Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O alta cauza a scaderii concentratiei de vitamine (si nu numai) din alimente este
prepararea acestora folosind caldura. Majoritatea alimentelor isi pierd o buna parte din
valoarea lor nutritiva in cursul prepararii. Prin urmare, o buna parte din alimentele pe care
le folosim, sunt extrem de sarace in principii nutrtive naturale. Acesta este unul dintre
motivele pentru care ar fi bine sa ne gandim la un mod de viata mai sanatos, care popate
fi realizat si prin aportul de suplimente nutritive naturiste.
Despre denumire
Prin conventie, majoritatii vitaminelor li s-a atribuit numele unei litere a alfabetului;
ulterior s-a adaugat si cate un nume bazat pe compozitia sau pe rolul acestora.
Despre provenienta
Cea mai mare parte a vitaminelor sunt de provenienta naturala. Pentru ca vitaminele sunt
substante ce sunt continute in alimente, suplimentele naturiste cu vitamine - fie ele
capsule, tablete, prafuri sau lichide - provin tot din alimente. Majoritatea vitaminelor
provin din surse naturale, desi acestea pot fi obtinute si pe cale artificiala. Ca exemplu,
vitamina A provine in mod obisnuit din untura de peste; vitamina C are cele mai bune
insusiri atunci cand este extrasa din macese, iar vitamina B complex este extrasa din
drojdie sau din ficat. Vitamina E este furnizata cel mai adesea de germenii de grau.
Vitamina E (tocoferolul)
Din componenta vitaminei E fac parte 8 tocoferoii, toti avand aceleasi actiuni fiziologice,
mai activ si mai eficace fiind insa alfatocoferolul, in functie de care, de altfel, se si
stabileste necesarul in vitamina E si, in mod normal, si continutul diferitelor alimente in
aceasta valoroasa trofina.
Vitamina A
Vitamina A mareste rezistenta la infectii a cartilajelor, a mucoaselor si a pielii, ajuta la
adaptarea vizuala, la dezvoltarea normala a scheletului si a smaltului dentar, precum si la
buna functionare a ficatului, a tiroidei si a altor organe. De asemenea, ea contribuie si la
reglarea somnului si a tensiunii arteriale, intervine in metabolismul proteinelor si al
sarurilor minerale (indeosebi al calciuiui, al grasimilor si glucidelor, joaca un rol
important in ingrijirea pielii si al mucoaselor, ca si in stimularea cresterii.
Retinolul are un rol deosebit si in buna functionare a organelor vizuale, carenta respectiva
ducand la scaderea capacitatii de adaptare a ochilor la lumina difuza, in cazuri mai grave
putand aparea o ulcerare a mucoasei-oculare si chiar a corneei, fapt ce poate provoca
opacirea cristalinului si orbirea (cecitate crepusculara, xeroftalmie etc.).
Carenta de vitamina A
mai poate produce si alte neajunsuri, cum ar fi:
Necesarul zilnic
de vitamina A este de 1.800 (1.100-2.500) U.I. - la copii si adolescenti; de 5.500 (5.000-
6.000) U.I. -la femeile mature; de 6.000 U.I. la femeile insarcinate si de, 8.000 U.I. la
femeile care alapteaza. Necesarul de vitamina A sporeste in perioada bolilor insotite de
febra. Acest necesar nu depinde de cheltuielile de energie ale organismului, dar depinde
de greutate, de varsta, stare fiziologica etc. Se recomanda ca aportul de vitamina A sa fie
asigurat in proportie de 50% din produse de origine animala si in proportie de 50% din
produse de origine vegetala. Se afirma ca, la adultii sanatosi, in perioada vara-toamna,
pot fi stocate in ficat rezerve de caroten suficiente, ca surse de retinol, pentru unul sau
chiar doi ani, iar la copii si la tineri - numai pentru cea 3 luni, motiv pentru care acestia
sunt mai sensibili la carentele in vitamina A. Din fericire si cu un minim efort, acest
neajuns se poate preintampina sau remedia printr-un consum sporit de morcovi fierti. in
cazul persoanelor cu afectiuni hepatice, apare pericolul instalarii hipovitaminozei A,
deoarece, in astfel de situatii, carotenul de rezerva nu poate fi transformat in retinol.
Spre deosebire de retinol, carotenul nu este sensibil nici la lumina, fiind in schimb
sensibil la uscaciune, motiv pentru care se impune pastrarea, in fructe si in legume, a
gradului de umiditate avut in perioada recoltarii. Eficienta vitaminei A sporeste cand este
asociata cu vitaminele din grupul B, cu vitaminele C, D, E si colina, precum si cu un
aport corespunzator de calciu, fosfor si zinc. Deficitul in vitamina A poate determina
pierderi in vitamina C. Tratamentul hipovitaminozei se poate face prin administrarea de
retinol pe cale bucala sau injectabila.
Obtinerea de retinol este recomandabil a se face din beta--caroten. Aceasta optiune este
justificata de toxicitatea mai redusa a acestei trofine, care, in plus, are proprietatea de a
preveni instalarea unor forme de cancer, precum si de a cobori nivelul colesterolului si de
a reduce astfel riscul afectiunilor cardiace.
La adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B1 este de 1,7 (1-2 mg), in functie de
intensitatea activitatii depuse, de natura si calitatile factorilor de nutritie ce alcatuiesc
ratia alimentara, de starile fiziologice si de varsta. La femei, in perioada sarcinii, sunt
necesare cea 2,5 mg tiamina pe zi. Copiii sub un an au nevoie de 1 mg tiamina pe zi,
acest necesar sporind apoi pe masura inaintarii in varsta, apropiindu-se treptat de cel al
adultilor. In unele stari patologice ale sistemului nervos (nevrite si polinevrite, tulburari
ale metabolismului glucidic, proteic si hidric etc.), se impune suplimentarea, in mod
corespunzator, a aportului de tiamina. Hrana bogata in glucide si alcoolul sporesc
cerintele in vitamina Bl iar cea bogata in proteine si in grasimi face ca aceasta sa scada.
Tiamina este foarte sensibila la caldura si in mediu alcalin, stabila la lumina si la aer,
foarte solubila in apa si insolubila in grasimi. Ea este singura vitamina din complexul B
care se inactiveaza la caldura, pregatirea culinara de lunga durata producand pierderi de
30 pana ia 70 sau chiar 80%. Cartofii adaugati la prepararea mancarurilor au proprietatea
de a absorbi si de a pastra aceasta vitamina. Aportul de tiamina este diminuat si prin
consumul excesiv de alcool, de fumat, de medicamente, cu continut de cofeina, cum ar fi
cinetidina sau indometacina. Tot dusmani ai vitaminei B1 sunt si anticonceptionalele,
diminuantele aciditatii gastrice, precum si stresul de orice natura. Frigerea si fierberea
carnii produc o pierdere de tiamina de cca 30%, in timp ce coacerea nu distruge decat o
parte infima din aceasta vitamina. Exceptie face painea care, prin prajire, pierde cea 30%
din tiamina.
Conservarea cu sare si congelarea pastreaza o buna parte din vitamina B1. Tiamina este
sintetizata de bacterii si de plante, dar in cantitati insuficiente fata de nevoile
organismului. Ea are actiune antagonista vitaminei A, de protejare a vitaminei C si
favorizanta a depunerii glicogenului in ficat, in corelare cu insulina. Administrarea de
supradoze de tiamina poate provoca deficite vitamina B6, precum si pierderi din celelalte
vitamine din complexul B, lucru valabil pentru toate vitaminele din acest complex, atunci
cand oricare dintre ele este administrata singura si pe o perioada indelungata.
Vitamina E este solubila in grasimi si in alcool, dar insolubila in apa. Ea rezista la caldura
pana la cea 250ºC si e sensibila la lumina si la oxigen. Temperaturile foarte ridicate, ca si
cele foarte coborate reduc cu pana la doua treimi cantitatea de tocoferol continuta in
vegetale si in uleiuri. Tocoferolul este distrus prin pasteurizarea si prin uscarea laptelui
(lapte praf), prin contactul alimentelor cu bicarbonat de sodiu si prin pastrarea acestora
timp mai indelungat. Astfel, carnea pastrata la frigider pierde, in cateva zile, toata
cantitatea de vitamina E de care dispunea initial. In faina alba, continutul in aceasta
vitamina e cu cea 80% mai scazut decat in faina integrala. Pierderi importante de
vitamina E au loc in cazul rafinarii diferitelor produse alimentare. Tocmai din acest
motiv, se recomanda ca uleiurile vegetale sa fie obtinute prin presare la rece, si nu prin
rafinare, operatie care se face la temperaturi ridicate.
Vitamina B2 (riboflavina)
Vitamina B2 are un rol important in metabolismul proteinelor, grasimilor, dar cu
precadere al glucidelor (scade glicemia), in cresterea si respiratia celulelor, ca si in
procesul normal al vederii. De asemenea, ea asigura un bun tonus muscular si actioneaza
favorabil asupra pielii, a mucoaselor si intestinelor, intervine in fenomenele de
oxidoreducere de la nivelul celulelor, influenteaza cresterea si reproducerea, precum si
sinteza hemoglobinei. Pentru adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B2 este de 1,2-
1,8 mg. In general, se recomanda o cantitate de 0.6 - 0,7 mg vitamina B2 pentru fiecare
1.000 de calorii, in perioadele de sarcina si de alaptare, femeile au nevoie de 1.5-3 mg de
vitamina B2 pe zi. La copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina B2 este 0,4-
1,2 mg.
Carenta de vitamina B2
este foarte rara, ea datorandu-se numai tulburarilor gastrointestinaie si hepatopancreatice.
Asemenea situatii sunt evidentiate prin paloarea buzelor, urmata de fisurare si macerare,
limba uscata, rosie si dureroasa in timpul masticatiei. Avitaminoze B2 se intalnesc,
desigur, si mai rar, ele fiind insotite si de alte carente in vitamine din grupul B. Carenta
de vitamina B2 diminueaza rezistenta organismului la infectii microbiene, scade
rezistenta la efort, pe buze, limba si piele apar diferite leziuni specifice etc.
Carenta de aceasta vitamina mai este evidentiata si prin aparitia de stomatite, dermatite
seboreice, uscarea si caderea parului, friabilitatea si indoirea unghiilor, tulburari de
crestere la copii, anemii, apatie, hiperemotivitate, tremuraturi si ameteli, scaderea
acuitatii vizuale si a celei auditive, diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la
lumina slaba, anorexie, scaderea rezistentei organismului la infectii si la intoxicatii cu
metale grele, scaderea tonusului muscular etc. Reducerea aportului in aceasta vitamina
este favorizata si de alcoolism, diabet zaharat, tratamentele cu fenobarbital si cu diferite
antibiotice, administrate pe cale bucala. Efectul sanogen-terapeutic al vitaminei B2
sporeste prin asociere cu vitaminele B1, B3, B6 si C. Nu este cunoscuta existenta
hipervitaminozei B2.
Vitamina B2 este indicata in diferite afectiuni ale pielii si ale mucoaselor, in tulburari de
adaptare vizuala la intuneric, ca si in enterite cronice, crampe musculare, astm, migrene,
inflamatii bucale, intarzieri de dezvoltare la sugari si la copii, stres, alcoolism, diabet
zaharat, artrita, diaree, ameteli, tremuraturi etc. De putina vreme, aceasta vitamina este
utilizata si in profilaxia cancerului.
Vitamina B2 (riboflavina)
Vitamina B2 are un rol important in metabolismul proteinelor, grasimilor, dar cu
precadere al glucidelor (scade glicemia), in cresterea si respiratia celulelor, ca si in
procesul normal al vederii. De asemenea, ea asigura un bun tonus muscular si actioneaza
favorabil asupra pielii, a mucoaselor si intestinelor, intervine in fenomenele de
oxidoreducere de la nivelul celulelor, influenteaza cresterea si reproducerea, precum si
sinteza hemoglobinei. Pentru adultii sanatosi, necesarul zilnic de vitamina B2 este de 1,2-
1,8 mg. In general, se recomanda o cantitate de 0.6 - 0,7 mg vitamina B2 pentru fiecare
1.000 de calorii, in perioadele de sarcina si de alaptare, femeile au nevoie de 1.5-3 mg de
vitamina B2 pe zi. La copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina B2 este 0,4-
1,2 mg.
Carenta de vitamina B2
este foarte rara, ea datorandu-se numai tulburarilor gastrointestinaie si hepatopancreatice.
Asemenea situatii sunt evidentiate prin paloarea buzelor, urmata de fisurare si macerare,
limba uscata, rosie si dureroasa in timpul masticatiei. Avitaminoze B2 se intalnesc,
desigur, si mai rar, ele fiind insotite si de alte carente in vitamine din grupul B. Carenta
de vitamina B2 diminueaza rezistenta organismului la infectii microbiene, scade
rezistenta la efort, pe buze, limba si piele apar diferite leziuni specifice etc.
Carenta de aceasta vitamina mai este evidentiata si prin aparitia de stomatite, dermatite
seboreice, uscarea si caderea parului, friabilitatea si indoirea unghiilor, tulburari de
crestere la copii, anemii, apatie, hiperemotivitate, tremuraturi si ameteli, scaderea
acuitatii vizuale si a celei auditive, diminuarea campului vizual si dificultati de vedere la
lumina slaba, anorexie, scaderea rezistentei organismului la infectii si la intoxicatii cu
metale grele, scaderea tonusului muscular etc. Reducerea aportului in aceasta vitamina
este favorizata si de alcoolism, diabet zaharat, tratamentele cu fenobarbital si cu diferite
antibiotice, administrate pe cale bucala. Efectul sanogen-terapeutic al vitaminei B2
sporeste prin asociere cu vitaminele B1, B3, B6 si C. Nu este cunoscuta existenta
hipervitaminozei B2.
Vitamina B2 este indicata in diferite afectiuni ale pielii si ale mucoaselor, in tulburari de
adaptare vizuala la intuneric, ca si in enterite cronice, crampe musculare, astm, migrene,
inflamatii bucale, intarzieri de dezvoltare la sugari si la copii, stres, alcoolism, diabet
zaharat, artrita, diaree, ameteli, tremuraturi etc. De putina vreme, aceasta vitamina este
utilizata si in profilaxia cancerului.
Carenta de vitamina PP
se manifesta prin apatie, scadere in greutate, somnolenta, diminuarea reflexelor, atragand
dupa sine aparitia pelagrei, precum si a unor tulburari digestive, sensibilizarea pielii la
actiunea luminii solare etc. Ca urmare, pielea se inroseste si apoi apar vezicule, fisuri,
dermatite etc. Aparitia pelagrei este favorizata si de expunerea la soare, precum si de
intensitatea efortului fizic depus. Tratamentul hipovitaminozei niacinice consta in
administrarea unei diete alimentare cu vitamine din grupul B. Se recomanda, de
asemenea, repaus si evitarea luminii in paralel cu aplicarea tratamentului
medicamentos.Vitamina B2 trebuie administrata cu prudenta in caz de diabet sever, ulcer
peptic, glaucom, guta sau functionare deficienta a ficatului.
Doza zilnica necesara pentru adulti este de 180-200 mcg, dublu pentru femeile gravide,
iar pentru mamele care alapteaza - 280 mcg in primele sase luni si 260 mcg in
urmatoarele sase.
Printre sunstantele care influenteaza negativ prezenta acestei vitamine in tesuturi, se pot
numara: apa, lumina soarelui, estrogenii, tehnicile de prelucrare alimentara (in special
fierberea), caldura excesiva.
Vitamina B5 este stabila la aer si la lumina, dar instabila la caldura. Pierderile maxime la
prelucrarile culinare sunt de cea 50%. Efecte negative asupra ei au si conservarea
produselor, actiunea cofeinei, a sulfamidelor, somniferelor, alcoolului etc.
Consumul sporit de biotina este indicat in unele afectiuni ale pielii (dermatite, eczeme,
seboree, oprirea sau incetinirea cresterii parului si albirea prematura a acestuia, alopecie,
precum si in stari depresive, de oboseala, dureri musculare, senzatie de frica etc.
Vitamina B8 (colina)
Colina este un corp azotat intrand in compozitia materiei vii si actionand ca factor de
crestere ; este incadrata la vitaminele din complexul B, chiar daca nu corespunde intru
totul definitiei date respectivelor.
Colina se gaseste indeosebi in drojdia de bere, in creier, inima, ficat de vita, germeni de
grau, lecitina, galbenus de ou, fructe de paducel, papadie. Eficienta acestei vitamine
sporeste prin asociere cu vitaminele A, B9, B12 si inozitolul. Inamici ai Colinei sunt
sulfamidele, alcoolul si tehnicile de prelucrare alimentara.
Vitamina B9 (Inozitol)
Inozitolul este solubil in apa, face parte din grupul B de vitamine si are rol benefic in
sensul ca:
Inozitol se gaseste in toate cerealele integrale, in fasolea uscata, drojdia de bere, lamai,
portocale si alte citrice, in pepenele galben, stafide, alune, varza, in ficat si miere etc. Mai
contin inozitol creierul si inima de vita, faina de soia, fructele de catina alba etc. Eficienta
inozitolului sporeste in asociere cu unele vitamine din grupul B (indeosebi cu vitamina
B12 si cu colina).
Vitamina B12 este ideala pentru crestere. Insuficienta ei in alimentatie duce la instalarea
unor grave anemii (anemia pernicioasa, manifestata prin anemie generala si tulburari
nervoase deosebit de grave). In plus, aceasta vitamina are un rol important si in protejarea
celulelor hepatice, datorita proprietatii ei de a impiedica depunerea grasimilor in ficat. Se
afirma despre cobalamina ca ar fi destul de eficienta si in bolile precanceroase, si in cele
canceroase.
Vitamina B12 e solubila in apa, stabila la caldura (suporta temperaturi de pana la 120°C),
fiind insa inactivata de lumina, ca si de excesul de vitamina C, de alcool si de somnifere.
Eficacitatea ei sporeste prin asociere cu vitaminele B6, B9, C, colina, inozitol, precum si
in prezenta potasiului.
Necesarul zilnic de vitamina B12
Acidul orotic poate preveni anumite tulburari hepatice si imbatranirea prematura. Este de
asemenea considerat un adjuvant in tratamentul sclerozei multiple.
Printre sursele naturale in care se poate gasi aceasta vitamina, se pot numara: plantele
radacinoase, zerul din lapte.
Vitamina B15
Inca nu este foarte bine studiata si de aceea nu este considerata de fapt o vitamina in
adevaratul sens al cuvantului, deoarece nu s-a demonstrat rolul ei indispensabil in
procesul de nutritie. Datorita faptului ca este un antioxidant, are actiune asemanatoare cu
a vitaminei E. Are efecte maxime administrata impreuna cu vitaminele A si E.
Studiile cu privire la B15 sunt limitate. Totusi printre afectiunile benefice ale acesteia, se
pot numara: protejeaza ficatul impotriva cirozei, mareste durata de viata a celulelor,
diminueaza nevoia de alcool, ajuta la rapida recuperare dupa oboseala, scade nivelul
colesterolului din sange, asigura protectia impotriva agentilor poluanti, atenueaza
simptomele crizelor de astm si anghina, stimuleaza raspunsul imunitar al organismului.
Ca si in cazul altor vitamine, apa si lumina solara influenteaza negativ prezenta acesteia.
Dupa studiile efectuate pana acum, se pare ca letrilul detine proprietati specifice de
prevenire si tratare a cancerului.
Datorita acestor proprietati, vitamina C este indicata intr-un mure numar de afectiuni,
cum ar fi: forme incipiente de scorbut, boli infectioase acute si febrile, surmenaj fizic si
intelectual, anemii, anorexie, oboseala, neadaptarea organismului la frig, diferite alergii,
arsuri, hemoragii nazale si hemoragii vaginale, acnee, celulita, stres, carenta de calciu
(fracturi, osteomielita, paradontoze, carii dentare, tulburari de crestere), raceala si gripa,
tulburari respiratorii, artrita, diaree, hipcolesterolemie, hipertensiune arteriala si
ateroscleroza, diferite tulburari digestive, afectiuni vasculare, deficiente in buna
functionare a glandelor sexuale, angine, sinuzite, gingi-vite, diferite toxicoze, diabet,
astenii, insuficienta cardiaca, reumatism cardiovascular, pneumonii si pleurezii,
tuberculoza pulmonara, astm bronsic, dificultati in mentinerea sarcinii si asigurarea
alaptarii, in cicatrizarea ranilor si tratarea contuziilor uscate, inflamatii ale cailor biliare,
hepatice si ciroze hepatice etc. In plus, s-a aratat ca aceasta vitamina este si
antiaterosclerogena.
Necesarul de vitamina C
pentru un adult sanatos este de 73 mg/zi. La femeile aflate in perioada de graviditate,
acesta este de cea 100 mg/zi, iar la cele care alapteaza - de 50 mg/zi. Necesarul de
vitamina C al copiilor este de 1,5-2 mg/kilogram-corp/zi, in functie de varsta. Sunt si
autori care recomanda doze de vitamina C mai mici. Aportul de vitamina C trebuie marit
pentru muncitorii care lucreaza in mediu cu plumb, benzen sau lacuri, precum si in cazul
sportivilor, in perioadele de antrenament (pana la 200 mg/zi). De asemenea, necesarul
este mai mare in unele cazuri patologice cu metabolismul crescut, apoi in bolile
infectioase, tuberculoza, ulcer gastric si ulcer duodenal, precum si la varstnici si la
fumatori (fiecare tigara fumata distruge intre 25 si 100 mg) etc. Vitamina C este
consumata mult mai repede in conditii de stres. Actiunea antiaterosclerotica,
anticolesterolica a vitaminei C, precum si procesul de activare a circulatiei sanguine
capilare datorat acesteia sunt favorizate prin asocierea ei cu vitaminele B3 si P.
Surplusul de vitamina C se elimina rapid din organism.
Acidul ascorbic
e foarte usor solubil in apa. Din pacate, dintre toate vitaminele, vitamina C este cel mai
usor distrusa Iu contactul cu diferiti factori de mediu. Astfel, ea este deosebit de sensibila
la caldura, prin fierbere si prajire, de la caz la caz, putandu-se pierde 30 pana la 90% din
continutul initial al alimentelor. De asemenea, e sensibila la lumina si la aer (oxigen).
Ar mai trebui cunoscut si luat in considerare faptul ca aspirina poate mari de pana la trei
ori viteza de eliminare a vitaminei C din organism; in plus, dupa numai doua-trei luni de
pastrare, in majoritatea fructelor si legumelor, continutul in vitamina C scade la jumatate
si continua sa scada pana la valori minime. In aceasta categoric de produse vegetale intra
indeosebi cartofii si merele. Astfel, de la un continut initial in vitamina C de cea 25
mg/100 g, cartofii ajung la o cantitate de cea 5 mg/100 g, iar merele - de la 10 mg/100 g,
la numai 1 mg/100 g. Fac exceptie fericita de la acest neajuns varza alba cruda si
indeosebi cea murata. Desigur ca acelasi lucru se petrece si in cazul celorlalte specii de
varza (rosie, de Bruxelles si indeosebi cea de frunze), care sunt cu mult mai bogate atat in
acid ascorbic, cat si in celelalte trofine. Trebuie tinut cont si de faptul ca rezervele de
vitamina C stocate in ficat la un moment dat, daca nu sunt mereu refacute, sunt suficiente
numai pe o perioada de doua-trei, maximum patru luni.
Vitamina antirahitica
(D2 si D3) are rol in asimilarea calciului si a fosforului - la nivelul intestinului subtire,
precum si in fixarea acestora in oase si in dinti. Aceasta vitamina previne instalarea
rahitismului, de unde si denumirea care i s-a dat. Ea are rol benefic si in metabolismul
magneziului, a fierului si a hidrocarburilor, precum si in mentinerea unui raport normal
intre calciu si fosfor, in sange si in lichidul interstitial.
Vitamina D este solubila in grasimi, insolubila in apa, stabila la caldura si foarte sensibila
la lumina si oxidanti.
Pentru copii, in functie de varsta, necesarul zilnic de vitamina D este de 400-1.000 U.I.
Necesarul de vitamina D creste in caz de rahitism, tetanie, spasmofilie, osteomalacie si
osteoporoza, carii dentare, fracturi, boli infectioase si tuberculoza cutanata. Prevenirea
hipovitaminozei D se realizeaza printr-un aport suficient de alimente bogate in aceasta
vitamina, consumul sporit de uleiuri vegetale in detrimentul grasimilor animale, aport
corespunzator de lactate, precum si prin expuneri la razele solare ultraviolete si
efectuarea de cure heliomarine, indeosebi de catre copii. S-a stabilit ca, dupa ce pielea s-a
bronzat, sintetizarea de vitamina D prin piele inceteaza.
Carenta de vitamina F
se afla la originea unor afectiuni dupa cum urmeaza: acnee infantila, eczeme, prurit anal,
arterite si flebite, angina pectorala, infarct miocardic, tulburari hepatice si nervoase,
disfunctii sexuale, hematurie, diferite leziuni renale, tulburari digestive, cresterea
nivelului metabolismului bazal, varice, litiaza biliara, oprirea cresterii, migrene,
tulburarea ciclului menstrual etc.
Carenta de vitamina K
mareste timpul de coagulare a sangelui, care, in mod normal, este de 4-8 minute.
Hipovitaminoza K se manifesta si prin aparitia de hematoame (hemoragii ale pielii),
scurgeri de sange din nas (epistaxis), colite si diaree etc. Aceasta insuficienta vitaminica
provoaca neajunsuri atat la nou-nascuti, cat si la adulti.
Carenta de vitamina P
evidentiata indeosebi prin spargerea vaselor capilare (fragilitate capilara), se poate trata
consumind suc de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si legume proaspete, precum si
suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte de palnte sau direct de vitamina P.
Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind
necesare minimum 100 mg complex C.
Vitamina T
Este putin cunoscuta si are rol coagularea sangelui si formarea cheagurilor. Din aceste
cauze are un rol important in prevenirea hemofiliei si anemiei. Se poate gasi in special in
galbenusul de ou si in semintele de susan. Nu se cunosc efecte toxice.
Vitamina U
Este una dintre cele mai putin cunoscute vitamine. Se pare ca detine un rol important in
vindecarea ulcerului, insa opiniile specialistilor difera in aceasta privinta. Se gaseste in
varza cruda si, din cercetarile existente s-a stabilit ca are rol important in vindecarea
afectiunilor de stomac (ulcer).
Produs Precizari
B..
Beta Carotene (100 capsule ) - provitamina A pentru piele
C..
C 500 Delayed Release (100
- vitamina C - imunostimulator
tablete)
C 1000 Delayed Release (100
- vitamina C in concentratie mare pentru imunitate
tablete)
C-Plus Flavonoid (100 tablete) - vitamina C cu bioflavonoide - antioxidant
Coenzyme Q10 (90 capsule) - coenzima Q 10 - antioxidant
E..
Energy & Memory (90 tablete) - stimulator al memoriei; energizant
F..
Full Spectrum (90 tablete) - complex de vitamine si minerale
I..
- multivitamine-suplimente-naturaledin surse naturale
Infant Formula (60 ml)
pentru sugari
L..
Lion Kids C Vitamin (90 tablete) - vitamina C din extracte naturale pentru copii
Lion Kids Punch - Vitamin D (90 - multivitamine-suplimente-naturalesi minerale
tablete) naturale pentru copii
Luteina (60 capsule) - protector eficient al aparatului vizual
M..
Mega Protect 4 Life (90 tablete) - stimulator al circulatiei si oxigenarii la toate nivelele
Mega B Complex (100 tablete) - B complex pentru reglare psihica si metabolica
Menopausal Formula (135
- preparat pentru ameliorarea tulburarilor menopauzei
capsule)
N..
New Life Multivitamin (120
- vitamine si minerale pentru femei in timpul sarcinii
tablete)
S..
Senior Formula (90 tablete) - complex de nutrienti pentru varstnici
StressManagement B Complex
- antistres si reglator metabolic
(100 tab)
Super Coenzyme Q10 Plus (90
- sustinator al circulatiei cardiovasculare si cerebrale
caps.)
Super Mega 50 (90 tablete) - vitamine, minerale, aminoacizi in doze mari
V..
Vitamin E (100 capsule
- vitamina E pentru tinerete si vitalitate
gelatinoase)
Vital A (90 tablete) - produs naturist revitalizant coresp. grupei sanguine A
Vital B (90 tablete) - produs naturist revitalizant coresp. grupei sanguine B
- produs naturist revitalizant coresp. grupei sanguine
Vital AB (90 tablete)
AB
Vital 0 (90 tablete) - produs naturist revitalizant coresp. grupei sanguine 0