Sunteți pe pagina 1din 6

Democritos (greaca: ??????????) (c. 460 - c.370 i.Hr.

), a fost filosof grec pres


ocratic.
Democrit este un important filozof grec, descendent al unei bogate familii din A
bdera, Tracia. Democrit a calatorit mult (Grecia, Egipt, Persia), a revenit apoi
in cetatea natala unde a devenit celebru prin vastitatea ?i enciclopedismul cun
o?tin?elor sale.
Democrit a preluat teoria atomista a dascalului sau, Leucip, dezvoltand-o intr-u
n adevarat sistem filosofic, conform caruia la baza lumii se afla atomii, care c
oincid cu realul - plinul (to on), ?i vidul, neantul - golul (to menon). Atomii
sunt particule solide, indivizibile, imperceptibile, necreate ?i eterne, in cont
inua mi?care; din combinarea lor, iau na?tere toate lucrurile care alcatuiesc un
iversul (atat corpurile materiale cat ?i sufletul uman).
Spre deosebire de al?i filosofi care credeau intr-o lume unica, avand pamantul i
n centru, Democrit formuleaza teza lumilor infinite. Democrit a primul care a af
irmat ca for?a motrice a istoriei omenirii este nevoia (chreia), necesita?ile oa
menilor. Democrit a emis ideea dezvoltarii ascendente a societa?ii omene?ti. Poz
i?ia lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de aur ?i decaderea permane
nta a umanita?ii.
Opera sa, extrem de bogata ?i variata (peste 50 de tratate), se distinge prin cl
aritatea lingvistica ?i elegan?a stilului, Cicero comparandu-l pe Democrit cu Pl
aton in aceasta privin?a. Diogene Laer?iu men?ioneaza titlurile a 12 tratate ale
lui Democrit despre matematica (Geometrika, Arithmoi - Numere etc), 16 de fizic
a (Cosmographie, Perton planeton - Despre plante), 8 de etica (Peri andragathias
e Peri aretes - Despre barba?ie sau despre virtute; Peri euthymies - Despre buc
urie), 8 de muzica (Peri rythmon kai harmonies - Despre ritmuri ?i armonie), gru
pate in tetralogii.
Gandirea lui Democrit, cel mai de seama filosof materialist al lumii antice, a e
xercitat o puternica influen?a de la Epicur ?i Lucre?iu pana la Francis Bacon, G
alileo Galilei ?i Leibniz.
Elea?ii au pregatit drumul spre atomismul materialist, prin viziunea lor despre
o materie constanta ?i imobila, care nu poate fi sesizata decit de gan dire, ace
asta fiind singura modalitate care este exista cu adevarat ?i care se deosebe?te
de schimbarea in?elatoare a aparen?elor senzoriale. Pitagoreii au pregatit de a
semeni drumul spre ideea ca toate calita?ile senzoriale trebuie sa fie reduse la
anumite rela?ii numerice intre formele corpurilor. Atomi?tii au putut sa formul
eze, datorita aces tor idei, un concept clar despre cum trebuie gandita materia
ca ultimul fundament al tuturor apari?iilor. Cu formularea acestui concept, mate
rialismul a fost desavar?it ca teorie consecventa a apari?iei lucrurilor din mat
erie. Pasul acesta a fost indrazne? ?i cu urmari importante pentru isto ria filo
zofiei ?i a ?tiin?ei. Este pasul pe care l-a facut Democrit.
Cuprins [ascunde]
1 Viata si opera
2 Atomistica democriteana
3 Nimic nu se intimpla din intimplare, ci totul dintr-un temei si aceasta cu nec
esitate
4 Nu exista altceva decit atomi si spatiul gol, totul altceva este parere
5 Sufletul in concep?ia lui Democrit
6 Etica democriteana
[modifica]Viata si opera
Democrit (cca. 460-360 I.Hr.) a fost un cetatean al coloniei ionice Abdera aseza
ta pe coasta tracica. De aceea el a capatat si numele de "Abderitul". Orasul in
care s-a nascut Demo crit era un infloritor centru comercial si cultural; tatal
lui era nespus de bogat si de aceea se poate presupune ca Democrit s-a bucurat d
e o educatie aleasa, desi o legenda il prezinta ca fiind instruit de catre un ma
g persan.
Se relateaza ca Democrit si-ar fi cheltuit toata averea in calatorii indepartate
(mai ales in Egipt si Orient). Intors la Abdera sarac, el a fost ajutat de catr
e fratele sau. In curind dupa intoarcere, Democrit a devenit vestit in urma inte
lepciunii de care dadea dovada, fiindca si el a fost un spirit universal si un s
avant ilustru, care a stapinit toate domeniile stiintei. Facind abstractie de le
gendele si stirile necontrolate despre personalitatea lui, sigur se poate spune
numai ca intreaga viata Democrit si-a inchinat-o studiului. Unii istorici ai fil
ozofiei reprezinta ideea ca Aristotel si-ar fi cistigat imensa sa stiinta si din
studiul ope relor lui Democrit.
Este interesant, de remarcat ca un savant de talia lui Democrit a spus totusi :
"Nu multimea de cunostinte este vrednica de nazuit, ci bogatia intelectului". Ia
r atunci cind el vorbeste despre sine, nu se mindreste cu scrierile sale ci el s
e mandreste cu "autopsia" si cu relatiile pe care le are cu alti savanti si cu m
etoda matematica. "Intre contemporanii mei - zice Democrit - eu am cutreierat ce
a mai mare parte de pamint pentru a cerceta ceea ce este mai departe si am vazut
cele mai multe tari si laturi ale cerului, am ascultat cei mai multi filozofi,
iar in demonstratiile si constructiile geometrice nu m-a intrecut nimeni; nici c
hiar geometrii Egiptului, printre care eu am peregrinat timp de cinci ani ca str
ain".
Nu cunoastem cauza care a facut ca in filozofia greaca Democrit sa nu fie tocmai
asa de apreciat. Posibil ca lipsa lui Democrit de ambitie sa fi contribuit intr
-o larga masura la aceasta, caci intre maximele lui se gaseste si aceasta : "Cin
e contrazice din placere si face multe cuvinte, nu este incapabil sa invete ceva
de folos".
Despre faptul ca Democrit ar fi intemeiat o scoala filozofica nu stim nimic. A s
cris insa nespus de multe lucrari, dintre care nu ni s-au pastrat decit cea 300
de fragmente. Din relatarile acelora care au cu noscut opera lui Democrit, aflam
ca el scria clar si foarte sistematic. Cea mai vestita lucrare a acestui abderi
t a fost (dupa Diog. Laert., IX, 41) "Mikros dikosmos". Ea este des citata de Ep
icur. De asemenea si Aristotel il citeaza foarte des, dar aceasta mai ales ca sa
-1 combata si nu totdeauna cu aceeasi obiectivitate. Dimpotriva, Platon nu-l ami
nteste, dar polemizeaza cu conceptia materialista.
Asupra filozofiei lui Democrit avem insa destule date ca s-o putem cunoaste si a
precia. Simburele acesteia il constituie atomistica, pe care desi n-a descoperit
-o Democrit, este totusi meritul lui de a o fi dez voltat si fundamentat.
[modifica]Atomistica democriteana
De la inceput trebuie sa subliniem faptul ca si Democrit lupta cu aceeasi proble
ma ca si maestrul sau Leucip. Problema aceasta consta in a deduce lumea experien
tei din principiile gindirii. De acord cu Parmenide, Democrit este de parere ca
multiplicitatea si schimbarea lucrurilor din lume trebuie sa fie fundamentata pe
o existenta neschimbatoare, netrecatoare, unitara si de acelasi fel. Dar, dupa
parerea lui Democrit, pentru a se putea men tine totusi legatura cu lumea senzor
iala, acest temei metafizic trebuie sa fie accesibil determinarii; el nu trebuie
sa fie gindit ca ceva nemiscat si intr-o forma nedefinita, ci el trebuie sa aib
a toate calitatile pe care le au si lucrurile din lumea reala, ceea ce inseamna
intindere si miscare in felul acesta Democrit a ajuns si el la conceptul de atom
. Dupa cum credea si Leucipp, si pentru Democrit atomii sint cele mai mici parti
cele ce nu mai pot fi impartite, ale lucrurilor din lumea fizica. Atomii ai o fo
rma, ordine, si o pozitie. Marimea lor este diferita, iar ca durata ei sint eter
ni. Lucrurile sint constituite din acesti atomi intre care se gasesc si spatii g
oale. Pe temeiul acestor spatii goale se fundamenteaza divizibilitatea atomilor.
Insa atomii nu mai au nici un spatiu gol in structura lor si de aceea ei sint i
nvizibili desi, curios lucru, Democrit le atribuie intindere. Ca si Leucipp si D
emocrit afirma ca atomii se deosebesc intre ei numai dupa forma, caci ei nu mai
au nici o alta calitate. In ceea ce priveste forma lor atomii sint foarte diferi
ti. La inceput acestia se gaseau raspinditi haotic in spatiu gol, apoi - Democri
t, ca si Leucipp, nu ne spune cauza - atomii au format virtejuri si prin unire a
u format lumea si lucrurile din aceasta.
Democrit afirma ca si Leucipp ca si gindirea este constituita tot din atomi, fii
ndca toate fenomenele sufletesti se fundamenteaza pe atomi sufletesti, ce se deo
sebesc de ceilalti atomi numai prin faptul ca au o forma sferica, de unde si cap
acitatea acestora de a se misca mai cu repeziciune. Atomii sufletesti sint inrud
iti cu atomii focului. De aceea, atomii sufletesti nu se pot misca decit numai i
n stare uscata in stare umeda ei isi pierd calitatile spirituale.
In organele omului atomii indeplinesc anumite functiuni : in creier se afla gind
irea, in inima minia, in ficat poftele. Prin respiratie omul ia atomi din aer, p
rin expiratie el elimina atomi. Pe acest proces se bazeaza viata. Atomii sint da
tul ultim al vietii.
Democrit a plecat in consideratiile lui de la problema materiei perntru a soluti
ona problema existentei. Rezultatul la care a poposit el fost teoria metafizica
a atomilor, ce sint entitati ultime ; ultimul teme metafizic al tuturor lucruril
or. De aceea conceptia lui Democrit este un materialism metafizic. Iar fiindca a
cest filozof nu mai admite un alt principiu ca temei al lumii alaturi de materie
, conceptia lui se mai numeste si monism materialist. Principiile fundamentale a
le acestui monism materialist sint urmatoarele: l". Din nimic nu se poate naste
nimic , nimic din ceea ce este nu poate fi distrus. Orice schimbare este numai u
nirea si despartirea de parti.
In acest principiu formulat de genialul Abderit se cuprind doua idei, cu care op
ereaza si fizica moderna, si anume: ideea ca nimic nu se distruge, ci totul se t
ransforma, cit si ideea despre constanta energiei. Principiul se gaseste si la K
ant ca cea dintii "analogie a experientei". El are o valabilitate axiomatica si
se gaseste, intr-un chip nu prea clar, si la alti filozofi antesocratici. Nemarg
initul lui Anaximandru, din care se produce totul, focul originar al lui Heracli
t in care se distrug lumile schimbatoare, pentru ca sa se produca din nou din ac
esta, nu sint alt ceva decit incorporari ale substantei ce ramine in veci identi
ca cu sine. Parmenide din Elea a negat orice devenire si disparitie. Pentru aces
ta schimbarea este o aparenta. Dar prin aceasta in filozofia antica greaca s-a n
ascut o contradictie intre aparenta si existenta, la care filozofia nu putea sa
ramina. Afirmarea uneia dintre teze ducea la negatia celei lalte. Caci intrebare
a este: cum se face ca dintr-o existenta neschim batoare se produce aparenta ? E
mpedocle si Anaxagora au cautat sa inlature aceasta contrazicere, prin aceea ca
acestia au redus produce rea si disparitia lucrurilor la amestecarea si desparti
rea elementelor. Atomistica a dezvoltat aceasta idee intr-o forma intuitiva si a
facut-o un fel de piatra din capul unghiului a filozofiei. Si ea a facut acest
lucru slujindu-se de principiul necesitatii.
[modifica]Nimic nu se intimpla din intimplare, ci totul dintr-un temei si aceast
a cu necesitate
Temeiul despre care vorbeste Democrit nu este altceva decit legea mecanica-matem
atica ce dirijeaza atomii in miscarea lor cu o necesitate inexorabila. Aristotel
ii obiecteaza lui Democrit ca, prin sublinierea acestui principiu, acesta a vru
t sa deduca totul, neglijind total orice italeologie numai din necesitatea matur
ii. Baoon de Verudiam dimpotriva il lauda tocmai pentru ca a dedus lumea si lucr
urile din necesitatea naturii. Intr-adevar, Democrit era constient ca postu lare
a necesitatii naturale constituie una din conditiile esentiale ale po sibilitati
i cunoasterii naturii.
[modifica]Nu exista altceva decit atomi si spatiul gol, totul altceva este parer
e
Fr. Al. Lange crede ca in aceasta afirmatie se afla cuprinsa atit latura tare ci
t si cea slaba a oricarei atomistici. Este adevarat ca gratii atomisticii si a p
rincipiilor enuntate de aceasta, stiinta in general si ma ales stiintele naturii
in special au putut face progrese uriase in cunoas terea lumii si a fenomenelor
acesteia. Dar cu toate acestea ea n-a, putut gasi, si n-are nici o perspectiva
sa gaseasca, o punte intre fenomenele materiale si cele sufletesti, ce se petrec
in creierul fiintelor care gindesc constient.
Democrit a fost influentat in conceptia sa despre calitatile senzoriale de catre
eleati. Acestia au negat posibilitatea miscarii si a schimbarii, pe care le-au
declarat a fi aparenta si anume o aparenta identic cu nimicul. Democrit s-a marg
init sa faca o asemenea apreciere numai cu privire la calitatile senzoriale. El
zice : "Dulcele, amarul, caldul, frigul si culoarea constau numai dintr-o parere
; in realitate nu exista decit atomi si spatiul gol".
Atomii sint intr-un numar nemarginit si cu forme nemarginit de felurite. Fiind i
ntr-o vesnica miscare de cadere prin spatiul nemarginit, atomii mai mari, ce cad
mai repede, se izbesc de cei mai mici in virtejurile si miscarile ce se produc
cu aceasta ocazie inseamna inceputul formarii lumii. In felul acesta se formeaza
si dispar iarasi una linga alta si una dupa alta nenumarate lumi.
Genialitatea acestei viziuni despre lume a fost socotita in antichitate ca fiind
ceva fantastic si ea n-a fost inteleasa nici chiar de un ginditor de talia lui
Aristotel, care credea ca in afara de lumea inchisa in sine nu mai poate exista
o alta. Dar ideea aceasta a fost reluata de Epicur si Lucretiu si de alti filozo
fi materialisti.
Deosebirea dintre lucruri se fundamenteaza pe deosebirea dintre atomii ce le con
stituie, asadar, deosebirea de numar, marime, forma si ordine ; o alta deosebire
a atomilor nu are loc. De asemenea atomii nu au "stari interne", ei se influent
eaza reciproc numai prin apasare : impingere.
Am aratat mai sus ca Democrit declara ca, calitatile senzoriale sint numai apare
nte. El a jertfit latura subiectiva a fenomenelor, cu scopul de a accentua cu at
it mai mult latura lor obiectiva. Democrit reprezinta ideea - confirmata de chim
ia si fizica atomica - ca perceptiile noastre subiective despre lucruri se bazea
za pe "schema" in care sint aranjati atomii in acestea.
[modifica]Sufletul in concep?ia lui Democrit
Sufletul este constituit din atomi fini, netezi, rotunzi, asemenea cu aceia ai f
ocului. Acesti atomi sint cei mai rapizi si prin miscarea lor, ce intrepatrunde
intreg corpul, se produc toate fenomenele vietii. Deci, pentru Democrit, sufletu
l este o materie speciala ; o materie ce este raspindita in intreg universul, in
care se produc fenomenele calorice si ale vietii. Interesant este ca Democrit c
unoaste deosebirea dintre corp si suflet si el opereaza cu aceasta deosebire - d
upa cum vom vedea - in etica sa. Sufletul este totusi esentialul in om, in timp
ce corpul este numai un invelis al sufletului. "Frumusetea corpului are ceva ani
malic, daca acesta este lipsit de spirit" si "fericirea si neferi cirea se afla
in sufletul tau", zice Democrit. Dar sa nu anticipam asupra conceptiei democriti
ene despre suflet.
Democrit n-a facut o teorie a sufletului, pentru a face din acesta un principiu
mai adinc, pentru a putea sa lamureasca fenomenele naturii. Pentru acesta suflet
ul nu este o forta ce creeaza lumea, ci el este o materie linga alte materii. Em
pedocle a facut din rationalitate o calitate interioara a elementelor. De mocrit
, dimpotriva, considera ratiunea "numai un fenomen ce urmeaza din constitutia ma
tematica a anumitor atomi in relatie cu alti atomi". Acesta este un merit al lui
Democrit caci orice filozofie, ce vrea sa atace serios problema lumii fenomenal
e, trebuie sa se intoarca la acest punct.
Asadar, pentru Democrit, sufletul este, ca si la Diogene din Apollonia, constitu
it dintr-o materie speciala. Aristotel persifleaza aceasta conceptie si felul in
care Abderitul intelege ca corpul misca sufletul, si el face acest lucru slujin
du-se de o asemanare. Dedalos a trebuit sa faca un tablou miscator al Afroditei.
Actorul Filipos istori seste ca acestuia i-a reusit sa faca acest lucru, prin a
ceea ca Dedalos probabil ca a turnat in tablou argint viu. Tot asemenea, zice Ar
istotel, a procedat si Democrit: omul este determinat in interiorul sau prin m-s
carea atomilor. Asemanarea intrebuintata de Aristotel nu loveste intru totul con
ceptia lui Democrit, dar ea poate sluji totusi ca sa fie lamurite doua principii
importante in stiintele naturii. Aristotel ii obiec teaza lui Democrit, pentru
a dovedi ca sufletul determina si misca pe om prin alegere si gindire. Apoi ca i
ntreaga noastra intelegere este fun damentata pe specialul din aparitii si pe le
gea generala in lumea feno menelor. Consecinta ultima este orinduirea actiunilor
rationale in aceasta serie de zale. Democrit a tras aceasta consecinta pe care
Aristotel n-a inteles-o.
Conceptia lui Democrit despre suflet si spirit nu s-a nascut dintr-o nazuinta ge
nerala de a ajunge la un "principiu mai adinc" pentru exem plificarea lumii, cac
i el a considerat, asadar, spiritul ca o materie alaturi de alte materii si nu c
a o forta ce formeaza lumea.
[modifica]Etica democriteana
Etica lui Democrit este eudaimonista si se afla in concordanta cu materialismul
sau, cu toate, ca, dupa cum vom vedea, el situeaza sufletul mal presus de corp.
Printre maximele sale morale, ce ne-au ramas intr-un numar mult mai mare decit f
rag mentele ce au in vedere fenomenele naturii, se afla unele ce exprima o intel
epciune tot asa de veche ca si popoarele. Democrit reprezinta aceasta intelepciu
ne intr-o forma populara in sens practic, ce poate fi redusa la citeva principii
.
Pentru Democrit fericirea sau nefericirea depinde exclusiv de om . Fericirea con
sta in linistea plina de veselie a sufletului, pe care omul o poate realiza numa
i prin stapinirea asupra poftelor si asupra instinctelor. Caci "fericirea si nef
ericirea se afla in suflet" "Fericirea nu se afla in aceea ca posezi cirezi ori
aur. Locuinta unui suflet fericit se afla in suflet". Democrit numeste feri cire
a "buna dispozitie", "omenie", "echilibru" si "liniste sufleteasca". Masura in t
oate si puritatea inimii, cultivarea spiritului si dezvoltarea inteligentei dau
fiecarui om posibilitatea ca, cu toate schimbarile vietii, sa realizeze aceste v
irtuti.
Conditia ca omul sa ajunga la fericire este ca el sa tina masura in toate placer
ile (cele senzoriale nu asigura decit o satisfactie scurta) si sa realizeze armo
nia vietii. Caci lipsa si belsugul obisnuiesc sa se trans forme in contrariul lo
r si sa produca astfel crize sufletesti adinci. Sufle tele ce sint miscate de co
ntradictii adinci nu sint nici armonioase si nici bine dispuse. De aceea trebuie
sa ne multumim cu ceea ce putem ajunge si sa ne multumim cu ceea ce este prezen
t... "Sa alungam din sufletul nostru invidia, gelozia si ura".
Omul este fericit atunci cind este mereu aplecat sa actioneze dupa ceea ce este
drept si in conformitate cu legea si prin aceasta poate fi vesel, puternic si li
psit de griji atit ziua cit si noaptea. Dimpotriva, acela care desfide legea si
nu-si face datoria totul ii trezeste scirba, mai ales atunci cand isi aduce amin
te de faptele sale rele ; acesta este mereu plin de frica si se blestema.
Dupa cum se poate vedea din fragmentele de mai sus, Democrit reprezinta ideea ca
cel mai inalt bun, spre care trebuie sa nazuiasca omul, este fericirea ce const
a intr-o veselie continua a sufletului. Cel mai bun lucru pentru om este sa se b
ucure cit mai mult si sa se mihneasca cit mai putin. Desi hedonist, hedonismul l
ui Democrit este departe de hedonismul lui Epicur, sau de egoismul reprezentat d
e catre materialistii sec. al XVIII-lea. Eticii lui Democrit ii lipseste numai c
rite riul moralei idealiste : un principiu al actiunilor umane, care isi are ori
ginea numai in constiinta. Ce este bine si ce este rau, drept si ne drept lui De
mocrit i se pare de la sine inteles, fara de nici o consideratie teoretica ; ca
linistea vesela a sufletului care este cel mai inalt bun, poate fi realizata num
ai prin gindire cinstita si prin fapta tot atit de cinstita, sint principii ce-s
i au originea in experienta, iar temeiul, dupa care sau care justifica nazuinta
noastra dupa aceasta armonie interioara, se afla in fericirea individului.
Deci Democrit reprezinta o conceptie morala destul de inalta fata de predecesori
i sai. Caci nu bucuriile externe ca bogatia, gloria si alte bunuri produc ferici
rea adevarata. Fericirea se afla numai in suflet si de aceea acesta formeaza par
tea cea mai nobila din om. Cine iubeste bunurile sufletesti iubeste divinul si c
eea ce este durabil. Cine iubeste bunurile corporale iubeste ceea ce este omenes
c si trecator si ca atare lipsit de valoare. Pentru a ajunge la fericire este ne
cesara intelepciunea, singura care poate asigura echilibrul sufletesc, din cauza
ca, pentru a ajunge la o dispozitie fericita si echilibrata, omul trebuie sa se
deprinda la cumpatare in placeri. Echilibrul sufletesc este o urmare a virtutil
or si el este stricat mai ales de pofte si dorinte, pe care omul nu le poate rea
liza. Din aceasta pricina omul sa nu nazuiasca decit ceea ce este po sibil sa si
realizeze. Zeii ii dau omului numai ceea ce este bun, raul isi are originea, du
pa Democrit, in lipsa de intelepciune a omului. Prim ceea ce este prea mult in p
ofte si in placeri se strica echilibrul sufle tesc si el nu-si mai poate pastra
"ataraxia", care este o conditie a feri cirii adevarate. Numai cunoasterea poate
garanta cea mai inalta mul tumire. Patria inteleptului este universul. Totusi D
emocrit pune mare pret pe jertfelnicia pentru comunitate si pe o conducere de st
at buna. Dar fara cumpatare si masura si intelepciune nu e posibila fericirea. A
derentii lui Democrit sint: Nessas, Metrodoros din Chios, Anaxarchos, Diogene di
n Smirna, Nausifanes. Innoitorul atomismului este Epicur.