“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

-am inecput romanul la data de:5.08.2010 -am terminat romanul la data de:26.08.2010
Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a

de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. “care sta in spatele lui”. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. Nimeni nu stie. “nu e simpatizat. numita “Crinul”. pretinde ca nu poate canta. III. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. aceiasi dintotdeauna. acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant.” Caleia. e zgarcit. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Fosil il reclama pedagogului.”. “Baietii il indragesc. insa. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. pe care il intalnea in aceeasi familie. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. dar nu prea mult”. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. dar considerata de autor “vulgara”. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu.e so evreu. IV. un alt personaj – oarecum grotesc. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Fosil. pentru ca e schiop. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. caruia autorul notase “o suma de . lacramand. afara de chimie si matematica. si-a scuturat rochia si mi-a spus. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. Rade in toate orele. JURNAL DE CLASA Ora de muzica. Intreaga operatiune sa transforma intrun hohot de ras. paraste baietii. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. ca pleaca sa-si caute sora”. Si pentru ca nu a obtinut. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. elevul terorizat de chimie. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. pentru ca e inteligent si sperios.ridicat. de a se simti impreuna in al noualea cer. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. cunoaste chimie si – pe deasupra. invata bine. de ce i se spune Cocos”. ii trage o palma peste ceafa. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. copiaza la teze. Povestind asta prietenilor sai. Profesorul de muzica publicase o romanta. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos.

UN PRIETEN In al cincilea capitol..Hai?” VII. din pricina lungimii nasului. V. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. iar pentru ca e evreu.”. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica.. cand se infurie. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. picioarele lungi”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. marturiseste adolescentul. Nu avea decat saisprezece ani. in care nu patrunsese masina de doi ani”. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. pe motiv ca face otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre./ -Unu.. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. vioara”. CORIGENTA . parul cret. citea pe Nick Winter. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. palmuieste elevii”. va rog. VI.versiuni”. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. In fiecare dimineata. LUNI 8-9. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent . insa. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. mainile lungi. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. Dupa cum afirma Robert. “Baietii il cred prost si ii spun. Intre timp. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. in ciuda tuturor. juca inca nasturi. autorul recunoaste ca. cu ochii mari si bulbucati.. la Conservator. dar invata la scoala evanghelica si. il mai striga si Marcala”. Pentru ca. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. pentru ca romanul trebuie citit”. La toate acestea. “domnul director. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. vine cu un roman la scoala. eu mi-am uitat caietul acasa. profesorul ajunsese director. Tandarica.. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. nerozi”.. In finalul capitolului. nu e un om rau”. intorcandu-se in banca sa. uscat.

Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. poate. nu se gandeste deloc la corigenta. pentru profesor. drumuri lungi impreuna. In vacanta. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place.. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. departe de viata pe care o ducea atunci. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. slujbele (picolo intr-o cafenea. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. lucrul la roman incetase.. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. el. care ratacise mult si indurase multe”. ucenic intr-o ceainarie). apare la matematica. I-a povestit aventurile sale. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici.”. si rezultatele mele nu erau pretuite”. IX.. care il face sa uite lectia intr-o clipita. ramane corigent la matematica. [. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. isi petrecea timpul citind si visand. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. paznic la o magazie.. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. tine de soarta. incluti si impersonali. Bonas. Scopul corigentei.. Fanfara era prezenta. Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. am dormit nopti . Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Vagabondul – “un evreu tanar. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. sunt cu adevarat trist…”. Nerespectand acest program. care isi invata lectiile.”. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. VIII. totusi. “sau. Am facut. Adolecentul isi face. Era serbarea de sfarsit. algebra. unui timp ireversibil. Ba chiar intr-o dimineata.la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. Cuprins de disperare. se gandeste chiar la sinucidere. colegii premiantilor ii felicitau. s-a adus o catedra. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. prost imbracat. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. Pentru acest premiu invatasera tot anul. Chioreanu. O alta corigenta.] Munca mea si torturile mele. intalnirile cu prietenii se rarisera. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.

totusi. pentru ca cititorului sa placa romanul. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Reintorcandu-se in mansarda sa.Ce . Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. cand voi studia psihologia”. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Resemnat renunta la idee. Gandul ii ramasese acolo. am colindat in muntii Neamtului”. sentimente si ciudate trairi. ma sinucid”. Acum.“ne-a promovat pe toti”. de cufundare in lectura. Desi nu avea vointa. este ispitit. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Dand putine lamuriri.. Dumbrava ii placea . dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Constient ca se apropie corigenta. A invatat cateva capitole. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. El a iubit in Sibiu numai trei fate. gandind: “poate am sa pricep la toamna. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Aceasta ii ofera protectie. Desi. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Aceea cu existenta unei eroine. X. isi propune.o credea “ispititoare si curata”.frumoase in Dobrogea. dar a fost iubit de sapte”. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare.5 august “Am ajuns acasa”. in dorinta sa trecatoare de izolare. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Trei zile mai tarziu. “Teza”. Nu deschisese caietele de matematica. iar in ultimul moment. am ratacit in Bucegi. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. dar intarzie a se concretiza: “. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent.. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. i se pare stupida ideea din primul capitol. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. JURNAL DE VARA . “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Nu mai voia sa iubeasca fictiv.

mangai cu ochii zidurile”. “a scris o revista. la un moment dat. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol.”. Personajele sunt chiar profesorii lor. Autorul surprinde. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Sasa. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Insa. rolurile fiind impartite de autorul piesei. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. sa puna in scena Don Juan. Insa.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Cand ma intorc din strada. fata de mansarda. ci sa scriu”. face o confesiune. Societate cultural-dramatica. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. ii alungau orice fel de emotii. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. la via lui Morariu. Reprezentatia adolescentului este reusita. “tine sedinta in fiecare sambata. dispretuindu-si “bland” vecinii. Lia. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Experientele sale anterioare. conferinte. Incantat ca. ”. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri.. lucru real. liceenii afla ca “Dinu. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Orgoliile amandurora au avut. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Dupa pregatiri si repetitii intense. discutii. Adolescentul priveste viata lor linistita. prin fereastra mansardei sale. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu.sa scriu. Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. de la patru la opt”. Muza. ceaiul. In final. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. in final Robert biruieste. Au hotarat. baietii nu s-au aratat . III. Toate acestea il fac sa adoarma. piese de teatru. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica.. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. Autorul il va juca pe Toivinovici. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. de suferit. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Petrisor. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. II. La sfarsit. La o zi de la spectacol. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. ca societate dramatica ce este. Citind pana tarziu in noapte. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. declamatii. FANICA In acest capitol. Nu trebuie sa ma gandesc. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu.

invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. Iti spun eu ca se face. incruntat. Trist. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Insa. trist in aceasta perioada a anului.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “astavara” porneste increzator spre redactie. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. sunt trist”. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia.”). raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. “Urma. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. sal socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti.”. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. Cu toate acestea. Culegatoare au fost din belsug.. o clipa de extaz. Marturiseste cu seninatate. Desi am talent cu carul. Douazeci si cinci de lei de articol. simtindu-se “dezgustat si obosit”. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. cu buzele strivite de furie. care erau si publicate. cand se forta sa faca ceva. Domnul Leontescu ma stie student”.prea incantati la final. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. cu ochii inclestati de tinta. In fiecare noapte. tot timpul. apoi.. Se face.. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Prin minte ii trec momentele in care. IV. inainte de a stinge lampa. redactorul ce poarta numele capitolului.. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si . incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole.“ V.. incercand sa miste pe autor. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. [.” A renuntat la acest obicei si. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Se simtea mai puternic. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. el ii tot “fagaduia” articole. Si spre mirarea cititorului. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. marturiseste adolescentul. Chiar dupa cateva insistente.. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. langa noi”. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie.

dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. [. el tine la prietenii sai. ca exista un singur suflet in mine. Profesorii ne cruta. fac observatii cu glas tare. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. Incearca sa-si inteleaga simtirile. viniete risipite priun reviste). amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Unii elevi sunt mai expansivi. Ba chiar. Acum a redevenit el. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. In acelasi timp si in acelasi loc. adolescentul de saptisprezece ani. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. cu preocupari stintifiice. Actorii. vine printre cei dintai. toata dupaamiaza.” Scenele care se repeta. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. Dar cum sa ajung la el?”. Insa. in care. iar o eventuala despartire il doare. Era sufletul si mintea sa. iese din aceasta stare de continua cautare. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. din clasa a VIII-a.eu. si cartile din rafturi imi vorbesc. Minculescu. in afara de “actori”. singura mea nadejde”. Ramane cu regretul timpului pierdut. Chiar si asa. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. intristat fara motiv. il intristau lucruri simple. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput.. altii mai timizi. sa-i atraga pe elevi. . deci. Insa acesta incearca. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. In banci. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. erau si ei alaturi de actori. Privind in el. de la Teatrul National”). fara succes.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Uneori. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. mai rautaciosi. “Ne adunam in sala de muzica. Profesorii.” VII. VI. trairile si sentimentele: “Eu simt.. iar sufletul meu se intoarce”. “cate unii. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. prieteni”. drumuri de tara marginite cu plopi. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. dupa cum este firea fiecaruia. ca toti oamenii slabi. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. De mai multe ori. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. in alte zile de fiecare data.

” Altii. • SFARSITUL PARTII A II –A • . Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. multi fara a intelege nimic. care stie sa traduca din latina. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. cred eu. in care elvii invata pe rupte.” IX. smochine). pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. au inceput sa cante cu voiosie. Unii oameni nu i-au primit. este elevul cel mai lenes. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Nu stie decat lectia. de cand a venit la liceu. in constrast cu el. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Dupa ce au baut aproape tot vinul. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”.” Marcu. unde masa era pusa si vinul in pahare. La sfarsit. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. cu preocupari obisnuite. ce se prelungeau mult in noapte. s-au intors acasa la adolescentul miop. spre exemplu. avand insa insuficient la limba latina. din care nimeni nu intelege o boaba. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. Traduce chiar fara sa se uite in carte. tolerat de toti profesorii. Un personaj deosebit este Bratasanu. i-au poftit chiar in casa. iar “baietii au fost revoltati. nu stie nimic. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. Insa. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. Si a cetit multe volume de Boissier. Chiar si asa. pe care nu o are mereu.VIII. Cu toate acestea. mandarine. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Orele de latina. la aniversarea lui Fanica. Aceste intalniri. ci numai ascultand fraza”). Dinu.

Era. Voi rodi pretutindeni roade noi. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. care exprima exact starea de spirit a autorului. restul se petrece fara emotii. senine”. mandre. pentru ca mi-a scris viata”). Nu pentru ca e urmata de duminica. a femeilor isterice. impartasindu-si impresiile despre femei.” Lupta se duce. adolescentul vrea sa-si formeze. iar el a facut cinste intr-o berarie. pentru crearea unei personalitati diferite. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. fiind “sarbatoritul”. o alta personalitate. in sufletul autorului. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Intentia de identificare cu Papini este totala. in fiecare sambata. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. Insa. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. ci pentru ca sambata e ziua trupului. solduri si sani tainuiti. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. lasi banii pe masa si pleci. dobandesc imaginea unor zane din povesti. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. EU SI LUMEA In “Papini. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Sambata nu este provinciala ca duminica.Partea a III-a I. singura consolare o constituie contemplarea acestora. eu si lumea”. ipocrite – sau inalte. Acolo alegi fata dupa bunul plac. dragostea de trup.” Fara prea mult entuziasm. care nu ascund nimic. sfioase. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. poate. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Si l-am iubit. insa. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. care doar adumbresc. II. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. I se pare revoltator faptul ca. Prietenii l-au laudat. Chiar lui Giovanni Papini”. Robert ar spune a dragostii. In orasul monoton. voi fi altul. unde “se educa fortele masculine”. lacom. pentru ceilalti nu conta asta. L-am urat. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. care. “Un om sfarsit”. Iar Poprisan. in imaginatia adolescentilor. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. . PAPINI.

si a cazut.” IV. Personajul “cu chipul lui de tobosar.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. Unii spera la “tomnateca promovare”. Numai eu. TRISTETI. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. V. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Recunoaste ca s-a schimbat.. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Intr-un an s-au intamplat multe. N-a scapat nimeni. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. crapate”. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. neparand miscat. Nu stia ce avea sa faca in continuare.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. si l-am calit cu gandurile mele. asteptand noi examene.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”.”.” . iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. ce ii sperie. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. aproape toti prietenii mei au iubit. si pasii lor ma departau. cu dinti lati si buze mari. din pricina noului regulament. UN AN “A trecut un an. e anul vointei mele. “pentru ca mi-a murit mama”. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. “Dar e anul meu. Sau i-au ramas prea putine. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. S-a inscris la Conservator. Printre ei si adolescentul miop. cu Furtuneanu si Bricterian. trist dupa despartirea de prietenii sai. Recunoaste ca se minte. IN VARA Acum. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. miop. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. dezamagit..III. recunoaste ca sufera. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate.

”). Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. pentru ca nu va mai fi adolescent. in Biserica. a sublinierilor cu creion rosu.” In timpul probelor de oral. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. Si nu stiu nimic alt. a memorizarilor. Nu va mai scrie. multimi. de prieteni. si sunt singur in casa aceasta. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. isi deschide in totalitate sufletul. Amintirile il napadesc. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria.] la Isus?” In final. mult. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. de febra nestapanita a lecturilor pripite. Datorita schimbarilor sufletesti. si dusmanii rasar din mine. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.” . care il desconsidera. a fiselor. si iarasi inaltat. atunci. in Mantuitor.. “Sunt obosit si trist..Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. filozofia) sunt inutile.. dupa trei ani. Romanul nu l-a inceput. Jurnalul nu mai prezinta interes. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. si fiecare poarta alata luna sau alt an. grea de amintiri. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. “Cum as putea ajunge [. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. si lasat iar in suflet. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. si nimic nu inteleg. De ce ma napadesc amintirile?” VI. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. a rasfoirilor nervoase. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. pentru credinta sa..” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. invataseram matematica”. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Si nu simt nici o bucurie. “Am fost cuprinsi. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.” VII.” Se simte altul. si asta ma doare: mult. “Vanciu biruise. ii dau note mici.

.VIII.. FINAL “Am scapat.” .” Vrea sa surprinda realitatea. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.... am scapat!. Privind cum ploua incheie Jurnalul.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. [. Nu vrea sa renunte la adolescenta.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. intr-o simetrie a textului.O viata se inchide.. in aceasta zi de toamna. firesc si dramatic. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.” La acel sfarsit de toamna. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.” Capitolul “Final” consfinteste rotund...