“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

-am inecput romanul la data de:5.08.2010 -am terminat romanul la data de:26.08.2010
Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a

focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. caruia autorul notase “o suma de . Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate.e so evreu. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. “care sta in spatele lui”. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. paraste baietii. si-a scuturat rochia si mi-a spus. Fosil. e zgarcit. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. JURNAL DE CLASA Ora de muzica. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. afara de chimie si matematica. Profesorul de muzica publicase o romanta. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. de ce i se spune Cocos”. ca pleaca sa-si caute sora”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme. Intreaga operatiune sa transforma intrun hohot de ras. un alt personaj – oarecum grotesc. pretinde ca nu poate canta. numita “Crinul”. Nimeni nu stie. copiaza la teze. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. elevul terorizat de chimie. invata bine. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. pe care il intalnea in aceeasi familie. dar nu prea mult”.”. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. pentru ca e inteligent si sperios. Si pentru ca nu a obtinut.ridicat. insa.” Caleia. Rade in toate orele. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. “Baietii il indragesc. pentru ca e schiop. cunoaste chimie si – pe deasupra. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. Fosil il reclama pedagogului. III. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. ii trage o palma peste ceafa. acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant. IV. aceiasi dintotdeauna. lacramand. Povestind asta prietenilor sai. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. de a se simti impreuna in al noualea cer. dar considerata de autor “vulgara”. “nu e simpatizat.

“domnul director. din pricina lungimii nasului. va rog. V. vioara”. Pentru ca. In finalul capitolului. citea pe Nick Winter.. VI.. UN PRIETEN In al cincilea capitol.versiuni”. mainile lungi. insa. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. marturiseste adolescentul. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Nu avea decat saisprezece ani. nu e un om rau”. Tandarica. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent . In fiecare dimineata. Intre timp. La toate acestea. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu.Hai?” VII. il mai striga si Marcala”. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. nerozi”. cand se infurie. intorcandu-se in banca sa. cu ochii mari si bulbucati. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.. parul cret.. vine cu un roman la scoala. palmuieste elevii”. CORIGENTA . pe motiv ca face otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. Dupa cum afirma Robert./ -Unu. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt.. la Conservator. uscat. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. dar invata la scoala evanghelica si. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. profesorul ajunsese director. LUNI 8-9.. in care nu patrunsese masina de doi ani”. iar pentru ca e evreu. “Baietii il cred prost si ii spun. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. autorul recunoaste ca. pentru ca romanul trebuie citit”. eu mi-am uitat caietul acasa.”. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. picioarele lungi”. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. juca inca nasturi. in ciuda tuturor.

“sau. Scopul corigentei. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. se gandeste chiar la sinucidere. care il face sa uite lectia intr-o clipita. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.... In vacanta. Cuprins de disperare. pentru profesor. tine de soarta. ramane corigent la matematica. Nerespectand acest program. unui timp ireversibil. algebra. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. drumuri lungi impreuna. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. s-a adus o catedra.”. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata.la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. Chioreanu. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Vagabondul – “un evreu tanar. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. Bonas. prost imbracat. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. Pentru acest premiu invatasera tot anul. sunt cu adevarat trist…”. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria.. Fanfara era prezenta. nu se gandeste deloc la corigenta. isi petrecea timpul citind si visand. care isi invata lectiile. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. apare la matematica. departe de viata pe care o ducea atunci. Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. slujbele (picolo intr-o cafenea. si rezultatele mele nu erau pretuite”. el.. Era serbarea de sfarsit. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac.] Munca mea si torturile mele. intalnirile cu prietenii se rarisera. am dormit nopti . Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. I-a povestit aventurile sale. care ratacise mult si indurase multe”. IX. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Ba chiar intr-o dimineata. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului.”. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. O alta corigenta. [. paznic la o magazie. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. lucrul la roman incetase. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. VIII. colegii premiantilor ii felicitau. incluti si impersonali. Am facut. ucenic intr-o ceainarie). Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. totusi.. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. poate. Adolecentul isi face.

“ne-a promovat pe toti”. Dand putine lamuriri. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Acum. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Constient ca se apropie corigenta. este ispitit. cand voi studia psihologia”. am ratacit in Bucegi.5 august “Am ajuns acasa”. in dorinta sa trecatoare de izolare.o credea “ispititoare si curata”. Trei zile mai tarziu. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Aceasta ii ofera protectie.Ce . gandind: “poate am sa pricep la toamna. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. i se pare stupida ideea din primul capitol. de cufundare in lectura. Gandul ii ramasese acolo.frumoase in Dobrogea. Reintorcandu-se in mansarda sa. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Desi nu avea vointa. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. pentru ca cititorului sa placa romanul.. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. isi propune. dar a fost iubit de sapte”. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Nu deschisese caietele de matematica. totusi. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. dar intarzie a se concretiza: “. am colindat in muntii Neamtului”. Aceea cu existenta unei eroine. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. ma sinucid”. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Resemnat renunta la idee. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. sentimente si ciudate trairi. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Desi. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. X. Nu mai voia sa iubeasca fictiv.. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. “Teza”. A invatat cateva capitole. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. iar in ultimul moment. JURNAL DE VARA . Dumbrava ii placea .

