P. 1
Criminologie Suport Curs 1

Criminologie Suport Curs 1

|Views: 2,571|Likes:
Published by iasmina88

More info:

Published by: iasmina88 on Sep 21, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/08/2014

pdf

text

original

Sections

Universitatea „Petre Andrei” din Iasi

Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE

Suport curs

2

CC

AA

PP

II
TT

OO

LL

UU

LL

II

::

NN

OO

TT

II
UU

NN
II

II
NN

TT

RR

OO

DD

UU

CC

TT
II
VV

EE

11.. FFoorrmmaarreeaa ccrriimmiinnoollooggiieeii ccaa şşttiiiinnŃŃăă

Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez
Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de
infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare
intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo.
Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune
istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul
dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul
necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul
exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii
de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană,
„normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli
care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori.
Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca
(anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om
înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată".
După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei,
care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui".
Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui
Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea
juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale.
In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy
Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile
criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază
influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra
criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii
clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice".
Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei
legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei
femei care îşi ucisese soŃul.

Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru
instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă
posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator
experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra
deŃinuŃilor.

In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă
un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei
criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico
Ferri şi Rafaele Garofalo.

Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica,
sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una
din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată
de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei

3

Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886
(condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale
principalele preocupări de criminologie ale timpului.
Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în
Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie.
In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării
criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul
penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie
incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei.
Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele
cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această
perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law
School of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept
Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal
Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este
considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o
mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii.
Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în
domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia,
după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal.
Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de
Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul
criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care,
începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952,
Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale
de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra ,
Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc.
Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale
din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele
Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi
specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare
criminologica.

22.. DDeeffiinniiŃŃiiaa ccrriimmiinnoollooggiieeii

A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult
pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât
şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile
soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.

Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea
pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în
considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă
de criminalitate etc.

Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene,
prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că
aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu
criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în
primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent".
AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi
remediile comportării sale antisociale.

4

Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. Pinatel, după care „criminologia este
studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului...", de unde rezultă că pe primul loc se află
făptuitorul, fapta ocupând un loc secundar.
Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători, precum E. de Greef,
pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale, dar şi omul criminal, şi G.
Henyer, care arată că „criminologia nu studiază crima în sine..., studiul criminalului constituie
obiectul criminologiei".

Una din primele definiŃii şi, în acelaşi timp, una din cele mai des citate, aparŃine
sociologului francez Emile Durkheim, care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei:
„Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior, care le
face ca, o dată comise, să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară, pe care o numim
pedeapsă. Facem din aceste acte o grupă sui generis, căreia îi impunem o rubrică comună:
numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale,
criminologia".

DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care
admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. De asemenea, se
susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem
ştiinŃific de cunoştinŃe, idei, teorii, metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului
si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. Giurgiu).

Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea
practicii procesului penal", contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a
organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale, prin care este stabilită sancŃiunea
care urmează a se aplica, inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului
delincvenŃilor.

O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea
Congres al O.N.U. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor, care a avut loc
la Havana în perioada 27 august - 7 septembrie 1990, ar putea fi astfel formulată: Criminologia
este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea
acestora, elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării
sociale de ansamblu. Totodată, se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se
urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu, pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente,
corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale, aflate în continuă evoluŃie.
O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care
studiază fapta, făptuitorul şi victima, pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care
favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a
infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii.

33.. OObbiieeccttuull ddee ssttuuddiiuu aall ccrriimmiinnoollooggiieeii

EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au
vizat obiectul său de cercetare, funcŃiile, metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a crimina-
lităŃii, aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului
infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea
acestuia. Nu întâmplător, unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul
criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu.

În anul 1950, în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii",
prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie, care s-a desfăşurat
la Paris, sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de
"regină fără regat", subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi
rezolvată.

5

Si în prezent există opinii divergente, preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu
în actualitate. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus,
ca ştiinŃă, criminologia. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut
ca efect utilizarea unor modele etiologice, sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii
acelor ştiinŃe. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în
diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional, cât şi o anumită lipsă de unitate între
teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite.

Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu
privire la obiectul criminologiei, trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe, pe
măsura dezvoltării ştiinŃifice, impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului
şi limitelor acestuia.

Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul
criminologiei, precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei
discipline, considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca
fenomen social
, infracŃiunea, infractorul, victima şi reacŃia socială împotriva
criminalit
ăŃii.

Criminalitatea ca fenomen social

ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca feno-
men social, considerăm că, pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care
să permită explicarea fenomenului studiat, este necesară adoptarea unui model sistemic de
analiză. Astfel, ca orice fenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi
funcŃii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente.

Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată, poziŃie care subliniază doar latura
cantitativă a fenomenului studiat.

Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală, aparentă şi legală.

Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată.

Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei
penale şi înregistrate ca atare.

Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat
hotărâri de condamnare rămase definitive.

DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră
a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute
organelor din sistemul justiŃiei penale.

Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinŃifică încercând să
surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen.

InfracŃiunea

Ca element component al sistemului, infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a
fenomenului infracŃional, având identitate, particularităŃi şi funcŃii proprii. Considerăm că
includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază

criteriul normei penale.

În dreptul penal românesc, conceptul de infracŃiune nu este
formal, redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale
defavorizate. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. 17 C.pen.) acest concept reflectă
aspectul material, uman, moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii, evidenŃiind factorii de
condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal, fundamentul ontologic al acestuia.

6

Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional, a
proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen, criminologia îşi
aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice, la realizarea unei mai
bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează.

Infractorul

Strict juridic, infractorul este persoana care, cu vinovăŃie, săvârşeşte o faptă sancŃionată de
legea penală. Din punct de vedere criminologic, conceptul de infractor are o semnificaŃie
complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea.
Întrucât, până în prezent, nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care
să diferenŃieze infractorul de non-infractor, persoana care încalcă legea penală este considerată
ca un eşec al procesului de socializare. Criminologia a analizat şi continuă să studieze
coordonatele biologice, psihologice, sociale, economice, culturale etc. , care au relevanŃă
pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act".

Victima infracŃiunii

Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul
criminologiei, anume victima infracŃiunii. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a
concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor, neglijând aproape total
studiul victimologic. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei
relaŃii complexe între făptuitor şi victimă, constatându-se că, în producerea actului infracŃional,
contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex.

Pe de altă parte, se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru
identificarea dimensiunii criminalităŃii reale.

ReacŃia socială împotriva criminalităŃii

Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi
prevenit şi controlat, criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacŃia socială
formală şi informală asupra criminalităŃii. ReacŃia socială intervine atât ante-factum, prin
programe şi măsuri de prevenire, cât şi post-factum, prin înfăptuirea justiŃiei, prin tratamentul,
resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor.

Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de
necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la
tendinŃele sale evolutive. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât
nivelului instituŃionalizat al politicii penale, cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de
prevenire şi combatere a criminalităŃii.

44.. RRaappoorrttuurriillee ddiinnttrree ccrriimmiinnoollooggiiee ssii aallttee ssttiiiinnttee

4. 1. Criminologia şi dreptul penal

În "Tratatul" său de criminologie, J.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi
criminologie este atât de evidentă, încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari
societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea
InternaŃională de Criminologie. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că
dreptul penal este o ştiinŃă normativă, în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei
penale. Altfel spus, în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale
pentru a-i asigura concordan
Ńa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate, criminologia

7

abordează criminalitatea în complexitatea sa, precum şi modalităŃile prin care acest
fenomen poate fi prevenit.

O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal
aparŃine lui V.V.KudriavŃev. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în
funcŃie de următoarele criterii:

- criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. Dreptul penal şi
criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. Astfel, etapa
formării concepŃiilor antisociale ale individului, naşterea situaŃiilor conflictuale, motivaŃia
comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei, în timp
ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional, începând cu faza actelor preparatorii şi până în
faza urmărilor, intră sub imperiul dreptului penal;

- criteriul scopului imediat. Criminologia urmăreşte identificarea, studierea şi explicarea
cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor, pe când dreptul
penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen;

- criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. Măsurile de prevenire elaborate de
criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale, pe când dreptul penal
urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator.

KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera
raportului de cauzalitate, care este mult mai largă în domeniul criminologiei.

În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere
între criminologie şi dreptul penal. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale
dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce
"trebuie să fie el în societate", în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în
realitate.

4. 2. Criminologia şi politica penală

Politica penală este disciplina care, în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care
dispune şi luând în considerare condiŃiile social - istorice, elaborează doctrinele preventive şi
represive care urmeaz
ă a fi puse în practică. Această definiŃie aparŃine cercetătorului
german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu
este doar o ştiinŃă, ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale,
în lumina datelor furnizate de criminologie.

Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea, dinamica,
esenŃa, cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman, precum şi explicaŃii cu
privire la strategiile posibile, metodele, procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a
activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii, criminologia contribuie în mod
esen
Ńial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat.

Scopul politicii penale este acela de a determina principiile, de a decide asupra
orientărilor, metodelor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităŃii. Rezultă că, în
interrelaŃia criminologie - politică penală, criminologia are rolul instrumentului de
cunoa
ştere, analiză şi sinteză, apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte
de vedere utilizabile în deliberarea
şi adoptarea actului de decizie în materia penală.

ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul socio-
juridic al luptei împotriva criminalităŃii, integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere
a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează
principii, metode, măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi
combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. La nivelul instituŃionalizat la care se

8

realizează politica penală, datele şi concluziile criminologiei, ca şi cele furnizate de ştiinŃele
penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale.

Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar, mai întâi, cu privire la viziunea specifică asupra
fenomenului infrac
Ńional. Astfel, în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen
socio-uman
(starea, dinamica, etiologia, legităŃile şi remediile lui), ştiinŃa politicii penale
analizează criminalitatea ca fenomen politic, făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de
acest fenomen.

În al doilea rând, nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în
mod evident superior celui realizat de criminologie. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă, ci
prin excelenŃă practică, ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la
ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare, cât şi pentru
verificarea măsurilor adoptate.

4.3. Raportul dintre criminologie şi criminalistică

Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul
epistemologic existent între criminologie şi criminalistică. Ambele ştiinŃe au în comun, în sfera
obiectului lor de cercetare, infracŃiunea, infractorul şi victima.

Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de
asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului, criminalistica intervine după producerea
infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. Prin comparaŃie, sfera
criminologiei este mult mai largă, vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui, iar pe
infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". În
consecinŃă, în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional,
criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el.

În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie, criminalistica acŃionează preventiv prin
perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi
probarea vinovăŃiei acestuia, fiind o disciplină factuală. Cât priveşte măsurile de prevenire
elaborate de criminologie, acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale,
economice şi culturale.

Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile, mai ales, pe planul
schimburilor ştiinŃifice. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea
metodelor proprii de identificare şi cercetare, iar criminalistica furnizează criminologiei
informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor.

Această colaborare a justificat, de altfel, crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi

Criminalistică.

4.4. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară

Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului, conform opiniei
majorităŃii specialiştilor în acest domeniu, dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar
ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul
executării sancŃiunilor penale (pedepselor, măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă), între
organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni, pe
de o parte, şi persoanele condamnate pe de altă parte.

Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât
nu se pot crea confuzii. Delimitările provin, în special, din amploarea obiectului de studiu al
criminologiei. Prin comparaŃie, cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor
comune cu privire la infractor, la tratamentul şi resocializarea acestuia. În schimb, această zonă

9

de contact este profitabilă ambelor discipline. Numeroase studii au fost efectuate de
criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor, cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară
activitatea în acest domeniu. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit
pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice.
InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal, integrate de criminologie în
teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului
ştiinŃei criminologiei, la realizarea funcŃiei sale practice.

4.5. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală

Sociologia penală, la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică, este,
într-o anumită măsură, o criminologie specializată care abordează, prin perspectiva sociologică
proprie, un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia. Ea

studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii, câmpul şi structura
rela
Ńiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină, problematica realităŃilor
sociale anterioare
şi contemporane procesului de elaborare, aplicare şi organizare a
execut
ării sancŃiunilor de drept penal, precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu
privire la fenomenul criminalit
ăŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia,
factorii socio-culturali
şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii
antiinfrac
Ńionale, costul acestei acŃiuni etc..

Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome, complementare si conver-
gente
. Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate, funcŃii, metode şi
tehnici de cercetare proprii. Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul
cercetării ştiinŃifice, iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc, cele două ştiinŃe îşi
împrumută reciproc noŃiuni, concepte, principii şi reguli teoretice şi metodologice ale
procesului vieŃii sociale", ale cercetării fenomenului infracŃional în special. Ele sunt şi
convergente, deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi
procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare
a valorilor ocrotite de legea penală.

Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate, pe când sociologia penală a
evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune
sociologică.

Totuşi, datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional
într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un
raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie. În aceeaşi manieră se pune şi
problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie, psihologie şi psihiatrie.

10

CC

AA

PP
II
TT

OO

LL

UU

LL

II
II
::

MM

AA

RR

II
LL

EE

CC

UU

RR

EE

NN

TT

EE

ÎÎ
NN

CC

RR

II
MM
II
NN

OO

LL

OO

GG
II
EE

11.. OOrriieennttaarreeaa bbiioollooggiiccaa

EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat, cel mai
adesea, sub semnul unor acerbe lupte de idei. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv, pro-
pulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în
care au fost lansate, creând curente noi de gândire ştiinŃifică, dar generând uneori şi controverse
din care criminologia a avut de câştigat.

Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se
întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale
domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu.

În cadrul orientării biologice, sau antropologic - biologice cum mai este ea denumită, sunt
reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei.
Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul
infractorului, încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin
bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor, trăsături care determină
comportamentul antisocial al individului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->