Sunteți pe pagina 1din 3

ELEMENTE DE PROZODIE

Prozodia (metrica) este ştiinţa grupării cuvintelor în unităţi ritmice.

Prozodia = parte a poeticii care se ocupă cu studiul versificaţiei. Urmăreşte componenţa versurilor
din punct de vedere al numărului silabelor, al cantităţii şi calităţii vocalelor din acestea, al grupării
lor în unităţi ritmice.

Versul (lat. „versus” = întorsătură) = unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte cadenţate
după anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii.

Poezia (gr. „poitis” = creaţie) = este alcătuită, în mod obişnuit, din mai multe versuri, de obicei
grupate într-o strofă.

Emistihul = una dintre cele două jumătăţi de vers, separate prin cezură (pauza de la jumătatea
versului). „Sara pe deal // buciumul sună cu jale”.

Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general
despărţită printr-un spaţiu grafic de alte unităţi de acelaşi fel.

= versurile într-o strofă sunt unite atât prin ideea pe care o exprimă, cât şi prin elementele de
versificaţie (ritm, rimă, măsură).

După numărul de versuri, strofa poate fi:

1. Monostih (monovers) - (un vers)

ex. „Poeme într-un vers”, de Ion Pillat

„Poemul într-un vers”: „Un singur nai, dar câte ecouri în păduri”

„Poetul”: „Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod”

2. Distih (două versuri): „Oamenii mă-nvinuiesc / Că sunt tânăr şi iubesc”

3. Terţină sau terţet (trei versuri)

4. Catren (patru versuri)

5. Cvinarie (cinci versuri)

6. Sextină (şase versuri)

7. Polimorfe (de şapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octavă, nonă,
decimă.

Refrenul = cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după fiecare
strofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.

Rima = potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima vocală
accentuată.

Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termină versurile
dintr-o poezie.
1
Categorii de rime:

1. Monorima - alcătuită din succesiunea aceloraşi sunete finale într-o întreagă poezie sau în mai
multe versuri dintr-o poezie. (foarte des în creaţiile populare)

„Voinicii se izbeau

Şi mai tare se-opinteau

Şi mai tare se-nvârteau

Şi mai tare se trânteau

Din doi unul dovedea

Din doi unul jos cădea

Cine că mi-i dovedea

Şi cu mândra purcedea

Păunaşul codrilor

Voinicul voinicilor.”

(„Păunaşul codrilor”, colecţia Vasile Alecsandri)

2. Rimele împerecheate = acelea în care, prin sunetele lor finale, versul 1 rimează cu 2, iar 3 cu 4.
Sunt întâlnite frecvent şi în poezia populară şi în poezia cultă.

a „Că şi eu trimite-voi

a Ce-I mai mândru pe la noi

b Oastea mea cu flamurile

b Codrul şi cu ramurile.”

(„Ce te legeni”, de M. Eminescu)

3. Rimele încrucişate = versul 1 rimează cu 3, iar 2 cu 4.

a „El tremura ca alte dăţi

b În codrii şi pe dealuri

a Călăuzind singurătăţi

b De mişcătoare valuri.”

(„Luceafărul”, de M. Eminescu)

2
4. Rimele îmbrăţişate = versul 1 rimează cu 4, iar 2 cu 3.

a „Stelele-n cer

b Deasupra mărilor

b Ard depărtărilor

a Până ce pier”

(„Stelele-n cer”, de Mihai Eminescu)

5. Rima interioară = rimează cuvintele din interiorul versului.

„Pentru ce e armonie o mânie fără scop”

6. Versurile fără rime se numesc versuri albe sau versuri libere. (în poezia modernă)

RITMUL

În versuri, silabele accentuate se succed regulat, după acelaşi număr de silabe neaccentuate.

Ritm = armonia ce rezultă din aşezarea simetrică a silabelor accentuate şi neaccentuate în vers. Cea
mai simpla unitate ritmică în vers este silaba.

În antichitate, în poezia greacă şi latină, deoarece vocalele acestor limbi erau fie lungi, fie scurte,
întâlnim silabe lungi şi silabe scurte (versificaţie cantitativă). Versificaţia cantitativă a cedat locul
celei calitative - silabe accentuate şi neaccentuate.

Un grup de silabe accentuate şi neaccentuate care se repetă în vers formează o uniate ritmică numită
picior metric.

Picioare metrice:

• bisilabice: troheul, iambul


• trisilabice: anapest, amfibrah, dactil.
• tetrasilabic: coriamb

Măsura = numărul de silabe din care este alcătuit versul. Este mai mare în poezia cultă decât în cea
populară.

Proza se defineşte în contrast cu poezia prin absenţa structurii prozodice (vers, rimă, ritm, strofă).
Excepţii: versul liber, versul alb, poemul în proză, proza rimată, proza ritmată.