Sunteți pe pagina 1din 63

Universitatea „Petre Andrei” din Iasi Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE Suport curs

CCAAPPIITTOOLLUULL II :: NNOOTTIIUUNNII IINNTTRROODDUUCCTTIIVVEE

11 FFoorrmmaarreeaa ccrriimmiinnoollooggiieeii ccaa şşttiiiinnŃŃăă

Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo. Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană, „normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori. Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca (anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată". După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei, care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui". Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale. In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice". Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei femei care îşi ucisese soŃul. Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra deŃinuŃilor. In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico Ferri şi Rafaele Garofalo.

Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica, sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei

Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886 (condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale principalele preocupări de criminologie ale timpului. Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie. In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei. Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law School of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii. Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia, după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal. Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care, începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952, Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra , Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc. Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare criminologica.

22 DDeeffiinniiŃŃiiaa ccrriimmiinnoollooggiieeii

A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.

Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă de criminalitate etc.

Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene, prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent". AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi remediile comportării sale antisociale.

Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. Pinatel, după care „criminologia este

studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului

făptuitorul, fapta ocupând un loc secundar. Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători, precum E. de Greef,

pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale, dar şi omul criminal, şi G.

Henyer, care arată că criminologia nu studiază crima în sine

obiectul criminologiei". Una din primele definiŃii şi, în acelaşi timp, una din cele mai des citate, aparŃine sociologului francez Emile Durkheim, care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei:

„Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior, care le face ca, o dată comise, să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară, pe care o numim pedeapsă. Facem din aceste acte o grupă sui generis, căreia îi impunem o rubrică comună:

numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale, criminologia". DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. De asemenea, se susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem

ştiinŃific de cunoştinŃe, idei, teorii, metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. Giurgiu).

Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea practicii procesului penal", contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale, prin care este stabilită sancŃiunea care urmează a se aplica, inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului delincvenŃilor. O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea Congres al O.N.U. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor, care a avut loc la Havana în perioada 27 august - 7 septembrie 1990, ar putea fi astfel formulată: Criminologia este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea acestora, elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării sociale de ansamblu. Totodată, se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu, pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente, corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale, aflate în continuă evoluŃie. O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care studiază fapta, făptuitorul şi victima, pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii.

studiul criminalului constituie

de unde rezultă că pe primul loc se află

",

,

33 OObbiieeccttuull ddee ssttuuddiiuu aall ccrriimmiinnoollooggiieeii

EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au vizat obiectul său de cercetare, funcŃiile, metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a crimina- lităŃii, aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea acestuia. Nu întâmplător, unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu. În anul 1950, în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii", prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie, care s-a desfăşurat la Paris, sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de "regină fără regat", subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi rezolvată.

Si în prezent există opinii divergente, preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu în actualitate. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus, ca ştiinŃă, criminologia. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut ca efect utilizarea unor modele etiologice, sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii acelor ştiinŃe. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional, cât şi o anumită lipsă de unitate între teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite. Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu privire la obiectul criminologiei, trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe, pe măsura dezvoltării ştiinŃifice, impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului şi limitelor acestuia. Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul criminologiei, precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei discipline, considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social, infracŃiunea, infractorul, victima şi reacŃia socială împotriva criminalităŃii.

Criminalitatea ca fenomen social

ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca feno- men social, considerăm că, pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care să permită explicarea fenomenului studiat, este necesară adoptarea unui model sistemic de analiză. Astfel, ca orice fenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi funcŃii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente. Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată, poziŃie care subliniază doar latura cantitativă a fenomenului studiat. Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală, aparentă şi legală. Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată. Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei penale şi înregistrate ca atare. Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat hotărâri de condamnare rămase definitive. DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute organelor din sistemul justiŃiei penale. Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinŃifică încercând să surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen.

InfracŃiunea

Ca element component al sistemului, infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a fenomenului infracŃional, având identitate, particularităŃi şi funcŃii proprii. Considerăm că includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază criteriul normei penale. În dreptul penal românesc, conceptul de infracŃiune nu este formal, redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale defavorizate. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. 17 C.pen.) acest concept reflectă aspectul material, uman, moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii, evidenŃiind factorii de condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal, fundamentul ontologic al acestuia.

Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional, a proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen, criminologia îşi aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice, la realizarea unei mai bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează.

Infractorul

Strict juridic, infractorul este persoana care, cu vinovăŃie, săvârşeşte o faptă sancŃionată de legea penală. Din punct de vedere criminologic, conceptul de infractor are o semnificaŃie complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea. Întrucât, până în prezent, nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care să diferenŃieze infractorul de non-infractor, persoana care încalcă legea penală este considerată ca un eşec al procesului de socializare. Criminologia a analizat şi continuă să studieze coordonatele biologice, psihologice, sociale, economice, culturale etc. , care au relevanŃă pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act".

Victima infracŃiunii

Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul criminologiei, anume victima infracŃiunii. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor, neglijând aproape total studiul victimologic. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei relaŃii complexe între făptuitor şi victimă, constatându-se că, în producerea actului infracŃional, contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex. Pe de altă parte, se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru identificarea dimensiunii criminalităŃii reale.

ReacŃia socială împotriva criminalităŃii

Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi prevenit şi controlat, criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacŃia socială formală şi informală asupra criminalităŃii. ReacŃia socială intervine atât ante-factum, prin programe şi măsuri de prevenire, cât şi post-factum, prin înfăptuirea justiŃiei, prin tratamentul, resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor. Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la tendinŃele sale evolutive. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât nivelului instituŃionalizat al politicii penale, cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de prevenire şi combatere a criminalităŃii.

44 RRaappoorrttuurriillee ddiinnttrree ccrriimmiinnoollooggiiee ssii aallttee ssttiiiinnttee

4. 1. Criminologia şi dreptul penal

În "Tratatul" său de criminologie, J.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi criminologie este atât de evidentă, încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea InternaŃională de Criminologie. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că dreptul penal este o ştiinŃă normativă, în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei penale. Altfel spus, în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale pentru a-i asigura concordanŃa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate, criminologia

abordează criminalitatea în complexitatea sa, precum şi modalităŃile prin care acest fenomen poate fi prevenit. O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal aparŃine lui V.V.KudriavŃev. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în funcŃie de următoarele criterii:

- criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. Dreptul penal şi

criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. Astfel, etapa formării concepŃiilor antisociale ale individului, naşterea situaŃiilor conflictuale, motivaŃia comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei, în timp ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional, începând cu faza actelor preparatorii şi până în faza urmărilor, intră sub imperiul dreptului penal;

- criteriul scopului imediat. Criminologia urmăreşte identificarea, studierea şi explicarea cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor, pe când dreptul penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen;

- criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. Măsurile de prevenire elaborate de

criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale, pe când dreptul penal urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator.

KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera raportului de cauzalitate, care este mult mai largă în domeniul criminologiei. În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere între criminologie şi dreptul penal. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce "trebuie să fie el în societate", în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în realitate.

4. 2. Criminologia şi politica penală

Politica penală este disciplina care, în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care dispune şi luând în considerare condiŃiile social - istorice, elaborează doctrinele preventive şi represive care urmează a fi puse în practică. Această definiŃie aparŃine cercetătorului german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu

este doar o ştiinŃă, ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale,

în lumina datelor furnizate de criminologie.

Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea, dinamica, esenŃa, cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman, precum şi explicaŃii cu privire la strategiile posibile, metodele, procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii, criminologia contribuie în mod esenŃial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat.

Scopul politicii penale

este

acela

de

a

determina

principiile,

de

a

decide

asupra

orientărilor,

metodelor

şi mijloacelor

de

luptă

împotriva

criminalităŃii.

Rezultă

că,

în

- cunoaştere, analiză şi sinteză, apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte de vedere utilizabile în deliberarea şi adoptarea actului de decizie în materia penală.

de

interrelaŃia

criminologie

politică

penală,

criminologia

are

rolul

instrumentului

ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul socio-

juridic al luptei împotriva criminalităŃii, integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere

a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează

principii, metode, măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. La nivelul instituŃionalizat la care se

realizează politica penală, datele şi concluziile criminologiei, ca şi cele furnizate de ştiinŃele penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale. Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar, mai întâi, cu privire la viziunea specifică asupra fenomenului infracŃional. Astfel, în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen socio-uman (starea, dinamica, etiologia, legităŃile şi remediile lui), ştiinŃa politicii penale analizează criminalitatea ca fenomen politic, făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de acest fenomen. În al doilea rând, nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în mod evident superior celui realizat de criminologie. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă, ci prin excelenŃă practică, ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare, cât şi pentru verificarea măsurilor adoptate.

4.3. Raportul dintre criminologie şi criminalistică

Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul epistemologic existent între criminologie şi criminalistică. Ambele ştiinŃe au în comun, în sfera obiectului lor de cercetare, infracŃiunea, infractorul şi victima. Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului, criminalistica intervine după producerea infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. Prin comparaŃie, sfera criminologiei este mult mai largă, vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui, iar pe infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". În consecinŃă, în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional, criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el. În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie, criminalistica acŃionează preventiv prin perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi probarea vinovăŃiei acestuia, fiind o disciplină factuală. Cât priveşte măsurile de prevenire elaborate de criminologie, acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale, economice şi culturale. Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile, mai ales, pe planul schimburilor ştiinŃifice. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea metodelor proprii de identificare şi cercetare, iar criminalistica furnizează criminologiei informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor. Această colaborare a justificat, de altfel, crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi Criminalistică.

4.4. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară

Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului, conform opiniei majorităŃii specialiştilor în acest domeniu, dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul executării sancŃiunilor penale (pedepselor, măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă), între organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni, pe de o parte, şi persoanele condamnate pe de altă parte. Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât nu se pot crea confuzii. Delimitările provin, în special, din amploarea obiectului de studiu al criminologiei. Prin comparaŃie, cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor comune cu privire la infractor, la tratamentul şi resocializarea acestuia. În schimb, această zonă

de contact este profitabilă ambelor discipline. Numeroase studii au fost efectuate de criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor, cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice. InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal, integrate de criminologie în teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului ştiinŃei criminologiei, la realizarea funcŃiei sale practice.

4.5. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală

Sociologia penală, la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică, este, într-o anumită măsură, o criminologie specializată care abordează, prin perspectiva sociologică proprie, un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia. Ea studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii, câmpul şi structura relaŃiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină, problematica realităŃilor sociale anterioare şi contemporane procesului de elaborare, aplicare şi organizare a executării sancŃiunilor de drept penal, precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu privire la fenomenul criminalităŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia, factorii socio-culturali şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii antiinfracŃionale, costul acestei acŃiuni etc Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome, complementare si conver- gente. Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate, funcŃii, metode şi tehnici de cercetare proprii. Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul cercetării ştiinŃifice, iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc, cele două ştiinŃe îşi împrumută reciproc noŃiuni, concepte, principii şi reguli teoretice şi metodologice ale procesului vieŃii sociale", ale cercetării fenomenului infracŃional în special. Ele sunt şi convergente, deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare a valorilor ocrotite de legea penală. Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate, pe când sociologia penală a evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune sociologică. Totuşi, datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie. În aceeaşi manieră se pune şi problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie, psihologie şi psihiatrie.

CCAAPPIITTOOLLUULL IIII:: MMAARRIILLEE CCUURREENNTTEE ÎÎNN CCRRIIMMIINNOOLLOOGGIIEE

11 OOrriieennttaarreeaa bbiioollooggiiccaa

EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat, cel mai adesea, sub semnul unor acerbe lupte de idei. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv, pro- pulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în care au fost lansate, creând curente noi de gândire ştiinŃifică, dar generând uneori şi controverse din care criminologia a avut de câştigat. Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu. În cadrul orientării biologice, sau antropologic - biologice cum mai este ea denumită, sunt reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei. Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul infractorului, încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor, trăsături care determină comportamentul antisocial al individului.

