Subiecte:

DREPT CIVIL – ANUL I

I. Actul juridic civil

1. Conditiile (elementele) actului juridic civil:
a) capacitatea de a incheia actul juridic civil;
b) consimtamantul;
c) cauza (scopul) actului juridic civil.
2. Forma actului juridic civil:
a) forma ceruta ad validitatem;
b) forma ceruta ad probationem;
c) forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti.
3. Modalitatile actului juridic civil:
a) termenul;
b) conditia;
c) sarcina.
4. Efectele actului juridic civil:
a) reguli de determinare a efectelor actului juridic civil;
b) principalele reguli de interpretare a actului juridic civil;
c) principiile efectelor actului juridic civil.
5. Nulitatea actului juridic civil:
a) Categoriile de nulitati ale actului juridic civil;
b) Cauzele de nulitate;
c) Regimul juridic al nulitatii:
c.a) regimul juridic al nulitatii absolute;
c.b) regimul juridic al nulitatii relative.
II. Persoana fizica
1. Capacitatea de folosinta a persoanei fizice:
a) notiune si caractere juridice;
b) inceputul capacitatii de folosinta a persoanei fizice;
c) continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice;
d) incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice;
e) declararea judecatoreasca a mortii persoanei fizice;
f) procedura declararii judecatoresti a mortii;
g) comorientii.
2. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice:
a) notiune si caractere juridice;
b) premisele si felurile capacitatii de exercitiu a persoanei fizice;
c) lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei fizice;
d) capacitatea de exercitiu restransa;
e) capacitatea de exercitiu deplina;
f) sanctiunea nerespectarii regulilor capacitatii de exercitiu.
DREPT CIVIL – ANUL II
I. Drepturile reale
1. Posesia
a) Elementele constitutive ale posesiei
b) Posesia si detentia precara
c) Dobandirea si pierderea posesiei
d) Dovada posesiei
e) Calitatile si viciile posesiei
f) Efectele posesiei
2. Dreptul de proprietate
a) Definitia si caracterele juridice ale dreptului de proprietate
b) Atributele dreptului de proprietate
c) Dreptul de proprietate privata
c.a) definitia
c.b) caracterele juridice
c.c) obiectul
c.d) subiectele
d) Dreptul de proprietate publica
d.a) definitia
d.b) caracterele juridice
d.c) obiectul
d.d) subiectele
e) Modalitatile juridice ale dreptului de proprietate
e.a) Proprietatea rezolubila
e.b) Proprietatea anulabila
e.c) Proprietatea comuna
3. Apararea dreptului de proprietate si a celorlalte drepturi reale
a) Actiunea in revendicare mobiliara
b) Actiunea in revendicare imobiliara
c) Efectele actiunii in revendicare.
4. Modurile de dobandire a proprietatii si a altor drepturi reale – uzucapiunea
a) uzucapiunea
a.a) notiune
a.b) reglementare
a.c) domeniul de aplicare
b) uzucapiunea de 30 de ani
c) uzucapiunea de la 10 pana la 20 de ani
d) modul de calcul al termenului uzucapiunii
e) intreruperea uzucapiunii
f) jonctiunea posesiilor
g) efectele uzucapiunii
h) renuntarea la prescriptia achizitiva
II. Obligatiile civile
1. Contractul
a) Efectele specifice ale contractelor sinalagmatice
a.a) exceptia de neexecutare a contractului
a.b) rezolutiunea si rezilierea contractului
a.c) riscul contractului.
3. Faptul juridic ilicit
a) gestiunea intereselor altei persoane
b) plata lucrului nedatorat
c) imbogatirea fara justa cauza
2. Fapta cauzatoare de prejudicii (raspunderea civila delictuala)
a) Raspunderea pentru fapta proprie
b) Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiilor minori
c) Raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor
d) Raspunderea institutorilor si artizanilor pentru faptele elevilor si ucenicilor
e) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale,
f) Raspunderea pentru prejudiciile prin edificiu
g) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general
DREPT CIVIL – ANUL III
I. Contracte speciale
1. Contractul de vanzare-cumparare
a) notiunea
b) caracterele juridice si conditiile de validitate ale contractului de vanzare-cumparare
c) efectele contractului de vanzare-cumparare.
2. Contractul de donatie
a) notiunea si conditiile de validitate ale contractului de donatie
b) donatii simulate, indirecte si darurile manuale
c) efectele contractului de donatie
d) cauzele legale de revocare a donatiilor.
3. Contractul de locatiune
a) notiunea si conditiile de validitate ale contractului de locatiune
b) efectele contractului de locatiune
c) incetarea locatiunii.
4. Contractul de mandat (Mandatul de reprezentare)
a) notiunea si conditiile de validitate ale contractului de mandat
b) efectele contractului de mandat
c) incetarea contractului de mandat.
II. Dreptul de mostenire
1. Cerintele legale pentru a putea mosteni
a) capacitatea succesorala
b) nedemnitatea succesorala
2. Devolutiunea legala a mostenirii
a) principiile devolutiunii legale a mostenirii
b) reprezentarea succesorala
c) vocatia succesorala izvorata din rudenie
d) drepturile succesorale ale sotului supravietuitor
e) drepturile succesorale accesorii ale sotului supravietuitor
f) dreptul statului asupra bunurilor mostenirii.
3. Devolutiunea testamentara
a) notiunea, caracterele juridice si cuprinsul testamentului
b) conditiile de fond pentru validitatea testamentului
c) conditiile de forma pentru validitatea dispozitiei testamentare
d) diferite feluri de testamente
e) principalele dispozitii cuprinse in testament
f) limitele dreptului de a dispune prin acte juridice de bunurile mostenirii.
4. Dreptul de optiune succesorala
a) probleme generale privind dreptul de optiune succesorala
b) acceptarea pura si simpla a mostenirii
c) acceptarea sub beneficiu de inventar
f) renuntarea la mostenire.

DREPT CIVIL – ANUL I

I. ACTUL JURIDIC CIVIL

Este o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, a modifica ori
a stinge un raport juridic civil concret.
1. CONDITIILE (ELEMENTELE) ACTULUI JURIDIC CIVIL:
1. CONDItII DE FOND – privesc continutul actului juridic civil - Capacitatea
- Consimtamantul
- Obiceiul
- Cauza
CONDITII DE FORMA – se refera la exteriorizarea dorintei
2. CONDItII ESENTIALE – valabilitatea actului
CONDITII NEESENTIALE – intamplatoare, nu se pun in discutie actele
3. CONDITII DE VALIDITATE – prin nerespectare se atrage nulitatea a.j.
CONDITII DE EFICACITATE – prin nerespectare se atrage inopozabilitatea a.j.
4. CONDITII GENERALE – cerute pentru orice act judecatoresc
CONDITII SPECIALE – cerute sau impuse doar pentru anumite categorii de a.j.

a) CAPACITATEA DE A INCHEIA ACTUL JURIDIC CIVIL = aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular
de drepturi si obligatii civile prin incheierea de acte de drept civil.
Regula – capacitatea de a face
Exceptia – incapacitatea
Capacitatea civila – capacitatea subiectelor de drept civil
Elementele capacitatii civile: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu
- capacitate de folosinta a persoanei fizice:
- aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea drepturi si obligatii;
- incepe de la nasterea persoanei si inceteaza o data cu moartea acesteia;
- drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, numai daca el se naste viu.
- capacitate de folosinta a persoanei juridice:
- aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi si obligatii civile;
- se dobandeste de la data inregistrarii sau de la o alta data.
- capacitate de exercitiu a persoanei fizice:
- aptitudinea omului de a dobandi si a exercita drepturi subiective civile si de a-si indeplini obligatiile
civile prin incheierea de a.j.c (ex: 18ani).
- nu au capacitate de exercitiu: minorul sub 14 ani si persoana pusa sub interdictie. Actele se fac de
reprezentantii lor legali.
- capacitate de exercitiu a persoanei juridice:
- aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a-si exercita drepturi civile si de a-si indeplini
obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice, de catre organele sale de conducere;
- regula capacitatii de a face ajc este subordonata principiului specialitatii capacitatii.
Persoana fizica nu pot avea capacitate de exercitiu fara capacitate de folosinta.
b) CONSIMtAMANTUL – conditie esentiala, de fond si generala, a ajc care consta in hotararea de a incheia un
ajc, manifestata in exterior. Terminologic: - vointa exteriorizata a uneia din partile actului bilateral ori a
autorului actului unilateral; un acord de vointa.
Conditii de valabilitate ale consimtamantului:
- sa parvina de la o persoana cu discernamant;
- se fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice;
- se fie exteriorizat;
- sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.
Consimtamantul sa parvina de la o persoana cu discernamant
- Subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice care se
produc in baza manifestarii de vointa.
- Consimtamantul – vointa persoanei la incheierea actului.
- Lipsa consimtamantului duce la nulitatea actului.
- PF: - cu capacitate de exercitiu are discernamantul necesar pentru a incheia ajc.
- minorul sub 14 ani si cel pus sub interdictie nu au discernamant;
- minorul intre 14 - 18 ani – discernamant juridic in curs de formare;
- PJ: - nu se pune problema;
- reprezentatul legal este PF cu capacitate de exercitiu.
Incapacitati legale – legea prezuma persoana ca fiind lipsita de discernamant.
Incapacitati naturale – in drept persoana este considerata capabila; in fapt este considerata ca lipsita temporar
de discernamant (betia accidentala, hipnoza, somnabulism).
Sanctiunea lipsei de discernamant este nulitatea ajc.
Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
Intentia de a produce efecte juridice lipseste daca declaratia de vointa a fost facuta in gluma, din prietenie, din
pura complezenta, vaga, imprecisa, etc.
Consimtamantul se fie exteriorizat
Exteriorizarea consimtamantului se face conf. principiului consensualismului – simpla manifestare de vointa nu
este numai necesara ci si suficienta ca ajc sa fie valabil.
Manifestarea de vointa poate fi expresa - acte solemne - sau tacita (implicita) – acceptarea mostenirii.
Exteriorizarea consimtamantului se face scris, verbal sau neechivoc.
Simpla tacere nu are valoare de consimtamant.
Consimtamantul sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant
Aceasta conditie negativa este impusa de caracterul constient liber al consimtamantului.
Vicii de consimtamant: eroarea, dolul (viclenia), violenta, leziunea.
Eroarea
- este falsa reprezentare a realitatii la incheierea ajc;
- nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei;
- nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat;
- aparitia nulitatii relative a ajc.
- Eroarea de fapt - falsa reprezentare a situatiei faptice la incheierea ajc (obiectul actului, valoarea,
cocontractantul);
- Eroarea de drept – falsa reprezentarea a existentei ori continutului unei norme de drept civil.
- nu este ingaduita apararea bazata pe invocarea necunoasterii legii civile.
Dolul (viclenia)
- inducerea in eroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolative, pentru a o
determina sa incheie un ajc;
- elementele dolului:
- obiectiv (material) – utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere frauduloase;
- subiectiv (intentional) – intentia de a induce in eroare o pers. cu scopul de a o face sa incheie un aj.
- conditii cumulative dol:
o sa fie determinat – pentru incheierea actelor civile (criterii subiective: experienta de viata, gradul de
pregatire, profesie, ocupatie);
o sa provina de la cealalta parte – acte bilaterale sau acte unilaterale (testament);
o nu se cere ca dolul sa fie comun.
Dolul si eroarea sunt fapte jur. ce pot fi probate prin orice mijloace de proba – martori, prezumtii simple.
Violenta
- este amenintarea unei persoane cu un rau in natura sa-i insufle o temere care o determina sa incheie
un ajc, pe care altfel nu l-ar fi incheiat;
- consimtamantul nu este valabil daca este smuls prin violenta (C.civ.)
- clasificare:
- dupa natura raului cu care se ameninta
o violenta fizica – integritate fizica, bunuri;
o violenta morala – onoare, cinste, sentimente.
- dupa caracterul amenintarii
o amenintare legitima – creditorul pe debitor;
o amenintare nelegitima – cu un rau.
- conditii cumulative violenta:
- sa fie determinata – hotaratoare pentru incheierea ajc;
- sa fie injusta – nelegitima, ilicita; nu orice amenintare e violenta; simpla temere nu anuleaza
conventia;
- amenintare - dol – poate proveni si de la un tert;
- starea de necesitate – in care se gaseste o persoana, care o determina sa incheie un aj pe care altfel nu
l-ar fi incheiat, trebuie asimilata violentei – viciu de consimtamant.
Leziunea
- disproportia vadita de valoare intre doua prestatii;
- actiunea in anulare pentru leziune se restrange la minorii de 14 ani ce incheie acte juridice (actiune in
resciziune);
- actele juridice la minorii sub 14 ani sunt anulabile pentru incapacitate, chiar daca nu e leziune;
- daca o parte a profitat de starea in care se gasea cealalta parte in momentul incheierii aj, aj poate fi
anulat pentru cauza imorala;
- conditii pentru anularea aj pe motiv de leziune:
- leziunea ca o consecinta directa a actului respectiv;
- leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii aj;
- disproportia de valoare intre contraprestatii sa fie vadita (considerabila).
- domeniul restrans de aplicare – poate fi invocata drept cauza de anulare numai de minorii intre 14-18
ani;
- ajc anulabile pentru leziune:
- acte de administrare;
- acte incheiate de minorul intre 14-18 ani singur;
- lezionare pentru minor;
- actele sunt comutative (nu aleatorii).
c) CAUZA (SCOPUL) ACTULUI JURIDIC CIVIL.
Cauza reprezinta scopul urmarit de parti la incheierea ajc.
Cauza - consimtamant - obiect
Cauza = element independent, de sine statator.
Cauza obligatiei – scopul imediat; Cauza contractului – scopul mediat (scopul actului juridic)
Scopul imediat (causa proxima):
- in contractele sinalagmatice – prefigurarea mentala a contraprestatiei (o parte se obliga, stiind ca
cealalta parte se obliga la randul ei)
- in actele cu titlu gratuit – intentia de a gratifica (animus donandi)
- in actele reale – prefigurarea remiterii lucrului.
Scopul mediat (causa remota) – motivul determinant al incheierii unui ajc. Conditii de valabilitate:
- cauza sa existe;
- cauza sa fie reala;
- cauza sa fie licita;
- cauza sa fie morala.
Obligatia fara cauza, fondata pe o cauza falsa, nelicita, nu poate avea nici un efect.
2. FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL
Este acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa facute cu intentia de a
crea, modifica sau a stinge un rj concret.
Forma ajc este carmuita de principiul consualismului care inseamna ca simpla manifestare de vointa este nu
numai necesara, ci si suficinta pentru ca aj sa ia nastere in mod valabil.
Conditii de forma:
a) FORMA CERUTA AD VALIDITATEM:
- pentru valabilitatea ajc – nerespectarea ei duce la nulitatea aj;
- indeplinirea formalitatilor prevazute de lege, in lipsa lor actul nu ar lua nastere in mod valabil;
- caracteristici:
- este un element constitutiv esential al aj;
- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa – este necesara manifestarea expresa;
- este exclusiva – pentru orice ajc solemn trebuie indeplinita o anumita forma (cea autentica):
o exceptie – testamentul;
o ajc – forma solemna – donatia, legatul, revocarea expresa a unui legat, acceptarea succesiunii sub
beneficiu de inventar, renuntarea expresa la succesiune, etc.
b) FORMA CERUTA AD PROBATIONEM:
- pentru probarea ajc - – nerespectarea ei duce la imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba
(decaderea celui interesat din dreptul de a proba);
- este o cerinta impusa de lege sau de parti, care consta in intocmirea unui inscris, cu scopul de a proba
ajc, valabil incheiat;
- caracteristici:
- este obligatorie (nu facultativa);
- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului – manifestarea de vointa a actului juridic
trebuie imbracata in forma scrisa;
c) FORMA CERUTa PENTRU OPOZABILITATE FAtA DE TERTI
- nerespectarea ei duce la inopozabilitate fata de terti a aj, oferind posibilitatea tertului interesat de a
ignora actul invocat de parti contra sa:
- sunt acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru ca ajc sa fie opozabil si persoanelor care
n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor sau a intereselor lor;
- caracteristici:
- este obligatorie (nu facultativa);
- constituie o exceptie de la principiul consensualismului – ajc trebuie facut cunoscut tertilor prin masuri
„de publicitate”;
3. MODALITATILE ACTULUI JURIDIC CIVIL: termenul, conditia, sarcina.
a) TERMENUL – este un eveniment viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata inceperea sau
stingerea drepturilor subiective civile si a obligatiilor corelative.
Clasificare:
Dupa natura efectelor juridice SUSPENSIV – amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv civil si al
executarii obligatiei corelative, pana la implinirea term. lui (ex.: data la care trebuie restituit lucrul imprumutat
comodatarului)
EXTINCTIV – amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv civil si al exercitiului obligatiei corelative,
pana la implinirea lui (ex.: data la care trebuie retrocedat lucrul inchiriat)
Dupa titularul beneficiarului sau TERMEN STABILIT iN FAVOAREA DEBITORULUI
TERMEN STABILIT IN FAVOAREA CREDITORULUI (ex.: depozitul – termenul este in favoarea
deponentului)
TERMEN STABILIT ATAT FAVOAREA DEBITORULUI CAT SI A CREDITORULUI (ex.: termenul dintr-un
contract de prestari servicii)
Dupa izvorul sau VOLUNTAR sau CONVENtIONAL – prin ajc unilaterale sau bilaterale
LEGAL – stabilit prin lege (ex.: 5 ani termen de prorogare a unor contracte de inchiriere)
JUDICIAR (JURISDICtIONAL) – acordat de instanta
Dupa criteriul cunoasterii ori necunoasterii datei implinirii sale la momentul incheierii ajc CERT – a carui
implinire este recunoscuta (ex.: a imprumutat pe B cu 2 lei pana la 25 iulie 2006)
INCERT – a carui implinire nu este recunoscuta ca data calendaristica (ex.: data mortii creditorului intr-
un contract de renta viagera ori de intretinere)
Principul dominant care guverneaza efectele termenului este: TERMENUL AFECTEAZA DOAR EXECUTAREA
ACTULUI, IAR NU SI EXISTENtA SA.
b) CONDItIA – este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta dreptului subiectiv si a
obligatiilor corelative.
Termen, conditie – eveniment viitor; Termen - conditie – nesigur ca realizare.
Principiile care guverneaza efectele conditiei:
- conditia afecteaza insasi existenta dreptului subiectiv si a obligatiei corelative
- conditia isi produce efectele retroactiv
Clasificare
Dupa natura efectelor produse SUSPENSIVa – de realizarea ei depinde nasterea dreptului subiectiv civil si
obligatiei corelative (ex.: contractul de inchiriere – inchirietorul se va muta cu serviciul si domiciliul temporar in
alta localitate pana la inceperea lunii viitoare)
REZOLUTORIE – de realizarea ei depinde desfiintarea ajc (ex.: contractul de vanzare-cumparare se va
desfiinta daca vanzatorului i se naste un copil in 2 ani de la incheierea contractului)
Dupa titularul criteriul legaturii cu vointa partilor, a realizarii ori a nerealizarii evenimentului CAUZALa –
depinde de hazard, intamplare. Este independenta de vointa partilor
MIXTa – depinde de vointa uneia din parti si de cea a unei persoane determinate (ex.: iti donez
apartamentul daca te vei casatori cu X)
POTESTATIVa - pur potestativa - depinde exclusiv de vointa unei din parti;
- potestativa simpla – vointa unei parti + fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminate
c) SARCINA – acea obligatie de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificantului, in actele cu
titlu gratuit – liberalitati.
Ex.: donatia intre vii se revoca pentru:
- neindeplinirea conditiilor cu care s-a facut;
- ingratitudine;
- nasterea de copii in urma donatiunii.
Clasificare:
- in functie de persoana beneficiarului:
o in favoarea dispunatorului;
o in favoarea gratificatului;
o in favoarea unei terte persoane
- in functie de valabilitatea ei:
o sarcini posibile;
o sarcini licite;
o sarcini morale.
Principiu – sub aspectul efectelor, sarcina nu afecteaza valabilitatea ajc, in caz de neexecutare a ei, ci numai
eficacitatea actului (mai exact, ineficacitatea lui, respectiv revocarea actului ca sanctiune tipica in aceasta
materie)
4. EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL
Drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau le stinge un asemenea drept.
a) REGULI DE DETERMINARE A EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL
Se disting 2 faze:
A) Faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actelor juridice = DOVEDIREA ACTULUI;
B) Faza determinarii efectelor actului = INTERPRETAREA CLAUZELOR ACT (calificarea juridica a actului) –
stabilirea intelesului unei clauze, de care depinde stabilirea de drepturi si obligatii.
Urmare ca calificarii, se pot trage urmatoarele concluzii:
- un act numit (tipic) – reguli speciale pentru asemenea acte;
- un act nenumit (atipic) – reguli generale privitoare la contracte si conventii , iar nu la regulile de la
actul numit, cel mai apropiat.
b) PRINCIPALELE REGULI DE INTERPRETARE A ACTULUI JURIDIC CIVIL
1. Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor, nu dupa sensul literal al termenilor;
2. Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in functie de natura contractului;
3. Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul;
4. Clauzele obisnuite dintr-un contract se subinteleg, desi nu sunt expres specificate (in contract);
5. Interpretarea sistematica – toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se
fiecareia sensul ce rezulta din actul intreg;
6. Daca o clauza are 2 intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu acela ce n-ar
produce nici unul;
7. Regula in dubio pro reo - cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se
obliga;
8. conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres in interiorul lor, dar la toate urmarile, ce echitatea,
obiceiul sau legea le da obligatiei dupa natura sa (art. 970 C.civ.)
c) PRINCIPIILE EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL
Regulile de drept civil arata cum si fata de cine se produc aceste efecte:
1. Principiul fortei obligatorii;
2. Principiul irevocabilitatii;
3. Principiul relativitatii
Prin prisma efectelor sale, ajc se caracterizeaza prin: obligativitate, irevocabilitate, relativitate.
Principiul fortei obligatorii
- Acea regula potrivit careia ajc legal incheiat se impune autorilor (autorului) actului, intocmai ca legea.
- Ajc este obligatoriu, nu facultativ.
- Acte bilaterale – contractul este legea partilor.
Cerinte:
- Necesitatea asigurarii stabilitatii si sigurantei raporturilor juridice generate de ajc;
- Imperativul moral al respectarii cuvantului dat.
Principiul irevocabilitatii
- Regula de drept potrivit careia actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din
parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea
autorului actului.
- Conventiile nu pot fi revocate prin vointa unei din parti, ci numai prin acordul partilor si
consimtamantul unilateral.
- Exceptii:
o in categoria actelor bilaterale (multilaterale):
- donatiile intre soti, in timpul casatoriei, sunt revocabile;
- denuntarea contractului de inchiriere a unei suprafete locative;
- denuntarea contractului de asigurare;
- incetarea contractului de concesiune.
o in categoria actelor unilaterale:
- testamentul este revocabil;
- retractarea renuntarii la mostenire;
- oferta poate fi revocata pana in momentul ajungerii ei la destinatar.
Principiul relativitatii
- Regula potrivit careia acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorului actului, el neputand
sa profite ori sa dauneze altor persoane.
- Conditiile nu au efect decat intre partile contractante.
- Exceptii veritabile: stipulatia pentru altul – act bilateral – stipulantul convine cu promitentul sa
efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane (tertul beneficiar), care nu participa la incheierea
actului, nici direct si nici prin reprezentare.
- Exceptii aparente:
o Situatia avandului-cauza – nu participa la incheierea aj, suporta efectele, datorita legaturii juridice cu
partile actului;
o Promisiunea faptei altuia (conventie de portefort) – promitentul se obliga fata de creditorul
promisiunii sa determine pe o a III a persoana (tert) sa ratifice actul incheiat in absenta sa.
o Simulatia – operatiunea juridica in care, printr-un act aparent, public, dar mincinos, nereal, se creeaza
o alta situatie juridica decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.
o Reprezentarea – reprezentantul incheie aj in numele si pe seama altei persoane (reprezentant), in asa
fel incat efectele actului astfel incheiat se produc direct in persoana reprezentata.
- Dreptul tertului se naste direct si in puterea conventiei dintre stipulant si promitent.
- Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar.
5. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL
Acea sanctiune de drept civil care lipseste aj de efecte contrarii normelor juridice edictate prin incheierea sa
valabila.
Sanctiunea care intervine daca nu se respecta, la incheierea ajc, conditiile de valabilitate
a) CATEGORIILE DE NULITatI ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL
1 NULITATE ABSOLUTa - sanctioneaza nerespectarea, la incheierea ajc, a unei norme care ocroteste
un interes general, obstesc.
- Terminologic – actul este „nul de drept”, „nul”, „nul de plin drept”.
NULITATE RELATIVa - sanctioneaza nerespectarea, la incheierea ajc, a unei norme care ocroteste
un interes particular, individual, ori personal.
2 NULITATE PARtIALa - este REGULA
- desfiinteaza numai o parte din efectele ajc, celelalte efecte nu contravin legii.
NULITATE TOTALa - este EXCEPtIA
- desfiinteaza ajc in intregime
3 NULITATE EXPRESa - explicita sau textuala
- este prevazuta ca atare, intr-o dispozitie legala
- majoritatea nulitatilor sunt nulitati exprese
NULITATE VIRTUALa - implicita sau tacita
- nu este expres prevazuta de lege, dar rezulta din modul in care este reglementata o anumita conditie de
valabilitate a ajc
4 NULITATE DE FOND - lipsa sau nevalabilitatea unei conditii de fond a ajc
NULITATE DE FORMa - nerespectarea formei ceruta ad validitatem

b) CAUZELE DE NULITATE
Cauze de nulitate absoluta:
1. incalcarea regulilor privind capacitatea civila a persoanelor:
- nerespectarea unei incapacitati speciale;
- lipsa capacitatii de folosinta;
- nerespectarea principiilor specifice capacitatii de folosinta.
2. Lipsa totala a consimtamantului;
3. Nevalabilitatea obiectului ajc;
4. Cand lipseste cauza ei ori ea este ilicita ori imorala;
5. Nerespectarea formei cerute ad validitatem;
6. incalcarea ordinii publice;
7. Fraudarea legii.
Cauze de nulitate relativa
1. Viciile de consimtamant: eroarea, dolul, violenta si leziunea;
2. Lipsa discernamantului in momentul incheierii ajc;
3. Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exercitiu a persoanei:
- actul incheiat de minorul cu varsta sub 14 ani si de interzisul judecatoresc;
- actul incheiat fara incuviintarea ocrotitorului legal, lezionar pentru minorul cu varsta cuprinsa intre 14
– 18 ani;
- nerespectarea unei incapacitati.
4. Nerespectarea dreptului de preemtiune.
c) REGIMUL JURIDIC AL NULITatII
Regulile carora sunt supuse nulitatea absoluta si nulitatea relativa.
c.a) regimul juridic al nulitatii absolute. Reguli:
a) Nulitatea absoluta poate fi invocata de oricine are interes;
- partile actului;
- avanzii-cauza ai partilor;
- procurorul;
- instanta din oficiu.
b) Actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila;
c) Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmare expresa sau tacita – acest lucru este impus de
natura obsteasca a interesului ocrotit prin norma a carei incalcare atrage nulitatea absoluta.
c.b) regimul juridic al nulitatii relative. Reguli:
1. Poate fi revocata doar de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea aj: personal
(capacitatea de exercitiu) sau reprezentatul legal;
2. Actiunea in anulabilitate este prescriptibila – nulitatea relativa trebuie introdusa in termenul de
prescriptie extinctiva;
3. Poate fi confirmata expres sau tacit (tacit prin: executarea actului anulabil sau prin neinvocarea acestei
nulitati in termenul de prescriptiei extinctiva).

II. PERSOANA FIZICa

1. CAPACITATEA DE FOLOSINta A PERSOANEI FIZICE
a) NOtIUNE SI CARACTERE JURIDICE
Notiune:
- acea parte a capacitatii civile care consta in aptitudinea omului de a avea drepturi si obligatii civile.
- prefigureaza toate drepturile subiective pe care le poate dobandi o persoana fizica.
Calitatea de subiect de drept ingaduie persoanelor sa participe la viata juridica, intrand in diferite raporturi
juridice ce tin de multiple ramuri ce alcatuiesc sistemul dreptului.
Caracterele juridice: legalitate, generalitate, inalienabilitate, egalitate si intangibilitate, universalitate;
Legalitatea – reglementata numai prin lege sub toate aspectele sale: instituire, inceput, continut, incetare.
Cetatenii beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.
Generalitatea - se exprima aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea toate drepturile si obligatiile
civile.
Inalienabilitatea - insusirea CF a persoanei fizice de a nu putea forma obiect de renuntare, in tot sau in parte si
nici obiect de instrainare.
Intangibilitatea - caracteristica acesteia de a nu i se putea aduce limitari, ingradiri decat prin texte exprese de
lege.
Egalitatea - toate persoanele sunt egale in fata legii si au dreptul la o ocrotire egala din partea legii. in aceasta
privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare. Respectarea acestui caracter este asigurata atat prin
mijloace de drept civil, cat si de drept penal.
Universalitatea – consta in insusirea capacitatii de folosinta de a fi recunoscuta, atribuita tuturor oamenilor.
Persoanei fizice i se pot atribui anumite limite prin dispozitii legale exprese.
b) iNCEPUTUL CAPACITatII DE FOLOSINta A PERSOANEI FIZICE
a) regula dobandirii – capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei;
b) exceptia dobandirii capacitatii de la data conceptiunii – sunt recunoscute de la conceptiune;
c) conditiile aplicarii exceptiei.
Pentru ca exceptia sa gaseasca aplicare, este nevoie sa fie intrunite, cumulativ, 2 conditii:
- sa fie vorba de drepturile copilului (iar nu de obligatii pentru acesta);
- copilul sa se nasca viu; legea noastra nu pretinde ca respectivul copil sa fie si viabil.
c) CONtINUTUL CAPACITatII DE FOLOSINta A PERSOANEI FIZICE
Notiunea continutului capacitatii de folosinta a persoanei fizice:
Continutul capacitatii de folosinta a persoanei fizice consta tocmai in aptitudinea omului de a avea toate
drepturile si obligatiile civile.
Acest continut se obtine din reuniunea a doua laturi: latura activa si latura pasiva.
ingradirile capacitatii de folosinta a persoanei fizice:
Nu pot exista ingradiri ale acestei capacitati decat in cazurile si in conditiile prevazute expres de lege.
ingradirile capacitatii de folosinta a persoanei fizice pot fi calificate ca incapacitati de drept civil si se pot
incadra in doua categorii:
- ingradiri cu caracter de sanctiune;
- ingradiri prevazute de lege in scopul ocrotirii unor interese.
ingradiri cu caracter de sanctiune:
- ingradiri cu caracter de pedeapsa penala;
- ingradiri cu caracter de pedeapsa civila;
- ingradiri cu caracter de pedeapsa penala - pedeapsa complimentareara a interzicerii unor drepturi si
pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi.
Pedeapsa complimentareara a interzicerii unor drepturi - interzicerea unuia sau a unora din urmatoarele
drepturi:
- dreptul de a alege si de a fi ales in organele puterii de stat si in functii elective de stat sau obstesti;
- dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit
condamnatul pentru savarsirea infractiunii;
- dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat;
- drepturile parintesti;
- dreptul de a fi tutore sau curator.
Pedeapsa accesorie - interzicerea tuturor drepturilor prevazute la pedeapsa complimentareara.
- ingradiri cu caracter de pedeapsa civila
- decaderea din drepturile parintesti prin hotarare judecatoreasca;
- pedepse civile in materie succesorala - sunt nedemni de a succede › exclusi de la succesiune:
- condamnatul pentru ca a omorat sau a incercat sa omoare pe defunct;
- acela care a facut contra defunctului o acuzatie capitala declarata de judecata calomnioasa;
- mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei.
ingradiri prevazute de lege in scopul ocrotirii unor interese
in aceasta categorie intra acele incapacitati pe care legiuitorul le-a instituit din considerente de ocrotire sau de
protectie a intereselor anumitor categorii de persoane, data fiind situatia lor speciala in care se afla.
Incapacitati prevazute in Codul civil - (art. 806, 807, 809):
- minorul mai mic de 16 ani nu poate dispune nici intr-un fel prin donatie sau testament, de bunurile
sale;
- minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate din bunurile sale;
- minorul de 16 ani nu poate, prin testament, dispune in favoarea tutorelui sau.
Incapacitati prevazute de Codul Familiei - (art. 128, 133):
- este oprit sa se incheie acte juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta ori fratii sau surorile
tutorelui, de o parte, si minori minor, de alta;
- minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
Incapacitatea prevazuta de L81/1991 – legea fondului funciar
PF care nu au cetatenie romana si domiciliul in Romania + PJ care nu au nationalitatea romana si sediul in
Romania nu pot dobandi in proprietate terenuri de orice fel prin acte intre vii.
d) iNCETAREA CAPACITatII DE FOLOSINta A PERSOANEI FIZICE
- Moartea persoanei – sfarsit al capacitatii de folosinta
- Moartea poate fi constatata fizic, direct (prin examinarea cadavrului), constatare care se
materializeaza in intocmirea „certificatului de deces”.
- Exista situatii cand nu se poate stabili decesul unei persoane (in cazul persoanelor disparute de la
domiciliu) › se face prin declararea judecatoreasca a mortii persoanei disparute, care are drept consecinta
incetarea capacitatii de folosinta a persoanei.
e) DECLARAREA JUDECaTOREASCa A MORtII PERSOANEI FIZICE
Situatii in care moartea unei anumite persoane nu se poate stabili in mod direct si deci nu se poate intocmi
actul de deces.
Disparitia unei anumite persoane in: conditii de razboi, catastrofa naturala, accident, absenta indelungata fara
nici o stire › prezumtia ca persoana disparuta nu mai e in viata.
Justificarea institutiei declararii judecatoresti a mortii: sunt suficiente motivele care au determinat adoptarea,
sub aspect legislativ, a unei solutii care sa puna capat acestei stari de incertitudine.
- Sotului disparut:
- sotul ramas in viata nu poate sa se recasatoreasca deoarece ar fi considerat BIGAM deoarece
disparutul este considerat a fi in viata indiferent de timpul trecut de la disparitia sa.
- creditorii si mostenitorii prezumtivi ai disparutului au interes in urmarirea creditelor, respectiv in
situatia juridica a bunurilor;
- Parintele disparut – modul in care se vor exercita drepturile parintesti si sa se deschida TUTELA
- Statul – este interesat sa existe o situatie limpede a subiectilor de drept, d.p.d.v. al populatiei.
Sediul materiei: declararea judecatoreasca a mortii – precedata sau nu de declararea disparitiei – este
reglementata atat prin norme de drept procesual, C.civ., C.pr.civ.
Feluri: se disting 2 situatii in care intervine declararea judecatoreasca a mortii:
- declararea judecatoreasca a mortii precedata de declararea judecatoreasca a disparitiei;
- declararea judecatoreasca a mortii neprecedata de declararea disparitiei (este exceptia).
f) PROCEDURA DECLARaRII JUDECaTORESTI A MORtII – Decretul 31/1954
Pentru declararea mortii prin hotarare judecatoreasca se va urma potrivit dispozitiilor art. 36 – 38 inclusiv din
prezentul decret.
Art. 41: hotararea de declarare a mortii, ramasa definitiva, va fi comunicata registrului de stare civila pentru a fi
inscrisa in registrul actelor de stare civila.
Stabilirea datei mortii in hotararea declarativa de moarte:
- data mortii disparutului se stabileste potrivit cu imprejurarile;
- in lipsa de indicii indestulatoare, se va stabili ca data a mortii ultima zi a termenului dupa care se poate
cere declararea judecatoreasca a mortii.
- Instanta judecatoreasca va stabili data mortii, in felul urmator:
- cand pe baza probelor administrate, rezulta, ca probabila, o anumita zi „data mortii” va fi acea zi;
- cand, din probele administrate, nu se poate stabili o asemenea zi ca data a mortii, obligatoriu va fi
stabilita ca data a mortii, dupa caz:
o ultima zi a termenului de 4 ani;
o ultima zi a termenului de un an.
Efectele hotararii declarative de moarte - hotararea declarativa de moarte produce aceleasi efecte juridice, in
principiu, ca si moartea fizic constatata:
- incetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice;
- cand hotararea a ramas definitiva, cel disparut este socotit ca a murit la data stabilita prin aceasta
hotarare;
- hotararea declarativa de moarte produce efecte retroactiv, iar nu numai pentru viitor, in sensul ca
persoana disparuta este socotita ca a murit pe data stabilita in hotarare ca fiind data mortii.
Anularea hotararii declarative de moarte:
Daca cel declarat mort este in viata se poate cere oricand anularea hotararii prin care s-a declarat moartea.
Procedura anularii presupune intentarea unei actiuni in anulare, care poate fi formulata de orice persoana
interesata si, cum e firesc, in primul rand de cel declarat mort.
Efectul hotararii de anulare
- se produce atat in dreptul civil, cat si in alte ramuri de drept;
- › d.p.d.v. nepatrimonial - incetarea capacitatii de folosinta este inlaturata;
- › d.p.d.v. patrimonial – cel care a fost declarat mort poate cere dupa anularea hotararii declarative de
moarte, inapoierea bunurilor.
- Exceptie – dobanditorul cu titlu oneros nu este obligat sa inapoieze bunurile, decat daca se face
dovada ca la data dobandirii stia ca persoana declarata moarta este in viata.
g) COMORIENtII - persoane au murit in aceeasi imprejurare, fara sa se poata stabili daca una a supravietuit
alteia, ele sunt socotite ca au murit deodata.
Situatia juridica numita comorienti prezinta utilitate practica, indeosebi in materie succesorala, deoarece,
pentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii.
Dovada clipei mortii se face cu orice mijloc de proba admis de lege, insa in cazul comorientilor proba nu se
poate face.
Legiuitorul instituie prezumtia simultaneitatii ori a concomitentei momentului mortii.
in doctrina s-a mai precizat ca situatia comorientilor presupune persoane intre care exista vocatie succesorala
reciproca.
2. CAPACITATEA DE EXERCItIU A PERSOANEI FIZICE
a) NOtIUNE SI CARACTERE JURIDICE;
Notiune
Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii,
savarsind acte juridice.
Definim capacitatea de exercitiu a persoanei fizice ca acea parte a capacitatii civile a omului care consta in
aptitudinea acestuia de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin
incheierea de acte juridice civile.
Caracterele juridice:
1. Legalitatea - instituirea, stabilirea continutului precum si incetarea sunt de domeniul exclusiv al legii,
aceste aspecte nefiind de domeniul vointei individuale.
2. Generalitatea - se refera la continutul acesteia si consta in aptitudinea omului de a dobandi si exercita
drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile civile prin incheierea oricaror acte juridice civile, cu
exceptia celor oprite prin lege.
3. Inalienabilitatea - nimeni nu poate renunta, nici in tot si nici in parte la capacitatea de exercitiu.
4. Intangibilitatea - nimeni nu poate fi lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in
cazurile si in conditiile stabilite de lege.
5. Egalitatea capacitatii de exercitiu a persoanei fizice este stabilita, in comun, cu egalitatea capacitatii de
folosinta, indiferent de rasa, sex, nationalitate, religie, opinie politica sau alta imprejurare.
b) PREMISELE SI FELURILE CAPACITatII DE EXERCItIU A PF
Sunt 2 premise:
- existenta capacitatii de folosinta a persoanei fizice: nu ridica probleme, deoarece un caracter juridic
apartine tuturor oamenilor;
- existenta discernamantului: se infatiseaza diferit, in principal, de varsta omului.
Difera:
- in functie de varsta omului
- in perioada de fragezime a varstei nu exista discernamantul vietii juridice,
- apoi discernamantul incepe sa se formeze, sa se dezvolte si sa se consolideze;
- de la o anumita varsta omul trebuie prezumat ca a dobandit experienta necesara vietii juridice proprii
- in functie de sanatatea mintii
Feluri: capacitatea de exercitiu are 3 ipostaze:
- lipsa capacitatii de exercitiu;
- capacitatea de exercitiu restransa;
- capacitatea de exercitiu deplina.
c) LIPSA CAPACITatII DE EXERCItIU A PERSOANEI FIZICE
Categoriile de persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu: nu au capacitate de exercitiu:
- minorul care nu a implinit varsta de 14 ani;
- persoana pusa sub interdictie.
Reprezentarea legala a persoanelor fizice lipsite de capacitatea de exercitiu - pentru cei ce nu au capacitate de
exercitiu, actele juridice se fac de reprezentantii lor legali:
- parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului lor minor si de a-l reprezenta in
actele civile pana la data la care el implineste varsta de 14 ani;
- tutorele:
- are obligatia de a administra bunurile minorului si de a-l reprezenta in actele civile insa numai pana la
data cand acesta implineste varsta de 14 ani;
- are obligatia celui pus sub interdictie, in masura in care legea nu dispune altfel
- curatorul – are obligatia celui lipsit de CE.
Actele juridice civile permise celui lipsit de capacitatea de exercitiu: fiind o masura de ocrotire a persoanei
fizice, lipsa capacitatii de exercitiu datorata lipsei de discernamant nu trebuie sa functioneze impotriva acestei
finalitati, ci numai atat cat este necesar:
- acte de conservare, care prin definitie, nu pot fi vatamatoare, indiferent de cine le face (majorul,
minorul ori interzisul);
- acte marunte, care se incheie zilnic, pentru nevoile obisnuite ale traiului (cumparare de rechizite
scolare, dulciuri, etc.).
incetarea starii juridice a lipsei capacitatii de exercitiu:
- pt. minor - lipsa capacitatii de exercitiu inceteaza prin implinirea varstei de 14 ani, fie prin moarte
- pt. interzisul judecatoresc - lipsa cap. de exercitiu inceteaza prin ridicarea interdictiei, fie prin moarte.
d) CAPACITATEA DE EXERCItIU RESTRANSa
Definitie: este aptitudinea minorului de 14 – 18 ani de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si
executa obligatii civile prin incheierea, personal, a anumitor acte juridice civile.
Minorul care a implinit varsta de 14 ani:
- are capacitate de exercitiu restransa;
- incheie actele juridice cu incuviintarea prealabila a tutorelui, si in anumite cazuri cu incuviintarea
prealabila a curatorului.
inceputul capacitatii de exercitiu restransa:
- inceputul capacitatii de exercitiu restransa este marcat de data implinirii varstei de 14 ani
- pentru a functiona regula dobandirii capacitatii de exercitiu restransa la implinirea varstei de 14 ani,
este necesar ca, pana la aceasta varsta, minorul sa nu fi fost pus sub interdictie judecatoreasca.
Continutul capacitatii de exercitiu restransa - pentru determinarea continutului capacitatii de exercitiu
restransa apare ca utila clasificarea actelor juridice civile, prin raportarea lor la minorul de 14-18 ani, astfel:
- ajc pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia valabil, personal si sigur, fara vreo incuviintare
prealabila: acte pe care le putea incheia pana la implinirea varstei de 14 ani;
- ajc pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia valabil, personal, dar numai cu incuviintarea
prealabila a ocrotitorului legal: actele de administrare;
- ajc pe care minorul de 14-18 ani le poate incheia, personal, dar cu dubla incuviintare (a ocrotitorului
legal si a autoritatii tutelare): actele de dispozitie;
- ajc interzise minorului de 14-18 ani (dar permise majorului)
- Minorul nu poate sa faca, nici chiar cu incuviintare, donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.
incetarea capacitatii de exercitiu restransa:
- la implinirea varstei de 18 ani, cand se dobandeste deplina capacitate de exercitiu;
- daca femeia se casatoreste inainte de 18 ani (de la 16 ani, iar in anumite conditii, chiar de la 15 ani);
- daca minorul este pus sub interdictie judecatoreasca;
- prin moarte.
e) CAPACITATEA DE EXERCItIU DEPLINa
Definitie - aptitudinea omului de a dobandi si exercita drepturile civile si de a-si asuma si executa obligatiile
civile prin incheierea – personal si sigur – a tuturor actelor juridice civile.
insusirea capacitatii de exercitiu de a fi deplina rezida in trei caracteristici:
- actele juridice civile se incheie personal;
- actele juridice civile le incheie singur;
- persoana cu capacitate deplina de exercitiu poate incheia toate actele juridice civile.
inceputul capacitatii de exercitiu deplina:
- capacitatea de exercitiu deplina incepe de la data cand persoana devine majora; persoana devine
majora la implinirea varstei de 18 ani.
- minorul care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitatea deplina de exercitiu.
Exista 2 moduri de dobandire a deplinei capacitati de exercitiu:
o dobandirea prin implinirea majoratului civil, adica la implinirea varstei de 18 ani;
o dobandirea prin incheierea casatoriei, de catre femeie inainte de a implini varsta de 18 ani.
Continutul capacitatii de exercitiu deplina - aptitudinea omului de a incheia, personal si singur, orice act juridic
civil, prin care se dobandeste ori exercita un drept subiectiv civil sau isi asuma ori executa o obligatie civila.
incetarea capacitatii de exercitiu deplina: in urmatoarele cazuri:
- o data cu incetarea capacitatii de folosinta (adica prin moarte);
- prin punerea sub interdictie judecatoreasca;
- prin anularea (desfiintarea casatoriei, inainte ca femeia sa fi implinit 18 ani.
f) SANCtIUNEA NERESPECTaRII REGULILOR CAPACITatII DE EXERCItIU
incalcarea regulilor se poate solda cu:
- consecinte penale – daca nu s-a respectat intangibilitatea ori egalitatea capacitatii de exercitiu;
- nulitatea relativa a actului juridic – sanctiune ce este specifica in materia capacitatii de exercitiu.

DREPT CIVIL – ANUL II

I. DREPTURILE REALE
1. POSESIA
a) ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE POSESIEI
- elementul material (corpus):
- totalitatea faptelor materiale exercitate direct asupra lucrului;
- acte materiale de detinere si de folosire a lucrului acte juridice (depozit, locatiune, comodat);
- exercitarea in fapt a dreptului real asupra lucrului;
- variaza in functie de 2 factori:
o natura fizica a lucrului (posesie auto - posesie caine);
o dreptul real invocat de cel ce exercita corpus.
- posesia se exercita de catre posesor fie personal, fie prin intermediul altei persoane.
- elementul psihologic sau intentional (animus):
- intentia sau vointa celui care poseda de a exercita stapanirea lucrului pentru sine, adica asa cum le-ar
fi exercitat proprietarul sau titularul acelui drept real;
- animus:
- vointa de a poseda pentru sine si nu pentru altul;
- este un element al posesiei;
- exista cand esti proprietar, cand crezi ca esti si cand stii foarte bine ca nu esti (hotul)
Buna / reaua credinta – o calitate / un viciu al posesiei
b) POSESIA SI DETENtIA PRECARa
Posesia – stare de fapt:
- este exercitiul unei puteri de fapt care da posibilitatea posesorului de a se comporta fata de un lucru
ca si cand el ar fi titularul dreptului asupra lucrului;
- manifestarea exterioara a existentei drepturilor reale;
- o putere materiala a lucrului (ex.: casa, automobil);
Caracterele juridice:
o se bazeaza pe intentia de a poseda pentru sine, iar daca aceasta intentie lipseste, posesia nu mai exista
(este doar detentie sau detentie precara);
o este incidenta numai drepturilor reale, nu si celor de creanta (personale) – nu se poate exercita asupra
universalitatii de bunuri (mostenirea, fondul de comert);
o face sa se nasca un drept probabil de proprietate sau un alt drept real.
Detentia:
- presupune puterea materiala asupra unui bun, fa intentia de a-l poseda, ci numai de a-l detine;
- detentorul poseda pentru altul;
- in cazul detentiei exista doar corpus nu si animus.
Detentia precara – stare de drept:
- rezulta dintr-un titlu (conventional, legal, judiciar) in baza caruia detentorul exercita puterea asupra
unui lucru (depozitarul, locatarul);
- este exercitarea unei puteri de fapt asupra unui lucru in virtutea unui titlu juridic care implica
recunoasterea dreptului de proprietate al altuia.
- 3 conditii:
- Puterea de fapt:
o stapanirea efectiva a lucrului detinut;
o detentorul are corpus-ul pe care proprietarul nu-l mai are;
o ex.: locatorul, depozitarul, carausul: au lucru in maine lor, il tin, il detin
- Puterea de drept – stapanirea lucrului se exercita in baza unui titlu; puterea de fapt este intemeiata pe
un drept.
- Obligatia de restituire – la un moment dat trebuie sa se restituie lucrul proprietarului.
- Durata detentiei si data restituirii sunt determinate prin titlu (durata locatiei prin contr. de inc.)
- Detentorul precar - de terti si se bucura de protectie posesorie impotriva tertilor care-i tulbura
detentia.
c) DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI
Dobandirea posesie:
- Pentru a fi dobandita, trebuie intrunite ambele elemente ale posesiei (corpus si animus);
o elementului material (corpus) rezulta:
- fie din faptul unilateral al posesorului de a exercita vizibil acte materiale de folosinta;
- fie din faptul ca vechiul posesor a renuntat sau a parasit posesia.
o elementului psihologic (animus):
- prezent in mod nemijlocit in persoana posesorului (nu a reprezentantilor)
- Simpla vointa de a poseda un lucru nu este indestulatoare;
- Exceptii: reprezentantii legali ai persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu.
Pierderea posesie:
- prin pierderea simultana a ambelor elemente (se abandoneaza lucrul cu violenta)
o instrainare a posesiei;
o abandonul lucrului.
- prin pierderea puterii materiale asupra elementului corpus (posesorul pierde un lucru);
o dispare corpus (bunul furat);
o dispare animus (posesia pentru sine se transfera in posesie pentru altul) – ex.: posesorul vinde casa
dar locuieste in ea ca si chirias.
- prin pierderea elementului animus (se intalneste mai rar in practica)
d) DOVADA POSESIEI - se face prin probatiunea celor 2 elemente ale posesiei:
- dovada elementului material se face prin orice mijloace de proba (martori, prezumtii)
- dovada elementului psihologic – este mai dificil de probat. Sunt 2 reguli:
- Prezumtia de neprecaritate – animus domini este prezumat – posesorul este presupus ca poseda
pentru sine, sub nume de proprietate, daca nu este probat ca poseda pentru altul › orice detinator este posesor
nu detentor pana la proba contrarie.
- Prezumtia de neintervenire la titlu – 2 situatii:
- cand posesorul a inceput a poseda pentru altul se presupune ca a conservat aceasta calitate, daca nu
exista proba contrarie;
- daca proprietarul a stabilit ca ocupantul a fost la origine detentor, se presupune ca asa a ramas.
e) CALITatILE SI VICIILE POSESIEI
Pentru ca posesia sa produca efecte juridice trebuie sa fie utila.
Calitatile posesiei:
1. CONTINUa
2. NEiNTRERUPTa
3. NETULBURATa
4. PUBLICa
5. SUB NUME DE PROPRIETAR
6. NEECHIVOCa (adaugata de doctrina si jurisprudenta)
Aceste calitati fiind indeplinite, posesia isi va produce efectele specifice, inclusiv dobandirea proprietatii prin
uzucapiune, adica prin prescriptia achizitiva.
Viciile posesiei sunt: discontinuitatea, violenta, clandestinitatea, echivocul, precaritatea.
1. DISCONTINUITATEA
- atunci cand posesorul o exercita in mod neregulat, cu intermitente anormale;
- pentru ca posesia sa fie utila posesorul nu trebuie sa se afle in contact permanent cu bunul;
- intreruperile nu aduc viciul discontinuitatii.
- Ex.: posesie continua asupra unui teren – cand se fac la intervale diferite lucrarile specifice pentru
obtinerea recoltelor.
2. VIOLENtA
- posesia trebuie sa fie netulburata sau pasnica;
- posesia este tulburata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului;
- posesia utila: inceputa, mentinuta, conservata pasnic (fara violenta).
- poate exista si d.p.d.v. al bunurilor mobile cat si a celor imobile
- Caracterele viciului violentei:
- e un viciu relativ – produce efecte numai intre partile intre care a intervenit; poate fi invocat doar de
persoana impotriva careia s-a manifestat violenta;
- e un viciu temporar – de indata ce a incetat violenta posesia utila incepe;
3. CLANDESTINITATEA
- posesia trebuie sa fie publica, „la lumina zilei”;
- posesia este clandestina atunci cand este exercitata pe ascuns de catre posesor in detrimentul
adversarului sau.
- vizeaza atat bunurile mobile cat si a celor imobile:
- bunurile mobile pot fi usor ascunse;
- bunurile imobile sunt la vedere, in cazul lor acest viciu fiind mai greu de conceput.
4. ECHIVOCUL
- posesia trebuie sa fie neechivoca (este opera jurisprudentei, nu este reglementata de C.civ.);
- posesie echivoca – nu se cunoaste daca posesorul are sau nu elementul intentional;
- echivocul – 2 sau m.m. persoane stapanesc un bun, dar nici una nu pretinde o posesie proprie,
distincta.
5. PRECARITATEA
- nu constituie un viciu al posesiei;
- desemneaza lipsa posesiei
- detinerea lucrului fara animus possidendi, ci numai cu annimus detinendi;
- Detentorul poseda pt. altul, deci nu sub un nume de proprietar (ex.: locatarii, depozitarii,
administratorii bunurilor altuia).
f) EFECTELE POSESIEI
1. posesia creeaza o prezumtie de proprietate in favoarea posesorului;
2. posesorul de buna credinta al unui bun frugifer dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il
poseda;
3. posesia imobiliara este aparata prin actiunile posesorii;
4. posesia prelungita duce prin uzucapiune la dobandirea dr. de proprietate asupra imobilelor.
Posesia creeaza o prezumtie de proprietate in persoana posesorului
- in aparenta posesorul este proprietarul bunului, el ramanand in aceasta situatie pana la proba
contrarie – daca nu e proba posesorul e proprietarul lucrului;
- prezumtia de proprietate:
- este relativa deoarece poate fi rasturnata prin proba contrarie – in legatura cu bunurile imobile;
- este mai puternica in cazul bunurilor mobile, unde (potrivit C.civ.), posesia de buna-credinta valoreaza
titlu de proprietate, fara putinta de proba contrarie;
- inceteaza prin dovada ca posesorul este de rea credinta.
Posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele bunului pe care il poseda
- fructele (naturale, civile, industriale) se cuvin proprietarului bunului frugifer;
- exceptia: posesorul de buna credinta dobandeste in proprietate fructele produse de bunul pe care-l
poseda; beneficiul legii.
- buna credinta – credinta pe care o are posesorul ca este proprietarul bunului pe care il poseda.
- Posesorul este de buna credinta cand poseda ca proprietar:
o in puterea unui titlu translativ de proprietate;
o ale carui vicii ascunse nu-i sunt cunoscute.
- Pentru a putea pastra fructele produse de bunul posedat, trebuie indeplinite 2 conditii:
- Fructele sa fi fost percepute;
- Posesorul sa fi fost de buna credinta.
- Elementul subiectiv:
- Buna credinta – posesorul nu cunoaste viciul care afecteaza titlul translativ de proprietate;
- Buna credinta este prezumata – „buna credinta se presupune intotdeauna si sarcina probei cade
asupra celui ce alege rea credinta”;
- in ziua in care posesorul inceteaza de a mai fi de buna credinta, inceteaza si dispensa sa de restituire a
fructelor si incepe pentru el obligatia de a le capitaliza.
- Prezumtia de buna credinta inceteaza din momentul in care posesorului ii sunt cunoscute viciile titlului
sau.
- Daca posesorul e de rea credinta atunci el restituie proprietatea o data cu lucrul si toate fructele.
2. DREPTUL DE PROPRIETATE
a) DEFINItIA SI CARACTERELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Proprietate = dreptul pe care-l are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa
in limitele impuse de lege.
Dreptul de proprietate = este dreptul real ce confera titularului dreptul de a intrebuinta lucrul potrivit naturii
ori destinatiei sale, de a-l folosi si a dispune de el in mod exclusiv si perpetuu, in cadrul si cu respectarea
dispozitiilor legale. Este cel mai intins si complet drept ce se poate concepe asupra lucrurilor.
in literatura juridica, proprietatea a fost definita tinand cont de caracterele si atributele sale in modul urmator:
proprietatea este un drept asupra unui lucru in virtutea caruia lucrul se afla supus in mod exclusiv si perpetuu
la puterea unei persoane sau a celor ce il dobandesc de la ea, si care se manifesta prin facultatea de a servi, a
se bucura si a dispune in mod liber de acel lucru.
Caracterele proprietatii
a) drept absolut:
- este recunoscut titularului, dar in limitele legii, fara a avea nevoie de concursul altei persoane;
- ceilalti sunt obligati sa nu-l incalce;
- este opozabil erga omens – daca bunul ajunge in posesia nelegitima a altei persoane, proprietarul are
dreptul de a-l revendica prin actiunea in revendicare.
b) drept inviolabil:
- decurge din caracterul absolut (art. 135 Constitutie – „Proprietatea privata este in conditiile legii
inviolabila”, art. 480 C.civ. – tot ce nu e interzis e permis, ceea ce nu ii interzice proprietarului, ii este permis
acestuia.);
- caracterul inviolabil – presupune ca proprietatea nu poate fi cedata prin forta (art. 481 C.civ.);
- caracterul absolut – ii confera dr. de proprietate dreptul de urmarire si dreptul de preferinta.
c) drept exclusiv:
- puterile conferite acestui drept sunt independente de orice puteri ale altei persoane asupra bunului
respectiv;
- o data apropiat un bun el este propriu nu comun;
- confera proprietarului cele 3 atribute: posesia, folosinta si dispozitia;
- titularul exercita toate atributele dreptului cu unele exceptii dispuse de lege sau de vointa
proprietarului (uz, uzufruct, superficie, servitute, abitatie).
d) drept perpetuu:
- dureaza atat timp cat exista si bunul si nu se pierde prin neuz;
- nu se pierde dupa moartea titularului sau si nici prin neintrebuintare din partea titularului;
- insa acest drept este limitat de lege;
- in caz de instrainare reapare in patrimoniul dobanditorului => drept cesibil si transmisibil
- este un drept transmisibil prin acte inter vivos si este obligatorie transmisiunea pentru cauza de
moarte;
- transmisiunea nu se opune proprietatii, ea subliniaza si intareste caracterul perpetuu al dreptului de
proprietate;
- actiunea in revendicare a dreptului de proprietate este imprescriptibila si poate fi paralizata daca o
alta persoana invoca fata de proprietar uzucapiunea.
b) ATRIBUTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Proprietatea este o existenta reala si poate fi individuala sau privata si publica.
- Posesia - jus utendi
- Dreptul de a servi sau intrebuinta bunul (usus) - posibilitatea care-i permite proprietarului sa-l
stapaneasca efectiv si in mod nemijlocit.
- Apartine proprietarului care-l exercita in putere proprie si in interes propriu sau poate apartine altei
persoane care-l exercita cu acordul proprietarului (in numele lui sau in interesul lui).
- Contactul direct cu obiectul apropiat.
- Folosinta - jus fruendi:
- Folosinta – dreptul de a percepe fructele de orice fel pe care acel bun le produce.
- Fructus - prerogativa conferita titularului dreptului de proprietate de a culege si percepe fructele
produse de acesta.
- Proprietarul poate fructifica bunul sau sau de a-l lasa neproductiv › include un drept de optiune
(dreptul de inactiune).
- Fructe – sunt produse de un bun in mod periodic, fara a-i diminua sau altera substanta:
- fructe naturale – se produc independent de vointa omului (vanatul, ciupercile, ierburile, etc.);
- fructe industriale – presupun interventia omului dar sunt produse in natura (recolta, etc.);
- fructe civile echivalentul in bani sau in lucru al utilizarii unui bun (chirii, dobanzi, etc.).
- fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin percepere
- Fructele i se cuvin proprietarului ca prerogativa a dreptului sau de proprietate, iar nu in puterea
dreptului de accesiune, asa cum in mod gresit dispune art. 483 din Codul civil. Si acest drept poate fi transmis,
cel mai adesea insotit de jus utendi, fara ca existenta dreptului de proprietate sa fie afectata.
- Dispozitia - jus abusus:
- Fara acest atribut proprietatea nu exista ca drept real.
- Confera proprietarului dreptul de a dispune liber de bunul sau.
- Are doua componente: dispozitia juridica si dispozitia materiala.
- Dreptul de dispozitie juridica - competenta titularului de a instraina bunul sau de a-si dezmembra dr.
de proprietate constituind asupra acestuia drepturi reale in favoarea altor persoane (acte juridice: sa vanda sau
sa dea gratuit ce are – vanzare, testament, donatie)
- Posibilitatea de a dispune de substanta bunului prin transformare, consumare sau chiar distrugere
reprezinta dispozitia materiala (acte materiale: proprietarul poate demola o constructie, distruge recolta, sa
arda un bun).
- Daca aduce prejudicii drepturilor altor persoane › abuzul de drept.
- Dreptul de dispozitie este singurul atribut a carui instrainare duce la insasi pierderea dreptului de
proprietate. Dezmembrarea celorlalte atribute ale proprietatii va limita acest drept, dar nu va fi de natura sa
conduca la pierderea sa. De aceea, s-a si spus ca dreptul de a dispune ramane definitiv fixat in puterea
titularului dreptului de proprietate chiar si atunci cand proprietatea este dezmembrata.
c) DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATa
Definitia = acel drept de proprietate care are ca titular persoane fizice, persoanelor juridice, statul, unitatile
administrativ teritoriale, asupra bunurilor mobile sau imobile aflate in circuitul civil, acestia exercitand asupra
lor atributele conferite de dr. de proprietate (posesia, folosinta, dispozitia) in nume si interes propriu, in
limitele determinate de lege.
Caracterele juridice
a) este un drept inalienabil – poate fi instrainat;
b) este un drept prescriptibil – bunurile sunt supuse termenelor de prescriptie;
c) este un drept sesizabil – poate fi urmarit de creditori in justitie.
Obiectul – orice bun, cu exceptia bunurilor care, conf. art. 136 alin.3 din Constitutie, fac obiectul exclusiv al
proprietatii publice.
Subiectele:
- persoanele fizice;
- persoanele juridice;
- statul;
- unitatile administrativ teritoriale
d) DREPTUL DE PROPRIETATE PUBLICa
Definitia = dreptul de proprietate publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, asupra
bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public.
Caracterele juridice:
a) drept inalienabil, in sensul ca bunurile apartinand dreptului de proprietate publica nu pot fi instrainate
(actele de instrainare cu privire la aceste bunuri sunt sanctionate cu nulitate absoluta) ;
b) drept imprescriptibil - bunurile apartinand domeniului public al statului si unitatilor administrativ-
teritoriale sunt imprescriptibile atat extinctiv, cat si achizitiv:
- Din punct de vedere extinctiv, actiunea in revendicare a unui bun poate fi exercitata oricand, astfel ca
ea nu se stinge.
- Din punct de vedere achizitiv, actiunea in revendicare cu privire la un bun apartinand domeniului
public nu poate fi paralizata prin invocarea dobandirii dreptului de proprietate asupra bunului prin uzucapiune;
c) drept insesizabil, in sensul ca bunurile proprietate publica nu pot fi urmarite de creditorii
proprietarului lor sau de creditorii celor carora le-au fost date in administrare sau cu orice titlu.
Obiectul – Art.136 Constitutie:
- bogatii de interes public ale:
o subsolului;
o spatiul aerian;
o apele cu potential energetic valorificabil.
- bogatii de interes national:
- plajele;
- marea teritoriala;
- resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental.
- alte bunuri stabilite de legea organica.
Subiectele: statul – pentru bunurile de interes national + unitatile administrativ teritoriale – pentru bunurile din
domeniul public de interes local.
e) MODALITatILE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE
Dreptul de proprietate poate fi:
1. PUR SI SIMPLU:
- are ca titular o singura persoana;
- existenta sa nu atarna de un eveniment sau imprejurare viitoare;
- se exercita asupra unuia sau mai multor bunuri mobile sau imobile.
2. AFECTAT DE MODALITatI:
- are drept titulari 2 sau mai multe persoane;
- existenta sa depinde de un eveniment sau imprejurare viitoare;
- se exercita asupra unuia sau mai multor bunuri mobile sau imobile.
Proprietatea rezolubila (revocabila sau conditionala) –
- Dreptul de proprietate este afectat de o conditie rezolutorie ce supune desfiintarea obligatiei la un
eveniment viitor si incert:
Conditia se implineste:
- dreptul dobanditorului se desfiinteaza retroactiv;
- alienatorul devine proprietar (ca si cum nu ar fi incheiat actul de transmisiune a proprietatii;
- dobanditorul a savarsit acte de dispozitie cu privire la bun › nule;
- dobanditorul pastreaza fructele percepute;
- dobanditorul trebuie sa restituie bunul.
Conditia nu se implineste:
- dobanditorul isi consolideaza in mod retroactiv dreptul sau;
- actele juridice incheiate cu privire la bunul respectiv raman valabile.
- intotdeauna cand un bun este transmis sub conditie vor exista 2 proprietari: 1 sub conditie suspensiva
si 1 sub conditie rezolutorie.
- Cazuri legale de proprietate rezolutorie:
- donatiile intre soti sunt revocabile – sotul donatoare poate revoca oricand unilateral donatia facuta
celuilalt sot;
- situatia donatorului a carui donatie este revocata pentru nasterea unui copil:
- daca donatorului i se naste un copil – dreptul de proprietate se revoca;
- daca donatorului nu i se naste un copil – dreptul de proprietate se consolideaza.
- o persoana construieste pe terenul altuia si proprietarul terenului, invocand accesiunea, poate deveni
proprietar al constructiei › pana in momentul manifestarii de vointa al proprietarului terenului de a deveni
proprietar al constructiei, constructorul exercita un drept de proprietate asupra acesteia care poate fi desfiintat
cu efect retroactiv.
Proprietatea anulabila
- Modalitate juridica a dreptului de proprietate › apare cand transferul proprietatii se face in temeiul
unui act lovit de nulitate relativa (anulabil);
- Daca actiunea este admisa - dr. de proprietate al dobanditorului va fi desfiintat retroactiv.
- Daca actul translativ anulabil a fost confirmat - dr. de propr. al dobanditorului va fi desfiintat
consolidat.
- Daca a expirat termenul de prescriptie dreptul de proprietate va fi consolidat.
Proprietatea comuna
- Prerogativele dreptului de proprietate apartin impreuna si concomitent mai multor persoane.
- Proprietatea comuna poate fi: pe cote parti sau in devalmasie.
Proprietatea comuna pe cote parti
- un bun apartine concomitent mai multor titulari, fiecare dintre acestia avand o cota-parte ideala din
dreptul de proprietate - dreptul de proprietate pe cote pati se numeste coproprietate;
- 2 reguli:
o nici unul dintre coproprietari nu este titular exclusiv al unei fractiuni materiale din bunul respectiv;
o fiecare dintre coproprietari este titularul exclusiv numai pe o cota-parte, abstracta, din dreptul de
proprietate exprimata: printr-un procent; fractie ordinara; fractie zecimala.
- dreptul de proprietate se va individualiza o data cu incetarea coproprietatii;
- proprietatea comuna are ca obiect nu un bun determinat ci o universalitate de bunuri › indiviziune.
- Formele proprietatii comune pe cote-parti sunt de doua feluri:
- proprietate comuna pe cote-parti obisnuita sau temporara – coproprietatea poate inceta prin
imparteala sau partajul bunului › regula;
- proprietate comuna pe cote-parti fortata si perpetua – coproprietatea nu poate inceta, deoarece
imparteala nu este posibila › exceptia.
Coproprietatea obisnuita sau temporara:
- specie de coproprietate care inceteaza printr-o modalitate specifica, prin imparteala sau partaj la
cererea oricaruia dintre titulari;
- coproprietatea temporara se naste ca efect al:
o deschiderii unei succesiuni – cand defunctul lasa mai multi mostenitori,
o dintr-un contract translativ de proprietate avand mai multi dobanditori;
o desfacerii casatoriei - proprietatea devalmasa a sotilor se transforma in coproprietate;
o coposesiune – exercitata de mai multe persoane asupra unuia sau mai multor bunuri
- titularii coproprietatii temporare pot fi. persoane fizice sau persoane juridice, inclusiv statul sau
unitatile administrativ-teritoriale.
Coproprietatea fortata si perpetua:
- exista asupra unui bun care, prin natura sa, este folosit in mod permanent de doua sau mai multe
persoane, fara posibilitatea de a fi partajat;
- in dreptul nostru civil - cunoscute patru cazuri de proprietate comuna pe cote-parti fortata si
perpetua:
- coproprietatea fortata asupra partilor comune din cladirile cu mai multe etaje sau apartamente;
- coproprietatea fortata asupra bunurilor comune necesare sau utile pentru folosirea a doua imobile
vecine;
- coproprietatea fortata asupra despartiturilor comune;
- coproprietatea fortata asupra bunurilor considerate ca fiind bunuri de familie.
- Nu poate fi instrainata decat o data cu bunul principal.
- Aceasta coproprietate se mentine independent de vointa copartasilor si este determinata de
destinatia bunului respectiv.
- Coproprietarii au drepturi mai extinse decat in cazul coproprietatii temporare, fiecare proprietar avand
dreptul de a folosi lucrul comun ca si un adevarat proprietar, insa avand si el unele limite:
- folosinta nu trebuie sa aduca atingerea drepturilor egale si reciproce ale celorlalti coproprietari;
- folosinta trebuie sa se infaptuiasca numai in interesul utilizarii fondului caruia i-a fost afectat bunul
comun accesoriu.
- Obiectul coproprietatii fortate si perpetue: bunuri care nu pot fi impartite; sunt accesorii; pot fi folosite
in mod permanent de doi sau mai multi proprietari
Proprietatea comuna in devalmasie
Proprietatea comuna in devalmasie este acea forma a dreptului de proprietate comuna caracterizata prin
faptul ca titularii sai nu au determinata cota-parte ideala din dreptul de proprietate asupra unor bunuri
nefractionate in materialitatea lor, bunul apartinand deopotriva tuturor coproprietarilor.
Legislatia actuala reglementeaza un singur caz de devalmasie, respectiv dreptul de proprietate devalmasa al
sotilor asupra bunurilor dobandite de oricare dintre ei in timpul casatoriei.
3. APaRAREA DR. DE PROPRIETATE SI A CELORLALTE DR. REALE
ACtIUNEA iN REVENDICARE - Este actiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, cere
restituirea acestuia de la cel la cere se gaseste.
Aceasta actiune poate avea ca obiect numai bunurile imobile sau mobile individual determinate, adica acelea
de care reclamantul a fost deposedat si nu este posibil ca obiectul revendicarii sa fie inlocuit cu alte bunuri de o
valoare egala sau o compensatie baneasca.
Prin actiunea de revendicare se pot cere despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat iar temeiul juridic al
revendicarii este constituit in dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv.
Caracterele juridice
- este o actiune petitorie, prin care se apara dreptul la proprietate – reclamantul trebuie sa faca dovada
dreptului de proprietate;
- este o actiune reala, deoarece se intemeiaza si apara insasi dreptul de proprietate;
- este imprescriptibila – nu se stinge decat odata cu stingerea dreptului de proprietate pe care il
insoteste si-l apara.
- scopul actiunii este restituirea lucrului, ceea ce inseamna ca actiunea trebuie introdusa impotriva celui
ce detine lucrul.
a) ACtIUNEA iN REVENDICARE MOBILIARa
Regula inscrisa in art. 1909 alin 1 Cod civil: posesia de buna credinta a bunurilor mobile valoreaza titlu de
proprietate.
Revendicarea bunurilor mobile este supusa unor reguli deosebite fata de cea privind bunurile imobile, datorita
modului de reglementare a dovezii, ceea ce face practic aproape imposibila revendicarea bunurilor mobile.
Actiunea in revendicare mobiliara
- Prezumtia absoluta de proprietate instituita de art.1909 alin.1 Cod civil. Potrivit prevederilor art.1909
alin.1 Cod civil - „lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor fara sa fie trebuinta de vreo scurgere
de timp”.
- Poate fi intentata in urmatoarele situatii:
- revendicarea bunului mobil de la un posesor de rea credinta (hot, gasitor, tert dobanditor de rea-
credinta):
o prin posesor de rea-credinta se intelege persoana care a intrat in posesia bunului mobil cunoscand sau
putand sa cunoasca faptul ca nu a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului (ex.: posesorul actual a
dobandit bunul mobil de la o alta persoana despre care stia ca nu are calitatea de proprietar al bunului);
o calitatea de reclamant o are cel care se pretinde posesorul bunului, iar calitatea de parat ii revine
posesorului de rea-credinta care in acest caz este hotul, gasitorul sau tertul dobanditor de rea-credinta;
o pentru a fi admisa actiunea reclamantul trebuie sa dovedeasca dreptul de proprietate asupra bunului;
o termenul de intentare a actiunii – ii este aplicabil termenul de prescriptie extinctiva, de 30 de ani.
- revendicarea bunului mobil de la un posesor de la un tert dobanditor, posesor de buna-credinta:
o prin art. 1909 Cod civil a fost instituita prezumtia de proprietate, analiza acestei prezumtii trebuie
impunand trei aspecte:
- bunurile mobile carora le este aplicabila prezumtia – bunurile mobile sa fie corporale si privit in mod
individual (exceptie: textul nu se aplica bunurilor corporale care: fac parte din domeniul public sau sunt
accesorii unui imobil (mobilierul unui apartament);
- persoanele care pot invoca in favoarea lor aceasta prezumtie – pot fi invocate in favoarea sa numai de
tertul dobanditor;
- conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca posesia bunului mobil:
- sa fie reala, adica sa existe concomitent si cumulativ ambele elemente ale posesiei, corpus si animus
- sa fie utila, adica neviciata. in cazul nostru problema continuitatii nu se cere deoarece textul se refera
la prescriptia instantanee;
- sa fie de buna credinta – calitate necesara dobanditorului si a posesiei pe care o invoca.
- revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la tertul dobanditor de buna credinta:
o cel care a pierdut ori i s-a furat un lucru il poate revendica in curs de 3 ani, din ziua pierderii ori
furtului, de la cel care il gaseste;
o conditiile generale - sunt cele aratate mai sus;
o conditii speciale:
- bunul sa se afle in posesia unui tert de buna-credinta care l-a furat de la proprietar sau a fost pierdut
de proprietar;
- actiunea in revendicare poate fi intentata in termen de 3 ani de la data furtului sau pierderii bunului
- revendicarea bunului mobil pierdut sau furat de la tertul de buna-credinta care l-a dobandit in anumite
situatii (ex: daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat din targ, de la o vindere publica sau
de la un negutator care vinde asemenea lucruri) - proprietarul originar nu poate sa ia inapoi bunul decat daca
plateste posesorului pretul achita de acesta pentru achizitionarea lui.
b) ACtIUNEA iN REVENDICARE IMOBILIARa - termenul de prescriptie › 30 de ani
Dovada dreptului de proprietate
Regula romana actori incubit probatio, inscrisa in art.1169 Cod civil din capitolul probatiunii obligatiilor, isi
gaseste aplicarea si in materia dovedirii proprietatii. Potrivit acestei reguli, reclamantul este acela care trebuie
sa faca dovada ca este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat.
Prin titlu in materia revendicarii imobiliare se inteleg atat actele juridice translative de proprietate (vanzarea,
donatia etc.), cat si cele declarative de drepturi (hotarare judecatoreasca, un act de partaj, o tranzactie etc.).
Reclamantul trebuie sa faca dovada ca titlul pe care-l detine emana de la adevaratul proprietar, care la randul
sau l-a dobandit de la un adevarat proprietar, si asa mai departe, pe scara tuturor autorilor anteriori. O
asemenea proba este, adeseori, imposibil de realizat, de unde si denumirea de probatio diabolica.
Practica judiciara a elaborat o serie de reguli care se aplica in solutionarea diferitelor ipoteze:
1. prima ipoteza este aceea in care ambele parti prezinta titluri scrise privind dreptul de proprietate. in
aceasta ipoteza se disting doua situatii, dupa cum titlurile provin de la acelasi autor sau de la autori diferiti.
- in situatia in care ambele titluri, al reclamantului si al paratului, emana de la acelasi autor, instanta de
judecata va examina daca partile au indeplinit sau nu formalitatile de publicitate imobiliara. Daca s-a efectuat
publicitatea, va avea castig de cauza partea care a transcris actul in cartea funciara sau cea care a transcris mai
intai, Daca nici una dintre parti nu a indeplinit formalitatile de publicitate imobiliara, va castiga partea al carei
titlu are data cea mai veche. De la aceasta regula excepteaza cazul in care ambele titluri sunt testamente, cand
va avea prioritate titlul cu data cea mai recenta, deoarece, in materia succesiunii testamentare, testamentele
anterioare sunt revocate de ultimul testament.
- in situatia in care titlurile prezentate de parti provin de la autori diferiti instanta va compara titlurile si
va da castig de cauza partii al carei titlu provine de la autorul al carui drept este preferabil.
2. a doua ipoteza este aceea cand numai o parte detine titlul privind proprietatea lucrului revendicat: in
cazul in care reclamantul produce titlul, el va castiga procesul daca titlul emana de la un tert, nu de la
reclamantul insusi si daca data titlului este anterioara posesiei paratului; in situatia in care paratul are titlul,
actiunea reclamantului va fi respinsa.
3. in cea de-a treia ipoteza, nici una dintre parti nu poate invoca un titlu si nici dobandirea bunului imobil
prin prescriptie achizitiva ori prin ocupatiune. Instanta de judecata va compara cele doua posesii: a
reclamantului si a paratului. Va da eficienta celui a carui posesie este mai caracterizata: celui care are posesia
de buna-credinta fata de cea de rea-credinta; celui care are posesia neviciata fata de cea viciata; celui a carui
posesie are la origine un titlu fata de cea fara titlu de origine; celui a carui posesie este mai indelungata etc.
c) EFECTELE ACtIUNII iN REVENDICARE
Restituirea lucrului
- se restituie bunul cu toate accesoriile sale, liber de orice sarcini cu care ar fi fost grevat de posesor –
restituirea, deci, se face in natura;
- daca bunul a pierit din cauza de forta majora sau din caz fortuit si posesorul a fost de buna credinta,
riscul pierderii il suporta reclamantul;
- daca posesorul a fost de rea credinta, el restituie contravaloarea bunului, daca nu face dovada ca
bunul ar fi pierit si la proprietar.
Restituirea fructelor
- daca posesorul a fost de buna credinta, fructele se cuvin acestuia pana la data introducerii actiunii de
revendicare;
- daca posesorul a fost de rea credinta este obligat sa restituie toate fructele lucrului, percepute sau
nepercepute, ori valoarea lor daca le-a consumat.
Restituirea cheltuielilor:
- Situatia cheltuielilor facute cu lucrul pe care il restituie
- posesorul de buna si de rea credinta poate sa ceara de la proprietar cheltuielile pentru conservarea
lucrului;
- posesorul de buna si de rea credinta are dreptul la restituirea partiala a cheltuielilor utile sau
ameliorarilor, deoarece sporesc valoarea lucrului;
- posesorul de buna si de rea credinta nu are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de simpla placere,
deoarece acestea nu sporesc valoarea bunului.
- Sumele cuvenite pentru deteriorarile suferite de bunul revendicat
- posesorul de buna credinta raspunde pentru deteriorarile bunului revendicat;
- posesorul de rea credinta raspunde de toate deteriorarile.
- Situatia constructiilor noi si a plantatiilor - raporturile dintre proprietar si posesor sunt supuse regulilor
de la materia accesiunii, tinandu-se cont daca posesorul a fost de buna sau de rea credinta.
Dreptul de retentie – Posesorul se bucura de acest drept pentru restituirea cheltuielilor necesare si utile.
4. MODURILE DE DOBANDIRE A PROPRIETatII SI A ALTOR DREPTURI REALE – UZUCAPIUNEA
a) UZUCAPIUNEA (prescriptia achizitiva)
Notiune si reglementare - Uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu
privire la un lucru, prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege.
Sediul materiei: Codul civil, completat cu Decretul nr. 167/1958 (privind prescriptia extinctiva) si Decretul - Lege
nr. 115/1938 (pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, dar numai pentru regimul de carte
funciara).
Domeniul de aplicare - Pot fi dobandite prin uzucapiune dreptul de proprietate privata si dezmembramintele
acestuia, uzufructul, uzul, abitatia, servitutile si superficia. Ea nu se aplica in privinta bunurilor imobile
proprietate publica, deoarece acestea sunt inalienabile si imprescriptibile.
Efect al posesiei, uzucapiunea presupune intotdeauna o posesie utila, adica neafectata de vicii › simpla detentie
precara ori posesia viciata, oricat ar dura in timp, nu poate duce niciodata la uzucapiune.
Uzucapiunea poate fi de doua feluri: uzucapiunea de 30 de ani (art.1890 C.civ.,) si uzucapiunea de 10 pana la 20
de ani, dupa distinctiile stabilite in art.1895 C.civ., cand posesia a fost de buna-credinta si s-a intemeiat pe un
just titlu.
b) UZUCAPIUNEA DE 30 DE ANI – 1890 C.civ.
- Pentru a opera aceasta uzucapiune, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:
- sa existe o posesie de 30 de ani;
- posesia sa fie utila, adica neviciata.
- Posesorul poate fi de buna sau de rea credinta.
- Uzucapiunea intervine dupa implinirea termenului de 30 de ani.
- Trebuie invocata si dovedita de posesor, fie pe calea actiunii principale, fie pe cale de exceptie.
c) UZUCAPIUNEA DE LA 10 PANa LA 20 DE ANI – 1895-1899 C.civ.
- in afara conditiilor generale, stabilite pentru prescriptia achizitiva de 30 de ani, uzucapiunea scurta
poate fi invocata daca sunt indeplinite urmatoarele conditii speciale:
- posesia utila sa se intemeieze pe just titlu – se refera la posesorul care invoca uzucapiunea, nu si la
persoana de la care acesta a dobandit bunul. Justul titlu trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
o sa nu emane de la adevaratul proprietar;
o sa aiba o existenta reala: un titlu putativ;
o sa cuprinda cu exactitate, in toata intinderea sa, bunul posedat si care urmeaza sa fie uzucapat;
o sa aiba data certa;
o sa existe si sa fie dovedit separat de buna credinta.
- posesia sa se exercite neintrerupt de la 10 la 20 de ani – s-au impus 2 limite:
o poate fi invocata daca s-a exercitat o posesie timp de 10 ani, atunci cand adevaratul proprietar
locuieste in aceeasi circumscriptie cu cea a tribunalului in a carei raza teritoriala se afla situat bunul imobil;
o poate fi invocata daca s-a exercitat o posesie timp de 20 ani, atunci cand adevaratul proprietar
locuieste in afara circumscriptiei tribunalului in a carei raza teritoriala se afla situat bunul imobil.
- posesia sa fie de buna credinta – potrivit art. 1899 C.civ. se instituie in favoarea posesorului o
prezumtie de buna-credinta.
- Se aplica numai in privinta imobilelor considerate in mod individual
- Se aplica numai uzufructului dar nu servitutii.
d) MODUL DE CALCUL AL TERMENULUI UZUCAPIUNII
Se calculeaza pe zile, conf. art. 1887-1889 C.civ.:
- ziua in care incepe prescriptia nu intra in calcul;
- ziua se socoteste de 24 de ore, incepand de la ora zero si se sfarseste la miezul noptii urmatoare;
- prescriptia se socoteste incheiata la implinirea ultimei zile a termenului.
e) iNTRERUPEREA UZUCAPIUNII
Pentru a putea produce efecte juridice prescriptia achizitiva trebuie sa fie neintrerupta. intreruperea
prescriptiei achizitive are ca rezultat inlaturarea oricaror efecte ale posesiei anterioare aparitiei cauzei de
intrerupere. in aceasta situatie, pentru a se putea uzucapa, trebuie sa inceapa o noua prescriptie integrala.
Moduri generale de intrerupere a prescriptiei: intreruperea naturala si intreruperea civila.
intreruperea naturala
- cand posesorul este si ramane lipsit de folosinta bunului mai mult de un an, fie de catre adevaratul
proprietar, fie de catre o alta persoana;
- cand bunul asupra caruia se exercita posesia este declarat imprescriptibil ca urmare a unei
transformari a naturii si destinatiei sale.
intreruperea civila
- prin recunoasterea de catre posesor a dreptului adevaratului proprietar;
- prin cererea de chemare in judecata:
- cererea de chemare in judecata este formulata de catre adevaratul proprietar;
- intreruperea prescriptiei va opera numai daca cererea de chemare in judecata va fi admisa ›
prescriptia nu va fi intrerupta in urmatoarele cazuri:
o daca actiunea va fi respinsa sau anulata;
o daca se va pronunta incetarea procesului;
o daca reclamantul a renuntat la actiune;
o daca se va constata perimarea cererii de chemare in judecata.
f) JONCtIUNEA POSESIILOR
inseamna adaugarea, la termenul posesiei actuale, a timpului cat bunul a fost posedat de autorul posesorului
actual › prin jonctiunea posesiilor se intelege unirea posesiei uzucapantului cu intervalul de timp cat posesia a
fost exercitata de catre autorul sau, cu scopul de a dobandi dreptul de proprietate prin prescriptiei achizitiva.
Pentru a opera jonctiunea posesiilor, trebuie intrunite cumulativ doua conditii:
- se pot uni doar 2 sau mai multe posesii utile › nu se pot uni o detentie precara cu o posesie utila;
- persoana care invoca jonctiunea posesiilor (posesorul actual) trebuie sa fie un succesor in drepturi al
posesorului precedent (doar in cazul in care transmiterea posesiei s-a facut in mod valabil).
g) EFECTELE UZUCAPIUNII
Principalul efect al uzucapiunii este acela ca posesorul devine titular al dreptului de proprietate sau al altui
drept real asupra bunului posedat in timpul cerut de lege.
Efectul uzucapiunii este retroactiv, in sensul ca uzucapantul va fi considerat proprietar, nu din momentul
implinirii termenului, ci chiar din ziua in care a inceput posesia.
Prescriptia achizitiva nu poate fi invocata din oficiu
h) RENUNtAREA LA PRESCRIPtIA ACHIZITIVa
Beneficiarul prescriptiei achizitive poate renunta la beneficiul acesteia, dar renuntarea nu poate fi facuta decat
dupa implinirea termenului ei.
Renuntarea poate fi expresa sau tacita iar renuntatorul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu.
Creditorii uzucapantului pot invoca actiunea pe calea actiunii oblice.
Renuntarea nu produce ef. erga omnes, ci doar in raporturile dintre posesor si adevaratul proprietar.
II. OBLIGAtIILE CIVILE
1. CONTRACTUL
Este acordul de vointa intre doua sau mai multe parti cu intentia de a constitui, modifica sau stinge intre dansii
un raport juridic.
a) EFECTELE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE
Contractul prin care partile se obliga reciproc este sinalagmatic numai daca obligatiile asumate sunt
interdependente.
Exceptia de neexecutare a contractului
- mijloc de aparare aflat la dispozitia uneia dintre partile contractului sinalagmatic atunci cand una din
parti pretinde executarea obligatiei fara ca ea sa-si execute propriile obligatii;
- vizeaza executarea obligatiilor corelative;
- este o aparare de fond si un mijloc de presiune asupra cocontractantului.
Invocand aceasta exceptie, partea obtine, fara interventia instantei judecatoresti, o suspendare a propriei
obligatii pana in momentul in care cealalta parte isi va indeplini obligatia ce-i revine.
Temeiul juridic il constituie reciprocitatea si interdependenta obligatiilor, conexiunea obligatiilor reciproce.
Conditii de invocare:
- Obligatiile reciproce ale partilor sa rezulte din acelasi contract, nu din contracte diferite.
- Din partea celuilalt contractant sa existe o neexecutare , chiar partiala, dar suficient de importanta a
obligatiei lui.
- Neexecutarea sa nu se datoreze celui ce invoca exceptia, care impiedica partea cealalta sa-si execute
obligatia.
- Partile sa nu fi convenit ca executarea obligatiilor nu este simultana.
- Nu se cere conditia ca debitorul sa fi fost pus in intarziere.
- Exceptia se invoca direct intre parti nefiind nevoie de interventia instantei judecatoresti.
Rezolutiunea si rezilierea contractului
Rezolutiunea contractului
Este o sanctiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic cu executare imediata, constand in
desfiintarea retroactiva a acestuia si repunerea partilor in situatia anterioara.
Temeiul juridic - il reprezinta art.1020 C.civ.; conditia rezolutorie este subinteleasa intotdeauna de contractele
sinalagmatice, in caz ca una dintre parti nu indeplineste angajamentul sau.
Rezolutiunea se pronunta de instanta judecatoreasca.
Poate fi de doua feluri: judiciara si conventionala.
Efectul principal al rezolutiunii consta in desfiintarea contractului, atat pentru trecut cat si pentru viitor.
Rezolutiunea judiciara. Conditii:
- Una din parti sa nu-si fi executat obligatia ce-i revine (neexecutare chiar partiala atunci cand ceea ce a
ramas reprezinta esentialul).
- Neexecutarea sa fie imputabila partii care nu si-a indeplinit obligatia.
- Constatarea neadeplinirii obligatiei sa fie facuta prin punerea in intarziere, in conditiile prevazute de
lege.
Rezolutiunea conventionala
Clauza contractuala expresa prin care partile prevad rezolutiunea contractului pt. neexecutare se numeste pact
comisoriu. Tipuri de pacte comisorii:
a) Pact comisoriu de gradul I – consta in clauza ca in caz de neexecutare a contractului de catre una din
parti, contractul se desfiinteaza.
b) Pact comisoriu de gradul II – consta in clauza potrivit careia in caz de neexecutare a obligatiei de catre
una din parti, cealalta parte in drept sa considere desfiintat contractul;
c) Pact comisoriu de gradul III – consta in clauza potrivit careia in caz de neexecutare de catre una din
parti a obligatiei sale, contractul se considera rezolvit de plin drept;
d) Pact comisoriu de gradul IV – clauza contractuala prin care partile prevad ca, in cazul neexecutarii
obligatiei, contractul se considera desfiintat de drept, fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara
interventia instantei de judecata.
Rezilierea contractelor
- Este sanctiunea ce se aplica in cazul neexecutarii culpabile a unui contract cu executare succesiva;
- Are ca efect desfiintarea contractului sinalagmatic, pentru cauza de neexecutare numai pentru viitor;
- in cazul contractelor cu executare succesiva, se aplica rezilierea, iar rezolutiunea la cele cu executare
instantanee.
- Rezilierea este supusa acelorasi reguli ca rezolutiunea pentru temeiul juridic, caracterul judiciar,
conditiile pt. admisibilitatea actiunii si pactele comisorii exprese.
Riscul contractului
Riscul contractului este o consecinta a neexecutarii contractului ca urmare a unei imposibilitati fortuite, adica a
unei cauze independente de orice culpa a vreuneia dintre parti.
in contractul sinalagmatic, riscul il suporta debitorul obligatiei imposibil de executat, in sensul ca, neputand sa-
si execute propria obligatie, dintr-un motiv de forta majora sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilalte parti
sa-si execute obligatia.
in Codul civil nu exista dispozitii de principiu privind riscul contractului, dar sunt aplicatii ale acestui efect
specific in materia contractului de locatiune si a contractului de antrepriza.
in cazul contractelor translative de proprietate, regula consacrata in legislatie este aceea ca riscul contractului il
suporta partea care avea calitatea de proprietar in momentul pieirii fortuite a lucrului – res perit domino.
2. FAPTUL JURIDIC ILICIT
Prin fapte juridice se inteleg evenimentele si actiunile omenesti care produc efecte juridice, adica creeaza,
modifica sau sting raporturi juridice.
C.civ. reglementeaza 2 fapte juridice, ca izvor de obligatii:
- Gestiunea de afaceri;
- Plata lucrului nedatorat.
imbogatirea fara justa cauza nu are reglementare legala, este construita de jurisprudenta si de literatura de
specialitate.
a) GESTIUNEA INTERESELOR ALTEI PERSOANE – gestiunea de afaceri
O operatiune ce consta in aceea ca o persoana intervine prin fapta sa voluntara si unilaterala sa savarseasca
acte materiale sau juridice in interesul altei persoane, fara a fi primit mandat din partea acesteia din urma.
Faptul unilateral si voluntar al unei persoane, numita gerant de a savarsi acte materiale sau juridice in interesul
altei persoane, numita gerat, fara a primi mandat din partea acestuia din urma, se numeste gestiunea de
afaceri.
Exemple:
- Agentul de schimb care actioneaza pe langa o bursa si face diferite operatii pt. clientii sai, pe care
acestia nu le cunosc, dar le da socoteala pt. activitatea depusa;
- Actele materiale si juridice pe care le face coproprietarul asupra bunurilor din coproprietate;
- Chiriasul care face reparatii in contul proprietarului;
- Terta persoana care duce victima accidentului la spital sau acasa, acordandu-i ingrijiri si facand
cheltuielile necesare, etc.
Conditii:
- AJ incheiate de gerant in nume propriu nu trebuie sa depaseasca limitele unui act de administrare;
- Gestiunea sa fie utila geratului, sa se evite o pierdere patrimoniala;
- D.p.d.v. al atitudinii partilor fata de actele de gestiune:
- Gerantul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu (de a contracta)
- Geratul poate sa fie sub orice forma de capacitate deoarece gestiunea se sav. fara stirea sa.
Efectele gestiunii de afaceri › obligatiile partilor (gerantul si geratul):
Obligatiile gerantului Obligatiile geratului
- de a continua gestiunea inceputa pana ca geratul sau mostenitorii sai vor fi in masura sa o preia;
- in efectuarea actelor de gestiune sa depune diligenta unui bun proprietar;
- de a da socoteala geratului cu privire la operatiile efectuate. - sa plateasca gerantului toate cheltuielile
necesare si utile pe care acesta le-a facut;
- sa execute fata de terti toate obligatiile ce decurg din actele juridice incheiate de gerant, pentru gerat.
b) PLATA LUCRULUI NEDATORAT
Executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati
datoria altuia.
Persoana care efectueaza plata se numeste solvens iar persoana care primeste plata se numeste accipiens.
Reglementare legala: C.civ. art. 992 – 997.
Conditiile platii nedatorate:
- sa existe o plata;
- plata sa fie nedatorata;
- plata sa fie facuta din eroare.
Efectele platii nedatorate:
- Obligatiile accipiensului de buna-credinta (nu a cunoscut ca plata primita nu era datorata)
- sa restituie lucrul, dar are dreptul sa pastreze fructele, ca orice posesor de buna-credinta;
- daca lucrul a fost instrainat se va restitui pretul primit;
- daca lucrul a pierit, in mod fortuit, va fi eliberat de obligatia de restituire.
- Obligatiile accipiensului de rea-credinta
- sa restituie lucrul si fructele percepute;
- daca a instrainat lucrul, sa restituie valoarea acestuia indiferent de pretul pe care l-a primit la data
introducerii actiunii in justitie;
- daca lucrul a pierit, in mod fortuit, sa restituie valoarea acestuia din momentul cererii de restituire, cu
exceptia cazului in care va dovedi ca lucrul ar fi pierit si la solvens.
- Obligatiile solvensului: sa restituie cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut cu conservarea
lucrului, respectiv sporirea valorii lucrului.
- Cine poate cere restituirea: solvens si creditorii chirografari ai solvensului, pe cale actiunii oblice.
Actiunea in restituire:
- termenul de prescriptie este de 3 ani;
- daca obiectul platii a fost un bun individual determinat, actiunea are caracterul unei actiuni in
revendicare, care este, in principiu, imprescriptibila.
Cazurile in care nu exista obligatia de restituire a platii nedatorate:
- cazurile obligatiilor imperfecte achitate de buna voie de catre debitor;
- daca plata s-a efectuat in temeiul unui contract nul pentru cauza imorala;
- daca plata a fost facuta unui incapabil, acesta va restitui doar in masura imbogatirii sale;
- cand plata a fost facuta de catre o alta persoana decat debitorul, iar accipiensul a distrus cu buna
credinta titlul constatator al creantei sale.
c) iMBOGatIREA FaRa JUSTa CAUZA
Faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca
pentru aceasta sa existe vreun temei juridic.
Reglementare – cu toate ca nu se regaseste in C.civ. o reglementare de principiu a acestui fapt juridic, totusi
exista mai multe aplicatii ale lui:
- proprietarul terenului care culege fructele este obligat sa plateasca semanaturile, araturile si munca
depusa de altii;
- proprietarul care a construit pe terenul sau cu materialele altei persoane are obligatia de a plati
contravaloarea acestora;
- cel care a construit cu materialele sale pe terenul altei persoane are dreptul sa fie despagubit de
proprietarul terenului care a retinut constructia.
Conditii pentru intentarea actiunii in restituire: conditii materiale si conditii juridice
Conditii materiale
- sa se produca marirea unui patrimoniu prin dobandirea unei valori apreciabile;
- micsorarea patrimoniului altei persoane sa constea in diminuarea unor elemente active sau in
efectuarea unor cheltuieli;
- sa existe o legatura intre marirea respectiv diminuarea unui patrimoniu, ambele optiuni sa fie efectul
unei cauze unice.
Conditii juridice
- sa nu existe un temei legal al imbogatirii unui patrimoniu pe seama diminuarii patrimoniului altei
persoane (sa nu fie vorba de un contract, hotarare judecatoreasca, dispozitie legala)
- sa nu existe alt mijloc de recuperare a pierderii suferite.
Efectele imbogatirii fara justa cauza › se cunosc 2 limite:
- persoana al carei patrimoniu s-a marit nu poate fi obligata la restituire decat in masura cresterii
patrimoniului sau, la momentul intentarii actiunii in restituire;
- persoana al carei patrimoniu s-a diminuat nu poate pretinde mai mult decat diminuarea patrimoniului
sau, deoarece s-ar ajunge la o imbogatire fara justa cauza.
Prescriptia actiunii:
- prescriptibila extinctiv – 3 ani;
- curge din momentul in care persoana care si-a diminuat patrimoniul a cunoscut sau a trebuit sa
cunoasca atat majorarea altui patrimoniu cat si persoana care a beneficiat de aceasta crestere impotriva careia
se intenteaza actiunea.
3. FAPTA CAUZATOARE DE PREJUDICII - RaSPUNDEREA CIVILa DELICTUALa
- este o forma a raspunderii juridice;
- consta intr-un raport de obligatii in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudiciul
pentru care este raspunzator si este cauzat altuia prin fapta sa;
- este un corolar al libertatii (numai un om liber poate sa raspunda pentru faptele sale);
- repararea unui prejudiciul cauzat delictual sau generat contractual.
Raspunderea civila delictuala este reglementata de art. 998-1003 C.civ:
- raspunderea pt. fapta proprie;
- raspunderea pt. fapta ilicita a altei persoane – art. 1000;
- raspunderea pt. prejudiciile cauzate de lucruri ori animale aflate in paza juridica a unor persoane – art.
1000, alin. 1 si art. 1001;
- raspunderea proprietarului pt. prejudiciile produse de ruina unor constructii care ii apartin – art. 1002.
Raspunderea juridica poate fi: penala, disciplinara, administrativa, civila, precum si alte forme de raspundere
dupa specificul ramurilor de drept.
Raspunderea civila poate fi delictuala si contractuala, dupa cum rezulta din faptul ilicit cauzator de prejudiciu
ori din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a unei obligatii contractuale.
Raspunderea civila delictuala este un raport juridic de obligatie care izvoraste dintr-o fapta ilicita cauzatoare de
prejudicii, raport in care autorul faptei ilicite are obligatia de a repara prejudiciul cauzat.
Natura juridica a raspunderii civile delictuale
Raspunderea juridica este o sanctiune civila, cu caracter reparator, care intervine in cazul savarsirii faptului ilicit
cauzator de prejudiciu.
a) RaSPUNDEREA PENTRU FAPTA PROPRIE
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ urmatoarele 4 conditii:
- existenta unui prejudiciu
- existenta unei fapta ilicita
- existenta unui raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta vinovatiei celui care a provocat paguba, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu
care a actionat.
Prejudiciul - conditie necesara si esentiala a raspunderii civile delictuale;
- rezultatul daunator de natura patrimoniala sau nepatrimoniala al atingerilor aduse prin aceste fapte
de orice fel, drepturilor persoanelor si valorilor ocrotite de acestea;
- rezultatul care, potrivit legii civile, atrage obligatia de reparare din partea persoanei responsabile.
Orice fapta a omului, savarsita cu intentiei sau din culpa, are relevanta d.p.d.v. al dr. civil numai daca a produs o
dauna, un prejudiciu.
Prejudiciul patrimonial
- poate fi evaluat in bani; se rasfrange asupra patrimoniului persoanei;
- ex.: distrugerea unui bun, pierderea capacitatii de munca
Prejudiciul nepatrimonial
- nu poate fi evaluat in bani;
- rezulta din: delicte, neexecutarea sau executarea necoresp. a obligatiilor contractuale;
- ex.: atingerea onoarei si demnitatii persoanei, suferinta fizica produsa de un accident › prejudiciile
nepatrimoniale mai sunt numite si daune morale.
Prejudiciul instantaneu – se produce dintr-o data sau intr-un interval de timp scurt.
Prejudiciul succesiv – se produce continuu sau esalonat in timp.
Prejudiciul previzibil – a putut sa fie prevazut la momentul savarsirii faptei ilicite.
Prejudiciul imprevizibil – nu a putut sa fie prevazut la momentul savarsirii faptei ilicite.
Conditiile repararii prejudiciului – trebuie indeplinite cumulativ:
- prejudiciul sa fie urmarea incalcarii unui drept subiectiv sau interes legitim – sunt 2 conditii pentru ca
atingerea unui interes sa fie reparat:
o stabilirea situatiei de fapt ce a generat interesul (ex.: intretinerea de catre victima a concubinei si a
copilului);
o sa se urmareasca restabilirea unui interes licit si moral (ex.: adulter, incest).
- prejudiciul sa fie cert:
o sa existe si sa poata fi evaluat;
o este cert prejudiciul actual si viitor (ex.: reducerea capacitatii de munca › diminuarea veniturilor sale).
- prejudiciul sa nu fi fost reparat inca.
Principiile repararii prejudiciului
- pe cale conventionala – victima si autorul faptei ilicite pot incheia in mod valabil o conventie prin care
sa se stabileasca intinderea despagubirilor si modalitatea de plata a acestora.
- intentarea unei actiuni in justitie
o principiul repararii integrale a prejudiciului;
o principiul repararii in natura a prejudiciului;
- cand nu este obiectiv posibila repararea in natura a prejudiciului, repararea se face prin echivalent.
Repararea prejudiciilor nepatrimoniale – masuri nepatrimoniale:
- obligarea autorului la incetarea savarsirii faptei care aduce atingere drepturilor nepatrimoniale;
- obligarea autorului la restabilirea dreptului atins;
- obligarea autorului la plata unei amenzi, pe fiecare zi intarziere, in cazul neindeplinirii, in termenul
stabilit de judecator a celor 2 masuri;
- dreptul la raspuns prin: replica, rectificare sau declaratie;
- distrugerea echipamentelor si a mijloacelor aflate in proprietatea faptuitorului, cu conditia ca
destinatia lor sa fi fost fapta pagubitoare;
- publicarea in mijloace de comunicare in masa, pe cheltuiala celui care a savarsit fapta, a hotararii
judecatoresti prin care s-a dispus luarea oricareia dintre masurile: preventive, asiguratorii, reparatorii,
prevazute de lege.
Fapta ilicita - este considerata orice fapta prin care, incalcandu-se o norma juridica, se cauzeaza prejudicii
dreptului subiectiv apartinand unei persoane sau anumitor interese ale acesteia;
- este distincta de culpa;
- are caracter obiectiv – manifestare umana ce poate fi: exteriorizata, comisiva sau omisiva;
- contine element psihic – vointa
Actiune:
- distrugerea, sustragerea unui bunuri apartinand altei persoane;
- vatamarea corporala.
Inactiune:
- parasirea locului accidentului de circulatie soldat cu victime;
- neefectuarea unei interventii chirurgicale necesare si posibile;
- neluarea masurilor impuse de lege pentru protectia si securitatea muncii.
Cauze ce inlatura caracterul ilicit al faptei:
- legitima aparare;
- starea de necesitate;
- indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau de ordinul superiorului;
- exercitarea unui drept subiectiv;
- consimtamantul victimei.
Raportul de cauzalitate dintre fapte ilicita si prejudiciu
Conform art. 998 si 999 C. civ. acest raport este un element, o conditie necesara pt. angajarea raspunderii civile
delictuale a unei persoane.
Pt. stabilirea raportului de cauzalitate trebuie avute in vedere urmatoarele precizari:
- nu pot fi ignorate imprejurarile care pot explica producerea unui anumit efect pagubitor;
- pt. raportul de cauzalitate se ia in considerare numai actiunea omeneasca respectiva;
- fapta ilicita este compusa din actiune si inactiune;
- trebuie facuta o selectare a factorilor contributivi la producerea prejudiciului;
- raportul de cauzalitate nu este intotdeauna un raport direct intre fapta si prejudiciu, putand fi si un
raport mediat.
Criterii de determinare:
- sistemul cauzalitatii necesare – cauza este fenomenul care, precedand efectul, il provoaca in mod
necesar;
- sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile – cauza nu actioneaza izolat, ci conditionat de mai multi
factori.
Vinovatia (culpa) autorului prejudiciului
- este un element necesar al raspunderii civile;
- reprezinta atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de aceasta si urmarile acesteia, atitudine
existenta in momentul savarsirii faptei;
- culpa presupune un factor intelectiv de constiinta si un factor volitiv (de vointa).
- Formele vinovatiei:
1. intentia directa – cand autorul faptei prevede si urmareste producerea rezultatului faptei;
2. intentia indirecta – cand autorul faptei prevede rezultatul faptei, dar, desi nu-l urmareste, accepta
posibilitatea producerii lui;
3. culpa in forma imprudentei (usurintei) – autorul faptei prevede rezultatul ei, dar nu-l accepta,
considerand, fara temei, ca el nu se va produce;
4. culpa in forma neglijentei – cand autorul faptei nu prev. rez. faptei, desi trebuia si putea sa-l prevada
Culpa exista in urmatoarele situatii:
- fapta ilicita s-a facut cu vointa cuiva de a produce un prejudiciu – culpa lata asimilata dolului;
- fapta ilicita voluntara (fara intentie) – culpa levis;
- culpa provenita din imprudenta sau neglijenta – culpa levissima.
- Dar si cand:
o fapta ilicita savarsita, desi altul nu ar fi indeplinit-o;
o prin inactiunea persoanei, atunci cand avea obligatia de a savarsi o actiune;
o intreruperea actiunii atunci cand persoana avea obligatia de a o continua.
Capacitatea civila delictuala si vinovatie
- aptitudinea persoanei de a raspunde d.p.d.v. civil, avand obligatia de a repara prejudiciul cauzat prin
faptele proprii;
- presupune prezenta discernamantului;
o lipsa discernamantului face imposibila angajarea raspunderii si impiedica intrunirea cumulativa a
elementelor vinovatiei;
o minorii sub 14 ani nu raspund pentru fapta lor ilicita, decat daca se face dovada ca au lucrat cu
discernamant;
o bolnavii psihici pusi sub interdictie – prezenta discernamantului in momentul savarsirii faptei va fi
dovedita de victima prejudiciului;
o persoanele lipsite de discernamant – dar care nu sunt puse sub interdictiei sunt prezumate a fi avut
discernamant la data savarsirii faptei ilicite.
b) RaSPUNDEREA PaRINtILOR PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE COPIILOR MINORI
- Este reglementata de art. 1000 C. civ. – raspunderea pentru fapta altuia.
- Prezumtia legala relativa de culpa instituita in sarcina parintilor.
- in continutul obligatiei de a creste copilul intra si obligatia de supraveghere, care are ca obiect
indrumarea copilului intr-o anumita directie, prin felul cum este crescut si impiedicat de la savarsirea anumitor
acte.
- Prezumtia legala se aplica parintilor din casatorie, din afara casatoriei, parintilor adoptivi.
- Nu raspund pentru faptele ilicite ale copilului minor: tutorele si alte persoane care il educa pe copil
(cazul plasamentului familial).
- Conditii generale ale raspunderii parintilor:
- fapta ilicita;
- prejudiciul;
- raportul de cauzalitate;
- culpa.
Nu este necesar discernamantul minorului in momentul comiterii faptei.
- Conditii speciale:
- Minoritatea:
- raspunderea parintilor inceteaza – minora s-a casatorit inainte de majorat;
- parintii raspund pentru copilul devenit major, daca fapta a fost savarsita in minoritate.
- Comunitatea de locuinta cu parintii:
- copiii lor minori locuiesc cu dansii;
- domiciliul legal al minorului este la parinti;
- in lipsa locuintei comune cu parintii › raspunde parintele la care minorul locuieste.
- Efectele raspunderii parintilor – daca la momentul savarsirii faptei minorul a actionat cu discernamant,
victima are urmatoarele posibilitati:
- sa-l cheme in judecata pe minor;
- sa-i cheme in judecata pe ambii parinti;
- sa cheme in judecata minorul si ambii parinti:
- sa cheme in judecata minorul si unul dintre parinti.
c) RaSPUNDEREA COMITENtILOR PENTRU FAPTELE PREPUSILOR
Calitatile de comitent si prepus presupun existenta unui raport de subordonare (de prepusenie) pe baza
acordului lor de vointa, comitentul incredintand prepusului o anumita functie sau insarcinare.
Comitentul are dreptul de a directiona activitatea prepusului, de a-l indruma si controla in activitatea
incredintata, de a-i da instructiuni.
Comitentul poate fi: persoana fizica, persoana juridica, statul, judetul, stapanul pentru oamenii de serviciu, etc.
Conditiile generale ale raspunderii:
- fapta ilicita;
- prejudiciul;
- raportul de cauzalitate intre acestea;
- vinovatia prepusului.
Conditii speciale:
- raportul de prepusenie, ce trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei ilicite de catre prepus;
- fapta ilicita a prepusului sa fi fost savarsita in functiile ce i s-au incredintat
- comitentul raspunde daca prepusul a actionat in limitele functiei incredintate;
- comitentul raspunde daca prepusul a actionat in interesul comitentului;
- comitentul nu raspunde daca a luat masurile necesare pentru a preintampina producerea faptei;
- comitentul nu raspunde daca victima a stiut ca prepusul actioneaza in interes propriu;
- comitentul nu raspunde daca activitatea prepusului a iesit din sfera in care comitentul are obligatia de
a-si exercita supravegherea;
- comitentul nu raspunde pentru pagubele cauzate de prepus prin fapte cere nu au legatura cu functia
incredintata, chiar daca au fost savarsite in timpul exercitarii acestei.
Efectele raspunderii comitentului pentru fapta prepusului – victima are urmatoarele posibilitati:
o sa-l cheme in judecata pe comitent pentru a se despagubi, in temeiul art. 1000 al 3 C.civ.;
o sa-l cheme in judecata pe prepus, in temeiul art. 998-999 C.civ.;
o sa-l cheme in judecata comitentul si prepusul, pt. a fi obligati in solidar la plata despagubirilor.
Pentru a se exonera de raspundere, comitentul poate invoca numai acele imprejurari care erau de natura sa
inlature raspunderea pentru fapta proprie a prepusului.
Daca comitentul a acoperit prejudiciul, va avea la indemana o actiune in regres impotriva prepusului, care este
autorul faptei ilicite, deoarece:
- raspunderea comitentului este o raspundere pentru fapta altuia si nu o raspundere pentru fapta
proprie;
- raspunderea comitentului reprezinta o garantie pentru victima;
- prejudiciul trebuie sa fie acoperit de cel care l-a produs, adica de prepus.
d) RaSPUNDEREA INSTITUTORILOR SI ARTIZANILOR PENTRU FAPTELE ELEVILOR SI UCENICILOR
Fundamentul raspunderii se gaseste in neindeplinirea corespunzatoare a indatoririi de supraveghere a
profesorului sau a mestesugarului. Daca probeaza ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil › nu raspund
Institutori - cei care dau instructiuni si asigura supravegherea:
o educatori - gradinite; invatatori - invatamant primar;
o profesori:
- invatamant gimnazial, liceal, profesional, tehnic (fara invatamantul superior) si cei care asigura
administrarea caminelor studentesti;
- pedagogii din internatele de elevi; supraveghetorii din taberele de vacanta.
Artizanii – mestesugarii. Elevii – persoanele care fac parte dintr-o unitate scolara din MEC sau a altui organism
abilitat. Ucenicii – insusirea unei meserii.
Conditii generale:
- existenta prejudiciului;
- existenta faptei ilicite a elevului sau ucenicului;
- existenta raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta vinovatiei elevului sau ucenicului – daca exista mai multi autori aceasta cond. nu este
necesara.
Conditii speciale ale raspunderii sunt:
- cel acuzat sa fie elev sau ucenic si sa fie minor;
- fapta ilicita sa fi fost savarsita in timp ce ucenicul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea
profesorului sau a mestesugarului (sustragerea de la supraveghere nu este imputabila profesorilor sau
mestesugarilor atunci cand elevul fuge sau lipseste de la scoala).
Efectele raspunderii institutorilor si artizanilor
Daca sunt indeplinite toate conditiile generale si speciale, institutorul sau artizanul va fi obligat sa presteze o
reparatie integrala a prejudiciului.
Reclamantul mai are insa posibilitatea sa cheme in judecata:
o pe elev / ucenic:
o pe elev / ucenic si institutor / artizan impreuna.
Daca institutorul / artizanul sunt nevinovati › raspunderea apartine parintilor.
Daca institutorul / artizanul a platit › pot introduce actiune in regres impotriva elevului / ucenicului.
e) RaSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE ANIMALE
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale este reglementata de art.1001 C.civ., care prevede ca
proprietarul unui animal, sau acela care se serveste de dansul in cursul serviciului, este responsabil de
prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla in paza sa, sau ca a scapat.
Este vorba de:
o animale domestice
o animale salbatice captive in gradini zoologice, circuri;
o animale salbatice in stare de libertate › raspunde gestionarul fondului de vanatoare pentru prejudiciile
cauzate de vanat.
Precizari:
- daca la data producerii prejudiciului exista o persoana care avea dreptul de a se folosi de animal,
raspunderea revine acestei persoane;
- daca animalul apartine in coproprietate ori se afla in folosinta comuna a mai multor persoane, atunci
raspunderea este solidara;
- daca prejudiciul a fost produs de mai multe animale apartinand unor proprietari diferiti, raspunderea
este divizibila nu solidara;
- daca victima este o persoana ce are paza materiala, cel care are paza juridica poate fi tras la
raspundere;
- in caz de forta majora – pazitorul juridic nu raspunde;
- in cazul fortuit – pazitorul juridic raspunde.
Conditiile raspunderii:
o existenta prejudiciului;
o existenta raportului de cauzalitate intre „comportamentul” animalului si prejudiciu;
o calitatea de pazitor juridic al paznicului.
Efecte – victima prejudiciului produs de animal are dreptul sa solicite despagubiri de la cel care:
- are in paza juridica animalul (art. 1001 C.civ.);
- are in paza materiala animalul (art. 998-999 C.civ.);
Actiunea in regres o are paznicul juridic impotriva paznicului material.
Paza juridica nu se confunda cu paza materiala, deoarece aceasta sin urma presupune doar un contact material
cu animalul. Au paza materiala a animalului: ciobanul, vacarul, zootehnicianul.
f) RaSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE PRIN EDIFICIU - art.1002 C.civ.
Proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea
lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.
Edificiu = orice lucrare efectuata de om, prin folosirea unor materiale care se incorporeaza solului, devenind
imobil prin natura sa (o casa, un gard, un baraj, o pivnita,).
Ruina edificiului = daramarea completa ori dezagregarea materialului din edificiu, ea trebuind sa fie urmarea
lipsei de intretinere ori a unui viciu de constructie.
Raspunderea pentru ruina edificiului revine:
- proprietarului din momentul cauzarii prejudiciului;
- coproprietarilor - daca imobilul era in proprietate comuna;
- superficiarului – daca exista un drept de superficie si acesta are calitatea de proprietar al constructiei.
Conditii generale – victima trebuie sa dovedeasca:
- existenta prejudiciului;
- existenta faptei ilicite, care consta in ruina edificiului;
- existenta raportului de cauzalitate intre prejudiciu si ruina edificiului;
- imprejurarea ca ruina edificiului este determinata de lipsa de intretinere sau de viciu de constructie.
Exonerarea de raspundere se poate face:
- fapta victimei insasi (victima a intrat intr-un loc inchis, desi era pus un anunt ca trecerea era oprita pe
acolo);
- fapta unui tert pentru care proprietarul nu este tinut sa raspunda;
- cazul de forta majora (cutremur, inundatii, o alunecare de teren).
Efectele raspunderii:
- proprietarul este obligat la repararea prejudiciului;
- actiunea in regres se va intenta, dupa caz, impotriva:
o uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparatiile ce cadeau in sarcina sa;
o constructorului sau proiectantului, daca ruina edificiului a fost determinata de un viciu de constructie
o vanzatorului de la care a fost cumparat imobilul, deoarece vanzatorul are obligatia sa-l garanteze pe
cumparator pentru viciile ascunse ale lucrului.
Daca lipsesc raporturile juridice anterioare prejudiciului, persoana vinovata raspunde delictual.
g) RaSPUNDEREA PENTRU PREJUDICIILE CAUZATE DE LUCRURI iN GENERAL
Conform art. 1000 C.civ. suntem obligati a raspunde de lucrurile ce sunt sub paza noastra – facandu-se referire
la lucrurile neinsufletite, mobile sau imobile, fara distinctie daca sunt ori nu potential periculoase, fie ca au sau
nu un dinamism propriu, ori daca au produs prejudiciul in miscare sa fiind stationate.
Persoanele ce au paza juridica asupra lucrului sunt:
- pot fi persoane fizice sau persoane juridice;
- paznicul lucrului este prezumat pana la proba contrarie;
- titularul dreptului de administrare sau al dreptului de folosinta, dr. reale asupra lucrului;
- titularii unor dezmembraminte asupra proprietatii (uzufruct, uz, etc.);
- proprietari ai drepturilor reale accesorii (coproprietarii, codevalmasii);
- posesorul lucrului ce se bucura de prezumtia de proprietate;
- proprietarul poata sa transmita altuia paza juridica asupra lucrului printr-un act juridic;
- cel care isi insuseste lucrul impotriva vointei proprietarului (furt);
- presupusul comitent care abuzeaza de functiile incredintate;
- cel care ia lectii de conducere auto are paza materiala si scoala de soferi are paza juridica.
Calitatea de paznic nu inceteaza prin neuz, prin pierderea sau abandonarea lucrului.
Persoana lipsita de capacitate delictuala nu raspunde de prejudiciul cauzat de lucru.
Paza juridica implica o putere de directie, control si supraveghere.
Conditiile raspunderii:
- existenta prejudiciului;
- raportul de cauzalitate dintre prejudiciu si lucru – se refera la fapta lucrului nu la fapta proprie a
paznicului lucrului;
- faptul ca lucrul se afla in paza juridica a unei persoane – calitatea de paznic juridic nu trebuie dovedita
deoarece se prezuma pana la proba contrarie.
Paznicul juridic poate inlatura raspunderea sa prin dovedirea unor cauze exoneratoare de raspundere:
o fapta victimei – daca intruneste caracteristicile unei adevarate forte majore, altfel doar se diminueaza
raspunderea paznicului juridic;
o fapta unui tert – nu inlatura total raspunderea, ea se va face solidar, repartizandu-se proportional cu
gradul de participare si de vinovatie al fiecaruia;
o forta majora.
Efecte – victima se poate indrepta cu actiune in reparare impotriva paznicului material.

DREPT CIVIL – ANUL III

I. CONTRACTE SPECIALE
1. CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPaRARE
a) NOtIUNEA
Vanzarea-cumpararea este un contract prin care una dintre parti (vanzatorul) stramuta proprietatea unui bun
al sau asupra celeilalte parti (cumparatorul), care se obliga in schimb a plati vanzatorului pretul bunului vandut
(art. 1294 C.civ).
Nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare:
- drepturile personale nepatrimoniale si cele patrimoniale ce au un caracter strict personal (dr. de
abitatie a sotului supravietuitor, dr. real de uz, etc.);
- drepturile care sunt prevazute de lege ori de contracte intuitu personae (dr. de intretinere, dr. de
pensie)
b) CARACTERELE JURIDICE SI CONDItIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPaRARE
CARACTERE JURIDICE:
- sinalagmatic (bilateral) – obligatii reciproce ;
- cu titlu oneros – ambele parti au interese patrimoniale;
- comutativ – partile cunosc obligatiile reciproce;
- consensual – se poate incheia prin simplul acord de vointa al partilor). Exceptie de la principiul
consensualismului fac cazurile special prevazute de lege, vanzarea devenind un contract solemn;
- vanzarea-cumpararea este un contract translativ de proprietate din momentul incheierii lui. Acest
principiu opereaza numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- vanzatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului vandut:
- lucrurile trebuie sa fie determinate individual;
- lucrul vandut trebuie sa existe;
- partile sa nu fi amanat transferul proprietatii printr-o cauza speciala;
- Pentru bunurile imobiliare: se face publicitatea dobandirii drepturilor reale prin inscrierea in cartea
funciara (avand numai efecte de opozabilitate fata de terti a a.j. translativ sau constitutiv de drepturi reale
imobiliare).
- Pentru bunurile mobile nu exista un sistem de publicitate deoarece posesia lor constituie cel mai bun
mijloc de publicitate. Astfel, daca vanzatorul a vandut de doua ori bunul mobil (corporal), va avea preferinta cel
care a intrat mai intai cu buna-credinta in posesia lucrului, desi a cumparat ulterior.
Conditii de valabilitate:
- Consimtamantul;
- Capacitatea;
- Obiectul;
Consimtamantul – acordul de vointa este totdeauna necesar si totodata suficient (ce exceptiile prev. de lege) in
vederea formarii contractului.
Regulile dreptului comun ce se aplica in materia vanzarii:
a) Promisiunea unilaterala de vanzare (sau de cumparare)
- Creeaza obligatii numai pentru una din parti (promitent);
- Este, de fapt, un antecontract, ce da nastere la un drept de creanta;
- Dovada promisiunii de vanzarea se face conform regulilor generale, aplicabile creantelor chiar daca
vanzarea proiectata ar fi un contract solemn (ex.: obiectul contractului este un teren);
- Obligatia promitentului se stinge la expirarea termenului prevazut iar in cazul neprevederii unui
termen, la expirarea termenului general de prescriptie, care incepe sa curga de la data incheierii promisiunii de
vanzare.
b) Promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare;
- Apare atunci cand ambele parti se obliga sa incheie pe viitor, la pretul stabilit, contractul de v-c
- Pe langa clauzele esentiale (pretul si asumarea obligatiei de a incheia un contract de v-c in forma
autentica, aceasta promisiune poate cuprinde si alte clauze accesorii: clauza de dezicere si clauza rezolutorie
(pactul comisoriu);
- Ca antecontract, da nastere la obligatii reciproce de a incheia, in viitor, contractul de v-c promis
- in cazul acestei promisiuni exista posibilitatea ca instanta sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act
autentic de v-c, tinandu-se cont de doua conditii:
- Antecontractul sa fie valabil si sa indeplineasca cerintele prev. de art. 948 C.civ.;
- Bunul a carei vanzare a fost promisa sa fie in posesia vanzatorului promitent si sa nu existe alt
impedimente legale.
c) Pactul de preferinta;
- in acest caz, proprietarul bunului nu se obliga sa-l vanda, ci numai sa acorde preferinta in cazul in care
se va hotari in acest sens;
- Obligatia promitentului se transmite numai prin mostenire.
d) Dreptul de preemtiune
- in cazul in care proprietarul unui teren agricol din extravilan intentioneaza sa-l vanda, legea confera un
drept prioritar la cumparare coproprietarilor, proprietarilor vecini, arendasului si statului (conf. lg. 18/1991 si
lg. 126/1994);
- Are o natura legala, vointa proprietarului vanzator neavand nici un rol;
- Conditii:
- Are ca obiect terenurile agricole aflate numai in extravilan;
- Acest drept nu este recunoscut daca se face printr-un titlu gratuit, deoarece legea prevede
recunoasterea lui atunci cand se face printr-un titlu oneros;
- Aplicabilitatea acestui drept cere ca actul juridic sa aiba ca obiect transmiterea dreptului de
proprietate asupra terenului, vizandu-se transmiterea proprietatii nu si dezmembramintele ei (uzufruct) sau
folosinta terenului (arendarea).
- Acest drept poate fi exercitat chiar daca terenul agricol aflat in extravilan face parte din domeniul
prival al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.
Capacitatea
a) Reguli generale
- Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit prin lege (regula este capacitatea, iar incapacitatea este
exceptia);
- in cazul capacitatii de exercitiu se aplica regulile generale.
- D.p.d.v. al lucrului vandut si al pretului partile trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar
persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restransa trebuie sa incheie contractul prin
ocrotitorul legal si cu autorizatia autoritatii tutelare.
- D.p.d.v. al patrimoniului partii contractante este suficient ca partea sa aiba capacitatea de a face acte
de conservare ori de administrare si, respectiv, sa aibe incuviintarea necesara incheierii unor astfel de acte.
b) Incapacitati speciale
- Vanzarea intre soti este interzisa (aparandu-se prin aceasta, printre altele, drepturile mostenitorilor si
interesele creditorilor);
- Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor de sub tutela lor atat timp cat socotelile tutelei nu au fost
date si primite;
- Mandatarii (conventionali sau legali) imputerniciti a vinde un lucru nu pot sa-l cumpere;
- Persoanele care administreaza bunuri ce apartin statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau
judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administratia lor;
- Functionarii publici nu pot cumpara bunurile statului sau unitatilor administrativ teritoriale care se
vand prin mijlocirea lor (exceptie se face atunci cand exista preturi fixe si nu intervin alte cauze de nulitate);
- Judecatorii, procurorii, avocatii nu pot deveni cesionari (cumparatori) de drepturi litigioase care sunt
de competenta Curtii de Apel. in cazul judecatorilor de la C.S.J. si al procurorilor de la Parchetul General de pe
langa C.S.J., interdictia se intinde pe tot teritoriul tarii.
- Persoanele insolvabile nu pot cumpara bunuri imobile care se vand prin licitatie publica. Deoarece
vanzarea la licitatie a bunurilor mobile se face „cu banii jos” nu se mai pune probleme insolvabilitatii;
- Unele restrictii de cumparare le au si cetatenii straini – dobandirea dreptului de proprietate asupra
terenurilor este un atribut exclusiv al calitatii de cetatean roman;
- Existenta unei restrictii ce determina scoaterea unui bun din circuitul civil, devenind astfel bun al
domeniului public (conf. lg. 18/1991 si lg. Administratiei publice se prevede ca bunurile ce fac parte din
domeniul public sunt inalienabile).
Obiectul
a) Lucrul vandut
- sa fie in comert (in circuitul civil) – nu pot forma obiectul contractului de vanzare-cumparare:
- lucrurile care nu sunt in comert;
- inalienabilitatea unor bunuri, imprescriptibile si insesizabile › bunuri din domeniul public al statului;
- regimul juridic special:
- bunuri proprietate publica aflate in administrarea regiilor autonome sau a institutiilor publice ›
inchiriate, concesionate;
- sa existe in momentul incheierii contractului sau sa poate exista in viitor
- lucrul pierit total › nulitate absoluta;
- lucru pierit in parte anterior › cumparatorul poate renunta la contract sau cumparatorul poate cere
executarea asupra partii ramase cu scaderea pretului;
- sa fie determinat sau determinabil, licit si posibil (ca orice act juridic):
- individual determinate – se individualizeaza prin insusiri proprii, specifice;
- determinate generic – cantarire, masurare, numarare;
- licit – daca obiectul e ilicit atunci este nul;
- posibil.
- sa fie in proprietatea vanzatorului
- cumparatorul a fost in eroare › vanzarea este anulabila pentru eroare › aceasta nulitate poate fi
invocata numai de cumparatori si de succesorii sai;
- contractul este incheiat in cunostinta de cauza stiind ca lucrul vandut este proprietatea altei persoane
› nulitate absoluta.
b) Pretul este obiectul prestatiei cumparatorului si corespunde valorii lucrului vandut:
- sa fie determinat in bani – daca nu este determinat in bani ci se face in baza unui schimb, pentru
stingerea unei obligatii sau in schimbul unei alte prestatii › nu se mai numeste contract de vanzare-cumparare
ci: un alt tip de contract, schimb sau dare in plata.
- sa fie determinat sau determinabil:
- determinat – cuantumul lui este hotarat de parti in momentul incheierii contractului;
- determinabil – va putea fi determinat in viitor (ex.: cotatie la bursa, cursul zilei, calitatea produselor);
- sa fie sincer si serios:
- sincer › real - daca este fictiv aste nul deoarece apare ca o donatie deghizata;
- serios – sa nu fie derizoriu (infim);
- sincer si serios › contractul de vanzare-cumparare este valabil, in principiu, chiar daca pretul este mult
superior sau mult inferior valorii reale a lucrului vandut, deoarece partile sunt libere sa determine pretul sub
(peste) valoarea bunului.
c) EFECTELE CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPaRARE
Conform C.civ. in materie de vanzare, clauzele referitoare la obligatiile vanzatorului se interpreteaza in
favoarea cumparatorului.
Obligatiile vanzatorului:
- Predarea lucrului vandut
- Obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut impreuna cu accesoriile aferente si tot ce a fost
destinat pentru uzul sau perpetuu. in lipsa unei stipulatii contrare, vanzatorul trebuie sa predea, odata cu lucrul
vandut, si fructele percepute dupa momentul transferarii dreptului de proprietate. De asemenea vanzatorul
este obligat sa conserve lucrul vandut pana in momentul predarii, atunci cand lucrul nu este predat in
momentul incheierii contractului.
- Predarea se face la locul unde se afla lucrul vandut in momentul contractarii (atunci cand lucrul vandut
este individualizat in momentul incheierii contractului). in celelalte cazuri predarea se va face la domiciliul
vanzatorului.
- Daca nu exista o stipulatie contrara, cheltuielile de predare si cele de ridicare de la locul predarii cad in
sarcina cumparatorului.
- in caz de neexecutare a obligatiei de a preda lucrul (totala sau partiala) din vina vanzatorului
cumparatorul poate invoca:
- exceptia de neexecutare;
- rezolutiunea vanzarii cu daune-interese;
- executarea in natura a contractului (punerea sa in posesie);
- daune-interese – executarea in natura nu e posibila.
- Obligatia de garantie:
- garantia contra evictiunii
- garantia contra viciilor (de utila folosinta a lucrului)
Obligatia de garantie are ca principiu: vanzatorul trebuie sa faca tot ce-i sta in putinta pentru a putea asigura
cumparatorului stapanirea linistita si utila a lucrului vandut.
Garantia contra evictiunii
- Evictiune = pierderea proprietatii lucrului (in total sau in parte) ori tulburarea cumparatorului in
exercitarea prerogativelor de proprietar.
- Garantia contra evictiunii rezultand din fapte personale:
- fapt personal = orice fapt sau act anterior sau ulterior vanzarii dar tainuit fata de cumparator, in scopul
de a-l tulbura pe cumparator:
o tulburare de fapt – ex.: deposedarea cumparatorului de o parte din teren;
o tulburare de drept – vanzatorul invoca un drept de uzufruct sau de abitatie asupra lucrului vandut.
- cumparatorul se poate apara prin invocarea unei exceptii personale numita „exceptie de garantie”.
- Garantia contra evictiunii rezultand din fapta unui tert:
- vanzatorul este obligat sa-l apere pe cumparator de tulburarea unui tert › in caz contrar suporta
consecintele evictiunii.
- conditii:
o tulburare de drept – vanzatorul nu raspunde pentru o tulburare de fapt, iar cumparatorul se apara prin
actiuni posesorii;
o cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii – vanzatorul nu raspunde dupa incheierea actului de vanzare-
cumparare;
o cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator:
- Evictiunea totala:
- vanzatorul restituie integral pretul primit;
- cumparatorul are dreptul la valoarea fructelor;
- cumparatorul are dreptul sa ceara restituirea cheltuielilor de judecata:
- cumparatorul poate cere daune-interese cu privire la:
o cheltuieli necesare facute cu conservarea bunului;
o cheltuieli utile – au sporit valoarea lucrului;
o cheltuieli voluptorii – daca vanzatorul a fost de rea-credinta.
- Evictiunea partiala:
- asupra unei fractiuni din lucru;
- o cota ideala din dreptul de proprietate - cumparatorul poate cere desfiintarea vanzarii sau
mentinerea ei cu despagubiri (valoarea partii pierdute prin evictiune)
- actiunea in garantie pentru evictiune se prescrie in 3 ani de la data producerii evictiunii.
Garantia contra evictiunii
Obligatiile cumparatorului:
- Plata pretului – in lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul este obligat sa plateasca pretul la locul si
in momentul in care i se face predarea lucrului vandut.
- Luarea in primire a lucrului vandut – se va face la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa-l
predea, suportand si cheltuielile ridicarii de la locul predarii.
- Suportarea cheltuielilor – in lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul este obligat sa plateasca, drept
accesoriu al pretului, cheltuielile vanzarii (taxele de timbru si de autentificare, publicitatea imobiliara).
VARIETatI DE VANZARE
- Vanzarea dupa greutate, numar sau masura – proprietatea se transmite doar in momentul cantaririi,
numararii sau masurarii bunurilor respective, vanzarea fiind perfecta din momentul in care partile au cazut de
acord asupra lucrului si asupra pretului.
- Vanzarea cu gramada – este considerata vanzare cu gramada (in bloc) atunci cand obiectul si pretul au
fost determinate in mod global.
- Vanzarea (conditionala) pe incercare – contractul prevede conditia suspensiva de a incerca lucrul de
catre cumparator, vanzatorul avand insa facultatea de a stabili un termen potrivit pentru incercare si raspuns.
Cumparatorul nu poate refuza obiectul motivand ca nu-i place deoarece vanzatorul poate cere expertiza -
obiectul poate fi refuzat numai daca in mod obiectiv este necorespunzator. Cumparatorul devine proprietarul
obiectului dupa indeplinirea conditiei suspensive, desi contractul este incheiat in momentul incheierii acordului
de vointa.
- Vanzarea pe gustate – cumparatorul poate refuza marfa pe motiv ca nu-i place. Proprietatea se
transmite dupa individualizarea lucrului.
- Vanzarea cu pact de rascumparare – este o vanzare supusa unei conditii rezolutorii exprese, ce consta
in facultatea rezervata de vanzator de a relua lucrul vandut (restituind pretul si cheltuielile facute de
cumparator) intr-un anumit termen. Teoretic, acest gen de vanzare este nula de drept deoarece este interzisa
de lege (art.4 din Legea contra cametei din 1931), deoarece, de obicei, sub aceasta forma se ascund
imprumuturi cu dobanzi camataresti, insa din practica judiciara si doctrina se desprinde ideea ca legea romana
nu mai sanctioneaza cu nulitatea absoluta incheierea contractelor de v-c cu pact de rascumparare.
- Vanzarea unei mosteniri – poate avea loc numai dupa deschiderea mostenirii. Mostenirea nedeschisa
nu poate fi instrainata deoarece este lovita de nulitate absoluta, chiar daca persoana despre a carei mostenire
este vorba si-a dat consimtamantul, deoarece poate trezi dorinta mortii unei alte persoane. Vanzatorul este
obligat sa redea cumparatorului fructele percepute, creantele incasate, etc. (daca nu exista o stipulatie
contrara) iar cumparatorul este dator sa restituie vanzatorului sumele platite de acesta pentru datoriile si
sarcinile mostenirii (daca nu exista o stipulatie contrara).
- Vanzarea de drepturi litigioase si retractul litigios – prin drepturi litigioase se inteleg numai drepturile
care formeaza obiectul unui proces inceput si neterminat, dar si drepturile in privinta carora se naste o
contestatie serioasa si viitoare. Este un contract aleatoriu deoarece are ca obiect sansele castigarii-pierderii
procesului, vanzatorul negarantand existenta dreptului cedat. Atunci cand, in cazul unei astfel de instrainari,
adversarul cedentului il elimina din proces pe cesionar, platindu-i suma cu care a cumparat dreptul litigios
impreuna cu alte cheltuieli si dobanzi, se numeste retract litigios, iar ce-l exercita, retractant. Pentru
exercitarea retractului litigios se cer intrunite urmatoarele conditii:
- Sa existe un proces inceput si neterminat asupra fondului dreptului, procesul trebuind a fi in curs de
judecata in momentul cesiunii dar si in momentul exercitarii retractului;
- Cesiunea sa fie facuta in schimbul unui pret, deoarece in cazul donatiei retractul litigios nu poate fi
exercitat;
- Manifestarea vointei de a exercita retractul litigios trebuie sa fie insotita de faptul material al platii
pretului real al cesiunii, cu dobanzile aferente si al cheltuielilor facute de cesionar;
- Retractul litigios sa fie exercitat inaintea instantei cu ocazia procesului sau pe cale extrajudiciara,
printr-o notificare.
- Efecte:
- vanzarea dreptului litigios se desfiinteaza fata de retractant, cu efect retroactiv,
- prin exercitarea retractului litigios se stinge procesul,
- intre cedent si cesionar nu produce nici un efect, deoarece intre ei continua sa produca efecte
cesiunea (vanzarea).
2. CONTRACTUL DE DONAtIE
a) NOtIUNEA SI COND. DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE DONAtIE
Definitie – donatia este un act de liberalitate prin care donatorul da irevocabil un lucru donatarului care-l
primeste – art. 801 C.civ.
Donatia este un contract solemn, unilateral si cu titlu gratuit prin care una din parti, numita donator, cu intentie
liberala isi micsoreaza in mod actual si irevocabil patrimoniul sau cu un drept (real sau de creanta), marind
patrimoniul celeilalte parti, numita donatar, cu acelasi drept, fara a urmari sa primeasca ceva in schimb.
Donatie = liberalitate › scaderea patrimoniului donatorului cu lucrul donat.
Donatie - contract dezinteresat (ex.: comodatul, depozitul cu titlu gratuit, etc.) › prin care nu se micsoreaza
patrimoniul celui care procura altuia un folos).
Caractere juridice
- Caracter unilateral
- Caracter de gratuitate
- Caracter irevocabil
- Caracter translativ de proprietate
Caracter unilateral
- contract unilateral – obligatii doar in sarcina donatorului;
- donatarul nu are nici o obligatie fata de donator;
- donatarul are o indatorire de recunostinta;
- donatarul este vinovat de ingratitudine fata de donator › duce la revocarea donatiei.
- Caracterul unilateral al contactului de donatiei este alterat partial cand donatiei este cu sarcina.
- Contracte sinalagmatice (bilaterale) = obligatii reciproce; Contracte unilaterale = numai una din parti
are obligatii › Contractul unilateral poate deveni sinalagmatic, luand nastere donatia cu sarcini.
- Donatia oneroasa – este un contract sinalagmatic › daca o parte nu-si executa obligatia, cealalta parte,
in virtutea conditiei rezolutorii tacite, poate sili partea sa-si respecte obligatia luata sau poate cere rezolutia
contractului
Caracter de gratuitate - donatarul accepta sa dobandeasca unul sau mai multe bunuri fara sa se oblige la plata
vreunui echivalent.
Exceptie – donatia cu sarcini.
Sarcini – obligatii pe care donatorul le impune donatarului si care pot fi stipulate in folosul:
- Donatorului - donatarul sa plateasca o datorie a donatorului sau o clauza de intretinere a donatorului;
- Gratificatului - donatarul are ca sarcina sa-si cumpere o casa sau un autoturism;
- Unui tert - donatarul devine debitorul tertului, in favoarea caruia s-a stipulat indeplinirea sarcinii.
Donatia cu sarcini - caracter oneros in situatia in care sarcinile sunt in folosul donatorului sau a unui tert.
Caracter irevocabil
Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractuale.
in principiu, contractul este irevocabil (irevocabilitate de gradul I) › desfiintarea unui contract nu poate avea loc
decat prin consimtamant natural sau prin clauze autorizate de lege.
Irevocabilitatea donatiilor are un caracter special › irevocabilitate de gradul II – nu priveste numai efectele ci si
esenta contractului.
Orice clauza sub conditiei care depinde de vointa donatorului ii da posibilitatea de a zadarnici sau micsora
direct sau indirect foloasele gratuite fata de donatar, sunt incompatibile cu esenta lor, atragand, in consecinta,
nulitatea lor.
Nulitatea loveste contractul in intregime, nu numai clauza incompatibila cu principiul irevocabilitatii.
Daca donatia e divizibila – clauza o afecteaza numai in parte, pentru rest efectele contractului se mentin.
Caracter translativ de proprietate
Contractul de donatie este, in principiu, translativ de proprietate.
Uneori, efectul translativ de proprietate este subsecvent incheierii contractului de donatie ›
Ex.: donatii imobiliare – drepturile reale se stramuta, se modifica si se sting, chiar si intre partile contractante,
numai prin formalitatea inscrierii dreptului in cartea funciara. Neinscrierea in cartea funciara a dreptului real
imobiliar dobandit prin donatie poate fi invocata de orice persoana care are interes la aceasta.
Conditii de valabilitate ale contractelor de donatie
- Obiectul contractului
- Conditii de forma
o intre persoanele prezente;
o intre absenti.
- Capacitatea partilor
o incapacitatile de a dispune prin donatie
o incapacitatile de a primi prin donatie
o sanctiunea incapacitatilor speciale de a face sau a primi donatii
- Principiul irevocabilitatii donatiilor
o clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii
- conditii potestative
- plata datoriilor viitoare nedeterminate
- dreptul de a dispune de bunul donat
- dreptul de denuntare unilaterala a contractului, etc.
o clauze permise
o cazuri cand revocabilitatea se datoreaza vointei exclusive a donatorului
o cazuri cand revocabilitatea se datoreaza unor cauze straine vointei donatorului
- revocarea pentru ingratitudine
- revocarea pentru nasterea unui copil ulterior donatiei
- revocarea pentru neindeplinirea conditiilor
Obiectul contractului
Potrivit dreptului comun, bunul (dreptul) care formeaza obiectul contractului trebuie: sa fie in circuitul civil, sa
fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, sa fie licit, sa existe sau sa poata exista in viitor (ex.: recolta
viitoare).
Contractul de donatie prezinta unele particularitati:
- dintre bunurile viitoare numai succesiunile nedeschise nu pot forma obiectul donatiei. Dupa
deschiderea succesiunii, mostenitorul poate instraina universalitatea dobandita, respectiv cota-parte indiviza,
inclusiv cu titlu gratuit, deci prin donatie.
- daca donatia se realizeaza prin transcrierea dreptului de proprietate asupra altei persoane, decat cea
care plateste pretul imobilului, ceea ce se doneaza este pretul, iar nu imobilul, dar numai daca donatia este
concomitenta cu plata pretului catre vanzator
Daca bunul este individual determinat, donatorul trebuie sa fie proprietar (fie si sub conditie) › daca donatia are
ca obiect lucrul altuia, ea este lovita de nulitate absoluta.
Stabilirea obiectului donatiei
- suma de bani – pentru achizitionarea sau construirea unui imobil › nulitatea contractului de donatie nu
va afecta dreptul de proprietate al donatarului asupra imobilului.
- pretul – transcrierea dr. de proprietate asupra altei persoane decat cea care plateste pretul imobilului.
- imobilul – transcrierea se face dupa incheierea vanzarii si plata pretului la care donatarul nu a luat
parte › nulitatea contractului de donatie va afecta dreptul de proprietate al donatarului asupra imobilului.
Conditii de forma
Toate donatiile se fac prin act autentic › prin derogare de la regula consensualismului impune contractului de
donatie cerinta ad validitatem a formei autentice, simplul consimtamant al partilor nefiind suficient pentru
nasterea contractului de donatie.
Forma autentica este o masura de protectie a vointei donatorului care dispune in mod actual si irevocabil de un
drept in favoarea unei alte persoane.
Acceptarea ofertei de donatie este momentul in care ia fiinta contractul donatiei, consimtamantul partilor
urmand a fi materializat printr-un act autentic › absenta solemnitatii contractului duce la nulitate absoluta a
actului juridic, invocata oricand, de oricine, chiar din oficiu, de instanta.
Forma solemna – trebuie respectata la oferta de donatie.
Donatorul poate revoca donatia tacit sau expres, dar numai pana in momentul notificarii acceptarii.
Momentul in care ia fiinta, contractul de donatie este cel al acceptarii ofertei de donatie, realizarea acordului
de vointe al partilor prezinta diferente dupa cum se face intre persoane prezente sau intre absenti.
- intre persoane prezente
o Ipoteza realizarii simultane a acordului de vointe - nu ridica, in principiu, probleme, donatorul si
donatarul prezentandu-se la notar, unde isi dau consimtamantul fiecare si semneaza actul autentic, partile
putand incheia actul si prin mandatari, situatie in care se cere, totusi, ca mandatul sa fie autentic, intocmai ca si
actul de donatie insusi.
o Consimtamantul donatorului trebuie sa fie luat de notar, in momentul autentificarii actului de donatie,
nefiind suficient anterior, deoarece, pana la date autentificarii donatiei, donatorul poate reveni oricand asupra
donatiei.
o Daca donatorul a murit si autentificarea s-a facut in baza unui consimtamant anterior al donatorului,
ea nu este valabila.
o Dovada unei donatii nu poate fi facuta cu martori.
o Nulitatea donatiei poate fi invocata de oricine.
o Pentru ca donatia nula pentru vicii de forma sa produca efecte juridice ea trebuie sa fie refacuta in
intregime.
o Dupa moartea donatorului – nulitatea unei donatii pentru vicii de forma poate fi acoperita prin
confirmarea, ratificarea sau executarea voluntara a donatiei de catre mostenitorii donatorului.
o Sarcinile si conditiile donatiei trebuie sa fie prevazute in forma scrisa.
- intre absenti
- in cazul in care contractul de donatie se incheie intre absenti - prin oferta si acceptare separate, atat
oferta de a darui, cat si acceptarea trebuie sa fie facute in forma autentica, altfel nu vor produce efecte juridice,
fiind nule absolut cu toate consecintele respective.
- Acceptarea trebuie sa aiba loc in timpul vietii atat a donatorului, cat si a donatarului.
- Pentru ca donatia acceptata prin inscris separat sa produca efecte, actul de acceptare trebuie sa fie
notificat donatorului in timpul vietii lui.
- Donatorul poate revoca donatia pana in momentul comunicarii acceptarii.
- Revocarea poate fi expresa sau tacita si nu trebuie comunicata donatarului. (revocare tacita –
donatorul vinde bunul care urma sa faca obiectul donatiei inainte de comunicarea actului de acceptare).
- La donatia de bunuri mobile, corporale sau incorporale - se mai cere ca obiectele mobile donate sa fie
trecute intr-un stat estimativ, semnat de donator si donatar.
- Donatia de imobile - forma trebuie respectata intotdeauna. Dr. de preemtiune nu este aplicabil
donatiei.
Capacitatea partilor
- Incapacitati de a dispune prin donatie
Minorii si persoanele puse sub interdictie judecatoreasca nu pot incheia contract de donatie, in calitate de
donatori, nici prin reprezentantii legali (parinti sau tutore) si nici personal, cu incuviintarea ocrotitorului legal (si
chiar daca s-ar obtine autorizatia autoritatii tutelare).
Regula incapacitatii minorului de a dispune prin donatii tine seama de existenta si calitatea discernamantului
omului. Minorul nu poate dispune prin donatie facuta in favoarea tutorelui nici dupa ce a ajuns la majorat, cat
timp autoritatea tutelara nu a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa. Exceptie: tutorele este ascendentul
minorului.
Regula incapacitatii celui pus sub interdictie judecatoreasca tine seama de existenta consimtamantului valabil
al partii cere se obliga.
- Incapacitatile de a primi prin donatie
- Teoretic: este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii.
Persoanele fizice neconcepute:
- sunt incapabile de a primi prin donatie;
- nu pot fi gratificare direct;
- indirect › liberalitati cu sarcini, facute unor terte persoane capabile.
Persoanele juridice:
- nu au capacitate de a primi donatii pana in momentul in care dobandesc personalitate juridica.
Exceptii:
- daca donatiile sunt cerute pentru ca persoana juridica sa ia fiinta (donatia de face in vederea alcatuirii
patrimoniului);
- donatia corespunde scopului stabilit prin lege, act de infiintare, statut.
- Alta categorie, in care se incadreaza:
- Doctorii in medicina si chirurgie, medicii, farmacistii care au tratat o persoana care moare, nu pot
profita de dispozitiile intre vii sau testamentare, pe care persoana tratata a facut-o in favoarea lor, in cursul
acelei boli.
- Preotii care asista pe donator in timpul ultimei sale boli.
- Sanctiunea incalcarii acestei reguli duce la nulitatea absoluta si poate fi invocata de orice parte
interesata.
- Minorul si interzisul judecatoresc:
- donatiile facute unor minor sau unui interzis judecatoresc se accepta de tutore sau de parinte;
- in cazul donatiei cu sarcini – acceptarea se face doar cu ajutorul autoritatii tutelare.
- Sanctiunea – nulitatea relativa ce poate fi invocata doar de cel ocrotit.
- Surdo-mutul care nu stie sa scrie:
o Accepta donatia doar cu asistarea unui curator special, numit de autoritatea tutelara.
o Curatorul va avea rol de interpret al vointei surdo-mutului, surdului sau mutului, el fiind un simplu
interpret, nu o persoana care exercita un drept de care surdo-mutul ar fi lipsit.
o Curatela nu aduce nici o atingere capacitatii celui pe care curatorul il reprezinta.
o Declaratia de vointa a surdo-mutului se va lua de notar, prin interpret.
- Cetatenii straini si apatrizii – nu pot dobandi dr. de proprietate asupra terenurilor, chiar daca sunt
donatii.
- Sanctiunea incapacitatilor speciale de a face sau a primi donatii - dispozitiile facute in favoarea unui
incapabil sunt nule.
- Nulitatea relativa - poate fi invocata de un ocrotit. Nulitatea absoluta in cazul:
- incapacitati dictate de interese de ordine publica (ex.: donatia unui teren catre un cetatean strain,
donatia catre P.J. fara respectarea prevederilor legale);
- donatii catre medici, farmacisti, preoti › este o dispozitie prohibitiva si apare ca o forma de ocrotire;
- donatiei catre o persoana care practica ilegal medicina (deoarece este o infr. sa practici ilegal med.).
- Donatia este nula in cazul in care partile au recurs la deghizare sau la interpunere de persoane.
Principiul irevocabilitatii donatiilor – regula este ca donatiile sunt irevocabile.
- Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii
- conditii potestative – o donatie este nula nu numai cand este facuta sub conditie pur potestativa (a
carei realizare depinde exclusiv de vointa donatorului), ci se admite ca ea este nula chiar daca este facuta sub o
conditie simpla potestativa din partea donatorului (a carei realizare, pe langa vointa lui, depinde si de
circumstante exterioare).
- plata datoriilor viitoare nedeterminate
- dreptul de a dispune de bunul donat
- dreptul de denuntare unilaterala a contractului, etc.
- Clauze permise:
o donatia poate fi cu termen;
o donatia poate fi afectata de o conditie cauzala sau mixta;
o poate fi stipulata plata datoriilor prezente;
o donatia cu rezerva uzufructului in favoarea donatorului sau a unui tert.
- Cazuri cand revocabilitatea se datoreaza vointei exclusive a donatorului
- Revocabilitatea donatiilor intre soti:
- Donatiile intre soti (au in vedere numai bunurile proprii ale sotului donator) sunt revocabile oricand,
atat in timpul casatoriei, cat si dupa desfacerea ei, si chiar dupa decesul sotului donatar.
- Reguli speciale:
- Dreptul de revocare – nu este necesar sa fie stipulat in actul de donatie si nu poate fi inlaturat printr-o
stipulatie contrara, deoarece revocarea, prin vointa unilaterala a sotului donator, poate fi invocata oricand, atat
in timpul casatoriei, cat si dupa desfacerea ei, si chiar dupa decesul sotului donatar › donatia devine definitiva si
irevocabila numai in momentul mortii donatorului. Revocarea poate fi expresa (neindoielnica) sau tacita
(implicita). Tacita prin identificarea expresa a bunului.
- Pentru a se asigura posibilitatea revocarii unilaterale, legea interzice sub sanctiunea nulitatii absolute
donatiile mutuale si donatiile deghizate sau facute prin interpunerea de persoane.
- Revocarea donatiilor pentru bunuri viitoare: donatia intre vii pentru bunuri viitoare este revocabila,
dar donatiile facute sotilor sau unuia dintre ei, in timpul casatoriei, pot avea ca obiect si bunuri viitoare.
- Cazuri cand revocabilitatea se datoreaza unor cauze straine vointei donatorului
- revocarea pentru ingratitudine donatarul trebuie sa se abtina de la savarsirea unor fapte
necorespunzatoare la adresa donatorului, cum ar fi:
o atentatul la viata donatorului = donatorul incearca sa suprime fizic pe donator, fiind indiferent dac
donatorul a fost ucis sau nu, iar donatarul a fost sau nu condamnat
- conditie – intentie din partea donatorului;
- nu se intrunesc cerintele legii › neglijenta, imprudenta, uciderea donatorului de catre donatarul lipsit
de discernamant
o delicte, cruzimi, injurii grave
- delict – fapte infractionale prevazute de codul penal;
- cruzimi – agresiuni fizice la adresa donatorului;
- injurii grave – insulta, jignirea sentimentelor de onoare si reputatie ale donatorului (memoriei lui) ›
simplele certuri nu constituie motive pentru revocarea donatiei.
- toate acestea trebuie savarsite cu intentie;
- daca sunt savarsite din culpa sau de catre un alienat mintal – efectul este revocarea;
- daca bunul a fost donat mai multor persoane si numai una se face vinovata de ingratitudine, revocarea
donatiei va actiona numai impotriva donatarului vinovat.
o refuzul de alimente – donatorul a ajuns in nevoie, in lipsa, iar donatarul ii refuza fara justificare
ajutorul alimentar pe care i-l impune obligatia de recunostinta.
- revocarea pentru nasterea unui copil ulterior donatiei
o nu trebuie pronuntata de justitie;
o daca donatorul refuza restituirea bunului donat, justitia poate constata revocarea de drept si poate
dispune restituirea bunului catre donator;
o revocarea pentru aceasta cauza este impusa mai mult in interesul copilului si nu poate fi inlaturata prin
nici o stipulatie contrara, nici prin renuntarea expresa sau tacita a donatorului.
o Conditii pentru ca revocarea sa se produca:
- donatorul sa nu aiba vreun copil sau alt descendent in viata in momentul facerii donatiei;
- donatorului sa i se fi nascut un copil viu, chiar si postum (dupa moartea donatorului)
- revocarea pentru neindeplinirea cond. – neindeplinirea sarcinilor pe care donatorul si le-a asumat
o Donatia cu sarcini:
- este un contract sinalagmatic;
- in caz de neindeplinire a sarcinilor de catre donator › donatorul poate revoca donatia sau poate cere
executarea silita a obligatiei donatarului.
o Donatorul sau mostenitorii lui exercita actiunea in revocare a donatiei, creditorii personali ai
creditorului putandu-se folosi de actiunea oblica.
o Daca sarcina consta in obligatia de intretinere actiunea apartine numai donatorului, mostenitorii lui
putand numai sa o continue, in cazul in care a fost declansata de donator.
o in cazul in care donatorul moare inainte de executarea sarcinii › donatarul nu va putea fi obligat sa
restituie bunul donat, deoarece neexecutarea nu-i este imputabila › rezolutiunea se pronunta doar in cazul
culpei debitorului.
o Daca bunul a fost donat cu clauza de intretinere a ambilor soti, atunci bunul va deveni comun.
o Daca bunul e donat numai unuia din soti, bunul va fi propriu sotului donatar.
o Daca intretinerea se suporta din patrimoniul comun, sotul debitor va restitui celuilalt sot,
contravaloarea contributiei sale.
o Revocarea donatiilor pentru neindeplinirea sarcinilor de catre donatar are ca efect reintoarcerea
bunurilor donate la donator, libere de orice sarcina sau ipoteca.
o in cazul in care donatarul a adus imbunatatiri lucrului donat, el are dreptul la o despagubire
corespunzatoare.
b) DONAtII SIMULATE, INDIRECTE SI DARURILE MANUALE
Donatiile simulate
Donatiile deghizate
- operatiunea juridica cu titlu oneros › aparent partile isi datoreaza prestatiile reciproce, desi intentia
reala a transmitatorului bunului este aceea de a gratifica;
- actul public este simulat, neadevarat si ascunde o donatie (ex.: vanzare-cumparare in care pretul nu
este datorat; recunoasterea unei datorii ce nu exista in realitate)
- donatia deghizata este valabila:
- daca nu se urmareste fraudarea legii,
- daca intruneste conditiile generale de valabilitate ale contractelor, in special problema cauzei licite
- nu se cere respectarea formei autentice;
- proba deghizarii:
- partile sau succesorii lor universali ori cu titlu universal pot dovedi donatia prin contrainscris sau
inceput de dovada scrisa;
- tertii – prin orice mijloace de proba.
Donatia prin interpunere de persoane
- ascunde persoana adevaratului beneficiar al liberalitatii;
- simulatia vizeaza persoana adevaratului donator (ex.: adevaratul donator este incapabil sa primeasca
liberalitati de la donator);
- contractul aparent se incheie cu o persoana interpusa prin contrainscris, precizandu-se persoana
adevaratului donatar;
- legea prezuma absolut ca sunt persoane interpuse: parintii, copiii si sotul persoanei incapabile ›
acestia, prin intermediul prezumtiei, devin persoane incapabile de a primi donatii de la donator
Donatii indirecte
- acte juridice incheiate (nesimulat) cu intentia de a gratifica, dar infaptuite pe calea unui alt act juridic
decat donatia;
- actul incheiat este real, voit de parti, dar prin intermediul lui se realiz. indirect o gratificare, o
liberalitate.
Renuntarea la un drept
- daca este facuta cu intentia de a gratifica, are ca rezultat facerea unei liberalitati;
- numai existenta intentiei de a gratifica da nastere unei donatii indirecte. Ex.:
o renuntarea la mostenire – profita comostenitorul sau mostenitorul subsecvent;
o renuntarea la uzufruct – profita nudul proprietar;
o renuntarea la legat – profita colegatarul.
Remiterea de datorie
- este donatie indirecta, atunci cand, un creditor (cu acordul debitorului) renunta, total sau partial, cu
titlu gratuit, la valorificarea unui drept de creanta › debitorul realizeaza un folos gratuit, o imbogatire, ce este
egala cu valoarea creantei catre creditor;
- atunci cand creditorul renunta la creanta sa cu titlu oneros, urmarind un avantaj patrimonial › devine
dare in plata sau novatie (ex.: contract de schimb);
- cauza juridica a remiterii de datorie este intentia de a gratifica pe debitor (se mai numeste si „iertare
de datorie”) › se mai poate face prin plata datoriei altuia (ex.: un parinte plateste datoria copilului)
Stipulatia in favoarea unei terte persoane - este tot o donatie indirecta, facuta cu intentia de a gratifica;
Particularitati:
- se realizeaza independent de acceptarea donatiei de catre donatar si de notificarea acceptarii
donatarului;
- acceptarea donatiei poate fi facuta nu numai de catre donatar, dar si de succesorii sai in drepturi, atat
in timpul vietii, cat si dupa moartea donatorului.
Darurile manuale
- pentru validitate se cer 2 elemente:
o acordul de vointa – pentru a transfera si dobandi un drept cu titlu gratuit;
o traditiunea - predarea efectiva si reala (materiala) a bunului daruit.
- este un act juridic › acordul partilor constituie temeiul juridic al transferarii valorii din patrimoniul
donatorului, in patrimoniul donatarului;
- traditiunea este exteriorizarea acordului – inlocuieste forma solemna;
- darurile manuale sunt contracte reale, iar validitatea prevede si traditiunea.
Obiectul darului manual
o numai bunurile mobile corporale susceptibile de traditiune, pot forma obiectul darurilor manuale;
o nu pot forma obiectul: imobilele, mobilele incorporale (dreptul de creanta, dreptul de creatie
intelectuala), bunul viitor (care nu exista actual);
o exceptie: titlurile la purtator si biletele de banca – se transmit de la mana la mana.
Traditiunea
- traditiunea reala este un element esential al darului manual, iar nu un mod de executare a
contractului;
- o oferta reala, inscrisa sub semnatura privata, nu e dar manual;
- darul manual se poate realiza prin predarea, traditiunea reala a bunului;
- daca obiectele pe care donatorul doreste sa le daruiasca se afla deja in mana donatarului, darul
manual se poate perfecta prin declaratia donatorului ca intelege sa le daruiasca, acceptata de donatar.
- Ex.: depunerea unei sume de bani la CEC pe numele altei persoane, predarea cheilor unui autoturism,
etc.
Darurile de nunta – notiune neprevazuta de legislatie, dar reprezinta aplicatii frecvente ale darului manual.
- Bunuri ale fiecarui sot dobandite prin donatie, cu ocazia serbarii nuntii sau la o alta data (in timpul
casatoriei) devin bunuri proprii ale fiecarui sot, daca dispunatorul nu a specificat ca sunt comune.
- Daruri obisnuite – primite cu ocazia nuntii, botezurilor, aniversarilor › bunuri comune.
Dovada darului manual
o Prin orice mijloace de proba pentru donator si succesorii sai, cerandu-se existenta unui inscris, sau
inceput de dovada scrisa ce poate fi completata cu martori, prezumtii.
o Donatorul posesor, fiind prezumat proprietar in baza C.civ. nu are nevoie de dovada scrisa.
c) EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAtIE
Daca este valabil incheiata, donatia (fiind un contract unilateral) naste, in principiu, obligatii doar in sarcina
donatorului. Prin exceptie › si in sarcina donatarului. Exista si ef. care se produc in raport cu tertii.
Obligatiile donatorului
- Sa predea bunul daruit – dupa incheierea contractului de donatie.
- Sa-l pastreze pana la predare – raspunde de pieirea sau deteriorarea lui provenita din culpa.
- Obligatia de garantie – in principiu donatorul nu datoreaza garantie nici prin evictiune si nici prin vicii
ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit.
- Prin exceptie de la aceasta regula, donatorul datoreaza garantie in urmatoarele cazuri:
- daca a promis expres garantia pentru evictiune;
- daca evictiunea provine din faptul sau personal (ex.: vinde imobilul inainte de efectuarea formelor de
publicitate);
- daca evictiunea nu este gratuita (in cazul donatiei cu sarcini), atunci donatorul raspunde de evictiune
in limita valorii sarcinilor.
Obligatiile donatarului
- in cazul pur gratuite – obligatie de recunostinta.
- in cazul donatiei cu sarcini – se impun donatarului anumite prestatii in favoarea:
- donatorului – plata unei datorii a acestuia
- a unei terte persoane – stipulatie pentru altul
- a lui insusi – calatorii de studii
- Dupa acceptarea donatiei, donatarul trebuie sa execute obligatiile ca debitorii din contract
sinalagmatice.
- Daca executarea sarcinii de catre donatar a devenit imposibila din culpa donatorului, acesta din urma
nu va putea cere revocarea donatiei, invocand culpa proprie (donatorul izgoneste din casa sa pe donatar in care
acesta trebuia sa locuiasca si sa-l ingrijeasca pe donator).
Obligatiile tertului
in cazul sarcinii stipulate in favoarea unui tert, beneficiarul:
o poate cere executarea donatiei,
o nu poate cere revocarea ei deoarece nu este parte la contract.
Orice donatie, inclusiv darul manual, poate fi afectata de sarcini.
d) CAUZELE LEGALE DE REVOCARE A DONAtIILOR
vezi pag. 55 – principiul irevocabilitatii donatiilor.
3. CONTRACTUL DE LOCAtIUNE
a) NOtIUNEA SI CONDItIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE LOCAtIUNE
Locatiunea este un contract prin care o persoana, numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane,
numita locatar (chirias), folosinta temporara, totala sau partiala, a unui bun in schimbul unei sume de bani sau
al altei prestatii, numita chirie. Locatiunea nu transmite dreptul de proprietate, ci numai dreptul de folosinta
temporara a lucrului inchiriat.
Partile pot incheia un ante-contract de locatiune (promisiune unilaterala sau bilaterala), guvernat de regulile
generale aplicabile contractelor, tinandu-se cont ca acest tip de contract este unul de administrare.
Caractere juridice; sinalagmatic; cu titlu oneros; comutativ; consensual.
Conditii de valabilitate a contractului de locatiune
Pentru a fi valabil, contractul de locatiune trebuie sa intruneasca diferite elemente, cum ar fi: capacitatea
partilor si obiectul.
- Capacitatea partilor:
o Locatarul si locatorul trebuie sa aiba capacitatea, respectiv, sa indeplineasca conditiile cerute pentru a
face acte de administrare, caci locatiunea este, in principiu, un act de administrare.
o in cazul imobilelor, insa, daca durata locatiunii depaseste termenul de 5 ani, ea este considerata de
lege ca un act de dispozitie si, in consecinta, partile trebuie sa aiba capacitatea, respectiv, sa indeplineasca
conditiile cerute de lege pentru a face acte de dispozitie.
o Daca este numai posesor (de buna sau rea-credinta) › proprietarul nu va fi obligat sa respecte
locatiunea.
o Daca un coindivizar inchiriaza bunul aflat in indiviziune – se aplica regulile care guverneaza vanzarea de
catre unul dintre coproprietari.
- Obiectul contractului.
Locatiunea – fiind un contract sinalagmatic – da nastere la doua obligatii (reciproce): obligatia locatorului are ca
obiect lucrul inchiriat, iar obligatia locatarului are ca obiect pretul locatiunii.
- Obligatia locatorului - lucrul inchiriat – total sau partial – poate fi un lucru mobil sau imobil, corporal
sau incorporal (de exemplu, dreptul de proprietate industriala), dar in toate cazurile cu conditia sa nu se
distruga sau sa nu se consume prin folosinta. Aceasta inseamna ca obiectul locatiunii il formeaza lucruri
nefungibile (individual determinate). Un lucru viitor poate forma obiectul contractului, cu exceptia bunurilor
dintr-o mostenire nedeschisa (art. 965 C.civ.).
- Obligatia locatarului - pretul pe care locatarul il plateste in schimbul folosintei lucrului se numeste
chirie, care:
- se fixeaza in raport cu durata contractului, fie global, fie pe unitati de timp (ziua, luna, anul)
- se plateste la termenele stipulate, de regula in mod succesiv;
- trebuie sa fie sincera si serioasa;
- sa nu fie fictiva sau o suma derizorie - in acest caz, este imprumut de folosinta (comodat).
- Locatiunea nu poate avea ca obiect o persoana (ex.: autoturism cu sofer: contract de locatiune –
autoturismul, contract de prestari de servicii – soferul).
- Lucrurile cu regim special (ex.: arme) – pot fi inchiriate numai in conditiile legii speciale.
- in materia prestarilor de servicii
o conventia consensuala, sinalagmatica, comutativa, intemeiata pe obligatia de a face, trebuie sa aiba
intrunite conditiile referitoare la obiect si pret (determinat sau determinabil);
o contractul de turism - este un contract complex ce cuprinde: prestatii de servicii hoteliere, transport
de persoane si bagaje, divertisment, etc.;
o intre turist si societatea comerciala de turist nu exista raporturi contractuale.
b) EFECTELE CONTRACTULUI DE LOCAtIUNE - prin efectele unui contract se inteleg obligatiile pe care contractul
le creeaza in sarcina partilor contractante.
Obligatiile locatorului
- Obligatia de predare:
- la termenul convenit de parti (sau imediat, in cazul in care termenul nu este prevazut);
- la locul unde se gasea la momentul contactarii;
- cu cheltuiala locatorului;
- daca obligatia nu se executa – locatarul poate cere predarea silita si instanta il poate obliga pe locator
la daune-interese;
- lucrul si accesoriile sale trebuie predate intr-o stare corespunzatoare destinatiei in vederea careia a
fost inchiriat.
- Obligatia efectuarii reparatiilor:
- Locatorul trebuie sa mentina lucrul in stare de a servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat (sa
efectueze reparatiile necesare in timpul locatiunii).
- Daca locatorul nu efectueaza reparatiile necesare in timpul locatiunii, locatarul poate cere justitiei:
- obligarea locatorului sa le efectueze sub sanctiunea platii de daune cominatorii;
- autorizarea de a le efectua el in contul locatorului (retinand cheltuielile efectuate din chirie);
- rezilierea contractului.
- in caz de urgenta, reparatiile pot fi efectuate si fara autorizarea justitiei.
- Obligatia de garantie – dreptul transmis si garantat este folosinta linistita si utila a bunului.
- Locatorul:
- este obligat sa se abtina de la orice fapt personal care ar avea drept consecinta tulburarea locatorului
in folosinta lucrului (tulburare de fapt sau de drept);
- trebuie sa intretina lucrul in buna stare in tot cursul locatiunii;
- raspunde pentru stanjenirea folosintei locatarului.
- Tulburarea folosintei provine de la un tert (tulburare de fapt si de drept):
- tulburare de fapt – locatarul se apara prin actiuni posesorii;
- tulburare de drept (drepturi de proprietate, de uzufruct, de folosinta) › locatorul va raspunde de
pierderea sau reducerea folosintei si locatarul poate cere:
o rezilierea contractului cu daune-interese;
o micsorarea chiriei proportionala cu pierderea partiala a folosintei;
o daune interese.
- Fapt al unui colocatar, vecin sau tert oarecare › locatarul:
- va avea actiune in despagubire impotriva autorului faptei;
- nu va avea actiune in garantie contra locatorului.
- Viciile ascunse:
- locatorul raspunde pentru viciile ascunse (defecte, stricaciuni) ale lucrului care ii impiedica locatarului
intrebuintarea (ex.: insecte, starea necorespunzatoare a cosurilor, infiltratii de apa);
- locatorul nu raspunde pentru viciile care fac mai putin comoda folosinta;
- locatorul raspunde chiar daca a fost de buna-credinta la incheierea contractului (nu a cunoscut viciile),
deoarece are o obligatie succesiva, care este diferita de cea a vanzatorului (vanzatorul raspunde pana in
momentul incheierii contractului);
- locatarul poate cere, pentru pagubele suferite din cauza viciilor:
o reducerea proportionala din pret;
o rezilierea contractului cu daune-interese;
o in caz de forta majora, caz fortuit (pe timpul locatiunii):
- o reducere proportionala din pret;
- rezilierea contractului fara daune-interese (pentru o cauza straina).
Obligatiile locatarului – locatiunea, fiind un contract sinalagmatic, da nastere unor obligatii corelative si in
sarcina locatarului:
- Obligatia de a intrebuinta lucrul ca un bun proprietar si potrivit destinatiei (ex.: o casa pentru locuit nu
va putea fi pentru comert sau sediu politic) implica obligatia de a intretine lucrul in tot timpul locatiunii in stare
de intrebuintare astfel cum a fost predat (locatarul este obligat sa efectueze reparatii mici de intretinere, iar
locatorul reparatii capitale).
- Daca stricaciunea a fost facuta din culpa locatarului, acesta este obligat sa faca reparatiile pe cheltuiala
sa, chiar daca nu sunt locative.
- in cazul in care locatarul este obligat dar nu efectueaza reparatiile ori apare deteriorarea sau se ajunge
la pieirea bunului, locatorul poate cere:
o daune-interese, dar numai la incetarea locatiunii;
o in justitie, efectuarea reparatiilor;
o rezilierea contractului.
- Plata chiriei:
- locatarul trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele stipulate, la domiciliul debitorului (daca in
contrat nu e specificat un alt loc) › locatorul poate invoca exceptia de neexecutare daca chiria urma sa fie
platita cu anticipatie si nu s-a platit;
- daca lucrul dat in locatiune a fost vandut si noul proprietar nu-l incunostiinteaza pe locatar, plata
facuta vechiului proprietar ramane valabila;
- in caz de neexecutare, in privinta locatarului neplatnic, locatorul poate cere executarea silita sau
rezilierea contractului.
- Restituirea lucrului - dupa incetarea locatiunii, locatarul trebuie sa restituie lucrul in starea in care a
fost predat conform inventarului facut.
- Raspunderea pentru incendiu
- nu este raspundere in caz de forta majora, caz fortuit, defect de constructie, comunicarea focului de la
o casa vecina;
- in cazul in care exista mai multi locatari - fiecare raspunde pentru pagubele pricinuite de incendiu cu
valoarea locativa a partii din imobil ce o ocupa › raspundere conjuncta, nu solidara;
- daca incendiul izbucneste intr-o parte comuna, aflata in intretinerea si administrarea locatorului, toti
locatarii vor fi exonerati de aceasta raspundere, deoarece incendiul nu a izbucnit in partea ocupata de ei.
- Apararea contra uzurparii:
- uzurpare – orice atingere provenita de la un tert asupra proprietatii sau posesiei lucrului dat in
locatiune;
- locatarul trebuie sa-l instiinteze in termen util pe locator de orice incercare de uzurpare, pentru a fi in
masura sa se apere › daca locatarul neglijeaza sa-l informeze pe locator, el va raspunde pentru prejudiciul
suferit de acesta in urma neinstiintarii.
c) iNCETAREA LOCAtIUNII - pe langa acordul de vointa al partilor (rezilierea conventionala), contractul de
locatiune inceteaza prin:
- denuntarea unilaterala,
- expirarea termenului,
- rezilierea pentru neexecutare,
- pieirea lucrului,
- desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului.
Denuntarea unilaterala:
- daca partile sau legea n-au determinat durata locatiunii, contractul ia sfarsit prin denuntarea
unilaterala de catre oricare dintre parti, cu conditia respectarii termenului de preaviz.
- termenul de preaviz – intervalul de timp dintre manifestarea vointei de a desface contractul si data la
care contractul urmeaza sa inceteze in urma denuntarii.
- daca preavizul a fost dat de locatar – are ca scop gasirea, de catre locator, a unui nou locatar;
- daca preavizul a fost dat de locator – locatarul sa-si gaseasca un lucru similar pe care sa-l ia in
locatiune
- „concediu” – manifestarea de vointa de a desface contractul › este un act unilateral de vointa si
produce efecte chiar daca n-a fost acceptata de partea concediata;
- denuntarea trebuie facuta in scris › executori judecatoresti in cazul in care partea concediata nu vrea
sa dea dovada de primire;
- locatiunea inceteaza dupa expirarea termenului de preaviz.
Expirarea termenului
o daca termenul locatiunii a fost determinat prin conventia partilor sau, in lipsa clauzei, de lege,
locatiunea inceteaza de drept prin simpla trecere a termenului, fara a mai fi nevoie de o instiintare prealabila;
o daca locatarul ramane in apartament dupa expirarea termenului contractual fara ca locatorul sa-l
impiedice (cu permisiunea lui), locatiunea este reinnoita prin tacita relocatiune;
o tacita relocatiune poate fi impiedicata doar prin anuntarea concediului;
o concediul trebuie anuntat inainte de expirarea termenului prevazut in contract;
o daca a fost anuntat concediul – locatarul nu poate opune tacita relocatiune, chiar daca a continuat sa
foloseasca bunul inchiriat.
Rezilierea pentru neexecutare
- neexecutarea obligatiilor uneia din parti da dreptul celeilalte parti de a cere rezilierea contractului cu
daune-interese;
- neexecutarea trebuie sa fie cu privire la obligatii principale, prin valoarea carora se aduce o vatamare
celeilalte parti (abuzul de folosinta, neplata chiriei, neefectuarea reparatiilor importante);
- instanta nu este obligata sa pronunte rezilierea, putand acorda, dupa circumstante, termene de
gratiere;
- in caz de pact comisoriu expres se vor aplica regulile in materie.
Pieirea lucrului – prin pieire se intelege nu numai distrugerea materiala a lucrului, ci si orice imposibilitate se a
folosi lucrul (ex.: rechizitionarea, exproprierea sau confiscarea lui):
- daca pieirea este totala - contractul este desfacut de drept, caci locatorul nu mai poate asigura
locatarului folosinta lucrului;
- daca pieirea este partiala – rezilierea este judiciara, locatarul putand cere fie o scadere de pret, fie
desfacerea contractului;
- contractul este desfacut indiferent daca pieirea este fortuita sau culpabila;
- daca pieirea s-a produs din culpa – partea culpabila va fi obligata sa plateasca daune interese;
- daca pieirea s-a produs fortuit – nu se platesc daune, aplicandu-se teoria riscului contractului.
Desfiintarea (desfacerea) titlului locatorului atrage desfacerea contractului de locatiune, caci locatorul nu mai
este in masura sa asigure locatarului folosinta lucrului:
- daca se desfiinteaza titlul locatorului in baza caruia consimtise la locatiune, se desface si contractul de
locatiune, deoarece locatorul nu mai este in masura sa asigure locatarului folosinta lucrului;
- exceptii:
- contractele de locatiune incheiate de uzufructuar raman valabile pe cel mult 5 ani;
- in cazul proprietarului (mostenitorului) aparent – contractul de locatiune incheiat de proprietarul
aparent cu un locatar de bun-credinta isi pastreaza efectele ca si un contract ce ar fi fost incheiat cu
proprietarul real.
Efectele instrainarii lucrului (imobilului) prin acte intre vii
- Daca locatorul vinde lucrul inchiriat, cumparatorul – chiar daca nu s-a obligat in acest sens – este
obligat sa respecte locatiunea facuta inainte de vanzare, cu conditia sa fi fost incheiata prin: inscris autentic,
inscris sub semnatura privata si sa aiba data certa
- Pentru a desface contractul, cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta locatorului concediul,
respectiv termenul de preaviz.
- Locatarul poate cere despagubiri de la locator, daca nu s-a prevazut in contract vreo clauza expresa,
contrara. De asemenea, locatarul are drept de retentie cat timp nu va fi despagubit de locator sau de
cumparator.
- Cumparatorul va avea actiune in regres impotriva locatorului.

CONTRACTUL DE SUBLOCAtIUNE SI DE CESIUNE A CONTRACTULUI

Sublocatiunea – in principiu, locatiunea nu este un contract intuitu personae, deci drepturile partilor
contractante se pot transmite mortis causa sau prin acte inter vivos. Legea prevede expres posibilitatea unui
locatar de a transmite dreptul de folosinta la un tert, in tot sau in parte in baza unui contract de sublocatiune,
cu respectarea a doua conditii:
- transmiterea folosintei sa nu fie interzisa in contractul initial;
- sublocatiunea sa nu fie convenita in conditii in care sa contravina conditiilor din contractul principal.

Cesiunea – cesiunea contractului de locatiune de catre un locatar este permisa in aceleasi conditii in care poate
interveni sublocatiunea. Fata de sublocatiune (care este un nou contract de locatiune), cesiunea constituie o
vanzare a dreptului de folosinta, de unde decurg si urmatoarele consecinte:
- pentru opozabilitatea contractului fasa de terti, cesiunea trebuie sa fie notificata locatorului sau sa fie
acceptata de el printr-un act autentic;
- obiectul cesiunii este format din drepturile locatarului, care ramane obligat in continuare fata de
locator.
DEOSEBIREA intre sublocatiune si cesiune apare la raspunderea pentru neexecutarea obligatiilor, astfel:
- sublocatiunea - sublocatarul poate cere executarea sau rezilierea contractului de sublocatie numai in
raport cu locatarul principal,
- cesiunea – cesionarul are actiune directa impotriva locatorului pentru a cere executarea contractului
de locatiune sau rezilierea lui, pentru neexecutare cu daune-interese.

4. CONTRACTUL DE MANDAT (MANDATUL DE REPREZENTARE)

a) NOtIUNEA SI CONDItIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE MANDAT
Mandatul este un contract prin care o persoana, mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice
pe seama altei persoane, mandant, care ii da aceasta imputernicire si pe care il reprezinta.
Caractere juridice:
- unilateral;
- gratuit:
- contractul gratuit nu este de esenta, ci numai natura contractului;
- legea nu interzice remunerarea, daca exista stipulatie expresa in acest sens;
- daca mandatarul este profesionist – prezumtia de gratuitate nu opereaza.
- intuitu personae:
- se bazeaza pe increderea reciproca a partilor;
- se desfasoara, de regula, sub semnul interesului exclusiv al mandantului;
- mandantul – poate revoca unilateral conventia;
- mandatarul poate renunta la executare.
- cu titlu oneros:
- mandatul se aseamana cu contractul de munca si contractul de antrepriza - principala deosebire –
mandatul are ca obiect (principal) incheierea de acte juridice cu tertii si, de regula, mandatarul este
reprezentantul mandantului, in timp ce contractul de munca si la contractul de antrepriza are ca obiect acte sau
fapte materiale si intelectuale prestate de cealalta parte. Salariatul, antreprenorul (arhitectul) nu are calitatea
de reprezentant.
- numit:
- contractul dintre avocat si clientul sau – denumit si contract de asistenta juridica;
- in timpul procesului, avocatul are calitatea de antreprenor, nu de mandatar.

Conditiile de valabilitate ale contractului de mandat

Obiectul mandatului:
- determinat, posibil, licit;
- in toate cazurile, mandatul poate avea ca principal obiect numai incheierea de acte juridice de catre
mandatar, actele materiale putand avea numai caracter accesoriu;
- actele juridice cu caracter personal (testamentul) nu pot fi facute prin mandatar.
intinderea mandatului
- Mandat special
- se da pentru o singura operatie juridica, pentru anumite operatii determinate;
- se cere pentru: actele de dispozitie (inclusiv participarea la o licitatie in numele si pe seama
mandantului; incheierea unei tranzactii; ipotecarea unui imobil, etc.;
- Mandat general
- mandatarul primeste imputernicirea de a se ocupa de toate treburile mandantului;
- se cere pentru: actele de conservare; actele de administrare › mandatul conceput in termeni generali
(procura imprecisa) nu este valabil;
- in toate cazurile (mandat special sau mandat general), mandatarul nu poate face nimic in afara
limitelor mandatului sau.
Forma mandatului - mandatul este, de regula, un contract consensual ce ia nastere prin simplul acord de
vointa al partilor ce poate fi dat in forma scrisa sau verbala, ori in mod tacit.
- in practica se constata printr-un inscris numit procura sau imputernicire:
- negotium (operatiune juridica reala) – act juridic unilateral ce exprima vointa mandantului, oferta de
mandat;
- instrumentum inscrisul in care se enumera actele juridice ce urmeaza sa fie indeplinite de mandatar
(procurator) in numele mandantului.
- Cand actul juridic la are participa mandatarul in numele mandatului urmeaza a fi incheiat in forma
solemna (de regula, autentica) › procura trebuie sa fie si ea data in forma solemna, deoarece actul si procura
formeaza un tot indivizibil (ex.: cumpararea unui teren agricol, un contract de donatie, etc.).
- Daca actul este de dispozitie › poate fi facut numai in baza unei procuri speciale.
- Cand mandatul este un contract consensual › consimtamantul partilor poate fi expres sau tacit (tacit
rezulta din acele imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor).
Dovada mandatului
Mandat expres:
- dovada se face dupa regulile dreptului comun;
- de parti si de tertul care contracteaza cu mandatarul (nu de alti terti);
- se face prin inscris sau inceput de dovada scrisa.
Mandat tacit:
- imprejurarile de fapt care fac neindoielnica intentia partilor;
- se poate face de parti, de tertul care contracteaza cu mandatarul; de alti terti;
- prin orice mijloc de proba admisa de lege, indiferent de valabilitatea actului.
Daca incheierea contractului de mandat nu poate fi dovedita, raporturile dintre parti urmeaza a fi solutionate
potrivit regulilor aplicabile gestiunii de afaceri si imbogatirii fara justa cauza.
Capacitatea partilor
Mandantul – trebuie sa fie capabil de a contracta el insusi actul cu a carui indeplinire il insarcineaza pe
mandatar.
Mandatarul – toate cazurile de capacitate deplina de exercitiu, deoarece el trebuie sa exprime un
consimtamant valabil.
Lipsa de consimtamant si viciile de vointa sunt apreciate nu numai in persoana mandantului, dar si in aceea a
mandatarului.
Mandatul se stinge prin punerea in interdictie a mandatarului.
Un mandat incheiat cu un mandatar incapabil sau cu capacitate de exercitiu restransa nu poate fi recunoscut ca
valabil.
b) EFECTELE CONTRACTULUI DE MANDAT
Efecte intre parti
Obligatiile mandatarului
- indeplinirea mandatului:
- Principala obligatie a mandatarului este de a executa mandatul. Daca mandatarul, cu toate diligentele
depuse, nu poate incheia acte juridice in conditiile imputernicirii primite, raspunderea nu va fi angajata.
- Mandat cu titlu gratuit – diligenta ceruta mandatarului in indeplinirea mandatului va fi apreciata cu
mai putina rigurozitate – culpa se apreciaza in concret.
- Mandat cu titlu oneros – raspunderea lui se va aprecia dupa tipul abstract al omului prudent si diligent
– culpa se va aprecia dupa regula generala a raspunderii contractuale.
- Daca lucrul piere fortuit – mandatarul nu raspunde.
- Obligatia de a da socoteala:
- mandatarul trebuie sa dea socoteala mandantului despre indeplinirea mandatului;
- mandatarul este dator sa dea in primire mandantului tot ce i s-a predat in puterea mandatului pe care
l-a executat;
- sumele de bani cuvenite mandantului si intrebuintate de mandatar sunt producatoare de dobanzi din
ziua intrebuintarii;
- sumele de bani nerestituite de mandatar, dar neintrebuintate de el produc dobanzi din ziua cand i s-au
cerut acele sume.
- Obligatii rezultand din substituirea unei terte persoane:
- in principiu, mandatarul trebuie sa execute personal insarcinarea primita, deoarece contractul de
mandat este incheiat intuitu personae.
- in cazul cand mandatarul si-a substituit o terta persoana, trecandu-i o parte sau toate drepturile ce-i
sunt conferite de mandat, el este obligat sa raspunda de faptele substituitului.
- Mandatarul este obligat sa raspunda pentru faptele substitutului in urmatoarele cazuri:
- a efectuat substituirea fara sa fi avut acest drept;
- a fost autorizat (printr-o clauza expresa) sa substituie si a trecut puterile unei persoane cunoscute ca
incapabila sau de insolvabilitate notorie.
- in raporturile dintre mandatar si persoana substituita se aplica regulile mandatului
Obligatiile mandantului
- Dezdaunarea mandatarului:
- mandantul este obligat sa restituie mandatarului toate cheltuielile (sumele avansate si alte cheltuieli
necesare si utile) facute cu ocazia executarii mandatului; daca mandatarul nu are nici o culpa › nu poate refuza
restituirea acestor cheltuieli si nu poate cere micsorarea lor pe motiv ca ar fi fost prea mari;
- mandantul trebuie sa plateasca dobanzile la sumele avansate de mandatar › curg din ziua cand
mandatarul a facut plata;
- neimputarea vreunei culpe mandatarului › mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar.
- Plata remuneratiei - cand mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca suma
stipulata, chiar daca operatia in vederea careia a fost conferit mandatul nu a putut fi efectuata. Numai culpa
mandatarului il poate scuti de mandant(total sau in parte) de plata remuneratiei.
- Dreptul de retentie al mandatarului:
- mandatarul poate retine lucrurile pe care le-a primit pentru mandant, pana la achitarea cheltuielilor pe
care le-a facut pentru mandant, pana la achitarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea mandatului, intrucat
creantele corelative sunt prilejuite de acelasi raport juridic;
- mandantul suporta si pierderile suferite de mandatar (fara culpa din partea sa), nu si alte pagube
facute cu ocazia executarii mandatului

Efecte fata de terti

Raporturile dintre mandant si terti
o Raporturi juridice directe: in fapt, tertul trateaza cu mandatarul, in drept contracteaza cu mandantul.
o Mandantul, desi absent, a fost reprezentat de mandatar si, prin urmare, toate efectele legale ale
actului incheiat de mandatar cu tertul se rasfrang asupra mandantului; el devine personal creditorul, respectiv
debitorul tertului ori titularul dreptului real dobandit prin actul incheiat.
o Mandantul nu va fi obligat prin contractul incheiat de mandatar, decat daca poate invoca o clauza de
nevalabilitate.
o Actele incheiate de catre mandatar cu depasirea imputernicirii nu obliga pe mandant daca nu le-a
ratificat.
o Ratificarea are valoare de mandat si produce efecte retroactive intre parti
Raporturile dintre mandatar si terti
- intrucat mandatarul contracteaza in numele si pe seama mandantului, nu se creeaza raporturi juridice
intre el si tertii cu care contracteaza.
- Pentru actele sale excesive, mandatarul – obligat sa cunoasca limitele imputernicirii – este raspunzator
fata de terti, in sensul ca este tinut sa garanteze validitatea actelor, afara de cazul cand a dat tertilor
posibilitatea de a lua cunostinta de intinderea imputernicirii.
- Daca tertii au cunoscut intinderea imputernicirii › tertii preiau riscurile contractului
c) iNCETAREA CONTRACTULUI DE MANDAT
in afara de cazurile generale de stingere a obligatiilor contractuale, mandatul se stinge prin:
- Revocarea mandatului:
- mandatul este, in principiu, revocabil;
- mandantul poate revoca (denunta unilateral) mandatul oricand, chiar daca este cu termen si poate sa-l
constranga pe mandatar a-i restitui;
- mandat cu titlu gratuit – revocare unilaterala;
- mandat cu titlu oneros – revocare unilaterala › mandatarul poate cere o indemnizatie cand revocarea
ar fi intempestiva sau abuziva.
- Revocarea expresa:
- nu este supusa vreunei forme speciale;
- manifestarea de vointa trebuie sa fie neindoielnica;
- revocarea trebuie sa fie facuta in scris;
- poate fi expediata si prin scrisoare recomandata;
- poate fi facuta prin executorul judecatoresc – revocarea nu este opozabila tertilor decat dupa ce le-a
fost adusa la cunostinta.
- Revocarea tacita
- poate fi dedusa din orice imprejurare (acte sau fapte) care dovedesc neindoielnic intentie
mandantului;
- numirea unui nou mandatar pentru aceeasi operatiune juridica echivaleaza in mod implicit cu
revocarea mandatului precedent;
- mandatul, pentru vanzarea unui imobil aflat in indiviziune, dat coindivizarului se considera revocat
tacit prin introducerea actiunii de partaj de catre mandant.
- Revocarea expresa sau tacita produce efecte numai pentru viitor si poate fi totala sau partiala.
- Renuntarea mandatarului
- fara deosebire dupa cum mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, mandatarul poate renunta
la mandat, notificand mandantului renuntarea sa;
- raspunde daca renuntarea pagubeste pe mandant;
- nu raspunde daca dovedeste ca executarea in continuare a mandatului i-ar fi pricinuit lui insusi o
paguba insemnata.
- Moartea unei parti
o De regula, mandatul inceteaza prin moartea mandatarului, deoarece contractul de mandat este
incheiat intuitu personae;
o Moartea mandatarului - mostenitorii lui trebuie sa-l instiinteze pe mandant, iar pana atunci sa
continue indeplinirea mandatului, efectuand actele necesare apararii intereselor acestuia
o Moartea mandantului:
- mandatarul trebuie sa termine operatiunea daca intarzierea ar putea provoca pagube mostenitorilor
mandantului;
- obligatia mandatarului de a da socoteala in fata mostenitorului mandantului, daca nu se dovedeste ca
mandatul a fost dublat de un alt act juridic care anihileaza obligatia de a da socoteala (ex.: donatia);
- in unele situatii (printr-o clauza derogatorie) se poate conveni continuarea mandatului (ex.: dupa
moartea mandantului – insa mostenitorii au dreptul de a revoca mandatul).
- Punerea sub interdictie, insolvabilitatea mandantului, falimentul mandantului › fac ca mandatul sa
inceteze.
- Efectele incetarii mandatului
- in caz de incetare a mandatului din orice cauza, mandatarul:
- este obligat sa restituie mandantului procura primita (daca e cazul);
- sa-i predea orice alte acte (ex.: titluri de proprietate, hotarari judecatoresti, etc.);
- sa-i predea bunurile primite in cursul exercitarii mandatului.
- Dupa incetarea mandatului, mandatarul nu mai poate actiona in numele si pe seama mandantului.
- Daca mandatarul nu a cunoscut cauza care determina incetarea mandatului (moartea mandantului,
numirea unui alt mandatar) › actele incheiate de el sunt valabile si executorii in privinta tertilor de buna-
credinta.

II. DREPTUL DE MOSTENIRE

1. CERINtELE LEGALE PENTRU A PUTEA MOSTENI
a) CAPACITATEA SUCCESORALa
Orice persoana este capabila de a mosteni, cu conditia de a exista in momentul deschiderii succesiunii. Dovada
existentei in acel moment incumba aceluia care pretinde mostenirea.
Pe baza dispozitiilor legale, sunt considerate ca exista si, deci, au capacitatea succesorala:
- Persoana care este nascuta si se afla in viata la data deschiderii mostenirii. Existenta persoanei fizice
incepe din ziua nasterii. Daca au capacitate succesorala si, deci, pot mosteni numai persoanele care exista la
data deschiderii mostenirii, per a contrario rezulta ca nu au capacitate succesorala persoanele care nu mai sunt
in viata la aceasta data, respectiv neconceputii si predecedatii.
- Copilul nenascut, dar conceput la data deschiderii mostenirii. Potrivit art. 654 C.civ., „copilul conceput
este considerat ca exista. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista”. Prin urmare, copilul care este
conceput la data deschiderii mostenirii are capacitate succesorala si poate mosteni, cu conditia sa se nasca viu.
Legea noastra civila nu cere ca el sa fie si viabil, adica sa aiba aptitudinea de a trai. Oricat de putin ar fi trait,
chiar daca ar fi respirat numai o singura data, copilul este considerat ca a existat si este capabil de a culege
mostenirea deschisa dupa conceperea lui.
Notiunea de conceput – existenta persoanei fizice incepe in ziua nasterii.
Dovada conceptiei – prezumtia legala privitoare la durata gestatiei: nu poate fi mai scurta de 180 de zile si nici
mai lunga de 300 de zile.
Neconceputii – categorie de persoane ce nu au capacitatea de a mosteni.
Predecedatii – cei care au incetat din viata inaintea persoanei decedate al carei patrimoniu se transmite pe cale
de mostenire nu pot sa-l mosteneasca (nu se mai bucura de capacitate de folosinta).
- in cazul comorientilor – daca nu se dovedeste supravietuirea unora fata de altii, toti comorientii sunt
considerati ca au murit in acelasi timp › succesiunea fiecaruia va fi deferita propriilor sai mostenitori, fara ca
vreunul din comorienti sa mosteneasca pe ceilalti.
- in cazul disparutului – in dreptul actual declararea absentei este inlocuita prin declararea mortii
prezumate. Conf. lg. 31/1954, art. 18, cel disparut este socotit ca a murit in urma unei hotarari declarative de
moarte, ramasa definitiva, data mortii este stabilita prin aceasta hotarare
b) NEDEMNITATEA SUCCESORALa
Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala este o pedeapsa civila care consta in decaderea mostenitorului, care
s-a facut vinovat de o culpa grava fata de defunct sau fata de memoria acestuia, din dreptul de a-l mosteni.
Legea prevede limitativ trei cazuri de nedemnitate, si anume:
- Atentatul la viata celui care lasa mostenirea - este nedemn sau nevrednic „condamnatul pentru ca a
omorat sau a incercat sa omoare pe defunct. Pentru a opera acest caz de nedemnitate, este necesar sa fie
indeplinite cumulativ trei conditii, si anume:
- omorul sa fi fost savarsit cu intentie, caci legea civila pedepseste nu faptul material al omorului, ci
numai intentia de a omori;
- mostenitorul sa fi fost condamnat pentru omorul defunctului sau pentru tentativa de a-l omori;
- hotararea penala de condamnare sa fi ramas definitiva.
- Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea - este nedemn sau nevrednic „acela
care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa”. Pentru aceasta a
doua cauza de nedemnitate se cer indeplinite trei conditii:
- mostenitorul sa fi facut un denunt, o plangere sau o marturie impotriva defunctului;
- plangerea, denuntul sau marturia sa fi fost capitale, adica sa fi privit fapte care ar fi putut atrage
pedeapsa cu moartea a celui care lasa mostenirea;
- mostenitorul sa fi fost condamnat printr-o hotarare – ramasa definitiva – pentru plangere, denuntare
sau marturie calomnioasa.
- Nedenuntarea omorului a carui victima a fost cel care lasa mostenirea - este nedemn sau nevrednic
„mostenitorul major care, avand cunostinta de omorul defunctului nu a denuntat aceasta justitiei”. Aici
nedemnitate presupune indeplinirea cumulativa a patru conditii:
- mostenitorul sa fi cunoscut omorul;
- mostenitorul sa fie deplin capabil;
- mostenitorul sa nu fi denuntat omorul;
- reticenta mostenitorului sa nu fi fost socotita de lege ca scuzabila.
in dreptul civil actual, legiuitorul este cel care stabileste cazurile de nedemnitate, nelasand instantei
judecatoresti alta competenta decat aceea de a constata daca cerintele legale privitoare la nedemnitate sunt
indeplinite. Ca urmare, ea loveste de drept pe mostenitorul culpabil de a fi savarsit faptele care, potrivit legii,
atrag pedeapsa decaderii din dreptul de a mosteni › nedemnitatea opereaza de drept, in puterea legii, daca
sunt indeplinite conditiile aratate.
Efectele nedemnitatii:
- legiuitorul este cel care stabileste cazurile de nedemnitate;
- nedemnitatea opereaza de drept, daca sunt indeplinite conditiile aratate;
- nevrednicia opereaza retroactiv;
- efectele nedemnitatii se produc si asupra descendentilor nedemnului daca sunt chemati la mostenire
prin reprezentare.
2. DEVOLUtIUNEA LEGALa A MOSTENIRII
Institutia mostenirii este justificata prin:
- solidaritate de familie si
- respectul datorat vointei declarate sau prezumate a proprietarului.
Determinarea persoanelor chemate sa mosteneasca patrimoniul unei persoane fizice decedate se numeste
devolutiunea mostenirii › mostenirea poate fi legala sau testamentara.
Mostenirea legala, asigurand transmisiunea din cauza de moarte a patrimoniului celui decedat, in virtutea legii,
ia in considerare solidaritatea familiala decurgand din rudenia fireasca. Mostenirea legala intervine numai cand
cel care lasa mostenirea nu a dispus prin testament de bunurile sale in favoarea unei sau unor persoane.
Mostenirea se poate insa transmite si in temeiul ultimei vointe a celui care lasa mostenirea, vointa declarata in
formele solemne ale testamentului.
Codul civil roman nu a adoptat sistemul rigid al unitatii mostenirii, recunoscand ca existenta unei dispozitii
testamentare nu exclude si devolutia succesiunii legale. Astfel, mostenitorul rezervatar care este instituit si ca
legatar participa la succesiune in dubla calitate:
- de mostenitor rezervatar - cand vine in concurenta cu alti mostenitori
- de mostenitor testamentar, preluand totodata si legatul.
a) PRINCIPIILE DEVOLUtIUNII LEGALE A MOSTENIRII
Pentru ca o persoana sa aiba vocatie succesorala trebuie sa indeplineasca doua conditii:
- sa fie chemata de lege la mostenire;
- sa nu fie inlaturata de un alt susceptibil, chemat de lege in grad preferabil.
Principiile devolutiunii succesorale legale se pot rezuma astfel:
- mostenirea este deferita clasei preferate de lege;
- inauntrul aceleiasi clase, mostenirea se cuvine rudei de gradul cel mai apropiat;
- daca sunt mai multe rude din aceeasi clasa si in acelasi grad, ele vin deopotriva la mostenire, avand
drept la parti egale.
Ordinea de preferinta intre rude. Pentru a opri excesiva faramitare a mostenirilor, legiuitorul a stabilit o ordine
de preferinta intre rudele de grad succesibil, calauzindu-se dupa doua criterii, si anume: clasa (ordinul) si gradul
de rudenie.
Clasa (ordinul)
Legiuitorul imparte pe succesibili in mai multe grupe, chemate la succesiune una in lipsa celeilalte, dupa o scara
de preferinta:
- clasa descendentilor in linie dreapta (copiii, nepotii, stranepotii defunctului etc.);
- clasa ascendentilor privilegiati (parintii defunctului) si a colateralilor privilegiati (fratii si surorile
defunctului si descendentilor acestora);
- clasa ascendentilor ordinari (bunicii, strabunicii defunctului etc.);
- clasa colateralilor ordinari (unchii si matusile, precum si verii primari ai defunctului).
Folosind criteriul enuntat, legea stabileste principiul general al devolutiunii succesorale legale potrivit caruia
mostenirea este deferita clasei preferata de lege. Altfel spus, succesibilii sunt chemati la mostenire in ordinea
claselor de mostenitori. Succesorii din clasa de rang preferabil inlatura de la mostenire pe cei din clasele
urmatoare, chiar daca acestia din urma ar fi rude de grad mai apropiat cu defunctul.
Gradul de rudenie
Prin grad de rudenie se intelege intervalul ce desparte doua nasteri sau generatii › distanta dintre doua rude
masurata pe linia legaturii de rudenie, dupa numarul nasterilor.
Ea se stabileste astfel:
o in linie dreapta, dupa numarul nasterilor (generatiilor) care despart doua rude; astfel, fiul si tatal sunt
rude de gradul intai; nepotul de fiu si bunicul sunt rude de gradul al doilea etc;
o in linie colaterala, se numara nasterile urcand de la una dintre rude pana la ascendentul comun si
coborand apoi de la acesta pana la cealalta ruda; astfel, fratii sunt rude de gradul al doilea; unchiul si nepotul
de gradul al treilea; verii primari de gradul al patrulea. inauntrul aceleiasi clase (ordin), se aplica principiul
proximitatii gradului de rudenie: ruda cea mai apropiata in grad inlatura de la mostenire pe cea de grad mai
indepartat.
Limitarea vocatiei succesorale.
Tot pentru a evita faramitarea mostenirii, legiuitorul a limitat cercul rudelor cu vocatie succesorala. Initial se
marginea vocatia succesorala legala a rudelor la cele pana la gradul al XII-lea inclusiv, apoi cercul rudelor
chemate de lege la mostenire a fost restrans, in linie colaterala, la cele pana la gradul al IV-lea inclusiv. Nici o
limitare nu a fost prevazuta in linie dreapta, caci aici legile firii impun, fara ajutorul legilor omului, limitarea
necesara.
b) REPREZENTAREA SUCCESORALa
Natura juridica si rostul institutiei. Reprezentarea constituie un beneficiu al legii in virtutea caruia un succesibil
de un grad mai indepartat se urca in gradul si locul ascendentului sau care nu se mai afla in viata la moartea
defunctului, pentru a culege, in concurs cu succesorii mai apropiati in grad, partea din mostenire ce s-ar fi
cuvenit celui pe care il reprezinta. Cand se vorbeste de reprezentare in materie de mostenire, nu se intelege
reprezentarea vointei cuiva, ca in dreptul comun, ci reprezentarea persoanei in locul careia se urca cel care
reprezinta.
Cazurile in care reprezentarea este admisa. Codul civil in vigoare admite reprezentarea numai:
o in privinta descendentilor de fii sau fiice, adica in ordinul descendentilor in linie dreapta;
o in privinta descendentilor din frati si surori, adica in ordinul colateralilor privilegiati.
Numai in aceste cazuri legea prezuma ca afectiunea pe care o avea defunctul pentru rudele sale cele mai
apropiate se rasfrange si asupra descendentilor acestora.
Conditiile reprezentarii
Conditii cerute in persoana celui reprezentat:
- locul celui reprezentat trebuie sa fie vacant - potrivit legii civile, locul celui reprezentat nu poate fi
vacant decat daca acesta este mort la deschiderea mostenirii; persoanele disparute si cele in viata nu pot fi
reprezentate.
- locul celui reprezentat sa fie util - reprezentantul urmand sa exercite drepturile succesorale ale celui
reprezentat, reprezentarea nu va opera decat in cazul in care acesta din urma ar fi avut chemare utila la
mostenire daca ar fi supravietuit celui despre a carui mostenire este vorba; nevrednicul sau renuntatorul nu
poate fi reprezentat, deoarece nu are drept la mostenire.
Conditii cerute in persoana celui care reprezinta:
- reprezentantul trebuie sa fie descendent in linie dreapta a celui reprezentat - numai nepotii,
stranepotii etc. de fii, fiice, frati si surori pot veni la succesiunea defunctului prin reprezentarea autorului lor
predecedat.
- reprezentantul trebuie sa aiba o vocatie proprie la mostenirea defunctului, caci nici cel reprezentat nu
mosteneste pe defunct, nici reprezentantul nu succede celui reprezentat. in cazul reprezentarii, cel care vine la
mostenire este reprezentantul.
Efectele reprezentarii. in temeiul reprezentarii, reprezentantul urca in locul si gradul celui reprezentat pentru a
exercita, in mostenirea deschisa, drepturile pe care acesta din urma le-ar fi avut daca ar fi trait, fara sa poata
pretinde mai mult si fara sa poata fi constrans sa se multumeasca
cu mai putin. Efectele reprezentarii se produc de drept, chiar in afara de vointa succesibililor. Cel care lasa
mostenirea poate insa, in limitele cotitatii disponibile si fara a aduce atingere rezervei, sa inlature
reprezentarea legala.
c) VOCAtIA SUCCESORALa IZVORATa DIN RUDENIE
Legiuitorul imparte pe succesibili in mai multe grupe, denumite clase sau ordine, chemate la succesiune una in
lipsa celeilalte, dupa o scara de preferinta:
- Clasa descendentilor (clasa I) este alcatuita din copiii defunctului si urmasii acestora (nepotii,
stranepotii defunctului etc.) fara deosebire de sex. Fac parte din aceasta clasa, atat copiii din casatorie, cat si
cei din afara casatoriei a caror filiatie a fost stabilita potrivit legii, precum si copiii adoptati. DESCENDENtII
CULEG iNTREAGA MOSTENIRE, DACa VIN SINGURI LA SUCCESIUNE SAU 3 DIN MOSTENIRE, CAND EXISTa CA
MOSTENITOR SOtUL SUPRAVIEtUITOR AL DEFUNCTULUI.
- Clasa ascendentilor privilegiati si a colateralilor privilegiati (clasa a II-a) este alcatuita din tatal si mama
defunctului, fratii si surorile lui si descendentii acestora din urma. Ei se numesc ascendenti privilegiati si
colaterali privilegiati, deoarece inlatura de la mostenire pe ceilalti ascendenti si colaterali, denumiti ordinari.
in cazul in care parintii vin singuri la mostenirea copilului lor, mort fara posteritate, ei vor culege intreaga
mostenire, fiecare luand cate o jumatate, daca vin in concurs, sau supravietuitorul luand intreaga avere
succesorala, daca cel despre a carui mostenire este vorba a lasat un singur parinte. Daca parintii vin in concurs
cu colateralii privilegiati la mostenirea copilului lor, mort fara posteritate, intinderea drepturilor succesorale
este diferita:
- cand exista un singur parinte in concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora,
parintele va primi 1 din mostenire, iar restul de 3 se cuvine fratilor si surorilor sau descendentilor lor; cand
exista ambii parinti in concurs cu fratii si surorile defunctului sau descendentii acestora, parintii vor primi 1 din
mostenire, iar cealalta 1 va fi culeasa de frati si surori ori descendentii acestora.
Colateralii privilegiati sunt fratii si surorile defunctului, precum si descendentii acestora. Prin frati si surori
intelegem pe cei din casatorie (din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite), din afara casatoriei si din
adoptie. Cota succesorala la care au dreptul este diferita dupa cum vin singuri la mostenire sau in concurs cu
ascendentii privilegiati ai defunctului: cand la mostenire vin numai fratii si surorile sau descendentii acestora,
succesiunea li se cuvine in intregime; cand la mostenire vin parintii sau vreunul dintre ei in concurs cu fratii si
surorile defunctului sau cu descendentii acestora, parintii au chemare la 1 din mostenire daca vin amandoi la
mostenire sau la 1 daca vine numai unul, iar colateralilor privilegiati li se cuvine o jumatate sau trei sferturi din
mostenire, dupa cum vin in concurs cu ambii parinti sau numai cu unul dintre ei.
- Clasa ascendentilor ordinari (clasa a III-a) este alcatuita din bunici, strabunici etc. Acestia vin la
mostenire indiferent de sex si de linie, cel mai apropiat in grad de defunct inlaturandu-i pe ceilalti, potrivit cu
regula proximitatii gradului de rudenie; cei de acelasi grad au drept la parti egale din mostenire.
- Clasa colateralilor ordinari (clasa a IV-a) este alcatuita din unchii si matusile, precum si verii primari ai
defunctului. Ei au chemare fara deosebire de sex sau linie. Colateralii ordinari nu pot veni la mostenire decat in
virtutea dreptului lor propriu, caci ei nu se bucura de reprezentare. Cel mai apropiat in grad inlatura de la
mostenire pe ceilalti, iar cei de acelasi grad succed in parti egale.
d) DREPTURILE SUCCESORALE ALE SOtULUI SUPRAVIEtUITOR
Sotul ramas in viata este chemat la mostenirea sotului sau predecedat, indiferent daca este barbat sau femeie,
daca are ori nu mijloace de existenta, daca din casatorie s-au nascut sau nu copii, daca sotii convietuiau la data
deschiderii mostenirii sau daca, dimpotriva, ei erau atunci de fapt despartiti. Singura cerinta a legii este ca, la
deschiderea mostenirii, tovarasul de viata al defunctului sa aiba calitatea de sot.
Asupra masei succesorale determinate i se recunosc sotului supravietuitor urmatoarele categorii de drepturi:
- drept de mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori legali sau in lipsa rudelor din
cele patru clase;
- un drept de mostenire special asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, precum si
asupra darurilor de nunta;
- un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit.
Se acorda sotului supravietuitor o portiune succesorala a carei catime variaza in functie de clasa de mostenitori
cu care sotul vine in concurs:
- cand sotul vine in concurs cu copii defunctului sau cu descendenti ai acestora, el are, invariabil,
chemare la 1/4 din mostenire, oricare ar fi numarul copiilor, fara a se deosebi dupa cum acestia sunt din
casatorie, din afara casatoriei, sau din adoptie;
- sotul supravietuitor are drept la 1/3 din mostenire daca vine in concurs cu parintii defunctului sau cu
unul dintre ei, cat si cu fratii si surorile defunctului ori cu descendentii acestora, fara a deosebi dupa cum
acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie;
- in concurs numai cu ascendentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, sotul supravietuitor
este chemat la 1/2 din mostenire;
- portiunea sa este de 3/4 din mostenire daca vine in concurs cu ascendentii sau colateralii ordinari;
- in lipsa de rude in grad succesibil, sotului supravietuitor i se cuvine intreaga mostenire.
Caracterele juridic ale sotului supravietuitor:
- este mostenitor rezervatar – rezerva sa este de 1 din portiune;
- datoreaza raportul – daca vine in concurs cu descendentii si nu a fost scutit de aceasta obligatie,
raporteaza donatiile primite de la defunct, adica le inapoiaza mostenirii › si descendentii sunt indatorati la
raport fata de sotul supravietuitor;
- este mostenitor regulat – raspunde de datoriile si sarcinile propriu-zise ale succesiunii cu propriile sale
bunuri, daca nu si-a marginit raspunderea prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar;
- nu este mostenitor sezinar – sezina nu apartine tuturor mostenitorilor regulati, ci numai
descendentilor si ascendentilor › sotul supravietuitor trebuie sa ceara punerea sa in posesie, solicitand
notarului public eliberarea certificatului de mostenitor.
e) DREPTURILE SUCCESORALE ACCESORII ALE SOtULUI SUPRAVIEtUITOR in afara de partea de mostenire care i
se cuvine cu titlu de mostenitor legal, sotul supravietuitor, sub conditia de a nu veni in concurs cu descendentii,
mai are dreptul la:
- Mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice - fac parte din gospodaria casnica bunurile care
intrunesc cumulativ urmatoarele insusiri: sa fie bunuri mobile; imobilele, fie ele chiar prin destinatie, nu pot
apartine acestei gospodarii; aceste mobile sa fi fost afectate folosintei comune a sotilor; afectarea bunurilor
unui scop de gospodarie casnica sa fi fost efectiv infaptuita; bunurile trebuie sa fie de o valoare uzuala; operele
de arta si obiecte le rare, de o valoare deosebita, obiectele de lux nu sunt cuprinse in gospodaria casnica.
- Darurile de nunta - prin daruri de nunta se inteleg acele bunuri care au fost daruite sotilor cu ocazia
casatoriei. Si in acest caz, dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor are ca obiect numai darurile
facute in comun ambilor soti la celebrarea casatoriei, si anume partea indiviza cuvenita sotului predecedat din
aceste bunuri. Cealalta parte din aceste daruri se cuvine sotului supravietuitor in baza dreptului sau propriu.
- Natura juridica a drepturilor accesorii:
- dreptul accesoriu este un drept de mostenire legala, de natura legatului, cu o destinatie speciala;
- este atribuit sotului supravietuitor in afara de potiunea succesorala la care acesta este chemat prin
lege
- fiind un legat prezumat se supune regimului prevazut de lege pentru liberalitatile testamentare si:
o defunctul poate inlatura dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, fie prin liberalitati intre
vii sau legat, fie prin dezmostenire (fara a afecta rezerva de 1/2 din portiunea succesorala);
o sotul vine in concurs cu mostenitorii nerezervatari › bunurile din gospodaria casnica + darurile de
nunta si exclude acesti mostenitori;
o sotul vine in concurs cu mostenitorii rezervatari (cu parintii defunctului) › darurile de nunta + bunurile
din gospodaria casnica, dar numai in limitele cotitatii disponibile, deoarece aceste bunuri alcatuiesc un legat
prezumat;
o sotul supravietuitor poate opta in mod diferit in privinta mostenirii legale si a legatului prezumat,
acceptand una si renuntand la cealalta, sau invers.
Dreptul vremelnic de abitatie. in afara de portiunea din mostenirea legala si de legatul prezumat (respectiv
dreptul special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta),
sotul supravietuitor dobandeste, la moartea sotului predecedat, potrivit art. 4 din aceeasi lege, un drept real,
vremelnic, de abitatie, asupra casei in care a locuit, daca urmatoarele conditii sunt – cumulativ – intrunite:
- sa nu aiba locuinta proprie;
- casa in care a locuit sa faca parte din mostenirea sotului decedat;
- sotul sa nu mosteneasca singur, caci, in acest caz, dobandind de la deschiderea succesiunii chiar
proprietatea casei, dreptul de abitatie nu poate lua nastere, in temeiul principiului ca nimeni nu poate avea un
alt drept real decat proprietatea asupra propriului sau bun
Dreptul de abitatie este un drept propriu.
Durata dreptului de abitatie este:
- in principiu, pana la executarea impartelii;
- daca sotul s-a recasatorit pana la executarea impartelii, pana la recasatorire;
- in toate cazurile, cel putin un an de la deschiderea succesiunii.
f) DREPTUL STATULUI ASUPRA BUNURILOR MOSTENIRII
C. civ. prevede ca „in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in
proprietatea statului”.
in legatura cu natura juridica a dreptului statului asupra unei mosteniri vacante, in literatura juridica nu exista
un punct de vedere unitar.
Potrivit unei opinii, statul culege bunurile mostenirii vacante in temeiul suveranitatii sale teritoriale, prin
exercitarea unui drept de desherenta, dupa cum culege orice bun fara stapan aflat pe teritoriul sau.
Potrivit unei alte opinii, statul culege bunurile mostenirii vacante in temeiul unui drept de mostenire. Oricare ar
fi opinia pe care am adopta-o, statul culege un patrimoniu, o universalitate si va fi tinut, prin urmare, de
datoriile si sarcinile succesorale.
Principiul echitatii impune insa ca raspunderea statului sa se angajeze numai in limitele activului succesoral,
caci contribuabilii nu pot fi obligati sa plateasca din avutul lor datoriile celor care au murit fara mostenitori si
fara testament.
Tratatele de asistenta juridica incheiate de tara noastra consacra teza statului mostenitor, in privinta bunurilor
mobile, si teza suveranitatii in privinta bunurilor imobile.
3. DEVOLUtIUNEA TESTAMENTARa
a) NOtIUNEA, CARACTERELE JURIDICE SI CUPRINSUL TESTAMENTULUI
DEVOLUtIUNEA MOSTENIRII PRIN ACT JURIDIC
Regulile devolutiunii legale a mostenirii se caracterizeaza prin aceea ca defunctul, cat timp traieste, poate
inlatura aplicarea lor, fie prin legat, facut prin testament, fie prin donatie de bunuri viitoare; aceste reguli nu au
un caracter imperativ sau prohibitiv.
- Acte dezinteresate: mandatul gratuit, fidejusiunea, imprumutul fara dobanda, comodatul;
- Liberalitatile: (in acest curs ne vom referi la ele):
- donatiile – liberalitati intre vii;
- legatele – liberalitati din cauza de moarte:
- legatul facut prin testament;
- donatia de bunuri viitoare.
TESTAMENTUL – FORMa JURIDICa PRIN CARE SE DISPUNE PENTRU CAUZA DE MOARTE DE BUNURILE
MOSTENIRII
Forma juridica prin care se poate dispune pentru cauza de moarte este testamentul.
Testamentul este un act juridic unilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil cat timp testatorul este
in viata, prin care acesta dispune, in tot sau in parte, din avutul sau, pt. timpul cat nu va mai fi.
Caractere juridice:
- Testamentul este un act juridic conceput ca un act translativ de ultima vointa, prin care se realizeaza
dreptul de a testa, adica succesiunea testamentara.
- Testamentul este un act juridic unilateral › este rodul unei singure vointe, aceea a testatorului.
- Testamentul este un act juridic personal; el nu poate fi incheiat prin reprezentare, ci numai personal
de catre testator.
- Testamentul este un act juridic solemn, deoarece, sub sanctiunea nulitatii, vointa testatorului, pentru a
fi juridic eficace, trebuie imbracata in anumite forme statornicite de lege, si anume intr-un inscris
(instrumentum) autentic, olograf sau mistic.
- Testamentul este un act din cauza de moarte, deoarece, izvorand din vointa testatorului de la data
cand acest act este intocmit, va produce efecte numai la moartea celui care a testat.
- Testamentul este un act esentialmente revocabil; cat timp testatorul se afla in viata, el poate reveni
oricand asupra manifestarii sale de vointa.
Cuprinsul testamentului.
Cuprinsul principal al testamentului il constituie actele de dispozitie cu titlu gratuit privitoare la bunurile pe
care testatorul le va lasa la moartea sa, adica legatele › testamentul cuprinde legate. Dar, potrivit legii, el mai
poate cuprinde:
- sarcini impuse legatarului, adica anumite obligatii pentru cel gratificat prin legat;
- exheredari, adica dezmostenirea unora dintre mostenitorii legali, in masura in care nu sunt rezervatari;
- desemnarea unui executor testamentar, adica stabilirea unei persoane care va aduce la indeplinire
actele de ultima vointa ale testatorului;
- revocarea dispozitiilor unui testament anterior;
- dispozitii privitoare la funeralii si ingropare;
- recunoasterea unui copil din afara casatoriei.
Deci, testamentul nu este un act juridic omogen, ci el nu este decat un tipar juridic, o forma in care se imbraca
o pluralitate de acte juridice de sine statatoare, fiecare dintre ele avand regimul sau juridic.
Diferitele dispozitii cuprinse intr-un testament pot produce efecte la date diferite. Unele din actele juridice
coexistente in testament pot fi nule, fara ca nevalidarea lor sa atraga ineficacitatea celorlalte.
Testamentul poate cuprinde acte juridice independente, care isi pastreaza natura juridica si regimul propriu.
b) CONDItIILE DE FOND PENTRU VALIDITATEA TESTAMENTULUI
Potrivit legislatiei civile in vigoare, vointa liberala, pentru a fi juridic eficace, trebuie nu numai sa fie declarata in
formele prevazute de lege, dar, deosebit de aceasta, sa indeplineasca anumite cerinte de fond: sa emane de la
o persoana capabila, sa fie lipsita de vicii si sa fie determinata de o cauza-scop valabila.
Capacitatea de a dispune si de a primi prin testament - in principiu, orice persoana poate dispune prin
testament sau primi o asemenea liberalitate daca legea nu o opreste; capacitatea este, asadar, regula, iar
incapacitatea, exceptia.
- Incapacitatile speciale de a dispune prin testament.
- Persoanele carora legea le ridica, in tot sau in parte, chiar dreptul de a dispune prin testament sunt
minorii si interzisii:
o minorul care nu a implinit 16 ani este oprit de a dispune prin testament;
o minorul care a implinit 16 ani poate dispune de jumatate din ceea ce ar fi putut dispune daca ar fi fost
major si nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau;
o interzisul judecatoresc – (alienatul mintal si cel slab de minte) – aceasta incapacitate este generala si
permanenta;
o interzisul legal – incapacitatea acestuia este social-juridica.
- Nu pot dispune prin testament nici persoanele care, desi sunt capabile, potrivit legii, de a face
liberalitati, nu au avut vointa constienta in momentul intocmirii testamentului (incapacitate naturala). Este
vorba de legatul facut de un alienat sau de un slab de minte neinterzis, sau de o persoana in stare vremelnica
de inconstienta, din cauza bolii, a hipnozei, a betiei alcoolice, a celei provocate prin stupefiante sau a altor
asemenea cauze.
- Incapacitatile speciale de a primi prin testament. Incapacitatile absolute de folosinta de a primi legate
sunt cele care privesc persoanele neconcepute si persoanele juridice.
Sunt relativ incapabili de a primi prin testament:
- tutorele, de la minorul ce se afla sub ocrotirea sa;
- medicii si farmacistii nu pot primi donatii si legate de la persoanele pe care le ingrijesc;
- ofiterii de marina, de la persoanele ce se afla la bord in timpul unei calatorii maritime;
- preotii, de la cei pe care ii asista.
incalcarea acestor interdictii atrage dupa sine anulabilitatea testamentului, adica nulitatea relativa a legatului,
consimtit cu nesocotirea incapacitatii.
Sunt absolut incapabili de a primi prin testament:
- minorii si interzisii, care nu pot accepta donatii sau legate decat prin reprezentantul lor legal sau cu
incuviintarea prevazuta de lege;
- surdomutii care nu-si pot exprima vointa; sunt insa cazuri cand surdomutul isi poate declara si
comunica vointa de a accepta un legat, astfel: daca surdomutul stie sa scrie; daca nu stie sa scrie, dar se poate
intelege prin semne, el va putea accepta legatul prin inscris autentic, cu ajutorul interpretului.
- Viciile vointei testatorului - pentru ca legatul sa fie valid, nu este indestulator ca vointa liberala, adica
aceea de a procura altuia un folos fara a urmari primirea in schimb a unui echivalent, sa fie constienta si sa
emane de la o persoana capabila. Mai trebuie ca aceasta vointa sa nu fie viciata prin eroare, dol (viclenie) sau
violenta:
- Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil.
- Dolul (sau viclenia) consta in inducerea in eroare a unei persoane, cu ajutorul unor mijloace viclene sau
dolosive, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic. Dolul se infatiseaza in materia donatiilor si
legatelor sub forma de captatie sau sugestie, adica de manevre folosite pentru a determina pe dispunator sa
faca o liberalitate, pe care altfel nu ar face-o si nici nu ar avea motive sa o faca.
- Violenta – in aceasta materie se aplica regulile dreptului comun
- Cauza testamentului. Ca orice act juridic, testamentul, pentru a fi valid, trebuie sa se intemeieze pe o
cauza-scop valabila. Tribunalele au consacrat asa-numita cauza impulsiva si determinanta. Chiar in cazul cand
obligatia de a da isi gaseste cauza in animus donadi – care este cauza abstracta si obiectiva a oricarei obligatii
cu titlu gratuit –, liberalitatea nu va fi valabila, decat daca acest animus, vointa liberala, a fost determinata de
un mobil concret, care sa fie real, licit si sa nu vina in contradictie cu regulile de convietuire sociala si cele ale
moralei. Aceasta cauza impulsiva si determinanta este scopul concret si subiectiv care a hotarat vointa liberala.
c) CONDItIILE DE FORMa PENTRU VALIDITATEA DISPOZItIEI TESTAMENTARE
Vointa testamentara nu produce efecte decat daca este imbracata in anumite forme, statornicite de lege in
scopul de a asigura, pe de o parte, neatarnarea vointei testatorului si, pe de alta parte, certitudinea declaratiei
de ultima vointa.
Codul civil instituie doua conditii de forma: testamentul sa fie scris si sa fie facut printr-un act separat
(interdictia testamentului conjunctiv).
Forma scrisa. Dispozitia testamentara este un act juridic solemn, asadar, la a carui incheiere manifestarea de
vointa trebuie sa imbrace o anumita forma, ceruta de lege. Aceasta nu inseamna insa ca ea va trebui sa fie
intotdeauna imbracata in forma autentica. Forma scrisa – subliniem – este o conditie de validitate a
testamentului si nu o simpla conditie pentru probarea acestui act.
Interdictia testamentului conjunctiv – este interzis ca doua persoane sa testeze prin acelasi act, una in favoarea
celeilalte sau in favoarea unei terte persoane. Un asemenea testament – denumit conjunctiv – aduce atingere
caracterului unilateral si personal al testamentului si, deci, este lovit de nulitate.
d) DIFERITE FELURI DE TESTAMENTE
Legiuitorul permite testatorului sa aleaga intre trei forme de testament, numite „ordinare”: testamentul
olograf, testamentul mistic sau secret si testamentul autentic. in afara de acestea, in imprejurari exceptionale,
testatorul poate recurge la unul din acele testamente autentificate in conditii speciale ce poarta denumirea de
testamente privilegiate.
Testamentul olograf - nume venit din greceste, este acela care trebuie sa fie in intregime scris, datat si semnat
(subscris) de mana testatorului. Prin urmare, testamentul olograf, pentru a fi valabil, trebuie sa fie opera
exclusiva si personala a testatorului.
Avantajele testamentului olograf:
- este testamentul supus formalitatilor celor mai simple › pricinuieste cele mai putine nulitati;
- poate fi facut oricand, oriunde si fara ajutorul nimanui;
- permite pastrarea secretului asupra dispozitiilor de ultima vointa.
Dezavantaje:
- usureaza sugestia si captatia, adica folosirea unor manopere frauduloase pentru a determina vointa
liberala a testatorului;
- inlesneste falsul, din cauza simplicitatii sale;
- poate avea o redactare defectuoasa care sa dea loc la nulitati si dificultati de inerpretare;
- poate fi distrus cu usurinta.
Conditii:
- testamentul trebuie sa fie scris in intregime de mana testatorului, altfel este nul;
- poate fi scris in orice limba. Ea trebuie sa fie cunoscuta de testator la data testarii;
- nu poate fi dactilografiat deoarece nu exista posibilitatea unei verificari in caz de litigiu;
- sa nu aiba adaosuri, stersaturi sau intercalari facute de o mana straina;
- daca mana testatorului a fost numai calauzita de catre un tert, testamentul este nul.
- lipsa datei atrage nulitatea testamentului. Acelasi lucru se intampla si daca data este falsa.
- in cazul in care, datorita unor greseli involuntare, data poate fi rectificata sau intregita de instanta de
judecata pe baza unor elemente ce rezulta din cuprinsul testamentului.
- semnatura trebuie sa fie cea folosita de obicei de testator, cu conditia ca ea sa permita identificarea
testatorului;
- semnatura trebuie sa fie scrisa de mana, punerea degetului atrage nulitatea testamentului;
- lipsa semnaturii atrage nulitatea absoluta a testamentului olograf
Testamentul autentic. Se numeste autentic acel testament care a fost autentificat, cu formele prevazute de
lege, de un birou notarial sau de un organ competent al administratiei de stat. Aceasta forma testamentara
necesita cheltuieli si pierdere de vreme pentru indeplinirea formalitatilor de autentificare, iar pe de alta parte,
nu izbuteste sa pastreze secretul dispozitiilor de ultima vointa. Conservarea inscrisului testamentar este insa
asigurata, de vreme ce un exemplar ramane in pastrarea biroului notarial. Adaugam ca acest testament este
singurul care poate fi folosit de cei care nu stiu sau nu pot sa citeasca si sa scrie sau cel putin sa semneze.
Testamentul mistic sau secret. Este acel testament semnat de testator, strans si sigilat si care este prezentat
judecatoriei pentru indeplinirea unor formalitati. Acest testament este forma testamentara cea mai putin
folosita. Singurul sau folos este acela de a pune la dispozitia celui care, nestiind sa scrie, nu poate recurge la
forma testamentului olograf, dar care stie sa semneze si sa citeasca, o forma testamentara ce ocroteste intr-o
masura mai larga decat testamentul autentic secretul dispozitiilor de ultima vointa.
Testamentele privilegiate. Legiuitorul, tinand seama ca testatorul s-ar putea afla in imprejurari exceptionale,
care l-ar impiedica sa indeplineasca formalitatile cerute de lege pentru testament, a prevazut pentru fiecare din
aceste imprejurari testamente autentice simplificate, denumite, pentru a le deosebi de cele ordinare,
testamente privilegiate. Acestea sunt:
- Testamentul prevazut in folosul militarilor. Textul se refera la militarii in activitate cat timp sunt pe
teritoriul strain ori prizonieri la inamic sau se afla pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata, fara comunicatie
cu exteriorul, ori in lupta cu o armata de invazie. Agentul instrumentator nu va fi, in acest caz, notarul public, ci
ofiterul comandant al unitatii, asistat uneori de doi martori.
- Testamentul in caz de epidemie. Este scutit, de asemenea, de formalitatile obisnuite, testamentul fiind
facut intr-un loc izolat din pricina ciumei sau a altei boli molipsitoare, chiar daca testatorul nu este atins si el de
aceasta boala.
- Testamentul maritim. Un alt testament privilegiat este cel facut in cursul unei calatorii pe mare fie de
catre membrii echipajului, fie de catre calatori (art. 874-884 C. civ.). Agent instrumentator va fi comandantul
vasului sau un inlocuitor al acestuia, asistat de ofiterul intendent de bord sau de un inlocuitor al lui.
Testamentul special privind depunerile la Casa de Economii si Consemnatiuni.
Titularul unui libret de economii poate dispune – pentru cauza de moarte – asupra depunerilor la CEC printr-un
testament ordinar sau privilegiat. in plus, el poate dispune si printr-o dispozitie cuprinsa in libretul de economii.
Prin urmare, titularul libretului poate dispune asupra depunerilor printr-o declaratie scrisa trecuta in libretul de
economii. Aceasta dispozitie pentru cauza de moarte data CEC constituie un testament olograf simplificat,
deoarece el nu trebuie scris in intregime si datat de mana testatorului, ci numai semnat.
e) PRINCIPALELE DISPOZItII CUPRINSE iN TESTAMENT
Testamentul este menit a cuprinde dispozitii de ultima vointa privitoare la bunuri, adica legate. Potrivit altor
texte din Codul civil, testamentul poate cuprinde si alte dispozitii decat legatele, ca impunerea de sarcini
legatorilor, revocarea unui testament anterior etc. De asemenea, Codul familiei prevede ca recunoasterea de
filiatie poate fi facuta si prin testament.
LEGATUL
Legatul este actul juridic cuprins intr-un testament prin care testatorul desemneaza una sau mai multe
persoane care, la decesul sau, vor primi intregul patrimoniu, o fractiune din patrimoniu sau anumite bunuri
lasate de defunct.
Desemnarea legatarului. Deoarece legatul produce efecte numai daca este cuprins in testament, inseamna ca
pentru a dobandi ce i-a lasat testatorul:
- desemnarea trebuie sa fie facuta prin testament;
- desemnarea trebuie sa fie facuta personal de catre testator.
Clasificarea legatelor. Din punctul de vedere al obiectului lor, legatele pot fi:
- legatul universal este acela care confera legatarului chemare sau vocatie la intreaga mostenire; legate
universale:
- legatul tuturor mobilelor si imobilelor testatorului;
- legatul nudei proprietati a intregii mosteniri;
- legatul de uzufruct-universal viager.
- legatul cu titlu universal este acela care confera legatarului chemare la o fractiune din mostenire (1/1
din mostenire) sau la o masa de bunuri succesorale determinata numai prin natura lor juridica de mobile sau
imobile; sunt legate cu titlu universal:
- legatul unei fractiuni din mostenire;
- legatul tuturor imobilelor succesorale;
- legatul tuturor imobilelor;
- legatul unei fractiuni din nemiscatoare;
- legatul unei fractiuni din miscatoarele ereditare.
Fractiunea din care are chemare legatarul este de la inceput precizata.
- legatul cu titlu particular sau singular este legatul care confera vocatie la unul sau mai multe bunuri
succesorale singulare, privite ca bunuri izolate (ut singuli). Acesta sunt:
- legatul unui lucru individual determinat – o casa, un automobil, un frigider;
- legatul unui lucru determinat prin genul sau – o suma de bani, o cantitate de grau;
- legatul unui bun incorporal – precum cel prin care legatorul lasa creanta ce o are impotriva unei terte
persoane;
- legatul prin care se confera gratificantului o creanta impotriva mostenitorului legal.
Dupa modalitatile care le afecteaza, legatele pot fi:
- legatul pur si simplu este legatul care isi produce efectele la data mortii testatorului;
- legatul cu termen este legatul a carui executare sau stingere depinde de indeplinirea unui termen;
- legatul sub conditie este acel act a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si
nesigur;
- legatul cu sarcina este legatul prin care testatorul impune legatarului o obligatie de a da, a face sau a
nu face.
Cauzele de ineficacitate a legatelor. Din pricini felurite, legatele sunt lipsite de eficacitate, fiind desfiintate
retroactiv. Ineficacitatea legatelor poate fi urmarea nulitatii, caducitatii sau revocarii.
- Nulitatea legatelor. Cauzele de nulitate sau anulare a legatelor sunt cele care privesc orice act juridic:
incapacitatea persoanei care face actul, viciile de consimtamant, lipsa formei cerute de lege pentru valabilitatea
actului etc.
- Legatul este nul:
o pentru neobservarea regulilor de forma, pentru ilicitatea cauzei sau a obiectului;
o daca testatorul a dispus de lucrul altuia crezand ca este al sau;
o atunci cand legatul este afectat de o substitutie fideicomisara.
- Legatul este anulabil:
o in cazul de incapacitate legala sau naturala a testatorului;
o pentru vicii ce afecteaza consimtamantul;
o daca la data mortii testatorului, legatarul era incapabil de a dobandi un legat.
Actiunea in constatarea nulitatii sau cea in anulare va fi respinsa daca cel care o porneste a recunoscut
validitatea testamentului fie expres, fie tacit.
Legatul produce efecte numai de la data deschiderii mostenirii.
- Caducitatea legatelor. Caducitatea poate fi definita ca o imposibilitate de executare a legatului datorita
imprejurarii ca legatarul nu poate sau nu voieste sa primeasca legatul. Principalele cazuri de caducitate a
legatului sunt:
- predecesul legatarului fata de testator – exceptie face cazul in care testatorul a dispus ca, in acest caz
de predeces, legatul sa fie cules de catre mostenitorii legali ai legatarului;
- incapacitatea legatarului de a primi legatul – numai daca incapacitatea este posterioara intocmirii
testamentului;
- neindeplinirea conditiei suspensive sub care a fost facut legatul;
- renuntarea legatarului la legat – refuzul trebuie sa intervina numai la moartea testatorului;
- pieirea in intregime a bunului care face obiectul legatului;
- Revocarea legatelor. Ineficacitatea legatelor poate rezulta din revocarea lor prin vointa testatorului
sau prin hotarare judecatoreasca.
Revocarea voluntara este opera testatorului care, fara a avea nevoie de consimtamantul altei persoane si fara a
aduce atingere vreunui drept castigat, poate, in ultima sa suflare, sa revoce actul sau de ultima vointa. Legatul
si, in general, dispozitiile testamentare sunt, in principiu, acte revocabile. Din punct de vedere al modului de
manifestare a vointei revocatorii, revocarea poate fi expresa sau tacita:
- Testatorul isi poate manifesta expres vointa de revocare printr-un testament posterior, intocmit in
conditiile cerute de lege sau printr-un inscris autentic obisnuit.
- Vointa de a revoca legatul se poate manifesta si tacit, ea putand rezulta neindoielnic din anumite fapte
sau acte ale testatorului, astfel:
o incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului posterior si cele din testamentul
anterior;
o instrainarea voluntara de catre testator a bunului care face obiectul unui legat cu titlu particular;
o distrugerea de catre testator sau din ordinul lui a obiectului legatului cu titlu particular sau a
testamentului in care este cuprins legatul.
Revocarea judecatoreasca este opera instantei judecatoresti si poate avea loc dupa moartea testatorului, la
cererea celor interesati, in cazurile expres prevazute de lege. Potrivit Codului civil, revocarea judecatoreasca
opereaza pentru:
- neexecutarea sarcinii de catre legatarul gratificat printr-un legat cu sarcina;
- ingratitudinea legatarului - legatele pot fi revocate in doua din cele trei cazuri prevazute pentru
donatii:
o daca gratificatul a atentat la viata dispunatorului;
o daca fata de acesta el s-a facut vinovat de cruzimi, delicte sau injurii grave;
- injuria grava la adresa memoriei defunctului.
Revocarea se poate cere in termen de un an.
- Dreptul de acrescamant.
De ineficacitatea legatului, adica de nulitatea, caducitatea sau revocarea legatului va profita, in principiu,
persoana care este obligata sa-l predea sau sa-l plateasca, adica, dupa caz, mostenitorul legal, legatarul
universal sau cu titlu universal, ori chiar cel cu titlu particular daca, in acest din urma caz, testatorul i-a pus in
sarcina plata sau predarea legatului.
in mod exceptional, in cazul legatului conjunctiv, de ineficacitatea legatului profita colegatarii, in baza asa-
numitului drept de acrescamant.
Legatul conjunctiv este legatul al carui obiect este lasat la mai multi legatari, fara ca testatorul sa arate partea
fiecaruia, colegatarii avand chemare eventuala la intregul obiect.
Dreptul de acrescamant opereaza obligatoriu si de drept › opereaza intotdeauna cu sarcini.
Dispozitii testamentare privind dezmostenirea mostenitorilor legali.
in afara de legate, testamentul mai poate cuprinde si dezmosteniri (exheredari).
Dezmostenirea este dispozitia de ultima vointa prin care testatorul inlatura de la mostenire un erede chemat
de lege la succesiune in temeiul calitatii sale de ruda sau de sot supravietuitor.
Limitele dreptului de a dezmosteni:
- mostenitorii rezervatari nu pot fi dezmosteniti decat asupra cotitatii disponibile. in acest caz
dezmostenirea se poate realiza direct (printr-o dispozitie expresa a testatorului) sau indirect (prin desemnarea
unor persoane straine de legatari carora le este lasata intreaga mostenire);
- mostenitorii legali nerezervatari pot fi dezmosteniti fara nici o limita.
Clauze cu privire la executarea dispozitiilor testamentare
Testamentul poate cuprinde si instituirea unui executor testamentar, ce apare ca un mandatar al testatorului.
Mandatul dat executorului produce efecte numai la moartea testatorului.
Puterea si sfera de activitate ale executorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina,
adica posesiunea bunurilor mobile, in vederea executarii dispozitiilor testamentare.
- Executorul testamentar fara sezina are numai un rol de supraveghere si control, fara a executa el
dispozitiile testamentare.
- Executorul testamentar cu sezina are rolul de a supraveghea si controla executarea testamentului,
dar si de a executa el insusi dispozitiile testamentare.
- Termenul pentru care se poate conferi sezina este de cel mult un an de la data mortii testatorului.
Functia executorului testamentar inceteaza in urmatoarele cazuri:
o indeplinirea tuturor dispozitiilor testamentare;
o moartea executorului testamentar;
o revocarea de catre instanta judecatoreasca a executorului testamentar pentru abuz sau incapacitate;
o renuntarea executorului de a continua sarcina, intrucat ii cauzeaza prejudicii.
Executarea dispozitiilor testamentare poate continua si dupa incetarea sezinei pana cand executorul
testamentar isi indeplineste misiunea incredintata de testator.
f) LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE JURIDICE DE BUNURILE MOSTENIRII
Dreptul omului de a dispune de avutul sau dupa ce nu se mai afla in viata este recunoscut in anumite limite:
- o persoana poate dispune pentru cauza de moarte numai prin acte juridice revocabile (legat cuprins
intr-un testament sau donatie de bunuri viitoare);
- o persoana poate dispune de bunurile sale numai pentru cazul propriei sale morti, el neputand sa
hotarasca soarta bunurilor sale si dupa moartea celor care le-a lasat aceste bunuri;
- actele cu titlu gratuit se pot face numai din partea mostenirii numita cotitate disponibila – mostenirea
nu poate aduce atingere rezervei pe care legea o transmite, imperativ, mostenitorilor rezervatari.

Interdictia incheierii unor pacte asupra unei mosteniri viitoare

Prin pact asupra unei mosteniri viitoare se intelege orice conventie, nepermisa de lege, privitoare la o
mostenire ce nu este inca deschisa la data cand se incheie conventia, daca prin ea una din parti dobandeste sau
renunta la drepturile eventuale in acea mostenire.
Pactul unei mosteniri viitoare presupune urmatoarele conditii:
- existenta unui pact (conventie sau act juridic) cu caracter irevocabil;
- obiectul pactului sa fie o mostenire nedeschisa (ori o fractiune sau un bun singular dintr-o anume
mostenire);
- dreptul ce se dobandeste sau la care se renunta sa fie un drept succesoral eventual;
- conventia sa nu fie admisa de lege.
Pactul asupra unei mosteniri viitoare este interzis de lege.
Interdictia substitutiilor fideicomisare
Prin substitutie fideicomisara se intelege o dispozitie cuprinsa in testament (ori intr-un contract de donatie) a
unor bunuri viitoare, prin care dispunatorul obliga pe cel gratificat (legatar sau donator, numit instituit sau
grevat) sa conserve bunurile primite si sa le transmita la moartea sa unei terte persoane (numita substitut),
desemnata de catre dispunator.
Exista substitutie fideicomisara daca sunt indeplinite trei conditii:
- dispunatorul sa fi facut, la persoane diferite, doua sau mai multe liberalitati care au acelasi obiect si
urmeaza sa se execute succesiv (ex.: A lasa prin testament lui B un apartament, cu obligatia pentru acesta, ca la
moartea sa, sa-l transmita lui C);
- instituitul grevat sa fi fost obligat de dispunator de a conserva bunurile primite si de a le transmite la
moartea sa unui substituit, desemnat de dispunator;
- dreptul substituitului sa se nasca la moartea celui instituit.
Substitutia fideicomisara este interzisa de lege si este sanctionata cu nulitatea absoluta.
Substitutia fideicomisara pe care legea o interzice nu se va confunda cu substitutia vulgara, care este permisa
de lege.
Substitutia vulgara este o dispozitie cuprinsa intr-un testament (ori contract de donatie), prin care dispunatorul
desemneaza, in mod subsidiar, un al doilea gratificat (legatar sau donator) pentru cazul cand primul gratificat
nu ar putea sau nu ar voi sa primeasca bunurile – ex.: A lasa prin testament lui B un autoturism, dar dispune ca
daca B va deceda inaintea sa, autoturismul sa-i revina lui C. in acest caz avem doua liberalitati alternative.
Interdictia actelor juridice care il incalca rezerva succesorala
Libertatea de a dispune cu titlu gratuit este limitata prin instituirea rezervei.
Rezervatarii (descendentii, parintii si sotul supravietuitor) sunt aparati de lege impotriva donatiilor si legatelor
facute de defunct.
Partea din mostenire pe care legea le-o transmite rezervatarilor, prin dispozitii imperative, poarta numele de
rezerva.
Cotitatea disponibila este partea din mostenire asupra careia cel ce lasa mostenirea a putut dispune liber de
bunurile sale. Deci, in cazul in care exista mostenitori legali rezervatari, mostenirea se imparte in doua:
cotitatea disponibila si rezerva succesorala.
Rezerva succesorala este acea parte a mostenirii care, in puterea legii, se cuvine mostenitorilor legali si de care
cel care lasa mostenirea nu poate dispune prin acte cu titlu gratuit.
Dreptul la rezerva este un drept propriu iar rezerva are un caracter colectiv.
Mostenitorii rezervatari – descendentii, ascendentii si sotul supravietuitor.
Rezerva descendentilor - daca defunctul a lasat 1 copil – 1 din mostenire;
- daca defunctul a lasat 2 copii – 2/3 din mostenire;
- daca defunctul a lasat 3 sau mai multi copii – 3 din mostenire;
Rezerva ascendentilor privilegiati - daca vin la mostenire ambii parinti – 1 din mostenire;
- daca vine un singur parinte – 1 din mostenire.
Rezerva sotului supravietuitor Rezerva sotului supravietuitor este 1 din mostenire, ea modificandu-se in
functie de clasa de mostenitori cu care vine in concurs.
Masa succesorala. Calculul rezervei si cotitatii disponibile
Masa succesorala se determina prin trei operatii care se executa succesiv:
- Stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii - se iau in
considerare toate bunurile care, la date deschiderii mostenirii, exista in patrimoniul defunctului. in aceasta
operatiune nu vor fi cuprinse: drepturile viagere, bunurile ce nu au facut parte din patrimoniul defunctului,
bunurile lipsite de valoare, bunurile ce nu pot face obiect de transmitere succesorala.
- Scaderea pasivului succesoral din valoarea bunurilor existente in patrimoniul defunctului - vor fi
scazute din activul brut toate obligatiile existente in patrimoniul defunctului la data deschiderii mostenirii
- Reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de cel care lasa mostenirea -Sunt supuse
aceste operatii toate donatiile, indiferent de forma in care au fost realizate si de persoana gratificata.
Reductiunea liberalitatilor care incalca rezerva succesorala
Reductiunea este o sanctiune civila ce consta in reducerea asa-numitelor liberalitati excesive (donatii efectuate
sau legate instituite prin testament), iar actiunea in reductiune este mijlocul legal prin care se poate realiza
reducerea acestora.
Reductiunea poate fi ceruta numai de mostenitorii rezervatari, succesorii acestora si cei care le infatiseaza
drepturile.
Nu beneficiaza de reductiune donatarii si legatarii, deoarece este indreptata impotriva lor.
Dreptul la reductiune poate fi exercitat pe doua cai procedurale:
- Exceptia in reductiune – poate fi invocata de mostenitorul rezervatar in cazul in care bunul care face
obiectul liberalitatii NU A FOST PREDAT celui gratificat. Aceasta exceptie poate fi invocata numai in cadrul
termenului de prescriptie de 3 ani.
- Actiunea in reductiune – este supusa termenului de prescriptie de 3 ani. Poate fi folosita de
mostenitorul rezervatar in cazul in care bunul care face obiectul liberalitatii A FOST PREDAT celui gratificat (ex.:
donatia).
Ordinea reductiunii liberalitatilor excesive:
- legatele se reduc inaintea donatiilor;
- legatele se reduc deodata si proportional;
- donatiile se reduc succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepand cu cea mai noua.
Efecte:
- in cazul unui legat reductiunea are ca efect caducitatea legatului;
- in cazul unei donatii, reductiunea are ca efect rezolutiunea donatiei respective.
Pentru stabilirea echivalentului banesc, se are in vedere valoare bunului din momentul deschiderii mostenirii.
4. DREPTUL DE OPtIUNE SUCCESORALa
a) PROBLEME GENERALE PRIVIND DREPTUL DE OPtIUNE SUCCESORALa
Dreptul subiectiv de optiune succesorala
Mostenitorul care nu a hotarat daca sa accepte sau nu mostenirea se numeste succesibil.
Succesibilul are un drept de optiune, in virtutea caruia:
- poate accepta pur si simplu mostenirea, daca succesiunea este evident solvabila;
- poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, daca solvabilitatea mostenirii este indoielnica;
- poate repudia succesiunea, daca succesiunea este evident insolvabila;
Dreptul la optiune succesorala se naste in persoana mostenitorului de la data deschiderii succesiunii in termen
de 6 luni.
Subiectul dreptului de optiune succesorala
Subiectul al dreptului de optiune este orice persoana care are chemare la mostenirea facuta de defunct, prin
lege sau testament, fara deosebire, dupa cum chemarea este la intreg patrimoniul, la o fractiune sau la anumite
bunuri.
Dreptul subiectiv de optiune succesorala poate fi exercitat si de creditorii personali ai mostenitorilor, pe calea
actiunii oblice.
Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala
- act juridic unilateral;
- act juridic indivizibil;
- act juridic care nu poate fi afectat de modalitati
- act juridic, in principiu, irevocabil;
- act juridic declarativ;
- un drept absolut care nu este susceptibil de abuz.
Prescriptia dreptului de optiune succesorala
Termenul de optiune succesorala trebuie exercitat in termen de 6 luni de la deschiderea mostenirii.
Acest termen vizeaza numai transmisiunile universale si cu titlu universal.
Pentru legatele cu titlu particular, termenul de prescriptie este de 3 ani.
Termenul de prescriptie incepe sa curga de la data deschiderii mostenirii.
b) ACCEPTAREA PURa SI SIMPLa A MOSTENIRII
Acceptarea pura si simpla a mostenirii este o manifestare de vointa a mostenitorului, in sensul de a pastra titlul
de mostenitor, ea putand rezulta si dintr-un fapt juridic savarsit de mostenitor.
Formele acceptarii pure si simple:
- acceptarea pura si simpla voluntara simpla – este un act juridic prin care mostenitorul manifestandu-si
vointa, isi insuseste titlu de mostenitor;
- acceptarea expresa – acceptarea se face printr-un act autentic sau inscris sub semnatura privata;
- acceptarea tacita – atunci cand mostenitorul face un act pe care nu l-ar fi putut face decat in calitate
de mostenitor si din care rezulta intentia de a accepta mostenirea (donatia, vanzarea sau cesiunea drepturilor
succesorale)
- acceptarea pura si simpla voluntara fortata – prin savarsirea unor fapte de catre mostenitor, legea
considera ca acesta a acceptat mostenirea (ascunderea anumitor bunuri)
c) ACCEPTAREA SUB BENEFICIU DE INVENTAR
Avantajul acceptarii sub beneficiu de inventar este ca, prin realizarea unui inventar al bunurilor mostenirii, se
evita confuziunea dintre patrimoniul succesoral si patrimoniul personal al mostenitorului.
Este un act juridic ce implica doua formalitati:
- declaratie a mostenitorului facuta la biroul notarial de la locul deschiderii mostenirii, declaratie consemnata
intr-un registru special – nerespectarea acestei formalitati atrage nulitatea beneficiului de inventar;
- intocmirea unui inventar exact al bunurilor mostenirii – nerespectarea acestei formalitati are drept consecinta
confuziunea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului.
d) RENUNtAREA LA MOSTENIRE
Manifestarea unilaterala de vointa a susceptibilului prin care acesta, exercitandu-si dreptul de optiune
succesorala in termen legal, declara, in mod categoric, ca renunta la drepturile sale succesorale.
Conditii:
- manifestarea de vointa sa fie facuta in mod expres;
- sa fie un act solemn facut la biroul notarial de la locul deschiderii mostenirii, declaratie consemnata intr-un
registru special – nerespectarea acestei formalitati atrage nulitatea renuntarii.