“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

-am inecput romanul la data de:5.08.2010 -am terminat romanul la data de:26.08.2010
Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a

caruia autorul notase “o suma de . Nimeni nu stie. III. numita “Crinul”. “care sta in spatele lui”. “Baietii il indragesc. ii trage o palma peste ceafa. e zgarcit.ridicat. acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Si pentru ca nu a obtinut. JURNAL DE CLASA Ora de muzica. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. si-a scuturat rochia si mi-a spus. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. pe care il intalnea in aceeasi familie. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere.e so evreu. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. dar nu prea mult”. Intreaga operatiune sa transforma intrun hohot de ras. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Fosil il reclama pedagogului. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica.” Caleia. Rade in toate orele. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. invata bine. aceiasi dintotdeauna. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”.”. paraste baietii. copiaza la teze. un alt personaj – oarecum grotesc. Povestind asta prietenilor sai. pentru ca e schiop. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme. insa. “nu e simpatizat. Fosil. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. de a se simti impreuna in al noualea cer. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. lacramand. pentru ca e inteligent si sperios. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. elevul terorizat de chimie. dar considerata de autor “vulgara”. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. afara de chimie si matematica. cunoaste chimie si – pe deasupra. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. Profesorul de muzica publicase o romanta. ca pleaca sa-si caute sora”. iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. de ce i se spune Cocos”. pretinde ca nu poate canta. IV.

.. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. UN PRIETEN In al cincilea capitol. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent . “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. iar pentru ca e evreu.versiuni”. eu mi-am uitat caietul acasa. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. vine cu un roman la scoala.. din pricina lungimii nasului.”. nu e un om rau”. in ciuda tuturor. Pentru ca. V. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. marturiseste adolescentul. vioara”./ -Unu.. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. In finalul capitolului. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. pentru ca romanul trebuie citit”. Nu avea decat saisprezece ani. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. in care nu patrunsese masina de doi ani”. parul cret. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. la Conservator. In fiecare dimineata. LUNI 8-9. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. autorul recunoaste ca. “Baietii il cred prost si ii spun. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. La toate acestea. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. juca inca nasturi. profesorul ajunsese director. intorcandu-se in banca sa. mainile lungi. dar invata la scoala evanghelica si. “domnul director. il mai striga si Marcala”. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Intre timp. pe motiv ca face otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. picioarele lungi”. Dupa cum afirma Robert. cu ochii mari si bulbucati. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. CORIGENTA . Tandarica. VI. palmuieste elevii”. cand se infurie.. insa. uscat. nerozi”. citea pe Nick Winter. va rog.. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca.Hai?” VII. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule.

Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. lucrul la roman incetase. [. Fanfara era prezenta. se gandeste chiar la sinucidere. Ba chiar intr-o dimineata. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului.. colegii premiantilor ii felicitau. intalnirile cu prietenii se rarisera. Adolecentul isi face. algebra. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. slujbele (picolo intr-o cafenea.la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. incluti si impersonali. sunt cu adevarat trist…”. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. O alta corigenta. ucenic intr-o ceainarie). poate. Bonas. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. VIII. Scopul corigentei. paznic la o magazie. departe de viata pe care o ducea atunci. Nerespectand acest program.. Vagabondul – “un evreu tanar. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. el. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Am facut.. I-a povestit aventurile sale.. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. totusi. am dormit nopti . ramane corigent la matematica. Cuprins de disperare.. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. pentru profesor. drumuri lungi impreuna.] Munca mea si torturile mele. prost imbracat. apare la matematica. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. s-a adus o catedra. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului.”. si rezultatele mele nu erau pretuite”. care ratacise mult si indurase multe”. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Pentru acest premiu invatasera tot anul. unui timp ireversibil. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. care isi invata lectiile. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place.”. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. In vacanta. Era serbarea de sfarsit. Chioreanu. IX. “sau. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. nu se gandeste deloc la corigenta. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. isi petrecea timpul citind si visand. tine de soarta.

Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . de cufundare in lectura. Nu mai voia sa iubeasca fictiv.“ne-a promovat pe toti”. sentimente si ciudate trairi. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Nu deschisese caietele de matematica. dar a fost iubit de sapte”. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. pentru ca cititorului sa placa romanul. isi propune.. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede.frumoase in Dobrogea.Ce . O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Reintorcandu-se in mansarda sa. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. dar intarzie a se concretiza: “. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Resemnat renunta la idee. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. am ratacit in Bucegi. Trei zile mai tarziu.o credea “ispititoare si curata”. Dumbrava ii placea . cand voi studia psihologia”. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Desi. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. A invatat cateva capitole. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. Gandul ii ramasese acolo. Aceasta ii ofera protectie. in dorinta sa trecatoare de izolare. este ispitit. Dand putine lamuriri.. X. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Constient ca se apropie corigenta. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. i se pare stupida ideea din primul capitol. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. “Teza”. ma sinucid”. iar in ultimul moment. Aceea cu existenta unei eroine. gandind: “poate am sa pricep la toamna.5 august “Am ajuns acasa”. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. JURNAL DE VARA . citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Desi nu avea vointa. totusi. Acum. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. am colindat in muntii Neamtului”. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava.

Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. ca societate dramatica ce este. Petrisor. Adolescentul priveste viata lor linistita. ii alungau orice fel de emotii. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Personajele sunt chiar profesorii lor. de la patru la opt”. declamatii. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. la via lui Morariu. Insa. II. de suferit. Insa. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. baietii nu s-au aratat . “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Reprezentatia adolescentului este reusita.. Experientele sale anterioare.”. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. In final. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. face o confesiune. “tine sedinta in fiecare sambata. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. III. Dar nu trebuie sa ma gandesc. FANICA In acest capitol. Incantat ca. Cand ma intorc din strada. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. sa puna in scena Don Juan. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. prin fereastra mansardei sale. Citind pana tarziu in noapte. La sfarsit. ci sa scriu”. dispretuindu-si “bland” vecinii. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. mangai cu ochii zidurile”. ceaiul. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Nu trebuie sa ma gandesc. Toate acestea il fac sa adoarma. liceenii afla ca “Dinu. Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Lia. in final Robert biruieste. Orgoliile amandurora au avut. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Sasa. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. conferinte. Muza. discutii. piese de teatru.. la un moment dat. Autorul surprinde. Autorul il va juca pe Toivinovici. Societate cultural-dramatica. “a scris o revista. ”. fata de mansarda. Au hotarat. Dupa pregatiri si repetitii intense.sa scriu. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . lucru real. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. La o zi de la spectacol. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu.

o clipa de extaz.prea incantati la final. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “astavara” porneste increzator spre redactie. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. Se face. apoi. Douazeci si cinci de lei de articol. Trist. Domnul Leontescu ma stie student”. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu.. Chiar dupa cateva insistente.. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. simtindu-se “dezgustat si obosit”.“ V. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. “Urma.”). cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. incruntat. Prin minte ii trec momentele in care. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. cu buzele strivite de furie. cu ochii inclestati de tinta. inainte de a stinge lampa. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. Culegatoare au fost din belsug. sunt trist”... cand se forta sa faca ceva. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”.. redactorul ce poarta numele capitolului.”. Desi am talent cu carul. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. care erau si publicate. Insa. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. [. Marturiseste cu seninatate. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia.. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Cu toate acestea. Iti spun eu ca se face. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca.” A renuntat la acest obicei si.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. IV. sal socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. el ii tot “fagaduia” articole. incercand sa miste pe autor. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Si spre mirarea cititorului. trist in aceasta perioada a anului. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Se simtea mai puternic. tot timpul. marturiseste adolescentul. In fiecare noapte. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. langa noi”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si .

“Ne adunam in sala de muzica. Unii elevi sunt mai expansivi. fara succes. Era sufletul si mintea sa. Privind in el. In acelasi timp si in acelasi loc. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. fac observatii cu glas tare. Chiar si asa. trairile si sentimentele: “Eu simt. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. in alte zile de fiecare data.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Insa. Insa acesta incearca. iese din aceasta stare de continua cautare. el tine la prietenii sai. din clasa a VIII-a. toata dupaamiaza. Incearca sa-si inteleaga simtirile. [.eu.” Scenele care se repeta. in afara de “actori”. vine printre cei dintai. dupa cum este firea fiecaruia. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. prieteni”. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. mai rautaciosi. ca toti oamenii slabi. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. cu preocupari stintifiice. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. In banci. si cartile din rafturi imi vorbesc. “cate unii. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”.. De mai multe ori.. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. iar o eventuala despartire il doare. altii mai timizi. in care. Ba chiar. adolescentul de saptisprezece ani. de la Teatrul National”). gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. Acum a redevenit el. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. drumuri de tara marginite cu plopi. deci. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Minculescu. VI. intristat fara motiv. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Dar cum sa ajung la el?”. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. erau si ei alaturi de actori. Actorii. il intristau lucruri simple.” VII. ca exista un singur suflet in mine. sa-i atraga pe elevi. Profesorii. Uneori. viniete risipite priun reviste). Ramane cu regretul timpului pierdut. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. iar sufletul meu se intoarce”. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. Profesorii ne cruta. singura mea nadejde”. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. .

“Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. multi fara a intelege nimic. i-au poftit chiar in casa. din care nimeni nu intelege o boaba. mandarine. in care elvii invata pe rupte. avand insa insuficient la limba latina. spre exemplu. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Chiar si asa. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. este elevul cel mai lenes. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale).VIII. unde masa era pusa si vinul in pahare. de cand a venit la liceu. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. pe care nu o are mereu. tolerat de toti profesorii. Si a cetit multe volume de Boissier. s-au intors acasa la adolescentul miop.” Marcu.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Nu stie decat lectia. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. Dinu. ci numai ascultand fraza”). cred eu. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. au inceput sa cante cu voiosie. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. Aceste intalniri. in constrast cu el. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. iar “baietii au fost revoltati. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. care stie sa traduca din latina. Unii oameni nu i-au primit.” IX. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate.” Altii. Orele de latina. La sfarsit.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Cu toate acestea. ce se prelungeau mult in noapte. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. smochine). • SFARSITUL PARTII A II –A • . Traduce chiar fara sa se uite in carte. Insa. Un personaj deosebit este Bratasanu. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. la aniversarea lui Fanica. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. nu stie nimic. cu preocupari obisnuite.

adolescentul vrea sa-si formeze. dobandesc imaginea unor zane din povesti. in fiecare sambata. Si l-am iubit. sfioase. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. mandre. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. iar el a facut cinste intr-o berarie. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. PAPINI. EU SI LUMEA In “Papini. I se pare revoltator faptul ca. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. pentru ca mi-a scris viata”). voi fi altul.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. pentru ceilalti nu conta asta. II. o alta personalitate. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. ci pentru ca sambata e ziua trupului. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. Chiar lui Giovanni Papini”.Partea a III-a I. fiind “sarbatoritul”. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. a femeilor isterice. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. . Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. care exprima exact starea de spirit a autorului. eu si lumea”. senine”. care doar adumbresc. Era. Robert ar spune a dragostii. Insa. Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. care.” Lupta se duce. in sufletul autorului. Nu pentru ca e urmata de duminica. L-am urat. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. in imaginatia adolescentilor. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. unde “se educa fortele masculine”. “Un om sfarsit”. poate. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Voi rodi pretutindeni roade noi. lacom. care nu ascund nimic. lasi banii pe masa si pleci. Intentia de identificare cu Papini este totala. dragostea de trup. solduri si sani tainuiti. singura consolare o constituie contemplarea acestora. insa. Iar Poprisan. Prietenii l-au laudat. pentru crearea unei personalitati diferite. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca.” Fara prea mult entuziasm. In orasul monoton. ipocrite – sau inalte. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Sambata nu este provinciala ca duminica. impartasindu-si impresiile despre femei. restul se petrece fara emotii. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. Acolo alegi fata dupa bunul plac. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele.

ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.” IV. Sau i-au ramas prea putine. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. S-a inscris la Conservator. Nu stia ce avea sa faca in continuare. neparand miscat. TRISTETI. Personajul “cu chipul lui de tobosar. din pricina noului regulament.. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Printre ei si adolescentul miop. cu dinti lati si buze mari. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. si l-am calit cu gandurile mele. IN VARA Acum.III. recunoaste ca sufera. “Dar e anul meu. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. dezamagit. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. Recunoaste ca s-a schimbat. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. miop. Numai eu. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. si pasii lor ma departau. aproape toti prietenii mei au iubit. incat ma socoteam aproape fara prieteni. V. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop.”.. trist dupa despartirea de prietenii sai. crapate”. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. ce ii sperie. e anul vointei mele. Recunoaste ca se minte. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar.” . cu Furtuneanu si Bricterian.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Intr-un an s-au intamplat multe. “pentru ca mi-a murit mama”. UN AN “A trecut un an. Unii spera la “tomnateca promovare”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. si a cazut. asteptand noi examene. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. N-a scapat nimeni. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular.

“Cum as putea ajunge [. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. “Vanciu biruise. de febra nestapanita a lecturilor pripite. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. a memorizarilor. in Biserica. ii dau note mici. si fiecare poarta alata luna sau alt an. Amintirile il napadesc. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul.] la Isus?” In final. filozofia) sunt inutile. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. in Mantuitor.. multimi. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Si nu stiu nimic alt. isi deschide in totalitate sufletul. si iarasi inaltat.Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa.”). a fiselor. mult. Nu va mai scrie. invataseram matematica”. atunci. “Sunt obosit si trist. De ce ma napadesc amintirile?” VI. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. si lasat iar in suflet. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti.” In timpul probelor de oral. Jurnalul nu mai prezinta interes.” . zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. Romanul nu l-a inceput. a rasfoirilor nervoase.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. pentru ca nu va mai fi adolescent. grea de amintiri. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. si dusmanii rasar din mine. si nimic nu inteleg.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. care il desconsidera. pentru credinta sa. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. Si nu simt nici o bucurie. de prieteni. dupa trei ani. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. “Am fost cuprinsi. a sublinierilor cu creion rosu. si asta ma doare: mult. Datorita schimbarilor sufletesti... BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. si sunt singur in casa aceasta.” Se simte altul. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera.” VII.

m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.” Vrea sa surprinda realitatea. in aceasta zi de toamna.. Privind cum ploua incheie Jurnalul. [. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani... Nu vrea sa renunte la adolescenta...VIII.” La acel sfarsit de toamna. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. intr-o simetrie a textului.. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.. am scapat!.O viata se inchide.” ..” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. FINAL “Am scapat. firesc si dramatic.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful