Weiss se trezise cu o durere de cap insuportabila.

Micul dejun si cina de ieri seara

ii lasasera un gol coplesitor in stomac.Acum se agita pe covorasul din baie, incercand sa
se spele pe dinti. De cand isi pierduse job-ul, decadea din ce in ce. Nu-si aducea aminte
de ultima oara cand iesise in oras. Si zilele treceau si el se descompunea de viu.
Cand iesi afara in ziua aceea luminoasa, aproape ca vru sa strige de suparare. Isi tari
picioarele de-a lungul trotuarului fierbinte de iulie. Trecatorii il evitau rapid, mergand
nepasatori pe langa el. “ Pana si eu m-as feri de mine insumi….” gandi Weiss, oftand din
greu.
Intre timp, universul tocmai se trezea, intampinand o noua zi si fiind pe deplin constient
ca este din start cucerita de maretia sa. In regatul sau orice planeta nelocuita era izolata.
Astfel incat Pamantul era la loc de mare cinste. Una dintre aceste planete stinghere era
atat de invidoasa, incat craterele i se largira, stancile i se ascutira, iar culoarea i se innegri.
Nu trecu mult si, deprimata, exploda. Sutele de bucati impanzira cosmosul si creeara un
vortex. Una dintre cunoscutele “gauri de vierme” nu ezita sa apara, atragand resturi de
stele, asteroizi, ramasite ale satelitilor si altele. Un lucru curios fu ca si Luna fu un pic
deviate din traiectoria sa obisnuita, deregland astfel multe pe Pamant. Vortexul se largi
pentru ultima data, cu fata-i de scrum, si disparu, contractandu-se.
Weiss ajunsese in fata unei cladiri, unde ar fi trebuit sa aiba primul interview pentru un
job. Si deja era cu moralul la pamant. Insa cand se pregatea sa intre, observa cel mai
straniu lucru. O femeie din fata lui se oprise. Cu piciorul ridicat si mana pe clanta. Weiss
se freca la ochi, gandind ca intr-adevar isi pierdea mintile. O ocoli si isi flutura mana prin
fata ei. Nimic. Se uita pe sus, pe jos. Isi cerceta imprejurimile. Brusc, pocni din degete,
tropaind inspre iesire. Se oprise timpul. Vortexul atrasese Luna si oprise timpul. Ceva ce
in cosmos dura cateva minute, pe Pamant se manifesta intr-o zi, poate mai multe. Weiss
iesise din cladire si privea la tot ce vazuse in urma cu ceva timp. Erau stopati. Oameni
vazandu-si de treburile lor, masini fugind pe sosea, pana si natura era oprita. Si numai
Weiss se misca. Se simtea oarecum fericit. Primul sau gand fu sa fure un magazine intreg.
Dar lenea il incetini pana se dadu batut. Incepu sa alerge si dadu peste un catel de pe
marginea drumului, care se rasturna. Weiss rase putin si scutura din cap. Continuandu-si
drumul, se gandi la cum s-ar fi putut intampla ce s-a intamplat. Anomalia cosmica ce
reprezenta adevarul nici nu-i trecu prin minte.