Noua Economie si paradigmele schimbarii

Lucrarea fundamentala a lui T. Kuhn “Structura revolutiilor stiintifice”,

publicata in 1962, dezvaluie dezvoltarea revolutiei informationale si trecerea in
epoca postindustriala.
In lucrare sunt expuse legitatile dezvoltarii stiintei ca atare si conditiile
aparitiei noilor teorii, ce schimba modul de gandire si functionare a societatii.
La baza conceptiei lui T. Kuhn sta contrapunerea paradigmei si anomaliei.
Drept paradigma apar realizarile general-recunoscute ale stiintei, ce propun pe
parcursul unei perioade indelungate un model de punere si solutionare a
problemelor. Descoperirea apare la momentul constientizarii anomaliei –
abaterii de la paradigma. Cu cat mai precisa si mai dezvoltata este paradigma, cu
atat mai sensibila apare ea ca indicator in procesul de identificare a anomaliilor,
ceea ce contribuie nemijlocit la modificarea paradigmei.
Criza paradigmei este premisa aparitiei noilor teorii, iar trecerea la o noua
paradigma inseamna o revolutie stiintifica.
Paradigma eonomiei industriale este reprezentata de modelul triplei patricipari
a factorilor de producere(munca, natura si capitalul).
In economia informationala producerea si prestarea serviciilor se transforma
intr-unul din sectoarele de frunte, iar factor strategic al dezvoltarii economice
devin cunostintele, informatia, astfel trecandu-se de la modelul de 3 factori la
modelul cuaternar.
In cadrul noii paradigme informatia apare drept resursa principala a cresterii
economice, ceea ce semnifica un nou tip de dezvoltare economica.
Este insa necesar de mentionat ca informatia este un bun public, aceasta
insemnand accesibilitatea oricarei informatii – politice, social-economice,
tehnice, stiintifice, iar pe de alta parte este o categorie economica, un obiect al
proprietatii.
De la aceasta constatare as putea incepe enumerarea anumitor divergente intre
vechea economie si noua economie. Aceste divergente pot fi sistematizate intr-o
noua paradigma:
1. Pina cand exista proprietatea asupra informatiei, inegalitatea
informationala, deci si cea economica, politica si sociala se va mentine.
Dupa cum mentionaeaza V. Inozemtzev in articolul “Economia informationala
si transformarea proprietatii”, o directie primordiala in remodelarea relatiilor de
proprietate in societatea postindustriala ramane a fi eliminarea proprietatii
private asupra mijloacelor de productie in favoarea proprietatii individuale. In
rezultat tendinta de delimitare a capitalului de lucrator se preschimba in cea
inversa – apropierea lor. Proprietata individuala a lucratorilor asupra abilitatilor
sale unicale si posibilitatile pe care le genereaza acestea in vederea crearii unui
produs intelectual finit contribuie la formarea unei paturi superioare, unei
societati a intelectualilor, ce ocupa pozitii de frunte pe pietele muncii, inaintand
cerintele sale.
Marxistii greseau, presupunand ca proletariatul va domina. Munca, spre
deosebire de pamant si capital, nu este o resursa rara si de aceea nu a condus si
nu va conduce umanitatea.
O resursa rara sunt cunostintele – obiectul principal al proprietatii individuale
in epoca postindustraiala.
In viitorul aproapiat omenirea s-ar putea ciocni cu o serioasa opunere sociala
intre lucratorii sferei intelectuale, care intruchipeaza noua realitate eonomica si
dispun de propriile abilitati si rezultatele activitatii sale si celelalte paturi ale
societatii, care activeaza in baza canoanelor epocii industriale.
Astazi este greu sa prognozam finalizarea acestei previziuni, dar este posibil sa
constientizam profunzimea afirmatiei lui T. Stowner,care a definit ca problema
principala a societatii din sec. XXI „Problema asigurarii tranzitiei fara conflicte
de la societatea industriala la cea postindustriala“.

2. Accesbilitatea informatiei in functie de costul acesteia

In deciziile finale ale intrunirii de la Okinava (2000) a conducatorilor celor 8
state inalt dezvoltate,in Hotararile ONU s-a subliniat ideea ca informatizarea
poate deveni mojlocul principal de maximizare a decalajului dintre tarile
bogate si cele sarace.
O tratare asemanatoare a problemei a fost expusa mai devreme de N.
Wiener, care sublinia ca mijlocale de comunicare se afla in mainile unui cerc
foarte restrans de persoane avute si exprima interesele acestui grup,
mijloacele de comunicare ca un mijloc sigur de avansare spre puterea
politica, cat si cea personala, ii intereseaza pe cei care tind spre putere.
3. Urmatorul aspect problematic al economiei informationale vizeaza
mecanismul de formare a preturilor, care se transforma intr-unul neclasic,
neliniar.
Specialistii sustin ca concurenta apriga dictata de ciclul scurt de viata al
produselor informationale, contribuie la transformarea intregii economii
informationale intr-o structura oligopol
(piață de mărfuri care este monopolizată de un număr redus de mari producă
tori). In aceasta noua economie cheltuielile suplimentare pentru o unitate
suplimentara de productie sunt infime. In rezultat cererea si oferta se
comporta foarte specific, in particular, cresterea cererii nu duce la cresterea
preturilor.
 Exmplu: Internetul, conectarea unui numar mare de utilizatori nu duce la
marirea tarifelor de plata, intrucat cheltuielile marginale pentru conectarea
unui utilizator suplimentar sun apropiate sau egale cu 0.

4. In economia de retea valoarea produselor creste odata cu multiplicitatea

acestora, precum valoarea fax-aparatelor creste odata cu sporirea numarului
persoanelor care le utilizeaza. Aceasta caracteristica a economiei de retea
este contradictorie cu cele doua axiome fundamentale ale epocii industriale:
1. valoarea este dictata de raritate, 2. abundenta produselor diminueaza
valoarea acestora.

5. In lumea aceasta foarte dinamica informatia isi pierde rapid actualitatea si

respectiv valoarea - Wiener. Tehnologiile nu reusesc sa se implenteze cum apar
altele noi.
In noua economie sunt deformate concordantele, dependentele si proportiile
dintre parametrii si indicatorii macroeconomici de baza, caracteristice
economiei de piata industriale, spre exemplu dintre cresterea economica si
factorii traditionali, dinamica PIB si inflatie, indicatorii macroeconomici reali si
cei nominali. Metodele traditionale de reglemtare in noua economiei inceteaza
sa fie eficiente si genereaza numeroase probleme. Unele dintre ele:
1. Problema hotarelor economiei nationale si a criteriilor de raportare a
acesteia la economia deschisa sau inchisa. Daca unul sau altul state devin
parti componente ale economiei globale de retea cu o infrastructura
informationala dezvoltata si hotare electronice transparente, atunci
analiza parametrilor macroeconomici de functionare a acestei economii
in limitele modelului economiei inchise nu este legitima. Apare problema
transparentei si deschiderii hotarelor spatiului economic, ceea ce
conditioneaza modificarea barierelor tarifare si a impozitelor.
2. Dezvoltarea business-ului electronic a scos la iveala numeroase probleme
ce vizeaza sistemul impozitar si restrictiile vamale.
Aplicarea tranzactiilor electronice creeaza multiple probleme organelor
fiscale in vederea caracterului anonim al comertului electronic, lipsei
posibilitatilor de urmarire a tranzactiilor efectuate precum si traversarii
hotarelor prin intermediul liniilor telefonice.
3. Banii electronici.
Comertul se transforma in comert electronic, businessul in business
electronic, banii sau mijloacele de plata - in bani electronici. Aplicarea
sistemelor contemporane de plati electronice, dezvoltarea telebankingului
etc. duc la sporirea vitezei de circualatie a banilor. Aceasta genereaza un sir
 de probleme: reglementarea masei monetare in circulatie, influenta masei
banilor electronici asupra inflatiei si cresterii economice. Apare intrebarea
“Cine va regla masa de bani electronici si cine va beneficia de senioraj?
”(senioraj: Statul in persoana Bancii Nationale primeste un anumit venit
suplimentar de la o noua emisie de bani).
4. In lumea Internet-economiei este tot mai greu sa duci evidenta si sa
urmaresti fluxirile reale de export, import, ceea ce duce la inexactitati in
conturile balantei de plati a tarii.

Sistemul de gospodarire in societatile postindustriale s-a deplasat definitiv spre

economia informationala.

Cert este insa ca oamenii de stiinta vor mai pune mulptiple probleme odata cu
dezvoltarea economiei de retea. Iar aceasta determina dezvoltarea unor noi
paradigme , evolutie, noi revolutii.
Drept concluzie imi serveste declaratia la unul din ultimele foruri economice
din Davoss a conducatorului corporatiei “Vivendi” J. J Mesie “Umanitatea
bazata pe accesul de la computere, la sigur a murit. Traiasca umanitatea, bazata
pe accesul din orice punct al Terrei. ”