PERCEPŢIA Şi DIMENSIUNILE VIOLENŢEI ÎN ANUMITE ZONE ALE CAPITALEI.

STUDIU
PILOT: SECTORUL 2*

Studiul a fost realizat de: Mihai Ioan Micle (cordonator), Doina-Ştefana Săucan şi Aurora
Liiceanu, psihologi în cadrul Institutului Naţional de Criminologie.
Ca operatori de anchetă au mai participat: Oana Mezanote, Vasile Botiş, Alina Bărbulescu,
Carmen Necula, consilieri juridici.

Institutul Naţional de Criminologie a finalizat cercetarea la nivelul sectorului 2 cu tema

Percepţia şi dimensiunile violenţei în anumite zone ale capitalei. Studiu pilot: sectorul 2
Violenţa face parte din chiar viaţa umană. Fie că este îndreptată împotriva propriei
persoane, fie că este vorba de violenţă îndreptată împotriva altei persoane, sau de violenţă
colectivă, acest fenomen duce la moarte unui milion de persoane pe an şi a unui număr mult
mai mare de răniţi. Global, violenţa figurează printre principalele cauze de deces în lume în
ceea ce priveşte persoanele în vârstă de 15 – 44 ani1.
În accepţiunea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii2, violenţa reprezintă ,,ameninţarea
sau folosirea intenţionată a forţei fizice sau a puterii contra propriei persoane, altuia sau
contra unui grup ori comunităţi, antrenând sau riscând să antreneze un traumatism, un
deces, efecte de ordin psihologic, privaţiuni sau îmbolnăvire”. Includerea termenului de
„putere”, precum şi a sintagmei „utilizarea forţei fizice”, lărgesc natura actului violent şi
definirea convenţională a violenţei la acte rezultând dintr-o relaţie de putere, incluzând
ameninţările şi intimidarea.
Evoluţia ascendentă şi diversificarea tipurilor de violenţă în Bucureşti reprezintă un
fenomen manifest, ale cărui cauze, efecte sociale şi căi (posibilităţi) de rezolvare preocupă
atât factorii cu responsabilităţi de prevenire şi control social, cât şi opinia publică interesată de
asemenea de ameliorarea şi prevenirea acestui fenomen.
În evaluarea fenomenului de violenţă, un element important îl reprezintă percepţia
socială şi reacţia opiniei publice (chiar dacă uneori aceste păreri sunt subiective) faţă de
definirea diverselor acte de violenţă şi a mecanismelor de producere şi manifestare,

1 Rapport mondial sur la violence et la santé, Organisation mondiale de la santé, Genève, 2002, p.3
2
Rapport mondial sur la violence et la santé, Organisation mondiale de la santé, Genève, 2002, p.5.
„ studierea criminalităţii şi analiza politicilor penale şi de prevenire a criminalităţii rămân
incomplete şi, într-o anumită măsură, ineficiente fără cunoaşterea opiniei publice”3
Respectivul proiect pilot şi-a propus identificarea tipurilor de violenţă cu care se
confruntă cetăţenii şi a zonelor cu potenţial violent din sectorul 2, încercând să estimeze
modul în care aceştia percep şi răspund la o serie de probleme cu privire la acest fenomen.
Proiectul de faţă a fost conceput în aşa fel încât să reprezinte un instrument de lucru
pentru autorităţile locale bucureştene, în demersul de construire a modalităţilor concrete
care să permită locuitorilor din Bucureşti, să contribuie la procesul de decizie referitor la viaţa
lor. Dar acest lucru nu se poate face decât identificând problema violenţei, diagnosticând-o,
evaluând-o pentru a construi răspunsurile cele mai adecvate.

Obiectivele cercetării

•Identificarea:
 diverselor tipuri de violenţă şi elaborarea unei tipologii a fenomenului –
definire
 gradului de răspândire a violenţei;
 cauzelor generatoare de violenţă şi a consecinţelor acesteia.
•Evaluarea fenomenului de violenţă comparative cu gravitatea altor fenomene
sociale;
•Identificarea atitudinilor cetăţenilor faţă de violenţă;
•Evaluarea sentimentului de siguranţă a cetăţenilor;
•Identificarea strategiilor de prevenire a violenţei la nivel individual şi tipul relaţiei
cetăţeanului cu poliţia;
•Elaborarea unui set de propuneri şi a unui plan de prevenire la nivel comunitar
adresate instituţiilor publice de la nivel local (Primărie, Poliţie) şi ONG-urilor
implicate în studierea fenomenului, precum şi comunităţii locale în scopul prevenirii,
ameliorării şi controlului tuturor formelor de violenţă.

