Sunteți pe pagina 1din 3

COMENTARIU - Noaptea de decemvrie

Alexandru Macedonski (1854-1920) a fost poet si prozator, dar si teoretician al c


urentului simbolist, prin articolele publicate in revista Literatorul" (pe care a
condus-o mai bine de un sfert de secol); in paginile acesteia si-au publicat cr
eatiile poetii afiliati noului curent literar, lirica romaneasca fiind astfel int
egrata celei europene.
Scriitor de tranzitie. in opera caruia se imbina elementele romantice cu acelea
simboliste. Macedonski a fost intaiul reprezentant de seama al lirismului citadi
n. p7e324pm14drx Volumele sale de versuri: Prima verba" (1872), Poezii" (1882), Flo
ri sacre" (1912), Poema rondelurilor" (1927) se caracterizeaza printr-o permanent
a oscilatie intre elevatie si damnare, intre ideal si real, constituie un ameste
c intre amaraciunea neagra si iubirea frenetica a vietii.
Ciclul Noptilor" macedonskiene (cu punctul de pornire in poemele similar intitula
te ale poetului francez Alfred de Musset), oscileaza intre imaginile grotesti di
n Noaptea de noiembrie" si frenezia contopirii cu natura din Noaptea de mai".
Tema poemului Noaptea de decemvrie" o constituie conditia nefericita a poetulu
i (geniului), intr-o lume plina de adversitati: poezia simbolizeaza drama gemului
, intr-o evocare de mari incandescente, reprezentativa pentru intreaga conceptie a
poetului si, poate, si mai mult, pentru drama propriei sale existente, fascinat
a de vis, himera si ideal, irealizabil ca orice absolut" (Adrian Marino).
Geneza poemului:
Aparuta in 1912 si inclusa in volumul Flori sacre", Noaptea de decemvrie" are la b
aza un poem in proza intitulat Meka si Meka" si publicat in ziarul Romanul", in 189
0. Ideea centrala a acestuia era statornicia credintei intr-un ideal, aceasta de
sprinzandu-se dintr-o istorioara orientala:
Lui Ali-ben-Mohamet-ben-Hassan ii moare tatal. in ultimele lui clipe, acesta isi
sfatuieste fiul ca niciodata in viata sa nu se abata de la drumul cel drept.
Devenind emir al Bagdadului, Aii are tot ceea ce isi doreste (bogatie, tinerete,
glorie), dar este mereu chemat de fascinatia Mekai - cetatea sfanta a musulmani
lor.
Atras irezistibil de acest ideal, Aii porneste spre Meka, insotit de un numeros
convoi si pregatit sa traverseze desertul, mergand pe drumul cel drept.
Odata cu tanarul emir, purcede spre aceeasi tinta si Pocitan-ben-Pehlivan (un dr
umet pocit) decis sa ajunga la Meka pe cai ocolite.
Pe masura ce timpul trece, traversarea pustiului se vadeste a fi tot mai grea pe
ntru tanarul emir: oamenii si animalele mor, iar intinsul desert se umple de les
uri.
Ramas singur, sub cerul de foc, Aii are, pentru o clipa, iluzia ca vede alba cet
ate; cu ultimele puteri alearga spre ea, dar totul se vadeste a fi un.miraj al d
esertului.
Inainte de a muri, Aii mai are insa si o alta viziune: pe cea a lui Pocitan care
intra biruitor pe poarta Mekai.
Aceasta naratiune va deveni partea a Ii-a a poemului Noaptea de decemvrie".
Structura, continut:
Poemul intitulat Noaptea de decemvrie" este alcatuit din 237 de versuri dispuse i
n doua parti si un episod de legatura, dupa cum urmeaza:
Partea I (versurile 1-28) justifica titlul poemului si prezinta geniul in iposta
za sa umana (de poet).
Decorul descris este cel al camerei poetului, spatiu in care, intr-o noapte gero
asa de iarna, acesta viseaza la gura sobei.
Golita de obiecte ( Pustie si alba e camera moarta..."), odaia devine cadrul propi
ce inspiratiei si transpunerii in ideal; focul (care se transforma in scrum) sug
ereaza damnarea poetului trasnit" de soarta" asemenea ingerului cazut in lumea pro
fana.