1.1. Cesare Lombroso. Teoria atavismului evoluŃionist

Cesare Lombroso este considerat drept creatorul criminologiei antropologice. Referitor la opera sa, el afirma că a fost pregătită de predecesorii săi. "Eu n-am făcut decât să dau un corp mai organic concluziilor care pluteau în aer, încă nedescoperite". După terminarea studiilor de medicină la Padova, Viena şi Pavia, Lombroso a efectuat unele cercetări în domeniul patologiei craniului şi psihiatriei. După ce a fost angajat ca medic militar, el a efectuat studii antropometrice asupra a 3000 de militari în scopul stabilirii unor diferenŃe fizice între locuitorii diferitelor regiuni din Italia. În anul 1874 a devenit lector la Catedra de medicină legală şi igienă publică a UniversităŃii din Torino, iar în anul 1876 a publicat cea mai cunoscută lucrare o sa, "L'uomo delinquente" (Omul delincvent). În primele ediŃii ale acestei lucrări, Lombroso extinde concepŃia lui Gall cu privire la corelaŃia dintre anomaliile craniului şi funcŃiile creierului şi la alte trăsături ale individului. În urma efectuării unor examene antropometrice, medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenŃi, el a formulat ipoteza atavismului evoluŃionist, potrivit căreia, caracterele omului primitiv pot apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaŃii ale scheletului şi cutiei craniene, asimetrie bilaterală, dezvoltarea masivă a maxilarelor, anumite anomalii ale urechilor, ochilor, nasului, mâinilor şi picioarelor). Ulterior Lombroso a lărgit această ipoteză incluzând degenerescenŃa epileptică, precum şi alte anomalii de natură fiziologică, constituŃională şi psihologică. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii, mai ales de natură atavică, acesta ar fi un criminal înnăscut, un individ cu puternice înclinaŃii criminogene, care nu pot fi neutralizate prin influenŃa pozitivă a mediului. Totuşi, anomaliile amintite (între care insensibilitatea morală, vanitatea, incorigibilitatea) nu presupun în mod necesar săvârşirea de infracŃiuni, ci constituie doar o predispoziŃie în acest sens, printr-un efect de daltonism moral.

IniŃial, Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor. Ulterior, sub efectul criticilor ce i s-au adus, a limitat acest procent la 30-35%. Totodată, el a ex- pus o tipologie mai complexă, adăugând, alături de criminalul înnăscut, tipurile pasional, epileptic, ocazional şi din obişnuinŃă. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat, între ei apărând ca o categorie intermediară, nebunul moral. Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei, încerca- rea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal, opinia cu privire la stigmatul şi inferioritatea biologică, rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a elaborat-o. Teoriile lui Lombroso au determinat, la vremea respectivă, replici severe, în special din partea lui Lacassagne, Manouvrier, Topinard şi Gabriel Tarde, care au subliniat lipsa de funda- ment ştiinŃific a conceptelor utilizate, absurditatea unora din principalele teze, ca şi erorile de ordin metodologic. La începutul secolului al XX-lea, cercetătorul englez Charles Goring, în lucrarea "The English Convict" (Condamnatul englez), a dat o puternică replică teoriei lombrosiene. El a efec- tuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti, sintetizând 96 de trăsături, a căror distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat, în cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford. Autorul evidenŃiază erorile comise de Lombroso, infirmând teoria criminalului înnăscut, dar fără a nega o anumită inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Goring explică această inferioritate prin ereditate.

