind prrntr-o idee gresita despre rmportanta pe eare ar trebui 8-0 aiba problema sociala, in special pentru un partid nou ~i revolutionar prin insa~i natura sa.

Schoenerer ~l cercul lui se adresau in special claselor burgheze: rezultatul nu putea fi decit rnediocru.

Burghezia germans, mai ales in paturile ei superioare . chiar daca unii nici macar n 0 banuiesc este pacifista pina la renuntarea cornpleta la ea insasi, cind este yorba despre treburile interne ale natiunii sau statului. In vrernurile bune, adica, in cazul de fata, sub un guvern bun) 0 astfel de psihologie face ca aceste paturi sa fie deosebit de pretioase pentru stat, dar daca guvernul este prost, aceasta eahtate devine un defect funest Pentru a dobindi 0 sansa de a duce la indeplirure 0 lupta serioasa, rniscarea pangermanista trebuia deci sa-si inchine toate eforturile clstigarii maselor. Nu a facut-o ~i aceasta a privat-o, de la inceput, de prima impulsiune de care are nevoie un asemenea val ca sa nu trebuiasca sa se intoarea de unde a plecat

Atunci clnd acest principiu este pierdut din vedere ~i negl ijat la inceputul unr-i mi-cari, noul partid co mite 0 eroare mitiala imposibil de

71

mdreptat C dCI numeroasele elemente ale burghezier moderate adnuse in partid detel rnma tot rna] rnult onentarea sa mterna sr il rapesc once sansa de a obnne sprijinul considerabil al maselor populare In aceste condun acuunea unei astfel de miscar; nu poate decit Sd se hmlteze Ia (I[ne -'11 la crruci neputmcioase DIn acel moment CI edinta cvasi rclrgroasa ~l spmtul de sacrificiu le hpsesc, in locul 101 se tinde spre 0 colaborare pozituia, eu alte cuvmte, In cazul care ne intei eseaza, spre 0 recunoastere a situauei de fapt ~l 0 acalrme a luptei care se terrnma eu 0 pace subreda

Aceasta a fost soarta nu ... cai n pangei maruste Cal e nu acoi dase din primul moment 0 importanta preponderenta cucerrrn aderennlor dm 1 indul maseloi populare Ea a deverut "burgheza, distmsa radical moderata"

DIn aceasta greseala a rezultat cea de a doua cauza a declmulur sau

rapid

Srtuatia germarulor In Austria era deja disperata In momentul lnflm irn mi-carn pangermamste An de an, parlamentul deveruse mstrumentul distrugeru lente a poporului german NICIO tentativa de salvai e de ultima Old nu putea avea mCI rea mal mica ~ans.l de succes, daca aceasta mstitune nu ei a desfiintata

Aceasta punea in fata rmscarn (pangermaruste) 0 PI oblerna de importanta primordiala

Pentru runucrrea acestui parlament trebuia Sd. mtre in el, spre a 1 "rruna drn mterior tI, cum se spune curent, sau lupta trebuia dusa atacind dm afBld aceasta mstrtutie?

Au mtrat ~l au re-it batun Desigur fusesera obhgan sa mtre

Pentru a duce la indephrure din afara lupta impotrrva uner asernenea puterr, trebuie 8.1 fii dotat eu un CUI aj nechnht ~l de asemenea gata de sacrificu nesfirsrte Iei taurul de coarne incasezi lovrturi puterruce, estr aruncat de mal multe on la parnint, ca s.1 te scoh eventual cu membrele rupte, ~l victorra 11 -airide in sfirsrt agresorului intrepid numai dupa 0 lupta deosebit de grea

Numai maretia saci ificulor C1'ltigJ nor luptatori pentru cauza, pina cind eforturile tenace sint incununate de succes

Insa pentru aceasta ti ebuie luau copn din popor, din rnai ea masa

Ei smt smguru destul de hotai m ~l de dirp pentru a lupta pina la sfirsrtul singeros al acestei lupte

Tocmai aceste mase populare 1 au hPSIt nuscaru pangerrnamste nu 1 a mal i amas deci alta solune decrt sel inti e In pai lament

At fi gi esrt sa se creada Cd aceasta hotarire a fost rezultatul unor Iungi ezrtari mterroai e sau chiar al unor dehberan indelungate, nu, ruci macai nu au luat m considerare 0 alta metoda Participarea la acest nonsens a rezultat din conceptn generale destul de vagr asupra msemnatatn ~l efectului concur sului dat astral direct une mstrtutn care fusese In prmcipru condamnata In ansamblu rm-carea Sf' astepta la rrujloace mal simple de lamurn.e a maselor populate

12

datorita posibilitatii de a lua cuvintul "in fata forului intregii natiuni". Isi tnchipuia de asemenea ca atacarea raului de la radacina trebuia sa fie mai eficace decit un atac venit din afara. Credea ca irnunitatea parlamentara va consolida pozitia fiecarui lider si ea astfel eficacitatea actiunii sale va creste.

In realitate, lucrurile s-au petre cut cu totul altfeL

"FOlUl" in fata caruia vorbeau parlamentarii pangermanisti nu se Iargise, ci mai degraba se micsorase; caci fiecare vorbeste numai in fata publicului care il poate intelege direct, sau care poate citi in ziare darile de seama ale discursurilor.

eel mai mare for al auditorilor nemijlociti nu este sala de sedinte a unui parlament, ci marea adunare publica.

Numai acolo se gasesc mii de oameni veniti numai ca sa asculte spusele vorbitorului: in sala de sedinte a unei camere a deputatilor, exista doar citeva sute de oameni din care marea majoritate se afla. acolo numai ca sa·~i ridice jetonul de prezenta si nicidecum spre a se lasa Iuminati de tntelepciunea unuia sau altuia dintre domnii "reprezentanti ai poporului II,

$i mai ales se afla intotdeauna acelasi public, care nu va irrvata niciodata nimie nou, pentru ca, nemaivorbind de intaligenta, ii Iipseste vointa cit de mica , necesara.

Niciodata vreunul din acesti reprezentanti ai poporului nu se va Iasa convins de un adevar superior spre a se pune apoi in slujba lui. N u, nici unul nu va actiona astfel, afara de cazul in care, pr'intr-o asemenea co nversiune, ar avea vreun motiv sa spere in salvarea mandatului sau pentru 0 noua legislatura. Asadar, pentru ca aceste modele de curaj civic sa porneasca in cautarea unui partid nou sau a unei tendinte noi, care par sa aiba mai multe sanse electorale, trebuie sa fi simtit ca vechiul partid s-ar putea situa prost la alegerile viitoare; aceste schimbari de pozitie sint de altfel precedate de un adevarat potop de inalte ratiuni morale care Ie justifica, Astfel cit intotdeauna cind un partid existent si-a atras dizgratia publica atit de vadit inclt i se prevesteste 0 infringere zdrobitoare, incepe 0 mare migratie: sobolanii parlamentari parasesc nava partidului.

Insa aceste schimbari nu au absolut nici 0 legatura cu 0 parere mai luminata sau cu vointa de a face mai bine; ele nu sint decit manifestarea acelui dar al clarviziunii care avertizeaza la timp 0 asemenea plosnita parlamentara, facind .. o sa recada in patul cald al unui alt partid.

A vorbi in fata unui asemenea for inseamna a strica orzul pe giste. Este mtr-adevar zadarnic, caci rezultatul nu poate fi decit nul.

Si s-a. intimplat intoemai: deputatii pangermanisti au ragusit in van thunti discursuri: actiunea lor a fast absolut zadarnica,

In ce priveste presa, ea pastra 0 tacere mormintala asupra discursurilor lor; sau Ie mutila hpsindu-Ie de orice coerenta, adesea chiar denaturtndu-Ie sensul ori lipsindu-l ell totul de sens; in felul acesta opinia publica nu recepta decit 0 imagine foarte nefavorabila a intantiilcr noii miscari. Spusele unui

73

vorbitor sau ale altuia nu aveau mare importanta; contau cele citite. Iar acestea nu erau decit extrase din discursurile lor, care, in starea lor fragmentara, nu puteau dectt sa para lipsite de sens: tocmai ceea ce sew·marea. In realitate

. '

singurul for in fata caruia vorbeau era alcatuit exact din cinci sute de

parlarnentari, ~i eu asta am spus tot.

Dar iata ce a fost si mai rau:

Miscarea pangermanista nu putea conta pe succes decit daca tntelegea, inca din prima zi, ca nu trebuia sa se situeze pe pozitia unui partid nou, ci pe cea a unei concepti! filozofice noi. N umai ea Ii putea da forta interns necesara pentru a duce la bun sfirsit aceasta lupta uriasa, ~i numai cei mai buni si cei mai curajosi puteau fi singurii ei conducatori.

Daca lupta pentru 0 conceptie filozofica nu este dusa de eroi gata de sacrificiu, curtnd nu se Val' mai gasi luptatori care sa indrazneasca sa infrunte moartea. Celui care lupta pentru propria-i existenta nu-i mai n1mine dectt foarte putin pentru cornunitate.

Pentru a-si asigura aceasta conditie necesara, fiecare trebuie sa stie ca noua rniscare ii poate oferi onoare si glorie in fata posteritatii, dar lara ss-i of ere ceva in prezent. Cu cit 0 miscare dispune de mai multe posturi si de pozitii usor accesibile, eu atit 0 irrvadeaza arivistii. Intr-o zi, acesti lucratori politici de ocazie ajung sa fie dorninanti in partid prin numarul lor, iar militantul cinstit de altadata ajunge sa nu-si mai recunoasca vechea miscare, in timp ce noii veniti il resping ea pe un "indezrrabrl" inoportun. Este adevarat di atunci "misiunea H unei astfel de miseari s-a incheiat.

Cind miscarea pangermanista si-a limitat actiunea la cadrul parlamentului, ea a obtinut "parlamentari" In loc de conducatori ~j de milrtanti. Ea a coborit la nivelul politic al unui partid politic efemer aidoma celorlalte ~i nu a mai avut puterea sa-i opuna soartei ostile sfidarea ej de martir. In loc sa lupte, a lnvatat si ea sa "peroreze It ~i sa "negocieze ''. Curind noul parlamentar a ineeput sa se gindeasca la faptul ca e mult mai frumos - fiind mai putin rise ant!

Sa apere noile conceptii eu ajutorul armelor "spirituale" ale elocventei parl ame nt are , decit sa se arunce, daca e cazul, eu riseul vietii, tntr-o tncaierare al carei rezultat e indoielnic si care, in orice caz, nu putea sa-i aduca nimic ..

Cind s-a Instalat in parlament, partizanii ei din tara au ineeput sa spere ~i sa astepte minuni care fireste cit nu s-au produs, care nu s-au putut produce. Curind au inceput sa se nelinisteasca; deoarece spusele deputatilor nu corespundeau defel asteptarilor alegatorilor. LUCIU usor de tnteles, caci presa adversa se ferea sa of ere poporului un tablou exact al activitatii deputarilor pangermanisti. In rastimp, pe masura ce noii reprezentanti ai poporului prindeau gustul formelor temperate ale luptei "revolutionare II in parlament ~i in dietele din provincie, erau tot mai putin inclinati sa se lntoarca la sarcina mai plina de dscuri a propagandei in rindul maselor populare,

Marele miting - singmul mijloc de a exercita 0 influerua reala, fiind personala si directs, asupra unor multirni insemnate si de a le cuceri . a fast tot

74

mai rnult impins in umbra.

De indata ce a schimbat masa de la beraria unde se intrunea eu tribuna parlamentului ~i a inceput sa-si reverse discursurile in rata acestui for) peste capetele asa-zisilor ales i ai poporului, miscarea pangermanista a lncetat sa fie o miscare populara si a decazut in scurt timp la niveluI unui club mai mult sau mai putin series de discutii academice.

Impresia proasta provocata de press n-a mai fost corectata de actiunea personals a fiecaruia dintre deputati in cursul reuniunilor, si cuvintuI "pangermanism" a sfirsit prin a capata 0 reputatie foarte proasta in mediile populare.

Snobii ~i aventurierii de calimara din zilele noastre sa faca bine sa si spuna ca marile revolutii din lumea aceasta nu s-au facut niciodata sub semnul penei de gisccl!

N u, pana a fost menita doar sa of ere in fiecare caz cauzele teoretice. Forta care a pus in miscare marile avalanse istorice in domeniul politic san religios a fost, din vrernuri stravechi, numai puterea magics a cuvintului ~l·ostit.

Marea masa a unui popor se supune intotdeauna fortei cuvmtului si toate miscarile mari sint miscari populare, eruptii vulcanice ale pasiunilor omenesti ~i ale stari lor sufletesti, rascolite ori de zeita cruda a mizeriei ori de flacara cuvintului aruncata in sinul maselor -niciodata de jeturile de limonada ale Iiteratilor estetizanti si ale eroilor de salon.

Numai furtuna unei pasiuni arzatoare po ate schimba destinul popoarelor; dar pasiunea 0 poate provoca numai acela care 0 poarta In el.

Numai ea daruieste celor alesi cuvintele care, asemeni unor lovituri de ciocan, deschid portilc inimii unui popor,

eel ce nu cunoaste pasiunea, eel care are gura cusuta, nu a fost ales spre a proclama vointa cerului.

Fiecare zmingalitor de hirtie sa rarnina deci in fata cal imari i lui ocupindu-se de "teorii", daca pentru aceasta stiinta si talentul sint suficiente; e] nu este nici pe departe nascut, el nu este nici pe departe ales pentru a fi un conducator.

o mi-care care urmareste objective insemnate trebuie asadar sa vegheze ell ingrijorare sa nu piarda legatura eu masa.

Ea trebuie sa examineze fiecare problema in primul rind din acest punet de vedere ~i sa·~i orienteze deciziile in acest sens.

Ea trebuie apoi sa evite tot ce i-ar putea rmcsora sau slabi posibihtatile de actiune asupra rnaselor, nu din ratiuni "demagogice", ci recunoscind pur si simplu ca nici 0 idee mare, oricit de sfinta si de inalta ar pare a) nu se poate realiza fliri.i puternica forta a maselor populare.

Numai realitatea dura poate hotart drumul catre tinta; doririta de a evita caile neplacute inseamna deseori, in lumea aceasta, renuntarea la scop: vrrndnevrind.

7&

Cind miscarea pangermanista, optind pentru calea parlamentara si-a desfasurat cea mai mare parte a eforturilor nu in rrndurile poporului ci in parlament, si-a sacrificat viitorul in schimbul unor succese facile de moment.

Alegind lupta cea mai putin grea, a devenit chiar prin aceasta nedernna de victoria finals.

Inca din perioada sederri mele la Viena am reflectat serios asupra tuturor acestor chestiuni si am vazut in necunoasterea lor una din prinripalele cauze ale prabusirii unei miscari care, dupa parerea mea, era nu demult destinata sa ia soarta pangermanismului in miinile sale.

Primele doua greseli, cauze ale esecului miscarii pangermaniste, erau inrudite. Lipsa cunoasterii mobilurilor profunde ale marilor revolutii a condus la subestimarea importantei marj lor mase populare; de aici a rezultat interesul scazut fata de chestiunea socials, insuficienta sau carenta incercarilor destinate cuceririi sufletului paturilor inferioare ale natiunii; in fine, atitudinea fata de parlament agrava ~i ea aceste tendinte.

Daca ar fi mteles forta uirnitoare care, din toate timpurile, apartine masei in rezistenta revolutionara, ar fi actionat altfel din punct de vedere social, ca ~i din punctul de vedere al propagandei. Astfel efortul principal al miscarii ar fi fost orientat nu spre parlament, ci spre fabrica ~i spre strada,

Dar cea de-a treia greseala i1i aloe si ea obirsia, in ultima analiza, in acea neintelegere a importantei maselor, pe care spirite superioare trebuie sa le puna in miscare intr-o directie determinata, dar care, odata puse in miscare ca volanul unei masini, imprima apoi atacului forta regulata si durata,

Lupta apriga dusa de miscarea pangerrnanista impotriva bisericii catoliee nu are alta cauza decit neintelegerea starilor sufletesti ale poporului.

Motivele atacului violent al noului partid impotriva Romei au fost urmatoarele:

De indata ce Casa de Habsburg s-a hotarit definitiv sa faca din Austria un stat slav, ea a recurs la toate mijloacele care i se pareau ca pot servi acest scop. Insritutrile religioase au fast angajate, lara eel mai mir scrupul, in serviciul noii "ratiuni de stat" de aceasts dinastie tara constiinta,

Folosirea parohiilor cehe si a preotilor lor n a fost decit unul din numeroasele mijloace folosite pentru a ajunge la slavizarea Austriei.

In general, preotii cehi erau numiti in comune exclusiv germane; ei incepeau, incet dar sigur, sa puna interesele poporului ceh deasupra intereselor bisericilor 1i deveneau ce1ule generatoar= de degermanizare.

Reactia micului cler german 'n falC! unor asemenea procedee a fost din nenorocire aproape nula. Acest cler era complet inapt sa poarte 0 lupta asemanatoare de partea germana; mai mult, el nici macro' nu putea organiza apararea necesara impotriva atacurilor adverse. Germanismul a trebuit astfel sa retrogradeze incet, dar coritinuu, in fata acestui abuz disimulat til religiei ~i in lipsa unei aparari suficiente.

D::t{'{i in privinta detaliilor lucrur-ile s-au petrecut. astfel, nici cazul

76

problemelor importante nu a fost diferit

Eforturile anbgermane ale Habsburgilor nu au intimpmat, in special in

rmdurrle clerului superior, opozma care se impunea §l tnsasi apararea intereselor germane a fost complet neghjata

Impresia generala nu se putea schimba clerul catohc ca at are cauza un prejudicru gray drepturilor germamlor

Se parea deer Cd biserica nu numai ca sufleteste nu era alatun de poporul german, dar se situa In modul eel mal nedrept de partea adversariloi S.11 Dupa Schoenerer, tot raul consta in faptul Cd virful brsericn eatohee nu se afla in Germarua ~l aceasta era 0 cauza suficienta a atitudinn sale ostile mtereselor natiunn noastre

Problemele zise culturale au fost surghiurute pe ultimul plan, asa cum se intjmpla in aeea vreme aproape mereu in Austria Atitudmea rmscarn pangermamste fa\a de biserica catohcd a fost determmata mult mal punn de atitudmea acesteia fatel de ~tllntl etc, cit de apararea nesatisfacatoare a drepturrlor germane ~l de sprijmul contmuu pe crue-l acorda exigenteloi ~l pretentnlor slavilor

Georg von Schoenerei nu era omul care s.1 faca lucrurile pe jumatate EI a pornrt lupta impotrrva bisei icn cu convmgerea ed aceasta era smgura cale de salvai e pentru poporul german Camparua "schisrnei de Roma'' parea rmjlocul cel mal puterruc de atac de~l cel mal greu pentru a distruge citadela vi ajmasa Daca ar fi reusrt, 1 ar fi verut de hac nepotrivitei scizruni rehgioase din Germarua, iar f011a mterna a Reichului ~l a nanunn germane nu putea decit s.1 cistrge enorm din aceasta VIC tone

Dar mel prermza mCI concluzra acestei lupte nu erau juste

F.1r.1 mel 0 indoiala puterea de rezistenta a cleruhn eatohc german erau mult mferioare, in ceea ce pnvea gerrnarusmul, celei de care dadeau dovada confratu nostri negermam in special cehu

N umai un Ignorant putea s.1 nu vada Cd ideea unei aparari act! ve a mtereselor germane nu-i venea aproape mciodata clerului german

Dar CIne nu era complet orb trebuia de asemenea s.l fie de acord Cd 0 impi ejurare, cai e pe nOI gei mann ne a facut tntotdeauna Sd suferim, exphca aceasta atitudine este VOl ba de obiectrvrtatea noastr.1 fatJ de nanonahtatea noasti a ~l fat.1 de once alteeva

In timp ce preotul ceh adopta 0 atitudme subiectrva fata de poporul SdU ~l una obiectrva numai fatd de biserica, parohul german marufesta un devotament subiectiv fata de biserica ~} ramtnea obiectiv fa\J. de propria sa nanune Este un fenomen pe care, spre nefencirea noastra, 11 putem observa in fin de alte cazui i Nu este citusr de putm yorba de 0 mosterure deosebrta de la catolicism, Cl de un rau care, la noi, macina III scurt timp mtreaga mstituno nauonala sau chiai scopurrle noastre ideale

S.l cornpar dID de- pilda, atitudmea adoptata de fnncnonai n nostrr fata de tentatIvele de regenei are nanonala, cu cea adoptata de aceea~1 corpoi a\le Ia un

77

alt ~o~r. Ori s~ crede c~, lntr-o alta tara, cO~~~l ofiteresc ar fi neglijat aspiratii le natiunn a~cunzl~d~-se _IX: spatele formulei aut~ritatea statului It, asa cum se face la nOI de ClnCI am mcoace, foarte firesc, §l considerind aceasta aproape deosebit de meritoriu? Cele dow eonfesiuni nu adopts astazi in problema evreiasca un punct de vedere care nu corespunde nici iritereselor natiunii, nici adevaratelor exigente ale religiei? Sa se compare prin urmaro atitudinea unui rabin evreu in toate problemele care intereseaza: cit de cit evreii ea rasa eu atitudinea rnajoritatii clerului no stru , indiferent de eonfesiunea luata in consideratie.

Observant acest fenamen pretutindeni unde este yorba de apararea unei idei abstracte,

II Autorit ate a statului ", II democratic ", "pacifism tI, "solidaritate internationala" etc. sint tot atitea notiuni care devin la noi aproape mereu idei rigide, dogme doctrinare si toate aprecierile asupra necesitatilor vitale ale natiunii sint facute exclusiv conform acestor conceptii

Acest mod nefast de a lua in considerare toate problemele importante conform unei idei preconcepute ucide orice facultate de a intelege subiectiv un fenomen care 0 biecti v este in opozitie eu doctrina; aceasta duce in final la rasturnarea rolurilor intre mijloace si scop. Va exista 0 opozitie fata de orice tentativa de razvratire nationala, daca ea necesita rasturnarea unui guvern rau si prejudiciabil: ar fi un atentat la "autoritatea statului"; si "autoritatea statului II in ochii acestor fanatici ai obiectivitatii nu este un mijloc, ci un scop in sine, suficient sa Ie umple intreaga viata vrednica de mila. S-ar protesta, de exemplu, cu indignare, impotriva oricarei tentative de dictatura, chiar daca autorul ei ar fi Frederic eel Mare si daca toti politicienii momentului n-ar fi decit niste incapabili sau chiar niste indivizi putin recomandabili; fiiridca, pentru un asemenea fetisist al principrilor, legile dernocratiei par mai sfinte decit salvarea natiunii. Unul va apara asadar cea mai abjecta tiranie care a distrus vreodata un popor, pentru ca ea personifies in acel moment "autoritatea statului"; altul va repudia guvernul eel mai salutar, deoarece nu corespunde notiunii sale despre "democratie".

Tot asa, pacifistul nostru german va pastra tacere asupra celor mai singeroase violente co mise asupra natiunii, chiar daca ele provin de la cea mai rea putere militarista si chiar daca rezistenta este singurul mijloc de a schimba cursul evenimentelor: un asemenea mijloc ar fi in contradictie eu spiritul Societatii pacii. Socialistul international german poate fi in mod solidar facut una cu parnintul de tot restullumii; el nu raspunde decit cu simpatie fraterna ~i nu se gindeste nici sa se razbune ~i nici macar sa se apere - el este german!

Luerul acesta poate fi trist; dar pentru a schimba ceva, mai intii trebuie sa-ti dai seama ca exista.

Acelasi motiv explica sprijinul slab acordat de 0 parte a cleruhri german intereselor nationale.

Nu este nici expresia unei rea-vointe constiente, niei consecinta unor

.rdine "venite de sus"; nu vedern, in aceasta Iipss de hotarire nationals, decit ezultatele unei educari defectuoase a tineretului in sensul germanismului ~i ezultatele dorninatiei complete a unei idei din care s a facut cultul unui idol.

Edueatia in sensul dernocratiei, al socialismului international, al .acifismului etc. este atit de rigida ~i de exclusiva, cu alte cuvinte, din punctul )1' de vedere, attt de subiectiva, inctt vederea de ansamblu pe care 0 au asupra umii este influentata de aceasta atitudine a priori, in timp ce atitudinea fat a de ermanism inca din tinerete este exclusiv obiectiva.

In masura in care este german, pacifistul care se dedica subiecti v) trup l suflet, ideii sale va cerceta 1a orice ineercare de amenintare a poporului sau - )licit ar fi de nedreapta si de primejdioasa - de care parte se situeaza dreptul biectiv; el nu se va situa niciodata, din pur instinct de conservare, in rindurile urmei sale ea sa se bata alaturi de ea.

Este si cazul diferitelor confesiuni, dupa cum 0 vorn demonstra:

Protestaritismul prin e1 insusi apfu:a mai bine interesele germanismului, 1 masura in care acest IUCIU eorespunde origiriiisi traditiilor sale; dar devine eputincios In momentul In care aceasta aparare a intereselor nationals priveste n dorneniu strain de lumea ideilor sale ~i a dezvoltarii sale traditionale sau are este alungat din aceasta lume dintr-un motiv oareeare ..

Protestantismul actioneaza asadar intotdeauna spre binele intereselor ermane in aceeasi masura cind este yorba de moralitatea sau de dezvoltarea rtelectuala nationals sau de apararea spiritului german, a limbii germane si e asemenea a Iibertatii germane; toate acestea se confunda, de fapt, eu insesi rincipiile pe care se sprijina; dar el eombate de tndata in modul eel mai ostil rice incercare de salvare a natiunii de opresiunea eelui mai mare dusman a1 iu de moarte, deoarece punctullui de vedere asupra evreilor este mai mult sau iai putin stabilit dinainte de dogme1e sale. ~i tocmai aceasta este problema ire trebuie rezolvata mai intii, altminteri toate lncercari le ulterioare de egenerare sau de irul1tare germane sint si ramin eu totul imposibilesi tara sens ..

In timpul sederii mele la Viena am avut t.impul ui oeazia sa analizez ~i zeasta problema tara idei preconcepute si, in rutina zilnica, am putut eonstata i acest punet de vedere era de 0 mie de ori justificat.

In aceasta vatra a calor mai diverse nationalitati, reiesea de indata in lidenta ea numai paeifismul german se straduia sa examineze interesele ~tiunii sale dintr-un punet de vedere obiectiv, in timp ce evreul nu facea iciodata acest lUCIU in interesul poporului evreu; reiesea de asemenea ca numai lcialistul german este "international" intr-uri sens care nu li permite sa wendice drepturile propriului situ popor altfel decit prin plingeri sau niorcaieli in fata tovarasilor internationali; in schimb, nici cehul nici polonezul .1 0 fae niciodata; pe scurt, am recunoscut inca de atunci ca raul venea nu atit n doctrinele lnsesi, ci din educatia noastra pe de-a-ntregul defectuoasa din anctul de vedere al propriei noastre national itati, careia Ii consacram astfel un -asamentmai putin exclusiv.

79

Primul argument teoretic al luptei rmscarri pangermamste impotrrva catohcismului in SIne este astfel comhatut cu argumente temeimce

Cresten poporul german inca din tmerete in asa fel mcit Sd. recunoasca exclusiv drepturrle proprier sale rase, nu otravltl sufletul copn lor eu blestemata noastra "obiectrvitate" in problems legate de apararea personahtJtn noastre, atunci chiar in cazul unui guvern radical se va vedea, ca in Irlanda, in Poloma sau in Franta, Cd in Germama eatohcul va fi intotdeauna ~l german

Vad dovada eea mal frapanta a eelor de mal sus in aceasta epoca in care, pentru prima oara, poporul nostru a trebuit s.1 compara in fata tribunalului istoriei ea sa ~l apere existenta intr-o lupta pe viata si pe moarte

Cit timp nu a hpsrt conducerea de sus, poporul ~l a indephrut mtreaga datorie in modul cel mai deplm Atit pastorul protestant cit ~l preotul eatohc au contriburt mult Ia mennnerea putern noastre de rezistenta, nu numai pe front, CI mal ales in spate le frontului In acesti am, ~l mai ales in vremea prrmului entuziasm, in cele doua tabere n a existat eu adevarat decit un imperiu german uruc ~l sfint, pentru exrstenta ~l vutorul caruia se ruga fiecare

Miscarea pangermarustJ ar fi trebuit Sd-,:,l puna intrebarea conservarea elementului german in Austrra este sau nu compatibila eu religra catohca? In cazul unui raspuns afirmativ, acest partid polrtic nu trebuia s.I se amestece deloc In problerne relrgioase sau confesionale, daca raspunsul era negativ el a nevoie de 0 reforma rehgioasa ~l nu de un partid polrtic

CIne crede ca poate ajunge la 0 reforma rahgioasa pe calea ocohta a uner orgaruzatn polrtice nu face declt sa evidentieze Cd nu are mCI cea mal nuca intelegere a evoluuei conceptulor rehgioase, sau chiar a dogmelor 101 ~1 a ceea ce deterrmna evoluna bisericn

Este cazul s.1 spunem Cd nu pot! sluji doi stapiru in acelavi tunp Eu consider de altfel Cd intemeierea sau distrugerea uner rehgu este un gest mar insemnat ~l de cu totul alta natura decit intemererea 11 distrugerea umn stat, nu vorbesc de partid

SJ nu se spunJ c.I acele atacuri nu au fost decit 0 riposta la atacurile adverse'

Sigur Cd, in to ate trmpurile, exista mdrvizr Idl'a constunta carora nu le e team.I s.I foloseasc.I 1 ehgia ca pe un instrument aJ dubiosului lor trafic polrtrc (CdCl mel n ar putea fi VOl ba de altceva cu asemenea viteji), dar tot atit de sigur e 11 faptul Cd rehgia sau confesiunea nu pot fi facute raspunzatoare pentru citiva ticalosi care abuzeaza de ele, tot asa cum ar fi abuzat £ird. mdoiala de once alta mstrtutie pentru a-si satisface mstmrtele lor grosolane

N muc nu 1 ai convem mar mult unui asemenea parlamentai snapan decit Sd 1 se dea prrlejul, eel puun in eele dm urma, sd ~1 justifice speculana pohtica De indata ce religra sau confesiunea sint facute raspunzatoai e de josrucra sa mdividuala ~l acuzate cu npete puterruce, acest mmcmos ia ca mali-or pe toata lurnea, ~l reafirma cd. atrtudrnea lui a fost cit se poate de iustrficat d ~l Cd numar LUI ,?l elocventei sale trebuie Sd 1 se aduca multumn i

80

pentru salvarea religiei si a bisericii. Lumea, care este la fel de proasta pe cit ii e de scurta memoria, nu-l rnai recunoaste atunci pe adevaratul autor a1 eonflictului inpersoana celui care striga atit de tare, sau nu ~i-l mai aminteste; iar ticalosul, in fond, §i-a atins scopurile.

o asemenea vulpe vicleana stie foarte bine ca toate acestea n-au nimie de a face ell religia; un motiv in plus ca sa-~i rida in barbs; in timp ce adversarul sau cinstit, dar inabil, pierde la jocul acesta, cu riscul de a se retrage definitiv, pisrzindu-si sperantele in buna-credints a omenirii,

Dar si dintr-un alt punet de vedel'e ar fi necirept ca religia ca religie, ori chiar biserica, sa fie facuta responsabila de grese lile fiecaruia. Comparind maretia organizatiilor religioase pe care le avem in fata cu obisnuita imperfectiune a omului in general, trebuie sa recunoastern ca proportia dintre cei bum si cei rai este in avantajul mediilor religioase. Fireste ca si in rtndurile clerului se gases(' oameni care se folosesc de misiunea lor sfinta in interesul ambitiilor lor politice, oameni care, in lupta pulitica, uita in mod regretabil ca ar trebui sa fie depozitarii unui adevar superior si nu protagonistii rninciunii si ai calomniei; dar la un asemenea nevrednic gasesti 0 mie si mai multi ecleziasti cinstiti, deplin credinciosi misiunii lor, care ies la suprafara ca niste insulite deasupra mlastinii epocii noastre mincinoase ~i corupte.

Pe cit de putin condamn si sint indreptatit sa condamn biserica tnsasi, atunci eind un ins corupt, imbracat in vesminte preotesti, co mite 0 crima desfrinata impotriva moravurilor, tot atit de putin am dreptul s-o fac cind un altul, din ansamblul lor, i~i minjeste si-si tradeaza nationalitatea, mai ales intr-o vreme clnd vezi asemenea lucruri zi de zi. ~i in special in zilele noastre nu trebuie uitat nici ca, la un singur Efialte de felul acesta, se VOl' gasi mii de preoti a carer inima singereaza din cauza nenorocirii natiunii lor .'ii care doresc La fel de arzator ca si cei mai buni dintre compatrinrii lor sa vina ziua cind cerul ne va zimbi in sfirsit din nou.

Celui care raspunde ca aici nu e verba de miei probleme zilnice, ci de chestiuni de principiu sau de dogme, trebuie neaparat Sa i se raspunda astfel:

Daca te crezi ales spre a proclama adevarul, la-O; dar atunci ai curajul s-o faci nu pe caile ocolite ale unui partid politic - ceea ce este un subterfugiu C1 inlocuind prezentul eel rau eu viitorul tau mai bun.

Daca iti lipseste curajul sau daca acel mai bun nu-ti este tie insuti limpedo, atunci retrage-te; in nici un caz nuincerca sa obtii pe calea laturalnica a unei organizatii politiceceea ce nu tndraznesti sa revendici desehis.

Partidele politice nu au nimic de-a face eu problemele religioase daca repercursiunils acestora din urma nu se pun impotriva vietii nationals si nu distrug incetul cu incetu] morala rasei; de asemenea, religia nu trebuie amestecata in lupta partidelor politice.

Atunci cind dernnitarii bisericii se folosesc de mstiturii sau chiar de doctrine religioase pentru a pricirrui un rau rasei lor, ei nu trebuie niciodata urmati pe aceasta cale, nici cornbatuti eli aceleasi arrne. Pentru un conducator

politic, ideile si institutiile religioase ale poporului sau trebuie sa riimtna intotdeauna inuiolabile; altrninteri, Stl tnceteze sit mai fie un om politic, si slz deuina un reformator, daca are stofii! 0 altfel de atitudine, mai ales in Germani a, trebuie sa duca la 0 catastrofa.

Studiind miscarea pangerrnanista si lupta ei impotriva Romei, am ajuns atunci, si mai cu seama in cursul anilor urmatori, la urmatoarea concluzie: lipsa de injelegere a acestei miscari rata de chestiunea socials a privat-e de masele populare, singurele potrivite pentru lupta; intrarea in parlament i-a frint forta elanului si i-a inculcat toate slabiciunile acestei institutii: lupta impotriva bisericii catolice a facut-o indczirabila in numeroase medii si i-a rapit nenumarate elemente dintre cele mai bune din cite numara natiunea. Rezultatul practic al KuUurkampf-ului austriac a fost aproape nul.

A reusit, este adevarat, sa srnulga bisericii vreo suta de mii de membri, dar tara ea prin aeeasta sa-i pricinuiasca pagube mario Ea n-a trebuit sa verse lacrimi vazind plecarea acestor "oi " ratacite: nu a pierdut decit ceea ce, in fapt, nu-i mai apartinea in intregime de multa vreme. Aceasta a fast singura diferenta dintre noua reforma si eele de odinioara: atunci, 0 multirne din eei mai buni s-au indepartat de biserica din convingere religioasa intima; acum nu s-au indepartat de cit cei lipsiti de entuziasm, si aceasta din "consideratiuni" de esenta politics.

Dar tocmai din punct de vedere politic acest rezultat a fost rizibil si toto data trist.

Inca 0 data, 0 miscare politica avind posibilitatea de a salva natiunea gerrnana, miscare pli na de promisiuni de succes a pierit pentru ca n-a fost condusa cu brutalul realism necesar, pentru ea s-a ratacit in domenii in care nu putea decit sa se dezagrege.

Un Iucru este neindoielnic:

Miscarea pangerrnanista n-ar fi comis niciodata aceasta eroare daca n-ar fi inteles atit de prost psihologia marilor maS80 Daca sefii ei ar fi stiut ca, pentru a reusi, nu trebuie niciodata, ~i aceasta din considerente pur psihologice, sa-i indici masei mai multi adversari - ceea ce antreneaza imediat dispersarea complete a forte lor combati ve, virful de atac al miscarri pangermaniste ar fi fost indreptat impotriva unui singur adversar. Nimic nu e mai periculos pentru un partid politic decit sa se.Jl!.se condus in deeiziile, sale de niste palavragii neurastenizati care se apuci de toate si care nu-si ating niciodata scopurile.

Chiar daca 0 eonfesiune sau alta dau eu adevarat ocazie criticii, un partid politic nu trebuie sa uite niciodata cit Istoria nu im'egistreaza ~ci un exemplu in care un partid pur politic, in irnprejurari analoage, a putut ajunge la 0 reforma religioasa. Istoria nu se invata ca sa-i uiti lectiile exact in momentul in care trebuie sa Ie aplici in practica; ori ca sa crezi ca adevarurile ei seculare pot Sa nu fie aplicate pentru ca situatia socials este eu totul alta; ea se invata pentru a trage Invatarnirite pentru prezent. eel ce nu e capabil sa o faca, nu trebuie nieidecum sa-~i inchipuie cit este un conducator politic; el nu este in realitate dedi un mascar ici sters, desi adesea infumurat, si toata bunavointa nu-i

82

poate scuza incapacitatea practica,

In gener~ arta tuturor adevaratilor conducatori de popoare din toate timpurile consta in special in aceea cit ei concentreaza atentia poporului asupra unui singur adversar, nu 0 lasa sa se imprastie, Cu cit aceasts afirmare a vointei de a lupta a unui popor este mai concentrata, cu atit mai mare este forta de atractie magnetiea a unei asemenea rniscari, ell atit este mai masiva forta ei de soc, Arta de a sugera poporului ca dusmanii cei mai diferiti apartin aceleiasi catcgorii apartina unui mare conducator. Din contra, convingerea ca dusmanii sint multi si diversi devine prea usor, pentru eei saraci ell duhul si nehotariti, un motiv ea sa se indciasca de propria lor cauza.

De indata ce mas a se vede luptind irnpotriva mai multor inamici, ea i~i pune intrebarea: e eu putinta ea toti ccilalti sa greseasca Intr-adevar si numai miscarea noastra sa fie indreptatitll?

Atunei fortele ei paralizeaza, De aeeea trebuie pusa intotdeauna in aceeasi gramada 0 pluralitate de adversari cit mai variati, pentru ca masei proprirlor nostri partizani sa i se para ca lupta se poarta impotriva unui singur _d.u~man. Aceasta ii intareste increderea in propriul ei drept sii creste exasperaloea impotriva celor ee-l ataca.

Miscarea pangermanista de odinioara nu a inteles aceasta, ceea ce i-a compromis succesul.

Ea vazuse just telul, avea intentii curate, dar a ales un drum gresit; 0 putem compara eu un om care, vri~d sa ajunga in virful unui munte, nu-l pierde din ochi si pornasta la drum plin de hotarire si de putere, dar tara sa acorde nici o atentie drumului ~i care, tintuind cu privirea telul ascensiunii sale} nu vede ~j nu examineaza citusi de putin posibilitatile urcusului ~i Ia sfirsit esueaza 'din aceasta cauza,

Se poate observa contrariul in toate privintele Ia marele sau concurent, partidul crest.in-social,

Drumul pe care a pornit a fost ales judicios, dar ceea ce i-a Iipsit a fost. a concepere clara a scopului. In aproape toate domeniile in care miscarea pangermanista a !acut greseli, actiunea partidului crestin-social a fast eficacesi logics.

El cunostsa importanta maselor ~i a dovedit-o inca din prima zi prin caracterul pronuntat al politicii sale sociale. Orienttndu-se in special spre cucerirea me~te~ug3.lilormici sau mijlocii, el sia recrutatpartizani pe cit de fideli pe atit de tenaee ~i gata de sacrfficii. A evitat orice lupta impetriva institutiilor religioase, asigurindu-si astfel sprijinul acestei puternice organizatii care este biserica in prezent, In cOnSecinta, n-a avut decit un singur adversar adevarat, El a recunoscut necesitatea unei propagande grandioase si a atins virtuozitatea in arta de a impresiona masele.

Daca totusi nu ~i-a putut atinge scopul visurtlor sale, salvarea Austriei, aceasta se ex-plica prrri calea prost aleasa, ca ~i prin lipsa de claritate a obiectivelor sale.

83

Antrsernitismul noii IDI!?CJl''l se baza pe conCeptll antrrelrgroase !?i nu pe principu rasiste Acelasi motiv care a dus la comiterea acestei erori a provocat ~l 0 a doua eroare

Interneietoru partrduhn crestm social gindeau Cd daca acest partid VOla sa salveze Austria, el nu se putea sprijrru pe prmciprul raser deoarece de arci ar fi rezultat in semi tirnp 0 destramare genei all a statulur In special srtuana dm Viena, dupa parerea sefilor partiduhn, cerea s.l fie lasate de 0 parte toate elementele de drvergenta 'I Sd se relrefeze toate motivele de unn e

In vremea aeeea Vteria cuprindea deja fracnuru etmce variate, in special cehi, ~I doar maxima toleranta in toate problemele legate de rasa le mal putea impiedrca sJ. for meze un partid de a dreptul antigerman S au stt ldult asadai sJ I cistige in special pe mien me-tesugari cehi foarte numero-,r, prm lupta impotriva hberahsmului manche steri an, ,I au crezut Cd au g.lSlt lozmca luptei in umrea vechn Austrn ti ecmd peste toate divergentele nauonale, in lupta contra evreilor pe 0 baza rohgioasa

Este hmpede c.1lupta impotrrva evrerloi pe a astfel de baza nu putea sa Ie provoace decit grij; ell totul neinsemnate In eel mal rau caz, punna apJ sfinnta 11 putea intotdeauna salva pe evi eu ~I negotul sau

Cu motive aut de superficiale nu sa ajuns mciodata la a analiza stunnfica serioasa a intregn probleme, ceea ce 1 a indepartat de partidul crestm social pe tot 1 cei ce nu puteau mtelege acest gen de antisermtism Forta de atracue a acestei idei se reducea la un mediu cu 0 mtchgcnta margiruta, pentru Cd nu vorau sd rnearga mal departe de sirnplul sentiment, catre 0 intelegere adevarata Intelectualn au ramas ostih dm prmcipru Se dovedea dm ce In C€ mal mult Cd in toata afacerea nu era yorba decit de 0 noua tentativa de convertire a evreilor sau Cd ea nu era decit expresia mvidiei fata de concurenu DIn aceasta cauza, I a hpsit amprenta unei confirman filozofice, ea II s a parut multora ~I nu dm cei mferiori imorala ,?1 blamabila Convmgerea cJ aicr ei a yorba de 0 problema vitala pentru mtreaga omerure Cd soarta tutui OJ popoai elm neevreresti depmdea de solutronarea ei nu se desprmsese

Acest fel de a face IUCIUl'lle numai pe jumatate a anulat valoai ea orrentarn antisemite a partrdului crestm SOCIa)

Nu a fost decit un pseudo antiserrutism, api oape mal periculos decit opusul lUI, adormeai hru-tit crezind Cd tl tn bme adversarul m mina, cind In reahtata, te ducea e1 de nas

Iar evreul s a obi-runt CID md atrt de bme eu acest gen de antrscrnrtrsm, mcit eu siguranta ca disparrua acestuia I ar fi intrtstat mai mult decit 11 meomoda existenta sa

AICl ar fi trebuit rmpuse sacrificn grele in ideea urnn stat bazat pe nanonahtan dar au fost facute altele mal grele in apararea germarusmului Nu mdi dznea S4 fie "nanonahsta' daca nu voia sa simts ca ii fuge pamirit.ul de sub prcioai e, mel Ia Viena Spera sa salveze statuI Habsburgtlor ev lind usurel aceasta problema: ,?l tocmai astfel a fost dusa la pierre MI;.carea

84

a pierdut in felul acesta puternicul izvor de energie, singurul care putea furniza in cele din urma furta mob-ice necesara unui partid politic. Miscarea crestinsocials a devenit din aceasta cauza un partid ca oricare altul.

Am urmarit odinioara cele doua miscari in chipul eel mai atent, pe una eu insesi bat aile inimii, pe cealalta cu admiratie fata de ornul care mi se parea inca de pe atunci simbolul intregului popor german din Austria.

Cind, la moartea primarului, impozanta procesiune funebra s-a pus in miscare de la primarie spre Ringstrasse, rna aflam printre sutele de mii de persoane care asistau la acea trista cerernonie. Emotia mea mterioara se contopea cu sentimentul ca tntreaga opera a acestui om fusese zadarnica, deoarece soarta mina inexorabil acest stat la pieire. Daca Dr. Karl Lueger ar fi trait in Germania, ar fi detinut un rang printre oamenii de frunte ai partidului nostru; pentru opera sa !?i pentru el insusi faptul ca a trait in acest stat imposibil a fast 0 nenorocire.

La moartea sa, flacari mici izbucneau deja din luna in luna eu tot mai multa intensitate deasupra Balcanilor; soarta s-a indurat de el ~ I-a crutat de ,pectacolul despre care sperase cii mai putea fi evitat.

M-am straduit sa gasesc cauzele neputintei primeia din aceste miscari si ale insuccesului celeilalte si am ajuns la convingerea profunda ca independent de imposibilitatea de a ajunge la consolidarea statului in batrina Austrie, erorile celor doua partide au fost urmatoarele:

Miscarea pangermanista avea dreptate in privinta principiului unei regenerari germane, insa a avut ghinion in alegerea mijloacelor. Ea a fest nationalists, dar, vail nu suficient de sociala ca sa cistige masele. Antisemitismul ei se baza pe 0 intelegere corecta a problemei rase lor si nu pe conceptii religioase. Dar lupta impotriva unei confesiuni determinate era 0 greseala de principiu ~i de tactics.

Miscarea crestin-sociala nu a yea nici 0 conceptie clara despre scopul regenerarii germane, dar a fost inteligenta si a facut 0 alegere fericita a drumului sau ca partid Ea a inteles importanta chestiunii sociale, dar a gresit in lupta impotriva evreilor si n-a avut nici cea mai vaga idee legata de forta ideii nationaliste.

Daca partidul crestin-social ar fi imbinat rntelegerea rnaselor eu 0 conceptie mai justa despre importanta problemei rase lor, ca aceea a miscarii pangermaniste, daca, In sflrsit, ar fi devenit el insusi nationalist sau, dirnpotriva, daca miscarea pangermanista, cu notiunea sa justa despre problema evreiasca iii importanta problernei nationale si-ar fi insusit intelepciunea practica a partidului crestin-social si in special atitudinea acestuia fata de socialism atunci noi am fi vazut 0 miscare care 3.1< fi putut, cred eu, sa-~i joace cu succes rolul in destinele germane. Daca nu sua intimplat astfel, marea parte a greselri stll in esenta statului austriac.

F'iindca nu gaseam in nici unul din partide intruchiparea ideilor rnele, nu In-am putut hotari sa intru intr-una din organizatiile existente pentru a Iupta

85

in rtndurile ei. Consideram de-acum ca toate aceste miscai-i politice erau ratato ~i incapabile sa duca la bun sflrsit 0 regenerare a poporului german cu adevarat profunda, iar nu pur exterioara,

Aversiunea mea intima fata de statui habsburgic crestea tot mai mult in vremea aceea.

Pe masura ce incepeam sa rna ocup de problemele de politics externa, se inradacina in mine convingerea ca acest stat fantomatic nu putea decit sa-i nenoroceasca pe germani. In fieeare zi vedeam mai limpede ea soa-ta natiunii grmane se va decide nu in Austria, ci chiar in Reich. N u numai din ratiuni de polrtica generals, ei si de cultura in ansamblul ei.

StatuI austriac arata si pe plan cultural §i artistic toate semnele deerepitudinii sau eel putin ale totalei lipse de irnportanta pentru natiunea germanii. Asa stateau lucrurile in special in domeniul arhitecturii. Arta noua nu putea obtine mad sueeese in materie, pentu eli dupa terntinarea Ringstrasse, ia Viena nu mai ramineau de facut decit treburi marunte in comparatie eu proiectele din (}ermania.

