Sunteți pe pagina 1din 8

Aplicatie calimani

Încadrare în zona. Limite

Muntii Calimani se gasesc în sud-vestul judetului Suceava si apartin lantului vulc


anic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat în zona de contac
t a muntilor de încretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si P
annoniei.
Calimanii (inclusiv Gurghiu si Harghita) se încadreaza în grupa sudica a celor mai t
ineri munti din tara noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8-5 milioane de ani
(Cuaternarul inferior), care s-au format în Pliocenul superior. Intensa activitat
e vulcanica a dus la aparitia unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lun
gime de 450km (din care 370km pe teritoriul tarii noastre). Constituiti din alte
rnante de lave, Muntii Calimani apartin grupei sudice - cea mai importanta masa
vulcanica, cu o suprafata de aproximativ 6.400kmp, cu latimea de 40km ( chiar pe
ste 50km în sectorul Calimani) si lungimea de aproape 160km.
Masivul Calimani este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Piet
rosul Calimanului-2.100m, Retitis-2.023m, etc), care coboara treptat catre Tusna
d (Ciomatu- 1.301m). În acest sector apar numeroase conuri vulcanice distruse part
ial de eroziune, care datorita prabusirilor au dus la deschiderea unor cratere
("caldari") imense, cu diametrul de circa 10km în Calimani.
Muntii Calimani ocupa partea nord-vestica a grupei centrale a Carpatilor Orienta
li, reprezentând cel mai extins masiv vulcanic din tara noastra, desfasurându-se pe
directia nord-vest- sud-est, fiind delimitat la nord de zona depresionara a Dorn
elor (Vatra Dornei) si muntii Bârgaului, la est - sirul depresiunilor Paltinis, Dr
agoiasa, Bilbor, Secu îl separa de muntii înalti ai Bistritei si de munceii Giurgeul
ui (sud-est), la sud- defileul Muresului constituie limita spre muntii vulcanic
i ai Gurghiului, la vest - piemontul colinar al Calimanilor face trecerea spre p
artea estica a Podisului Transilvaniei.
Geologie
Intensa activitate vulcanica din timpul Neogenului a avut ca efect depunerea un
or importante mase vulcanice, cu cratere în prezent stinse.
Masivul Calimani apartine "arcului andezitic" aparut pe crusta continentala a b
locurilor transilvan si pannonic- ca efect al coliziunii acestora cu placa euras
iatica. Catena vulcanica se sprijina pe un fundament constituit de sisturi crist
aline carpatice si formatiuni sedimentare triasice ce apartin zonei cristalino-m
ezozoice, depozite ale flisului transcarpatic si formatiuni sedimentare miocene
si pannoniene din Depresiunea Transilvaniei.
Elementul principal al Muntilor Calimani îl constituie "caldarea" situata în partea
nordica a masivului, cu un diametru de circa 10km, formata initial în urma unui pr
oces de prabusire, conditionat de diminuarea presiunii rezervorului magmatic al
mai multor centre de emisie conjugate (Caliman- Izvor, Voievodeasa, Retitis, Pi
etrosul), în urma dislocarii unui volum important de magma fluida. Evolutia ulteri
oara a masivului -la care au concurat atât eroziunea glaciara, aceea a proceselor
de siroire si torentiale, dezagregarea si alterarea , nu a reusit sa estompeze
vechiul relief determinat de structura geologica si, mai mult decât atât, l-a pus de
acord si cu constitutia litologica. Astfel, imensa potcoava formata din creste
cu altitudini în jur de 2.00m nu este altceva decât marginea vechii "caldari", iar p
latourile slab înclinate catre exterior reprezinta scurgeri de lava revarsate din
crater. În interiorul "caldarii", unde s-au acumulat depozite groase de explozie,
care ulterior au fost caolinizate si silicifiate, relieful apare foarte accident
at, spre deosebire de relieful linistit, cu forme domoale din zonele de dezvolta
re a pânzelor efuzive andezitice. În acest fel, limita piroclastit-andezit se indivi
dualizeaza în teren prin schimbari de panta, sei, denivelari bruste, etc.
Relieful
Muntii Calimani domina regiunile înconjuratoare prin înaltimea vârfurilor, relieful ca
racterizându-se prin prezenta a doua unitati relativ distincte:
a) zona axiala centrala, alcatuita din podisuri andezitice si piroclastice (aglo
merari vulcanice), dominate de conuri vulcanice;
b) zona vulcano-sedimentara, care înconjoara zona centrala, cu aspect de platou.
Versantii Masivului Calimani au aspecte foarte variate. Cel nordic, spre izvoare
le râului Dorna si Neagra Sarului, este mai fragmentat, mai abrupt si cu "caldari"
glaciare din care se rostogolesc râuri torentiale. Versantul estic, înaltat deasupr
a depresiunilor Dragoiasa si Bilbor, corespunde unui podis de lave dominat de ma
guri mari. Versantul sudic, care începe din muchia meridionala a craterelor, are a
spectul unui podis neted, ce cade în trepte largi, spre defileul Muresului: cele s
uperioare dispuse imediat sub conul central, sunt aproape orizontale, înmlastinite
sau acoperite de turbarii, iar treptele inferioare sunt masiv împadurite, chiar în
vaile adânci si înguste.
Sectorul Negoiu Unguresc (2.081m) -Pietrosu (2.100m), cu relief alpin total deos
ebit în comparatie cu restul lantului vulcanic, reprezinta partea cea mai importan
ta a masivului, o creasta orientata nord-vest - sud-est, cu o lungime de peste 4
km, cu înaltimile cele mai mari, alcatuita din stive de lave andezitice -orizontal
e sau slab înclinate-care se dezagrega usor, ducând la aparitia unor acumulari imens
e de blocuri dispuse haotic si grohotisuri ce curg în pante. Aspectul este diferit
de restul masivului deoarece vârful Pietrosu apare ca un pisc semet, iar platoul
dirijat odinioara spre sud-vest a fost intens decupat de pâraiele Negoiu si Pietro
su si transformat în cea mai mare parte, într-o creasta zimtata. Fragmentele din ace
st platou, sub forma de coline, coboara din Pietrosu catre sud-vest. În partea sud
-estica panta este foarte abrupta, iar stratele de lava au o dispozitie orizonta
la sau usor înclinata, mai ales în cazul marilor altitudini ce depasesc 1.800m.
Clima
Clima Muntilor Calimani se încadreaza în climatul temperat montan, corespunzator Mun
tilor Carpati. Analizele climatice deosebesc un subtip climatic al muntilor josi
si un subtip climatic al muntilor înalti.
a) etajul climatic al muntilor josi corespunde partii inferioare a masivului, cu
altitudini cuprinse între 800m si 1.700m. Reprezentând cea mai mare parte a masivul
ui, acest etaj se caracterizeaza prin valori medii anuale ale radiatiei globale
sub 110kcal/cmp, prin durate medii ale stralucirii soarelui sub 1.800-1.900 ore/
an, si nebulozitate accentuata de 6-7zecimi pe platoul vulcanic. Temperaturile m
edii anuale sunt cuprinse între 4si 6 grade Celsius. Amplitudinile dintre temperat
urile medii ale lunilor celor mai calde ( 8-15 grade Celsius) si celor mai reci
(-6,-10grade Celsius) se mentin între 18 si 21 grade Celsius. Durata intervalului
fara înghet este de 140-160 zile. Umezeala relativa prezinta valori ridicate, 84%-
88%, precipitatiile fiind de 600-1.300mm/an. Stratul de zapada se mentine, în medi
e, între 80-120 zile.
b) etajul climatic al muntilor înalti caracterizeaza regiunea înalta a Calimanilor,
pe platourile situate la peste 1.700-1.800m, cât si pe cupolele vulcanice ce ajung
la 2.100m. Durata de stralucire a soarelui coboara sub 1.800ore/an, iar nebuloz
itatea depaseste 7 zecimi. Temperaturile medii anuale ating -2 grade Celsius. Am
plitudinile dintre temperaturile medii ale lunilor celor mai calde si celor mai
reci sunt de 18-21 grade Celsius. Grosimea medie a stratului de zapada este cup
rinsa între 50 si 100cm, dar maximele pot atinge valori de 250-350cm. Stratul de z
apada se mentine în jur de 200de zile, iar durata intervalului fara înghet scade sub
100 de zile pe culmile înalte. Umezeala relativa depaseste 88%, iar cantitatea de
precipitatii atinge 1.000-1.400mm/an (cea mai mare parte sub forma de zapada).
Anual se înregistreaza mai putin de 40de zile senine. Vânturile au frecvente mari si
viteze medii de 5-10m/s, vitezele maxime depasind uneori 40-45m/s, zapada spulb
erata acumulându-se în grosimi mari ce pot depasi 7-8m în locurile adapostite-depresio
nare.
5. Vegetatia forestiera
Având în vedere conditiile limitative de altitudine si de clima, vegetatia Masivului
Calimani corespunde etajelor de vegetatie subalpin si montan de molidisuri. Eta
julsubalpin, conditionat în mod hotarâtor de asprimea climatului rece- umed-puternic
vântos se caracterizeaza printr-un singur tip de vegetatie lemnoasa, cu înaltimi re
duse, forme în drapel si târâtoare: molid, jneapan, ienupar, zâmbru, arin verde. Etajul
montande molidisuri se caracterizeaza prin dominarea molidului, care realizeaza
masive închegate, pe alocuri cu: plop tremurator, salcie capreasca, scorus, mestea
can, care ramân în plafonul inferior.
Rezervatii naturale
Rezervatia Tinovul Sarul Dornei (Dorna )
Rezervatia se gaseste in apropierea soselei ce duce la Gura Haitii, inainte de a
intra in comuna Sarul Dornei - in drum spre masivul Calimani.
Turbaria, elementul ocrotit al rezervatiei, este de o formatie mai recenta (cca
. 3000 ani), este asezata pe terasa paraului Neagra Sarului, la o altitudine de
800 m.
Vegetatia este alcatuita in marea majoritate de muschiul de tip arctic (Sphagnu
m), peste care, in conditii vitrege de vegetatie s-a dezvoltat un arboret de pin
silvestru (Pinus silvestris, var. turfosa) pe un strat de turba a carui grosime
variaza intre 1,10 m si 3,20 m.
Demn de remarcat este ca, spre deosebire de celelalte tinoave, acesta nu are zo
na de protectie.
Suprafata rezervatiei este de cca. 36,00 ha.

