Sunteți pe pagina 1din 2

Cel mai pretios capital in afaceri:

CREDIBILITATEA

Sa ne imaginam ca citim intr-un cotidian urmatoarea stire: "Aseara, in jurul orei 22, in timp ce conducea
masina pe o strada laturalnica, domnul X a vazut un barbat cazut la pamant, aparent ranit. Domnul X a
opnrit si s-a apropiat sa-i dea ajutor, moment in care
celalalt s-a ridicat rapid, a scos un pistol si l-a jefuit.
Politia cerceteaza cazul,"
Este una din multeIe stiri de cronica pe care le cititi in fiecare zi si, probabil, ea nu va atrage atentia in
mod deosebit. Puteti chiar considera ca, in fine, intamplarea nici nu este prea grava. Dar sa presupunem
ca, dupa ce ati citit acea stire, va gasiti in aceeasi situatie, adica sunteti la volanul masinii si vedeti pe
cineva cazut la coltul strazii. Ce faceti? In mod normal, poate v-ati opri, dar, gandindu-va la jaful relatat in
ziar, preferati sa nu riscati si va continuati drumul. Din pacate, omul este intr-adevar ranit si, neprimind
nici un ajutor, moare acolo, in strada. Asa ca ma intreb: cel ce l-a jefuit pe domnul X este doar un hot? Nu
cumva este un adevarat ucigas (chiar daca nu in mod direct)?

Scriu randurile acestea in timp ce ma intorc in Romaria dupa o luna petrecuta in Italia, unde nu mai
fusesem de doi ani. In Italia, dupa intalnirile de rigoare cu rudele si cu prietenii, am profitat pentru a
contacta potentiali parteneri de afaceri, interesati sa investeasca in Romania (printre altii, m-am intalnit si
cu patronul revistei Millionaire, o revista italiana pe stilul Idei de Afaceri, care publicase in '93 un articol
foarte entuziast despre posibilitatile pe care piata romaneasca le oferea intreprinzatorilor capabili). De
fiecare data, atmosfera a fost destul de rece si intalnirile s-au terminat cu o serie de "O sa vedem...", "Ne
mai gandim...", "Poate mai incolo..." Si cu povesti de tot felul despre necazurile pe care l-au avut cei care
au incercat sa faca afaceri in Romania. Editorul revistei, in special, avand o privire mai generala asupra
situatiei, m-a zugravit un tablou dezolant cu intreprinzatori italieni care s-au incurcat cu birocratia din
Romania, care au fost santajati de functionari la orice nivel, care s-au lovit de tot felul de comportamente
necinstite sau care au fost pur si simplu inselati de partenerii romani (nu vreau si fiu inteles greit: stiu
foarte bine ca si cu potlogariile facute in Romania de "oamenii de afaceri" straini s-ar putea umple o carte.
Dar nu judec pe nimeni; scopul articolulul este altul). Din fericire, am reusit sa-l conving pe editor ca ceea
ce spunea, desi era, din pacate, Adevarat, nu reprezenta decat o parte a adevarului. In Romania exista
multi intreprinzatori corecti si capabili, multi functionari cinstiti si multi parteneri de incredere. Ca urmare,
editorul m-a rugat sa-i pregatesc un articol actualizat despre Romania si despre posibilitatile pe care le
ofera intreprinzatorilor, stabilind, totodata, si un acord de principiu pentru colaborarea cu Idei de Afaceri.
O sa mai auziti despre asta.

In afaceri, credibilitatea inseamna totul. Este capitalul cel mai pretios pe care il avem la dispozitie, cel mai
greu de castigat si cel mai usor de pierdut, si care poate fi compromis chiar de fapte cu care nu avem
legatura directa. Trebuie sa ne dam seama ca in ziua de astazi, cand informatiile se raspandesc cu mare
viteza, suntem toti legati intr-o retea dinamica de interconexiuni si ca, la orice nivel, mai mare sau mai
mic, fiecare actiune a noastra influenteaza actiunile altora si este, la randul ei, influentata de acestea.
Aspectele negative se afla mai repede si atrag mai multa atentia. Si, datorita unui mecanism mental de
generalizare pe care l-avem, chiar si lucrurile in aparenta mai putin importante pot sa fie extrem de
daunatoare pentru tara noastra si, bineinteles, pentru noi insine. Citim, de exemplu, ca o agentie
imobiliara a inselat un client si ne gandim imediat ca toti agentii imobiliari sunt niste escroci. Aflam ca un
patron nu si-a platit impozitele, pagubind astfel statul cu miliarde de lei, si tragem foarte usor concluzia ca
toti care au facut bani i-au facut furand. Un functionar ne cere spaga si de aici deducem ca tot aparatul de
stat este corupt.
Fireste, astfel de lucruri exista si, cu siguranta, vor mai exista inca multa vreme atat in Romania, cat si in
restul lumii. Si, ca intotdeauna, oamenii cinstiti vor fi cei care vor avea de suferit din cauza
comportamentului celor necinstiti. Dar daca fiecare din noi, atunci cand are posibilitatea sa obtini pe
nedrept un castig, ar constientiza efectele negative pe care le produce (si pe care toti le platim), poate ca
mediul in care traim si
muncim ar deveni un pic mai placut.
Sa nu spuneti niciodata: "Asta nu depinde de mine". Pentru ca principiul conteaza mai mult decat fapta in
sine. Cand evitam si platim o taxa de cateva mii de lei, ii aprobam implicit pe cei care evazioneaza
miliarde. Cand ii oferim unui functionar o sticla de whisky, de fapt ii autorizam pe marii corupti sa faca la
fel, la nivelul lor. Chiar si simplul fapt ca trecem strada pe rosu inseamna ca ii incurajam pe semenii nostri
sa incalce legea. Si exemplele pot continua la nesfarsit.

"Cine este fara pacat sa arunce primul piatra"... In ceea ce ma priveste, nici nu ma gandesc sa ating
piatra. Si totusi, oricat de utopic ar parea, nu reusesc sa ma impiedic sa gandesc ca "Daca fiecare dintre
noi..."

A fost odata un tanar care voia sa schimbe lumea. Si-a dedicat ani buni din viata cautand o modalitate de
a atinge acest scop, dar, la un moment dat, a trebuit sa renunte: si-a dat seama ca n-ar fi reusit niciodata
sa schimbe lumea. Ca urmare, s-a decis sa schimbe propria lui tara, dar nici aici n-a avut mai mult
succes: nu stia cum sa procedeze ca sa schimbe lucrurile in tara sa. Si-a concentrat otunci toate fortele
pentru a gasi o cale sa schimbe orasul lui, dar, dupa ani si ani de eforturi, s-a dat batut. Obosit si
dezamagit, a incercat sa-si schimbe macar familia: n-a facut decat sa inregistreze un nou esec.
Ajuns la batranete, s-a gandit ca singurul lucru pe care nu incercase sa-l schimbe era propria persoana.
Si atunci a realizat ca, schimbandu-se pe sine insusi, s-ar fi schimbat, rand pe rand, si familia, si orasul,
si tara, si lumea.

S-ar putea să vă placă și