Am inceput deci sa due 0 viata dubla: ratiunea ~i realitatea irni dictau sa-mi continui ucenieia amara, dar rodnica, in Austria; Insa lara tragere de inima,

o nemultumire deprirnanta rna cuprinsese dupa ce am recunoscut vidul interior al acestui stat si imposibilitatea de a-l salva; dar in acelasi timp presimtearn cu certitudine ca tot ce va intreprinde va insemna nenorocirea poporului german.

Eram convins ea aeest stat avea sa micsoreze orice german cu adevarat insernnat si sa-i puna piedici, in timp ee, in schimb, avea sa favorizeze orice actiune negermana,

Conglomeratul de rase iniati~at de eapitala monarhiei, tot acel amestec etnic de cehi, de polonezi, de unguri, de ruteni, de sirbi ~i de croati etc. mi se parea respingator, lara sa uitam bacilul distrugator al o menirri, evreii si iarasi evreu,

Acest oras gigantic mi se pare a intruchiparea incestului.

GraiuI german din tineretea mea era dialectul vorbit in Bavaria Inferioara; nu puteam nici sa-l uit, nici sa-mi insusesc jargonul vienez. Pe masura ce traiam in acest oras, devenea tot mai vie ura mea impotriva acestui amestec de popoare straine care incepea sa stirbeasca reputatia acestui vechi centru de cul tura germana.

Ideea ca zilele acestui stat trebuie prelungite mi se parea de-a dreptul ridicola.

Austria, in vremea aceea, era aserneni unui mozaic vechi al carui liant a Imbatrinit si a devenit fragil; atita timp cit 0 astfel de capodopera nu e atinsa, ea te mai amageste ell 0 aparenta de existenta; dar de indata ce Ii dai 0 lovitura, ea se sparge in mii de bucati. Se mai punea doar problema rnomentului cind se va da Iovitura.

86

lnima mea a batut intotdeauna pentru imperiul german si nu pentru monarhia austriacs; eeasul destramarii acestui stat mi se parea intotdeauna inceputul elibeliilii natiunii germane.

Toate aceste cauze au provocat in mine dorinta tot mai infocata de a merge acolo unde, inca din tinerete, rna atrageau vise tainiee si 0 iubire tainica, Speram ea mai tirziu sa rna fae eunoseut ea arhiteet si sa-i pot aduce natiunii mele servicii autentiee in cadrul - mic sau mare - pe care mi-I rezerva soarta,

In sfirsit, voiam sa fae parte dintre eei care au ferieirea de a trai ~i de a actiona in loeul de unde trebuie sa vim implinirea eelei mai arzatoare dorinti a inimii mele: unirea patriei mele mult iubite cu marea patrie cornuna, cu Reiehul german.

Cei care nu VOl' intelege intensitatea aeestei dorinte sint inca in nurnar mare astazi; dar eu rna adresez celor carora soarta le-a refuzat pina in prezent aceasta bucurie, ca si celor care au fast Iipsiti de ea ell cruzirne; rna adresez tuturor celor care, despartiti de patria-mama, trebuie sa lupte tocmai pentru comoara sfinta a limbii natale, care sint urmariti sau brutalizati pentru dragostea lor fidela fata de patrie si care asteapta cu 0 fervoare dureroasa ceasul care le va tngadui sa se lntoarca la sinul mult iubitei lor marne; rna adrese:

tuturor aeestora, ~i 0 stiu: ei rna VOl' intelege! "

Numai eel ce simte eu toate fibrele ce inseamna sa fii german lara sa poti apartine patriei iubite va putea masura adinca nostalgie care arde neintrerupt in inimile coprilor despartiti de ea. Aceasta nostalgie ti chinuie pe toti cei pe care-i obsedeaza, Ii priveaza de orice bucurie si de orice fericire plna cind portile patriei se deschid in sfirsit si singele comun i~i gaseste pacea !?i tihna in imperiul comun.

Viena a fost si ramine pentru mine scoala cea mai aspra, dar si cea mai rodnica din viata mea. Am sosit in acest oras inca pe jumatate eopil, si cind l-am parasit eram un barb at taciturn ~i serios. Acolo am primit bazele conceptiei me le generale despre viata si, in special, 0 metoda de analiza politica; mai tirziu le am cornpletat, sub unele aspecte, dar nu le-arn abandonat niciodata. Este adevarat ca abia acum pot aprecia la justa lor valoare lectiile acelor ani.

Am descris aceasta perioada mai detailat deoarece atunci am primit prirnele lectii in probleme fundamentals pentru partidul care) dupa inceputuri foarte modeste, in numai cinci ani, incepe sa devina 0 miscare de rnase. Nu stiu care ar fi fast atitudinea mea fata de evrei rata de social-de mocratie , chiar fata de intreg marxismul, fata de chestiunea socials etc., daca nu s-ar fi shins in mine un capital de pareri personale inca din anii tineretii, in parte sub presiunea destinului, in parte datorita studiilor mdividuale.

Caci, daca nenorocirile patriei au putut face mii si mii de oameni sa refle-cteze asupra cauzelor interne ale prabusirii ei, aceasta nu a condus ruciodata La aeea tarie ~i la acea patrundere adinca accesibile numai celor care au de venit stapim pe destinele lor dupa ani de Iupta.

CAPITOLUL IV

MUNCHEN

In primavara anului 1912 am plecat definitiv la Munchen.

Orasul propriu-zis imi era la fel de familiar de parca as fi locuit intre zidurile sale am de zile. Asta fiindca studiile rna tndreptasera de nenumarate ori ciitre aceasta metropola a artei germane. Daca nu cunosti Munchenul, nu numai ca n-ai vazut Germ ani a , dar mai ales nu stii niInic despre arta germans daca n-ai vazut Miinchenul.

Oricum ar fi, aceasts epoca premergatoare l--az.boiului a fost cea rnai fericits din viata mea. Salariul meu era inca absolut derizoriu, dar desigur cii nu traiam ca sa pictez: pictam ca sa-rni asigur astfel posihilitatile de existents sau mai degraba ca sa-mi permit sa continui sa inva]. Aveam convingerea absoluta ea intr-o zi voi sfirsi totusi prin a-mi atinge scopul fixat. Si aceasta imi ajungea ea sa suport eu u~Ulinta ~i lara grija celelalte mici neplsceri ale existentei.

La acestea se adauga si dragostea profunda care m-a euprins fata de acest eras, aproape inca din primul ceas al sederii mele, sentiment pe care nu il incerc cu aceeasi intensitate pentru nici un alt loco lata un oras german! (Cita diferenta fata de Viena! Imi Iacea rau numai giIldu] la acel Babilon de rase) Adaugati la aceasta dialectul, mult mai apropiat de al meu ~i care, mai ales in anturajul meu din Bavaria de -Ios, imi amintea adesea de tinerete. Mii de lucruri imi erau sau mi-au devenit extrem de dragi si de pretioase. Dar ceea ce rna atragea eel mai mult era acea minunata imbinare de forla spontana si de sentiment artistic delicat, acea perspectiva unica de la Hofbrauhaus la Odeon, de la Oktoberfest la Pinacoteca etc. Daca astaei sirtt legat de acest oras mai mult decit de orice alt loc din lume, aceasta se datoreaza lara indoiala faptului eli el este si rarnine indisolubillegat de evolutia mea. Dar faptul ca am avut sansa de a gasi aici 0 veritabila satisfactie launtrica trebuie atribuit numai farmecului pe care minunatul oras regal al familiei Wittelsbach n exercita asupra oricarui om datat nu numai eu 0 judecata rece, ci si cu un suflet sensibil.

La Miinchen, in afara exercitarii profesiei mele, eram atras In special de studierea continua a evenimentelor politice ~i in particular de evenimentele politicii externe. Am ajuns la politica externs pe calea ocolita a politicii germane de aliante, pe care 0 consideram absolut gre~ita inca pe cind rna aflam in Austria. Inss la Viena nu vedeam limpede in ce masura se insela Reichul. Atunci eram inclinat sa admit - sau poate voiam sa vad aici 0 SCllZ3.'- ea poate la Berlin se stia deja cit de slab va fi in realitate afiatul, dar ca, din ratiuni mai mult sau mai purin misterioase, aceasta convirigere era disimulata de grija

-ontinuarid politicii de alianta instaurata cindva de Bismarck §i a carei rnpere orusca nu parea de dorit, fie pentru a nu atrage sub nici 0 forma atentia ;trainatatii care statea Ia pinda, fie spre a nu nelinisti lara.

Contactele cu poporul mi-au demonstrat curind, spre marea mea groaza, ::1 aceasta parere era gresita, Uimit, am fost nevoit sa constat cit nicaieri, nici nacar in mediile cultivate, oamenii nu aveau nici cea mai vaga idee despre ceea :e era monarhia Habsburgilor. Chiar in popor exista iluzia cit aliatul putea fi orivit ca 0 putere serioasa care, in ceasul prirnejdiei, ar pune de indata pe roate ) mare forta militara; monarhia era luata in continuare drept un stat "german" ;i credeau ca se pot bizui pe aceasta. Credeau ca, ~i in aeest caz, forta se putea riasura dupa numar, cam ca in Germania si uitau eomplet mai intii ca Austria ncetase de mult sa fie un stat german, apoi ca situatia interna a acestui imperiu era in pragul ruinei cu fiecare ceas care trecea.

Eu cunosteam mai bine aceasta situatie decit "diplomatia" zisa oficiala .are, ca aproape intotdeauna, i~i urma orbeste destinul. Sentimentele poporului 1.U puteau reflecta, de fapt, ideile eu care era alimentata in sferele sus-puse 'opinia-publica". Iar sferele sus-puse ale societatii ave au poate pentru "aliat" acelasi cult ca pentru Vitelul de aur. Se gindeau poate sa inlocuiasca lipsa de sinceritate prin amabilitate. Iar cuvintele erau luate intotdeauna drept bune.

Deja la Viena rna cuprindea minia cind cercetam diferenta care aparea .meori intre discursurile ofieiale ale oamenilor de stat ~i articolele din ziarele vieneze. Totusi Vierra era un oras german, eel putin in aparenta. Dar ce schirnbare, atunci cind, de parte de Viena, sau mai bine zis, departe de Austria ~ermaru1, ajungeai in provinciile slave ale imperiului! Era suficient sa arunci ) privire pe ziarele de la Praga ea sa stii cum era considerata acolo toata acea comedie a Triplei Aliante, Fata de aceasta "capodopera de diplomatie" nu exista Iecit deridere ~i 0 ironie crincena, In plina pace, chiar atunci cind eei doi mparati schimbau sarutul prieteniei, nimeni nu ascundea faptul eli alianta va 1 declarata nula in ziua in care cineva va incerca s-o coboare din domeniul .maginar al idealului Nibelungilor in realitatea practica.

Asadar cum de s-a putut mira lumea, peste citiva ani, atunci cind, sosind zeasul in care aliantele trebuiau infaptuite, Italia s-a retrasc brusc din Tripla Alianta, parasindu-si cei doi aliati ~i trecind tocmai de partea dusmanului. Faptul ca mai inainte s-a putut crede 0 singura clips in ace] miracol al luptei ltaliei alaturi de Austria parea absolut de neinteles oricui nu era lovit de orbire Iiplomatica. Aceasta era totusi situatia exacts in Austria.

N umai Habsburgii si germanii sustineau in aceasts tara ideea aliantei, Habsburgii din caleul... ~i de nevoie, austriecii germani eu toata buna-credinta ... ~i dintr-o totala stupiditate po litica , Toata buna-credinta, pentru cit ei credeau ~a prin Tripla Alianta aduc un mare serviciu imperiului german, il consolideazs ~i Ii dau ajutor; prin stupiditate politica de asemenea, nu numai pentru ca speranta lor era irealizabila, ci si deoarece astfel contribuiau Ia mlanruirea Reichului de acest cadavru de stat care avea sa-i traga dupa el in prapastie. In

89

special austriecii germani erau si mai inevitabil sortiti degermanizarii tocmai din cauza acestei aliante, Intr-adevar, pe ling a cil Habsburgii credeau ~a pot fi incredintati cit alianta cu ReichuI ii asigura impotriva unei invazii din partea aceea .. si din nefericire pe buna dreptate - din aceasta cauza pentru ei era mai user si mai putin periculos sa-si continuie politica interns de tnabusire a

-,:

germanismului. Aceasta nu numai deoarece eu "obiectivitatea" binecunoscuta

nu trebuiau sa se teama de proteste din partea condueerii Reichului, ci si pentru ca facind cu orice prilej parada de alianta se putea impune tacere vocilor indiscrete care se ridieau chiar dintre austriecii germani impotriva unui mod prea infam de slavizare.

Asadar ce-i mai raminea de facut germanului in Austria) atunci cind insasi Germania Reichului recunostea guvernarea Habsburgilor ~i ii arata incredere? Trebuia sa reziste pentru a fi apoi infierat de infamie in ochii tuturor germanilor ca. tradator al propriului sau popor? Tocmai el, care de zeci de ani acceptase cele mai uimitoare sacrificii!

Dar cit va pretui aceasta alianta in ziua cind germanismul va fi extirpat din monarhia Habsburgilor? Oare pentru Germania valoarea Triplei Aliante nu depindea direct de mentinerea preporiderentei germane in Austria? Sau credea cit se putea intr-adevar trai in alianta eu un imperiu slav al Habsburgilor?

Pozitia luata de diplomatia oficiala germans, ca ~i de intreaga opinie publica, in problema nationalitatilor din interiorul Austriei nu era deci numai stupida, ci de-a dreptul nesabuita; cladeau pe a alianta viitorul si securitatea unui papal' de 70 de milioane de suflete si asistau din an in an la distrugerea certa, sistematica si deliberata de catre partener a singurei haze posibile pentru aceastaalianta. Intr-o zi va ramine deci un "tratat" eu diplomatia vieneza, dar nici un ajutor efectiv ca ali at al imperiului,

Acesta era de altfel cazul Italiei inca de la inceput.

Daca in Germania istoria si psihologia popoarelor ar fi fost numai putin mai deschis cercetata, nu s-ar fi putut crede nici un moment ca Quilinalul si Palatul Imperial din Viena ar fi putut merge vreodata alaturi in lupta. Intreaga Italie ar fi fost un vulcan, inainte ca un guvern sa poata tncerca macar sa impinga un singur soldat italian altfel decit ca adversar pe cimpul de lupta al statului Habsburgilor urit cu atita fanatism. Nu a data am vazut izbucnind la Viena dispretul patimas ~i ura intensa care "lega" italianul de statul austriac, Pacatele Casei de Habsburg fata de libertatea si independent a italienilor de-a lungul secolelor erau prea grele pentru a putea fi uitate, chiar daca 8-a1' fi dorit acest lUCl"U. lax aceasts vointa ii lipsea ell desavirsire atlt poporului cit si guvernului italian. Din aceasta cauza, pentru Italia nu existau decit doua modi vioen di cu Austria: alianta sau razboiul.

Alegtndu-l pe primul, putea sa se pregateasca Iinistita pentru eel de-al

doilea.

In special de cind raportur'ile Austriei eu Rusia tindeau tot mai mult catre 0 exphcatie pe calea armelor, politicagermana de aliante era pe cit de

90

lipsita de sens pe atit de periculoass.

Caz clasic de absents a oricarei diplomatii juste si de 0 oarecare

amploare.

De ce se incheia 0 alianta? Numai cu scopul de a asigura astfel viitorul

Reichului mai bine dectt ar fi facut-o singur. Acest viitor al Reichului se reducea 1a mentinerea posibilitsrilor de existenta ale poporului german.

Asadar problema nu putea fi enuntata decrt astfel: ce forma trebuie sa ia, intr-un viitor palpabil, viata natiunii germane si cum i se pot apoi asigura acestei dezvoltari bazele necesare ~i securitatea ceruta, in cadrul relatiilor generale ale puterilor europene?

Examinind deschis previziunile activitatii externe ale politicii germane, nu puteai sa nu te convingi ca:

Populatia Germaniei creste in fiecare an cu aproape 900.000 de suflete.

Dificultatea de a hrani aeeasta armata de noi cetii\eni urmeaza sa ereascs din an in an si sa se termine intr-o zi printr-o catastrofa, daca nu se VOl' gasi caile si mijloacele de a preveni in timp util acest pericol al foametei.

Existau patru mijloace pentru a evita 0 eventualitate atit de inspaimin tatoare:

1. Se putea, urmind exemplul francez, reduce artificial cresterea nasterilor, prevenind astfel suprapopularea.

F'ireste ea natura moe ea insasi grija, in vremurile de saracie si de conditii climatice proaste, sau in regiunile ell pamint sarac, sa limiteze cresterea populatiei in anumite tari sau la anumite rase. De altfel, cu 0 metoda atit de inteleapta si de decisiva, ea nu se opune capacitatii de proereare propriu-zise, ci supravietuirii individului procreat, supunindu-l pe acesta 1a incercari si privatiuni atit de grele tnctt orice individ mai putin puternic, mai put in sanatos este fortat sa se intoarca in neant. Cei carora ea le ingaduie totusi sa invinga rigorile existentei rezista la orice, duri si intru totul apti sa zamisleasca la rindul lor, pentru ea aceeasi selectie fundamentals sa poata rerncepe. N atura, proeedind attt de brutal fata de indi vid si rechernindu-l imediat 1a ea daca el nu este capabil sa infrunte vijelia vietii, mentine puternice rase le si speciile si ajunge la cele mai insemnate realizari.

Astfel scaderea numarului intareste individul, deci, la urma urmelor,

speeia.

Lucrurile se petree altfel atunci cind omul se pune sa-~i limiteze progenitura, El nu e croit din acelasi material ca natura) e1 este "uman"; el se pricepe s-o faca rnai bine decit aceasta regina nerniloasa a intelepciunii absolute! EI nu pune piedici dezvoltarii individului procreat, ci insasi reproducerii. Lui, care intotdeauna se vede numai pe sine ~i niciodata rasa, aeest lucru i se pare mai uman si mai drept decit metoda contrara. Din nefericire, ~i urmarile sint contrare:

In timp ce natura, Iasindu-i pe oameni Iiberi sa procreeze, Ie supune urmayii Ia 0 rncercare foarte dura - si dmtre indivizii supranumerici ii alege pe

91

cei mai bum ea fiind demni sa traiasca, ii pastreaza numai pe ei si ii insarcineazs cu conservarea speciei - omul Iimiteaza procrearea, in schimb se incapatineaza sa conserve cu orice pret orice fiinta, odata nascuta ... Aceasta rectificare a vointei divine i se pare pe cit de inteleapta pe atit de umana si, invingind natura la inca un punct, se bucura ca i-a dovedit ineapaeitatea. Draga de maimutica a lui Dumnezeu Tatal va observa numai impotriva vointei sale faptul ca numarul este intr-adevar limitat, dar cil in acelasi timp a scazut valoarea individului.

Caci de indata ce capacitatea procreatoare propriu-zisii este limitats si nurnarul nasterilor a scazut- in loeul luptei firesti pentru viata, care nu-i lasa sa supravietuiasca decit pe cei puternici si pe cei mai sanatosi - este instaurata, se intelege de la sine, acea manie de a "salva" cu orice pre] pe eei mai firavi, pe cei mai bclnaviciosi; nucleu al unei descendents care va fi din ce in ce mai vrednica de mila, cita vreme vointa naturii va fi astfel crunt batjocorita.

Rezultatul este ca intr-o zi unui asemenea popor existenta pe pamint li va fi luata eu forta.caci omul nu po ate sfida decit un anumit timp Iegea eterna a perpetuarii speciei si, mai devreme sau mai tirziu, vine revansa. 0 rasa mai puternica va alunga rasele slabe, caci iuresul final catre viata va distruge obstacolele ridicole ale unei pretinse ornenii individualiste, pentru a lasa loc omeniei conforme cu natura, care ii nimiceste pe eei slabi ca sa le dea locul celor puternici.

Oricine vrea deci Sa asigure existenta poporului german, limitind voluntar eresterea populatiei sale, il Iipseste tocmai prin aceasta de orice viitor.

2.0 a douacale ar fi cea pe care si astazi 0 mai auzim propusa si laudata de nenumarate ori: "colonizarea interna". Acesta este un proiect proslavit indeosebi de oamenii care tl inteleg cel mai putin si care este susceptibil sa provoace cele mai mari pagube imaginabile.

Produsul unui sol poate fi lara indoiala crescut pina la 0 Iimita determinata .. Insa numai pina la 0 limita daterminata si nu la infinit, Un anum it tirnp se va putea deci compensa eresterea populatiei poporului german prin cresterea produselor solului nostru lara pericolul foamei. Trebuie tinut totusi cont de faptul ca nevoile cresc in general mai repede decit numarul de locuitori. N evoile de Ju-ana si imbracaminte ale oamenilor cresc an de an ~i deja n-ar mai putea fi cornparate cu ale predecesorilor nostri de acum 0 suta de ani. Este deci o nebunie sa crezi cil orice crestere a produetiei indreptateste ipoteza unei cresteri a populatiei: nu, aceasta nu este adevarat de cit in masura in care surplusul roadelor parnintului nu este folosit spre satisfacerea nevoilor suplimentare ale omului, Dar chiar presupunind restringerea maxima de 0 parte ~i eel mai mare zel de cealalts, si in acest caz se va ajunge totusi la 0 limita, in functie de teritoriu,

Cu toata munca posibila, Ia un moment dat nu va mai putea fi facut sa produca mai mult ~i atunci va vern, mai devrerne sau mai tirziu,: rezultatul fatal, Foamea vaaparemaiintiiinriistimpw·i.duparecolteproasteetc.Cu 0 populatie crescinda, ea va fi tot mai frecventa:, apoi nu va mai inceta declt in

92

anii exceptional de bogati care VOl' umple hambarele; va vern in sfirsit vremea cind mizeria nu va mai putea fi usurata si cind foamea va fi tovarasul vesnic al acestui papal'. Atunci va trebui ca natura sa intervina ~i sa opteze pentru cei ce Val' fi alesi ca sa traiasca; sau omul se va ajuta singur, limitindu-si artificial reproducerea si expunindu-se la toate urmarile suparatoare aratate deja pentru rasa si specie.

Se va putea obiecta ca aceasta eventualitate va ameninta intr-o zi, intr-un fel sau altul, intreaga omenire si ca niei un po por nu se va putea asadar sustrage acestui destin.,

La prima vedere este exact. N e putem totusi gindi la urmatoarele:

E sigur ca va veni 0 zi cind omenirea, nemaiputind face fata nevoilor populatiei sale erescinde prin marirea randamentului so Iului, va trebui sa Iimiteze cresterea nurnarului de oameni. Ea va Iasa natura sa se pronunte, sau va incerca sa stabileasca ea insa~i un eehilibru: sa speram ea prin mijloace mai potrivite decit mijloacele actuale; dar atunei Val' fi atinse toate popoarele, pe cind acum singurele atinse sint rasele care nu mai au destula putere ca sa-~i asigure pamintul de care au nevoie pe lumea aceasta, Caci asa cum se prezinta totusi lucrurile, in epoca noastra, mai exista inca intinderi imense de pamlnturi nefolosite, paminturi care nu asteapta declt sa fie cultivate. Si este sigur de asemenea ca acest pamint n-a fost pastrat de natura ca teritoriu rezervat pentru viitor unei natiuni sau unei rase determinate. E sigur, dimpotriva, ca el este destinat unui papal' care va avea puterea sa-I ia §i energia necesara ca sa-l exploateze,

Natura nu cunoaste granite politice. Ea aseaza fiintele vii unele Hnga altele pe globul pamintesc ~i contempla joculliber al fortelor. eel mai tare din punctul de vedere al curajului si activitatii, copilul preferat al naturii, va dobindi nobilul drept de a trai.

Daca un popor se cantoneaza In "colonizare interna" in timp ce alte rase se implanteaza in portiuni tot mai lntinse ale globului, el va fi fortat sa recurga la limitarea voluntara. pe ctnd celelalte popoare vor continua mereu sa creases numeric. Acest eaz se prezinta eu atit mai devreme eu cit spatiul aflat la dispozitia acestui popor se intimpla sa fie mai restrins. Cum, din nefericire, cele mai bune natiuni . mai precis singurele rase civilizatoare, baza a intregului progres uman - renunta prea adesea in orbirea lor pacifists la dobindirea de noi teritorii si se multumesc eu "colonizarea interna", in timp ce natiuni de 0 valoare mai scazuta stiu sa-si asigure posesiunea unor teritorii de populare, aceasta conduce la urmatorul rezultat final:

Rasele cu ci vilizatia cea mai lnalta, dar mai putin lipsite de scrupule, trebuie sa-si reduca, din cauza teritoriului limit at 1 inmultirea, intr-un moment in care niste popoare cu 0 civilizatie mai putin inalta, dar mai brutale prin natura lor, sint, grafie unor teritorii intinse de populare, in masura sa se dezvolte lara grija Iimitarii. Altfel spus, se va intimpla ca intr-o zi lumea se va afla in rniinile unei colectivitati eu 0 culturs mai putin tnalta, dar rnai energice.

93

Pe viitor nu se VOl' prezenta asadar decit doua posibihtati: ori lumea va fi guvernata dupa conceptiile dernocratiei noastre moderne, ~i atunci balanta va inclina in favoarea rase lor mai puternice numeric; ori lumea va fi guvernata de legile naturale: atunei VOl' invinge popoarele eu 0 vointa brtrtala, si nu cele care VOl' fi practicat limitarea voluntara.

Nimeni nu po ate pune la indoiala faptul ea Intr-o zi existenta omenirii va da nastere unor lupte groaznice. La urma urrnelor, instinctul de conservare va invinge singur, instinct sub influenta caruia dispare incet, precum zapada sub soarele de martie, aceasta pretinsa omenie care nu este decit expresia unui amestee de stupiditate, de lasitate si de pedantism vanitos. Omenirea a creseut in lupta vesnica, pacea vesnica ar duce-o in morrnint.

Pentru noi, germanii, euvintele "colonizare internal! sint nefaste, intarind in noi ideea ea am gasit un mijloe de a ne cistiga existenta prin munca intr-o dulce toropeala. Odata ee aceasta teorie va prinde radacini la noi, acesta va fi sfirsitul oricarui efort de a ne asigura loeul care ni se cuvine in lume. Daea germanul mediu ar capata eonvingerea ea prin aeest mijloe i~i poate asigura existenta si viitorul, soar sfirsi orice incercare de aparare acti va ~i insasi prin aeeasta singura rodnica, s-ar sfirsi eu necesitatile vitale germane. Orice politics externa cu adevarat ut.ila ar fi inmormintata si , odata cu ea, in special, viitorul poporului german.

De aeeea nu intirnplator intotdeauna evreul este acela care incearca indeosebi sa i implanteze poporului nostru aceasta mentalitate funesta; si se pricepe de minune s-o faca. El e prea expert in oameni ea sa ignore faptul ca ei sint victimele recunoscatoare ale tuturor celor ce se hranesc cu himere care ii fae sa creada cil SMa gasit mijloeul de a-i da naturii un bobirnac astfel ca aspra ~i nemiloasa lupta pentru viata sa devina de prisos si sa faca, dimpotriva, din ei, fie prin munca, fie prin simpla trindaveala, fie prin orice alt mijloc, stapinii planetei.

Nu se poate insista indeajuns asupra faptului cil a colonizare interne germarui nu trebuie sit seroeascii tndeosebi decit la evitarea anomaliilor sociale - si tnainte de toate sii sustragti solul speculatiei ~ dar cd ea nu va {ace niciodatn {ariz asiguriirii viitorului natiunii {ani dobindirea de noi teritorii.

Daca procedam altfel, in scurt timp vorn fi lara pamint si la capatul puterilor.

In fine, trebuie sa mai stabilim clar aceasta:

Limit.area care rezulta din colonizarea interna pe un mic teritoriu determinat, ca !?i restringerea capacitatii de a procrea conduc la cea mal defavorabila situatie militara si politica pentru 0 natiune.

Importanta teritoriala a unei (ari este, ea singura, un factor esential de securitate externa. Cu cit teritoriul de care dispune un popor este mai mare, cu attt e mai mare ~i protectia lui naturala; se obtin intotdeauna decizii militare mai rapide ~i de asemenea mai usoare, mai eficace si mai complete impotriva popoarelor care ocupa un teritoriu restrins; lmpotr'i va statelor ell un domeniu

94

teritorial mai intins s-ar intimpla exact eontrariul. In plus, intinderea aeestuia constituie 0 protectie sigura irnpotri va atacurilor neimpinse plna la capat, succesul neputind fi obtinut decit dupa lupte indelungate si grele, riscul unui ajutor subit trebuind sa para prea mare in lipsa unor ratiuni cu totul exceptionale.

Importanta teritoriala propriu-zisa a unui stat este astfel un factor de

mentinere a libertatii si independentei unui popor, pe cind micimea teritoriala provoaca invazia.

In consecinta, aceste doua prime mijloace de a stabili un echilibru in cadrul "national" al Reichului intre cifra cresctnda a populatiei si teritoriul care nu se putea intinde au fost lnlaturate. Motivele acestei atitudini erau cu totul altele decit cele mentionate de noi mai sus: in ce priveste limitarea nasterilor, se abtine in primul rind din anumite ratiuni morale; cit priveste colonizarea interna, ea a fost respinsa energic, deoarece presimte in ea un atac impotriva marii proprietati, apoi ~i indeosebi pentru ca vedea in ea preludiul unui asalt general impotriva proprietatii private. Data fiind indeosebi forma sub care era preconizata aceasts "doctrina a salvarii It, 0 asemenea ipoteza putea sta in picioare.

In ansamblu, in ceea ce pri veste mare le public, aceasta rezistenta nu era foarte oportuna si, in orice caz, nu atingea miezul problemei.

Astfel nu mai ramineau dectt doua cai pentru a asigura piine §i munca pentru populatia Mereu crescinda.

3. Fie ca se puteau dobindi noi teritorii, pentru a impinge intr-acolo in fiecare an rnilioanele de locuitori in numar excedentar si a obtine astfel ca natiunea sa-si asigure propria subzistenta.

4. Fie sa se treaca mai departe, pentru a aduce industriei noastre ~i comertului nostru clientela din strainatate, asigurindu-ne existenta datorita acestor profituri.

Altfel spus: fie 0 politics teritoriala, fie 0 politica colonials si comerciala, Aceste doua cai au fost considerate din diferite puncte de vedere, examinate, preconizate, combatute, pinii cind a fost aleasa definitiv ultima.

Calea cea mai sanatoasa din cele dow ar fi fost ell siguranta prima. Dobindirea de noi teritorii de colonizat prin excedentul populatiei noastre are avantaje infinit mai numeroase, in special daca se ia in eonsiderare nu pre zentul , ci viitorul.

Mai intii ca nu se poate evalua posihilitatea conservarii unei clase sanitoase de pirani ca baza a intregii natiuni. Multe din relele noastre de astazi nu sint dectt consecinta raportului alterat dintre populatia urbana si rurala. 0 sorgtnte solidi de tirani mici si mijlocii a fost din toate timpwile cea mai buna proteetia fata de strtmtorarile noastre sociale de astazi. Aceasta este si singura solutie care ii asigura nnei natiuni piinea cea de toate zilele in cadrul unei economii inchise. Industria si comertul retrogradeazi atunci din pozitia 101' preeminentii §i nesanatoasa ~i se articuleazs in cadrul general al unei economii

95

nationals in care nevoile s-ar echilibra. Nu mai sint tocmai baza ci auxiliarele subzistentei natiunii, Cind rolul lor se marginesta la pastrarea unui raport just tntre propriile noastre nevoi ~i propria noastrs producris in toate domeniile, ele fae ca subzistenta poporului sa fie intr-un anumit grad independents de strainatate; astfel ele contribuie la asigurarea Iibertatii statului si a independentei natiunii, mai ales in clipele de incercare.

Cu toate acestea, astazi 0 astfel de politica teritoriala nu se mai poate face undeva in Camerun, ci aproape exclusiv in Europa, Trebuie sa adoptam cu calm si singe rece acel punct de vedere dupii care nu poate fi conform vointei divine ca un un popor sa posede de cincizeci de on mai multe teritorii decit altuI. Nu este permis, in acest caz, sa te lasi lnlaturat, prin frontiere politice, de la limitele dreptului vesnic, Daca pe acest pamint exista intr-adevar destul loc pentru viata tuturor, sa ni se dea asadar 801ul de care avem nevoie pentru a trai,

Cu siguranta, acest lucru nu se va face eu placere. Dar atunci intervine dreptul fiecaruia de a lupta pentru existent a sa; si eeea ce-i este refuzat bllndetii, se euvine sa fie cucerit eu pumnul. Daca stramosii nostri ar fi lasat odinioara ca hotaririle lor sa depinda de absurda mentalitate pacifista actuala, noi n-arn avea in total nici 0 treime din teritoriul nostru national actual, iar poporul german n-ar mai trebui sa-si faca griji pentru viitorul sau in Europa! Nu, noi datoram atitudinii lor hotarite in lupta pentru existenta cele dona marsuri catre rasarit ale Reichului si, in plus, acea forla interioara care constituie importanta teritoriala a statului nostru si a poporului nostru, de altfel singura care ne-a permis sa supravietuim pina astasi.

Mai exists un motiv pentru care aceasta solutie ar fi fost cea mai buna:

Multe state europene seamana astazi cu 0 piramida sprijinita in virf.

Suprafata lor europeans este ridicol de mica fata de intinderea exagerata a coloniilor lor, de amploarea cornertului lor exterior etc. Se poate spune: virful in Europa, baza in lurnea tntreaga, spre deosebire de Statele Unite, care i~i au baza pe propriul lor continent ~i nu ating restul lumii decit cu virful. Tot aid sta §i extraordinara forpi interna a acestui stat §i slabiciunea majoritatii puterilor coloniale europene.

Anglia nu este 0 dovada impotriva celor expuse, caci in privinta imperiului britanic se uita prea usor existenta Iumii anglo-saxone. Pozitia Angliei, prin insi§i comunitatea ei de cultura si de limba cu Statele Unite, este absolut incomparabilii cu cea a unei puteri europene oarecare.

Ca urmare, pentru Germania singura posibilitate de a duce la indeplinire 0 politica teritoriala sanatoasa rezida in dobindirea de paminturi noi chiar in Europa. Coloniile nu pot servi acest seop cit timp nu par favorabile popularii masive de catre europeni. Dar in secolul al X.IX~lea nu se mai puteau obtine astfeI de teritorri coloniale pe cale pasnica. N u se putea nici macro' duce o asemenea politics colonials lard un razboi greu care at" fi fost mai oportun de purtat pentru a ci~iga un teritoriu din continentul european, decit domenii din afara Europei.

96

o asemenea hotarire odata luata pretinde apoi 0 consacrare exclusiva, N u eu jumatati de masura si cu ezitari se realizeaza 0 sarcina eare reclama intreaga vointa ~i intreaga energie a fiecaruia, Atunei tntreaga politics a Reichului trebuia de asemenea subordonata acestui scop exclusiv; nu trebuia sa se permita nici un gest provenit din alte consideratii decit cunoasterea acestei misiuni si a mijloacelor de a 0 indeplini ..

Trebuia Sa cedam in fata evidentei: numai Iupta ar permite atingerea acestui scop, iar cursa inarrnarflor trebuia privita reee ~i calm.

Intregul ansamblu al aliantelor trebuia examinat numai din aeest punet de vedere si trebuia evaluat Ia valoarea lui reala, Daca dorearn teritorii in Europa, aceasta nu era posibil la urma urmelor decit pe seama Rusiei. Atunci ar fi trebuit ca noul Reich sa urmeze din nou calea vechilor cavaleri ai ordinului teutonilor, pentru ca sabia germans sa-i asigure plugului german glia si sa-i dea astfel natiunii piinea cea de toate zilele.

Pentru 0 asemenea political singuruI aliat posibil in Europa era Anglia. Numai cu Anglia puteam, odata ce ne-am asigurat spatele, sa intreprindem noua cruciada a Germanilor. Dreptul nostru n-ar fi fost mai mic decit acela al strabunilor nostri. Nici unul din pacifistii nostri nu refuza sa manince piine de la Ras~h'it ~i totusi spada este eea care a deschis drumul plugului.

Pentru a cistiga bunavointa Angliei, nici un sacrificiu nu trebuia sa fie prea mare. Trebuia sa renuntam la colonii ~i la puterea militara ~i sa crutam industria britanica de orice concurenta germans.

Numai 0 pozitie neta si £ira reticente putea conduce Ia acest rezultat: renuntarea la cornertul mondial si la colonli; renuntarea la 0 flota de razboi germans: concentrarea intregii puteri a statului asupra armatei de uscat.

Rezultatul ar fi fost desigur 0 limitare momentana, dar un viitor mare; ~j falnie.

A existat 0 vreme cind Anglia soar fi lasat angajata in negocieri in acest sens .. Deoa.reee ea ar fi injeles foarte bine ca pentru Germania cautarea unui debuseu oareeare era 0 necesitate, din cauza cresterii populatiei sale si ell ea il va gasi cu concursul Ang'liei, in Europa, sau, lara ea, in lume.

Aceasta tendinta trebuia favorizats in gradul eel mai inalt cind, la inceputul seeolului, Londra Insasi a incercat sa se apropie de Germania. Pentru lntiia oara a aparut atunci starea de spirit ale carei manifestari intr-adevar inspaimintatoa1'e le-arn putut observa In cursuI ultimilor ani. Gindul ca trebuia Sa scoatem castanele din foe pentru Anglia ne impresiona neplacut; ca si cum o alianta s- ar putea vreodata intemeia pe 0 alta baza decit pe 0 afacere buru1 pentru ambele parti. Si puteam incheia foarte usor 0 alianta eu Anglia. Diplornatia engleza era mult prea dibace ca sa nu stie ca orice avantaj cere 0 compensatia.

Sa ne inchipuim ~i ca 0 polrtics externa germans avizata si-ar fi asumat rolul Japoniei in 1904, si abia daca putem evalua consecintele care ar fi decurs de aid penb-u Germania.

97

_ Razboiul mondial nu ar fi avut loc. Singele varsat in 1904 ar fi crutat

singele varsat inzecit intre 1914 si 1918.

~i ce pozitie ar avea astazi Germania in lume!

In orice caz, alianta eu Austria era inca de pe atunci 0 ineptie,

Aeest stat-mumie se atasa de Germania nu pentru a purta un razboi, ci pentru a mentine 0 pace vesnica, care ar fi apoi folosita intr-un mod foarte chibzuit pentru a nimiei ineet dar sigur germanismul in morrarhie.

Aeeasta alianta era un IUCIU irnposibil, pentru ci1 nu era permis sa se astepte 0 aparare activa a intereselor nationale germane din partea unui stat care n-avea nici macar destula putere §i suficient spirit de decizie ca sa opreasca degermanizarea in interiorul granitelor sale. Daca Germania nu avea suficient sentiment national si caracter ea sa-i smulga imposibilului stat habsburgic rinduiala destinului a zeee milioane de oameni de rasa gerrnana, intr-adevar nu se mai putea astepta ca aeesta din urma sa sprijine niste planuri amplu concepute si temerare, Din atitudinea fostului Reich in problema austriaca se putea deduce cea pe care 0 va avea in lupta decisiva pentru intreaga natiune, In orice caz, n-ar fi trebuit sa ingaduie ca an de an germanismul sa fie tot mai oprirnat, caci valoarea de ali at a Austriei nu putea fi asigurata eu adevarat deeit prin mcntinerea elementului german. Dar s-a indepartat si de aceasta eale.

De nimic nu li era mai frica decit de lupta si avea sa fie constrins la aceasta in momentul eel mai nefavorabil.

Voia sa se sustraga destinului si a fost in zadar. Visa la mentinerea pacii in lume si s-a trezit in fat a razboiului mondial.

Iar aeest vis de pace era principalul motiv pentru care nu a luat in consideratie aceasta a treia cale de a vedea viitorul german. Stia ca nu existau teritorii de cistigat decit la Est, vedea ce lupta ar necesita si totusi voia eu oriee pre] pace a; fiindca, inca din perioada aceea ~i de multa vreme deviza politicii externe germane nu mai era mentinerea natiunii germane prin toate mijloacele, ci mai curind rnentinerea pacii universale prin toate mijloacele. Rezultatul se cunoasto!

Voi reveni in mod cu totul deosebit asupra acestui punct.

Raminea deci 0 a patra eventualitate: industrie ~i cornert mondial, putere maritima si colonii.

o asemenea dezvoltare trebuia desigur atinsa mai usor si mai repede.

Deoarece colonizarea unui teritoriu este un proces indelungat, care uneori dureaza seeole; tocmai in aceasta trebuie vazuta forta ei considerabila: nu este vorba de 0 vilvataie subita, ci de 0 extindere in acelasi timp treptata, profunda si durabila, spre deosebire de un avint industrial, mai degraba ba~iea de sapun pe care citiva ani 0 pot II sufl a" , decit putere tara fisuri. Este mai U~Ol,1 sa construiesti 0 flota declt sa construiesti ferme prin lupte indlrjite si sa J~ezi acolo ferrnieri. Insa flota este de asemenea mai user de nimicit.

Cind Germania s-a angajat totusi pe aceasta cale, 3.1' fi trebuit eel putin sa-si dp:1 !':P:1TIUl di. :1C'p.~!':t:j nolitiC'a 1:1 l'lnNl11 p; C'onnllC'p. i'nt.l·.O Z1 1:1 l'azhoi

98

N umai niste copii puteau crede ca amabilitatea, bunavointa si afirmarea convingerilor lor pacifiste vor fi de ajuns ca sa poata merge sa caute banane numind aceasta operatiune "cucerire pasnica a popoarelor", cum zieeau guralivii, cu emfaza si vorbire mieroasi, tara a trebui asadar sa se recurga la anne.

N u: daca ne-am fi angajat pe aceasta cale, Anglia ar fi devenit inevitabil dusmana no astra intr-o buna zi ~i ar fi fost mai mult decit stupid sa ne indignam - dar ingenuitatea no astra era atit de mare . in ziua in care ea si-ar fi permis sa se opuna activitatii noastre pasnice eu brutalitatea unui egoism violent.

Este adevarat cil noi, vai! n-am fi facut-o niciodata. Daca nu puteam duce o politica de cuceriri teritoriale in Europa altfel decit unindu-ne cu Anglia impotriva Rusiei, nici 0 politica colonials si comerciala mondiala nu era posibila decit impotriva Angliei si alaturi de Rusia. Dar, in acest caz, aceasta politics trebuia adoptata cu toate consecintele ei §i indeosebi parasind cit mai repede Austria. Indiferent de modul in care era examinata, aceasta alianta cu Austria catre anul 1900 era deja 0 adevarata nebunie.

Dar nu ne gindeam citusi de putin sa ne aliem eu Reichul tmpotriva Angliei, dupa cum nu ne gindeam sa ne aliem cu Anglia tmpotriva Rusiei, caci in ambele cazuri ar fi urmat un razboi, iar noi ne angajaseram in aceasta politica comerciala si industriala spre a-l impiedica. Credeam ca prin cucerirea "economica ~i pasnica" a lumii sintem in posesia unei metode de actiune care trebuia, odata pentru totdeauna, sa sugrume orice politica de f0l1a. De lucrul acesta nu eram, poate, intotdeauna foarte siguri, mai ales cind, in rastimpuri, din Anglia veneau amenintari cu totul de neinteles. De aceea am hotarit construirea unei flote, dar nicidecum cu intentia de a ataca sau a distruge Anglia, dimpotriva, pentru a apara acea "pace mondiala" si a continua cucerirea "pasnica" a lumii. De aeeea a fost creata acea flota modesta sub toate aspecteIe, nu numai in eeea ce privea numarul si tonajul vaselor, ci si armamentul, pentru a lasa din nou sa iasa la iveala, in cele din urma, intentia "pasnica",

Trancanelile despre 0 eucerire "economica si pasnica" a lumii au fost eel mai desavirsit nonsens care a fost vreodata ridicat la rangul de principiu calauzitor al politicii unui stat. Acest nonsens apare mai flagrant daca se ia in considerare faptul ea nu ezitam sa desemnarn Anglia ea fiind exemplul eel mai edificator al posibilitatii unei asemenea cuceriri, Ceea ce doctrina noastra si conceptia noastra profesorale despre istorie au stricat sub acest aspect abia daca e reparabil si 0 dovada evidenta a acestui fapt este eil multi oameni "invata" istoria lara sa priceapa ceva din ea. Al .. fi trebuit sa se recunoasca faptul ca Anglia este exemplul frapant al teoriei opuse, caci nici un popor nu si-a pregatit mai bine si mai brutal cuceririle economice eu sabia si nu le-a aparat apoi eu mai multi dirzenie. Oare trssatura caracteristica a artei politicii engleze nu era tocmai faptul ca stia 8M scoata din puterea ei politica euceriri economice si, invers, sa transforme orice sueces in putere politics? Mai mult, ce greseala sa credem ca Anglia insa~i era prea la~a ca sa-si verse propriul singe in favoarea expansiunii sale economiee! Faptul cil Anglia nu poseda 0 armata "nationala"

nu dovedea nicidecum aceasta; ceea ce conteza in acest caz nu este structura militara momentana a armatei, ci vointa si hotarirea de a intra in lupta cu armata pe care 0 ai. Anglia a avut tntotdeauna armamentul de care avea nevoie. Ea a avut intotdeauna, pentru a se lupta, armele necesare pentru a invinge. Ea a trimis in lupta mercenari atita timp cit mercenarii au fost suficienti; dar a stiut intotdeauna sa scoata din izvoarele cele mai adinci singele eel mai pretios al natiunii, cind numai un asemenea sacrificiu putea aduce victoria; in orice eaz, voinra de a lupta, tenacitatea si conducerea brutala a operatiunilor au ramas aceleasi.

Insa in Germania se crease putin cite putin, datorita scolii, presei si ziarelor . satirice, 0 asemenea idee despre englez si daca se poate si mai mult despre imperiul sau, incit ea trebuia sa duca la una din deceptiile noastre cele mai daunatoare; putin cite putin aceasta idee falsa Sea raspindit pretutindeni ca o epidemie, iar consecinta a fost 0 subestimare pe care am ispasit-o cumplit. Aceasta iluzie a fast atit de profunda incit eram convinsi ca englezul nu era decit un om de afaceri pe cit de siret pe atit de incredibil de lipsit de vlaga ca persoana. Distinsii nostri profesori de didactic a nu-si imaginau nicidecum ca un imperiu mondial atit de intins ca al Angliei nu a putut fi cucerit prin siretlicuri ~i subterfugii. o amenii , putini la numar, care ii puneau in garda impotriva acestei erori, nu erau ascultati sau erau redusi la tacere. Imi amintese si acum limpede ce mina uimita au facut camarazii mei cind ne-am vazut eu tommies in fata in Flandra. Inca din prime le zile de lupta, fiecare a inceput sa banuiasca faptul ca acesti scotieni nu semanau deloc cu cei pe care crezuser a de cuviinta sa ni-i schiteze foile noastre umoristiee si comunicatele.

Cu aceasta ocazie am facut primele observatii asupra utihtatii anumitor forme de propaganda.

Aceasta iluzie aducea desigur foloase celor care 0 raspindeau: acest exemplu - desi fals ~ putea fi folosit pentru a demonstra posihilitatea unei cuceriri economice a lumii. Ceea Ce li reusise englezului trebuia sa ne reuseasca si noua; si aveam chiar un avantaj deosebit prin probitatea noastra simtitor mai ridicata, prin faptul ca ne lipsea acea perfidie specific englezeasca. $i prin aceasta speram sa ctstigam mai usor simpatia natiunilor mici ~i increderea celor mari,

Nu tntelegeam ea probitatea noastra a fost pentru altii obiectul unei aversiuni profunda, pentru ca credeam noi insine in ea, in timp ce restullumii nu vedea in conduita noastra decit expresia unui rafinament al ipocriziei, pina cind revolutia i-a permis sa intrevada, tara indciala spre maxima ei mirare, intreaga profunzime a psihologiei noastre, sincera pina la 0 prostie tara margini.

Numai nonsensuI acelei cucerh·j "economics pasnice' a lumii poate face sa se tnteleaga de indata, in toata limpezimea sa, celalalt nonsens, eel al Triplei Aliante,

Cu ce stat ne puteam asadar alia? Cu Austria nu puteam porni un razboi de cuceriri, nici in Europa. In aceasta consta slabiciunea irrnascuta a