ANALIZA SPECTRALĂ A MIŞCĂRILOR SEISMICE PE

TERITORIUL ROMÂNIEI

Adrian-Alexandru SAVU1) Cristian STAMATOIU2)

Îndrumător, conf.dr.ing. Manole-Stelian ŞERBULEA3)

Rezumat
Lucrarea prezintă necesitatea corelării informaţiilor obţinute din înregistrarea parametrilor unor
mişcări seismice produse anterior cu litologia amplasamentelor sub forma unor spectre de răspuns ale
terenului de fundare. Este subliniată diferenţa între accelerograma de calcul definită la nivelul rocii de
bază faţă de cea reală, la suprafaţa terenului, ca şi importanţa considerării perioadei de recurenţă a
seismului de calcul la 475 ani (Eurocode 8) faţă de 100 ani (P100-2006).

INTRODUCERE

Unde Seismice
Undele seismice sunt generate datorită ruperii faliei sursă, sunt influeţate de
materialele prin care trec şi apoi ajung la suprafaţa pământului (vezi figura de mai jos).
In general, cutremurele de magnitudini mari şi cele de suprafaţă produc cele mai
intense mişcări ale pământului. În afară de magnitudine şi de distanţa faţă de sursă,
caracteristicile pământului trebuie luate în considerare, pentru că ele au o puternică
legătură cu dezastrele seismice datorită amplificării undelor seismice în depozitele moi.
Din punct de vedere seismic, roca de bază se defineşte ca materialul de la
adâncimea la care undele seismice se propagă cu o viteză de 3000-3500 m/s, iar din
punct de vedere ingineresc roca de bază se află la adâncimea la care undele se
propagă cu viteza de 300 m/s până la 700 m/s. Se presupune că roca de bază se
extinde orizontal în toate direcţiile şi are aceleaşi proprietăţi.

Fig. 1 Accelerograma cutremurului din 4 martie 1977

Pentru a proiecta în zone seismice, este necesară cunoaşterea mişcării
pământului indusă de cutremur în vecinătatea zonei în care se va afla viitoarea
21)
Student, Studii Aprofundate, Inginerie Geotehnică, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
2)
Doctorand, Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
3)
. Universitatea Tehnică de Construcţii Bucureşti
construcţie. Mişcarea seismică poate fi descrisă cu ajutorul accelerogramelor sau prin
citiri în timp a acceleraţiei solului într-un anumit punct pe trei direcţii perpendiculare: N-
S, E-V, Z.
Mişcarea seismică fiind un eveniment arbitrar în timp şi spaţiu este posibilă doar
o abordare probabilistică a proiectării seismice: asta însemnând că este necesară
descrierea unui cutremur cu o anumită perioadă de răspuns. Mai sunt necesari
parametri caracteristici ai cutremurului, sau ai accelerogramei acestuia, prin care se
poate obţine, prin metode probabilistice, acţiunea acestuia asupra unei structuri.
În general, metoda probabilistică descrie un nivel al acceleraţiei de vârf a mişcării
terenului pentru o anumită perioadă de recurenţă şi o depăşire estimată a acesteia în
perioada de viaţă a structurii. Aceste analize determină aşa numitul hazard seismic al
terenului.
Caracteristicele unui cutremur dintr-un anumit amplasament, mai exact răspunsul
structurilor la excitaţia seismică, sunt influenţate de condiţiile locale, inclusiv geologia şi
geomorfologia locală, litologia pămăntului, caracteristicile geotehnice şi activitatea
plăcilor tectonice din vecinătatea amplasamentului. Condiţiile locale pot fi şi surse ale
cedării pământurilor prin lichefiere sau prin depăşirea capacităţii portante.

Roca de bază si mişcarea rocii în afloriment

Principalul obiectiv al analizei răspunsului seismic este determinarea analitică a
mişcării la suprafaţa terenului. Mişcarea la partea superioară a rocii de bază este
numită mişcarea rocii de bază. Mişcarea rocii în afloriment este mişcarea la nivelul unde
roca de bază este expusă la suprafată.
În cazul unei roci de bază infinit rigide, mişcarea rocii de bază coincide cu
mişcarea rocii în afloriment. În cazul unei roci de bază flexibile, aceste mişcări nu
coincid datorită amortizării radiaţiilor de catre pământ.

Intervalul mediu de recurenţă (IMR)

Încărcările datorate hazardelor naturale, cum ar fi seismele, vântul, valurile sau
inundaţiile au un caracter aleator în timp cât şi în spaţiu. Caracterul aleator in timp este
considerat în termeni de perioadă de întoarcere sau interval de recurenţă. Intervalul de
recurenţă este definit ca fiind intervalul de timp mediu dintre două evenimente
succesive, statistic-independente şi este o estimare a posibilităţii de apariţie a unor
evenimente: cutremure, inundaţii sau viituri de o anumită intensitate sau mărime. Timpul
dintre evenimente, T, este o variabilă aleatoare. În majoritatea aplicaţiilor inginereşti, un
eveniment denotă depăşirea unui anumit prag asociat cu încărcările.
Intervalul mediu de recurenţă, al unei valori x dintr-o variabilă aleatoare X poate fi
definit după cum urmează:

unde:
p este probabilitatea anuală a evenimentului
este distribuţia cumulativă în funcţie de X.
Deci, intervalul mediu de recurenţă a unei valori x este egal cu probabilitatea
inversă de depaşire anuală a valorii x. Intervalul mediu de recurenţă are o relaţie cu
probabilitatea inversă ca evenimentul să fie depăşit orice an.
De obicei se presupune că un cutremur cu IMR de 10 ani, va avea loc, în medie,
o dată la 10 ani şi un cutremur cu IMR de 100 ani este atât de mare încât ne aşteptăm
să aibă loc o dată la 100 de ani. Deşi ar putea să fie adevărat luând in considerare mii
de ani, este incorect să ne gândim la periada de revenire în acest fel. Termenul
“perioadă de revenire” este înşelător. Nu înseamnă neapărat că un cutremur cu IMR de
10 ani se va repeta o dată la 10 ani. s-ar putea să nu revină deloc, sau să aibă loc de
două ori.
Intervalul mediu de recurenţă are legătură cu probabilitatea de depăşire în N ani.
Relaţia dintre IMR, N si probabilitatea de depăşire în N ani, , este:

De obicei, numărul de ani, N, este considerat egal cu perioada estimată de viaţă

a clădirilor normale, adică 50 ani. Tabelul urmator arată rezultatele relaţiei de mai sus
pentru cazuri particulare, considerând N=50 ani.

Intervalul mediu de Probabilitate de Probabilitate de

recurenţă, ani depăşire într-un an depăşire în 50 de ani
IMR
10 0.10 0.99
30 0.03 0.81
50 0.02 0.63
100 0.01 0.39
225 0.004 0.20
475 0.002 0.10
975 0.001 0.05
2475 0.0004 0.02

Codurile de proiectare seismică moderne consideră definiţia nivelului hazardului

seismic bazată pe probabilitatea de depăşire în 50 de ani. Hazardul seismic dat de
mişcarea pământului este definit ca acceleraţie orizontală de vărf a terenului, spectre de
răspuns în termeni de acceleraţii. Nivelul de hazard seismic este exprimat de intervalul
mediu de recurenţă al valorii de proiectare a acceleraţiei orizontale de vârf sau, de
probabilitatea de depăşire a valorii de proiectare a acceleraţiei orizontale de vârf în 50
de ani.

PRINCIPIILE NORMALIZĂRII SPECTRELOR MĂSURATE

Modele echivalent-liniare şi modele neliniare

Pământul are o comportare neliniară, deci abordarea liniară trebuie modificată
pentru a obţine un spectru de răspuns rezonabil al pământului. Comportarea neliniară
efort-deformaţie a pământului încărcat ciclic poate fi simulată folosind proprietăţi
echivalent liniare.

