ELEMENTE DE PROZODIE

Prozodia (metrica) este ştiinţa grupării cuvintelor în unităţi ritmice. Prozodia = parte a poeticii care se ocupă cu studiul versificaţiei. Urmăreşte componenţa versurilor din punct de vedere al numărului silabelor, al cantităţii şi calităţii vocalelor din acestea, al grupării lor în unităţi ritmice. Versul (lat. „versus” = întorsătură) = unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte cadenţate după anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii. Poezia (gr. „poitis” = creaţie) = este alcătuită, în mod obişnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofă. Emistihul = una dintre cele două jumătăţi de vers, separate prin cezură (pauza de la jumătatea versului). „Sara pe deal // buciumul sună cu jale”. Strofa = un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general despărţită printr-un spaţiu grafic de alte unităţi de acelaşi fel. = versurile într-o strofă sunt unite atât prin ideea pe care o exprimă, cât şi prin elementele de versificaţie (ritm, rimă, măsură). După numărul de versuri, strofa poate fi: 1. Monostih (monovers) - (un vers) ex. „Poeme într-un vers”, de Ion Pillat „Poemul într-un vers”: „Un singur nai, dar câte ecouri în păduri” „Poetul”: „Stă încărcat de versuri ca toamnele de rod” 2. Distih (două versuri): „Oamenii mă-nvinuiesc / Că sunt tânăr şi iubesc” 3. Terţină sau terţet (trei versuri) 4. Catren (patru versuri) 5. Cvinarie (cinci versuri) 6. Sextină (şase versuri) 7. Polimorfe (de şapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octavă, nonă, decimă. Refrenul = cuvânt, vers sau grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după fiecare strofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic. Rima = potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima vocală accentuată. Rimele = sunete sau grupuri de sunete identice sau aproape identice cu care se termină versurile dintr-o poezie.
1

Sunt întâlnite frecvent şi în poezia populară şi în poezia cultă. prin sunetele lor finale. de M. iar 2 cu 4. Eminescu) 3.alcătuită din succesiunea aceloraşi sunete finale într-o întreagă poezie sau în mai multe versuri dintr-o poezie. de M. a „Că şi eu trimite-voi a b b Ce-I mai mândru pe la noi Oastea mea cu flamurile Codrul şi cu ramurile. (foarte des în creaţiile populare) „Voinicii se izbeau Şi mai tare se-opinteau Şi mai tare se-nvârteau Şi mai tare se trânteau Din doi unul dovedea Din doi unul jos cădea Cine că mi-i dovedea Şi cu mândra purcedea Păunaşul codrilor Voinicul voinicilor. Eminescu) 2 .” („Ce te legeni”. versul 1 rimează cu 2. Rimele încrucişate = versul 1 rimează cu 3.” („Luceafărul”.Categorii de rime: 1. iar 3 cu 4. colecţia Vasile Alecsandri) 2. a „El tremura ca alte dăţi b a b În codrii şi pe dealuri Călăuzind singurătăţi De mişcătoare valuri. Monorima . Rimele împerecheate = acelea în care.” („Păunaşul codrilor”.

dactil. Versificaţia cantitativă a cedat locul celei calitative . strofă). silabele accentuate se succed regulat. tetrasilabic: coriamb Măsura = numărul de silabe din care este alcătuit versul. ritm. întâlnim silabe lungi şi silabe scurte (versificaţie cantitativă). Proza se defineşte în contrast cu poezia prin absenţa structurii prozodice (vers. Picioare metrice: • • • bisilabice: troheul. amfibrah. Este mai mare în poezia cultă decât în cea populară. (în poezia modernă) RITMUL În versuri.silabe accentuate şi neaccentuate. a b b a „Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier” („Stelele-n cer”. iar 2 cu 3. poemul în proză. Un grup de silabe accentuate şi neaccentuate care se repetă în vers formează o uniate ritmică numită picior metric. rimă. „Pentru ce e armonie o mânie fără scop” 6. proza ritmată. iambul trisilabice: anapest. în poezia greacă şi latină. Cea mai simpla unitate ritmică în vers este silaba. versul alb. În antichitate. după acelaşi număr de silabe neaccentuate. Versurile fără rime se numesc versuri albe sau versuri libere. Ritm = armonia ce rezultă din aşezarea simetrică a silabelor accentuate şi neaccentuate în vers. Rimele îmbrăţişate = versul 1 rimează cu 4. de Mihai Eminescu) 5. 3 .4. deoarece vocalele acestor limbi erau fie lungi. Rima interioară = rimează cuvintele din interiorul versului. proza rimată. Excepţii: versul liber. fie scurte.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful