1.

NOŢIUNI PRIVIND TEORIA DEFORMĂRII PLASTICE A

METALELOR
1.1 Procesul deformării plastice a metalelor
1.1.1 Definiţie. Clasificarea corpurilor din punct de vedere al comportării la
deformare
εt = ε p + εe
Corpuri ideale: - fragile ε ≤ 0,01 ;
- elastice ε ≥ 0,6 ;
- plastice;
- vâscoase.

Fig.1

Fig.1

Fig. 2

Corpuri reale: - elastico-fragile;

- elastico-plastice;
- elastico-plastico-vâscoase.

deformarea plastică la rece - t ≤ t rec pt. oţel t rec = 723°C - corpuri elastico-plastice

Fig. 3
1.1.2 Structura cristalină a metalelor şi aliajelor

CVC – 6 plane CFC – 4 plane HC - 1 plan

Feα, V,W, Mo, Cr Feγ, Al, Cu, Ni, Pb, Au, Ag Mg, Zn, Cd, Co
Fig.4

Fig.5
1.1.3 Mecanisme de deformare a monocristalelor
Mecanisme de deformare: - alunecare sau translaţie;
- maclare sau înjumătăţire

Fig.6

l = 10 −4 µm ⇔ lr = 1µm Fig. 7
N N
FRENKEL: τ = 1,1.10 4 2
; τ f = 280
mm mm 2

Fig. 8
 2πx
τ = τ max sin (1)
b
σ = Eε (2); τ = Gγ (3)
x 2πx 2πx
tgγ ≈ γ = ; sin ≈ (4)
a b b
x τ 2πx G b
G = max (5) ⇒ τ max = (6)
a b 2π a
G N N
a = b ⇒ τ max = (7) G = 6,9 ⋅10 4 2
⇒ τ max = 1,1 ⋅10 4 .
2π mm mm 2

Fig.9