1.2. Teoriile "eredităŃii"

SusŃinând o anumită relevanŃă a factorului ereditar în geneza criminalităŃii, Goring a intro- dus o nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice, care a înlocuit temporar ipoteza atavismului evoluŃionist. Între cercetările destinate examinării rolului eredităŃii în etiologia actului infracŃional, amin- tim studiile de arbore genealogic, studiile efectuate asupra gemenilor şi cercetările de antropo- logie comparată. Studiile de arbore genealogic efectuate în S.U.A. de către Richard Dugdale şi ulterior de Eastbrook, Davenport şi Henry Goddard au încercat să demonstreze că în familiile care au antecesori cu condamnări penale există un număr mai ridicat de infractori, datorită eredităŃii. H.Mannheim a criticat foarte serios această teorie datorită erorilor de ordin metodologic care s-au comis pe parcursul cercetărilor. Studiile pe gemeni monozigotici şi dizigotici efectuate de psihiatrul german Johannes Lange au încercat să demonstreze predispoziŃia ereditară în comiterea infracŃiunilor, în cazul gemenilor monozigotici. Cercetările de antropologie comparată efectuate de A.E. Hooton, în 1939, cu scopul de a demonstra că trăsăturile exterioare şi comportamentul individului sunt în strânsă legătură au eşuat, nereuşind să dovedească implicarea inferiorităŃii biologice în etiologia infracŃionalităŃii. Erorile de ordin teoretic au fost sever criticate la vremea respectivă.

1.3. Teoriile biotipurilor criminale

Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. El are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania, N.Pende în Italia şi William Sheldon în S.U.A.

În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter), Kretschmer şi-a propus să analizeze relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a caracterului. Pornind de la conformaŃia fizică a individului, el a stabilit următoarele tipuri:

a. leptosom sau astenic, caracterizat prin trăsături longiline, umeri înguşti şi musculatură subdezvoltată; este tipul rece, rezervat, nesociabil;

b. atletic, cu musculatură puternică, robust, prezintă o bună stabilitate psihologică dar

ocazional poate deveni exploziv;

c. picnic, scund şi rotund, cu tendinŃe spre îngrăşare; este prietenos şi sociabil.

Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă. Între acestea, el a acordat atenŃie tipului displastic, particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare. Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt următoarele:

- există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate, în câmp infracŃional;

- există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune, astenicul fiind

asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii, atleticul cu infracŃiunile contra persoanei, picnicul cu fraudele, escrocheriile, displasticul cu infracŃiunile sexuale.

Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W.Sheldon. Ea se bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman, stabilind un raport între dezvoltarea corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul:

- endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne);

- mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii);

- ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei).

Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în cazul tipului mezomorf. Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald Cressey, care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. Cu toate acestea, linia de cercetare tipologică nu a fost abandonată.

1.4. Teoria constituŃiei delincvente

Această teorie a fost promovată de italianul Benigno di Tulio. În opinia lui di Tulio constituŃia cuprinde, pe de o parte, elementele ereditare şi congenitale, iar pe de altă parte, elemente dobândite în timpul vieŃii în special în prima ei parte. ConstituŃia delincventă ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare, congenitale, înnăscute) ce determină tendinŃele criminogene, care însă nu duc în mod automat la săvârşirea de infracŃiuni, ci numai favorizează ca un subiect să comită crima mai uşor decât altul. Un concept important în teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezintă nivelul de la care excitaŃiile exterioare îl determină pe individ să comită actul infracŃional. Astfel, dacă toŃi indivizii pot prezenta reacŃii antisociale, declanşarea acestora nu este condiŃionată de o intensitate similară a stimulului. Pentru unii stimulul poate fi mai slab, pentru alŃii mai puternic. Crima ar reprezenta o manifestare de inadaptare socială. Aproprierea lui di Tulio de determinismul pozitivist (pe care el îl critică) este evidentă, aceasta susŃinând teza existenŃei unei constituŃii delincvente care separă infractorul de noninfractor.

1.5.

Varianta modernă

Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de început, examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de cercetare abandonată.

se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor

naturii, în genetică, biochimia sistemului nervos, neurofiziologie, endocrinologie. Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face, în prezent, cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut, afirmându-se că nu există nici un tip particular de comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici. În consecinŃă nu se poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate. Tot ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale.

Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi cei care au doar o legătură indirectă. Din prima categorie fac parte:

- tumorile, atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos, care pot avea drept consecinŃă tulburări de comportament;

Noile studii

- epilepsia sau diferitele sale forme;

- anomaliile de ordin endocrin. Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi:

- complicaŃiile prenatale;

- tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar;

- anomaliile cromozomice, insuficient cercetate, care ar putea releva o posibilă compo- nentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor. Astfel, una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra anomaliilor cromozomilor. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom Y suplimentar. Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46,XY la bărbaŃi şi 46,XX la femei. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46,XYY ar fi predestinaŃi să comită fapte penale, motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul crimei". Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46,XYY este relativ egal, atât în rândul infractorilor, cât şi al noninfractorilor. Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu factori defavorizanŃi de ordin social, neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii.

1.6. Evaluare critică

EsenŃială, în cadrul orientării biologice, rămâne tendinŃa de considerare a componentei biologice drept element fundamental al personalităŃii umane, de transformare a anomaliilor bioconstituŃionale în criterii de clasificare a indivizilor. Cu toate limitele sale teoretice şi metodologice, orientarea biologică are totuşi merite importante în evoluŃia criminologiei ca ştiinŃă. Abordarea deterministă a problematicii, atenŃia acordată studiului personalităŃii infractorului, introducerea unor metode de cercetare noi, precum şi a examenului multidisciplinar în criminologie, acumularea unui vast material experimental

care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile, care nu pot fi eludate.

22

OOrriieennttaarreeaa

ppssiihhoollooggiiccaa

Orientarea psihologică grupează principalele teorii criminologice care au în comun con- ceptul de personalitate criminală ca bază teoretică a explicării cauzalităŃii fenomenului infracŃional. Atât prin modalităŃile de abordare a acestui concept, cât şi prin caracterul mai mult sau mai puŃin accentuat al determinismului psihologic în etiologia criminalităŃii, aceste teorii sunt extrem de diverse, în unele situaŃii apropiindu-se fie de orientarea biologică, fie de cea sociologică.

2.1. Perspectiva psihanalitică

2.1.1. Teoria freudiană

Doctrina psihanalitică, având ca principal exponent pe austriacul Sigmund Freud (1856- 1939), a dominat orientarea psihologică în criminologie în perioada interbelică. Prin studiile efectuate, el a încercat să demonstreze existenŃa unei personalităŃi antisociale ce Ńine de sfera psihologiei normale şi să explice mecanismul de formare a acesteia. Pe bună dreptate se consideră că psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia psihologică. Unele din aspectele gândirii psihanalitice sunt de real interes pentru înŃelegerea meca- nismelor umane care îl conduc pe individ spre comiterea infracŃiunilor, pe când altele sunt de mică relevanŃă ori acceptate cu serioase rezerve. Teoria lui Freud a fost elaborată în două etape. Într-o primă etapă, una din cele mai cunoscute idei ale acestei teorii a fost cea referitoare la inconştient, "partea invizibilă a aisbergului, care formează cel mai larg şi, într-un anume fel, cel mai puternic sector al minŃii noastre". Acesta este distinct de preconştient care, deşi în mod normal este similar inconştientului, poate fi stimulat prin procesele gândirii şi deveni conştient. Inconştientul cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa refulată (reprimată, alungată) din sfera conştientului în inconştient, în mare parte provenind din experienŃele traumatizante din timpul copilăriei timpurii. Aceasta înseamnă că atât gândurile omului, cât şi emoŃiile şi acŃiunile sale sunt guvernate de forŃe ascunse în procesele memoriei sale şi care pot fi scoase la iveală printr-o tehnică specială numită psihanaliză. În viziunea lui Freud, pulsiunile inconştiente reprezintă factorul determinant al vieŃii psihice. Inconştientul, preconştientul şi conştientul sunt concepute de Freud ca nişte entităŃi autonome între care impulsurile circulă pe verticală, ascendent şi descendent. Ulterior, Freud şi-a îmbunătăŃit teoria, propunând o nouă structurare a psihicului uman. Cea de-a doua clasificare freudiană se referă la personalitate şi cuprinde Eul, Supereul şi Sinele. Eul (Ego) reprezintă conştiinŃa de sine, nucleul personalităŃii, în alcătuirea căreia intră cunoştinŃele şi imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele mai importante interese şi valori. Supereul (Super-Ego) este conştiinŃa morală şi constituie expresia existenŃei individului în mediul social, purtătorul normelor etico-morale şi al regulilor de convieŃuire socială. Supereul

este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului, dezvoltată în conformitate cu normele şi nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte. Născut din inconştient, ca şi Eul, Supereul constituie un triumf al elementului conştient, element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur, mai sănătos şi mai elevat sub aspect social. Sinele (Id), una din cele trei entităŃi ale personalităŃii, constituie un complex de instincte şi tendinŃe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. El constituie polul pulsional al personalităŃii, depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii), care pune organismul în tensiune. Sinele este considerat ca o componentă biologică a personalităŃii, reprezentant al influenŃelor ereditare, rezervorul energiei psihice, exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. Totuşi şi condiŃiile socio-morale ajung să se integreze sinelui. După cum spune Freud, Sinele este o "realitate psihică adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective.

Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri, ostile şi incompatibile: pulsiunile instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu. În mod natural, Eul încearcă să echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului, dând o formă acceptabilă dorinŃelor Sinelui, astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu, într-un proces numit sublimare. În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi, realizându-se o conciliere a celor două forŃe oponente, ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului. Echilibrul se poate obŃine, temporar, şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor transmise de Sine, în vederea eliberării energiilor latente (ex.: prin sport), în cadrul unui proces de compensare. Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar, Supereul utilizează represiunea, determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite, unde vor rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat, înlăturând barierele impuse de Eu şi Supereu. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite, de la cele benigne (ex.: ticurile verbale, de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase, violente. În concepŃia lui Freud, diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul Supereului. Pulsiunile organice antisociale , tendinŃele infracŃionale, ar fi prezente la toŃi indivizii, dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora, fiind controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu, care se

succesive acumulate precum şi prin

desăvârşeşte

structurarea Supereului. Supereul este cel care dictează Eului, acesta din urmă supunându-se, sau nu, ordinului de a controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi, în final, pot determina trecerea la actul infracŃional. În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie. Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil, astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o eliberare. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima, pentru a fi cât mai repede descoperiŃi.

în

permanenŃă,

datorită

experienŃelor

2.1.2. Teorii psihanalitice post-Freudiene

Freud nu a fost un criminolog. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice. În schimb, viziunea sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare, rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic. Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937), care a devenit cunoscut în urma inventării conceptului de "complex de inferioritate". Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului, care declanşează dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie, în contextul unor relaŃii de compensare sau supracompensare. Când individul devine conştient de carenŃele sale, încearcă să le compenseze ajungând uneori la supracompensare. În cazul în care deficienŃa nu este depăşită, sentimentul de inferioritate poate degenera în complex de inferioritate. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme de interpretare a comportamentului uman, mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei persoane. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în care un om se va simŃi inferior altuia, fie că e vorba de vârstă, sex, fizic, inteligenŃă, rasă, clasă socială sau nivel de pregătire. Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni, deoarece acesta este o cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice, în felul acesta compensându-şi psihologic propria inferioritate. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în societatea industrială, determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. Sunt cunoscute studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care, pentru a- şi compensa sentimentele de inferioritate, îşi iau ca aliat automobilul, caii-putere ai motorului devenind o prelungire a propriei forŃe. Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune, care sunt principalele caracteristici ale acestui tip de infractor, Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare apărute în condiŃiile unei copilării nefericite. Criticii teoriei lui Adler, după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi mecanismelor utilizate de autor, apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat problematica psihologiei infractorului. În contrast cu psihanaliza lui Freud, care apare ca fiind sofisticată, Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe care psihanaliza tocmai o câştigase. Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale ale comportamentului uman. Criminologii americani F.Alexander şi H.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de Freud pentru analiza diferitelor tipologii infrac