“tine sedinta in fiecare sambata. “a scris o revista. rolurile fiind impartite de autorul piesei. face o confesiune. discutii.sa scriu. Muza. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. lucru real. piese de teatru. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. ci sa scriu”. La o zi de la spectacol. Petrisor. fata de mansarda. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Orgoliile amandurora au avut. mangai cu ochii zidurile”. Citind pana tarziu in noapte. Dar nu trebuie sa ma gandesc. declamatii. Dupa pregatiri si repetitii intense. de la patru la opt”. Sasa. de suferit. Autorul surprinde. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”.. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. Incantat ca. liceenii afla ca “Dinu. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. In final. Au hotarat. Personajele sunt chiar profesorii lor. sa puna in scena Don Juan. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Autorul il va juca pe Toivinovici.. Cand ma intorc din strada. baietii nu s-au aratat . Experientele sale anterioare. II. dispretuindu-si “bland” vecinii. ceaiul. Insa. Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Societate cultural-dramatica. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu.”. la via lui Morariu. Insa. La sfarsit. Lia. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. la un moment dat. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Reprezentatia adolescentului este reusita. prin fereastra mansardei sale. Adolescentul priveste viata lor linistita. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. conferinte. ii alungau orice fel de emotii.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. ”. Nu trebuie sa ma gandesc. ca societate dramatica ce este. Toate acestea il fac sa adoarma. FANICA In acest capitol. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. in final Robert biruieste. III.

simtindu-se “dezgustat si obosit”.” A renuntat la acest obicei si. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie.. cand se forta sa faca ceva. Prin minte ii trec momentele in care.prea incantati la final. trist in aceasta perioada a anului. o clipa de extaz. Marturiseste cu seninatate. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. marturiseste adolescentul. Domnul Leontescu ma stie student”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si . si cunoscandu-l pe domnul redactor de “astavara” porneste increzator spre redactie. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. Culegatoare au fost din belsug. Desi am talent cu carul.”). Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole... Si spre mirarea cititorului. el ii tot “fagaduia” articole. Douazeci si cinci de lei de articol. redactorul ce poarta numele capitolului. Iti spun eu ca se face. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”.. cu buzele strivite de furie. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. I-am spus dlui director cum stau lucrurile..“ V. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Se face. langa noi”.. Chiar dupa cateva insistente. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. inainte de a stinge lampa. cu ochii inclestati de tinta. Insa. Cu toate acestea. tot timpul. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. IV. apoi.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas.”. “Urma. incercand sa miste pe autor. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. sal socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Se simtea mai puternic. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. In fiecare noapte. care erau si publicate. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. sunt trist”. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. incruntat. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Trist. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. [.

care ii trezeau intrebari de sine (melodii. Dar cum sa ajung la el?”. el tine la prietenii sai. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. fac observatii cu glas tare. Incearca sa-si inteleaga simtirile. viniete risipite priun reviste). De mai multe ori. VI. in care. deci. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. toata dupaamiaza. erau si ei alaturi de actori. vine printre cei dintai. si cartile din rafturi imi vorbesc. de la Teatrul National”). [. prieteni”. altii mai timizi. intristat fara motiv. Ba chiar. Unii elevi sunt mai expansivi. In acelasi timp si in acelasi loc. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. iar o eventuala despartire il doare. In banci. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. Profesorii ne cruta.. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. Acum a redevenit el. Chiar si asa. Minculescu. ca toti oamenii slabi. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. mai rautaciosi. trairile si sentimentele: “Eu simt. . cu preocupari stintifiice. fara succes.eu. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Uneori. ca exista un singur suflet in mine. Ramane cu regretul timpului pierdut.” VII. il intristau lucruri simple.. “Ne adunam in sala de muzica. Insa. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. sa-i atraga pe elevi. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. in afara de “actori”.” Scenele care se repeta. “cate unii. Insa acesta incearca. dupa cum este firea fiecaruia. singura mea nadejde”. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. Actorii. drumuri de tara marginite cu plopi. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. din clasa a VIII-a. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. adolescentul de saptisprezece ani. Profesorii. iese din aceasta stare de continua cautare. Privind in el. Era sufletul si mintea sa. in alte zile de fiecare data. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. iar sufletul meu se intoarce”.

cred eu. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. pe care nu o are mereu. Insa. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica.VIII. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. in care elvii invata pe rupte. ci numai ascultand fraza”). s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Orele de latina. i-au poftit chiar in casa. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt.” Marcu. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. care stie sa traduca din latina. Unii oameni nu i-au primit.” IX. smochine). este elevul cel mai lenes. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. Aceste intalniri. Cu toate acestea. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. de cand a venit la liceu. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. Dupa ce au baut aproape tot vinul. avand insa insuficient la limba latina. Si a cetit multe volume de Boissier. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. mandarine. la aniversarea lui Fanica. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. iar “baietii au fost revoltati. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Chiar si asa. multi fara a intelege nimic. spre exemplu. ce se prelungeau mult in noapte.” Altii. din care nimeni nu intelege o boaba. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. in constrast cu el. • SFARSITUL PARTII A II –A • . nu stie nimic. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Un personaj deosebit este Bratasanu. s-au intors acasa la adolescentul miop. La sfarsit. Traduce chiar fara sa se uite in carte. tolerat de toti profesorii. unde masa era pusa si vinul in pahare.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. au inceput sa cante cu voiosie. Nu stie decat lectia. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Dinu. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. cu preocupari obisnuite. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit.

restul se petrece fara emotii. PAPINI. senine”. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. lasi banii pe masa si pleci. in fiecare sambata.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. . In orasul monoton. in sufletul autorului. lacom. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. care nu ascund nimic. ipocrite – sau inalte. Acolo alegi fata dupa bunul plac. Era. dragostea de trup. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. EU SI LUMEA In “Papini. Prietenii l-au laudat. iar el a facut cinste intr-o berarie. Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. solduri si sani tainuiti. care exprima exact starea de spirit a autorului. a femeilor isterice. fiind “sarbatoritul”. insa. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat.” Lupta se duce. eu si lumea”. Iar Poprisan. Sambata nu este provinciala ca duminica. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. impartasindu-si impresiile despre femei.Partea a III-a I. Voi rodi pretutindeni roade noi. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. “Un om sfarsit”. in imaginatia adolescentilor. Nu pentru ca e urmata de duminica. voi fi altul. ci pentru ca sambata e ziua trupului. care. dobandesc imaginea unor zane din povesti. care doar adumbresc. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Si l-am iubit. pentru ca mi-a scris viata”). I se pare revoltator faptul ca. unde “se educa fortele masculine”. Robert ar spune a dragostii. Insa. L-am urat. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. mandre.” Fara prea mult entuziasm. o alta personalitate. Chiar lui Giovanni Papini”. sfioase. pentru ceilalti nu conta asta. singura consolare o constituie contemplarea acestora. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. pentru crearea unei personalitati diferite. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. II. Intentia de identificare cu Papini este totala. poate. adolescentul vrea sa-si formeze. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta.

Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. trist dupa despartirea de prietenii sai. si l-am calit cu gandurile mele. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Sau i-au ramas prea putine. neparand miscat. TRISTETI. S-a inscris la Conservator. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. miop. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. si a cazut. IN VARA Acum. UN AN “A trecut un an.”. aproape toti prietenii mei au iubit. crapate”.” . recunoaste ca sufera. Unii spera la “tomnateca promovare”. asteptand noi examene.. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. dezamagit. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. din pricina noului regulament. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. ce ii sperie. si pasii lor ma departau. cu Furtuneanu si Bricterian. Printre ei si adolescentul miop. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Intr-un an s-au intamplat multe..” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse.” IV. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. Personajul “cu chipul lui de tobosar. Nu stia ce avea sa faca in continuare. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. e anul vointei mele.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. N-a scapat nimeni.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. “pentru ca mi-a murit mama”.III. Numai eu. Recunoaste ca s-a schimbat. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. cu dinti lati si buze mari. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. Recunoaste ca se minte. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. incat ma socoteam aproape fara prieteni. “Dar e anul meu. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. V.

a rasfoirilor nervoase. in Mantuitor.” VII.” In timpul probelor de oral. Datorita schimbarilor sufletesti. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. Romanul nu l-a inceput. si dusmanii rasar din mine. si lasat iar in suflet. si fiecare poarta alata luna sau alt an. “Sunt obosit si trist. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.” Se simte altul. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. multimi.. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. Si nu simt nici o bucurie.. Nu va mai scrie. mult. De ce ma napadesc amintirile?” VI. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Amintirile il napadesc. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. si asta ma doare: mult. atunci. de febra nestapanita a lecturilor pripite. si nimic nu inteleg. “Cum as putea ajunge [. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti.. a memorizarilor. si iarasi inaltat. in Biserica. invataseram matematica”. dupa trei ani.” . isi deschide in totalitate sufletul. filozofia) sunt inutile. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. a fiselor. Jurnalul nu mai prezinta interes. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. “Vanciu biruise. care il desconsidera.Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. grea de amintiri. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. de prieteni. Si nu stiu nimic alt. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique.. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. “Am fost cuprinsi. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. pentru ca nu va mai fi adolescent.”). si sunt singur in casa aceasta. pentru credinta sa. a sublinierilor cu creion rosu. ii dau note mici.] la Isus?” In final.

VIII.O viata se inchide.” La acel sfarsit de toamna..] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. am scapat!.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.. [.. firesc si dramatic.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.. intr-o simetrie a textului...” Vrea sa surprinda realitatea. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. in aceasta zi de toamna..” . m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Nu vrea sa renunte la adolescenta. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. Privind cum ploua incheie Jurnalul. FINAL “Am scapat. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful