Sunteți pe pagina 1din 5

IGNATIE

SFÂNTUL
BRIANCIANINOV

DESPRE
CITIREA SFINȚILOR

PĂRINȚI
Tovărăşiile şi societatea au o mare înrâurire asupra omului. Tovărăşia
şi apropierea unui învăţat aduce multă ştiinţă, a unui poet multe
gânduri şi simţiri înalte, a unui călător multe cunoştinţe despre
ţările străine, despre obiceiurile şi datinile altor popoare. E limpede:
tovărăşia şi apropierea sfinţilor aduc sfinţenie. „Cu cel cuvios, cuvios
vei fi, şi cu bărbatul nevinovat, nevinovat vei fi, şi cu cel ales, ales vei
fi.” (Ps. 17, 28, 29)
Fă cunoştinţă cu sfinţii încă de pe acum, din vremea vieţii pământeşti,
pe care Scriptura nici măcar nu o numeşte viaţă, ci pribegie. Vrei ca
în cer să te numeri în obştea lor, vrei să fii părtaş al fericirii lor? Fă-
te părtaş al lor încă de pe acum. Când vei ieşi din casa trupului, te
vor primi la ei ca pe un cunoscut, ca pe un prieten. (Lc. 16:9) Nu este
prietenie mai apropiată, nu este legătură mai strânsă decât legătura
unirii în cuget, a unirii în simţiri, a unirii în ţeluri. (I Cor. 1:10)
Însuşeşte-ţi gândirea şi duhul Sfinţilor Părinţi prin citirea scrierilor
lor. Sfinţii Păruiţi au atins ţelul: mântuirea. Şi tu vei atinge acest ţel
prin mersul firesc al lucrurilor. Fiind într-un cuget şi într-un suflet
cu Sfinţii Părinţi, te vei mântui.
Cerul i-a primit pe Sfinţii Părinţii în fericitele sale sânuri. Prin acest
fapt, el a dat mărturie că gândurile, simţirile şi faptele Sfinţilor
Părinţi îi sânt plăcute. Sfinţii Părinţi şi-au zugrăvit gândurile, inima
şi lucrarea în scrierile lor. Asta înseamnă că scrierile Părinţilor sânt
călăuză nerătăcită către cer, mărturisită de cerul însuşi.
Toate scrierile Sfinţilor Părinţi sânt alcătuite sub insuflarea sau
înrâurirea Sfântului Duh. Minunată este conglăsuirea lor, minunată
este ungerea lor de sus! Cel care se călăuzeşte după ele are drept
călăuză, fără îndoială, Duhul Sfânt.
Toate apele pământului se revarsă în ocean şi poate că oceanul
este izvorul tuturor apelor pământului. Toate scrierile Părinţilor
se reunesc în Evanghelie, toate amin­tesc de ea, ca să ne înveţe a


împlini întocmai poruncile Domnului nostru Iisus Hristos; izvorul
şi sfârşitul lor, al tuturor, e Sfânta Evanghelie.
Sfinţii Părinţi ne învaţă cum să ne apropiem de Evanghelie, cum s’o
citim, cum să o înţelegem aşa cum trebuie, ce ajută şi ce împiedică
înţelegerea ei şi ca atare, la început, citeşte mai mult scrierile Sfinţilor
Părinţi; iar după ce acestea te vor învăţa cum să citeşti Evanghelia,
citeşte cu precădere Evanghelia.
Să nu socoţi că-ţi e de ajuns numai citirea Evangheliei, fără citirea
Sfinţilor Părinţi! Acesta e un gând trufaş, primejdios. Mai bine să te
aducă la Evanghelie Sfinţii Părinţi ca pe un fiu iubit, ce a fost pregătit
pentru aceasta prin scrierile lor.
Mulţi, toţi care i-au lepădat nebuneşte şi cu trufie pe Sfinţii Părinţi,
care s’au apropiat nemijlocit, cu îndrăzneală oarbă, cu minte şi inimă
necurate de Evanghelie, au căzut în rătăcire pierzătoare. Pe aceştia i-
a lepădat Evanghelia: ea îi îngăduie la sine numai pe cei smeriţi.
Citirea cărţilor Părinţilor e maica şi împărăteasa tuturor virtuţilor.
Din citirea cărţilor Părinţilor deprindem adevărata înţelegere a
Sfintei Scripturi, credinţa dreaptă, vieţuirea după îndreptarul
poruncilor evanghelice, adânca cinstire pe care se cuvine să o avem
faţă de ele: într’un cuvânt, mântuirea şi desăvârşirea Creştină.
După ce povăţuitorii duhovniceşti s’au împuţinat, citirea scrierilor
Părinţilor a devenit călăuza de căpetenie pentru cei ce doresc să se
mântuiască şi chiar să atingă desăvârşirea Creştină.
Cărţile Sfinţilor Părinţi, aşa cum spune unul dintre ei, asemenea
sânt unei oglinzi: privind în ele cu luare-amin­te şi ades, sufletul
poate să-şi vadă toate neajunsurile.
Iarăşi: aceste cărţi asemenea sânt unui loc plin de leacuri; în el,
sufletul poate să afle doctoria mântuitoare pentru fiecare dintre
bolile sale.
Grăit-a Sfântul Epifanie al Ciprului: „Şi singură vederea cărţilor


Creştineşti mai pregetători spre păcat ne face pe noi şi către dreptate
ne îndeamnă să ne ridicăm.”
Pe Sfinţii Părinţi trebuie să-i citim cu râvnă, cu luare-aminte şi în chip
statornic: vrăjmaşul nostru nevăzut, care urăşte glasul adeverinţei
(Pilde 11:15), urăşte acest glas mai ales când el vine din partea
Sfinţilor Părinţi. Acest glas dă în vileag meşteşugurile vrăjmaşului
nostru, viclenia lui, descoperă cursele lui, felul în care lucrează
el: drept aceea, vrăjmaşul se înarmează împotriva citirii Sfinţilor
Părinţi prin felurite cugetări trufaşe şi hulitoare; se străduieşte să-
l arunce pe nevoitor în vârtejul grijilor deşarte, ca să-l abată de la
citirea cea mântuitoare, îl luptă prin trândăvie, plictiseală, uitare.
Din acest război împotriva citirii Sfinţilor Părinţi trebuie să ne dăm
seama cât de mântuitoare armă este ea pentru noi şi cât o urăşte
vrăjmaşul.
Fiecare să citească din Sfinţii Părinţi ceea ce se potriveşte cu felul
său de viaţă. Pustnicul să-i citească pe Părinţii care au scris despre
liniştire; monahul care vieţuieşte în chinovie, pe Părinţii care au
scris povăţuiri pentru viaţa chinovială; Creştinul care trăieşte în
lume, pe Sfinţii Părinţi ce şi-au rostit poveţele pentru tot Creştinul
îndeobşte. Fiecare, în orice tagmă s’ar afla, să culeagă belşug de
povăţuire din scrierile Părinţilor.
Este neapărat trebuincioasă citirea potrivită cu felul de viaţă al
fiecăruia. Altminteri, ne vom umple de gânduri chiar dacă sfinte,
însă de neîmplinit cu fapta, care stârnesc o lucrare neroditoare doar
în închipuiri şi în dorinţe; faptele cucerniciei care se potrivesc cu
felul tău de viaţă îţi vor scăpa din mâini. Pe lângă faptul că vei deveni
un visător sterp, gândurile tale, aflându-se în neîncetată împotrivire
cu faptele, negreşit vor naşte tulburare în mintea ta, iar în purtarea
ta, nehotărâre; iar această tulburare şi această nehotărâre sânt
apăsătoare şi vătămătoare pentru tine însuţi şi pentru cei din jurul


tău. Necitind după rânduiala cuvenită Sfânta Scriptură şi pe Sfinţii
Părinţi, lesne te poţi abate de la calea mântuitoare în hăţişuri de
netrecut şi prăpăstii adânci, ceea ce s’a şi întâmplat cu mulţi. Amin.

Sfântul Ignatie Briancianinov - Experienţe Ascetice, vol. I, Editura


Sophia, Bucureşti, 2000