Sunteți pe pagina 1din 6

STARI DE AGREGARE .

Proprietatile substantelor sunt determinate de natura particulelor ce le compun(atomi, ioni


, molecule), de modul cum sunt aranjate aceste particule, precum si de natura legaturilor
ce se stabilesc intre ele. Daca cunoastem aceste lucruri intelegem asemanarile si
deosebirile dintre substante, putem chiar sa prevedem unele dintre proprietatile lor.
Avem 3 stari de agregare ale subst; solida, lichida si gazoasa, in functie de conditiile de
temperature si presiune.
Ex un bloc de gheata lovit de o bara incalzita se transforma mai intai in apa lichida si apoi
in vapori de apa. Racirea vporilor de apa va determina condensarea in lichid iar apoi
solidificarea.
La fel ca apa celelalte substante chimice functie de conditiile de temp si presiune se pot
gasi in oricare din cele 3 stari de agregare. Dioxidul de carbon poate fi gaz, prin
comprimare si racire poate fi lichid sau solid _zapada carbonica.
Starea de agregare este determinate de 2 factori
1.tendinta de aglomerare a particulelor- este data de forta de atractie existente intre
particole , care depend de natura particulelor si de distantele dintre ele
2.Tendinta de miscare care se datoreaza energiei cinetice pe care o poseda particolele.
Cu cat energia cinetica este mai mica cu atat particolele sunt mai strans unite intre ele
predomina atractia intre ele, cu cat energia cinetica este mai mare, particolele vor fi mai
slab legate, vor fi mobile.
In stare solida ionii, atomii, moleculele sunt aranjate in majoritatea cazurilor, intr-o
anumita ordine- aceasta aranjare ordonata a particulelor se numesc cristaline.
Aranjamentul ordonat al particulelor intr-o retea geometrica regulate formeaza o retea
cristalina
Exista 4 tipuri de retele cristaline ;ionice, atomice,metalice si moleculare.
Insa se cunosc si substante ca sticla, smoala, mase plastice care nu prezinta o regularitate
in privinta aranjarii interne a particulelor .acestea se numesc amorfe.

Ioni ,legatura ionica , retele ionice.


Subst solide constituite din retyele ionice au ca particole componente ioni pozitivi si ioni
negative dispusi alternative si ordonat in spatiu, ionii de semn contrar se atrag prin forte
de natura electrostatica , ce constituie legatura ionica. Aceste legaturi apar intre un metal
si un nemetal.
Ex classic intre Na si Cl
-e
Na-----------------------------------Na +
1s2,,2s2,2p6,3s1 1s2,2s2,2p6
Atom ion pozitiv
+e-
Cl-------------------------------------Cl-
1s2,2s2,2p6,3s2,3p5 1s2,2s2,2p6,3s2,3p6
Atom ion negative

Cei doi ioni se atrag datorita fortelor electrostatice. Prin legaturi ionice se formeaza
sarurile, unii oxizi bazici, si cele mai multe baze.
Majoritatea substantelor formate din ioni se prezinta sub forma de cristale ionice.
Clorura de sodium(sarea de bucatariea) cristalizeaza intr-o retea cubica in nodurile careia
se gaseste cate un ion de Na+ care alterneaza cu ioni de Cl-. Fiecare ion de Na+ este
inconjurat de 6 ioni de Cl- si invers. Raportul dintre ei fiind de 1:1, asfel ca per ansamblu
cristalul este neutru electric.
CaCl2 –are o structura cristalina mai complicate.
Exista retele formate din ioni poliatomici sau ioni complecsi. De tipul NH4+, HO-,

Proprietatile substantelor ionice


Starea de agregare La temperature obisnuita sunt solide.
Punctul de topire. Legatura ionica este o legatura relative puternica. Pentru a rupe o
legatura ce se stabileste intre ioni de semn contrar este necesara o cantitate mare de
energie. Compusii ionici au deci punte de topire si fierbere ridicate. Cu cat forta de
atractie e mai mare cu atat puntul de topire e mai ridicat
Substanta NaF NaCl NaBr
Pct de topire 992 C 801 740
Si cu sarcina ionilor exemplu
Substanta NaF Mg F2 AlF3
Pct de topire 992 1266 1990

Comportarea la lovire . la lovire un crystal mare se transforma in cristale mici, devine


casant. Asta inseamna ca planele de ioni se deplaseraza astfel incat se intanesc la un
moment dat cu plane se acelasi semn, iau nastere forte de respingere, care duc la
spargerea cristalului.
Solubilitatea substantele ionice sunt solubile in solventi polari cum ar fi apa
Conductibilitatea electrica. In stare solida ionii ocupa pozitii fixe in crystal , ionii nu se
deplaseaza sin u conduc curentul electric, curentul nu trce prin cristale . in topitura sau
solutie, ionii parasesc pozitiile fixe din crystal, devin mobile, se misca liber, si se pot
deplasa spre electrozi, astfel devine posibila trecerea curentului electric.

