Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HTML
3.1. Ce este un server WEB şi cum comunică un server cu clienţii: Porturi de comunicaţie 80 şi 443
pentru HTTPS
3.2. Procedura de instalare a unui IIS in Windows XP cu SP2
3.3. Lansarea în execuţie Baby Web Server. Configurări de bază.
3.4. Crearea primului fişier HTML. Structura documentului.
3.1. Ce este un server WEB şi cum comunică un server cu clienţii: Porturi de comunicaţie 80
şi 443 pentru HTTPS
World Wide Web-ul - WWW - sau, pe scurt, Web-ul, este un context hard şi soft care permite
accesarea facilă a informaţiilor răspândite pe mii de calculatoare interconectate ("servere web") ce
fac parte din Internet.
Internetul este alcătuit dintr-o reţea de calculatoare numite servere pe care se afla diverse fişiere.
Numele de server vine de la faptul ca aceste calculatoare "servesc" (transmit) fişierele pe care le
stochează oricărui alt calculator (aflat în postura de "client") care le solicită acest lucru. Aceste
fişiere pot fi pagini web, fişiere text sau multimedia, programe, etc. Calculatoarele personale se
conectează la reţeaua Internet şi solicită serverelor fişiere, din această cauza ele aflându-se în
postura de "client".
Fiecare calculator conectat la Internet are atribuit un număr unic de identificare, care reprezintă
adresa Internet, URL/URI/URN (universal resource locator/uniform resource identifier/universal
resource name), adică modalitate de localizare a unui punct din Web prin denumiri simbolice unice.
Este greu să memorăm adrese absolute de IP (ex. 193.226.23.4) şi atunci se preferă asocierea
acestor notaţii (adrese) simbolice a unor numere (www.uaic.ro). Orice portal Web şi orice domeniu
are şi o astfel de adresă simbolică.
Atunci când calculatoarele "comunică" între ele sunt folosite "limbaje" speciale numite protocoale.
Protocoalele de tip "client-server" stau la baza funcţionalităţii oricărei reţele de calculatoare deci şi
a Internetului.
Cel mai cunoscut protocol "client-server" în reţeaua Internet este protocolul HTTP (HyperText
Transfer Protocol) care se defineşte ca un protocol de transfer a fişierelor de tip hipertext care nu
sunt altele decât paginile web. Iniţial protocolul HTTP era folosit exclusiv pentru transferul de
pagini web, însa ulterior el a fost îmbunătăţit şi în momentul de faţă cu ajutorul lui se pot transfera
şi alte tipuri de fişiere (de ex. fişiere multimedia).
O interacţiune HTTP constă dintr-o cerere de tip text, urmată de un răspuns care constă în fişierul
transferat. Se poate spune că protocolul HTTP este format din mulţimea cererilor (uzual GET ...) de
la programele de navigare (browsere) către servere şi din mulţimea răspunsurilor trimise de acestea.
HTTP este utilizat de către navigatoare dar ar putea fi folosit şi de către o persoană aflată la un
terminal pentru a "discuta" direct cu un server Web, folosind o conectare TCP.
Fiecare calculator şi deci şi fiecare server are o adresă IP. Cum un calculator poate defini mai multe
servicii, trebuie să existe o modalitate de a identifica aceste servicii. Pentru aceasta se foloseşte
conceptul de port, adică un număr care identifică serviciul care trebuie accesat. Pentru a înţelege
cel mai bine raţiunea pentru care există acest concept, cel mai uşor este să ne gândim la o adresă
poştală: pentru a găsi o persoană nu este suficient să cunoaştem adresa clădirii în care lucrează –
adică adresa IP pentru calculatoare, ci şi numărul biroului sau al camerei – adică portul.
Numerele porturilor se situează în gama 1, ... 65536. Valorile din gama 1, ... 1023 sunt destinate
serviciilor standard. De exemplu, ftp este un serviciu standard care are dedicate porturile 21 şi 20.
Alt serviciu standard este cel pentru terminal virtual, telnet; el are portul dedicat 23. Serviciul de
nume de domenii are portul 53, serviciul whois, portul 43, serviciul SMTP, portul 25 etc. Celelalte
porturi cu existenţă efemeră, short lived ports, se află în ecartul 1024, ... 65536. Acest interval este
divizat în două. De la 1024 la 41191 este domeniul porturilor înregistrate, registered ports, iar
intervalul 41192 până la 65536, domeniul porturilor private. De pildă serverul Apache pentru
aplicaţii tip servlet JSP şi pentru aplicaţii ce conţin scenarii scrsie în limbajele CFML (Macromedia
Coldfusion Markup Lnguage) sau PHP, are portul 8080.
Pe scurt, numărul portului indică serverului serviciul care se doreşte accesat. Portul 80 este numărul
portului pentru HTTP (HyperText Transport Protocol), folosit pentru transferul paginilor de pe site-
urile Web.
HTTP foloseşte transmisia în clar a mesajelor sale, ceea ce îl face vulnerabil chiar şi în faţa
atacatorilor novici. O soluţie simplă pentru a asigura caracterul privat al navigării este folosirea unei
extensii a protocolului, denumită HTTP Secure sau HTTPS. Adresele care folosesc acest protocol
sigur pentru comunicaţie se pot distinge foarte uşor, deoarece ele încep cu https:// în loc de http://.
Portul folosit în acest caz este 443.
Internet Information Services (IIS) este un server Web cu toate caracteristicile necesare pentru
găzduirea de aplicaţii Web şi servicii Web XML
6. Apăsaţi Apoi butonul OK, apoi butonul Next din fereastra Windows Components Wizard.
7. Începe instalarea timp în care vă este solicitată locaţia CD-ROM-ului de instalare a
Windows XP.
8. La final vă apare mesajul de informare că serverul a fost instalat cu succes.
Pentru a verifica dacă serverul este funcţional, deschideţi un browser şi scrieţi adresa:
http://localhost/
Baby Web Server a fost construit ca o alternativă la serverul IIS oferit de Microsoft. Este un
program util în cazul celor ce dispun de un sistem de operare Windows Professional XP Home
Edition.
Scopul principal este proiectarea unui server web care să suporte şi ASP (Active Server Page).
Mod de instalare:
2. Setaţi directorul rădăcină al paginilor web (păstraţi numele paginii implicite index.html)
3. Aplicaţia este în acest moment funcţională. Pentru a testa funcţionalitatea aplicaţiei scrie-ţi
în browserul dumneavoastră: http://localhost sau http://xxx.xxx.xxx.xxx, unde seria
xxx.xxx.xxx.xxx reprezintă adresa IP a calculatorului dumneavoastră.
3.4. Introducere în HTML (Hypertext Markup Language). Crearea primului fişier HTML.
Structura documentului.
Ultima versiune a limbajului este 4.01 World Wide Web Consortium (W3C org) este instituţia care
reglementează şi standardizează limbajele de marcare. HTML este un subset al SGML din care a
mai rezultat şi XML (eXtended Markup Language).
Fiecare din cuvintele de mai sus marcate între semnele „<” , „>” poartă denumirea de tag-uri,
reprezentând cuvinte cheie în structurarea unui document HTML.
Structuri generale
<html>
<head>
<title>Acesta este titlul documentului</title>
</head>
<body>
<p>Acesta este un paragraf din cadrul documentului.</p>
</body>
</html>
<HEAD> - Specifică header-ul unui document şi, pe lângă <TITLE> care specifică titlul
paginii în browser, pot apărea declaraţia diferitelor script-uri, informaţii despre document etc.
Fiecare tag care se deschide se recomandă a se şi închide, dar nu este o regulă obligatorie.
Comentariile care se trec într-un document şi care nu vor apărea în browser se marchează între:
<!-- Acesta este un comentariu -->
Exemplificare:
<body>
<h1>Capitolul 1 - Introducere in HTML</h1>
<h2>Structura unui document</h2>
...
<h6>Acesta este ultimul nivel de titluri</h6>
Pentru afişarea unei linii se poate folosi tagul simplu <HR> a cărui sintaxă poate fi extinsă:
Pentru ca browser-ul sa interpreteze corect caracterele " spatiu ", " tab " si " CR/LF " ce apar in
cadrul unui text, acest text trebuie inclus intr-un bloc <pre>...</pre>
<body>
<pre>
Prima linie
A doua linie
A treia linie
</pre>
</body>
Setări ale fondului
Culorea fundalului de pagină se poate stabili prin folosirea atributului BGCOLOR=culoare in tagul
<BODY >, având următoarea sintaxă:
<body bgcolor="pink">
<body background="imagine.bmp">
Imaginea trebuie salvată în aceiaşi locaţie cu documentul HTML, dar în cazurile în care aceasta nu
se află în acelaşi director trebuie declarată calea de pe disc sau de pe web până la fişierul respectiv.
• denumire_font - poate fi un font generic ca " serif ", " san serif ", " cursive ", " monospace ", "fantasy
" sau un font specific instalat pe calculatorului clientului, ca " Times New Roman ", " Helvetica " sau
" Arial "
• mărime font - poate fi 1, 2, 3, 4, 5, 6 sau 7; (1 pentru fontul cel mai mic si 7 pentru fontul cel mai
mare);
• culoare - este o culoare precizata prin nume sau printr-o constructie RGB
Obs.
• +1, +2, etc. pentru a mari dimensiunea fontului cu 1, 2, etc. fata de valoarea curenta;
• -1, -2, etc. pentru a micsora dimensiunea fontului cu 1, 2, etc. fata de valoarea curenta.
Culoarea textului se poate declara şi prin intermediul atributului text al etichetei <body> dupa
sintaxa <body text=culoare>.
In urmatorul exemplu textul are culorea rosie.
<body text=red>
text de culoare rosie.
</body>
Pozitionarea continutului paginii Web fata de marginile ferestrei browserului se poate face cu
ajutorul a doua atribute ale etichetei <body>:
• Pentru ca un text sa fie scris cu carcatere mai mari cu o unitate decat cele curente acesta
trebuie inclus intr-un bloc delimitat de etichetele <big>...</big>.
• Pentru ca un text sa fie scris cu carcatere mai mici cu o unitate decat cele curente acesta
trebuie inclus intr-un bloc delimitat de etichetele <small>...</small>.
• Pentru a insera secvente de text aliniate ca indice (sub-script) sau ca exponent (super-
script) , aceste fragmente trebuie delimitate de etichetele <sub>...</sub>, respectiv
<sup>...</sup>.
• Pentru a insera un bloc de caractere subliniate se utilizeaza etichetele
<strike>...</strike> sau <s>...</s>.
• bold (îngroşat) <b>text</b>;
• italic (înclinat) <i>text</i>;
• underline (subliniat) <u>text</u>.
• Pentru a pune in evidenta (prin silul cursiv) fragmente de text se utilizeaza etichetele:
o <cite>...</cite> (" cite " inseamna citat);
o <em>...</em> (em vine de la " emphasize " = a evidentia).
• Urmatoarele etichete au efecte similare.Ele permit scrierea fragmentului de text cu caractere
monospatiate (de tipul celor folosite de o masina de scris):
o <code>...</code> ("code" inseamna cod sau sursa);
o <kbd>...</kbd> (kbd vine de la " keyboard " = tastatura);
o <tt>...</tt> (tt vine de la " teletype " = teleprinter).
Imagini
Inserarea unei imagini în document se realizează cu ajutorul tagului <img> care are următoarea
sintaxă:
O imagine are anumite dimensiuni pe orizontala si verticala, stabilite in momentul crearii ei.
Daca nu se cere altfel , aceste dimensiuni sunt respectate in momentul afisarii ei in pagina Web.
Dimensiuniile prestabilite ale unei imagini pot fi modificate prin intermediul atributelor width si
height.