Rezervatia Tinovul Mare (Poiana Stampei) (Dorna)


Rezervatia se afla pe teritoriul comunei Poiana Stampei,strajuita de dealurile S
mida, Casoi, Ciungii Chiperenilor, in standa soselei nationale Vatra Dornei - Bi
strita si reprezinta cea mai intinsa rezervatie de turba naturala din tara noast
ra.
Patrunderea in tinov se face prin traversarea unui pod de lemn peste paraiasul
Casoi. Trecand printr-o banda de molizi inalti, avem surpriza de a descoperi "o
tundra" de tip siberian compusa dintr-un puiet cu consistenta medie (0,5-0,6) v
egetand in aspre conditii stationale (mlastina oligotrofa).
Acest tinov, declarat monument al naturii in 1955, este situat la o altitudine
medie de 880m si este strabatut de un pod de lemn lung de 900m care permite vizi
tatarea rezervatiei, intrucat stratul de muschi higroscopici musteste continuu.
Importanta stiintifica a acestei rezervatii consta in aciditatea stratelor de m
uschi care a permis pastrarea nealterarata a polenului depus in stratele de turb
a de-a lungul zecilor de ani. Solul si apa sunt puternic acide, colorate cu nuan
te gradate de brun, predominand acizii humici si humirici. Flora bacteriana lips
este in totalitate, datorita aciditatii si lipsei de oxigen.
Analizele sporopolenice pot determina evolutia in timp de la formarea turbariil
or de acum cateva mii de ani.
Dintre analizele si studiile efectuate de Emil Pop, au reiesit urmatoarele succ
esiuni de vegetatie :
- faza de pin amestecat cu molid, partial salcie si mesteacan, in perioada prebo
reala;
- faza de pin cu molid, cu urme de alun si stejaris mixt (cu ulm si tei), putin
reprezentata ca faza de trecere din borealul timpuriu;
- faza molid-alun-stejaris mixt cu preponderenta molidului, cuprinzand timpul ca
lduros postglacial si boreal pana la subboreal;
- faza molid-carpen, acesta atingand maximul de uscaciune de la sfarsitul subbor
ealului, trecand in subatlantic;
- faza molid-fag-brad din subatlanticul rece si umed, faza fagului fiind cea mai
recenta.
Genetic, tinoavele au inceput sa ia nastere in postglacial dupa permanentizarea
timpului calduros, cand la altitudini de peste 800 m cadeau destule precipitatt
ii pentru a alimenta sfragnetele vechi. Modalitatea de geneza se pare ca a fost
colmatarea unei mlastini entrofe de catre muschi (Sphagnum) .
In prezent specia lemnoasa dominanta in tinovul Poiana Stampei este pinul silve
stru (Pinus silvestris forma turfosa) care vegeteaza greu, ajungand la diametre
cuprinse intre 10-22 cm la varste de circa 100 ani, mesteacanul pufos ( Betula p
ubescens) si unii hibrizi ( Betula hybrida, Betula warnstorffii), precum si spec
ii ca scorusul, plopul tremurator si molidul (care alcatuiesc zona de protectie)
.
Flora erbacee este alcatuita din specii acidofile : feriga ( Dryopteris cristat
a), merisorul ( Vaccinium vitis-idea), afinul ( Vaccinium myrtilus), rachiteaua
( Vaccinium oxicocos), ruginarea ( Andromeda polyfolia), vuietoarea ( Empetrum n
igrum ), rogozul ( Carex pauciflora), iar dintre muschi - Saphagnum wulfianum -
relict arctic si subarctic caracteristic unor zone periferice de zavoaie de tip
finlandic.
Fauna, pe langa reprezentantii caracteristici zonei montane, este reprezentata
de unele relicte cu areal foarte indepartat : Groenlanda, Scotia, Extremul Orien
t, cum ar fi Macrobiatus dubrus - necunoscut in Europa Centrala si sudica, o fur
nica (Fornica fusca picea) si paianjenii Tetragantha pinicola, Therium undulatum
si Drasodes margaritella.
Asadar, tinoavele oligotrofe conserva atat speciile relicte cat si pe cele actu
ale aratand succesiunea speciilor de-a lungul anilor. Ele sunt o marturie a trec
erii timpului, existenta lor fiind extrem de valoroasa pentru studiul evolutiei
speciilor cat si pentru exploatarea rationala a turbei pentru calitatile sale de
osebite ( curative, izolator, turba medicinala, ingrasamant pentru flori, etc.).
Suprafata rezervatiei este de cca. 681,80 ha.