SUBSTANTE CU LEGATURI COVALENTE. LEGATURA COVALENTA.


Realizarea configuratiei stabile de dublet sau octet se poate face si prin punere in comun
de electroni ca in cazul moleculelor diatomice H2,O2, N2 sau in compusii chimici cunoscuti
HCl, H2S, NH3, HNO3.
La Hidrogen cei 2 atomi pun in comun electroni si formeaza legatura covalenta
Cei 2 orbitali se intrepatrund si se contopesc intr-un orbital molecular de legatura, care
invaluie ambele nuclee si care contine 2 electroni comuni.
Un orbital molecular contine intotdeauna 2 electroni cu spin opus pusi in comun , de catre
cei 2 atomi identici sau diferiti.
Un alt caz de formare a legaturii covalente este intre 2 orbitali diferiti, unul s si unu p;
Ex : HCl, H2S;
Ex 2 din scanner
Orbitalii s sunt sferici iar p sunt lobari- legatura este stabile daca intrepatrunderea are loc
pe axa lobilor.
Dicovalenta sulfului este data de cei 2 electroni necuplati din stratul de valenta.
Daca intrepatrunderea are loc pe directia axelor la hydrogen sulfurat, este o suprapunere
maxima si este cea mai stabile stare a legaturii., daca unul dintre lobi se roteste ,
stabilitatea legaturii nu se modifica, intrucat gradul de intrepatrundere a orbitalilor
ramane acelasi.
Acest tip de legatura se numeste sigma.
Un orbital p se poate intrepatrunde cu un alt orbital p legatura realizandu-se numai daca
axele sunt paralele . daca atomii legati se rotesc , legatura se rupe .
Acest tip de legatura rigida se numeste ,tip pi grecesc .

HIBRIDIZAREA . GEOMETRIA MOLECULELOR


La formarea legaturilor covalente nu totdeauna se intrepatrund orbitalii puris,p,d.
Linus Pauling a aratat ca in multe combinatii covalente participa atomi cu orbitali
deformati-orbitali hibrizi- care asigura o intrepatrundere mai puternica decat orbitalii
puri.
Orbitalii hibrizi se formeaza din combinari corespunzatoare de orbitali s,p,d; fenomenul
se numeste hibridizare.
Prin hibridizare se obtin orbitali hibrizi care au aceeasi forma si energie.
Exemplu hibridizarea orbitalilor s,p ai stratului de valenta ai atomului de C
Ex 3 scaner
Din configuratie stratului 2 atomul de carbon ar trebui sa fie dicovalent avand 2 orbitali p
cu cate un electron necuplat, care pot forma 2 covalente.
In majoritatea cazurilor atomul de carbon este tetravalent CH4, CO2, CCl4
Tetravalenta se explica prin fenomenul de hibridizare- prin activare un electron din
substratul 2s sare pe substratul 2p, cu energie mai mare si astfel carbonul pe ultimul strat
are 4 electroni necuplati, prin intermediul carora formeaza 4 covalente.
Prin hibridizare cei 4 orbitali isi modifica nivelul energetic si forma devenind identici ca
forma si energie-au energie intermediara fata de energia de unde au provenit.
Hibridizarea sp3 . Sunt implicati orbitalul s si toti cei trei orbitali p .rezultand 4 orbitali cu
aceeasi energie si forma si in acelasi timp cei 4 electroni se repartizeaza egal intre cei 4
orbitali , cate un electron necuplat in cei 4 orbitali.
Forma este ca in fig 4 ptr CH4
Orbitalii hibrizi participa la covalente tip sigma mai puternice decat pi la care iau parte
orbitalii puri.
Cei patru orbitali hibrizi sp3sunt orientate in spatiu in mod simetric astfel incat toate
unghiurile dintre axele lor sa fie egale cu 109grade si 28’. Un tetraedru regulat data de
orientarea celor 4 legaturi sigma.
La NH3 are forma unei piramide turtite baza triunghi si unghiul de valenta 107*
Hibridizarea sp2 , la care participa un orbital s si 2 p, cel de-al treilea orbital p ramanand
nehibridizat.
Ex 5
Sp2 au formaasemanatoare cu sp3, cei 3 sp2 sunt identici ca forma si energie si sunt
coplanari cu unghi intre axe de 120grade, respingerile dintre orbitalii hibrizi fiind
minime.
Orbitalul p nehibridizat este perpendicular pe planul format de axele celor trei orbitali
hibrizi sp2
Atomul de carbon hibridizat sp2 in molecula de etena H2C=CH2, DECI AVEM 3 LEGATURI
SIGMA( CEI TREI SP2) iar cu orbitalul p nehibridizat o legatura pi.
HIBRIDIZAREA sp. Un orbital s cu un singur orbital p ceilalti 2 ramanand nehibridizati.
Prin aceasta hibridizare se formeaza molecula de azot sau CO2 O=C=O, N_=N, in
hibridizarea sp avem o legatura sigma si 2 pi.

