“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

-am inecput romanul la data de:5.08.2010 -am terminat romanul la data de:26.08.2010
Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a

Povestind asta prietenilor sai. acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme. de ce i se spune Cocos”. Nimeni nu stie. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. Intreaga operatiune sa transforma intrun hohot de ras. IV. “Baietii il indragesc. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica.e so evreu. dar nu prea mult”. iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. Fosil il reclama pedagogului. ii trage o palma peste ceafa. de a se simti impreuna in al noualea cer. si-a scuturat rochia si mi-a spus. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Profesorul de muzica publicase o romanta. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”.” Caleia. III. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. numita “Crinul”. cunoaste chimie si – pe deasupra. pentru ca e inteligent si sperios. dar considerata de autor “vulgara”. pe care il intalnea in aceeasi familie. insa. pretinde ca nu poate canta. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. caruia autorul notase “o suma de . invata bine. Rade in toate orele. afara de chimie si matematica. pentru ca e schiop. JURNAL DE CLASA Ora de muzica. un alt personaj – oarecum grotesc. lacramand.”. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. Si pentru ca nu a obtinut. Fosil. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. “care sta in spatele lui”. aceiasi dintotdeauna. e zgarcit.ridicat. “nu e simpatizat. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. copiaza la teze. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. paraste baietii. ca pleaca sa-si caute sora”. elevul terorizat de chimie. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”.

uscat. nu e un om rau”. citea pe Nick Winter. pentru ca romanul trebuie citit”. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. cand se infurie. palmuieste elevii”. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. CORIGENTA . Nu avea decat saisprezece ani. eu mi-am uitat caietul acasa. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca.. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. vioara”. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. vine cu un roman la scoala.Hai?” VII. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. “Baietii il cred prost si ii spun. cu ochii mari si bulbucati. profesorul ajunsese director. V. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”.. va rog. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. In finalul capitolului. in ciuda tuturor. insa. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. parul cret. autorul recunoaste ca. intorcandu-se in banca sa./ -Unu. dar invata la scoala evanghelica si. pe motiv ca face otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent . “domnul director. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. In fiecare dimineata. LUNI 8-9. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica.. picioarele lungi”. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. iar pentru ca e evreu. La toate acestea.. marturiseste adolescentul. il mai striga si Marcala”. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. nerozi”. in care nu patrunsese masina de doi ani”. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. juca inca nasturi. mainile lungi.versiuni”. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. Intre timp. VI.. UN PRIETEN In al cincilea capitol. Dupa cum afirma Robert. Tandarica. la Conservator.. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. Pentru ca.”. din pricina lungimii nasului.

care il face sa uite lectia intr-o clipita. si rezultatele mele nu erau pretuite”. IX. el. pentru profesor. nu se gandeste deloc la corigenta. se gandeste chiar la sinucidere. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. lucrul la roman incetase. totusi. intalnirile cu prietenii se rarisera. ucenic intr-o ceainarie). paznic la o magazie.. unui timp ireversibil. care ratacise mult si indurase multe”. sunt cu adevarat trist…”. incluti si impersonali. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Fanfara era prezenta. I-a povestit aventurile sale. O alta corigenta. Bonas. Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. algebra. Ba chiar intr-o dimineata.] Munca mea si torturile mele. Chioreanu. Adolecentul isi face. poate. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. departe de viata pe care o ducea atunci. isi petrecea timpul citind si visand. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Vagabondul – “un evreu tanar. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. apare la matematica. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. slujbele (picolo intr-o cafenea. prost imbracat. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte... de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. In vacanta. ramane corigent la matematica. tine de soarta. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Cuprins de disperare. Nerespectand acest program. Era serbarea de sfarsit. colegii premiantilor ii felicitau. Pentru acest premiu invatasera tot anul. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”.. [.. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa.”. VIII. Am facut.la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. am dormit nopti . PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului.”. drumuri lungi impreuna. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. s-a adus o catedra. Scopul corigentei. “sau. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. care isi invata lectiile. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil.. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului.

isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. de cufundare in lectura. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. dar a fost iubit de sapte”.. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Nu deschisese caietele de matematica. El a iubit in Sibiu numai trei fate. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava.5 august “Am ajuns acasa”. Aceasta ii ofera protectie. cand voi studia psihologia”. am ratacit in Bucegi. ma sinucid”. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. pentru ca cititorului sa placa romanul. Aceea cu existenta unei eroine. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. A invatat cateva capitole.. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. iar in ultimul moment. Desi. “Teza”. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”.o credea “ispititoare si curata”. sentimente si ciudate trairi. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. Gandul ii ramasese acolo. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. X. gandind: “poate am sa pricep la toamna.Ce . JURNAL DE VARA . dar intarzie a se concretiza: “. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Dumbrava ii placea . Resemnat renunta la idee. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia.“ne-a promovat pe toti”. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Reintorcandu-se in mansarda sa. am colindat in muntii Neamtului”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Desi nu avea vointa. este ispitit. in dorinta sa trecatoare de izolare. Acum. Trei zile mai tarziu. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. isi propune. Constient ca se apropie corigenta. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent.frumoase in Dobrogea. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. totusi. Dand putine lamuriri. i se pare stupida ideea din primul capitol.

