P. 1
Compuneri cu kila (1)

Compuneri cu kila (1)

|Views: 2,401|Likes:
Published by Melinte Stefan

More info:

Published by: Melinte Stefan on Sep 19, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/16/2013

pdf

text

original

Cuprins

• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Un gand pentru clasa mea Noi cu noi Campionatul de fotbal 2009 Centenar Richard Wurmbrand Emotiile concursurilor Excursie sucevita Amintiri ... Ziua „Portilor Deschise” Pregatirea dinaintea tezelor Perspective Amintiri Doamna diriginta Clasa a VIII-a Edificiu - credinţă, dragoste, speranţă A fost... Anii V-VIII Excursia din clasa a VIII-a Excursia din clasa a V-a Doamna diriginta Descult prin amintiri Pregatirea dinaintea tezelor Prima noastra zi a recunostintei Noi... • Diriginta – un om pentru sufletul nostru

Un gand pentru clasa mea

Privind în urmă, simt cum emoțiile îmi inundă sufletul pentru că voi ați fost primii mei elevi. Când am intrat prima dată la voi la clasă nu mi-am închipuit care va fi planul lui Dumnezeu cu voi si cu mine... eram încă la facultate, alergam mereu ca să ajung la timp la orele cu voi și plecam din nou în grabă pentru a ajunge la timp la cursuri... Terminând clasa a patra, deja simțeam că vă iubesc și că aveți un loc aparte în inima mea. Apoi a venit vestea la care toata școala a răsunat de refuzul meu categoric – vei fi dirigintă la clasa a cincea. Refuzul nu venea din lipsa de dragoste, ci dintr-o cumplită frică. O sumedenie de scuze îmi năvăleau în minte, gândindu-mă la ce mă așteaptă. Întrebările și temerile au avut timp să se domolească peste vară... A venit toamna anului 2006 și am pășit împreună timizi în clasă. Voi erați mici și draguți, iar eu eram profesor debutant, fără experiență, cu o mare pasiune, însă și cu o mare responsabilitate pe umeri. Îmi aduc aminte cu drag de entuziasmul vostru, de veselia și bucuria de a petrece timp împreună, atât la ore, cât și în afara orelor. Dintr-o dată, fără a-mi da seama, vorbeam despre voi cu alți colegi sau cunoștințe și eram întrebată: ”Dar câți copii ai???” Iar eu răspundeam cu naturalețe ”27,” după care veneam cu explicații suplimentare. Anii au trecut și cred că am crescut și ne-am maturizat împreună. Ne-am certat, ne-am împăcat, am râs împreună, am plâns împreună, am mers în excursii, am sărbătorit cu bucurie diverse evenimente, am studiat și am participat la concursuri, ne-am jucat, ne-am rugat și am crescut în cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu din dorința de a-L sluji cu credincioșie și dedicare... am luptat și am biruit, am suferit înfrângerile împreună și ne-am lăsat modelați de Cel care ne este tuturor Tată... Locul pe care voi îl ocupați în inima mea este unul special, unul inundat de lumină, de bucurie, de rugăciuni profunde, de vise mărețe, de credință și dorința de a vă vedea oameni după voia lui Dumnezeu. De fapt, aceasta a fost frica mea inițială și lupta mea de zi cu zi. Am vrut și vreau în continuare să deveniți oameni slujitori ai Creatorului și nu doar căutători de împliniri materiale. Am vrut și vreau să fiți lumini în lume, acasă, la școală, în societatea în care trăim. Cred cu tărie că Dumnezeu ne-a adus până în acest moment... cred că a vegheat asupra formării voastre... cred că mi-a dat harul să vă am elevi... dar mai mult decât elevi, îmi sunteți prieteni și pentru că îmi sunteți prieteni, chiar dacă viața vă va purta pe diferite cărări, prietenia noastră va dănui! Vă iubesc cu o iubire sfântă! Îmi sunteți dragi și am trăit patru ani pentru voi cu pasiune și dedicare! Vă iubesc pentru ca sunteți ce sunteți, pentru ca ați fost aleși pentru a fi parte a vieții mele! Rebeca Alina Lucaci

Toate clasele erau nevoite să se pregătească în zilele următoare. la fel de uniţi. .. cam peste două săptămâni . dar noi. trecând prin multe experienţe plăcute şi mai puţin plăcute. Denumirea a fost pusă din clasele mici. Voi începe cu cea mai veche şi cea mai folosită dintre porecle "Bilutză". clasa mea ne-a crescut entuziasmul şi. "OlariOlariuhuu". dar am depaşit timpul pe care l-am avut la dispoziţie.Nu nu este un cântec. este o poreclă menită să caricaturizeze numele meu. Emoţiile dinaintea meciului au pus elevii pe jar. dar colectivul nostru nu este neschimbat. Am sperat că ne vom încadra în timp cu toate meciurile. Profesorul acceptă ideea şi o pune în practică. După două săptămâni de pregătire. Competiţia începuse şi atmosfera creată de galeriile claselorera efervescentă. El evoluează spre mai bine. printr-o muncă asiduă. dar despre acestea puteti căpăta informatiichiar de la golegii mei . iar eu nu m-am supărat. Ar mai fi multe de povestit despre aspectele hazlii ale colectivului nostrum. eram convinşi că vom câştiga. au spart gheaţasi au distrus orice emoţie. Asa m-au strigat colegii multă vreme. menită să caricaturizeze fizicul elevului în cauză . deoarece toată atenţia era îndreptata asupra noatră şi toţi aşteptau să vadă un meci senzaţional.Noi cu noi Iată-ne şi la sfârşitul celor patru ani de gimnaziu. ceea ce l-a facut celebru pe Iosif . se putea auzi exclamaţia "Bilăă!" de vreo cinci. şase ori. la fel de voioşi. antrenamente cu multă transpiraţie.cu propunerea unui elev de a face un campionat de fotbal . acesta fiind Popa Iosif. Întreaga şcoală se pregătise pentru un eveniment care a fost faimos şi acum urma să aibă loc din nou . această zi mare a venit şi a rămas în istorie.. Primele meciuri au fost acelea care. Cel mai important adică finala a rămas să fie jucat a doua zi.În unele pauze. Eu am ales să vă povestesc două porecle hazlii ale colectivului nostru. Acest meci urma să fie mai tensionat. Campionatul de fotbal 2009 Olariu Sebastian Totul începe . Eram mai mici cu o clasă decât seniorii şcolii şi acest lucru ne scădea şansele. pentru că porecla îi făcea sa râdă.Pentru începutul. pentru ca ea să devină realitate. pentru a face o impresie bună în această competiţie. în echipă.

meci rămâne doar un meci. După ce a urmat studiile politice la Moscova. cel mai important a fost că ne-am distrat. în perioada de convalescenţă după tuberculoza contractată la Doftana. Se căsătoreşte în 1936 cu Sabina Oster.. la întoarcerea clandestină în ţară.. dar totul a fost în zadar. se converteşte la credinţa creştină.Vocii Martirilor”. revenită în ţară după studii de chimie la Universitatea Sorbona. însă. Fascinat de descoperirea iubirii lui Christos. Cosmin Pelin Centenar Richard Wurmbrand Anul trecut în martie şcoala noastrã a avut privilegiul de a organiza evenimentul care sărbatoarea 100 de ani de la naşterea păstorului Richard Wurmbrand. citind Biblia pe care o primise de la un tîmplar la care locuise în zona Braşovului. unde tatăl lui Richard deschide un cabinet de stomatologie. orfan de tată la vârsta de nouă ani. Cu toate că nu am câştigat. Următoarea parte a meciului am jucat-o mai agresiv. familia Wurmbrand se mută la Istanbul. şi misiunea de a organiza filiala judeţeană Deva. Adolescentul Wurmbrand este atras de mişcarea comunistă şi de promisiunile ei. Pentru mine a fost o experienţă care m-a ajutat foarte mult în cunoaşterea acestui om minunat. iar. mai apoi.. la cincisprezece ani. dar sprijinul colegilor din clasă te face să simţi ce faci parte dintr-o famillie.împreuna cu acesta. deoarece am primit încă un gol. ea fost minunată galera clasei noasre. ambele echipe ale clasei noatre au câştigat locul al doilea una de la coada. familia lui se repatriază. alta de la începutul listei da. mai dur. şi şansele de caştig. preşedintele . întrucât vede în ea o sursă de iluzii pentru clasele oprimate. Bineînţeles un eveniment de asemenea talie nu era complet fără câţiva oameni de seamã care au jucat un rol important în viaţa acestuia. Nu după mult timp. a primit.necinstit” şi aşa am pierdut. urmînd ca. Pentru început au vorbit Tom Withe . Rămâne. sub o altă identitate din partea PCR. Mai târziu. arestat. De asemenea. Din cauza dificultăţilor financiare. Wurmbrand este urmărit de serviciile secrete. Atunci am înţeles că un. Wurmbrand se alătură Misiunii Anglicane pentru Evrei. Renunţă la doctrina comunistă.. condamnat şi închis la Doftana. În scurtă vreme. Richard Wurmbrand a fost mezinul familiei. zeci de evrei . Evenimentul s-a desfăşurat pe parcursul a două seri şi discuţiile s-au axat pe tema lucrării de misiune şi pe povestirea anilor de suferinţă pe care i-a îndurat Richard Wurmbrand pentru credinţa lui faţã de Dumnezeu. Mihai Wurmbrand şi nepotul acestuia talentatul violonist Alex Wurmbrand.. să devină pastor luteran.

Printre ceilalţi elevi. îţi faci loc spre sala unde. misunea trebuie să se retragă din România. După paisprezece ani de detenţie este eliberat.). Era alaturi de cei in suferinta si ori de cate ori avea ceva in plus dadea si altora. se stabileşte în Statele Unite. în 1941. începi să tremuri de frică uitându-te la cei din jur. Acolo vezi alţi cinci copii scriind de zor. este urmărit de autorităţi datorită originii evreieşti. În 1966. lăsînd moştenire tuturor creştinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii şi a iertării. Richard şi Sabina Wurmbrand ajută mulţi evrei să supravieţuiască în acele vremuri de grea restricţie. torturat bestial sau purtat prin diverse închisori: Rahova.din România îmbrăţişează credinţa creştină sub influenţa lui. de liniştiţi?” După câteva minute. În acest timp. iar în 1965 părăseşte ţara împreună cu familia. Wurmbrand este urmărit de autorităţile comuniste atee instalate la putere. Jilava. îţi auzi numele. de unde nu s-au mai întors niciodată.000$. unde înfiinţează misiunea creştină Glasul martirilor. cu 10. Urmează ani de temniţă grea. gândindu-te: „Cum pot fi atât de calmi. activitatea ei urmînd să fie continuată de misiunea Bisericii Luterane Norvegiene. în care Richard Wurmbrand este închis singur în celule subterane obscure. în Bucureşti. zi de duminică. datorită activităţilor sale religioase. . pentru a-şi proteja mintea. California. în februarie 2001. străini. Moare în Torrance. pe uşă. Rudele Sabinei sunt deportate în Transnistria. Tom White a declarat ca acesta” a fost un om plin de Duhul Sfant care iubea copii si dorea sa ajute pe toata lumea. intri în panică. În timp ce aştepţi. Târgu Ocna etc. alcătuieşte serii de predici proferate în faţa unui public imaginar. Sunt cam de o vârstă cu tine. fiind răscumpărat de o organizaţie creştină norvegiană. este arestat.” Popa Iosif Emotiile concursurilor Te afli într-o şcoală pe care nu o cunoşti şi te pierzi în încurcatele coridoare ce se aseamănă cu nişte labirinturi. în celula sa este închis şi liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Împreună cu Sabina. Pe parcursul centenarului am avut ocazia de a asculta oameni care au avut legatrura cu Richard Wurmbrand. care pot părea ore. În perioada de izolare totală. organizaţie care luptă împotriva persecuţiilor îndreptate asupra creştinilor de pe toate continentele. În plin război mondial. În 29 februarie 1948. în timp ce se îndrepta spre biserica pe care o păstorea pentru slujba de dimineaţă. La scurtă vreme. Inspiri şi expiri greu şi intri într-o sală de clasă. printre care îl citeşti şi pe al tău. este o foaie cu mai mult nume.

cei de clasa a opta. spunându-mi mereu : „Stai liniştită! Totul va fi bine. alții . pregătindu-ţi discursul pentru clipa în care îţi va veni rândul să uimeşti juriul.. dar şi eşecurile au avut înţeles. ci şi de rezultatele frumoase ale colegilor mei la olimpiade şi concursuri.răscolind zăpada și ridicând perdele sclipitoare pe lânga vagoanele negre. După ce ieşi din sală. Dar nu sunt mândră numai de rezultatele mele. eu nu am fost doar o singură dată la olimpiada de engleză. rasufli uşurat şi pleci fericit acasă. am demonstrat că putem fi foarte buni! Succesele ne-au modelat. Francesca Mitrofan Excursie Sucevița Gara părea adormită sub revărsarea argintie a fulgilor de nea.. Cel puţin aşa mi se întâmplă mie la olimpiada de engleză.Te apropii de catedra unde stau doi profesori cu feţe foarte serioase. „Măcar un zâmbet ar fi frumos. Înăuntru. Nu de puţine ori.. Îmi ridic bagajul de pe peron și alerg entuziasmată spre colegii mei care așteptau nerăbdători sosirea trenului. secţiunea „Spoken English”. Se vede că încep să-şi piardă răbdarea. Nu e prima oară când faci asta!” Într-adevar. Am căpătat o oarecum vechime la acest concurs de unde mă întorc de fiecare dată cu rezultate bune. Dar nu merg singură. ci alături de alţi buni colegi care încercaseră să-mi calmeze emoţiile.. dar mai ales fără ajutorul lui Dumnezeu. Glasurile voioase ale colegilor răzbeau în liniștea adâncă ce plutea în aerul rece al dimineții. unii dormeau. Urma să mergem împreună cu clasa a X-a într-o excursie de trei zile la Sucevița. Trenul a părăsit gara și ne-a purtat pe lângă câmpii nesfârșite și munți uriași. Vântul vuia afară. -Grăbiți-vă! Urcați în tren! a răsunat vocea dirigintei printre chicotelile si exclamațiile de bucurie ale copiilor . Iei un biletel şi te aşezi într-o bancă. noi.” îţi zici. că nu putem învinge fără ajutorul domnilor profesori.