RETELE ATOMICE
Substantele solide formate din cristale cu retele atomice sunt constituite din atomi de
acelasi fel sau din atomi diferiti; in nodurile retelei se gasesc atomi neutri, uniti intre ei
prin legaturi covalente. Exemple , siliciul, carbonul, germaniul, borul, dioxidul de siliciu,
carbura de siliciu.
Diamantul. Retea cristalina –aranjament ordonat de atomi de carbon legati intre ei prin
legaturi covalente.
Celula elementara a diamantului este un cub. Atomul de carbon este hibridizat sp3. se
leaga de alti 4 atomi de carbon sp3 realizand o constructie tetraedrica cu unghi de
109grade 28’. Reteaua este deosebit de stabila, aranjamentul atomilor este f simetric.
Toate acestea explica proprietatile diamantului
-pct topire ridicat 3500 grade
-duritate mare
-reactivitate chimica mica
-este transparent
- nu conduce curentul electric
Nu conduce curentul ptr ca sunt stabile, dure, nu sunt solubile in apa sau alti solventi
Grafitul –un tip special de retea atomica, stratificata hexagonala , formata din plane
paralele.
In grafit atomul de carbon hibridizat sp2, se leaga de alti 3 atomi de carbon hibridizati
sp2 dintr-un plan , ocupand colturile unor hexagoane regulate.
La fiecare atom de carbon ramane un orbital p nehibridizat, formeaza legatura pi sunt
mobile si sunt comuni atomilor dintr-un plan.
Intre atomii de carbon din acelasi plan se realizeaza legaturi covalente, in timp ce intre
atomii situati in plane paralele suprapuse legaturile sunt mult mai slabe.
- de aceea grafitul are duritate mica
- -cliveaza si lasa urme pe hartie
- Prezinta conductibilitate buna din cauza electronilor liberi mobili, existenti in
planurile cu cicluri hexagonale
- Este opac, tot din cauza electronilor liberi
Diamantul si grafitul sunt substante formate din aceeasi specie de atomi de carbon
insa dispusi diferit in reteaua cristalina, acest aranjament confera celor doua
substante, proprietati diferite.
Caracteristica unor elemente de a exista in doua sau mai multe forme se numeste
alotropie.
MOLECULE NEPOLARE SI POLARE
Legatura covalenta se poate stabili intre atomi identici sau diferiti.
Intre atomii identici H2, F2, Cl2, O2, N2, atomii care se leaga sunt identici, electronii
pusi in comun apartin in egala masura ambilor atomi,asta inseamna ca
orbitalulmolecular de legatura este simetric fata de cele 2 nuclee- o astfel de legatura
se numeste legatura covalenta nepolara.iar molecula rezultata molecula nepolara.
Cand legatura se formeaza intre atomi diferiti HF, NH3 , atomul cu afinitate mai mare
pentru electroni, adica cu character nemetalic mai pronuntat atrage mai puternic
electronii comuni si ii mentine mai aproape de nucleul sau ;densitatea norului
electronic al orbitalului molecular este mai mare in apropierea acestui atom.
H-F , acestia pun in comun cate un electron necuplatunindu-se prin covalenta .
Fluorul are o afinitate mai mare pentru electroni, atrage inspre el electronii comuni,
astfel ca orbitalul molecular de legatura are densitatea mai mare spre atomul de fluor-
aceasta legatura este legatura covalenta polara.-electronii pusi in comun nu sunt
distribuiti egal.
Fluorul este partial negative, hidrogenul este partial pozitiv.
Se noteaza astfel de sarcini dipolare cu delta grecesc + si -, deci un dipole are valoare
fractionara nu intreaga( ceea c ear corespunde unei ionizari)
F-F= legatura covalenta nepolara
+ -
H-F =legatura covalenta polara
Na+ F-= legatura ionica
Polaritatea in grupa la halogeni spre ex creste de jos in sus
HF, ECl, HBr, HI,
Molecula apei este un dipole, datorita polaritatii moleculei , apa are proprietatea de a fi
un bun solvent al substantelor ionice si al compusilor polari.
In schimb apa nu poate dizolva moleculele nepolare.
INTERACTII INTRE MOLECULE
Interactiile dintre ionii de semn contrar(legatura ionica), dintre atomii metalelor(legatura
metalica), si dintre atomii ce formeaza molecule(legatura covalenta) sunt legaturi chimice
puternice.
Se stabilesc insa si forte de atractie intre molecule astfel iau nastere legaturi
intermoleculare , care sunt mai slabe decat legaturile chimice studiate pana acum.
Interactiile intre molecule determina urmatoarele tipuri de legaturi
-legatura de hidrogen
-legatura dipole-dipol
-forte van der Waals
Legatura de hidrogen .este o legatura de natura electrostatica, caracteristica subst care
contin in molecula atomi de hidrogenlegati de atomi cu afinitate mare ptr electroni si cu
volum atomic mic. HF
H-F……….H-F………H-F
Punte de H
La fel se comporta si molecula de apa. O consecinta a legaturilor de hidrogen este
formarea asociatiilor moleculare de tipul (HF)n, (H2O)n.
Legatura dipole-dipol se intalneste intre moleculele polare HCl, HBr, .
Polii de semn contrar ai moleculelor polare se atrag prin forte de natura electrostatica.