Rezervatia de jnepenis si Pinus cembra din muntii Calimani (Dorna)


In partea de sud-vest a judetului Suceava se intind muntii Calimani cu ramificat
ii spre nord, pana in albia raului Dorna. In ansamblu acestia urca de la sud spr
e nord pana la altitudini de peste 2100 m. La limita bazinelor Dornelor ei se co
ntinua prinr-un abrupt, coborand pe pante mai mari prin numeroase obcine, ce inc
hid intre ele bazinele hidrografice aproape parelele, cu ape ce curg spre nord s
pre Bistrita.
Este interesanta evolutia acestor munti, de la formarea lor. In mezozoic
apele marii cretacice ocupau actuala regiune. Miscarile de incretire au dus mai
intai la formarea Muntilor Bistritei, iar la sfarsitul erei secundare s-a forma
t depresiunea de scufundare a Transilvaniei.
La inceputul tertiarului (paleogen), intreaga regiune corespundea golfulu
i marin al Bargaului, legat de acel al Maramuresului. In a doua parte a tertiaru
lui (neogen) au avut loc cateva puternice eruptii, separate intre ele prin perio
ade de liniste, care au dus la aparitia actualului masiv acum circa 35 milioane
de ani, Calimanii fiind deci cei mai tineri munti din tara noastra.
In ultima parte a tertiarului si in cuaternar s-a instalat glaciatia, evid
entiata in prezent prin existenta caldarilor pe partea de nord a celor mai inalt
e piscuri.
Caldarile glaciare tipice, de pe versantul bucovinean sunt pe Rachitis, l
a o altitudine de 1900m. Acestea erau acoperite cu cca. 1 milion de ani in urma,
de ghetari ce se intideau pe distante de pana la 3 km.
Ultimele miscari de ridicare au avut loc la inceputul cuaternarului si a
u dus la formarea masivelor muntoase, la definitivarea configuratiei actuale. Re
lieful Calimanilor se caracterizeza prin terase mari, dispuse in trepte, evident
iind curgerile masive de lava. Manifestarile post-vulcanice sunt reprezentate pr
in depuneri de sulf nativ, limonit si prin izvoare carbogazoase.
Rezervatia a fost inclusa in legea 9/1973 privind protectia mediului inconjurat
or si cuprinde padurile si jnepenisurile situate la izvorul paraului Neagra Saru
lui, inspre varful Rachitis, avand ca limite : la vest saua ce duce spre varful
Pietricelul, spre sud creasta Rachitis, spre est arboretul de limita al amestecu
lui molid-zambru, iar spre nord o linie marcata ce atinge soseaua care urca la c
olonia de minieri Calimani.
In afara de peisaj, rezervatia prezinta o deosebita importanta stiintifi
ca prin aceea ca aici se gaseste un arboret natural in amestec intim de molid si
zambru, unic in tara si foarte rar in Europa. Aici zambrul (Pinus cembra), reli
ct glaciar, cuprinde dupa inventarierea din 1973 peste 7000 de exemplare cu tru
nchiuri bine conformate, cilindrice, drepte, concurand cu molidul in zona caruia
se afla. In jnepenisul de peste 400 ha, la limita superioara a vegetatiei fore
stiere, zambrul prezinta infurcari datorita intemperiilor (vanturi puternice, pl
oi abundente, trasnete, ninsori masive, geruri, arsite) care ii confera un aspec
t aparte de rezistenta in fata dezlantuirilor naturii.
Interesanta in acest perimetru este si prezenta arinului (Alnus viridis)
care fixeaza bine solul precum si prezenta scorusului (Sorbus aucuparia forma l
anuginosa)ce vegeteaza bine chiar pana la cota 1880.

Cateva exemplare de larice (Larix europaea ssp. Carpatica) vegeaza in conditii b


une si depaseste in multe cazuri 22 m inaltime si 60 cm in diametru, pe versantu
l nord-vestic.
Un fapt demn de remarcat este arbustul ocrotit ce apare frecvent in jnep
enisuri sau pe soluri de natura vulcanica : smandarul (Rhododendron kotsckyi) ca
re coloreaza in rosu aprins covorul vegetal in luna iulie-august.
Alte specii erboase sunt : degetarutul ( Soldanella montana varietatea c
alimanica si varietatea romanica)- pe culmile Tamau, Pietrosu Calimanilor, Strun
ior, ghintura (Gentiana punctata) ce apare sporadic in micile poienite de-a lung
ul unor poteci, ciubotica ( Primula minima)- pe culmile Rachitis si Pietricelu
.
In patrimoniul rezervatiei se inscriu si "grotele Luanei", descoperite de
geologul Emil Butnaru in 1961, formate in rocile vulcanice, numite vulcanocarst
.
O mentiune deosebita ar trebui facuta cu privire la exploatarea sulfului d
in masivul Calimani, care, fara a atinge nivelurile scontate, a distrus definiti
v ecosistemele montane din zona, arii intregi necesitand lucrari severe de recon
structie ecologica si protectia zonelor ocrotite.
Suprafata rezervatiei este de cca. 384,20 ha.

Rezervatia "12 Apostoli " (Dorna)


Localizare: creasta ce formeaza cumpana apelor dintre bazinele paraielor Neagra
Sarului si Poiana Negri si coboara dinspre Calimani peste culmile Tamau si pietr
ele Rosii spre varfurile Lucaciu si orasul Vatra Dornei adaposteste multe figuri
zoomorfe si antropomorfe, "sculptate " de intemperii in decursul vremurilor, co
nstituite din fragmete de lava cimentata.
Grupul de stanci ce formeaza rezervatia este cel mai important si cuprinde "scu
lpturi" fantastice, ca de exemplu figura unui mos cu barba, spre nord, a unui ba
tran spre sud, a unui urs cu capul plecat, a unei femei ce aminteste de silueta
faraoanei Nefertiti, etc. Figura batranului se evidentiaza prin aceea ca are "tr
ei " fete distincte, orientate spre cele trei carari ce se indreapta spre el : c
atre Gura Haitii - o fata lata, brahicefala; spre nord - un cap mai mic, cu o fr
unte mai ingusta si o barba alungita, spre sud - o fata mai inalta si ingusta, d
e tip dolicocefal, avand parca si un coif pe crestet.

Originea acestor formatiuni megalitice este certa : modelarea eoliana, dezagreg


area fizica, eroziunea aglomeratelor, etc. dar s-au inaintat si ipoteze care sus
tin "modelari " provocate de om.
Alaturi de aceste formatiuni se gasesc jnepenisuri si ienuparete de pe versantu
l vestic care adapostesc cocosul de mesteacan ( Lyrurus tetrix) - monument al na
turii, argumente suficiente pentru infiintarea in 1971 a acestei rezervatii, uni
ca de acest fel in Bucovina. Amanunte asupra genezei, reliefului si aspectului
Calimanilor se gasesc la Rezervatia forestiera de jenpenis si Pinus cembra (Cali
mani).
Suprafata rezervatiei este de cca. 200,00 ha.
Descriere Generala

Situati in nordul defileului Toplita-Deda al Muresului, muntii Caliman reprezint


a cea mai intinsa unitate montana
din Carpatii Orientali; creasta sa se intinde pe directia generala E-V in lungim
e de peste 50 km. Inaltimea
maxima este atinsa in virful Pietrosul Calimaniului, la 2100 m. Alte virfuri mai
insemnate: Bistriciorul (1990 m)
, Stuniorul (1885 m), Gruiului (1913 m), Negoiul Unguresc (2084 m), Resitis (202
1 m), Bradul Ciont (1899 m),
Iezerul Calimaniului (2023 m). Craterul vulcanic cu un diametru de peste 10 km e
ste marginit de varfurile
cele mai inalte, iar spre nord este despicat de Valea Neagra, afluent al Dornei.
In interiorul craterului
se afla cateva cosuri vulcanice secundare (Pietricelui, Varful Haitei, Negoiul R
omanesc), unele dintre
acestea fiind in prezent exploatari de sulf. Intre marile atractii turistice se
numara forme ciudate de
stinci vulcanice pe muntii Tihul, Rusca, Retisis, dar mai ales pe Tamau si Lucac
iu. In acest ultim sector
se afla rezervatia geologica "Stincile Doisprezece Apostoli", exceptionale daltu
iri naturale.
Puncte de acces in zona
Comuna Bistrita Bargaului
Comuna Josenii Bargaului
Comuna Neagra Sarului
La Monument (dn 15 Toplita-borsec)
Orasul Deda
Pasul Paltinis
Saru Dornei
Satul Calimanel
Satul Colibita
Satul Coverca
Satul Cusma
Satul Dorna Candrenilor
Satul Dornisoara
Satul Gura Haitii
Satul Lunca Bradului
Satul Poiana Negrii
Satul Runc (Comuna Neagra Sarului)
Satul Vatava
Cabane, refugii si locuri de campare
Ref. Gruiu
Ref. Luana
Ref. Negoiu
Ref. Puturosu
Ref. Salvamont Bradu Ciont
€
Cele mai recente fotografii

Trasee
Satul Cusma - Saua Bitca Strejii
Saua Terha - Saua Bitca Strejii
Pasul Paltinis - Ref. Luana
Comuna Neagra Sarului - Comuna Neagra Sarului
Satul Colibita - Satul Rastolita
Comuna Josenii Bargaului - Piatra Cusmei
Comuna Bistrita Bargaului - Piatra Cusmei
Satul Colibita - Curmatura Tihu
Stina Terha - Varful Zurzugau (1989)
La Monument (dn 15 Toplita-borsec) - Saua Ratitis
Gura Paraului Voivodeasa - Ref. Iezer
La Monument (dn 15 Toplita-borsec) - Saua Bitca Strejii
Orasul Deda - Poiana Tomii
Satul Lunca Bradului - Varful Pietrosul (2100)
Orasul Deda - Poiana Stegii
Satul Lunca Bradului - Saua Gruiu
Satul Vatava - Poiana Cofii
Satul Rastolita - Poiana Bradu
Cantonul Cocos - Sub Varful Ratitis
Satul Dorna Candrenilor - Satul Gura Haitii
Satul Dornisoara - Saua Capul Dealului
Satul Coverca - Satul Gura Haitii
Satul Gura Haitii - Satul Dornisoara
Poiana Puturosu - Sub Varful Ratitis
Satul Calimanel - Sub Varful Ratitis
Satul Gura Haitii - Varful Pietrosul (2100)
Satul Runc (Comuna Neagra Sarului) - Rezervatia 12 Apostoli
Vatra Dornei - Saua Nicovala
Vatra Dornei - Coada Pietrosului
€