Metodologia utilizată

3
Chelcea, Septimiu şi Jder, Gabriel (coordonator), 2005, Refracţia Sociologică şi Reflexe Jurnalistică, în, Opinia publică
despre criminalitate, justiţie şi poliţie, Chelcea Septimiu, Editura Economică, p.52.
 Lotul de subiecţi.

Ancheta de teren s-a desfăşurat în perioada martie – iulie 2005 pe un eşantion

reprezentativ de 301 persoane cu vârsta de 18 ani şi peste, eroarea limită de
reprezentativitate fiind de ± 2,8%. Cei 301 subiecţi au fost selectaţi din sectorul 2 al capitalei
utilizându-se în acest scop listele electorale de la nivelul secţiilor de votare, iar culegerea
datelor s-a realizat pe baza unui chestionar de opinie multidimensional, aplicat subiecţilor prin
tehnica interviului „faţă în faţă”.
Prezentul studiu reprezintă o analiză a datelor şi informaţiilor rezultate din ancheta de
teren, care au fost, uneori, corelate cu indicatorii care au stat la baza construirii eşantionului.
Prelucrarea şi analiza datelor şi informaţiilor recoltate s-a realizat cu ajutorul programului
statistic SPSS 12.
Rezultate aşteptate ale proiectului

Studiul privind violenţa în diferite zone areale (sectorul 2): dimensiunea şi tipologia
fenomenului; structuri cauzale generatoare;
Elaborarea unui set de propuneri adresate instituţiilor publice de la nivel local
(Primărie, Poliţie) şi ONG-urilor implicate în studierea fenomenului, precum şi comunităţii
locale în scopul prevenirii, ameliorării şi controlului tuturor formelor de violenţă.
I. Percepţia fenomenului de violenţă comparativ cu gravitatea altor
probleme sociale

 Primele două probleme ale sectorului, în ordinea gravităţii, sunt violenţa şi sărăcia.
Pe locurile următoare, ca pondere, se situează în ordine: corupţia şomajul,
criminalitatea în general, cerşetoria, consumul şi traficul de droguri etc.

DIAGRAMA 1.
Evaluarea gravităţii problemelor sociale

76,4%
Violenţa 13,6%
9%
36%
Taxă de protecţie 10,7
51,2%
29,3%
Conflictele interetnice 13,6%
56,4%
43,6%
Abandonarea copiilor 14%
40,9%
55,2%
Prostituţia 19,3%
24,9%
57,2%
Traficul de femei 21,9%
20,3%
64,7%
Cerşetorie 25,6%
9,3%
64,4%
Consumul şi traficul de droguri 20,6%
14,6%
71,4%
Criminalitatea,în general 19,3%
8,6%
74,7%
Corupţia 18,6%
8,7%
55,5%
Lipsa locuinţelor 30,9%
13%
58,8%
Calitatea serviciilor publice 31,2%
10%
72,8%
Şomajul 19,9%
6,9%
76,4%
Sărăcia 15,6%
7,8%
0 10 20 30 40 50 60 70 80

Deloc grav/Puţin grav Aşa şi aşa Destul de grav/Foarte grav

II. Opinii privind definirea violenţei

Cetăţenii sectorului 2 nu sunt bine orientaţi în ceea ce priveşte perceperea şi

definirea corectă a fenomenului de violenţă, apreciind că acesta presupune o multitudine
de sensuri şi definiţii, începând cu cele de natură penală şi socială şi continuând cu cele de
natură individuală – psihologică. Subiecţii dau un sens profan noţiunii de violenţă, fiind
incapabili să o definească corect.

DIAGRAMA 2.
Definirea fenomenului violenţei

Prostituţie 0,16%
Terorism 0,16%
Lipsa educaţiei 0,16%
Băutura 0,16%
N esiguranţa 0,16%
Securitatea persoanelor de pe stradă 0,16%
Vio lenţa economică 0,33%
C onflicte interetn ice 0,33%
Sărăcie 0,33%
Frică pentru protecţia proprie 0,5%
Lovituri 0,5%
La ce e mai rau 0,5%
Ceva grav, du rere, nedreptate 0,83%
Ag resarea copiilor 1%
Abuzuri 1%
Violenţă psiholog ică 1,16%
Crimin alitate în gen eral 1,5%
Agresarea femeilor pe stradă 1,5%
Omoruri, crime 1,66%
Atac la p roprietatea publică şi privată 2,33%
Găşti de cartier 3,33%
C limat agresiv 4,67%
Atac sexual 5,17%
Scandaluri, certuri 5,17%
Tâlhării 5,34%
Violenţa în familie 7,17%
Ho ţii sau furturi 9,01%
Vio lenţa verb ală 11,85%
B ătaie (familie, stradă, cartier) 15,9%
Utilizarea forţei fizice 20,2%

0 5 10 15 20 25
III. Estimarea gradului de violenţă

Subiecţii chestionaţi percep fenomenul violenţei ca atingând un nivel amplu, de

intensitate deosebită.

DIAGRAM A 5.
Apre cie re a nive lului de viole nţă din cartie r
1,7% 0,7%

29,6%

68,0%

foarte m are ş i m are M ic ş i Foarte m ic Nu e xis tă NŞ/NR

 În prezent, intensitatea, diversitatea şi amploarea fenomenului de violenţă

depăşesc cu mult nivelul atins de acesta în perioada regimului totalitar.

DIAGRAMA 6.
Cum se vede violenţa în 2005 comparativ cu perioada de
dinainte de 2000
11,0%

4,0%

3,7%

81,3%

A cre s cut A răm as ace e aş i A s căzut NŞ/NR

 Violenţa s-a generalizat (familie, şcoală, stradă).

DIAGRAM A 8.
Zone de m anife s tare a viole nţe i cu pre dile cţie

0,8
67,1%
0,7

0,6
0,5

0,4

0,3
20,6%
0,2

0,1 3,3% 3,7% 5,3%

0
Viole nţa Viole nţa Viole nţa Viole nţa s -a Nu e xis tă
e xis tă m ai e xis tă m ai e xis tă m ai ge ne ralizat viole nţă
ale s în ale s în ş coli ale s pe
fam ilie s tradă

 Optimism – în următorii ani violenţa va scădea în intensitate.

DIAGRAMA 7.
Aprecieri privind evoluţia violenţei în cartier

3,3%
26,2%

48,8%
21,6%

Să s cadă Să răm ână ace e aş i Să cre as că NŞ/NR

 Femeile sunt cele care percep în mai mare măsură că violenţa a atins un nivel mare

Estimarea gravităţii fenomenului de violenţă în

cartierul în care locuiţi în funcţie de sex
37,91
40 30,53

30

20 Feminin
Masculin
10

0
Foarte mare şi mare

 Cu cât nivelul de educaţie este mai ridicat, cu atât fenomenul de violenţă este
perceput ca nefiind atât de grav.

Estimarea gravităţii fenomenului de violenţă în cartierul

în care locuiţi în funcţie de nivelul de instrucţie

30 27 Fără şcoală
25 22,61
Studii până la nivel
20 16,98 liceal
15 Liceu terminat şi
postliceală
10
Învăţământ
5 postuniversitar
0,66 0,66 NŞ&NR
0
Şcoala
 Persoanele care nu sunt active (pensionarii, bolnavii aflaţi în concedii medicale,
şomerii, mamele care se află în concedii postnatale) cred mai mult decât cele active că
violenţa în sectorul în care locuiesc este de nivel mare şi foarte mare.

Estimarea gravităţii fenomenului de violenţă în cartierul

în care locuiţi în funcţie de statutul ocupaţional

37,92
40
27,8
30
Activi
20
Inactivi
10 NŞ/NR
1,34
0
statut ocupaţional
IV. Problemele percepute ca grave în contextual violenţei:
- prezenţa unor copii ai străzii în diverse zone ale sectorului;
- existenţa grupurilor de tineri care nu fac nimic, pierzându-şi vremea pe stradă şi
în parcuri;
- prezenţa persoanelor care răscolesc în coşurile de gunoi;
- etc..

DIAGRAMA 8.1.
Evaluarea unor fenomene sociale

1%
Străzile ne ilum inate 38,9%
60,1%

Copiii s trăzii pe dive rs e

s trăzi ş i inte rs e cţii din 73,4%
s e ctorul dvs . 26,6%

1,7%
Pros tituate , Proxe ne ţi 57,8%
39,86%

Te le foane publice , bănci în 1%

parcuri, locuri de joacă 54,8%
pe ntru copii dis trus e 44,2%

Pe rs oane care răs cole s c

coş urile de gunoi în căutare a 62,8%
unor lucruri valorificabile 37,2%

Cas e ocupate cu forţa de 8%

dife rite pe rs oane fără acte 30,2%
le gale 61,8%

Clădiri dărăpănate s au 2%
părăs ite 36,5%
61,5%

Grupurile de tine ri care nu

fac nim ic, pie rd vre m e a de 72,5%
pom ană pe s tradă, parcuri 27,6%

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Deloc gravă/Nu prea gravă Gravă/Foarte gravă NŞ/NR

V. Cauze/factori de risc şi efecte ale violenţei

A. Principalii factori de risc pentru violenţă, percepuţi de către subiecţii: consumul de

alcool, scăderea autorităţii părinţilor şi/sau a neglijenţei lor, toleranţa societăţii faţă de
violenţă, numărul mic de poliţişti, dezinteresul poliţiei faţă de formele de violenţă
minoră, absenţa unor sancţiuni, lipsa unor pedepse mai severe pentru vinovaţi,
ezitarea în aplicarea legilor şi naivitatea unor persoane care cad victime.

DIAGRAM A 9.
Factori care favorize ază acte le de viole nţă

1%
Neînţelegeri în familie 9,3%
89,7%
0,7%
Consumul de alcool 2,7%
96,9%
0,3%
Număr mic de poliţişti 11,9%
86,7%
0,3%
Naivitatea unor persoane care cad ca victime 14%
84,7%
Scăderea autorităţii părinţilor şi/sau 0,7%
neglijenţei lor
7,6%
92,7%
Dezinteresul poliţiei faţă de formele de 0,3%
violenţă minoră
10,6%
86,4%
0,3%
Toleranţa societăţii faţă de violenţă 12,3%
87,4%
0,3%
Lipsa de educaţie 9,9%
89,7%
1,3%
Şomajul 36,8%
61,7%
0,7%
Imoralitatea oamenilor 20,3%
79,1%
Neimplicarea cetăţenilor în lupta împotriva 0,7%
violenţei
26,3%
73%
1,7%
Ezitare în aplicarea legilor 13,7%
84,7%
Absenţa unor sancţiuni/pedepse mai severe 0,7%
pentru vinovaţi
13,3%
86,1%
7%
Nivelul scăzut al salariilor 47,9%
51,5%

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

În foarte m are m ăs ură/în m are m ăs ură În m ică m ăs ură/În foarte m ică m ăs ură De loc/NŞ/NR
B. Cele mai importante efecte ale violenţei sunt considerate de către subiecţii investigaţi
următoarele: sporirea climatului agresiv, creşterea nesiguranţei cetăţeanului, scăderea
prestigiului legii şi dreptăţii, degradarea societăţii, lipsa de credibilitate a celor aflaţi
de-a lungul timpului la putere, sporirea numărului de copii ai străzii, instabilitatea
mediului şcolar, destrămarea familiilor şi creşterea numărului de prostituate.

DIAGRAMA 10.
Efecte negative ale actelor de violenţă

Ins tabilitate a m e diului

13,7%
ş colar 85,3%

Lips a de cre dibilitate a 0,4%

10,6%
ce lor aflaţi la pute re 88%

Scăde re a pre s tigiului le gii 1%

8%
ş i a dre ptăţii 91,1%

Cre ş te re a num ărului de 0,3%

18,6%
pros tituate 80%

Sporire a num ărului de copii

12,6%
ai s trăzii 87,4%

Sporire a clim atului agre s iv 4%

96,1%

Scăde re a pre s tigiului 0,3%

11,3%
autorităţii ins tituţionale 68,4%

1,7%
De gradare a s ocie tăţii 9,6%
89,7%

Cre ş te re a ne s iguranţe i 0,3%

7,3%
ce tăţe anului 92,3%

0,3%
De s trăm are a fam iliilor 17,6%
82,1%

Cre ş te re a im oralităţii 16%

63,6%

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Deloc/NŞ/NR
În mică măsură/În foarte mică măsură
În foarte mare măsură/În mare măsură
 Cu cât subiecţii investigaţi sunt mai în vârstă, cu atât ei percep mai acut
eventualele efecte negative ale violenţei la nivel individual, social şi comunitar.

Percepţia efectelor negative ale violenţei pe categorii de vârstă este:

Estimarea măsurii în care violenţa conduce la "scăderea

prestigiului autorităţii instituţionale" în funcţie de vârstă

40
35,54 35,88
35
30
25 24,39
20
15
10
5 2,09 1,04
1,04 0 0 0
0
În foarte mare măsură În mică măsură şi în NŞ/NR
şi în mare măsură foarte mică măsură

Mai mică de 29 ani Între 30-54 ani Mai mare de 54 ani

Estimarea măsurii în care violenţa conduce la "scăderea

prestigiului legii şi a dreptăţii" în funcţie de vârstă

35 33,34 33,34
30
25 21,95
20
15
10
5 3,48 3,48 3,13
0 0,66 0,33
0
În foarte mare măsură În mică măsură şi în NŞ/NR
şi în mare măsură foarte mică măsură

Mai mică de 29 ani Între 30-54 ani Mai mare de 54 ani

VI. Atitudinea cetăţenilor faţă de diversele forme de violenţă

Subiecţii investigaţi nu sunt de accord, în majoritate covârşitoare, cu nici o formă

de violenţă, fie ea violenţă fizică sau verbală împotriva femeii şi a copiilor, violenţă
şcolară, violenţă intrafamilială (importanţa acordată mediului privat).

DIAGRAMA 11.
Atitudinea faţă de unele acte de violenţă
100

90

80

70

60

50

40

30

20

10

0
A-ţi A-ţi jigni Scandalurile şi Hărţuirea
A da o palmă A pune muzică Bătăile între
bate,indiferent partenerul/a de bătăile între femeilor la locul
soţiei la maximum copii la şcoală
din ce motiv viaţă sau copiii membrii unei de muncă sau

acord total 0,3 0 2,3 0,3 0 0,3 0

mai degrabă de acord 1,3 1,7 6 0,7 0,3 0 0,3
mai degrabă dezacord 6,6 6,3 17,9 9 4,3 4,7 17,9
dezacord total 91,4 92 73,4 90 5,3 95 81,4
 Atitudinea de respingere a faptelor de violenţă domestică este mai puternică la
femei,

Estimarea măsurii în care "a da o palmă soţiei" este o faptă

acceptată de respondenţi(e), în funcţie de sex

60 55,03

50
42,95
40
30
20
10
1 0,67 0,33 0
0
Acord total/M ai M ai de grabă NŞ/NR
de grabă de acord de zacord/De zacord
total

Masculin Feminin

la subiecţii cu nivel de instrucţie superior.

Estimarea măsurii în care "a da o palmă soţiei" este o faptă

acceptată de respondenţi(e), în funcţie de nivelul de instrucţie
70 67,33

60
50
40
29,66
30
20
10
0,66
0 0,99 1 0 0,33 0
0
Acord total/Mai degrabă Mai degrabă NŞ/NR
de acord dezacord/Dezacord
total
Fără şcoală
Studii până la nivel liceal
Liceu terminat şi postliceală, Învăţământ superior şi postuniversitar
VII. Sentimentul de nesiguranţă a cetăţenilor în faţa violenţei

Se poate spune că cetăţenii din sectorul 2 prezintă acut sentimentul nesiguranţei,

al faptului că violenţa a scăpat de sub control, iar cei responsabili sunt incapabili să o poată
controla şi preveni

DIAGRAMA 12
Cât de probabil este să vi se întâmple dvs. înşivă
următoarele, în cartierul în care locuiţi

2
Să fiu violat/ă 23,2
74,7

Să fiu agre s at/ă ş i

0,3
rănit/ă 47,5
52,6

1
Să fiu agre s at/ă ve rbal 77,4
34,6

2,3
Să fiu om orât/ă 16,3
81,4

Să m i s e fure ce va în
0,3
faţa cas e i 84,1
15,6

Să fiu atacat/ă ş i
0,3
je fuit/ă 77,1
22,6

Să m i s e s pargă
0,7
locuinţa 76,4
22,9

Să fiu batjocorit/ă de
0
niş te tine ri 70,44
29,5

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90

De loc/Puţin De s tul/Foarte NS
 Cel mai acut este trăit sentimentul de nesiguranţă (fie seara în spaţiul public, fie în
cel privat) de către locuitorii sectorului 2 aflaţi în jurisdicţia secţiilor 7 şi 9 de poliţie,
iar cel mai puţin se simt în nesiguranţă cei arondaţi la secţia 8 de poliţie.

Es tim are a probabilităţii ca s ubie cţilor s ă li s e întâm ple anum ite acte de
viole nţă în funcţie de s e cţiile de poliţie
19,91
20 17,45
12,75
15
8,66
10
5

0
Foarte ş i de s tul de m ult

Se cţia 6 Se cţia 7 Se cţia 8 Se cţia 9

Es tim are a gradului de s iguranţă a re s ponde nţilor(te lor) când m e rg s inguri(e )

pe s trăzile din cartie r în funcţie de s e cţiile de poliţie

25 21,33 20,33
20
Se cţia 6
15 11,33 Se cţia 7
10 7,33
Se cţia 8
5 Se cţia 9
0
Cam ne s igur ş i foarte ne s igur

Estimarea gradului de siguranţă a respondenţilor(telor)

atunci când rămân singuri(e) în locuinţa proprie în funcţie de
apartenenţa acestora la secţiile de poliţie
10 8,66 8,66
8
6 4,66
4 3

2
0
Cam nesigur şi foarte nesigur

Secţia 6 Secţia 7 Secţia 8 Secţia 9

 VIII. Strategii de prevenire a violenţei la nivel individual

Sentimentul de nesiguranţă în faţa violenţei, chiar şi în propria locuinţă, este

prezent la majoritatea locuitorilor sectorului, puţini sunt cei care, după 1989, au luat
măsuri de protecţie a locuinţei.

DIAGRAMA 17
Măsuri de protecţie luate după 1989.
Încuie tori s pe ciale

Când ple c, anunţ ve cinii

10,0% 0,4%
4,5% 21,6%
Inte rfon, cam e ră vide o
6,4% de s uprave ghe re
Grilaje la uş i, fe re s tre

Am luat un câine

Am inaltat gardul
13,2%
16,8%
Alarm ă

13,2% 13,9% Nici o m ăs ură

Altce va

Cele mai multe măsuri de protecţie a locuintei au fost luate de subiecţii aflaţi în
jurisdicţia secţiilor 7 şi 9 de poliţie.

Măsuri de protecţie a locuinţei luate de subiecţi după 1989

(alarmă, încuietori speciale, grilaje la uşi şi ferestre, câine,
cameră video, interfon)în funcţie de secţiile de poliţie
30 25,85 24,8
25
20 16,85
15 10,95
10 6,38 5,85
4,14 2,66
5
0
Da Nu
Secţia 6 Secţia 7 Secţia 8 Secţia 9
 Măsurile de protejare a propriei persoane sau a locuinţei luate de către cetăţeni fac
parte din categoria celor de tip evitant.

DIAGRAMA 16
Pentru a mă proteja seara când merg spre casă

0,7
Nu merg niciodată 15,9
8,6
decât însoţit(ă) 10,3
64,5

Învăţ(sau am învăţaţ 0,7

6,6
deja)o tehnică 1,7
2,3
individuală de apărare 87,7

Iau cu mine un baston, 0

1
un cuţit sau alte arme 14,6
1
de apărare 83,4
0,3
Evit persoanele 62,8
4,3
suspecte 6
26,6
0,3
47,2
Evit grupurile de tineri 10
9,3
33,2

Evit străzile pustii, 0

56,8
parcurile şi spaţiile 3
7
neiluminate 33,2
0,7
Iau un mijloc de 42,9
6,3
transport în comun 8
42,2

0,7
Iau maşina sau un taxi 22,9
12
sau merg pe bicicletă 8,6
55,8
99,3
0,7
Altele0
0
0

0 20 40 60 80 100
Deloc Câteodată Rareori Întotdeauna NŞ/NR
 Subiecţii din zona de responsabilitate a secţiilor 7 şi 9 de poliţie apreciază într-o
proporţie mai mare necesitatea apelării la diferite strategii, modalităţi de protecţie împotriva
violenţei atunci când se deplasează seara în drumul spre casă, comparativ cu cei ai
secţiilor 6 şi 8 care se simt mai mult în siguranţă

Modalităţi de protecţie împotriva violenţei ale subiecţilor, seara în

drum spre casă ,în funcţie de secţiile de poliţie

14 12,37
12 10,83
10
Secţia 6
8 6,12 Secţia 7
6 4,29 Secţia 8
4 Secţia 9

2
0
Întotdeauna
 IX. Rolul şi implicarea instituţiilor, cetăţenilor în prevenirea violenţei

 Subiecţii investigaţi consideră că cele mai eficiente instituţii implicate în provenirea

şi controlul violenţei sunt, în ordine:
poliţia, aproape un sfert dintre subiecţi considerând-o cea mai eficientă instituţie;
justiţia;
mass-media;
primăria;
guvernul;
autoritatea pentru protecţia copilului;
organizaţiile neguvernamentale/societatea civilă.

DIAGRAMA 22
Gradul de eficienţă instituţională

30
24,52%
25
19,3%
20
14,5%
15 12,33%
8,85% 7,98%
10 5,07%
3,62% 3,77%
5
0
Guvernul
Primăria
Justiţia
Poliţia
Autoritatea pentru protecţia copilului
Mass Media
Organizaţiile neguvernamentale/Societate civilă
Organizaţiile internaţionale
Altele
Cetăţenii văd reducerea violenţei cu ajutorul:

I. Poliţiei: 71,42%
poliţia să se ocupe mai mult de protecţia cetăţenilor;
prinderea bandelor de infractori;
să nu se mai dea şpagă poliţiştilor;
mai multe arestări;
poliţiştii corupţi şi incompetenţi să fie daţi afară;
poliţistul de proximitate să-şi facă simţită prezenţa printre cetăţeni, pe stradă;
comunicare între cetăţeni şi poliţie;
sporirea numărului de poliţişti corecţi şi responsabili
II Justiţiei 13,11%
legi mai aspre şi aplicarea lor;
amenzi mai mari;
introducerea pedepsei cu moartea.
III Guvernului 9,13%
creşterea nivelului de trai al populaţiei – salarii mai mari;
instituţiile statului să – şi îndeplinească responsabilităţile.
IV Învăţământului 2,81%
centrarea atât pe caracterul informativ, dar mai ales pe cel formativ al învăţământului;
o relaţie eficientă între şcoală şi familie.

V. Primăriei 2.81
Deşi a fost menţionată ca având un rol în lupta împotriva violenţei, a prevenirii şi controlului
acesteia, subiecţii investigaţi nu au fost în măsură să ofere sugestii prin care primăria s-ar
putea implica.

DIAGRAMA 25
Cea mai urgentă măsură care ar trebui luată pentru a reduce
violenţa în cartierul dvs?

Mai ales cu ajutorul

2,80% poliţiei
2,80%
0,23% 9,11% Rolul justiţiei în
reducerea violenţei
0,70% Rolul comunităţii

Rolul mass media

13,08%

Rolul învăţământului

71,27%
Rolul primăriei

Rolul guvernului
 Aprecierile celor chestionaţi privind modalităţile de luptă împotriva
violenţei.

I Implicare 35,88%
ieşire din pasivitate;
să ia atitudine (acţioneze) când asistă la acte de violenţă;
respect faţă de lege – cunoaşterea legilor;
eliminarea fricii şi crearea unui curent de opinie.
II Responsabilitate 32,40%
să fie mai uniţiţi mai responsabili;
simţ civic.
III Resemnare 15,98%
nu se poate face nimic;
se pot lua măsuri foarte greu.
IV Acţiune 15,08%
sesizarea organelor de poliţie;
asociaţii şi organizaţii;
comunicare mai bună între cetăţeni şi poliţie.
V Comunicare eficientă 0,67%
schimbarea mentalităţii;
toleranţă.

DIAGRAMA 26
Modalităţi prin care cetăţenii s-ar putea implica mai activ în
lupta împotriva violenţei
15,98%

0,67%
35,88%

Implicare
Acţiune
Responsabilitate
Comunicare eficientă
32,40% Resemnare

15,08%
X. Activitatea poliţiei în controlul şi prevenirea criminalităţii în opinia
locuitorilor sectorului

Aproximativ 39,9% dintre subiecţii chestionaţi apreciază activitatea poliţiei ca fiind nici
eficientă / nici neeficientă.
În opinia lor poliţia funcţionează, dar nu găseşte strategii eficiente prin care să
contracareze violenţa. În conştiinţa subiecţilor, lipsa de performanţă a poliţiei este gravă în
condiţiile în care 30,6% dintre aceştia consideră că activitatea poliţiei este ineficientă, iar
3,3% nu reuşesc să realizeze în ce se concretizează activitatea acesteia.

DIAGRAMA 27
Evaluarea activităţii poliţiei.

3,30% 0,30% 0,30%

25,60%

30,60% Foarte e ficie ntă

Eficie ntă
Aş a ş i aş a
Ine ficie ntă
Nu-m i dau s e am a
NŞ/NR

39,90%
XI. Relaţia cetăţeanului cu poliţia
Subiecţii investigaţi apreciază cu „nu este chiar aşa /nu este deloc aşa” în legătură cu
afirmaţiile următoare privind poliţia: poliţia este „ajutor şi prieten” al cetăţenilor (62,2%),
„poliţia se ocupă de victimele criminalităţii şi le ajută”(58,8%).
Deci prezenţa poliţiştilor contribuie, în opinia populaţiei, la prevenirea infracţiunilor, poliţia
operând modificări (de organizare, dotare, specializare etc.) faţă de vremurile dinainte, dar
subiecţii consideră că poliţia nu se ocupă de victimele criminalităţii şi nu le ajută (58,8%),
nu este „ajutor şi prieten” al cetăţenilor (62,2%), nu-i tratează pe suspecţi în respectul
legii (51,1%), nu se ocupă în mod corespunzător de ordinea publică (51,1%), nu se
ocupă de infracţiuni în mod corespunzător (50,5%) şi îi nedreptăţeşte pe cei care au o
condiţie socială mai joasă (45,9%).

DIAGRAMA 32
Evaluări asupra activităţii poliţiei

. Prezenţa poliţiştilor pe stradă 1,7

contribuie mult la prevenirea 2
infracţiunilor 17
79,4
1,7
. Poliţia nu prea s-a schimbat faţă 5,6
de vremurile dinainte 55,1
37,5
1,7
. Poliţia îi nedreptăţeşte pe cei care 16,3
au o condiţie socială mai joasă 36,2
45,9
2,7
. Poliţia se ocupă de infracţiuni in 6,3
mod corespunzător 50,5
40,6
3,7
Poliţia se ocupă de victimele 15,6
criminalităţii şi le ajută 58,8
22
2,3
Poliţia este "ajutor şi prieten" al 7,6
cetăţenilor 62,2
27,9
Poliţia îi tratează pe suspecţi în 2,3
respectul legii, pentru ca cei 15,3
nevinovaţi să nu poată fi afectaţi 51,1
31,3
0,3
Poliţia se ocupă în mod 7
corespunzător de ordinea publică 51,1
41,5

0 10 20 30 40 50 60 70 80

Chiar aşa este/Este cam aşa Nu este chiar aşa/Nu este deloc aşa
Nu pot să precizez NŞ/NR
XII. Victimizare
Subiecţii investigaţi au fost supuşi la diverse tipuri de violenţă, cu accent pe furturile
din locuinţă şi tâlhărie (atac şi jaf).

DIAGRAMA 15
Victimizare

Să-i fi fo st fu rat ceva în afara lo cu in ţei 46,8

Să fi fo st victima u n u i atac şi jefu ită pe strad ă, p iaţă,
mag az in etc 41,5
Să fi fo st fu rat / furată în mijlo ace de tran sp o rt p u b lic 39,5
Să fi fo st victima u n ei sp argeri în casa/b locu l în care
lo cu iţi 38,5
Să fi su ferit b atjo cura un o r tin eri 33,9
Să fi fo st o fen sată sexu al (cu vin te u râte ad resate p e
strad ă etc.) 27,9
Să fi su ferit lo vitu ri sau vătămări 24,6
Să fi fo st escro cată în diferite mo d u ri 15,9
Să fi su ferit b ătăi în b lo c 12,6
Să fi fo st victima u n o r sp ecu lan ţi 11,3
Să fi fo st co n strân să d e n o u l p ro p rietar să p lătească o
ch irie mai mare 8
lip sire d e lib ertate în mo d ilegal 6,6
Să fi fo st omo râtă 6,3
Să fi fo st atacată şi răn ită d e un ag reso r ce urmărea să o
vio lez e 5,3
Să fi fo st d ată afară d in casă d e către n o u l p rop rietar
(sau reîmp ro p rietărit) 4,3
Să fi fo st vio lată 2,7
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
 Cele mai multe cazuri de acte de violenţă suportată de subiecţii se găsesc în
jurisdicţia secţiilor 9 şi 7, iar cele mai puţine sunt arondate secţiei 8 de poliţie.

Estimarea măsurii în care subiecţii,un membru al familiei,vreun

cunoscut sau prieten,a fost victima unui anumit act de violenţă, în
funcţie de apartenenţa acestuia(eia) la secţiile de poliţie
6,83
6,43
7
6
5 4,12
4 2,97
3
2
1
0
Da

Secţia 6 Secţia 7 Secţia 8 Secţia 9

Set de propuneri
Înfiinţarea unui Observator Naţional pentru Violenţă cu departamente la nivelul sectoarelor,
respectiv al judeţelor;
Standardizarea criteriilor de culegere a datelor statistice privind fenomenul;
Cercetării sociopsihologice şi criminologice care să aibă în vedere atât identificarea zonelor
criminogene, gradului lor de risc şi specificului criminogen, precum şi identificarea acelor
strategii preventive care să se muleze pe acest specific.
Principiul parteneriatului instituţional/comunitar să stea la baza strategiilor de prevenire şi
control al violenţei;
Stabilirea de parteneriate între şcoală, familie, comunitate, poliţie, servicii publice şi
întreprinderi care să aibă în vedere infractorul, persoana deviantă nu numai ca o „problemă”
Dezvoltarea spiritului comunitar la cetăţeni, primii interesaţi de reducere a violenţei ale cărei
victime potenţiale pot fi;
Programe de restabilire a legăturilor infractorilor şi raporturilor lor de încredere cu
comunitatea locală;
Programe de prevenire a violenţei dezvoltate în parteneriat de societatea civilă, poliţie şi
primărie axate pe grupuri ţintă.
Programe care să aibă drept obiectiv major prezenţa poliţiei şi tinerilor în sânul aceluiaşi
parteneriat;
Programe care să abordeze prevenirea situaţională a criminalităţii (modificarea spaţiului în
aşa fel încât să fie îmbunătăţite posibilităţile de supraveghere şi diminuate vulnerabilitatea
obiectivelor sau a victimelor)
Judecată dreaptă şi echitabilă precum niveluri corespunzătoare de pedeapsă care
reprezintă prevenire judiciară a criminalităţii;
În stabilirea parteneriatelor pentru prevenirea violenţei, ar fi extrem de utilă dezvoltarea unui
model de coduri şi practici, protocoale sau contracte în vederea desfăşurării unor iniţiative
specifice.
Integrarea abordărilor în prevenirea violenţei într-o manieră verticală (stadiile de dezvoltare
a persoanei: copilărie/adolescenţă/vârstă adultă), dar şi orizontală între diferiţi factori şi
niveluri (individ, familie, şcoală, comunitate, criterii socio-economice).
Contracte de bună conduită încheiate între delincvenţi, familie, un reprezentant al secţiei de
poliţie la care este arondat şi un funcţionar de la serviciul de asistenţă socială.