+ - + -
- + - +

Forte de legatura van der Waals. Intre moleculele nepolare Cl2, O2, F2
CH4., sau foarte putin polare de tipul SO2,SCl2, se exercita forte de atractie foarte slabe.
Numite van der Waals.
Se intalnesc si in cazul gazelor rare in stare lichida si solida.
Cristalele in care se exercita aceste forte au duritate f. mica, si pct de topire si fierbere
scazute.
Taria legaturilor variaza astfel
Legatura de H>legatura dipole-dipol>legatura van der Waals.

Legatura coordinative
Este un caz particular a legaturii covalente. In acest caz punerea in comun de electroni
se face numai de catre un singur atom, care poseda dublete neparticipante si care
functioneaza ca un donor; celalalt atom care nu participa cu electroni la formarea
legaturii are rolul de acceptor.
Este intalnita la formarea ionilor poliatomici ca NH4+, NO3-,
Ex: ionul de amoniu se formeaza printr-o legatura coordinative (H+) provenit de la un
acid se leaga de dubletul de electronineparticipanti ai azotului din ammoniac,
H .. H + ..

{
H-N:+ H:Cl:---- H-N-H }:cl:-
H .. H ..

Sarcina pozitiva a protonului se distribuie in interiorul ionului polyatomic.


Ionul amoniu are o structura simetrica tetraedrica, atomul de azot fiind hibridizat sp3 . in
formule aceste sarcini formale se noteaza de obicei intre paranteze.
RETELE MOLECULARE
Cele mai simple retele moleculare sunt ale gazelor rare ; in nodurile retelei sunt atomi de
Ne, Ar, Xe, intre care se exercita forte f slabe van der Waals. Aceste cristale au stabilitate
mica, au puncte de topire f. scazute( minus Ne -248,6). Retelele moleculare au stabilitate
f. scazuta in comparative cu cele ionice sau atomice, deoarece fortele care asigura
coeziunea sunt f. slabe.
H2O punct de topire 0
COMBINATII COMPLEXE
[Cu(NH3)4](OH)2- hidroxidul tetraaminocupric
[Al(OH)4]Na-hidroxoaluminat de sodium

SUBSTANTE AMORFE
Un nr redus de substante solide se gasesc sub forma amorfa.-au particulele componente in
stare de dezordine aproape completa. Din cauza marimii si formei acestea nu se pot
aranja in retele ordonate, ca in cazul cristalelor.
Exemple, ceara, sticlele anorganice pe baza de silicati, smoala, cauciucuri, mase plastice.
O caracteristica a lor e ca nu au un punct de topire fix, au interval de temperature,
dependent de structura si marimea moleculelor.
Aceste substante pot suferi deformari de durata. Sub influienta temp.
Unele au proprietati elastice.