Sunteți pe pagina 1din 5

ANGELA DOROTHEA MERKEL (Kasner)

(1954)

“Nu cred că pur şi simplu te naşti cu ambiţia de a deveni cancelar. Dar dacă vrei să
schimbi ceva în lume, daca îţi place să pui idei în practică, atunci postul de cancelar este
cel care prezintă cea mai mare oportunitate dintre toate.” (Angela Merkel)

Angela Merkel este actualul Cancelar al Germaniei, care are pretenţia de a fi


distinsă ca fiind prima femeie ce deţine această poziţie. Pe lângă aceasta, este merituoasă
şi pentru faptul că este cea mai tânară persoană care ajunge Cancelar al Germaniei de la
al doilea razboi mondial până în prezent. Merkel a fost aleasă în Parlamentul German din
Mecklenburg-Vorpommern şi din aprilie 2000 deţine şi titlul de Preşedinte al Uniunii
Creştin- Democrate.
Angela Merkel a fost numită “cea mai puternică femeie din lume” în 2009, de
revista Forbes, pentru a patra oară consecutiv. Este a treia femeie care serveşte in G8,
după Margaret Thatcher şi Kim Campbell. În 2007, Merkel a devenit a doua femeie care
a condus un summit G8, după Margaret Thatcher. Ea a deţinut funcţia de preşedinte al
Consiliului European şi în 2007, a devenit membru al “Consiliului Femeilor Lideri
Mondiali”.
Angela Merkel s-a născut “Angela Dorothea Kasner”’ în 17 iulie 1954, în
Hamburg, Germania. Tatăl sau, Horst Kasner, un pastor lutheran şi mama sa, Herlind,
profesoră de engleză şi Latină şi membră a “Partidului Social Democratic al Germaniei”
i-au oferit acesteia educaţia necesară pentru a deveni un om puternic şi bine pregatit.
Angela este cea mai mare dintre cei trei copii, ceilalţi doi fiind Marcus si Irene. Familia ei
s-a mutat la Templin, după ce Horst a fost numit pastor la o biserică în Quitzow, lângă
Perleberg, Brandenburg. Astfel ea şi-a petrecut cea mai mare parte a copilariei la ţară, in
nordul Berlinului.
Angela Merkel a fost membră a mişcării oficiale a tineretului de direcţie socialistă
Tineretul German Liber (FDJ). Ulterior, a devenit de asemenea membră a conducerii
zonale şi secretară la "Agitprop" (agitaţie si propagandă), la Academia de Ştiinţe. Chiar

1
dacă a fost crescută în Republica Germană Democrată Socialistă, nu a devenit niciodata
participanta la Jugendweihe, ceremonia modernă de marcare a împlinirii vârstei de 14
ani. A preferat să celebreze confirmarea.
Angela Merkel a studiat fizica in Templin si la Universitatea din Leipzig, in
perioada 1973-1978. În timpul următorilor doi ani, din 1978 până in 1990, a muncit şi a
studiat la Institutul Central pentru Chimie Fizică al Academiei de Ştiinţe din Berlin-
Adlershof. În 1977, s-a căsătorit cu studentul la fizică Ulrich Merkel, dar a divortat in
1982, păstrându-şi numele de căsătorie. Angela şi-a făcut tema de doctorat in chimie
cuantică şi a primit doctoratul pentru aceeaşi muncă de cercetare. S-a căsătorit in 1988 cu
Joachim Sauer, profesor de chimie.
Angela Merkel a păşit în politică în anul 1989, când s-a înscris în noul partid
Demokratischer Aufbruch, după căderea Zidului Berlinului. După prima şi singura
alegere democratică din statul german estic, a devenit purtătorul de cuvânt adjunct al
guvernului anterior unirii, sub Lothar de Maizière. A fost aleasă in Bundestag, dintr-o
formaţie care include regiunile Nordvorpommern şi Rügen şi orasul Stralsund, în
Decembrie 1990 şi a continuat să fie zona ei electorală până azi.
A devenit Ministrul Femeilor şi Tineretului în al treilea cabinet al lui Helmut
Kohl, după fuziunea partidului sau cu CDU din Germania de Vest. În 1994, a fost numită
Ministrul Mediului şi Siguranţei Reactorului, post care i-a servit drept fundaţie pentru
cariera sa politică. Dupa înfrangerea guvernului Kohl, la alegerile din 1998, Merkel a
devenit Secretar General al CDU. Un scandal financiar a zdruncinat partidul său in 1999,
dupa care ea a luat un nou start fără mentorul său, Kohl, şi a fost aleasă pentru a deveni
prima femeie preşedinte a partidului.
Înfrangerea lui Stoiber (conducatorul Uniunii Social Crestine Bavareze sau CSU, partidul
frate al CDU) din 2002 a avut ca efect numirea ei ca “Lider al Opozitiei Conservatoare”,
în Bundestag, cameră a Parlamentului German. În aceasta perioadă, a ajutat agenda
reformei referitoare la sistemul economic şi social al Germaniei, precum şi schimbările
legii germane a muncii. Chiar a susţinut dezarmarea puterii nucleare a Germaniei, pe
lângă un puternic parteneriat transatlantic şi prietenie germano-americană. Sprijinul
acordat “Invaziei din Irak” şi “Parteneriatului Privilegiat” cu Turcia in UE au fost câteva
din celelalte politici ale sale.
Angela Merkel a depus jurământul de “Cancelar al Germaniei” in 22 Noiembrie
2005. Conduce o mare coaliţie care cuprinde CDU, CSU şi Partidul Social Democrat al
Germaniei (SPD). A urmat agenda reformei în favoarea pieţei libere şi a luptat pentru o
relaţie puternică germano-americană. A făcut eforturi mari pentru a revizui sistemul
sanitar şi politicile greoaie de taxe.

2
Merkel şi-a lăsat impactul bugetar strict şi în dezbaterile bugetare ale Uniunii Europene.
În 2007, ea a oferit ajutorul Europei sa aduca Israelul şi Palestinienii înapoi la
masa negocierilor. Recent, a declarat sprijinul Germaniei pentru Israel, într-un discurs la
Knesset.
Ca femeie în politica dintr-un partid de centru dreapta şi om de ştiinţa, Merkel a
fost comparată de mulţi din presa engleză cu fostul prim-ministru al Marii Britanii,
Margaret Thatcher. Unii au făcut referire la ea ca fiind “Doamna de Fier” , “Fata de fier”
sau chiar "The Iron Frau". Comentatorii politici au discutat în ce măsură existau
similarităţi între agendele celor doua doamne.
Este discutabil faptul că pentru o tară care se descrie ca fiind “patriarhat” să alegi
o femeie ca şef al gurvernului, este o trecere mult mai bruscă de la tradiţie decât cea a
britanicilor, de exemplu, când au ales-o pe Margaret Thatcher. O femeie era monarh
atunci când Thatcher a fost aleasă şi mai existau antecedente în istorie când reginele au
condus poporul insular. Germania nu a avut o femeie monarh.
Atunci când femeile obţineau funcţii înalte erau deseori comparate cu Margaret Thatcher:
Tansu Ciller, prima femeie prim-ministru al Turciei şi Ellen Johnson- Sirleaf,
preşedintele Liberiei, de exemplu. Merkel a atras aceeaşi comparaţie. Femeile lideri însă
trebuie să demonstreze că sunt la fel de puternice ca bărbaţii într-o lume în care relativ
puţine femei au deţinut funcţii înalte în ţările lor. Unele femei lideri au fost acuzate că au
deteriorat în loc să îmbunataţească rolul femeii in politică. Thatcher nu şi-a dat silinţa să
ajute alte femei în politică şi a avut doar o singură femeie in Cabinetul său, lăsând alte
personaje feminine promiţătoare să se plafoneze în posturi mai slabe. La polul opus,
Merkel a acceptat în guvernul său mai multe reprezentante ale “sexului frumos”, iar
procentajul de femei ministri este de 36%, deşi este mai mic decât procentul de 46 % al
guvernului precedent. Se spune despre ea că, deşi nu este o feministă în toată puterea
cuvântului, nu este alergică la contactul cu feminismul sau incapabilă să se încreadă şi să
promoveze alte femei in jurul său.
De asemenea, este constientă de strategiile pe care bărbaţii le folosesc pentru a denigra şi
exclude femeile. Atunci când femei ca Merkel intră intr-un mediu politic ele le fac pe
toate femeile vizibile ca cetăţeni, cu interese care uneori se deosebesc si alteori coincid cu
cele ale bărbaţilor.
În ceea ce priveşte somajul şi economia, cele doua probleme in funcţie de care
Merkel spune ca va fi judecat guvernul său, au facut progrese, cel putin până la
prăbuşirea mondială din 2008.

3
Atunci când prezenţa femeilor in poziţii de conducere va deveni atât de banală
încât oamenii să nu se mai refere la identitatea feminină, s-ar putea sa fie mai libere să îşi
imprime în muncă mai multe calităţi feminine.

BIBLIOGRAFIE

4
1. The Columbia Encyclopedia, Sixth Edition "Angela Merkel" http://www.encyclopedia.com/doc/1E1-
MerkelA.html 24.05.2010
2. "Angela Merkel" http://en.wikipedia.org/wiki/Angela_MerkelAngela 24.05.2010
3. Angela Merkel http://lifestyle.iloveindia.com/lounge/angela-merkel-1511.html 24.05.2010