Modelul echivalent-liniar
Modelul visco-elastic Kelvin-Voigt reprezintă o modalitate simplă de a simula
diagrama efort-deplasare în timpul unui cutremur. Acest model face posibilă calcularea
răspunsului seismic în domeniul frecvenţelor, folosind funcţia de transfer (Kramer,
1996), însă are anumite limitări:
- comportamentul pământului este clar neliniar
- amortizarea pământului nu creşte liniar cu frecvenţa, mai mult, e chiar
constant, cel puţin în domeniul mediu al cutremurelor
Din aceste motive, începând cu anii 70, au fost concepute programe de calcul
pentru analiză seismică, care folosesc modele liniar-echivalente. Pentru a putea folosi
aceste programe, s-a introdus un modul de forfecare liniar-echivalent, G, şi un raport de
amortizare liniar-echivalent, D. Mai precis, primul este echivalent cu modulul de
forfecare secant, iar cel de-al doilea este echivalent cu amortizarea care produce
aceeaşi pierdere de energie, într-un ciclu, cum ar fi un ciclu histeretic real.
În cazul în care o abordare liniară necesită ca G şi D să fie constante pentru
fiecare strat, problema devine găsirea unui modul de elasticitate transversal şi un raport
de amortizare care să corespundă cu nivelul deformaţiei indusă în fiecare strat.
Pentru a rezolva această problemă este necesar să definim nivelul deformaţiei.
Încercările de laborator din care rezultă variaţia modulului de forfecare şi a raportului de
amortizare se bazează pe studiul deformaţiilor obtţinute în urma unor solicitări dinamice.
Din momentul în care deformaţia calculată depinde de proprietăţile liniar-
echivalente, este necesară folosirea unui proces iterativ care să asigure compatibilitatea
caracteristicilor echivalent-liniare cu nivelul deformaţiilor calculate pentru fiecare strat.
Un asemenea proces poate fi exemplificat după cum urmează:
a) Se consideră o valoare iniţială pentru modulul de forfecare, G, şi o
valoare iniţială pentru raportul de amortizare, D, pentru fiecare strat,
aceste valori iniţiale corespunzând aceluiaşi nivel de deformaţii pentru
fiecare strat.
b) Valorile iniţiale ale lui G şi D sunt folosite pentru calcularea spectrului
de răspuns la nivelul pământului şi a deplasărilor la forfecarea fiecărui
strat.
c) Deplasarea la forfecarea fiecărui strat este calculată pentru valoarea
maximă citită; pentru stratul j avem
γ (i ) eff ( j) = R γ ⋅ γ (i ) max(j) , unde (i) reprezintă iteraţia de ordinul i şi Rγ
reprezintă o fracţiune a deplasării efective în funcţie de deplasarea
maximă
Rγ depinde de magnitudinea cutremurului şi poate fi calculat cu
următoarea relaţie:
M −1
Rγ =
10
d) Din valorea deplasării efective se calculează noile valori pentru G(i+1) şi
D(i+1) pentru efectuarea iteraţiei
e) Paşii 2 şi 4 se repetă până când diferenţa dintre G şi D din două iteraţii
succesive sunt mai mici decât o valoare prestabilită.Totuşi
convergenţa nu este absolut garantată, observându-se diferenţe mai
mici de 5-10% după 3-5 iteraţii.\

Modelul neliniar
Adevăratele modele neliniare, pentru analiza răspunsului seismic pe o singură
direcţie, necesită definirea relaţiei dintre efort şi deplasare pentru prima încărcare
(curba de consolidare normală), şi curbele descărcare şi reîncărcare (curbe histeretice).
Presupunerile de mai sus introduc un mecanism implicit de disipare a energiei.
CHARSOIL (Streeter et al., 1974) a idealizat pământul ca fiind un mediu
stratificat cu o comportare constitutiv neliniară, modelat folosind curba Ramberg-
Osgood (1943) asociată cu criteriul Masing de încărcare-descărcare (Masing, 1926). Al
doilea criteriu al lui Masing enunţă că histeresisul descărcare-reîncărcare are o formă
similară curbei de consolidare normală, amplificată cu un factor (n) egal cu 2.
DESRA-2C (Le şi FInn - 1982) şi versiunea sa mai nouă DESRAMOD
(Matasovic, 1993) permite evaluarea răspunsului dinamic la suprafaţa pământului în
funcţie de eforturile efective şi modelarea creşterii presiunii în pori datorită acţiunii
seismice. În DESRA-2C, stratul orizontal de pământ este modelat ca un sistem mecanic
discret format dintr-o serie de mase concentrate conectate între ele cu arcuri şi
amortizoare văscoase. Comportarea neliniară este modelată cu ajutorul unei curbe
iniţiale de consolidare primară de incarcare (curbă hiperbolică), care corespunde
criteriului Masing.
Totuşi, DESRA_2C fiind un cod care foloseşte eforturi efective, este suplimentat
de o regulă adecvată pentru generarea presiunii în exces a apei din pori.
Un grup de cercetători au evidenţiat anumite limitări ale criteriului al doilea al lui Masing
(generarea de raporturi de amortizare prea mari, generarea de cicluri stabile, etc.).
Pentru a depăşi astfel de limitări, s-a propus transformarea criteriului al doilea al lui
Masing într-unul mai flexibil presupunând un factor de amplificare (n) nu neapărat egal
cu 2 (Pyke 1979).
Un mod diferit de modelare a primelor părţi ale curbei de încărcare-descărcare
este să presupunem modelul Iwan (1967) (i.e. o serie de m elemente mecanice cu
rigidităţi şi rezistenţe la alunecare diferite), care a fost adoptat în NERA (Bardet şi
Tobita 2001).

Prelucrarea accelerogramelor
Ca date de intrare în analizele efectuate pentru întocmirea prezentei lucrări au
fost utilizate trei accelerograme ale ultimelor cutremure majore înregistrate pe teritoriul
României: 4 martie 1977, 31 august 1986 şi 30 mai 1990. Aceste accelerograme au fost
considerate cu componentele lor maxime: pentru 1977 pe direcţia N-S, 1986 E-V şi
1990 E-V.
0.2
0.15
) 0.1
g
(
n 0.05
io
t 0
a
r -0.05
e
l
e -0.1
c
c -0.15
A
-0.2
-0.25
0 10 20 30 40
Time (sec)
Fig. 2 Accelerograma seismului din 4 martie 1977 - a=0.195g

0.12
0.1
) 0.08
g
( 0.06
n
io
t 0.04
a
r 0.02
e
l 0
e
c -0.02
c 0.12
A-0.040.1
) -0.06
0.08
g
( -0.08
0.06
n 0.04
o
it 0.02 0 10 20 30 40
a
r
e 0 Time (sec)
l -0.02
e
Fig.c -0.04
c 3 Accelerograma seismului din 31 august 1986 - a=0.111g
A-0.06
-0.08
-0.1
0 10 20 30 40
Time (sec)
Fig. 4 Accelerograma seismului din 30 mai 1990 - a=0.100g
 INFLUENŢA LITOLOGIEI ASUPRA REZULTATELOR
Pentru a pune în evidenţă influenţa raportului de amortizare asupra răspunsului
seismic al terenului de fundare, accelerograma seismului din 4 martie 1977 a fost
aplicată unui strat de pământ izotrop de 50m adâncime, la baza căruia se află roca de
bază. Se vor considera două cazuri, raportul de amortizare al pământului fiind
considerat în primul caz (I) - foarte mic, iar în al doilea caz (II) - foarte mare.
S-au observat următoarele:
a) acceleraţia maximă, deplasarea relativă maximă şi viteza relativă maximă
la nivelul terenului, în cazul (I) sunt mult mai mari decât în cazul (II);
b) deformaţia maximă şi efortul maxim sunt mai mari în cazul (I) decât în
cazul (II);
c) amplificarea maximă în cazul (I) este mult mai mare decât în cazul (II), şi
mai mult, se observă că în cazul (II), în 14.2Hz mişcarea se amortizează
complet, pe când în cazul (I) nu se simte aproape deloc efectul amortizării;
d) din punct de vedere al spectrelor de acceleraţii şi de viteze, în cazul (I),
acceleraţia spectrală maximă şi viteza spectrală maximă sunt mult mai
mari decât în cazul (II).

0.7 0.7

0.5 0.5

) 0.3 ) 0.3
(g g
(
n n
o 0.1 o 0.1
ti it
a
r a
e r
l -0.1 le -0.1
e e
c
c c
A -0.3 c
A -0.3
-0.5 -0.5
-0.7
-0.7
0 5 10 15 20 25 30 35 40
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Time (sec)
Time (sec)

Fig. 5 Accelerograma la nivelul terenului - Fig. 6 Accelerograma la nivelul terenului -

cazul (I) - amax=0.645g cazul (II) - amax=0.299g

17 17
16 16
15 15
14 14
o
ti13 o
ti13
a12 a12
R 11 R 11
n10 n10
o o
ti 9 ti 9
a
c 8 a
c 8
if 7 if 7
li 6 li 6
p p
m5 m5
A4 A4
3 3
2 2
1 1
0 0
0 5 10 15 20 25 0 5 10 15 20 25
Frequency (Hz) Frequency (Hz)

Fig. 7 Raportul de amplificare - cazul (I) - Fig. 8 Raportul de amplificare - cazul (II) -
Amax=15.670, fmax=6.4Hz Amax=2.104, fmax=0.9Hz
 3 3

) 2.5 ) 2.5
(g (g
n n
o
ti 2 tio 2
ra a
r
e
l e
e 1.5 l
c e
c 1.5
c c
A
l A
a l
trc 1 a
rt 1
e c
p e
S0.5 p
S0.5
0
0
0.01 0.1 1 10
0.01 0.1 1 10
Period (sec)
Period (sec)

Fig. 9 Spectrul de acceleraţii - cazul (I) - Fig. 10 Spectrul de acceleraţii - cazul (II) -
ASmax=2.595 ASmax=0.92

PRELUCRAREA DIFERITELOR RĂSPUNSURI SEISMICE

Prelucrarea datelor a fost realizată pentru o litologie tipică a municipiului Bucureşti,

în care a fost considerată distribuţia parametrilor mecanici prezentaţi în Fig. 11.
Aceşti parametri au fost obţinuţi din literatura de specialitate pe baza unor
corelaţii cu valorile parametrilor mecanici sub solicitări statice.
Pentru prelucrarea folosind un model liniar echivalent a fost utilizată aplicaţia
EERA (Equivalent linear Earthquake site Response Analyses), iar pentru calculul
neliniar, aplicaţia NERA (Non-linear Earthquake site Response Analyses).
Gmax (MPa) Shear wave velocity (m/s)
0 500 1000 0 200 400 600
0 0

10 10

20 20
) )
(m m
(
t 30
h t 30
h
p p
e e
D D
40 40

50 50

60 60

Fig. 11 Parametrii mecanici caracteristici litologiei mun. Bucureşti

 0.3 60
50
0.2
)s ) 40
s/
/ 0.1 30
m m
c(
(
y
itc 0 yt 20
i
o c 10
l -0.1 o
l
e e 0
V V
e -0.2 e
v
it vit -10
la -0.3 la -20
e e
R R-30
-0.4 -40
-0.5 -50
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Time (sec) Time (sec)

Fig. 12 Hodograma seismului din 4 martie 1977 Fig. 13 Hodograma seismului din 4 martie
- vmax=41.49 cm/s - EERA 1977 - vmax=49.34 cm/s - NERA
0.2 15
0.15
10
)s 0.1 )
/ /s
(m 0.05 m 5
y (c
itc tyi 0
o 0 c
l lo
e e
V-0.05 V -5
e
iv
t -0.1 e
vit
la
e -0.15 la -10
R e
R
-0.2 -15
-0.25 -20
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Time (sec) Time (sec)

Fig. 14 Hodograma seismului din 31 august Fig. 15 Hodograma seismului din 31 august
1986 - vmax=20.22 cm/s - EERA 1986 - vmax=16.75 cm/s - NERA
0.25 20
0.2 15
)s 0.15 )s
/ / 10
m m
( 0.1 (c 5
ityc 0.05 y
ti
c 0
lo 0 lo
e e -5
V V
e -0.05 e
ivt v
l -0.1
a ti -10
e la
R-0.15 e -15
R
-0.2 -20
-0.25 -25
0 5 10 15 20 25 30 35 40 0 5 10 15 20 25 30 35 40
Time (sec) Time (sec)

Fig. 16 Hodograma seismului din 30 mai 1990 - Fig. 17 Hodograma seismului din 30 mai
vmax=21.13 cm/s EERA 1990 - vmax=21.35 cm/s - NERA

În urma prelucrării informaţiilor pentru un amplasament cu litologia specifică a

municipiului Bucureşti se remarcă faptul că deşi din punct de vedere al magnitudinii,
cutremurul din 1986 a fost cu aproximativ 10% mai puternic decât cel din 1990, atât
vitezele de oscilaţie cât şi deplasările relative induse au fost mai mari pentru cel de-al
doilea seism decât pentru primul.
Cutremurul din 1977 nu se poate compara cu celelalte două din punct de vedere
al efectelor, datorită diferenţei mari de magnitudine.

0.08 15

) 0.06 )
m m 10
(t c(
n 0.04 t
e n
e 5
m 0.02 m
e
c e
c
la 0 la 0
p
si p
si
D -0.02 D -5
e e
ivt ivt
la -0.04 a
e l -10
e
R -0.06 R
0 5 10 15 20 25 30 35 40
-0.08 -15
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Time (sec) Time (sec)

Fig. 18 Seismograma seismului din 4 martie Fig. 19 Seismograma seismului din 4 martie
1977 - dmax= 6.57 cm - EERA 1977 - dmax= 13.60 cm - NERA
 0.02 2.5

) 0.015 ) 2
m m
c
t( (t 1.5
n 0.01 n
e e
m m 1
e 0.005 e
c c
la la 0.5
p
si
p
s
0 i
D D 0
e e
v
tiv -0.005 ti -0.5
a
la l
e
e
R -0.01 R -1

-0.015 -1.5
0 5 10 15 20 25 30 35 40
0 5 10 15 20 25 30 35 40
Time (sec)
Time (sec)

Fig. 20 Seismograma seismului din 31 august Fig. 21 Seismograma seismului din 31

1986 - dmax= 1.81 cm - EERA august 1986 - dmax= 1.95 cm - NERA
0.03 4
)
) 0.02 m 3
m c
(t
(t
n n
e e 2
0.01 m
m e
e
c c
la 1
la 0 p
s
p
si i
D
D e 0
e -0.01 v
it
ivt a
l
la e -1
e -0.02 R
R
-2
-0.03 0 5 10 15 20 25 30 35 40
0 5 10 15 20 25 30 35 40 Time (sec)
Time (sec)
Fig. 23 Seismograma seismului din 30 mai
Fig. 22 Seismograma seismului din 30 mai 1990 - dmax= 3.13 cm - NERA
1990 - dmax= 2.54 cm - EERA

8 35

7 30
o
io
t 6 ti 25
a a
R5 R
n n 20
o o
it
ti 4 a
a ic 15
icf ifl
li 3 p
p m10
m2 A
A 5
1
0
0
0 5 10 15 20 25
0 5 10 15 20 25
Frequency (Hz)
Frequency (Hz)

Fig. 25 Raportul de amplificare -4 martie

Fig. 24 Raportul de amplificare -4 martie 1977-
1977- Amax=31.985, fmax=23.25Hz - NERA
Amax=6.795, fmax=1.3Hz - EERA

4 25

o 20
ti
tio 3 a
a R
R n 15
o
ti
n
o
it 2 a
c
a fii 10
c l
fii p
l m
p A 5
m1
A
0
0 5 10 15 20 25
0
Frequency (Hz)
0 5 10 15 20 25
Frequency (Hz)
Fig. 27 Raportul de amplificare -31 august
Fig. 26 Raportul de amplificare -31 august 1986 - Amax=23.32, fmax=13.93Hz - NERA
1986- Amax=3.648, fmax=1.6Hz - EERA
 14 25
13
12
o 11 20
ti10 o
ti
a a
R9 R
n8
o n 15
it 7
a tio
a
ic
fi 6 ic
l 5
p lif 10
p
m4 m
A3 A 5
2
1
0 0
0 5 10 15 20 25 0 5 10 15 20 25
Frequency (Hz) Frequency (Hz)

Fig. 28 Raportul de amplificare -30 mai 1990- Fig. 29 Raportul de amplificare -30 mai 1990
Amax=12.761, fmax=1.5Hz - EERA - Amax=22.25, fmax=7.86Hz - NERA

CONCLUZII. COMPARAŢIA SPECTRELOR NORMALIZATE CU CELE

FURNIZATE DE P100-2006

Deşi comunitatea inginerească încă mai consideră spectrele normalizate

furnizate de P100-2006 ca fiind foarte acoperitoare, se constată că prin utilizarea unei
preioade de recurenţă de 100 de ani, probabilitatea de depăşire este de 39%, ceea ce
se şi întâmplă pentru valorile caracteristice mişcării seismice din 1977, în orice ipoteză
de calcul. Se remarcă faptul că pentru o prelucrare echivalent liniară, mai acoperitoare,
toate spectrele normalizate depăşesc valoarea furnizată de normativ, în timp ce în cazul
unei prelucrări neliniare, singurul cutremur ce depăşeşte limita normativului este cel din
1977.
Utilizarea unei perioade de recurenţă de 475 de ani, conform specificaţiilor
Eurocode 8, ar fi acoperitoare pentru 90% din seismele ce ar putea să apară în
perioada de exploatare normală a unei clădiri (50 de ani).
Trebuie subliniat încă o dată faptul că toate clădirile importante ar trebui să
pornească de la spectre de răspuns la suprafaţa terenului prelucrate special pentru
respectivul amplasament având în vedere faptul că spectrul furnizat de normativ este
valabil, în general, numai la nivelul rocii de bază.

6
P100-2006
Sp. Rasp. 1977
Sp. Rasp. 1986
5
Sp. Rasp. 1990

4
PSA/ag/g

0
0.01 0.1 1 10

T (s)

Fig. 30 Comparaţie între Spectrele de Răspuns - EERA

 6
P100-2006
Sp. Rasp. 1977
Sp. Rasp. 1986
5
Sp. Rasp. 1990

4
PSA/ag/g

0
0.01 0.1 1 10

T (s)
Fig. 31 Comparaţie între Spectrele de Răspuns - NERA

6
Sp. Rasp. 1977 L.E.
Sp. Rasp. 1977 N.

4
PSA/ag/g

6
Sp. Rasp. 1986 L.E.
Sp. Rasp. 1986 N.
1
5

0 4
0.01 0.1 1 10
PSA/ag/g

T (s)
3
Fig. 32 Comparaţie între spectrele de răspuns din EERA şi NERA - 1977

0
0.01 0.1 1 10

T (s)

Fig. 33 Comparaţie între spectrele de răspuns din EERA şi NERA - 1986

 6
Sp. Rasp. 1990 L.E.
Sp. Rasp. 1990 N.

PSA/ag/g
3

0
0.01 0.1 1 10

T(s)

Fig. 34 Comparaţie între spectrele de răspuns din EERA şi NERA - 1990

BIBLIOGRAFIE

1. Vulpe, C., Assessment of Seismic Actions According to Recent Italian and

European Codes, Universita di Pisa, UTCB, 2008
2. Văcăreanu, R. Aldea, A. Lungu, D., Structural Reliability and Risk Analysis –
Lecture Notes, UTCB, 2007.
3. Postelnicu, T. et. al., Cod de Proiectare Seismică P100, Partea I – P100-1/2006
Prevederi de Proiectare pentru Clădiri, MTCT, 2006
4. Eurocode8
5. Manuale EERA, NERA