să „scap” de şcoală. mă ataşam foarte mult de persoanele din jurul meu şi de lucrurile care îmi trezeau anumite amintiri. Culmea culmilor a fost că anul acesta a trecut cel mai repede. Totuşi. în acest an. alții nimereau în bălți și se udau la picioare. am pornit spre gară. Nu din cauză că aş mai fi dorit să învăţ... Mai presus de toate. mai spre amiază. Ajungând în cabană.în faţa ochilor se derula un întreg film cu amintiri. Am avut un timp minunat împreună: ne-am bătut cu bulgări moi de nea. Momentele în care mă gândeam că voi ajunge la liceu erau foarte fericite. mi-a plăcut seara în care domnul director ne-a anunțat că vom merge pe munte. de abia aşteptam să vină vara. o dată cu terminarea acestui an. am fugit toți spre uși. Întotdeauna la fiecare sfârşit de an şcolar. Încă de când eram mică. În dimineața următoare. să continui să lupt pentru țelul meu. Urcarea pe munte a fost o adevărată încercare. ne-am instalat. însă zăpada nu era buna. Erau o mulţime de amintiri . aceste clipe aduceau o umbră de tristeţe. în care nu voi mai avea aceiaşi colegi şi profesori.. am ajuns in vârful muntelui. începea o nouă etapă a vieţii mele. în sfârșit. deoarece drumul era abrupt și de aceea unii se împiedicau și cădeau. în timp ce alții erau prea obosiți să mai continuie să urce. și anume. dar. de unde am luat trenul spre Iași. nu au fost prea încântați de această ieșire. cu toate că îmi doream să dureze cât mai mult. dar cei care ar fi preferat să aibă o seară liniștită și să rămână în căldura cabanei. pe care nu îl voi uita niciodată! Raluca Valcescu Amintiri. am mers la o biserică din Marginea. Am petrecut un timp plin de peripeții împreună. chiar dacă în drumul spre realizarea lui voi întâmpina obstacole. Mă îngrozea gândul că trebuia să-mi fac prieteni noi şi că trebuie să mă obişnuiesc cu o altă clădire. după care am ieșit cu toții afară să ne bucurăm de peisajul minunat de iarnă ce ne înconjura.. am încercat să facem un om de zăpadă. Din această drumeție am învățat o lecție importantă de viața. ci pentru că eram conştientă că. iar. Vestea neanunțată a fost primită cu entuziasm de cei curajoși.râdeau și vorbeau. Deja mă consideram mare şi încercam să-mi imaginez cum va fi viaţa în această etapă. În penultima zi. din cei cinci ani petrecuţi la această şcoală. deoarece ştiam că trebuie să mă despart de colegii cu care am petrecut atâta timp.oprindu-se din când în când să-și tragă sufletul. când trenul s-a oprit. gata să se aventureze în toiul nopții pe cărările amăgitoare ale muntelui. totul a fost diferit: miam dorit ca acesta să nu se mai termine. Însă. Bucuria cea mai mare a fost atunci când deși eram osteniți și flămânzi. am repetat mai multe cântece și am învațat despre Iosif din Biblie.

generoşi. s-a hotărât să se organizeze o zi a „Porţilor deschise” în care diferite persoane din oraş puteau veni şi vizita orice colţ din şcoală. Filmele au fost proiectate pe perete. molecule. iertători. Doamna profesoară de fizică ne-a adus oglinzi concave şi convexe. chiar dacă ştiam că ele există. foarte priceput la informatică. va trebui să trec şi peste această etapă. Tot când eram mică. La clasa de socio-umane. Activitatea claselor a fost împărţită pe specialităţi: Limba engleză. în data de 7 mai 2010. dar s-au confecţionat şi afişe cu diferite date istorice. ştiinţe-informatică şi. iar cel care a avut grijă de acel calculator este unul dintre colegii noştri . „mama” noastră ne-a învăţat să fim ascultători. La ştiinţe-informatică s-au vizionat filme despre Soare. iluzii optice şi altele. matematică. Şi nu doar ne-a învăţat aceste lucruri. iar la matematică – matematică. În clasa unde s-a desfăşurat activitatea de la limba română sau creat semne de carte pe care s-au scris citate celebre şi versuri frumoase. Din păcate. de alături. Această „familie” m-a încurajat şi m-a ajutat oridecâteori am avut nevoie. responsabili. unele mai mari. un microscop şi magneţi care pluteau. socio-umane. În fiecare clasă erau mai mulţi sau mai puţini elevi.. şi nu pentru a-i mulţumi pe cei din jur. limba română. Nu eram conştientă că eu învăţam spre binele meu. . Mai mult decât atât. deoarece ne spuneau că nu le place să pună note mici.Stefan. s-au mâncat biscuiţi şi s-a băut ceai. să spunem adevărul şi multe alte trăsături de caracter. şi trebuie să fiu pregătită pentru orice.. Să nu uităm de sala de sport. În laboratorul de limba engleză s-au aranjat panourile de pe hol. Cele neplăcute nu-mi reveneau în memorie. Ea ne-a explicat că toate acestea ne vor ajuta în viaţă. poze cu ochelari 3D care creau iluzii optice. şcoala era un loc de tortură în care primeam note de la adulţi şi în care învăţam pentru profesori.plăcute. nu puteam să înţeleg cum se poate ca doamna dirigintă şi colegii să formeze o a doua familie a mea. însă nu voi uita niciodată clipele minunate petrecute alături de a doua „familie” a sufletului meu! Pîrvu Alina Ziua „Porţilor deschise” Într-o vineri. deoarece viaţa este plină de schimbări. în timpul gimnaziului am conştientizat că şcoala mă ajută să-mi găsesc o slujbă bună şi să valorific informaţiile pe care le-am aflat. Pentru mine. au fost desenate rochii. dar ne-a dat şi exemple din diferite domenii pentru a avea modele după care să ne ghidăm. altele mai mici.

elevii claselor de gimnaziu. opriri. o figurină făcută cu pixul. ai nevoie de pauze. iar în speranţa că totul se va termina. la şcoală înveţi o lecţie. Atunci realizezi că acei patru ani prin care trecusei deja erau o bază solidă. închizi caietul. timpul trece din ce în ce mai repede. Indiferent de rezultat. dornic să îţi iei premiul. am avut prilejul să ne simţim ca într-o familie. În toată această ameţeală te întinzi pe spate. Povara care o porţi pe umeri pare acum parcă mai uşoară. Examenul se apropie. Însă pe coperta din spate descoperi un zâmbet. deoarece este meritul tău ca după toată acestă perioadă de învăţare să te poţi bucura de rezultate. cunoştinţele devin mai clare. pentru că ţi-ai făcut datoria: aceea de a fi un elev responsabil. că poate şi ei se simt la fel de pierduţi ca tine. urmele trecutului te ajungeau din urmă şi îţi spuneau că totul va fi bine. la final. ne-am dat seama că am petrecut împreună o zi minunată. iar în cursa împotriva timpului te simţi parcă învins. Emoţiile încă sunt.Mulţi vizitatori nu au fost. deoarece în anii anteriori ţi-ai dat silinţa să devii ceva mai bun. Stresul a dispărut. să acumulezi cunoştinţe. În viaţă dai un test care te învaţă o lecţie. tu vei primi locul I. Încerci să înveţi cât mai mult. Puteai să te bizui pe cunoştinţele pe care le-ai acumulat dea lungul timpului. dar. Printre cărţile stufoase. Sudoarea ta nu a fost în zadar. iar puterea de concentrare creşte. Îţi spui că nu este de ajuns ceea ce ai învăţat. Melinte Stefan Perspective . inexplicabilul talent profesoricesc al dascălilor iesea la iveala. Pregătirea dinaintea tezelor este liniştea dinaintea furtunii. noi. În plus. începi să îţi pierzi din încredere şi nu te mai poţi concentra. te simţi obosit din ce în ce mai des. apoi dai un test. mai valoros. o vei putea face. în speranţa că atunci când vei avea ocazia să te dezlănţui. dar acum te simţi pe pedestal. Manolachi Isabela Pregătirea dinaintea tezelor La şcoală nu e ca în viaţă. probabil făcută în una dintre multele ore în care gândurile tale ajungeau în locuri foarte îndepărtate. mintea îţi este tulbure. Ai nevoie de linişte. închizi ochii şi încerci să furi un moment de răgaz. din care fiecare a avut ceva de învăţat. fără nici măcar să clipeşti. Zâmbeşti şi atunci realizezi că toţi colegii tăi sunt în aceeaşi situaţie.

mai ales doamna dirigintă care era operată. Ajunşi în vârf. dascălii de la catedră: d-na Ilie le-a transmis valoarea muncii. Şi. să vizităm o mănăstire. seara pe la ora nouă am mers în vârful muntelui din spatele cabanei. resposabilitatea. etc. le doresc din toată inima să continue să înveţe. Rebeca a continuat această luptă şi i-a ambiţionat să nu renunţe. la formarea acestora au contribuit. să lupte şi să se formeze: viaţa este scurtă. aceşti dascăli au lucrat la formarea unui caracter plăcut. Raveica Ovidiu . Sunt mulţumitoare înaintea lui Dumnezeu să văd.. însă în această excursie am petrecut cel mai mult timp liber împreună. generozitatea. La Rădăuţi am mers însoţiţi de o clasă mai mare de la care am învăţat foarte multe. ne-am putut bucura de peisajul de noapte care se vedea pe munte apoi am mers la cabană. recunoştinţa. trebuie s-o facă să conteze! Mihaela Ambrosie Amintiri Am făcut multe ieşiri cu clasa în ultimii patru ani. rând pe rând. prin însuşirea unor valori supreme: ascultarea. cum. Era întuneric beznă. Acolo toată lumea era epuizată. cu care am petrecut momente minunate. dar cea mai frumoasă mi s-a părut excursia de la Rădăuţi. aşa că fiecare a putut dormi liniştit. Acolo am jucat fotbal pe zăpadă şi meciul s-a terminat cu o bulgăreală pe cinste. de aceea un elev din clasa mai mare făcea poze cu bliţ ca să putem vedea pe unde mergem. rând pe rând. Pe la jumătatea drumului eram rupţi de oboseală. cu sau fără dirigintă. Mai sunt o mulţime de aventuri de povestit din drumeţiile făcute cu clasa.Pe cei mai mulţi copii din această clasă îi cunosc din clasa I. apoi.mai binelui”. aşa încât. i-a ajutat să înţeleagă că „binele” este duşmanul . Lupta nu s-a încheiat. oricât de dificilă va deveni viaţa. d-na dirigintă. a lucrului bine făcut.

.. am avut parte de călăuzirea şi îndrumarea unei doamne diriginte cu totul şi cu totul deosebită. de altfel unul dintre multele lucruri pentru care îi putem fi recunoscători doamnei diriginte. nu mai fiţi uniţi numai la prostii. O doamnă tânără. se cere a fi căutată cu băgare de seamă printre atâtea zvelte domnişoare! Să fie . Se pare că spusele doamnei diriginte au fost ascultate. trăsături ce pot fi urmărite de-a lungul anilor de gimnaziu. sper că întreaga muncă a dumneaei de pe parcursul acestor patru ani este reflectată în caracterul nostru. Astăzi. păşeşti printre ei. Marta Dascălu Clasa a VIII-a Trecură opt primăveri. Unul dintre aceste avantaje este acela că. punând bazele unei relaţii focalizată pe respect. rezultatele ei fiind vizibile acum.Doamna Dirigintă Fiind elevă la Colegiul „Richard Wurmbrand”. aceasta devenind mai strânsă odată cu trecerea timpului. unul dintre sfaturile constante ale dumneaei fiind următorul „dragi copii. cred că am avut parte de anumite avantaje de care nu aş fi beneficiat dacă aş fi fost elevă la o altă şcoală. Mulţi alţi profesori şi alte clase au observat acest lucru şi au lăudat unitatea noastră. cum acest lucru nu este un scop al meu. în anii frumoşi şi totuşi grei ai gimnaziului. Unitatea clasei a fost un obiectiv al doamnei diriginte. ci şi la lucruri bune”. dragoste. ajutor reciproc şi îndeosebi onestitate. de când doamna învăţătoare luă de mânuţă o fetiţă cu ochi de albăstrea şi intră în clasă. delicată. Această relaţie a fost una care s-a dezvoltat progresiv. la sfârşit de clasa a opta. ieşită nu cu mulţi ani în urmă de pe băncile facultăţii s-a apropiat de noi. adolescenţi frumoşi cu ochii strălucind şi te întrebi dacă nu cumva ai greşit clasa! Diriginta. doamna profesoară Rebeca Alina Lucaci. salcâmii îşi scuturară de tot atâtea ori floarea. Dacă m-aş apuca să scriu despre toate „golurile” clasei umplute prin intervenţia „dirigăi” ar trebui să scriu o carte şi. a comunicat la nivelul nostru. o şcoală în care se promovează valori şi principii creştine. înţelegere. dând roade în relaţia noastră.

obişnuim să reflectăm la ceea ce am realizat pe parcursul acestei etape din viața noastră. clasă-diriginte. Clasa a VI-a: Ni s-au alăturat în proiectul nostru noi colegi. speranţă Timpul este.. fiii şi fiicele noastre – daruri alese de inima plină de dragoste a lui Dumnezeu.oare aceeaşi copii ce au păşit în prima zi de şcoală. Astfel.. toate aceste lucruri sunt gravate în pereții rezistenți ai clădirii pe care noi am proiectat-o timp de patru ani. toți eram ca o familie fericită. Cu toate bune și rele. am reușit să punem o temelie solidă în acel an. . Clasa a V-a: Am fost debutanţi pe scena uriaţă şi veche a . Unele erau mai sensibile și când diriginta le mai cioplea pentru modelare. După ce ne-am acomodat cu ritmul de lucru si cu modul de abordare al școlii. iar acum. .doama dirigintă Rebeca Alina Lucaci. râsete şi lacrimi păşesc mână în mână spre un nou început. ne-am revenit cu ajutorul arhitectului nostru. care urmau să fie aranjate.. Dascalu Ana Edificiu . vise. maturizarea. Am acceptat ușor aripa ocrotitoare a tânarului nostru arhitect. singurul drum cu sens unic de la cap la coadă”. Totuși. până la sfârșitul anului. dar tot ea a provocat dezacorduri între noi.. Un atu al clasei a fost că fiecare dintre pietre avea ceva prețios în ea. iar construcția a fost clatinată de aceste mici cutremure. cu priviri curioase şi inimi strânse spre un tărâm cu mii de comori ce se cereau descoperite? Uimire. Într-adevăr.profesori.credinţă.Gimnaziul’’ a însemnat formarea caracterului. care mai de care doritor să-și exprime punctul de vedere. Acest fapt a condus la o relație mai strânsa între clasă. dragoste. Altele erau mai îndrăznețe și vorbeau mai tot timpul chiar dacă nu era nevoie.gimnaziului’’. fără această fundație nu am mai fi putut ridica dorita clădire la care noi visam. găsirea identitatii. pe de o parte. despărțirea de copilărie.. am ajuns o grămada de cărămizi cu totul diferite. când am ajuns la acest popas. Deci varietatea a fost constructivă. începeau să plângă sau să se revolte. speranţă. Așa putem continua șirul tipurilor de caramizi diferite. Din fericire. și anume-baza educației creștine. Eram chiar pregătiți pentru următoarea etapă.. iar pentru unii. zbor spre ziua de mâine. acesta a fost anul în care am pus fundația construcției a cărui profil era un mister pentru noi.. din perspectiva lui Kazimierz Matan .

oarecum normale pentru vârsta crudă a adolescenței și să ne concentrăm asupra tezelor unice. . Era minunat să vedem cum toți încercam să ne dezvoltăm aptitudinile pentru a ne apropia de cerințele profesiei la care ne-am gândit să o urmăm. de pe vârful piscului. orice finisaj este esențial și bine primit.este anul în care ne-am unit.LICEU’’ și chemarea călduroasă a nostalgiei ce ne duce în trecut. vedem lucrurile într-o altă lumină. iar un nou turn se ridică.bisericuțe’’ au fost distruse. ca niște adevărați creștini. să ne încurajăm și să ne bucurăm de colectivul minunat pe care îl avem. să apreciem diversitatea personalităților celorlalți colegi. dăm o altă importanță detaliilor. ce ne-a unit. după ce totul s-a încheiat. Acum eram pregătiți pentru ultimul pas. așa ni se părea nouă. iar temelia pe care am pus-o este adânc săpată în noi și ne va ajuta să stăm drepți în furtunile existenței. momentelor. Clădirea pe care noi abia o puteam schița era aproape de sfârșit. Pe lângă toate progresele academice pe care le aveam de făcut trebuia să fim un model pentru cei mai mici și în același timp să ne preocupăm de viitorul nostru. pereții construcției devenind indestructibili. Dar toate devin o plăcere când ai un colectiv ca al nostru și când faci totul cu bucurie. celor de clasa a VIII-a. O vom păstra ca un semn drag în inimile noastre pentru că ea ne-a fost sprijin în toate hotărârile pe care le-am luat. Clasa a VIII-a: Acoperișul. cărămizile s-au închegat. Astfel. sau cel puțin. putem aspira spre idealuri mai mari.Clasa a VII-a: Tencuiala. avem o altă perspectivă. tot acum putem simți vântul rece și aspru ce bate dinspre necunoscutul . putem avea responsabilități mai mari. chiar și școlii. Așa am maisî trecut de încă o clasă. Lucrurile care în trecut nu le dădeam atenție acum sunt necesare. A trebuit să ne domolim ieșirile de revoltă. oportunități mai multe și avem puterea de a lua decizii mai importante pentru viața noastră. Dar orice s-ar întâmpla. Acum. prietenilor.. am început să ne înțelegem. micile . Se poate spune că am parcurs un drum lung. De asemenea. Însă nu a fost așa ușor pe cât părea. A fost primul an în care făceam față unor teste la nivel național. Ultimul an a fost și cel mai greu. Am ajuns aici! In sfârșit am ajuns în acest loc în care orice schimbare este decisivă.. Cu toate acestea. am legat relații strânse. Aici. nu vom uita de unde am pornit. însă de la această casă a familiei noastre pornesc 24 de cărări diferite la fel cum razele pornesc de la steaua orbitoare numită soare.

..am urcat de 3 sau 4 ori toate etajele în căutarea sălii. descoperirile noastre. mereu conturată de zambete. Dacă într-o secundă. teze.. să ne depăşim pe noi înşine.. cu faptele.tic tac . Acum ne mândrim cu noi înşine. lacrimi – sentimente.dar. sau simple ascultări. Dar. iar. nu numai pe mine... ci şi pe colegii mei.. imbrăţisari. imaginaţi-vă câte momente poate reţine o persoană in 8 ani! Mai mult de jumătate din viaţa mea. O secundă. iar noi încă nu ne găsisem clasa. fiecare cu emoţiile ei. cateodată incurajatoare.tic . Oameni deosebiţi care au şi vor avea mereu un loc special in inima mea. adrenalina combinata cu teamã si emoţie. de a descoperi. până la. Concursuri. asta a dat nastere unor prietenii puternice.. Retrăindu-le in imaginatia noatră. lungă..etapa judeţeană. fără să poată fi oprit vreodată de nimeni şi de nimic. alteori triste.o amintire. să fim demni. Tot entuziasmul şi nenumãratele emoţii provocate de realizările. ne-au învăţat să perseverăm în fiecare lucru pe care îl facem. la olimpiada de engleză. cu roadele muncii noastre. timpul trece.Pamela Aviziteiței A fost.. mă adresez celor care ne-au călăuzit paşii spre cunoaştere: profesorii. se pot crea atâtea amintiri. petrecută zi de zi alături de persoane pe care nu le voi uita niciodată. eram în aceeaşi salã cu Aviziteiţei Pamela.. In clasa a 7a. chiar şi în graba lui. speranţe pentru un viitor grandios! Cu respect şi recunoştinţă. nu uită niciodată să lase o urmă a prezenţei sale . amintirile readuc la viata simţiri uitate.. urmã am gãsit-o. olimpiade. două secunde.pasiunea lor m-a inspirat. Să fim puternici şi să ducem o viaţa dreaptă. Liceul Eminescu este uriaş dupa cum bine ştiţi. Un moment cu adevărat de neuitat pentru mine! Mai erau doar vreo 15 minute pană când subiectele urmau sa fie împărţite.. Ne-au îndrumat. încrederea in noi . să nu fim orbi la nevoile celorlalţi. scurtă.. oceanele de cunoaştere... efemeră. Dar ne-am încurajat unii pe alţii şi am trecut cu bine peste toate greutăţile. cu visele trăite şi realizate în aceşti opt ani petrecuţi împreună. cu preţuire şi admiraţie. Le datorăm plăcerea de a învăţa.

Iubita noastrã dirigintã. Aş vrea să îi multumesc domnul director Cristian Lucaci pentru tot ceea ce. au investit în noi o parte din viaţa lor de-a lungul anilor. pentru puterea.. curajul şi răbdarea daruita. Fapt care dovedeste că ei au facut acele momente de neuitat. Desigur ca am riscat mult. Oare cum aş putea sa uit cei mai grozavi colegi din lume?! Toate năzbatiile pe care le-am făcut impreuna. îndrumarea. chiar dacă ar fi acelaşi anotimp. Mai exact lucrari. incat am aplicat-o la bine. excursii. Ii răman etern recunoscatoare pentru tot ceea ce mi-a dat. plăcerea nici nu s-ar putea compara cu cea simţita în excursie.inşine. de la inceput de drum. ieşiri în aer liber etc. dar. întelegâ ndu-ne acele „plimbãri” neprogramate. Umorul de care a dat dovada ne-a ajutat să trecem peste fel şi fel de situaţii. doamna Rebeca Lucaci. dar nu ar fi colegii mei cu mine. Desigur. dacã m-aşi duce din nou acolo. Îmi amintesc de excursia de la Vatra Dornei. latina.. Îi mulţumesc pentru răbdarea pe care a avut-o atãta timp... iertarea. Priveliştea din telescaun a fost minunatã. Toate întalnirile noaste ( Thanks Giving. . Dar profesorii nostri minunati ne-au iertat. Am uitat să precizez motivul chiulului: o lucrare (pe care a trebuit să o dam în timpul ramas din acea ora. ne-au apropiat şi mai mult. cat şi la rau: vizite in biroul directorului.prima noastră excursie de trei zile.). Insă mă opresc pentru o clipa să amintesc faptul că totul a fost posibil pentru că l-am avut alaturi de noi. 3 sau 4. chiul in masa la chimie. Şi acum mi-o amintesc perfect. Aş vrea să îi spun ca este cel mai bun director pe care îl poate avea o şcoală. ni s-a întipărit in minte atat de bine. absente şi note de 2. generozitatea. Dacă ni s-a spus de atat de multe ori „Fiţi uniti!”. . am fost descoperiţi şi nevoiţi sa ne întoarcem în clasă. Ne-a dat sansa să învaţăm la o scoală crestină.. Am trăit împreună timp de opt ani nenumãrate clipe extraordinare. ci o familie. Ii multumesc necontenit pentru grija pe care ne-a purtat-o. sau dezamăgiri care ne-au ajutat sa devenim nu numai un colectiv unit.) s-au dovedit a fi minunate. geamuri sparte. bucurii.într-un cuvant „caracterul”. pentru momentele minunate petrecute impreună. A avut grijã de noi şi ne-a îndrumat spre lucrurile bune. pe Dumnezeu.mereu o prezenţă încântătoare care ne-a fost alături înca din clasele mici. Profesorii au contribuit la construirea lui. respectul. la r â ndul său a învestit în noi.. Îmi amintesc atunci când am plecat cu toţii de la o ora de latinã. ceea ce nu e putin lucru.

nu ne prea putem lăuda. am învǎţat sǎ fim smeriţi. iar acum ale adoleşcenţei... în parcuri. iarna in munţii Bucovinei mai precis Suceviţa. Dar suntem bucurosi ca măcar le-am putut face pe acestea. Tot în tren am învăţat mai multe lucruri între noi ca şi clase şi în felul acesta legăturile. melancolici. fotbal.Chiar dacă drumul a fost destul de lung. de către subalternii săi.. Bagireanu Zorana Ioana Anii V-VIII Pentru mine. prin momentele copilǎriei. Toţi am trecut prin multe încercǎri. luănd o bătaie zdravănă în zăpadă . un lucru este ştiut sigur. de momentele extraordinare petrecute împreuna cu doamna diriginta. ca şi clasă. păstrez amintirea minunatilor ani perecuti alături de voi: colegi. am mers in oraş. oare încă ne mai grăbim să creştem? Sentimentală. Cu toate cǎ îmi pare rǎu cǎ aceşti ani au trecut. Imi va fi dor de timpul petrecut cu colegii mei. ne-am cunoscut unii pe alţii.însă excursia din acest an pot spune că a fost una foarte reuşită. la muzee. Din punctul acesta de vedere.iar după meci am fost măcelariţi la ordinul domnului director. Cu toate piedicile care ni s-au pus. Am depǎsit clipele grele şi cu ajutorul dirigintei noastre ne-am creat o viziune mult mai largǎ asupara vieţii.o a doua familie.relaţiile dintre clasele noastre au început să se întărească. chiar dacǎ de unele ne-am ferit şi la altele ne-am ridicat de jos. cum sunt dintotdeauna. Ajungînd acolo am început să jucăm ping pong. atȃt de repede. In aceşti patru ani ne-am distrat. nu am fost atenţi la ceas deoarece ne simţeam din ce în ce mai confortabili.La 5 fără un sfert am fost in faţa la McDonald aşteptînd cu nerăbdare ca fanionul din mana şefului de gară să se ridice dînd liber drumului de 5 ore pe care-l aveam de făcut. băieţii din a X-a. sǎ ne revenim dupǎ o loviturǎ grea. deoarece am facut doar două excursii in patru ani.. Am mers în această excursie împreună cu clasa a X – a însoţiţi de către diriginţii noştri. de timpul în care uitam de toate grijile. profesori .Astăzi suntem mai înţelepti.În . am fǎcut excursii. noi. clasele V-VIII au însemnat o perioada foarte frumoasǎ alǎturi de cei dragi. şi acela este cǎ toate aceste lucruri minunate le voi pǎstra cu multǎ dragoste în suflet. Romano Antonia Excursia din clasa a VIII – a Excursii cu clasa mea.

unde am avut ocazia să cîntăm şi să ascultăm continuarea predicii domnului director de sîmbătă seara. abia am putut sã închid un ochi. era prima mea excursie care dura mai mult de o zi şi cu o noapte înainte. Timotei Frunza Excursia din clasa a V-a Îmi amintesc cu plãcere de momentele petrecute împreunã cu clasa.Am mai repetat cîteva cîntări.în care am avut ocazia de a asculta niste învăţături din partea domnului Lucaci. Eram foarte emoţionatã. încât doamna Rebeca a trebuit sã ne dicteze o lista amãnunţitã cu lucrurile pe care trebuia sã le luãm cu noi. dar obositor. Ne-am împãrţit fiecare în camere de câte douã.dar a fost o expetienţă de neuitat. Aceastã excursie a fost o ocazie foarte bunã pentru a ne cunoaşte mai bine şi pentru a petrece mai mult timp împreunã în naturã. deoarece am avut ocazia sã facem sport.iar duminica am mers la biserică.Spre înserat am avut un timp de părtăşie. Am mers cu douã autobuze şi am fãcut diferite activitãţi: am cântat. deoarece eram foarte obosiţi dupã o zi atât de lungã. în sfârşit la Vatra Dornei.Tot aici I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru că am avut parte de o excursie minunată.A doua zi a decurs normal. Una peste alta. însã unul care va rãmâne întotdeauna în amintirea mea este prima noastrã excursie.înafara faptului că după amiază am fost la piscină unde am avut un timp frumos şi am învăţat cum să jucăm volei pe apă şi polo.Într-un cuvînt. Pe drum a fost distractiv.Ajunsi la destinaţie priveliştea era minunată. ai Suceviţei. Eram atât de mici.în special pentru noi adolescenţii. împreuna cu diriginta din clasa a V-a. În prima zi am mers cu toţii şi am jucat fotbal.priveliştea te copleşea. ceva nemai întîlnit.Dumnezeu ne-a binecuvîntat cu o excursie pe care n-o vom uita nici o dată. deoarece cînd ceasul indica ora nouă noaptea începeam o adevărata aventură prin munţii înzăpeziţi. eram cu toţii entuziasmaţi. Toată drumeţia noastră a durat cam trei ore şi ceva. sau patru locuri. neam jucat şi am povestit. trei. A fost foarte frumos. Când am ajuns. puteam admira măiestria lui Ştefan-cel-Mare în construirea bisericilor privind Mănăstirea Suceviţa aveam un sentiment de uimire. şi sã ne distrãm. însã s-au scurs foarte repede. am avut un timp liber în care am stat împreuna şi am jucat şah şi cãrţi. Dupã ce am servit cina. Am fãcut câteva opriri pentru a mânca si pentru caţiva copii care aveau rãu de maşinã.prima zi somnul ne-a doborît uşor. Zilele petrecute la Vatra Dornei au fost pline cu activitãţi interesante.De sus. . În prima noapte am adormit repede.

Cu toţii ne-am întrebat ce se va întâmpla în continuare cu noi. Doamna dirigintă se bucură mult de biruinţele noastre academice ca elevi. Ultima zi a fost dedicatã pregãtirilor pentru plecare. Dacă închid ochii. alteori vom fi foarte . Mi-a plãcut foarte mult aceastã zi pentru cã am putut observa umorul şi maturitatea de care au dat dovadã colegii mei în ceea ce am fãcut.A doua zi. Am discutat cu ea deschis. Era o persoană calmă. Doamna Rebeca ne spunea că din acel moment începe o nouă perioadă din viaţă. despre schimbările care se petrec în viaţa noastră. Printre acestea adolescenţa a fost un subiect consistent. în care ne vom maturiza. dar mereu ne repetă că mai important decât nota în sine este procesul. Avea o voce melodioasă şi ne simţeam mereu bine cu toţii în prezenţa ei. am în minte imaginea noastră ca şi colegi când am intrat în clasa a V-a şi ne-am despărţit de doamna noastră învăţătoare. În câteva momente am aflat că vom fi preluaţi de către doamna Rebeca Lucaci. un bun lider. Ea avea să ne fie dirigintă din acel moment. am facut împreună excursii. în care ne-am simţit foarte bine şi pe care nu le vom uita niciodată. Ne-a fotografiat când organizam anumite evenimante şi pozele respective le-am afişat pe panou ca o mărturie a timpului minunat pe care l-am trăit împreună. Am mers cu telescaunul. am cumpãrat suveniruri şi am fãcut poze. deoarece a fost un moment în care am realizat cã urma sã petrec patru ani împreuna cu nişte copii minunaţi şi cu o diriginta deosebitã. Raluca Oniţa Doamna dirigintă Îmi aduc aminte cum au trecut anii ca o clipire. Cu toate cã a fost scurtã. Cu cât creşteam. Am mers în noua noastră clasă şi am început să discutăm cu dumneaei. deosebite împreună. modul prin care am obţinut-o. să o cunoaştem mai bine. Dupã ce am servit prânzul. ne-am trezit mai veseli şi mai cu chef de viaţã ca niciodatã. După ce ne-am acomodat cu doamna dirigintă. A sădit în noi seminţele unui caracter bun. Mai târziu. fel de fel de lucruri. am mers in parc. ca o suflare rapidă. Am sărbătorit împreună cu doamna dorigintă Thanksgiving. Ne-a repetat de nenumărate ori că cel mai important lucru este caracterul şi că Dumnezeu se uită la inima omului şi vede tot. cu multe calităţi extraordinare. aceastã excursie va rãmâne veşnic în amintirea mea. de care ne era dor. am învăţat lucruri noi. că uneori vom fi stresaţi. Am discutat mereu pe această temă. ne-am urcat în autobuze şi am pornit spre casã. ne uitam la ele şi observam câte schimbări s-au petrecut de-a lungul anilor.

le-am învins. sunt convins. Sunt acum la sfârșitul clasei a opta. concentrare. Zeci de sentimente. concursurile. flori și îmbrățișări. Teze cu subiect unic și teste naționale au fost cuvinte care răspândeau fiori de gheață și care au năvălit peste mine. m-au cuprins din nou.. să-i înțeleg legile și mi-a insuflat curajul de a mă confrunta în competiții. ştiu că va fi alături de inimile noastre ori de câte ori vom avea nevoie. Niciodată nu ne-a lăsat. iar sudoarea frunții și temerile mi-au fost răsplătite cu diplome și premii. cu ambiții și resemnări. m-a ajutat să-i cunosc tainele. A mai trecut un an. unic în viața mea: cursul festiv și balul de absolvire. Mereu a fost un exemplu bun pentru noi. Am așteptat cu emoție Ziua Recunoștinței petrecută alături de colegii mei pe care i-am descoperit mai buni.viitorul . uneori contradictorii. mai toleranți și mult mai glumeți.plictisiţi. eram fericit și totodată dornic să-mi demonstrez mie și celorlalți că pot mai mult. Am discutat despre şcoală. Mă simțeam bine. vor fi de față părinții și toți profesorii clasei. că trebuie să devin mai responsabil. au trecut.. A fost alături de noi şi când am avut probleme. Andrei Baciu Desculț prin amintiri. mi-au trecut prin suflet cu fiecare zi trăită. meciurile de fotbal. nu pot să numi amintesc clipele fericite și nefericite petrecute alături de colegii mei. cu succes. Un alt om. iar noi vom fi actorii unui spectacol neregizat care. Mereu s-a rugat pentru noi şi ne-a în curajat. Unde voi merge? Ce voi alege? Ce vreau să fiu? Sunt doar câteva dintre întrebările care mă lasă fără somn până noaptea târziu. Un cuvânt nou se rostește tot mai des în jurul meu . cu zâmbete și regrete. Mă pregătesc acum pentru un alt moment. Am descoperit apoi fizica. Sute de întrebări își fac loc în mintea mea și un alt fel de neliniște mă copleșește. M-am strecurat apoi printre ecuații și teoreme. despre familie. proiectele sau zilele festive. Vom fi strigați la catalog pentru ultima dată. iar frică. Agitație. Chiar dacă eram mai mare și emoțiile creșteau proporțional. ca va rămâne veșnic în amintire cu lacrimi. muncă asiduă. un model pentru mine. alteori bucuroşi. Privind în urmă. Zbuciumul sufletesc este mai . am dezlegat necunoscutele unor probleme. Au venit. Emoțiile au dispărut iar frica a fost învinsă: am câștigat din nou iar totul în jurul meu căpăta alte sensuri. Ultimul dintr-o serie de patru. relaţia noastră cu Dumnezeu.incert. ci mereu ne-a sprijinit. chiar tulbure pentru mine (deocamdată). acest viitor începe să mă convingă tot mai mult că am crescut. Deşi mergem la liceu şi nu ne va mai fi dirigintă. care mi-a adus pașii până la sfârșitul etapei gimnaziale.

Puteai să te bizui pe cunoştinţele pe care le-ai acumulat dea lungul timpului. că poate şi ei se simt la fel de pierduţi ca tine. Povara care o porţi pe umeri pare acum parcă mai uşoară. te simţi obosit din ce în ce mai des. inexplicabilul talent profesoricesc al dascălilor iesea la iveala. Melinte Stefan . probabil făcută în una dintre multele ore în care gândurile tale ajungeau în locuri foarte îndepărtate. să acumulezi cunoştinţe. Sudoarea ta nu a fost în zadar. începi să îţi pierzi din încredere şi nu te mai poţi concentra. Pregătirea dinaintea tezelor este liniştea dinaintea furtunii. Ai nevoie de linişte. deoarece în anii anteriori ţi-ai dat silinţa să devii ceva mai bun. iar puterea de concentrare creşte. opriri. Examenul se apropie. Încerci să înveţi cât mai mult. Însă pe coperta din spate descoperi un zâmbet. iar în speranţa că totul se va termina. Emoţiile încă sunt. o figurină făcută cu pixul. Indiferent de rezultat. În toată această ameţeală te întinzi pe spate. urmele trecutului te ajungeau din urmă şi îţi spuneau că totul va fi bine. la şcoală înveţi o lecţie. închizi caietul. o vei putea face. În viaţă dai un test care te învaţă o lecţie. Stresul a dispărut. pentru că ţi-ai făcut datoria: aceea de a fi un elev responsabil. dar acum te simţi pe pedestal. dornic să îţi iei premiul. închizi ochii şi încerci să furi un moment de răgaz. timpul trece din ce în ce mai repede.intens. Oare asta să însemne că am devenit mai responsabil? Lupașcu Codrin Pregătirea dinaintea tezelor La şcoală nu e ca în viaţă. mintea îţi este tulbure. mai valoros. cunoştinţele devin mai clare. apoi dai un test. în speranţa că atunci când vei avea ocazia să te dezlănţui. Atunci realizezi că acei patru ani prin care trecusei deja erau o bază solidă. iar în cursa împotriva timpului te simţi parcă învins. Printre cărţile stufoase. Zâmbeşti şi atunci realizezi că toţi colegii tăi sunt în aceeaşi situaţie. Îţi spui că nu este de ajuns ceea ce ai învăţat. iar teama în fața necunoscutului este mai mare. tu vei primi locul I. fără nici măcar să clipeşti. ai nevoie de pauze. deoarece este meritul tău ca după toată acestă perioadă de învăţare să te poţi bucura de rezultate.

Ziua Recunoștinței se sărbătorește în ultima săptămână din noiembrie. Toți credeam că vor fi doar jocuri și măncare. La sfârșitul zilei.. am început să discutăm: la început doamna Rebeca ne-a explicat ce reprezintă această zi.Prima noastră „Zi a Recunoștinței” Eram în clasa a V-a când am auzit pentru prima dată de “Ziua Recunoștinței”. Abia am intrat în ciclul gimnazial și eram cu toții speriați și nesiguri de ce ne așteptă. Eu am mărturisit că sunt recunoscător pentru că părinții mei m-au dat la o scoală care îmi oferă oportunități și sărbători pe care nu le poți întâlni la alte școli. S-a făcut ora 17:00 și ne-am adunat cu toții. spre uimirea noastră.ne-am rugat cu toții și i-am adus mulțumire lui Dumnezeu pentru că am putut participa la Ziua Recunoștinței și pentru toate binecuvântările pe care ni le-a dat Aceasta a fost prima noastră „Zi a Recunoștinței” și a fost un început nou pentru “epoca gimnaziului”. Rusu Razvan Noi. în această zi. În mod tradițional. această zi s-a arătat a fi o zi specială. după care am început să spunem fiecare pentru ce suntem recunoscători. mai exact în ultima joi din lună. o istorie a acestei zile. plină de surprize și bucurii și trebuie să lăsăm în urmă acești patru ani de gimnaziu și să mergem înainte spre „epoca liceului” unde ne așteptă noi aventuri. un curcan și două platouri cu saleuri. intrăm într-o nouă perioadă. plăcintă cu mere. . dar. acum. o sărbătoare care include și mâncare.. cum ar fi Ziua Recunoștinței sau modelarea caracterului cu ajutorul unor principii creștine. După acest moment de mulțumire. dar. ora 17:00. Noi nu prea o cunoșteam pe doamna Rebeca pe atunci ea fiind noua noastră dirigintă și nu știam cât de grijulie si atentă era la fiecare detaliu și cât de mult ținea la ordine așa că a fost destul de ușor să organizăm această „întâlnire” : la casa lui Denis. am învațat multe lucruri noi printre care și această sărbătoare „împrumutată” de la americani: o zi în care aducem motive pentru care suntem mulțumitori lui Dumnezeu.am început să mâncăm și să jucăm diferite jocuri.. se mănâncă plăcintă de mere sau de dovleac și curcan.

abilitati sportive sau prin alte calitaţi ce-i caracterizau pe fiecare în parte. Apoi mi-au crescut muschii si a fost mai usor. fiecare a reuşit sa-şi găseasca locul. De aici porneau conflicte între noi. pe parcursul celor patru ani de ciclu primar. După o călătorie de opt ani in Colegiul . Am organizat o mulţime de activitaţi cum ar fi Ziua Recunostinţei sau vizite la Grădina Botanică. la chitară. Alţii şi-au arătat pasiunea pentru medicină sau drept. Clasa întai a fost anul în care am avut bucuria să descoperim colegii alături de care vom ”mărşălui” pentru următorii opt ani din viaţa. Unii prin intermediul notelor. mi-am caştigat locul în colectiv prin glume. Suceviţa. Câteva din momentele de care îmi aduc aminte cu plăcere din clasele unu-patru au fost atunci când stăteam toţi în jurul canapelei si doamna Ilie ne citea povesti sau când făceam concurs la masă cine mănâncă mai mult. alţii prin glume. având avantajul de a se cunoaşte cu viitorii colegi încă de la grădiniţă sau de la biserică. Eu cel puţin. Câtiva colegi sunt talentaţi şi cânta la pian.. Profiri Daniel . De asemenea. legătură ce presupun că va rezista mult timp după despărţirea noastră. la început. Pe parcursul claselor 5-8. aceste preocupări au dispărut din clasa a cincea. pânã în clasa a patra. care mă baga tot timpul în bucluc. Simpatiile sau popularitatea au început sa ne preocupe. fiecare a început să-şi descopere talentele. Zărnesti. La băieţi ţineau o pauza. pot spune că suntem cea mai tare clasă din scoală. sau timpul petrecut la o îngheţata în parcul din Podul-Roş a stăns legătura de prietenie dintre noi. am făcut excursii la tot felul de muzee sau în tot felul de localităţi ca Vatra Dornei. Unii au reuşit să-şi găseasca prieteni. am avut bucuria să particip la toate evenimentele oficiale sau mai puţin oficiale ce au avut loc de-a lungul acestor opt ani. punea stăpînire pe maoritatea dintre noi. Ideea de a fi printre cei mai „cool” dintre elevi sau de a fi în top. a început adolescenţa. la fete dura şi două-trei zile. prietenul meu.Fiind din clasa întai elev al Colegiului Richard Wurmbrand. Din păcate. a fost mai greu să se integreze în noul colectiv.Richard Wurmbrand” cred si sper că fiecare coleg din această clasă va schimba istoria anilor ce vor urma cu ajutorul principiilor de care am avut parte in acest mediu creştin. Ca şi colectiv. În urmãtoarele rânduri voi încerca să relatez istoria clasei a opta din prespectiva mea. Tovarăşul care mă ajuta să duc la bun sfârsit toate poznele era Iosif. Însă. Aproape toţi am descoperit drumul pe care vrem să il urmăm odată cu terminarea liceului. În gimnaziu. iar unii au o voce bună. Drumul spre casă parcurs pe jos. Pentru fiecare.

surprinzator. au avut puterea de a ne ajuta să ne continuăm alergarea. a început să ne schimbe viaţa. am reuşit să ne lăsăm îndrumaţi de fermitatea. veţi afla chiar acum : este diriginta noastră. dar şi pe ceilalţi. spunem şi facem. din contra. ne ajutau să ne revenim. dar şi de blândeţea ei. ne trimitea deseori emailuri de aducere aminte. De asemenea. curajoasă şi perseverentă. a făcut ca gândurile şi inimile noastre să rodească în iubire faţa de Isus. ne-am simţit mereu sub ocrotirea dumneaei. Cu ajutorul ei. nu renunţă niciodată. Responsabilă şi cu multă energie. inclusiv cele de pe Facebook. Prin tot ceea ce a făcut. cine e diriginta noastră? E cea care a făcut ca visele noastre de aur să se împlinească. alergare pe care noi. care ne-au ridicat moralul şi când eram gata să renunţăm. În final. Şi. Dacă până acum nu v-aţi dat seama despre cine este vorba. greutăţi. Noi suntem pregătiţi să fim . ea găsea altceva la care să apeleze: mustrarea. Cu multă voinţă. Rebeca Alina Lucaci. pentru a înţelege aceste lucruri şi pentru a ni le însuşi. Dar. Şi aceasta pentru că ne-a inspirat încredere şi ne-a încurajat. Şi.un om pentru sufletul nostru Matură şi focalizată pe ceea ce este de făcut imediat. deseori. ne-a ajutat să înţelegem că trebuie să ne asumăm mereu responsabilitatea pentru deciziile noastre. fără prezenţa ei. cei douăzeci şi patru de copii ai dirigintei am vrea să o continuăm tot sub îndrumarea ei.Diriginta . De-a lungul acestor patru ani petrecuţi împreună. dar şi in comportamentul nostru viitor. când aceste metode nu au funcţionat. nu ar mai fi fost duse la bun sfârşit. a fost cu noi la tot pasul şi a găsit mereu timp să ia parte la activităţile noastre. am învăţat să ne respectăm pe noi înşine. vorbele bine alese aveau efect şi ne mobilizau. să devenim mai maturi. şi indiferent de obstacolul care apare în cale. Luptă pentru veselie. fiindu-ne un model prin chiar exemplul său. ci. Nu vom uita niciodată că suntem fii si fiice de Rege şi sperăm ca acest lucru să se reflecte atât în present în ceea ce gândim. Nu vom uita cuvintele ei de încurajare care au venit mereu la timpul potrivit. încet dar sigur. Nu ne-a lăsat niciodată să ne simţim singuri. şi noi rămâneam nepăsători la cuvintele calde care aveau menirea de a ne ridica din situaţia grea. de “reîmprospătare a memoriei”. a încercat să ne modeleze caracterul şi a reuşit să ne imprime adânc în inima un adevăr care. drumul a fost plin de piedici. Mereu implicată în activităţi care. Deşi. fiind punctuali şi ducându-ne sarcina care ne-a fost dată la bun sfârşit. dar adevărat.

de asemenea. vom găsi în persoana dumneaei sprijinul de care avem nevoie.cei mai buni. Elissa Ambrosie . dar ştim. că dacă vom ezita.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->