Cit de des zimbesti si folosesti cuvintul ”Multumesc”?

Acum citeva saptamini ma aflam intr-un fast-food din Iasov. In jurul meu galagie mare, studenti, elevi care
poate chiuleau (treaba lor), pe scurt: localul era ticsit de lume. Deodata, pe usa intra un cersetor. Toata
zarva din jurul meu se domoleste si parca toti ochii din incapere se atintesc catre saracul om care se opreste
in fata tejghelei, isi aseaza la picioare numeroasele sacose si isi comanda mincarea cu voce inceata.

Dupa citeva secunde de liniste, zarva din jurul meu se dezmorteste iar niste clienti dau sa plece, dezgustati.
In afara faptului ca prezenta cersetorului nu se prea potrivea in peisaj, in rest totul mi se parea ok. Nu
mirosea urit ca alti cersetori, hainele le avea curate, nu intelegeam care putea sa fie problema!? Imensele
sacose? Ochii atintiti in pamint, parca vinovati ca se aflau acolo? Inainte sa deslusesc un raspuns cit de cit
logic, omul isi primeste mincarea, plateste, se impovareaza din nou cu sacosele lui imense si da sa plece.
Aproape de iesire, un domn bine imbracat care tocmai intrase, il observa, se da din calea lui si ii tine usa
deschisa. Cersetorul se opreste pentru o clipa, ridica privirea si zice: ” Multumesc!”.

Ce m-a impresionat in acel moment nu a fost faptul ca un domn, hai sa-i zic bogat, a facut acest gest catre
un om caruia norocul nu prea i-a suris in viata. Nu, nici vorba! M-a impresionat faptul ca cersetorul, aflat
sub presiunea atitor priviri dezaprobatoare, a avut taria sa se opreasca pt a-i multumi acelui domn. Cu
siguranta a multumit si celor care i-au oferit banii din care si-a cumparat mincarea. Cit am stat la coada, nu-
mi amintesc sa fi auzit pe vreunul din galagiosii din jurul meu multumindu-le celor care le umpleau farfuriile
sau casieritei. Pun pariu ca fiecare dintre cei care ma inconjurau se simtea mult mai manierat decit un
cersetor.

Nimeni nu pune la indoiala faptul ca  sintem manierati, insa ce anume ne opreste sa ne exteriorizam, ce ne
opreste sa mai spunem “multumesc”? Sintem prea stresati? Nu avem destul timp liber? Am sa va zic un
lucru pe care il stiati insa se pare ca l-ati uitat:  manierele si in special cuvintul “multumesc” sint cele mai
usoare cai prin care putem interactiona cu cei din jurul nostru. Simple gesturi altruiste urmate de multumiri
si chiar zimbete sint  niste lucruri marunte care pot da culoare zilelor. Si pt ca tot am adus vorba de zile, ieri
dupa amiaza fiind in Alba Iulia, am intrat intr-un local unde se servea si mincare. Am zimbit fetelor de la
bar, le-am salutat si cu o figura la fel de zimbareata le-am intrebat daca au ceea ce doream sa comand. La
fel de zimbitoare mi-au raspuns ca au dar la acea ora nu mai serveau mincare. Nu am renuntat si zimbind in
continuare le-am rugat politicos sa faca ceva in privinta asta, sarjind usor si pe ideea ca nu apartineam
orasului. Una dintre ele a mers in bucatarie si dupa citeva secunde s-a intors si zimbindu-mi m-a anuntat ca
totul e rezolvat in citeva minute. Am revenit la bar dupa 20 min, am achitat comanda, le-am zimbit fetelor
din nou, multumindu-le politicos si am parasit localul. Fara falsa modestie, citindu-le expresia de pe fete...
sint sigur ca am lasat o impresie buna.

Sint curios ce parere ai tu cititorule despre subiect, avem de-a face cu o problema sociala? Imi poti impartasi
din experientele tale?

P.S. - Astazi discutam cu cineva acest subiect si la rindul sau mi-a relatat o intimplare al carei actor a fost.
Venea de la serviciu cu taxiul si dupa ce i-a spus soferului unde vrea sa ajunga, acesta s-a intors oarecum
surprins si i-a spus: Stiti cit de putina lume mai spune “va rog” ? Marea majoritate nici macar nu mai saluta
cind urca in masina.

Dorian L. 11-apr-2010