Agentul „Poenaru Vasile”

Agentul Poenaru Vasile a fost un vajnic susținător al serviciilor secrete comuniste. Are
tot ce îi trebuie unui agent: bine infiltrat în Biserica Penticostală (funcție de conducere
în Filiala Suceava), relații în toate bisericile și muuuuult zel. Mai mult decât spera
Securitatea. Gata să meargă pe jos, cu mașini de ocazie, cu trenul, oricum, numai să își
îndeplinească misiunea.
„Poenaru Vasile” știa să facă anchete, să descoase pe frați, și, pentru că se bucura de
încrederea lor a reușit să obțină cu multă ușurință informații pe care le-a transmis
Securității.

Informațiile despre Caravan Vladimir au fost folosite de Securitate în decizia de a îl

aresta. Însă Caravan le-a scăpat autorităților printre degete.

În episodul de azi, agentul Securității ne dezvăluie alte componente ale misiunii sale:

- dezinformarea: „eu vă spun să fiți oameni serioși (…) nu vă are nimeni grija.”

- pregătirea unor capcane: „pune-l [la predică, n.n.], să vedem ce are să facă”.

- observarea atentă a reacțiilor, nu doar a faptelor: „Carovan (sic!) era într-o

stare de suricitare (sic!) și mereu se fâsticea.”

- observarea atentă a tuturor acțiunilor și încercarea de a le înțelege scopul. Ca un

detectiv, „Poenaru Vasile” evaluează greutatea geamantanelor.

- evitarea deconspirării prin oferirea unui alibi – „am avut unele probleme de
rezolvat pe linie de serviciu”. Aici trebuie să recunoaștem, a grăit adevărul. Numai că
serviciul său era pe strada 1 Mai din Suceava (sediul Securității), nu pe strada Mirăuți
(sediul Filialei).
Puneți-vă pentru câteva momente în pielea ofițerului de Securitate care primea notele
lui „Poenaru Vasile”. Ce și-ar fi putut dori mai mult? Udișteanu Dorinel, secretarul
Filialei Suceava, îi scria în nota informativă despre cum îl mințea pe Caravan: „numai
întâmplarea a făcut să vă întâlnesc și dacă cineva a spus că cei de la Suceava vă
urmăresc, v-a mințit.”

Să nu credeți că a fost crezut de Caravan. Acesta era poate cel mai informat dintre
penticostalii români, în 1970, cu privire la metodele folosite de Securitate. El fusese
instruit în Polonia în tehnici de supraviețuire pentru Biserica subterană. Când a revenit
în România, a ținut și el un curs la Bușteni, desigur, în mare secret. S-ar putea spune că
asistăm la o confruntare între doi agenți sub acoperire. Doar că slujeau două împărății
diferite.

Surprinzătoare sunt politețea și amabilitatea lui Udișteanu care încarcă și descarcă

gențile în tren, în încercarea de a stabili ce conțineau. Caravan nu s-a dezlipit de ele, dar
nu este un secret faptul că ele conțineau biblii. Acesta era motivul pentru care el era
urmărit cu așa intensitate.