Imaginea simbolica a acestei lumi se incheaga incepand cu strofa a Ii-a, cand im
ensa campie pustie si alba" fuzioneaza cu alba odaie, antrenand frigul cosmic. Ac
est cadru exterior dusmanos (cu viscol albastru si lupi care urla) simbolizeaza
lumea contemporana in interiorul careia orgoliosul Macedonski s-a simtit mereu n
edreptatit:
Pustie si alba e camera moarta... Si focul sub vatra se stinge scrumit... Poetul,
alaturi, trasnit sta de soarta, Cu nici o schinteie in ochiu-adormit... Iar gen
iu-i mare e-aproape un mit...
Si nici o schinteie in ochiu-adormit.
Pustie si alba e-ntinsa campie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Salbat
ica fiara - rastristea-l sfasie -Si luna-l priveste cu ochi otelit... E-n negura
noptii un alb monolit...
Si luna-l priveste cu ochi otelit" In cele doua strofe, epitetele ornante (..Pus
tie si alba e camera moarta," Pustie si alba e-ntinsa campie", viscolu-albastru") p
ersonificarile (camera a murit, campia geme, luna are ochi otelit") creaza impres
ia unui spatiu sublunar incremenit in noapte si in moarte.
Si in strofele urmatoare, metafora lumii ostile se contureaza puternic; la aceas
ta contribuie mai multe mijloace artistice: epitetul ornant ( lupi groaznici"), gr
adatia ascendenta ( cum latra, cum urla, cum urca...") imaginile auditive terifian
te ( Un tremol sinistru", Iar crivatul tipa"), pana la uniformizarea tabloului in v
ersul: Un haos urgia se face cu-ncetul".
Simtindu-se nefericit (si chiar damnat) in aceasta lume, poetul tinde spre o alt
a, ideala, care ar putea reprezenta Absolutul.
Solutia o constituie o propensie in inalt, prin ignorarea materiei opace ( Faptura
de huma de mult a pierit") si a realitatii ( Chiar alba odaie in noapte-a murit");
doar fruntea poetului tot mandra ramane in luna", facilitand transformarea lui i
ntr-o proiectie ideala.
Cele doua parti mari ale poemului Noaptea de decemvrie" ilustreaza oscilatia dint
re real si ideal (pe care o intalnim in intreaga opera a lui Macedonski).
Episodul de legatura (versurile 29-39) prezinta momentul in care flacara din sob
a izbucneste navalnic, transformandu-1 pe poet in ipostaza sa ideala: cea a emir
ului din Bagdad.
Partea a doua a poemului (versurile 40-237) evoca, intr-o mare incandescenta de
imagini si culori, fascinanta aventura a emirului din Bagdad.
Acesta reprezinta geniul, fiinta singulara si indragostita de o idee, ucis fiind
, in final, chiar de propria sa aspiratie, asa cum sta scris in destinul cautato
rilor de ideal.
Traind intr-un spatiu oriental feeric ( Bagdadul! Cer galben si roz ce palpita / R
ai de-aripi, de vise, si rai de gradini") si inconjurat de bogatii uriase, tanar
ul emir este stapanit de dorinta de a vedea Meka - cetatea sfanta a musulmanilor.
Si cum chemarea idealului este mai puternica decat propria-i fiinta, el se preg
ateste de plecare, urmand sa strabata desertul pe drumul cel drept (conform prece
ptelor testamentare ale tatalui sau).
La iesirea din Bagdad, langa fantana copilariei, emirul gaseste un drumet slut s
i pocit, care-i marturiseste ca pleaca tot la Meka; drumul celui din urma mergan
d insa pe cai ocolite, cei doi se despart.
Calatoria prin pustiul incins releva greutati nebanuite, demonstrand ca emirul/g
eniul este un ales, o fiinta neobisnuita care infrunta dogoarea, setea si moarte
a, pentru a ajunge la idealul sau:
Nici urma de ierburi, nici pomi, nici izvoare...
Si el nainteaza sub flacari de soare...
in ochi o naluca de sange - in gat
Un chin fara margini de sete-arzatoare...