. face o confesiune. Incantat ca. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Insa. mangai cu ochii zidurile”. discutii. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. ”. Autorul il va juca pe Toivinovici. “tine sedinta in fiecare sambata. Autorul surprinde. Muza. Reprezentatia adolescentului este reusita. Insa. de la patru la opt”. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. La sfarsit. III. Orgoliile amandurora au avut. la via lui Morariu. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Dupa pregatiri si repetitii intense. baietii nu s-au aratat . “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”.sa scriu. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. Personajele sunt chiar profesorii lor. Petrisor. de suferit. “a scris o revista. rolurile fiind impartite de autorul piesei.. Experientele sale anterioare. ceaiul. ca societate dramatica ce este. Au hotarat. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. La o zi de la spectacol. Adolescentul priveste viata lor linistita. in final Robert biruieste. Societate cultural-dramatica. fata de mansarda. lucru real. sa puna in scena Don Juan. FANICA In acest capitol. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. ci sa scriu”. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. In final. Sasa. conferinte. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Toate acestea il fac sa adoarma. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”.”. dispretuindu-si “bland” vecinii. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. la un moment dat. pe care nu-i cunoaste nimeni”. declamatii. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Dar nu trebuie sa ma gandesc. Lia. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Nu trebuie sa ma gandesc. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. ii alungau orice fel de emotii. Citind pana tarziu in noapte. Cand ma intorc din strada. liceenii afla ca “Dinu. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. piese de teatru. prin fereastra mansardei sale. II.

. IV. [. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. simtindu-se “dezgustat si obosit”. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. Culegatoare au fost din belsug. “Urma. inainte de a stinge lampa. o clipa de extaz.. Se face. care erau si publicate. incruntat. langa noi”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si . marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. redactorul ce poarta numele capitolului. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. In fiecare noapte. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “astavara” porneste increzator spre redactie.prea incantati la final. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei.”). adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Trist. Si spre mirarea cititorului. tot timpul. cand se forta sa faca ceva. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice.. Se simtea mai puternic.”. el ii tot “fagaduia” articole. sal socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. Douazeci si cinci de lei de articol. cu buzele strivite de furie. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. apoi. Iti spun eu ca se face. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. sunt trist”. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”.. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. Cu toate acestea. Insa. Marturiseste cu seninatate. cu ochii inclestati de tinta. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. marturiseste adolescentul. incercand sa miste pe autor.. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Chiar dupa cateva insistente. Domnul Leontescu ma stie student”. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. trist in aceasta perioada a anului.” A renuntat la acest obicei si. Desi am talent cu carul.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda.. Prin minte ii trec momentele in care. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole.“ V. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas.

Dar cum sa ajung la el?”. intristat fara motiv. mai rautaciosi. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. Uneori. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. . REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Chiar si asa. viniete risipite priun reviste). VI. adolescentul de saptisprezece ani. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. drumuri de tara marginite cu plopi. Profesorii. de la Teatrul National”). vine printre cei dintai. Minculescu. ca exista un singur suflet in mine. erau si ei alaturi de actori. Acum a redevenit el. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. prieteni”. cu preocupari stintifiice. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. iar o eventuala despartire il doare. fac observatii cu glas tare. Ramane cu regretul timpului pierdut. ca toti oamenii slabi. In banci. altii mai timizi. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. il intristau lucruri simple.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Actorii.. Era sufletul si mintea sa. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza.” Scenele care se repeta. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon.. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. din clasa a VIII-a. iese din aceasta stare de continua cautare. dupa cum este firea fiecaruia. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. iar sufletul meu se intoarce”. “cate unii. Unii elevi sunt mai expansivi. De mai multe ori. si cartile din rafturi imi vorbesc. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. el tine la prietenii sai. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. in care. singura mea nadejde”. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. Ba chiar. [. Insa acesta incearca. deci. sa-i atraga pe elevi. toata dupaamiaza. Profesorii ne cruta. In acelasi timp si in acelasi loc. in alte zile de fiecare data. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. in afara de “actori”. trairile si sentimentele: “Eu simt. “Ne adunam in sala de muzica. Insa. fara succes.eu. Incearca sa-si inteleaga simtirile. Privind in el. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte.” VII.

La sfarsit. multi fara a intelege nimic. au inceput sa cante cu voiosie. mandarine. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten.” Marcu. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. Si a cetit multe volume de Boissier. Aceste intalniri. unde masa era pusa si vinul in pahare. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. smochine). in constrast cu el. Unii oameni nu i-au primit. de cand a venit la liceu. Un personaj deosebit este Bratasanu. iar “baietii au fost revoltati. tolerat de toti profesorii. Insa. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. spre exemplu. ci numai ascultand fraza”). pe care nu o are mereu. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. la aniversarea lui Fanica. Cu toate acestea. in care elvii invata pe rupte. Orele de latina. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. din care nimeni nu intelege o boaba. cred eu. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Dinu. • SFARSITUL PARTII A II –A • . CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case.VIII. nu stie nimic. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Chiar si asa. avand insa insuficient la limba latina. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. cu preocupari obisnuite.” IX.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. care stie sa traduca din latina. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. este elevul cel mai lenes. i-au poftit chiar in casa. Nu stie decat lectia. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. s-au intors acasa la adolescentul miop. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci.” Altii. Traduce chiar fara sa se uite in carte. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). ce se prelungeau mult in noapte.

dobandesc imaginea unor zane din povesti. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. L-am urat. lasi banii pe masa si pleci. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. care exprima exact starea de spirit a autorului. care. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati.” Lupta se duce. senine”. poate. . a femeilor isterice. pentru ca mi-a scris viata”). Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni.Partea a III-a I. care doar adumbresc. unde “se educa fortele masculine”. in imaginatia adolescentilor. pentru ceilalti nu conta asta. Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. impartasindu-si impresiile despre femei. lacom. EU SI LUMEA In “Papini. PAPINI. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Prietenii l-au laudat. eu si lumea”. Voi rodi pretutindeni roade noi. mandre. ci pentru ca sambata e ziua trupului. care nu ascund nimic. voi fi altul. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. iar el a facut cinste intr-o berarie. Robert ar spune a dragostii. restul se petrece fara emotii. Acolo alegi fata dupa bunul plac. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. In orasul monoton.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. Chiar lui Giovanni Papini”. Intentia de identificare cu Papini este totala. in sufletul autorului. Nu pentru ca e urmata de duminica. “Un om sfarsit”. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. II. fiind “sarbatoritul”. dragostea de trup. Sambata nu este provinciala ca duminica. o alta personalitate. in fiecare sambata. Si l-am iubit. insa. ipocrite – sau inalte. Insa. pentru crearea unei personalitati diferite. adolescentul vrea sa-si formeze. sfioase. Iar Poprisan. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. solduri si sani tainuiti. singura consolare o constituie contemplarea acestora. Era. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”.” Fara prea mult entuziasm. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. I se pare revoltator faptul ca.

TRISTETI. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. dezamagit.”.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. cu Furtuneanu si Bricterian.” . pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti.” IV. “pentru ca mi-a murit mama”. ce ii sperie. Intr-un an s-au intamplat multe. UN AN “A trecut un an. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni.. Printre ei si adolescentul miop. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. recunoaste ca sufera. e anul vointei mele.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. N-a scapat nimeni.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. si a cazut. si l-am calit cu gandurile mele. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. cu dinti lati si buze mari. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. V. si pasii lor ma departau. “Dar e anul meu. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. IN VARA Acum. S-a inscris la Conservator. din pricina noului regulament. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze.. Numai eu. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. miop. Sau i-au ramas prea putine. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. neparand miscat.III. Recunoaste ca se minte. trist dupa despartirea de prietenii sai. incat ma socoteam aproape fara prieteni. crapate”. Unii spera la “tomnateca promovare”. aproape toti prietenii mei au iubit. Nu stia ce avea sa faca in continuare. Recunoaste ca s-a schimbat. asteptand noi examene. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. Personajul “cu chipul lui de tobosar.

poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.”). grea de amintiri.” VII. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. in Biserica.] la Isus?” In final. dupa trei ani. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. in Mantuitor. multimi. si iarasi inaltat. si asta ma doare: mult.. “Cum as putea ajunge [. “Sunt obosit si trist. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. si sunt singur in casa aceasta. Si nu simt nici o bucurie. a memorizarilor.” . dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. “Am fost cuprinsi. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. filozofia) sunt inutile.” In timpul probelor de oral. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.. si lasat iar in suflet.. mult. si dusmanii rasar din mine. “Vanciu biruise. si nimic nu inteleg. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul.Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. Jurnalul nu mai prezinta interes. invataseram matematica”. de prieteni. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel..” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.” Se simte altul. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Si nu stiu nimic alt. de febra nestapanita a lecturilor pripite. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. care il desconsidera. atunci. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. pentru credinta sa. isi deschide in totalitate sufletul. pentru ca nu va mai fi adolescent. ii dau note mici. Amintirile il napadesc.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. a sublinierilor cu creion rosu. Nu va mai scrie. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. a fiselor. Romanul nu l-a inceput. Datorita schimbarilor sufletesti. si fiecare poarta alata luna sau alt an. Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. a rasfoirilor nervoase.

il intristau dulapurile cu carti de unde citise.... sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi... m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. Privind cum ploua incheie Jurnalul.” Vrea sa surprinda realitatea.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. Nu vrea sa renunte la adolescenta. in aceasta zi de toamna. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. firesc si dramatic.” La acel sfarsit de toamna.VIII...O viata se inchide. am scapat!. [. FINAL “Am scapat. intr-o simetrie a textului..” .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful