Sunteți pe pagina 1din 6

Determinarea entalpiei de neutralizare

Principiul lucrării:
Căldurile de reacţie la presiune constantă Qp= ∆H sunt chiar entalpiile de reacţie. Procesul chimic în
care sistemul reactant cedează căldura mediului exterior se numesc reacţii exoterme ∆H< 0, iar cel în care
sistemul absoarbe căldură din mediul exterior ∆H>0 se numesc reacţii endoterme.
Căldura de neutralizare a unui acid cu o bază reprezintă cantitatea de căldură degajată la formarea
unui mol de apă (H2O) dintr-un ion gram de protoni hidrataţi H3O+ şi un ion gram de grupe hidroxil HO−.
Pentru reacţiile dintre acizii şi bazele tari, în soluţii apoase diluate, entalpia de neutralizare are aceeaşi
valoare, egală cu -13,7 kcal/mol, sau – 57,3kJ/mol la 18 oC (291 K) şi 1 atm, indiferent de natura acidului şi
a bazei.
Aşadar, la neutralizarea acizilor tari cu baze tari în soluţie apoasă se produce practic reacţia de
formare a unui mol de apă:
Haq+ + HO-aq → H2O (3.2.1)
aceasta deoarece acizii şi bazele tari, fiind electroliţi tari, sunt total disociaţi şi prin urmare recţia de
neutralizare se poate scrie ca o reacţie ionică.
Exemplu: ( H (+aq ) + Cl (−aq ) ) + ( Na (+aq ) + OH (−aq ) ) → Na (+aq ) + Cl (−aq ) + H 2 O(1) (3.2.2) în
care, reducând termenii asemenea rezultă ecuaţia (2.2.1).
Când acidul, baza sau ambele sunt electroliţi slabi, deci sunt parţial disociaţi în soluţie, entalpia de
neutralizare este mai mică, datorită energiei consumate pentru disocierea lor.
Scopul lucrării: este de a determina entalpa de neutralizare pentru următoarele reacţii:
HCl + NaOH→NaCl + H2O (3.2.3)
H2SO4 +2 NaOH→ Na2SO4 + 2H2O (3.2.4)
HCl +NH4OH→ NH4Cl + H2O (3.2.5)

Aparatură şi substanţe:
Aparatură: calorimetru, cilindri gradaţi, termometru
Substanţe: soluţii de HCl 1N, H2SO4 1N, NaOH 0,5N şi NH4OH 0,5N
Aparatul cu ajutorul căruia se măsoară efectele termice ale proceselor chimice şi fizice în condiţii
adiabatice, se numeşte calorimetru. În laboratoarele de chimie generală se va folosi drept sistem adiabat un
pahar Berzelius aflat într-un vas cilindric de protecţie din polistiren, care asigură izolarea temică. În paharul
de sticlă se introduc soluţiile şi termometrul, iar agitarea mecanică se realizează mişcând cu grijă sistemul
pentru uniformizarea temperaturii.
Modul de lucru:
• se introduc în paharul de sticlă al sistemului calorimetric 25 mL soluţie de HCl 1N şi se citeşte, după
aproximativ 3 minute, temperatura acestei soluţii (ti) cu ajutorul unui termometru;
• se adaugă 50 mL NaOH 0,5 N, la aceeaşi temperatură, peste soluţia aflată în calorimetru;
• din momentul amestecării se urmăreşte variaţia temperaturii până când ea devine constantă şi se
notează valoarea ei (tf).
Se procedează similar şi pentru celelalte reacţii de neutralizare indicate mai sus, folosind următoarele
volume de soluţii:
25 mL soluţie H2SO4 1N şi 50 mL soluţie NaOH 0,5 N;
sau 25 mL soluţie HCl 1N şi 50 mL soluţie NH4OH 0,5 N.
Calcule şi rezultate:
Conform ecuaţiei calorimetrice:
Q=(mcalorimetruccalorimetru+msolacidăcacid+msolbazăcbază)(tf-ti)(3.2.6)
în care se cunosc:
mcalorimetruccalorimetru=20 cal/grad şi reprezintă capacitatea calorică a calorimetrului (Cvas);
ρ acid = ρ bază = 1,06 g/cm3
cacid = cbază = 0,931 cal/g.grad
msol.acid = Vsol.acid × ρ sol.acid (grame) (3.2.7)
msol.bază = Vsol. bază × ρ sol. bază (grame) (3.2.8)
∆ Hneutralizare = -Q/n (3.2.9)
unde:
n - numărul de echivalenţi din volumul de 25 mL, respectiv 50 de mL, de acid sau bază folosiţi şi se
calculează astfel:
25 mL sol.HCl 1N..................................n echivalenţi HCl
1000 mL sol.HCl 1N...........................1 EgHCl ⇒ n = 0,025echivalenţi HCl
sau
50 mL sol.NaOH 0,5N........................n echivalenţi NaOH
1000 mL .......................................1 EgNaOH ⇒ n = 0,025 echivalenţi NaOH
Deci:
∆ H=-(20 + 25⋅ 1,06 ⋅ 0,931 + 50 ⋅ 1,06 ⋅ 0,931)(tf - ti)/0,025 cal/echiv.
Se alcătuieşte tabelul 3.2.1:
Tabelul 3.2.1
Reacţia studiată ti tf ∆ t Q ∆ H
(oC) (cal) cal
(oC) (oC)
echiv
HCl+NaOH→NaCl+H2O
H2SO4+2NaOH→Na2SO4+2H2O
HCl +NH4OH→NH4Cl +H2O
Interpretarea rezultatelor: Se stabileşte natura endotermă sau exotermă a procesului studiat. Se verifică dacă
entalpiile reacţiilor (3.2.3) şi (3.2.4) satisfac condiţia (3.2.1). Se compară efectele termice ale reacţiilor
(3.2.3) şi (3.2.4) cu cel al reacţiei (3.2.5).

Tema de casă:
1. Să se scrie ionic reacţia de neutralizare KOH + HNO3 şi LiOH + H2SO4
3 3
2. La neutralizarea a 30 cm HCl 1N cu 60 cm NaOH 0,5 N s-a observat o diferenţă de temperatură de
o
aproximativ 2,2 C. Să se calculeze entalpia de reacţie dacă Cvas= 100 cal/grad.
3. Ce volum de HCl 1N trebuie introdus în vasul calorimetric, ştiind că la neutralizare au fost folosiţi 60mL
NaOH, iar Cvas =100 cal/grad şi ΔH = - 13.5 Kcal/mol.
4. Sa se calculeze volumul de soluţie acidă necesar neutralizării unui volum de 40 mL soluţie NaOH 1N
ştiind că entalpia de reacţie este egală cu 1100 cal/mol Variatia de temperatură înregistrată de-a lungul
reacţie a fost de 3 grade.
5. Să se determine capacitatea calorică a calorimetrului (Cvas), ştiind că la neutralizarea unui volum de 100
mL de NaOH 0,1 N cu 50 mL H2SO4 0,1 N, s-a înregistrat o variaţie a temperaturii de 4 oC.
Entalpia de reacţie este de - 18,5 Kcal/mol.
6. Să se determine variaţia de temperatură care are loc la neutralizarea unui volum de 50 mL NH 4OH 0,5 N
cu 25 mL H2SO4 0,1 N ştiind că Cvas= 100 cal/grad, iar entalpia de neutralizare este – 9,5 Kcal/mol.
Determinarea entalpiei de dizolvare

Principiul lucrării:
Procesul de dizolvare a substanţelor este însoţit de un efect termic, denumit căldură de dizolvare,
care depinde de interacţiile moleculelor sau ionilor substanţei (ex. NaCl), care se dizolvă cu moleculele
dizolvantului (H2O). De exemplu, în cazul cristalelor Na+Cl− ionice în apă, căldura de dizolvare la presiune
constantă, ∆ Hdiz poate fi explicată în felul următor: într-o primă etapă, sub acţiunea apei, ionii imobili de
Na+ şi Cl− care ocupă nodurile reţelei cristaline sunt îndepărtaţi unii de alţii până la distanţe atât de mari,
încât forţa coulombiană de interacţiune dintre ei devine nulă; ionii devin independenţi şi mobili în apă. Acest
proces absoarbe energie din exterior, astfel că dizolvarea sărurilor ionice are loc cu scădere de temperatură.
Scopul lucrării este determinarea entalpiei de dizolvare pentru trei săruri, de exemplu: NH4Cl,
KNO3, K2SO4.
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: calorimetru, cilindru gradat de 100 cm3, termometru
Substanţe: săruri NH4Cl, KNO3, K2SO4
Modul de lucru:
Căldura de dizolvare se determină cu ajutorul unui sistem adiabat.
• se introduc în paharul Berzelius fixat în cilindrul de polistiren expandat 100 cm3 de apă distilată, măsurată
cu un cilindru gradat şi se urmăreşte stabilizarea temperaturii la termometru; se notează această valoare ti;
• se cântăresc la balanţa tehnică, pe o hârtie lucioasă de cântărire, 1 g dintr-o sare de mai sus şi se
introduce în apa sistemului calorimetric. Se observă variaţia de temperatură în timpul procesului de
dizolvare. Când toată sarea s-a dizolvat, temperatura rămâne constantă se notează ca temperatura
finală tf.
Calcule şi rezultate: Entalpia de dizolvare, ca şi cea de neutralizare, se calculează după relaţia:
Q
∆H = − ( cal / mol) (3.3.1)
n
în care:
Q - cantitatea de căldură din calorimetru (cal);
n - numărul de moli de substanţă dizolvată (mol);
Q = C ⋅ ∆t sau
(3.3.2) în cazul de faţă C vas=20 cal/grad,
Q = ( C vas + Csolutie ) ⋅ ∆t
iar Csoluţie=100 cal/grad
Deci Q=(20 + 100)∆ t = 120 ∆ t (3.3.3.)
Numărul de moli, n, de substanţă dizolvată se calculează raportând masa de substanţă (1g) la masa ei
moleculară, M.
De exemplu, pentru KNO3, MKNO3 = 39 + 14 + 48= 101 (g/mol) şi deci, n este: n = 1/101 = 0,0099
moli ~ 0,01 moli.
Introducând Q şi n în relaţia (3.3.1) se obţine entalpia de dizolvare ∆ H.
Se alcătuieşte tabelul:
Tabelul 3.3.1
Sarea m (g) M n ti tf ∆ t Q ∆ H
(g/mol) (mol) (oC) (cal) (cal/mol)
(oC) (oC)
Interpretarea rezultatelor: În funcţie de semnul convenţional al lui ∆ H se apreciază natura endotermă sau
exotermă a procesului, iar în funcţie de valoarea entalpiei de dizolvare se ordonează sărurile studiate în
sensul creşterii ∆ H.

Tema de casă:
1. La dizolvarea în 30 cm3 apă a 3 g Mg(NO3)2 se observă o diferenţă de temperatură de 20C. Să se
determine entalpia de dizolvare, dacă Cvas = 50 cal/grad.
2. Ştiind că entalpia de dizolvare a Mg(NO3)2⋅ 2H2O este 10,32 Kcal/mol să se stabilească ce diferenţă
de temperatură se va obţine la dizolvarea a 2,5 g în 30 mL apă (Cvas = 50 cal/grad).
3.. Marea Neagră conţine 14 g/L sare, NaCl; dacă la dizolvarea NaCl într-un calorimetru se formează 200 g
soluţie cu aceeaşi concentraţie ca în Marea Neagră,iar scăderea temperaturii soluţiei (∆t) este 0,23°C, căldura
specifică a soluţiei fiind 4,18 J/g ∙grad , ρsol = 1 g/mL, entalpia molară de dizolvare a NaCl este:
a. 192,28 J , b. 192,28 kJ / mol , c. 4,02 kJ /mol
4. Care este entalpia de reactie atunci cand se dizolva 98 g H2SO4 in 36 g apa?
5.Să se determine căldura de dizolvare pentru uree, ştiind că după dizolvarea a 5 g uree în 100 g apă cu
temperature iniţială de 20o C, temperature scade la 18o C. Constanta calorimetrului utilizat este de 0,14
KJ/grad, iar căldura specifică a apei este 4,18 KJ/grad.
6.Într-un calorimetru ce conţine 700 g apă la temperatura de 19,2 oC se adaugă 200 g apă cu temperatura de
50 o C. Temperatura de echilibru este 24,3 oC. Să se calculeze constanta calorimetrului. Se cunoaşte căldura
specifică a apei este 4,18 KJ/grad.
Aplicaţia legii lui Hess

Principiul lucrării:
Reacţia de ardere a magneziului este reprezentată prin ecuaţia reacţiei următoare:
Mg(s) + ½O2(g) → MgO(s) (3.4.1)
Dar această reacţie se poate obţine prin combinarea următoarelor reacţii chimice:
MgO(s) + 2 HCl(aq) → MgCl2(aq) + H2O (3.4.2)
Mg(s) + 2 HCl(aq) → MgCl2(aq) + H2(g) (3.4.3)
H2(g) + ½O2(g) → H2O(l) (3.4.4)
Scopul lucrării: se va urmări determinarea entalpiei de reacţie, utilizând legea lui Hess, pentru
reacţia de combustie a magneziului.
Aparatură şi substanţe:
Aparatură: termometru, cilindru gradat, baghetă de sticlă, balanţă analitică, vas Dewar, pahar
Berzelius
Substanţe: Mg pulbere, MgO pulbere, soluţie HCl
Modul de lucru:
 într-un pahar Berzelius, plasat în vasul Dewar, se pun 100 mL HCl 1 M şi se citeşte după câteva
minute temperatura soluţiei (T1);
 se adaugă apoi 1g MgO pulbere sub agitare şi se citeşte după câteva minute temperatura amestecului
(T2);
 se repetă operaţia de mai sus, dar pentru 1g de Mg pulbere.

Calcule şi rezultate:
Tabelul 3.4.1
0
A VHCl mMgO T1 [ C] T2 ∆ T Q nMgO ∆ H
[mL] [oC] [oC] [kcal] [kcal/mol]

B VHCl MMg T1 [0C] T2 ∆ T Q nMg ∆ H


[mL] [oC] [oC] [kcal] [kcal/mol]

unde:
Q - cantitatea de căldură din calorimetru (cal)
n - numărul de moli de substanţă dizolvată (mol)
Q = C ⋅ ∆t sau
(3.4.5)
Q = ( C vas + Csolutie ) ⋅ ∆t
Q (3.4.6)
∆H = − ( cal / mol)
n
Cvas= 20 cal/grad
Csoluţie= 100 cal/grad
Arătaţi combinarea ecuaţiilor reacţiilor chimice (3.4.2), (3.4.3) şi (3.4.4), astfel încât să se obţină
ecuaţia reacţiei de combustie a Mg.
Tema de casă:
1. Sa se determine caldura de formare din elemente a Zn SO4 cunoscand efectele termice ale reactiilor
de mai jos (in Kcal/mol):
ZnS 
→Zn + S ortorombic ∆H 1 = +44
3
ZnS + O2 
→ZnO + SO 2 ∆H 2 = −110 ,94
2
1
SO 2 + O2 →SO 3 ∆H 3 = −23,44
2
ZnSO 4 
→ZnO + SO 3 ∆H 4 = +55,10

2. Determinati caldura de reactie a proceului:


6CO 2 ( g ) + 6 H 2 O (l ) 
→C 6 H 12 O6 ( s ) + 6O2 ( g )
Daca se cunosc efectele termice ale urmatoarelor reactii:
6C ( s ) + 6 H 2 ( g ) + 3O2 ( g ) 
→C 6 H 12 O6 ( s ) ∆H 1 = −1,26 ⋅10 6 J / mol

C ( s ) + O2 ( g ) 
→CO 2 ( g ) ∆H 2 = −0,394 ⋅10 6 J / mol

1
H 2 (g) + O2 ( g ) 
→H 2 O ∆H 3 = −0,286 ⋅10 6 J / mol
2
3. In reactia carbidului cu apa in exces rezulta acetilena si hidroxid de calciu:
CaC 2 ( s ) +2 H 2 O (l ) 
→Ca (OH ) 2 ( s ) +C 2 H 2( g )

Calculati caldura de reactie care apare la obtinerea a 10m3 acetilena, daca se cunosc efectele termice ale
urmatoarelor reactii chimice:
Ca ( s ) +2C ( s ) 
→CaC 2 ( s) ∆H = −14100 kcal / mol

1
H 2 (g) + O2 ( g ) 
→H 2 O(l ) ∆H = −68 ,520 kcal / mol
2

2C ( s ) + H 2 ( g ) 
→C 2 H 2 ( g ) ∆H = +54 ,800 kcal / mol

Ca ( s ) +O2 ( g ) + H 2 ( g ) 
→Ca (OH ) 2 ∆H = −238 ,800 Kcal / mol

4. Sa se calculeze caldura de formare standard a H2SO4 conform reactiei :


S(s) + 2O2(g) + H2(g) → H2SO4(l)
Daca se cunosc entalpiile standard ale urmatoarelor reactii :
1) S (s) +O2(g)→ SO2 (g) ∆ H298= -70,96 kcal/mol
2) SO2(g) +1/2O2(g) → SO3 (g) ∆ H298 = -23,49Kcal/mol
3) SO3(g) +H2O(l) → H2SO4(l) ∆ H298 = -31,14 kcal/mol
4) H2 (g) + ½ O2(g) → H2O (l) ∆ H298 = -68,32 kacl/mol
5. Sa se calculeze caldura de formare a benzenului lichid in starea standard din elemente.

6C(s) + 3H2(g) → C6H6(l) (a) ;


Reactia de ardere a benzenului lichid din elemente este:
C6H6 +15/2 O2(g) →6CO2(g) + 3H2O(l) (b) cu ΔcHC6H6=781kcal/mol .
Reactiile de ardere ale ale carbonului si hidrogenului sunt:
C(s) + O2(g) → CO2 (g) (c) ; cu Δ cHC=- 94,1 kcal/mol iar
H2(g)+1/2O2(g) → H2O(l) (d) ; cu ΔcHH2= - 68,3 kcal/mol.
6. Calculati entalpia standard de formare a dioxidului de carbon cunoscand entalpiile standard de reactie
pentru :
C+1/2O2 → CO ∆ H298 = -110,63 Kj/mol
CO +1/2O2 → CO2 ∆ H298 = -283,63 Kj/mol
- precizati daca procesele in discutie sunt endoterme sau exoterme