Nisip, si deasupra, cer rosu - s-atat -"
Rand pe rand, caii, oamenii si camilele mor, lasandu-1 pe Aii singur sub cerul d
e foc. O singura data, el are iluzia Mekai si alearga spre ea, dar totul se pier
de in departari, in mirajul apei mortilor".
Sfarsitul emirului este simbolic: el moare sub jarul pustiei", in timp ce drumetul
pocit intra pe poarta cetatii.
Ipostaza ideala a geniului macedonskian intruneste trasaturile indragostitului de
absolut: acesta este un om superior, mereu statornic in aspiratia sa singulara,
cu atat mai frumoasa, cu cat este mai greu de atins.
Este mai putin important ca drumetul cel pocit intra pe poarta Mekai, intrucat d
rumul sau labirintic nu-i releva nici o calitate, mentinandu-1 in uraciunea lui
marunta.
In final, cel care va ajunge la Meka cereasca", la Meka cea mare", va fi tot geniu
l.
Noaptea de decemvrie" este, in esenta, un poem romantic. Astfel, motivul literar
al nefericirii poetului, destinul geniului, personajul damnat, cadrul nocturn, m
etamorfoza, antitezele etc. incadreaza opera pe care o discutam in curentul roman
tic.
in acelasi timp, repetarea unor versuri sau fragmente de vers si alternarea refr
enelor ca si structura muzicala a unor versuri sunt trasaturi ale simbolismului.
Tot aici, imaginea pietrelor pretioase si revarsarea de metale rare constituie o
trasatura a parnasianismului: Si el e emirul, si are-n tezaur,
Movile inalte de-argint si de aur,
Si jaruri de pietre cu flacari de sori".
In concluzie: poemul Noaptea de decemvrie" de Al. Macedonski, este o lucrare roma
ntica, in care apar si elemente simboliste si chiar parnasiene.
Pin valoarea si profunzimea sa, poemul mentionat a fost comparat cu Luceafarul" l
ui Eminescu; marele Calinescu il considera capodopera lui Macedonski, poemul deli
rant al mirajului".
Semnificatia simbolurilor:
In poemul Noaptea de decemvrie" pot fi intalnite mai multe semnificatii simbolice
:
Emirul din Bagdad il simbolizeaza pe omul superior chemat de Idee. El este un pe
lerin spre Absolut, maret prin statornicia credintei in ideal.
Emirul poate fi comparat cu printul din Levant (din balada Mistretul cu colti de
argint" de St. A. Doinas); amandoi au un ideal neobisnuit, amandoi traiesc o dra
ma in cautarea absolutului, amandoi mor ucisi chiar de idealul pe care l-au dorit
cu atata ardoare.
Meka simbolizeaza chiar idealul omului superior. Cetatea prea sfanta" inconjurata
de ziduri albe, constituie, in termenii lui Mircea Eliade, un Centru al lumii" si
un spatiu sacru, simbol deopotriva cosmologic si paradisiac.
Fascinanta prin frumusete, Meka mai poate reprezenta taramul pur al Ideii (in sen
sul dat de filosoful Platon), adica Absolutul. Aici, geniul isi poate realiza men
irea (de a atinge Absolutul) si de aici deriva puternica ei atractie ca o chemar
e a originilor.
In termenii lui C. Noica, Meka este o ar fi sa fie", posibilitate care nu va fi at
insa, pentru ca realizarea ei ar contrazice destinul indragostitului de ideal; e
pisodul in care cetatea se dovedeste a fi un miraj se inscrie in acelasi destin,
conform caruia, pe masura ce cautatorul se apropie, idealul se indeparteaza.
Ajunge geniul, in viata lui pamanteana, la Ideea pura sau doar o zareste inainte
sa moara?
Din aceasta dramatica ecuatie existentiala ar putea rezulta faptul ca: destinul
geniului (osciland intre inaltare si suferinta, intre elevatie si damnare) este
guvernat de fascinatia visului, himerei si idealului: geniul ajunge la absolut a
bia in ..Meka cereasca", adica in eternitate.
Drumul prin desert este calea grea spre ideal, sfarsita in moarte.