Sunteți pe pagina 1din 63

Universitatea „Petre Andrei” din Iasi

Facultatea de Drept

CRIMINOLOGIE
Suport curs
C APIT OLUL I : NOT IUNI INTRODUCTIVE

1 . Formarea criminologiei ca ştiinŃă

Termenul de criminologie a fost folosit, pentru prima oară, de antropologul francez


Paul Topinard, în anul 1879. Termenul derivă din latinescul crimen (crimă, cu sensul de
infracŃiune, faptă penală) şi grecescul logos (cuvânt, cu sensul de idee, ştiinŃă). O lucrare
intitulată Criminologie a apărut mai târziu (1885) şi aparŃine lui Rafaele Garofalo.
Pentru a înŃelege mai bine originea criminologiei este necesară o scurtă incursiune
istorică. Astfel, încă din secolul al V-lea î.d.H., Socrate punea omul şi conduita sa în centrul
dialogurilor sale şi arăta că, comportamentul nedrept al „răului" (méchant) este rodul
necunoaşterii. Platon acorda un rol preponderent prevenirii crimelor şi susŃinea caracterul
exemplar al pedepsei descurajatoare, pentru a împiedica recidiva şi pentru a îndepărta oamenii
de la intenŃiile lor criminale. Tot astfel, Platon era adeptul ideii potrivit căreia fiinŃa umană,
„normală" sub aspect moral, nu comite răul din plăcere, ci pentru că este sub influenŃa unei boli
care ar putea fi vindecată prin tratamentul educativ aplicat în închisori.
Ideile lui Platon au fost preluate, peste secole, de filosoful şi scriitorul latin Seneca
(anul 4 î.d.H. - anul 65 d.H.) sub formularea: „Căci, după cum spunea Platón, nici un om
înŃelept nu pedepseşte pentru eă s-a săvârşit o faptă rea, ci pentru ca ea să nu fie repetată".
După alte câteva secole, Sfântul Augustin se arăta adept al rolului educativ al pedepsei,
care „nu trebuie să urmărească pieirea celui vinovat, ci reeducarea lui".
Istoricii criminologiei accentuează îndeosebi influenŃa ideilor conŃinute în lucrarea iui
Cesare Beccaria, Dei delitti e delle pene, apărută în 1764, lucrare care a revoluŃionat gândirea
juridică, deschizând noi orizonturi cu privire îa problemele crimei şi ale justiŃiei penale.
In ultimii ani, alături de Beccaria se recunoaşte contribuŃia pe care a avut-o Jeremy
Bentham îa apariŃia criminologiei ca ştiinŃă. Asocierea între Beccaria şi Bentham şi originile
criminologiei aparŃine curentului neoclasic, dar şi reprezentanŃii altor orientări subliniază
influenŃa pe care aceştia au avut-o la apariŃia criminologiei. De asemenea, noua viziune asupra
criminologiei consideră că Beccaria şi Bentham nu sunt numai iluştrii reprezentanŃi ai şcolii
clasice de drept penal, dar şi întemeietorii „criminologiei clasice".
Un interes real pentru criminologie îl prezintă şi datele furnizate de istoria medicinei
legale. încă din Egiptul antic s-a făcut dovada folosirii otrăvii, într-un proces intentat unei
femei care îşi ucisese soŃul.
Cercetarea criminologica a fost favorizată de existenŃa, în unele Ńări, a unui cadru
instituŃional organizat, de felul clinicii de psihiatrie, care a- oferit oamenilor de ştiinŃă
posibilitatea să efectueze unele experimente şi să verifice unele ipoteze. Acelaşi rol de laborator
experimental l-a jucat şi penitenciarul în care s-au efectuat unele observaŃii pe termen lung asupra
deŃinuŃilor.
In acest context prielnic, cercetările cu privire la crimă, criminal şi criminalitate capătă
un caracter organizat, prefigurând o nouă disciplină ştiinŃifică. Este momentul apariŃiei
criminologiei pozitiviste, ai cărei reprezentanŃi de seamă au fost Cesare Lombroso, Enrico
Ferri şi Rafaele Garofalo.

Criminologia s-a dezvoltat, mai întâi, în cadrul altor discipline ştiinŃifice: statistica,
sociologia, antropologia, psihologia, psihiatria etc. De aceea, Enrico Ferri îşi intitulează una
din importantele sale lucrări Sociologia criminală (1881). De asemenea, noua ştiinŃă întemeiată
de Lombroso nu se numea criminologie, ci antropologie criminală, sub influenŃa publicaŃiei

2
Archives de l'anthropologie criminelle et des sciences pénales, înfiinŃată la Lyon, în 1886
(condusă de Alexandre Lacassagne şi Gabriel Tarde), care concentra în paginile sale
principalele preocupări de criminologie ale timpului.
Un alt moment important în dezvoltarea criminologiei îl reprezintă apariŃia, în 1907, în
Belgia, a publicaŃiei Revue de droit pénale et de criminologie.
In Germania, Franz von Liszt a militat pentru aplicarea în practică a cercetării
criminologice, iar în lucrarea sa Dsr Zweckgedanke im Strafrecht (Ideea scopului în dreptul
penal), apărută în 1882, susŃine ideea unei „ştiinŃe xotale a dreptului penal", în care să fie
incluse şi antropologia criminală, psihologia şi statistica criminologiei.
Pozitivismul european a influenŃat formarea criminologiei nordamericane. Primele
cercetări în acest domeniu s-au făcut în clinicile înfiinŃate, în 1909, la Chicago. Tot în această
perioadă are loc şi prima ConferinŃă naŃională de drept penal şi criminologie, în 1909, la Law
Schoo l of Northestern University, prilej cu care se înfiinŃează Institutul American de Drept
Penal şi Criminologie. începând cu anul 1910, Institutul publică revista Journal of Criminal
Law and Criminology, care apare şi astăzi. Fondatorul criminologiei nord-americane este
considerat a fi Edwin Sutherland, care publică în 1924 cartea sa Criminology, ce va avea o
mare influenŃă asupra oamenilor de ştiinŃă de pretutindeni, interesaŃi de domeniul criminalităŃii.
Primul Război Mondial întrerupe în Europa, pentru o perioadă de timp, studiile în
domeniul criminologiei. PublicaŃia de la Lyon îşi încetează apariŃia, iar cea belgiană îşi reia,
după război, activitatea, marcând o apropiere a criminologiei de dreptul penal.
Un moment important 1-a constituit înfiinŃarea, în 1934, a SocietăŃii InternaŃionale de
Criminologie, cu sediul la Paris, care, pentru prima dată, îşi propune ca obiectiv de bază studiul
criminalităŃii. Aceasta avea şi o revistă proprie, Analele internaŃionale de criminologie care,
începând cu anul 1938, organizează congrese internaŃionale de criminologie. Din 1952,
Societatea InternaŃională de Criminologie organizează, sub egida O.N.U., cursuri internaŃionale
de criminologie. Primul Congres al S.I.C. are loc la Roma, în 1938, apoi la Paris , Londra ,
Haga, Montreal, Madrid, Belgrad, Lisabona, Viena , Hamburg, Budapesta, etc.
Un rol important în dezvoltarea criminologiei îl are şi DirecŃia de Probleme Criminale
din Consiliul Europei, în cadrul căreia funcŃionează Comitetul European pentru Problemele
Criminale (C.D.P.C.). Biroul C.D.P.C. şi Consiliul ŞtiinŃific Criminologie, formate din reputaŃi
specialişti, reprezentanŃi ai statelor membre, organizează periodic conferinŃe de cercetare
criminologica.

2. DefiniŃia criminolog iei

A formula o definiŃie nu este deloc uşor, pentru orice domeniu ştiinŃei, cu atât mai mult
pentru criminologie, ştiut fiind faptul că definiŃiile i-au fost date până în prezent, atât la noi, cât
şi în alte Ńări, au fost influenŃi de concepŃiile foarte diverse ale timpului, precum şi de condiŃiile
soci: istorice ale epocii în care au fost elaborate.
Din cercetarea numeroaselor definiŃii care au fost date criminologiei se desprinde concluzia că acestea
pot fi grupate în jurul reperului principal sau al principalului obiect de studiu al criminologiei, care a fost luat în
considerare la formularea definiŃiei; criminalul, crima, criminalitatea, dinami actului criminal, reacŃia socială faŃă
de criminalitate etc.
Astfel, Enrico Ferri, un reprezentant de seamă al Şcolii pozitiviste italiene,
prezentându-şi una dintre cele mai importante lucrări ale sale, Sociologia criminală, arăta că
aceasta înglobează totalitatea ştiinŃelor penale între care şi sociologia penală, sinonimă cu
criminologia, care „studiază nu numai delictul în sine ca raport juridic, ci, de asemenea, sau în
primul rând, pe acela care comite delictul, aşadar pe delincvent".
AlŃi autori definesc criminologia ca ştiinŃa completă despre om, despre cauzele şi
remediile comportării sale antisociale.

3
Unii autori sunt tributari definiŃiei dată de J. Pinatel, după care „criminologia este
studiul ştiinŃific al omului delincvent şi al delictului...", de unde rezultă că pe primul loc se află
făptuitorul, fapta ocupând un loc secundar.
Criminalul se află în centrul atenŃiei şi pentru alŃi cercetători, precum E. de Greef,
pentru care criminologia reprezintă ansamblul ştiinŃelor criminale, dar şi omul criminal, şi G.
Henyer, care arată că „criminologia nu studiază crima în sine..., studiul criminalului constituie
obiectul criminologiei".
Una din primele definiŃii şi, în acelaşi timp, una din cele mai des citate, aparŃine
sociologului francez Emile Durkheim, care priveşte criminologia ca o ştiinŃă a crimei:
„Constatăm existenŃa unui anumit număr de acte ce prezintă toate acel caracter exterior, care le
face ca, o dată comise, să determine din partea societăŃii o reacŃie particulară, pe care o numim
pedeapsă. Facem din aceste acte o grupă sui generis, căreia îi impunem o rubrică comună:
numim crimă orice act pedepsit şi facem din crima astfel definită obiectul unei ştiinŃe speciale,
criminologia".
DefiniŃia cu sfera cea mai largă care ar putea fi dată criminologiei ar fi aceea care
admite că reprezintă studiul ştiinŃific al criminalităŃii şi al profilaxiei acesteia. De asemenea, se
susŃine că definiŃia cea mai exigentă dată criminologiei ar fi aceea ce o consideră ca un sistem
ştiinŃific de cunoştinŃe, idei, teorii, metode şi tehnici cu privire la cercetarea criminalitatii si delincventului
si cu privire la elaborarea mijloacelor de prevenire si combatere a comportamentelor criminale (N. Giurgiu).
Vintilă Dongoroz aprecia că criminologia constituie o adevărată „busolă în orientarea
practicii procesului penal", contribuind la o corectă orientare a practicii judecătoreşti şi a
organelor ce pun în aplicare dispozitivul sentinŃelor penale, prin care este stabilită sancŃiunea
care urmează a se aplica, inclusiv la îmbunătăŃirea mijloacelor de perfecŃionare a tratamentului
delincvenŃilor.
O definiŃie care se poate desprinde din documentele prezentate la cel de-al VIII-lea
Congres al O.N.U. pentru prevenirea infracŃiunilor şi tratamentul delincvenŃilor, care a avut loc
la Havana în perioada 27 august - 7 septembrie 1990, ar putea fi astfel formulată: Criminologia
este ştiinŃa care analizează cauzele infracŃiunilor şi factorii care influenŃează comiterea
acestora, elaborând politici în materie de prevenire şi justiŃie penală în cadrul planificării
sociale de ansamblu. Totodată, se evaluează costurile sociale ale fenomenului infracŃional şi se
urmăreşte realizarea unei politici de ansamblu, pentru obŃinerea unei protecŃii eficiente,
corespunzătoare realităŃilor şi nevoilor sociale, aflate în continuă evoluŃie.
O posibilă definiŃie a criminologiei ar fi următoarea: Criminologia este ştiinŃa care
studiază fapta, făptuitorul şi victima, pentru a stabili cauzele care determină şi condiŃiile care
favorizează sau înlesnesc săvârşirea faptelor penale şi a recomanda măsuri de reeducare a
infractorilor şi de prevenire a criminalităŃii.

3. Obiectul de studiu a l criminolog iei

EvoluŃia criminologiei ca ştiinŃă a fost marcată de numeroase controverse teoretice care au


vizat obiectul său de cercetare, funcŃiile, metodele şi tehnicile ştiinŃifice de explorare a crimina-
lităŃii, aptitudinea de a face aprecieri pertinente asupra stării şi dinamicii fenomenului
infracŃional şi capacitatea de a elabora măsuri adecvate pentru prevenirea şi combaterea
acestuia. Nu întâmplător, unul din punctele sensibile ale controverselor ştiinŃifice din domeniul
criminologiei îl reprezintă obiectul său de studiu.
În anul 1950, în Raportul general cu privire la "Aspectele sociologice ale criminalităŃii",
prezentat cu ocazia celui de-al II-lea Congres InternaŃional de Criminologie, care s-a desfăşurat
la Paris, sociologul american Thorsten Sellin afirma despre criminologie că este un fel de
"regină fără regat", subliniind astfel că problema obiectului criminologiei este departe de a fi
rezolvată.

4
Si în prezent există opinii divergente, preocupările ştiinŃifice pe această temă fiind mereu
în actualitate. Această situaŃie este consecinŃa obiectivă a modului în care a apărut şi s-a impus,
ca ştiinŃă, criminologia. Dezvoltarea temporară a acestei discipline în cadrul altor ştiinŃe a avut
ca efect utilizarea unor modele etiologice, sisteme de referinŃă şi tehnici de cercetare proprii
acelor ştiinŃe. Rezultatul a fost atât fragmentarea obiectului de cercetare criminologică în
diverse laturi şi aspecte ale fenomenului infracŃional, cât şi o anumită lipsă de unitate între
teoreticienii care abordau criminalitatea de pe poziŃiile unor discipline diferite.
Considerând drept corect şi fundamentat ştiinŃific punctul de vedere "tradiŃional" cu
privire la obiectul criminologiei, trebuie să arătăm că acumularea treptată de cunoştinŃe, pe
măsura dezvoltării ştiinŃifice, impune necesitatea unei permanente reconsiderări a conŃinutului
şi limitelor acestuia.
Având în vedere importantele acumulări ştiinŃifice care au avut loc în domeniul
criminologiei, precum şi problematica majoră analizată de pe poziŃiile teoretice ale acestei
discipline, considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca
fenomen social, infracŃiunea, infractorul, victima şi reacŃia socială împotriva
criminalităŃii.
Criminalitatea ca fenomen social
ÎmbrăŃişând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca feno-
men social, considerăm că, pentru a transforma această noŃiune într-un concept operaŃional care
să permită explicarea fenomenului studiat, este necesară adoptarea unui model sistemic de
analiză. Astfel, ca orice fenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăŃi şi
funcŃii proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente.
Modelul nostru de analiză evită considerarea criminalităŃii ca o totalitate a infracŃiunilor
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată, poziŃie care subliniază doar latura
cantitativă a fenomenului studiat.
Trebuie facuta o distincŃie între criminalitatea reală, aparentă şi legală.
Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale
săvârşite pe un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp determinată.
Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracŃiunilor semnalate sistemului justiŃiei
penale şi înregistrate ca atare.
Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunŃat
hotărâri de condamnare rămase definitive.
DiferenŃa dintre criminalitatea reală şi criminalitatea aparentă este denumită cifra neagră
a criminalităŃii şi reprezintă faptele antisociale care, din diverse motive, rămân necunoscute
organelor din sistemul justiŃiei penale.
Obiectul criminologiei are în vedere criminalitatea reală, cercetarea ştiinŃifică încercând să
surprindă dimensiunile adevărate ale acestui fenomen.
InfracŃiunea
Ca element component al sistemului, infracŃiunea reprezintă manifestarea particulară a
fenomenului infracŃional, având identitate, particularităŃi şi funcŃii proprii. Considerăm că
includerea faptelor antisociale în obiectul de studiu al criminologiei trebuie să aibă la bază
criteriul normei penale. În dreptul penal românesc, conceptul de infracŃiune nu este
formal, redus la o simplă etichetă pe care societatea o aplică unor indivizi sau grupuri sociale
defavorizate. Consacrat în cuprinsul unei norme juridice (art. 17 C.pen.) acest concept reflectă
aspectul material, uman, moral şi juridic al conŃinutului infracŃiunii, evidenŃiind factorii de
condiŃionare şi determinare socială ai dreptului penal, fundamentul ontologic al acestuia.

5
Având rolul instrumentului de cunoaştere ştiinŃifică a fenomenului infracŃional, a
proceselor dinamice care au un impact semnificativ asupra acestui fenomen, criminologia îşi
aduce contribuŃia la procesul de perfecŃionare a reglementării juridice, la realizarea unei mai
bune concordanŃe între legea penală şi realitatea socială pe care o protejează.
Infractorul
Strict juridic, infractorul este persoana care, cu vinovăŃie, săvârşeşte o faptă sancŃionată de
legea penală. Din punct de vedere criminologic, conceptul de infractor are o semnificaŃie
complexă datorită condiŃionărilor bio-psiho-sociale care îl determină pe om să încalce legea.
Întrucât, până în prezent, nu s-a dovedit existenŃa unor trăsături de ordin bio-antropologic care
să diferenŃieze infractorul de non-infractor, persoana care încalcă legea penală este considerată
ca un eşec al procesului de socializare. Criminologia a analizat şi continuă să studieze
coordonatele biologice, psihologice, sociale, economice, culturale etc. , care au relevanŃă
pentru alegerea conduitei infracŃionale şi "trecerea la act".
Victima infracŃiunii
Ultimele două decenii au evidenŃiat un aspect teoretic nou, de real interes pentru obiectul
criminologiei, anume victima infracŃiunii. Pe bună dreptate s-a reproşat criminologiei că şi-a
concentrat eforturile asupra problematicii referitoare la infractor, neglijând aproape total
studiul victimologic. Lucrările criminologice de dată recentă au demonstrat existenŃa unei
relaŃii complexe între făptuitor şi victimă, constatându-se că, în producerea actului infracŃional,
contribuŃia victimei nu poate fi exclusă din sfera unui model cauzal complex.
Pe de altă parte, se susŃine importanŃa pe care studiile de victimizare o prezintă pentru
identificarea dimensiunii criminalităŃii reale.
ReacŃia socială împotriva criminalităŃii
Orientată către identificarea modalităŃilor prin care fenomenul infracŃional poate fi
prevenit şi controlat, criminologia nu poate exclude, din obiectul său de studiu, reacŃia socială
formală şi informală asupra criminalităŃii. ReacŃia socială intervine atât ante-factum, prin
programe şi măsuri de prevenire, cât şi post-factum, prin înfăptuirea justiŃiei, prin tratamentul,
resocializarea şi reinserŃia socială a infractorilor.
Includerea reacŃiei sociale în obiectul de studiu al criminologiei este determinată de
necesitatea stabilirii nivelului de adecvare a acesteia la realitatea fenomenului infracŃional şi la
tendinŃele sale evolutive. Sesizarea inadvertenŃelor permite elaborarea unor studii utile atât
nivelului instituŃionalizat al politicii penale, cât şi persoanelor implicate în acŃiunea concretă de
prevenire şi combatere a criminalităŃii.

4. Rapo rturile dintre criminologie si alte stiinte

4. 1. Criminologia şi dreptul penal


În "Tratatul" său de criminologie, J.Pinatel arată că distincŃia dintre dreptul penal şi
criminologie este atât de evidentă, încât s-a impus să fie atestată şi prin existenŃa a două mari
societăŃi ştiinŃifice internaŃionale: AsociaŃia InternaŃională de Drept Penal şi Societatea
InternaŃională de Criminologie. Această deosebire organizatorică este un răspuns la faptul că
dreptul penal este o ştiinŃă normativă, în timp ce criminologia este o ştiinŃă a fenomenologiei
penale. Altfel spus, în timp ce dreptul penal studiază conŃinutul abstract al normei penale
pentru a-i asigura concordanŃa faŃă de relaŃiile sociale care trebuie apărate, criminologia

6
abordează criminalitatea în complexitatea sa, precum şi modalităŃile prin care acest
fenomen poate fi prevenit.
O modalitate ştiinŃifică de analiză a raportului dintre criminologie şi dreptul penal
aparŃine lui V.V.KudriavŃev. El arată că delimitarea dintre cele două ştiinŃe se poate face în
funcŃie de următoarele criterii:
- criteriul modalităŃii de abordare a obiectului de cercetare. Dreptul penal şi
criminologia abordează fenomenul infracŃional în momente şi etape diferite. Astfel, etapa
formării concepŃiilor antisociale ale individului, naşterea situaŃiilor conflictuale, motivaŃia
comiterii actului şi condiŃiile care favorizează comiterea actului aparŃin criminologiei, în timp
ce manifestarea obiectivă a actului infracŃional, începând cu faza actelor preparatorii şi până în
faza urmărilor, intră sub imperiul dreptului penal;
- criteriul scopului imediat. Criminologia urmăreşte identificarea, studierea şi explicarea
cauzelor şi condiŃiilor care determină sau favorizează săvârşirea infracŃiunilor, pe când dreptul
penal are ca scop apărarea valorilor sociale fundamentale de acest fenomen;
- criteriul sferei măsurilor de intervenŃie. Măsurile de prevenire elaborate de
criminologie vizează o sferă mult mai largă de sectoare ale vieŃii sociale, pe când dreptul penal
urmăreşte cu precădere perfecŃionarea sistemului sancŃionator.
KudriavŃev plasează deci una din principalele diferenŃe dintre cele două discipline în sfera
raportului de cauzalitate, care este mult mai largă în domeniul criminologiei.
În lucrările criminologice mai recente au fost evidenŃiate şi alte elemente de diferenŃiere
între criminologie şi dreptul penal. Astfel s-a observat că în timp ce categoriile generale ale
dreptului penal se referă la ceea ce "trebuie să facă sau să nu facă cetăŃeanul" şi la ceea ce
"trebuie să fie el în societate", în domeniul criminologiei se analizează "ceea ce este" el în
realitate.

4. 2. Criminologia şi politica penală


Politica penală este disciplina care, în funcŃie de datele ştiinŃifice şi filosofice de care
dispune şi luând în considerare condiŃiile social - istorice, elaborează doctrinele preventive şi
represive care urmează a fi puse în practică. Această definiŃie aparŃine cercetătorului
german Franz von Liszt şi a fost dezvoltată de Marc Ancel care apreciază că politica penală nu
este doar o ştiinŃă, ci şi o artă al cărei obiect îl constituie formularea celor mai bune legi penale,
în lumina datelor furnizate de criminologie.
Oferind ştiinŃei politicii penale propriile sale rezultate referitoare la starea, dinamica,
esenŃa, cauzalitatea şi legităŃile criminalităŃii ca fenomen socio-uman, precum şi explicaŃii cu
privire la strategiile posibile, metodele, procedeele şi mijloacele practice de înfăptuire a
activităŃilor de prevenire şi combatere a criminalităŃii, criminologia contribuie în mod
esenŃial la particularizarea principiilor de politică penală ale oricărui stat.
Scopul politicii penale este acela de a determina principiile, de a decide asupra
orientărilor, metodelor şi mijloacelor de luptă împotriva criminalităŃii. Rezultă că, în
interrelaŃia criminologie - politică penală, criminologia are rolul instrumentului de
cunoaştere, analiză şi sinteză, apt să contribuie la cristalizarea celor mai corecte puncte
de vedere utilizabile în deliberarea şi adoptarea actului de decizie în materia penală.
ŞtiinŃa politicii penale este cea care evaluează concluziile privind mecanismul socio-
juridic al luptei împotriva criminalităŃii, integrează întreaga activitate de prevenire şi combatere
a criminalităŃii şi de resocializare a infractorilor în cadrul sistemului politic şi formulează
principii, metode, măsuri şi orientări noi în vederea înfăptuirii eficace a strategiei prevenirii şi
combaterii criminalităŃii şi resocializării infractorilor. La nivelul instituŃionalizat la care se

7
realizează politica penală, datele şi concluziile criminologiei, ca şi cele furnizate de ştiinŃele
penale au şansa să se regăsească în măsuri politice şi legislativ-penale.
Deosebirile dintre cele două ştiinŃe apar, mai întâi, cu privire la viziunea specifică asupra
fenomenului infracŃional. Astfel, în timp ce criminologia studiază criminalitatea ca fenomen
socio-uman (starea, dinamica, etiologia, legităŃile şi remediile lui), ştiinŃa politicii penale
analizează criminalitatea ca fenomen politic, făcându-se ecoul reacŃiei sociale determinate de
acest fenomen.
În al doilea rând, nivelul de generalitate pe care îl degajă ştiinŃa politicii penale este în
mod evident superior celui realizat de criminologie. Nefiind o ştiinŃă teoretico-explicativă, ci
prin excelenŃă practică, ştiinŃa politicii penale este nevoită să apeleze la criminologie şi la
ştiinŃele penale atât pentru realizarea sintezelor politico-juridice creatoare, cât şi pentru
verificarea măsurilor adoptate.

4.3. Raportul dintre criminologie şi criminalistică


Utilizând aceleaşi criterii luate în considerare de KudriavŃev putem analiza şi raportul
epistemologic existent între criminologie şi criminalistică. Ambele ştiinŃe au în comun, în sfera
obiectului lor de cercetare, infracŃiunea, infractorul şi victima.
Considerată drept ştiinŃa metodelor tehnice şi tactice de investigare a faptelor penale şi de
asigurare a stabilirii identităŃii făptuitorului, criminalistica intervine după producerea
infracŃiunii şi se limitează la probarea vinovăŃiei infractorului. Prin comparaŃie, sfera
criminologiei este mult mai largă, vizând fenomenul infracŃional în complexitatea lui, iar pe
infractor în contextul său social şi al evoluŃiei către "starea periculoasă" şi "trecerea la act". În
consecinŃă, în timp ce criminalistica răspunde la întrebarea "cum" s-a produs actul infracŃional,
criminologia răspunde la întrebarea "de ce" s-a produs el.
În privinŃa sferei măsurilor de intervenŃie, criminalistica acŃionează preventiv prin
perfecŃionarea mijloacelor şi metodelor care vizează stabilirea identităŃii infractorului şi
probarea vinovăŃiei acestuia, fiind o disciplină factuală. Cât priveşte măsurile de prevenire
elaborate de criminologie, acestea iau în considerare o arie largă de sectoare ale vieŃii sociale,
economice şi culturale.
Raporturile dintre criminalistică şi criminologie sunt vizibile, mai ales, pe planul
schimburilor ştiinŃifice. Criminologia oferă criminalisticii date care să o ajute la perfecŃionarea
metodelor proprii de identificare şi cercetare, iar criminalistica furnizează criminologiei
informaŃii utile studiului descriptiv al infracŃiunilor şi infractorilor.
Această colaborare a justificat, de altfel, crearea SocietăŃii Române de Criminologie şi
Criminalistică.

4.4. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară


Deşi in prezent încă nu formează o ramură distinctă în ştiinŃa dreptului, conform opiniei
majorităŃii specialiştilor în acest domeniu, dreptul execuŃional penal sau dreptul penitenciar
ar forma o ramură juridică autonomă care reglementează raporturile sociale ce se nasc în cadrul
executării sancŃiunilor penale (pedepselor, măsurilor educative şi măsurilor de siguranŃă), între
organele de stat competente să organizeze şi să supravegheze executarea acestor sancŃiuni, pe
de o parte, şi persoanele condamnate pe de altă parte.
Desigur că deosebirile între criminologie şi ştiinŃa penitenciară sunt atât de evidente încât
nu se pot crea confuzii. Delimitările provin, în special, din amploarea obiectului de studiu al
criminologiei. Prin comparaŃie, cele două ştiinŃe se întâlnesc doar pe terenul preocupărilor
comune cu privire la infractor, la tratamentul şi resocializarea acestuia. În schimb, această zonă

8
de contact este profitabilă ambelor discipline. Numeroase studii au fost efectuate de
criminologi la locurile de deŃinere a infractorilor, cu sprijinul specialiştilor care îşi desfăşoară
activitatea în acest domeniu. Întreaga activitate ştiinŃifică realizată în penitenciare a constituit
pentru criminologi un important rezervor de date utile aprofundării cunoaşterii specifice.
InformaŃiile şi concluziile ştiinŃei dreptului execuŃional penal, integrate de criminologie în
teoria metodelor şi măsurilor preventive şi terapeutice servesc la îmbogăŃirea patrimoniului
ştiinŃei criminologiei, la realizarea funcŃiei sale practice.

4.5. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală


Sociologia penală, la fel ca antropologia criminologică şi psihologia criminologică, este,
într-o anumită măsură, o criminologie specializată care abordează, prin perspectiva sociologică
proprie, un obiect de studiu asemănător (dar nu până la identificare) cu criminologia. Ea
studiază condiŃionarea şi implicaŃiile sociale ale criminalităŃii, câmpul şi structura
relaŃiilor sociale în care dreptul penal are vocaŃia să intervină, problematica realităŃilor
sociale anterioare şi contemporane procesului de elaborare, aplicare şi organizare a
executării sancŃiunilor de drept penal, precum şi problematica conştiinŃei populaŃiei cu
privire la fenomenul criminalităŃii şi la acŃiunea socială de apărare împotriva acestuia,
factorii socio-culturali şi influenŃa lor în determinarea naturii şi cuantumului acŃiunii
antiinfracŃionale, costul acestei acŃiuni etc..
Cercetarea sociologică şi cea criminologică sunt autonome, complementare si conver-
gente. Ele sunt autonome deoarece dispun de un obiect propriu de activitate, funcŃii, metode şi
tehnici de cercetare proprii. Sunt complementare deoarece "se susŃin reciproc în planul
cercetării ştiinŃifice, iar rezultatele cercetărilor se completează reciproc, cele două ştiinŃe îşi
împrumută reciproc noŃiuni, concepte, principii şi reguli teoretice şi metodologice ale
procesului vieŃii sociale", ale cercetării fenomenului infracŃional în special. Ele sunt şi
convergente, deoarece sunt orientate spre un Ńel comun şi anume identificarea căilor şi
procedeelor de sporire a eficacităŃii activităŃilor de prevenire a faptelor antisociale şi de apărare
a valorilor ocrotite de legea penală.
Criminologia rămâne o ştiinŃă generală despre criminalitate, pe când sociologia penală a
evoluat către o criminologie sociologică care studiază fenomenul criminalităŃii într-o viziune
sociologică.
Totuşi, datorită numărului mare de teorii sociologice care vizează fenomenul infracŃional
într-o manieră extrem de diversificată metodologic şi conceptual este dificil de identificat un
raport epistemologic coerent între acestea şi criminologie. În aceeaşi manieră se pune şi
problema relaŃiei epistemologice dintre criminologie, psihologie şi psihiatrie.

9
C APIT OLU L II: MAR ILE C UR ENT E ÎN CR IMINOLOGIE

1. Orientarea biologica

EvoluŃia criminologiilor specializate către criminologia generală s-a desfăşurat, cel mai
adesea, sub semnul unor acerbe lupte de idei. Confruntările de opinii au avut un rol pozitiv, pro-
pulsând teoriile care s-au impus din punct de vedere ştiinŃific pentru momentul concret istoric în
care au fost lansate, creând curente noi de gândire ştiinŃifică, dar generând uneori şi controverse
din care criminologia a avut de câştigat.
Problema tratării marilor curente în criminologie este deosebit de sensibilă deoarece se
întâmplă frecvent ca oamenii de ştiinŃă care au o orientare comună în problemele esenŃiale ale
domeniului cercetat să aibă opinii diferite în privinŃa altor aspecte ale aceluiaşi domeniu.
În cadrul orientării biologice, sau antropologic - biologice cum mai este ea denumită, sunt
reunite teorii care conferă factorilor biologici o importanŃă hotărâtoare în geneza crimei.
Caracteristic pentru ansamblul acestei orientări este limitarea obiectului criminologiei la studiul
infractorului, încercarea de a demonstra existenŃa unor trăsături specifice de ordin
bioantropologic care diferenŃiază infractorul de non-infractor, trăsături care determină
comportamentul antisocial al individului.

1.1. Cesare Lombroso. Teoria atavismului evoluŃionist


Cesare Lombroso este considerat drept creatorul criminologiei antropologice. Referitor la
opera sa, el afirma că a fost pregătită de predecesorii săi. "Eu n-am făcut decât să dau un corp
mai organic concluziilor care pluteau în aer, încă nedescoperite". După terminarea studiilor de
medicină la Padova, Viena şi Pavia, Lombroso a efectuat unele cercetări în domeniul patologiei
craniului şi psihiatriei. După ce a fost angajat ca medic militar, el a efectuat studii antropometrice
asupra a 3000 de militari în scopul stabilirii unor diferenŃe fizice între locuitorii diferitelor regiuni
din Italia. În anul 1874 a devenit lector la Catedra de medicină legală şi igienă publică a
UniversităŃii din Torino, iar în anul 1876 a publicat cea mai cunoscută lucrare o sa, "L'uomo
delinquente" (Omul delincvent).
În primele ediŃii ale acestei lucrări, Lombroso extinde concepŃia lui Gall cu privire la
corelaŃia dintre anomaliile craniului şi funcŃiile creierului şi la alte trăsături ale individului. În
urma efectuării unor examene antropometrice, medicale şi psihologice asupra a 5907 delincvenŃi,
el a formulat ipoteza atavismului evoluŃionist, potrivit căreia, caracterele omului primitiv pot
apare la anumite persoane sub forma unor "stigmate anatomice" (malformaŃii ale scheletului şi
cutiei craniene, asimetrie bilaterală, dezvoltarea masivă a maxilarelor, anumite anomalii ale
urechilor, ochilor, nasului, mâinilor şi picioarelor). Ulterior Lombroso a lărgit această ipoteză
incluzând degenerescenŃa epileptică, precum şi alte anomalii de natură fiziologică,
constituŃională şi psihologică. Când la o persoană sunt întrunite mai multe anomalii, mai ales de
natură atavică, acesta ar fi un criminal înnăscut, un individ cu puternice înclinaŃii criminogene,
care nu pot fi neutralizate prin influenŃa pozitivă a mediului. Totuşi, anomaliile amintite (între
care insensibilitatea morală, vanitatea, incorigibilitatea) nu presupun în mod necesar săvârşirea
de infracŃiuni, ci constituie doar o predispoziŃie în acest sens, printr-un efect de daltonism moral.

10
IniŃial, Lombroso a estimat tipul de criminal înnăscut la 65-70% din totalul criminalilor.
Ulterior, sub efectul criticilor ce i s-au adus, a limitat acest procent la 30-35%. Totodată, el a ex-
pus o tipologie mai complexă, adăugând, alături de criminalul înnăscut, tipurile pasional,
epileptic, ocazional şi din obişnuinŃă. Studiile de psihiatrie pe care le-a efectuat l-au dus la
concluzia unor similitudini între criminalul înnăscut şi criminalul alienat, între ei apărând ca o
categorie intermediară, nebunul moral.
Deşi spre sfârşitul carierei sale Lombroso acceptă şi alŃi factori în etiologia crimei, încerca-
rea sa de a demonstra că există o deosebire de natură între criminal şi noncriminal, opinia cu
privire la stigmatul şi inferioritatea biologică, rămân ideile fundamentale ale teoriei pe care a
elaborat-o.
Teoriile lui Lombroso au determinat, la vremea respectivă, replici severe, în special din
partea lui Lacassagne, Manouvrier, Topinard şi Gabriel Tarde, care au subliniat lipsa de funda-
ment ştiinŃific a conceptelor utilizate, absurditatea unora din principalele teze, ca şi erorile de
ordin metodologic.
La începutul secolului al XX-lea, cercetătorul englez Charles Goring, în lucrarea "The
English Convict" (Condamnatul englez), a dat o puternică replică teoriei lombrosiene. El a efec-
tuat un studiu pe un eşantion de 3000 de deŃinuŃi recidivişti, sintetizând 96 de trăsături, a căror
distribuire în cadrul eşantionului folosit o compară cu aceea a unui grup de control selecŃionat, în
cea mai mare parte studenŃi ai universităŃilor Cambridge şi Oxford. Autorul evidenŃiază erorile
comise de Lombroso, infirmând teoria criminalului înnăscut, dar fără a nega o anumită
inferioritate de ordin intelectual a infractorului. Goring explică această inferioritate prin ereditate.

1.2. Teoriile "eredităŃii"


SusŃinând o anumită relevanŃă a factorului ereditar în geneza criminalităŃii, Goring a intro-
dus o nouă ipoteză de cercetare în cadrul orientării biologice, care a înlocuit temporar ipoteza
atavismului evoluŃionist.
Între cercetările destinate examinării rolului eredităŃii în etiologia actului infracŃional, amin-
tim studiile de arbore genealogic, studiile efectuate asupra gemenilor şi cercetările de antropo-
logie comparată.
Studiile de arbore genealogic efectuate în S.U.A. de către Richard Dugdale şi ulterior de
Eastbrook, Davenport şi Henry Goddard au încercat să demonstreze că în familiile care au
antecesori cu condamnări penale există un număr mai ridicat de infractori, datorită eredităŃii.
H.Mannheim a criticat foarte serios această teorie datorită erorilor de ordin metodologic care s-au
comis pe parcursul cercetărilor.
Studiile pe gemeni monozigotici şi dizigotici efectuate de psihiatrul german Johannes
Lange au încercat să demonstreze predispoziŃia ereditară în comiterea infracŃiunilor, în cazul
gemenilor monozigotici.
Cercetările de antropologie comparată efectuate de A.E. Hooton, în 1939, cu scopul de a
demonstra că trăsăturile exterioare şi comportamentul individului sunt în strânsă legătură au
eşuat, nereuşind să dovedească implicarea inferiorităŃii biologice în etiologia infracŃionalităŃii.
Erorile de ordin teoretic au fost sever criticate la vremea respectivă.

1.3. Teoriile biotipurilor criminale


Curentul biotipurilor criminale reprezintă o variantă modernă a antropologiei criminale. El
are la bază lucrările tipologice realizate de Ernst Kretschmer în Germania, N.Pende în Italia şi
William Sheldon în S.U.A.

11
În lucrarea "Physique and Character" (Fizic şi caracter), Kretschmer şi-a propus să analizeze
relaŃiile complexe existente între diferitele tipuri biologice şi anormalitatea mentală şi a
caracterului.
Pornind de la conformaŃia fizică a individului, el a stabilit următoarele tipuri:
a. leptosom sau astenic, caracterizat prin trăsături longiline, umeri înguşti şi musculatură
subdezvoltată; este tipul rece, rezervat, nesociabil;
b. atletic, cu musculatură puternică, robust, prezintă o bună stabilitate psihologică dar
ocazional poate deveni exploziv;
c. picnic, scund şi rotund, cu tendinŃe spre îngrăşare; este prietenos şi sociabil.
Autorul apreciază că tipurile mixte au o mare frecvenŃă. Între acestea, el a acordat atenŃie
tipului displastic, particularizat prin anumite disfuncŃionalităŃi glandulare.
Concluziile lui Kretschmer cu privire la relaŃia dintre aceste tipuri şi criminalitate sunt
următoarele:
- există o distribuŃie relativ egală a tipurilor identificate, în câmp infracŃional;
- există o anumită corelaŃie între tipul constituŃional şi tipul de infracŃiune, astenicul fiind
asociat cu infracŃiunile contra proprietăŃii, atleticul cu infracŃiunile contra persoanei, picnicul cu
fraudele, escrocheriile, displasticul cu infracŃiunile sexuale.
Mult mai influentă a fost teoria tipologică elaborată de tipologul american W.Sheldon. Ea se
bazează pe dezvoltarea diferită a embrionului uman, stabilind un raport între dezvoltarea
corporală şi trăsăturile energodinamice ale personalităŃii de tipul:
- endomorf-viscerotonic (cu o dezvoltare mai pronunŃată a organelor interne);
- mezomorf-stomatotonic (cu o dezvoltare puternică a musculaturii);
- ectomorf-cerebrotonic (cu o mai mare dezvoltare a scoarŃei cerebrale şi a inteligenŃei).
Sheldon a stabilit pe cale experimentală că cele mai multe cazuri de delincvenŃă apar în
cazul tipului mezomorf.
Teoriile biotipologice au fost analizate şi criticate sever de Edwin Sutherland şi Donald
Cressey, care le-au apreciat drept lipsite de suport ştiinŃific. Cu toate acestea, linia de cercetare
tipologică nu a fost abandonată.

1.4. Teoria constituŃiei delincvente


Această teorie a fost promovată de italianul Benigno di Tulio. În opinia lui di Tulio
constituŃia cuprinde, pe de o parte, elementele ereditare şi congenitale, iar pe de altă parte,
elemente dobândite în timpul vieŃii în special în prima ei parte.
ConstituŃia delincventă ar rezulta dintr-o pluralitate de elemente (ereditare, congenitale,
înnăscute) ce determină tendinŃele criminogene, care însă nu duc în mod automat la săvârşirea de
infracŃiuni, ci numai favorizează ca un subiect să comită crima mai uşor decât altul.
Un concept important în teoria lui di Tulio este acela de prag care reprezintă nivelul de la
care excitaŃiile exterioare îl determină pe individ să comită actul infracŃional. Astfel, dacă
toŃi indivizii pot prezenta reacŃii antisociale, declanşarea acestora nu este condiŃionată de o
intensitate similară a stimulului. Pentru unii stimulul poate fi mai slab, pentru alŃii mai puternic.
Crima ar reprezenta o manifestare de inadaptare socială.
Aproprierea lui di Tulio de determinismul pozitivist (pe care el îl critică) este evidentă,
aceasta susŃinând teza existenŃei unei constituŃii delincvente care separă infractorul de
noninfractor.

12
1.5. Varianta modernă
Deşi în criminologia contemporană nu mai ocupă locul pe care l-a deŃinut în perioada de
început, examinarea raportului dintre factorii biologici şi criminalitate nu este totuşi o linie de
cercetare abandonată.
Noile studii se bazează pe importantele progrese care s-au realizat în domeniul ştiinŃelor
naturii, în genetică, biochimia sistemului nervos, neurofiziologie, endocrinologie.
Evaluarea rolului şi a limitelor factorilor biologici în geneza criminalităŃii se face, în prezent,
cu mult mai multă prudenŃă decât în trecut, afirmându-se că nu există nici un tip particular de
comportament criminal care să fie determinat numai de factorii biologici. În consecinŃă nu se
poate afirma existenŃa unei relaŃii monocauzale directe între factorii biologici şi criminalitate. Tot
ce se poate afirma este că persoanele care suferă de anumite tulburări la nivelul factorilor
biologici prezintă un risc mai ridicat de a se angaja în acte antisociale.
Se face distincŃie între factorii care au o legătură mai mare cu comportamentul antisocial şi
cei care au doar o legătură indirectă.
Din prima categorie fac parte:
- tumorile, atrofiile sau alte procese inflamatorii ale sistemului nervos, care pot avea
drept consecinŃă tulburări de comportament;
- epilepsia sau diferitele sale forme;
- anomaliile de ordin endocrin.
Dintre factorii cu legătură indirectă sunt menŃionaŃi:
- complicaŃiile prenatale;
- tulburările comportamentale minore pe fond microsechelar;
- anomaliile cromozomice, insuficient cercetate, care ar putea releva o posibilă compo-
nentă ereditară cu efecte asupra personalităŃii infractorilor.
Astfel, una din controversele ştiinŃifice moderne a fost constituită de apariŃia studiilor asupra
anomaliilor cromozomilor. Aceste studii au relevat faptul că unii infractori posedă un cromozom
Y suplimentar. Cariotipul omului normal este înregistrat cu formula 46,XY la bărbaŃi şi 46,XX la
femei. Studiile în cauză au pretins că indivizii posesori ai formulei 46,XYY ar fi predestinaŃi să
comită fapte penale, motiv pentru care cromozomul Y suplimentar a fost denumit "cromozomul
crimei".
Cercetările ulterioare au demonstrat că procentul de posesori ai formulei 46,XYY este
relativ egal, atât în rândul infractorilor, cât şi al noninfractorilor.
Din datele obŃinute până în prezent rezultă că anomaliile genetice se asociază întotdeauna cu
factori defavorizanŃi de ordin social, neputându-se trage o concluzie certă asupra rolului
primordial al uneia sau alteia dintre cele două categorii.

1.6. Evaluare critică


EsenŃială, în cadrul orientării biologice, rămâne tendinŃa de considerare a componentei
biologice drept element fundamental al personalităŃii umane, de transformare a anomaliilor
bioconstituŃionale în criterii de clasificare a indivizilor.
Cu toate limitele sale teoretice şi metodologice, orientarea biologică are totuşi merite
importante în evoluŃia criminologiei ca ştiinŃă. Abordarea deterministă a problematicii, atenŃia
acordată studiului personalităŃii infractorului, introducerea unor metode de cercetare noi, precum
şi a examenului multidisciplinar în criminologie, acumularea unui vast material experimental

13
care a stimulat activitatea ştiinŃifică în acest domeniu constituie merite incontestabile, care nu pot
fi eludate.

2.Orientarea psiholog ica

Orientarea psihologică grupează principalele teorii criminologice care au în comun con-


ceptul de personalitate criminală ca bază teoretică a explicării cauzalităŃii fenomenului
infracŃional. Atât prin modalităŃile de abordare a acestui concept, cât şi prin caracterul mai mult
sau mai puŃin accentuat al determinismului psihologic în etiologia criminalităŃii, aceste teorii sunt
extrem de diverse, în unele situaŃii apropiindu-se fie de orientarea biologică, fie de cea
sociologică.

2.1. Perspectiva psihanalitică

2.1.1. Teoria freudiană


Doctrina psihanalitică, având ca principal exponent pe austriacul Sigmund Freud (1856-
1939), a dominat orientarea psihologică în criminologie în perioada interbelică. Prin studiile
efectuate, el a încercat să demonstreze existenŃa unei personalităŃi antisociale ce Ńine de sfera
psihologiei normale şi să explice mecanismul de formare a acesteia. Pe bună dreptate se
consideră că psihanaliza a constituit punctul de trecere de la psihologia criminală la criminologia
psihologică.
Unele din aspectele gândirii psihanalitice sunt de real interes pentru înŃelegerea meca-
nismelor umane care îl conduc pe individ spre comiterea infracŃiunilor, pe când altele sunt de
mică relevanŃă ori acceptate cu serioase rezerve.
Teoria lui Freud a fost elaborată în două etape. Într-o primă etapă, una din cele mai
cunoscute idei ale acestei teorii a fost cea referitoare la inconştient, "partea invizibilă a
aisbergului, care formează cel mai larg şi, într-un anume fel, cel mai puternic sector al minŃii
noastre". Acesta este distinct de preconştient care, deşi în mod normal este similar
inconştientului, poate fi stimulat prin procesele gândirii şi deveni conştient. Inconştientul
cuprinde toate impulsurile instinctive ale omului şi memoria sa refulată (reprimată, alungată) din
sfera conştientului în inconştient, în mare parte provenind din experienŃele traumatizante din
timpul copilăriei timpurii. Aceasta înseamnă că atât gândurile omului, cât şi emoŃiile şi acŃiunile
sale sunt guvernate de forŃe ascunse în procesele memoriei sale şi care pot fi scoase la iveală
printr-o tehnică specială numită psihanaliză. În viziunea lui Freud, pulsiunile inconştiente
reprezintă factorul determinant al vieŃii psihice. Inconştientul, preconştientul şi conştientul
sunt concepute de Freud ca nişte entităŃi autonome între care impulsurile circulă pe verticală,
ascendent şi descendent.
Ulterior, Freud şi-a îmbunătăŃit teoria, propunând o nouă structurare a psihicului uman. Cea
de-a doua clasificare freudiană se referă la personalitate şi cuprinde Eul, Supereul şi Sinele.
Eul (Ego) reprezintă conştiinŃa de sine, nucleul personalităŃii, în alcătuirea căreia intră
cunoştinŃele şi imaginea despre sine, precum şi atitudinile conştiente sau inconştiente despre cele
mai importante interese şi valori.
Supereul (Super-Ego) este conştiinŃa morală şi constituie expresia existenŃei individului
în mediul social, purtătorul normelor etico-morale şi al regulilor de convieŃuire socială. Supereul

14
este achiziŃia recentă şi relativ fragilă a individului, dezvoltată în conformitate cu normele şi
nivelul socio-cultural al comunităŃii din care face parte.
Născut din inconştient, ca şi Eul, Supereul constituie un triumf al elementului conştient,
element care devine cu atât mai evident cu cât omul este mai matur, mai sănătos şi mai elevat sub
aspect social.
Sinele (Id), una din cele trei entităŃi ale personalităŃii, constituie un complex de instincte şi
tendinŃe refulate, care are caracter apersonal şi nu este trăit în mod conştient. El constituie polul
pulsional al personalităŃii, depozitar al tendinŃelor instinctive predominant sexuale şi
agresive (expresie a instinctelor vieŃii şi morŃii), care pune organismul în tensiune. Sinele este
considerat ca o componentă biologică a personalităŃii, reprezentant al influenŃelor ereditare,
rezervorul energiei psihice, exponent al lumii interioare şi a lumii subiective. Totuşi şi condiŃiile
socio-morale ajung să se integreze sinelui. După cum spune Freud, Sinele este o "realitate psihică
adecvată" care nu are însă conştiinŃa realităŃii obiective.
Din această sumară trecere în revistă a rolului jucat de cele trei entităŃi ale personalităŃii
rezultă că Eul este expus atacurilor din partea celor două puteri, ostile şi incompatibile: pulsiunile
instinctive ale Sinelui şi cenzura exercitată de Supereu. În mod natural, Eul încearcă să
echilibreze raportul dintre pulsiunile instinctive şi conştiinŃa morală a individului, dând o formă
acceptabilă dorinŃelor Sinelui, astfel încât să le facă mai acceptabile pentru Supereu, într-un
proces numit sublimare. În cele mai multe cazuri sublimarea va reuşi, realizându-se o conciliere
a celor două forŃe oponente, ceea ce conduce la o anumită stabilitate psihică a individului.
Echilibrul se poate obŃine, temporar, şi prin deturnarea de la scopul iniŃial a impulsurilor
transmise de Sine, în vederea eliberării energiilor latente (ex.: prin sport), în cadrul unui proces
de compensare.
Când sublimarea şi compensarea nu reuşesc să producă echilibrul necesar, Supereul
utilizează represiunea, determinând refularea în inconştient a instinctelor nedorite, unde vor
rămâne până când vor găsi o ocazie să erupă în mod necontrolat, înlăturând barierele impuse de
Eu şi Supereu. Aceste răbufniri ale Sinelui pot lua forme dintre cele mai diferite, de la cele
benigne (ex.: ticurile verbale, de gestică ori comportamentale) până la manifestările periculoase,
violente.
În concepŃia lui Freud, diferenŃa dintre infractor şi noninfractor s-ar situa la nivelul
Supereului. Pulsiunile organice antisociale , tendinŃele infracŃionale, ar fi prezente la toŃi
indivizii, dar rămân ascunse în procesele profunde ("abisale") ale personalităŃii acestora, fiind
controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării şi trecerii la faza adultă de către Eu, care se
desăvârşeşte în permanenŃă, datorită experienŃelor succesive acumulate precum şi prin
structurarea Supereului.
Supereul este cel care dictează Eului, acesta din urmă supunându-se, sau nu, ordinului de a
controla şi stăpâni pulsiunile sinelui. Eşuarea tentativelor de sublimare ori de compensare a
conflictelor interioare ale individului pot conduce la o inadaptare a celui în cauză şi, în
final, pot determina trecerea la actul infracŃional.
În clasificarea pe care psihanaliza o face infractorilor un loc important îl ocupă criminalul
care a săvârşit infracŃiunea datorită complexului de vinovăŃie.
Complexul de vinovăŃie ar favoriza comiterea crimei în momentul în care acest sentiment ar
atinge un grad atât de înalt încât devine insuportabil, astfel încât pedeapsa este aşteptată ca o
eliberare. În acest mod este explicat faptul că unii infractori îşi "semnează" crima, pentru a fi cât
mai repede descoperiŃi.

15
2.1.2. Teorii psihanalitice post-Freudiene
Freud nu a fost un criminolog. Preocupările sale în legătură cu mecanismele psihologice
care declanşează comportamentul infracŃional au fost mai degrabă episodice. În schimb, viziunea
sa asupra acestor mecanisme a influenŃat în mare măsură cercetările criminologice ulterioare,
rezultând un număr important de teorii al căror model etiologic este psihanalitic sau psihologic.
Una din cele mai importante teorii psihanalitice pentru analiza criminologică a
comportamentului infracŃional aparŃine lui Alfred Adler (1870-1937), care a devenit cunoscut în
urma inventării conceptului de "complex de inferioritate".
Teoria lui Adler pleacă de la sentimentul de inferioritate al individului, care declanşează
dorinŃa acestuia de a-şi depăşi condiŃia proprie, în contextul unor relaŃii de compensare sau
supracompensare. Când individul devine conştient de carenŃele sale, încearcă să le compenseze
ajungând uneori la supracompensare.
În cazul în care deficienŃa nu este depăşită, sentimentul de inferioritate poate degenera
în complex de inferioritate. Acest concept a devenit unul din cele mai convenabile mecanisme
de interpretare a comportamentului uman, mai ales că acest complex poate fi atribuit oricărei
persoane. Inferioritatea este un concept relativ şi de aceea întotdeauna va exista un domeniu în
care un om se va simŃi inferior altuia, fie că e vorba de vârstă, sex, fizic, inteligenŃă, rasă, clasă
socială sau nivel de pregătire.
Complexul de inferioritate poate conduce la săvârşirea de infracŃiuni, deoarece acesta este o
cale extrem de facilă ca individul să atragă asupra sa atenŃia opiniei publice, în felul acesta
compensându-şi psihologic propria inferioritate. Astfel de situaŃii sunt relativ frecvente în
societatea industrială, determinate de sentimentele de frustrare şi înstrăinare. Sunt cunoscute
studiile asupra unor infracŃiuni la siguranŃa circulaŃiei rutiere săvârşite de persoane care, pentru a-
şi compensa sentimentele de inferioritate, îşi iau ca aliat automobilul, caii-putere ai motorului
devenind o prelungire a propriei forŃe.
Pe lângă sentimentul de inferioritate şi slăbiciune, care sunt principalele caracteristici ale
acestui tip de infractor, Adler adaugă lipsa de cooperare ca urmare a sentimentelor de frustrare
apărute în condiŃiile unei copilării nefericite.
Criticii teoriei lui Adler, după ce menŃionează importanŃa considerabilă a conceptelor şi
mecanismelor utilizate de autor, apreciază că el este înclinat să simplifice în mod exagerat
problematica psihologiei infractorului. În contrast cu psihanaliza lui Freud, care apare ca fiind
sofisticată, Adler are tendinŃa să renunŃe prea uşor la bogăŃia complexităŃii vieŃii psihologice pe
care psihanaliza tocmai o câştigase. Se relevă faptul că Adler ia în considerare doar partea
raŃională a fenomenelor pe care le descrie şi nu poate vedea dincolo de determinismele raŃionale
ale comportamentului uman.
Criminologii americani F.Alexander şi H.Staub au utilizat entităŃile psihice propuse de
Freud pentru analiza diferitelor tipologii infracŃionale. Astfel, în cazul infractorilor din
obişnuinŃă nu ar exista un conflict între Eu şi Supereu, întrucât aceştia aparŃin unui mediu
antisocial iar conduita lor este conformă normelor care guvernează acest mediu. În cazul
criminalilor ocazionali, Supereul acestora îşi suspendă funcŃia morală pentru o perioadă de timp,
Eul fiind incapabil să mai realizeze echilibrul.
O anumită influenŃă asupra criminologiei au avut şi tipologiile construite pe baze
psihanalitice. Carl Gustav Jung (1875-1960) joacă un rol important în acest domeniu, în
principal datorită introducerii tipului psihologic şi conceptelor sale de introvertit şi extrovertit.
Aplicarea acestor concepte în criminologie aparŃine, în special, lui H.Eysenck, care, încercând să
demonstreze existenŃa unei personalităŃi specifice a infractorului, consideră că principala cauză a
criminalităŃii trebuie văzută în eşecul unei anumite componente a personalităŃii de a se comporta
acceptabil din punct de vedere moral şi social.

16
2.2. Teoria psihomorală
Principalul reprezentant al teoriei psihomorale este criminologul belgian Etienne de Greef.
El consideră că structurile afective ale individului sunt determinate de două grupuri fundamentale
de instincte: de apărare şi de simpatie. În cursul copilăriei aceste instincte se pot altera,
determinând un sentiment de injustiŃie, o stare de inhibiŃie şi indiferenŃă afectivă. În opinia
autorului, personalitatea infractorului se structurează de-a lungul unui proces lent de degradare
morală a individului, denumit proces criminogen, care îl conduce la comiterea actului
infracŃional.
În evoluŃia acestui proces se disting trei etape. În prima etapă, numită de autor "faza
asentimentului temperat", individul normal suferă o degradare progresivă a personalităŃii ca
urmare a unor frustrări repetate. Convins de injustiŃia mediului social în care trăieşte, el nu mai
găseşte nici o raŃiune pentru a respecta codul moral al acestui mediu.
În cea de-a doua etapă, denumită a "asentimentului formulat", individul acceptă comiterea
crimei, îşi caută justificări, caută un mediu mai tolerant.
În cea de-a treia etapă apare "criza", în decursul căreia este acceptată eliminarea victimei,
aşteptându-se ocazia favorabilă pentru "trecerea la act". În această ultimă fază, individul trece
printr-o "stare psihică periculoasă", care prefigurează "trecerea la act".
Procesul criminogen este axat de E. de Greef pe un Eu care consimte şi tolerează ideea
crimei. Elementul de diferenŃiere între infractor şi noninfractor constă în faptul că infractorul
trece mai uşor la comiterea actului, într-o situaŃie favorabilă, deci o diferenŃă de grad. Trăsătura
psihică fundamentală care permite trecerea la act ar fi indiferenŃa afectivă a individului.

2.3. Teoria personalităŃii criminale


Această teorie aparŃine criminologului francez Jean Pinatel şi reprezintă una din cele mai
complete teorii formulate în cadrul orientării psihologice.
Teoria lui Pinatel este axată pe conceptul de personalitate criminală în cadrul căruia
sintetizează elementele esenŃiale ale teoriilor anterioare, mai ales viziunea dinamică asupra
entităŃilor personalităŃii şi abordarea diferenŃiată a mecanismelor şi proceselor crimino-
gene ale trecerii la act din varianta psihomorală.
Respingând teza existenŃei unei diferenŃe de natură umană între infractori şi noninfractori,
Pinatel preia opinia lui Etienne de Greef, conform căreia există o diferenŃă de grad între
personalitatea celor două categorii, precum şi între diferitele categorii de infractori (de la
ocazional la recidivistul înrăit).
Autorul consideră că trăsăturile frecvent întâlnite la infractori (egocentrismul, labilitatea
psihică, agresivitatea şi indiferenŃa afectivă), luate izolat, nu sunt specifice doar acestei
categorii de persoane şi numai reunirea lor într-o constelaŃie conferă personalităŃii un caracter
infracŃional. Această constelaŃie de trăsături ar reprezenta nucleul central al personalităŃii
criminale, care apare ca o rezultantă şi nu ca un destin.
Conform conceptului de personalitate criminală, infracŃiunea este o faptă omenească, iar
infractorii sunt oameni ca toŃi ceilalŃi; ceea ce îi deosebeşte este "trecerea la act" care constituie
expresia "diferenŃei de grad". În consecinŃă, între personalitatea infractorilor si cea a noninfrac-
torilor ar exista doar o diferenŃă cantitativă şi nu una calitativă. Pentru Pinatel, teoria
personalităŃii criminale, construită pe bazele criminologiei generale, a constituit o ipoteză de
lucru în domeniul criminologiei clinice, vizând tratamentul şi resocializarea infractorilor.

17
2.4. Evaluare critică
În doctrina de specialitate se apreciază că eroarea principală a orientării psihologice constă
în a considera infractorul ca posesor al unui tip aparte de personalitate, diferenŃiată fie ca natură,
fie ca grad, de personalitatea noninfractorului. Pe plan etiologic, limita esenŃială constă în
reducerea problematicii personalităŃii umane la factorii de ordin psihologic, relaŃiile şi
determinările sociale fiind considerate ca fapte exterioare omului.
Pe de altă parte, este relevată contribuŃia pe care orientarea psihologică a adus-o la
dezvoltarea criminologiei ca ştiinŃă. Numeroasele studii şi cercetări în acest domeniu, bogatul
material factual obŃinut au permis o explorare a universului psihic al infractorului, au dezvăluit
aspecte inedite cu privire la motivaŃia actului infracŃional şi la dinamica producerii acestuia.
Cauzele directe, nemijlocite ale infracŃiunii au fost plasate la nivelul personalităŃii individului
făptuitor. Conceptul de personalitate criminală a servit ca fundament la formularea diagnosticului
şi prognosticului criminologic, având relevanŃă atât în domeniul metodologiei cercetării, cât şi al
resocializării infractorului.
ContribuŃia teoretică a acestei orientări s-a reflectat, mai ales datorită curentului clinic, în
influenŃa pe care criminologia a exercitat-o asupra modelelor de politică penală, a tratamentului
şi resocializării infractorului.

3. Perspectiva sociolog ica

3.1. Bazele istorice ale criminologiei sociologice


Atât reprezentanŃii orientării biologice, cât şi cei ai orientării psihologice au abordat cu
prioritate etiologia de ordin endogen a criminalităŃii. Teoriile elaborate în acest plan al cercetării
ştiinŃifice au fost considerate nesatisfăcătoare de către adepŃii orientării sociologice, care au
preferat analiza cauzelor de ordin exogen, acordând o deosebită importanŃă determinărilor de
ordin social, absolutizând, uneori, procesul de socializare a omului.
Orientarea sociologică în criminologie a furnizat o consistentă literatură de specialitate,
structurată într-o mare diversitate de curente, teorii şi opinii inspirate de sociologia şi psihologia
socială. Primele explicaŃii etiologice de tip sociologic au fost grupate sub denumirea generică de
şcoala franco-belgiană a mediului social , din cuprinsul căreia se detaşează unele aspecte
interesante care impun o prezentare detaliată.
3.1.1. Şcoala cartografică (geografică)
Promotorii acestei şcoli au fost belgianul Lambert A.J. Quetelet (1796-1874) şi francezul
Andre-Michel Guerry (1802-1866), care au realizat o analiză statistică a criminalităŃii încercând
să descopere anumite legităŃi ale dinamicii acesteia.
Quetelet a studiat statisticile franceze din anii 1826-1830 subliniind constanŃa crimi-
nalităŃii în perioada respectivă. De asemenea, el a sesizat faptul că infracŃiunile contra persoanei
predomină în timpul sezonului cald, în regiunile din sudul FranŃei, în timp ce infracŃiunile contra
proprietăŃii sunt comise mai ales în regiunile din nord, în timpul sezonului rece. Pe această bază,
autorul a formulat legea termică a criminalităŃii, relevată şi de Guerry.
Ulterior, G.Tarde a evidenŃiat faptul că deosebirile care apar între structura şi volumul
criminalităŃii regiunilor din nord faŃă de cele din sud sunt rezultatul dezvoltării social-economice
diferite a acestora şi nu consecinŃa diferenŃelor de climă.

18
Quetelet a fost unul dintre primii specialişti în ştiinŃe sociale care a utilizat metode statistice
şi matematice pentru a analiza influenŃa factorilor sociali şi individuali în etiologia crimei. Unele
din rezultatele cercetărilor sale se impun a fi menŃionate:
- vârsta este considerată de autor că ar avea cea mai mare influenŃă în comiterea
crimei. Criminalitatea s-ar afla în relaŃie direct proporŃională cu "forŃa fizică şi cu
pasiunea indivizilor". De asemenea, vârsta influenŃează tipul infracŃiunii comise
(fapte săvârşite cu violenŃă contra persoanei, în tinereŃe şi contra proprietăŃii o dată cu
înaintarea în vârstă);
- sexul influenŃează disponibilitatea de a comite infracŃiuni, bărbaŃii venind mult mai
frecvent în conflict cu legea, cât şi tipul de delict, femeile preferând infracŃiunile
contra proprietăŃii;
- anotimpul determină, la rândul lui, un impact important asupra criminalităŃii. Vara se
comite un număr mai mare de infracŃiuni contra persoanei, iar iarna predomină cele
contra proprietăŃii;
- climatul sudic stimulează săvârşirea infracŃiunilor contra persoanei, iar cel nordic
delictele contra proprietăŃii;
- eterogenitatea socială determinată de imigrare, poate conduce la discriminare,
inegalitate socială şi violenŃă;
- profesia are un anumit impact asupra tipului de delict comis, în sensul că persoanele
instruite se implică în fapte infracŃionale care presupun un anumit rafinament şi
pregătire intelectuală;
- sărăcia - omul nu săvârşeşte infracŃiuni datorită stării de sărăcie, ci ca o consecinŃă a
trecerii rapide de la o stare de relativ confort, la una de mizerie;
- alcoolismul influenŃează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă, astfel încât, în perioada
analizată de autor, din 1129 omucideri, 446 au fost comise sub influenŃa alcoolului.
Quetelet a exprimat îndoieli asupra faptului că datele statistice ar corespunde realităŃii. Cu
toate acestea, el a considerat că există o rată constantă a cifrei negre a criminalităŃii, ceea ce ar
conduce la o anumită acurateŃe a analizei globale.

3.1.2. Şcoala sociologică. Teoria lui Durkheim


Emile Durkheim (1858-1917) este unul din fondatorii sociologiei ca ştiinŃă şi are mari
merite în analiza criminologică a fenomenului infracŃional. Teoria sa a influenŃat profund
gândirea criminologică modernă.
Prima trăsătură definitorie a teoriei lui Durkheim este punctul de vedere conform căruia
criminalitatea este un fenomen social normal, care se manifestă inevitabil în toate societăŃile.
Inevitabilitatea crimei se datorează eterogenităŃii condiŃiei umane. Întrucât nu poate exista o
societate în care indivizii să nu se abată mai mult sau mai puŃin da la tipul colectiv este inevitabil
ca dintre aceste abateri unele să prezinte caracter infracŃional. Din această poziŃie teoretică
rezultă că infracŃionalitatea nu este determinată de cauze excepŃionale ci, în primul rând, de
structura socio-culturală căreia îi aparŃine. Pe de altă parte, criminalitatea trebuie înŃeleasă şi
analizată nu prin ea însăşi, ci în strânsă legătură cu o cultură determinată în timp şi spaŃiu.
Crima, afirmă Durkheim, constituie un factor de sănătate publică, făcând diferenŃa între bine
şi rău şi atrăgând atenŃia asupra stării sociale precare a unei naŃiuni.
O altă contribuŃie valoroasă în planul analizei criminologice este reprezentată de elaborarea
de către Durkheim a conceptului de anomie (de la grecescul a nomos - fără norme), care
desemnează o stare obiectivă a mediului social, caracterizată printr-o dereglare a normelor
sociale, datorită unor schimbări bruşte (războaie, revoluŃii, crize economice etc.). Întrucât nici

19
o fiinŃă umană nu poate fi fericită dacă nu există un echilibru între nevoile sale şi posibilităŃile de
a le satisface, iar dereglarea socială determină dezechilibrul, poate să apară fenomenul de suicid,
dar şi comportamentul infracŃional al oamenilor, la baza căruia ar sta determinismul social şi nu
predispoziŃiile psihologice ale individului.

3.1.3. Şcoala mediului social


Şcoala mediului social, numită şi şcoala lioneză, a fost fondată de A.Lacassagne (1843-
1924) şi L.Manouvrier (1850-1922) şi a promovat teoria conform căreia mediul social are un rol
determinant în geneza criminalităŃii.
Teoria lui Lacassagne este rezumată în două fraze celebre: "Les societes n'ont que les
criminels qu'elles meritent" (SocietăŃile nu au decât criminalii pe care îi merită) şi "Le milieu
social est le bouillon de culture de la criminalité, le microbe c'est le criminel, un element qui n'a
d'importance que le jour ou il trouve le bouillon qui le fait fermenter" (Mediul social este mediul
de cultură al criminalităŃii, iar microbul este infractorul, un element care nu prezintă importanŃă
decât în ziua în care găseşte mediul care îl face să se dezvolte). Aceste fraze au devenit
leitmotivul criminologiei sociologice care susŃine, în fond, că "fiecare societate conŃine tipurile
de infracŃiuni şi de infractori care corespund condiŃiilor economice, culturale, morale şi
sociale proprii".
Teoria lui Lacassagne stă la baza a numeroase studii care s-au efectuat ulterior şi, parŃial,
constituie sursa "şcolii ecologice" de la Chicago.

3.1.4. Şcoala interpsihologică


Şcoala interpsihologică, reprezentată de Gabriel Tarde (1843-1904), asociat şi prieten al lui
Lacassagne, face din sociologie o interpsihologie, socialul fiind guvernat de relaŃiile psiho-
logice dintre indivizi, bazate pe legea imitaŃiei. Angajarea individului în săvârşirea faptelor
infracŃionale nu s-ar datora unor pulsiuni organice, ci influenŃelor psihosociale pe care le preia
prin imitaŃie. ImitaŃia ar constitui, deci, principala cauză a criminalităŃii. Tarde a studiat relaŃia
dintre criminalitate şi profesia exercitată, evidenŃiind existenŃa unor infractori de profesie care se
caracterizează prin limbaj (argou), semne de recunoaştere (tatuaje), şi reguli de asociere (grupuri
de răufăcători).
Tarde refuză să considere crima ca pe un fenomen normal al vieŃii sociale. Spre deosebire de
Durkheim, el consideră infractorul ca fiind un parazit social.
Valoarea acestei orientări constă în replica pe care a dat-o concepŃiilor bio-antropologice,
deschizând noi perspective în faŃa cercetării ştiinŃifice a cauzelor criminalităŃii, fructificate mai
ales de sociologii şi criminologii nord-americani.

3.2. Enrico Ferri. Teoria sociologică multifactorială


Jurist şi sociolog, profesor universitar şi avocat celebru, redactor şef al ziarului socialist
"Avanti" şi fondator al revistei juridice "La scuola pozitiva", autor de cursuri şi lucrări ştiinŃifice
renumite, Enrico Ferri (1856-1929) a fost una din marile personalităŃi ale criminologiei, consi-
derat drept fondatorul criminologiei sociologice.
Discipol al lui Lombroso, Ferri acceptă determinismul endogen al maestrului său, dar
propriile sale cercetări s-au oprit mai ales asupra cauzelor exogene, socio-economice ale
fenomenului infracŃional. Totodată, autorul îşi pune întrebarea firească de ce în condiŃii exogene
similare numai anumiŃi indivizi comit infracŃiuni. Conform opiniilor sale, răspunsul la această
interogaŃie este acela că delictul este un fenomen complex, cu determinare multiplă, atât fizico-

20
socială cât şi biologică, în modalităŃi şi grade diferite în funcŃie de caracteristicile persoanei
implicate, ale locului şi timpului comiterii faptei penale.
Cu ocazia celui de-al IV-lea Congres InternaŃional de Antropologie Criminală de la Geneva
(1896), Ferri a prezentat următoarea clasificare a factorilor criminogeni :
a) factori antropologici (endogeni) reprezentaŃi în trei grupe : cei care Ńin de constituŃia
organică a infractorului, cei care corespund constituŃiei sale psihice şi în ultimul rând
caracteristicile personale (vârstă, sex etc.);
b) factori fizici sau cosmo-telurici (climatul, natura solului, anotimpurile, condiŃiile at-
mosferice etc.), care constituie o primă varietate de factori exogeni;
c) factorii mediului social: densitatea populaŃiei, familia, educaŃia, opinia publică, pro-
ducŃia industrială, alcoolismul, organizarea economică şi politică etc.
Acordând prioritate factorilor sociali, Ferri reliefează faptul că aceştia se regăsesc mai ales
în planul general al fenomenului infracŃional. De altfel, autorul a reformulat "legea saturaŃiei
mediului" aparŃinând lui Quetelet, elaborând "legea suprasaturaŃiei", conform căreia orice
fenomen social anormal, cum ar fi războiul, revoluŃia, foametea etc., produce o creştere bruscă a
criminalităŃii. O dată cu epuizarea evenimentului în cauză, criminalitatea revine la limitele sale
"normale".
În viziunea sa asupra sociologiei criminalităŃii, Ferri reuneşte două elemente care vor
constitui baza teoretică a curentului sociologic asupra criminogenezei: elementul de sinteză
obŃinut prin culegerea datelor oferite de alte discipline cu preocupări criminologice şi studiul
analitic al fenomenului infracŃional considerat ca fiind determinat de viaŃa socială.

3.3. Teorii sociologice moderne. Modelul consensual


Începutul secolului al XX-lea a fost marcat, pe continentul american, de o puternică
dezvoltare a sociologiei şi, în cadrul ei, a sociologiei criminologice. DelincvenŃa, mai ales cea
juvenilă, a constituit o preocupare constantă a sociologilor americani, rezultând monografii de
amploare, studii bine articulate ştiinŃific, bazate pe inovaŃii metodologice şi studii experimentale
de mare întindere.
Diversitatea acestor teorii face dificilă încercarea de clasificare a lor, de includere într-un
curent teoretic anume.
Modelul consensual inspirat îndeosebi de gândirea teoretică a lui Durkheim, Pareto şi
Parsons a dominat criminologia sociologică de la începutul secolului XX până în jurul anului
1960. El se caracterizează prin analogia propusă între sistemul natural şi sistemul social.Cele
două sisteme sunt alcătuite din părŃi componente care se adaptează şi evoluează în consens
deoarece altfel s-ar produce conflictul major, ruptura, disoluŃia sistemului. Anumite conflicte care
apar sunt anihilate prin capacitatea interioară a ansamblului de a ajusta, de a se autoregla. Se
prezumă că adaptarea la condiŃiile evolutive constituie regula de funcŃionare a societăŃii.
Ruptura, dacă survine, reprezintă un eşec al procesului de adaptare.
Teoriile modelului consensual îl consideră pe infractor un neadaptat şi propun, drept
remediu, diverse modele de resocializare a acestuia. Cercetările întreprinse şi-au propus să
evidenŃieze, prin examinarea multiplelor legături care se stabilesc între mediul social şi diferitele
grupuri sociale, acei factori care modifică tendinŃele normale de adaptare a individului la mediu.
EsenŃa acestor teorii constă în recunoaşterea existenŃei unor norme care ocrotesc valorile
sociale dominante, a căror încălcare îl plasează pe individ în categoria infractorilor.
Comparând elementele esenŃiale ale teoriilor sociologice considerăm că pot fi incluse in
modelul consensual patru curente relativ distincte : orientarea ecologică, curentul culturalist,
curentul funcŃionalist şi teoriile controlului social.

21
3.3.1. Şcoala ecologică de la Chicago
De o mare audienŃă în anii '20-'30 s-au bucurat teoriile inspirate de orientarea ecologică a
şcolii din Chicago, conform căreia, orice element, indiferent de natura sa (animal-vegetal,
biologic-psihologic etc.) din momentul în care intră în relaŃii cu alte elemente este susceptibil de
a fi implicat într-o relaŃie cauzală. În aceeaşi manieră, relaŃia dintre om şi societate este
examinată prin intermediul particularităŃilor ecologice. Metodele teoretice ale şcolii ecologice de
la Chicago au fost popularizate de Henry McKay, Clifford R.Shaw şi Frederick Thrasher.
Încercând să explice cauzele criminalităŃii în marile concentraŃii urbane în care proporŃia
imigranŃilor era ridicată, C.R.Shaw şi H.D. McKay au făcut o analogie între grupurile de
imigranŃi şi speciile de plante care încearcă să supravieŃuiască pe un pământ ostil; în aceeaşi
manieră, imigranŃii încearcă să supravieŃuiască apelând la forme de adaptare impuse de viaŃa
concretă.
Autorii au evidenŃiat existenŃa unor corelaŃii între delincvenŃă şi perturbările sociale în
zonele de deteriorare morală (caracterizate prin sărăcie, şomaj, condiŃii de muncă nefavorabile,
învăŃământ dezorganizat etc.). DelincvenŃa apare astfel ca un fenomen de respingere, specific
cartierelor sărace, reprezentanŃii şcolii din Chicago formulând conceptul de zonă criminogenă
specifică (delinquency area).
Introducând o nouă variabilă - ecologia urbană - în studiul criminalităŃii, reprezentanŃii şcolii
ecologice au deschis calea unei întregi generaŃii de criminologi care s-au concentrat asupra
determinării comportamentului delincvent de către factorii sociali. Aceste teorii au determinat
reacŃii pozitive în sfera politicii penale, concretizate în realizarea unor programe speciale de
prevenire a criminalităŃii, programe care s-au extins până după cel de-al doilea război mondial.

3.3.2. Curentul culturalist


Un alt grup de teorii din sfera modelului consensual sunt cele care aparŃin curentului
culturalist, care raportează personalitatea individului la cultura în care se dezvoltă şi pe care o
asimilează. În elaborarea ipotezei de cercetare, promotorii acestor teorii pornesc de la recu-
noaşterea existenŃei sistemului social care are menirea de a integra într-un echilibru dinamic toate
clasele, categoriile şi grupurile care compun societatea. Din acest sistem se detaşează acea
secvenŃă care vine în conflict cu consensul cultural global.
Tema centrală a orientării culturaliste în criminologie este raportul dintre cultură şi
criminalitate. Aceasta din urmă este privită ca o "adaptare inversă" a indivizilor, care asimilează
norme şi valori opuse celor general acceptate de majoritatea membrilor societăŃii.

3.3.3. Curentul "funcŃionalist"


Sociologia "funcŃionalistă", denumită astfel întrucât plasează indivizii şi grupurile în struc-
turi, roluri şi relaŃii sociale, analizând funcŃiile şi disfuncŃiile existente într-o societate dată, a
inspirat unele teorii criminologice de mare interes teoretic.
Ca idee comună, aceste teorii consideră criminalitatea ca un rezultat al stării de frustrare a
indivizilor şi grupurilor defavorizate social şi economic, incapabile să atingă, prin mijloace licite,
scopurile (obiectivele) valorizate de societate. Autorii consideră că aceşti oameni împărtăşesc
aceleaşi dorinŃe şi idealuri de realizare socială ca şi componenŃii claselor favorizate, dar ei nu le
pot atinge pe căi licite. De aici ar rezulta o tensiune socială, o stare de frustrare individuală şi
colectivă care conduce la săvârşirea faptelor penale.
De altfel, aceste teorii mai sunt cunoscute şi sub numele de "teorii ale tensiunii sociale"
(strain theories).

22
Cea mai cunoscută dintre "teoriile tensiunilor sociale" aparŃine lui R.K.Merton şi este
intitulată teoria anomiei sociale .
Merton a adaptat conceptul de anomie al lui Durkheim la condiŃiile societăŃii americane,
conferindu-i sensuri noi. Conceptul lui Durkheim, aşa cum am arătat, se referea la o anumită
lipsă a normativităŃii sociale determinată de conflicte majore (războaie, revoluŃii, crize
economice) ori de catastrofe naturale. În aceste condiŃii, structura socială devine anomică, tinde
spre dezintegrare, pentru a se restructura pe baze noi. În acest sens, anomia este o proprietate a
structurii sociale şi nu a individului.
Conform teoriei lui Merton, anomia este transferată individului sub forma frustrării sociale.
Ordinea socială este stabilă atunci când există un echilibru între scopurile ce urmează a fi
atinse şi mijloacele disponibile pentru a le atinge. Când echilibrul se rupe, îşi face apariŃia
dezorganizarea socială. Deci, anomia se naşte ca rezultat al tensiunii dintre scopuri şi mijloace.
Criminalitatea reprezintă reacŃia individului faŃă de neconcordanŃa dintre scopurile
vehiculate şi valorizate la nivelul societăŃii şi mijloacele permise pentru a le realiza. Pentru a
putea atinge aceste scopuri, individul recurge adesea la mijloace ilicite. Merton arată că, în
societatea nord-americană se ignoră, în majoritatea cazurilor, dacă anumite obiective pot fi atinse
pe căi legitime. Cu atât mai mult, tinerii aparŃinând grupurilor defavorizate sunt supuşi drumului
spre delincvenŃă.
Insistând asupra faptului că infracŃionalitatea este determinată de condiŃiile sociale şi nu de
trăsăturile psihice ori biologice ale individului, Merton, alături de Shaw, McKay, Sellin şi Miller,
a influenŃat considerabil strategiile americane de prevenire a criminalităŃii în a doua jumătate a
secolului XX.
Deşi este credibilă, teoria lui Merton nu reuşeşte să explice de ce, totuşi, numai unii dintre
indivizii aflaşi în stare anomică se angajează în săvârşirea de fapte antisociale în timp ce alŃii se
conformează normelor în vigoare.

23
C APITOLUL III: C AUZ AL IT AT EA ÎN CRIMINOLOGIE

1. Cauzele fenomenului social al criminalitatii (MACROCRIMIN OLOGIA)

1.1. Probleme în clasificarea factorilor criminogeni


Dificultatea clasificării factorilor criminogeni rezultă atât din variabilitatea acestora cât şi
din faptul că fenomenul infracŃional este un rezultat al acŃiunii lor conjugate. Cuantificarea
precisă a rolului fiecăruia reprezintă aproape o imposibilitate ştiinŃifică. Din acest motiv,
abordarea individuală a factorilor criminogeni - în general, evitată în literatura de specialitate -
trebuie înŃeleasă în sensul pedagogic al acesteia, scopul fiind acela de a releva corelaŃiile
existente între o variabilă sau o grupă de variabile şi criminalitate. Chiar şi în această viziune,
dificultăŃile de clasificare şi interpretare rămân.
J.Pinatel clasifica factorii criminogeni în factori geografici, economici, culturali şi
politici. În materia factorilor geografici, autorul face referire la cercetările statisticienilor
Guerry şi Quetelet care au formulat “legea termică a criminalităŃii”, la concluziile lui E. de
Greeff care confirmă “legea termică” şi mai ales la studiile americane care susŃin următoarele:
- temperatura afectează echilibrul emoŃional;
- presiunea atmosferică şi criminalitatea echivalentă variază invers proporŃional: când
presiunea scade, creşte criminalitatea violentă;
- umiditatea şi criminalitatea violentă variază, de asemenea, invers proporŃional.
La factorii fizici sau “cosmo-telurici” făcuse referire E.Ferri, luând în considerare
climatul, natura solului etc.
R. Gassin constată că marea majoritate a criminologilor şi-au manifestat scepticismul cu
privire la faptul că mediul geografic ar constitui un factor criminogen relevant la nivelul
fenomenului infracŃional. La rândul nostru, apreciem că factorii de mediu se pot constitui în
circumstanŃe care, de la caz la caz, favorizează săvârşirea infracŃiunilor şi nu în cauze ale
acestui fenomen.
H.Mannheim tratează în cel de-al doilea volum al “Criminologiei comparate” cauzele de
ordin social ale criminalităŃii. Autorul nu este preocupat, în primul rând, de o clasificare strictă
a acestor cauze, făcând însă o interesantă corelaŃie între tipurile de factori criminogeni şi
tipologiile infracŃionale.
Doi ani mai târziu, D.Szabo procedează oarecum asemănător lui H.Mannheim, analizând
complexa problematică a cauzalităŃii. Deşi evaluează rolul factorilor socio-culturali, economici
etc., autorul nu operează o distincŃie clară între cauzele criminalităŃii ca fenomen social şi
cauzele actului infracŃional concret. În acelaşi timp, clasificarea sa este susceptibilă a fi
îmbunătăŃită.
În mod asemănător procedează şi alŃi autori.
Din considerentele exprimate mai sus preferăm o analiză mai succintă a factorilor care
determină criminalitatea ca fenomen social, clasificându-i în factori economici, demografici,
culturali şi politici.

1.2. Factori economici


Una din teoriile economice general acceptate este aceea conform căreia baza economică
determină suprastructura socială, politică, culturală, instituŃională. În consecinŃă este de

24
aşteptat ca situaŃia economică a unui stat, ori a unei zone mai restrânse, să determine anumite
comportamente umane, inclusiv comportamentul infracŃional. Fără a se nega un raport de
cauzalitate între starea economică şi criminalitate, studiile efectuate au evidenŃiat că fenomenul
infracŃional este atât de complex încât el poate fi generat în aceeaşi măsură, dar în tipuri
diferite, atât de prosperitate, cât şi de sărăcie.
Ne vom limita să analizăm unii din factorii economici consideraŃi a avea un conŃinut
criminogen pronunŃat:
1.2.1. Industrializarea.
Prin ea însăşi, industrializarea este un factor de progres economic şi social, oferind locuri
de muncă, posibilităŃi superioare de instruire şi specializare, bunuri de larg consum de calitate
tot mai bună şi implicit, creşterea nivelului de trai al oamenilor.
Statistic, s-a constatat însă un fenomen surprinzător: progresul social-economic a fost
însoŃit de creşterea criminalităŃii. Pentru a se lega acest fenomen de industrializare s-a admis că
aceasta produce unele efecte secundare cum ar fi:
- creşterea masivă a mobilităŃii orizontale a unei întregi populaŃii rurale, care se deplasează
spre zonele industrializate, în speranŃa unui trai mai bun şi, mai ales, a unei îmbogăŃiri rapide.
Înlocuirea mediului social specific localităŃilor rurale în care individul era cunoscut şi apreciat
la valoarea sa, iar sistemul relaŃional era foarte strâns, cu un mediu impersonal, cel urban, în
care individul a devenit un necunoscut oarecare, este de natură să producă efecte negative
asupra acestei categorii de oameni, provocând grave mutaŃii în structura lor de personalitate,
mai ales atunci când “transplantul” s-a soldat cu un eşec;
- industrializarea, prin “maşinismul” său, mai ales prin munca “pe bandă”, produce o
specializare cu efecte de înstrăinare, omul nemaiavând posibilitatea să-şi manifeste spiritul
creator;
- în general, industriile afectează grav echilibrul ecologic din zona în care sunt implantate,
cu efecte care accentuează starea de stress a muncitorilor şi a populaŃiei de pe platformele
industriale;
- ritmul industrializării constituie şi el un factor criminogen ca urmare a imposibilităŃii
asigurării unor condiŃii social-edilitare minime pentru populaŃia atrasă în acest sector.
1.2.2. Şomajul.
Explică un anumit procent de acŃiuni infracŃionale. InfluenŃa sa se exercită nu numai prin
scăderea bruscă şi excesivă a nivelului de trai, ci şi prin instabilitatea emoŃională pe care o
ocazionează. Şomajul atacă în mod serios echilibrul interior al individului, punându-l în
imposibilitatea de a-şi mai putea realiza, prin mijloace legale, aspiraŃiile sale.
El atinge grav structura familială la baza sa. Autoritatea tatălui se diminuează
considerabil, rolul său de susŃinător al familiei fiind alterat. Inversarea rolurilor familiale
produce stări de confuzie, de dezechilibru interior, anxietate, alcoolism, dorinŃa de revanşă
împotriva societăŃii. Anumite studii evocă o creştere puternică a procentului de tâlhării, furturi,
înşelăciuni etc. în perioadele de recesiune economică.
1.2.3. Nivelul de trai.
Trebuie evidenŃiat faptul că sărăcia nu are doar o dimensiune economică obiectivă, ci şi o
dimensiune spirituală. Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel de trai mediu într-o
societate ori epocă precizată. Dimensiunea subiectivă se referă la percepŃia individuală, la
evaluarea personală pe care individul o face statutului său economic, situaŃiei financiare într-un
mediu social şi în epoca în care trăieşte. În funcŃie de nevoi, aspiraŃii şi obligaŃii unii îşi vor
considera nivelul de trai satisfăcător, alŃii de-a dreptul mizer. Acelaşi salariu poate fi considerat

25
foarte bun de unele persoane, în timp ce altele îl pot considera jenant sau insuficient pentru un
trai onest.
Deci, pe lângă sărăcie, la limitele sale alarmante, care îi poate determina inexorabil pe unii
indivizi la comiterea de infracŃiuni, se adaugă şi dorinŃa de îmbogăŃire sau de un trai mai bun,
care, la rândul ei, împinge spre delincvenŃă un mare număr de persoane.
Alături de şomaj sunt implicaŃi în scăderea nivelului de trai şi alŃi factori, precum:
angajarea pe timp limitat şi angajarea sezonieră, şomajul parŃial şi, mai ales, inflaŃia care
bulversează echilibrul economic familial spulberând rapid economiile făcute în timp, cu multă
greutate.

1.3. Factori demografici


Preocupările pentru studierea relaŃiilor existente între factorii demografici şi criminalitate
sunt de dată relativ recentă. S-a constatat statistic faptul că exploziile în rata natalităŃii,
structura demografică a sexelor, mobilitatea geografică şi socială a populaŃiei reprezintă factori
criminogeni importanŃi.
1.3.1. Rata natalităŃii.
S-a dovedit, de-a lungul timpului, că în viaŃa indivizilor, perioada cea mai activă din
punct de vedere infracŃional se situează între 18 şi 30 ani, cu un maxim de intensitate în jurul
vârstei de 25 ani. Din acest motiv, exploziile demografice sunt urmate de creşteri semnificative
ale delincvenŃei juvenile (în Europa occidentală între anii 1960 - 1980, în S.U.A. şi Canada
între anii 1965 -1975, în România - ca efect al interzicerii avortului - între anii 1975-1985).
Desigur că relaŃia între rata natalităŃii şi criminalitate este de natură indirectă, la
amplificarea delincvenŃei juvenile contribuind o multitudine de alŃi factori între care
menŃionăm compoziŃia familială, incapacitatea instructiv-educativă a şcolii, rolul negativ al
mass-media etc.

1.3.2. Mobilitatea socială şi urbanizarea.


Prin mobilitate socială se înŃelege mişcarea populaŃiei umane în plan geografic (mobilitate
orizontală), profesional ori social (mobilitate verticală).
Mobilitatea geografică este determinată cel mai adesea de urbanizare şi are consecinŃe
criminogene certe. Urbanizarea s-a realizat în mai multe etape dar ea a cunoscut un avânt de
excepŃie în secolul nostru, datorită industrializării. Amploarea mobilităŃii pe orizontală a
populaŃiilor a provocat schimbări calitative în relaŃiile interumane, în structurarea şi
restructurarea grupurilor şi în dezvoltarea personalităŃii individului.
Mobilitatea puternică a avut un dublu efect: acela de a dezorganiza instituŃiile sociale
existente şi de a crea altele noi în toate domeniile de activitate. Familia a suferit în primul rând:
rata divorŃurilor, despărŃirile şi abandonul de familie, diminuarea autorităŃii părinteşti,
angajarea în muncă a ambilor soŃi, şcolarizarea prelungită a copiilor şi căsătoria lor prematură
au schimbat profund instituŃia familială. Creşterea rapidă a mediului urban nu a permis
amenajarea cartierelor, a habitatului, la nivel satisfăcător.
Mediul tehnic urban are un ritm diferit care se manifestă în forme multiple: structurile se
modifică permanent, traversate de curente ale mobilităŃii verticale şi orizontale accelerate.
Eterogenitatea socială are drept consecinŃă eterogenitatea culturală. Normele fiecărui grup
îşi pierd din vigoare, devin ambigue, făcându-se simŃită prezenŃa unui pluralism cultural, a unei
suprapuneri de norme şi valori care ghidează conduitele umane. Unele din ele pot fi exact
negaŃia altora, ori negaŃia normelor în vigoare la nivelul societăŃii. Este o ocazie favorabilă
pentru manifestarea conflictului de cultură. Rapiditatea transformărilor social-culturale în

26
mediul urban a supus personalitatea umană la perturbaŃii şi a plasat-o frecvent în situaŃii
conflictuale. În consecinŃă, au început să apară inadaptaŃii, alienaŃii, înstrăinaŃii, infractorii.
Scăderea controlului social atât informal cât şi formal a avut ca efect creşterea delincvenŃei.
Mobilitatea verticală poate avea efecte la fel de negative atunci când ea este forŃată de
necesitatea schimbării locului de muncă în urma disponibilizărilor de personal ca rezultat al
recesiunii economice, falimentelor etc.

1.4. Factori socio-culturali


În sens larg, cultura reprezintă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de
societatea omenească de-a lungul istoriei. În criminologie interesează în mod deosebit acei
factori culturali care au un rol predominant în socializarea pozitivă sau negativă a indivizilor şi
care, finalmente, îi conduc la săvârşirea faptelor antisociale.
1.4.1. Familia.
Celula de bază a societăŃii, cum a mai fost numită, familia are valenŃe multiple. În primul
rând, are rolul de socializare imprimând copilului un anumit standard valoric, precum şi
atitudini de aderare ori de lipsă de cooperare faŃă de anumite valori sociale.
Familia asigură copilului o siguranŃă indispensabilă atingerii maturităŃii intelectuale,
sociale şi culturale, precum şi o identitate proprie în baza căreia va fi acceptat ca partener
social. Orice perturbare în interiorul structurii familiale are efecte importante asupra copilului,
atât la nivelul adaptării sale la societate, cât şi asupra structurii sale de personalitate.
Structura familială este afectată de numărul membrilor, de capacitatea educativă a
părinŃilor şi de mobilitatea socială şi geografică a familiei. Rolul de socializare deŃinut de
familie se reduce tot mai mult, mai ales în privinŃa adolescenŃilor, datorită şcolarizării
prelungite, precum şi altor factori cum sunt: presa, televiziunea, filmele şi microgrupurile la
care aderă.
Una din cele mai importante cercetări criminologice referitoare la influenŃa perturbărilor
familiale asupra delincvenŃei juvenile a fost realizată în America de soŃii Glueck, care, în
lucrarea “Unraveling Juvenile Delinquency” (DelincvenŃa juvenilă nerelevată) au constatat
următoarele: un număr important de copii delincvenŃi şi-au schimbat reşedinŃa în timpul
copilăriei, sunt prost întreŃinuŃi din punct de vedere material şi igienic, au părinŃi despărŃiŃi ori
necăsătoriŃi, sunt privaŃi de beneficiul culturii. Personalitatea copiilor delincvenŃi este mai
amorfă şi lipsită de ambiŃie în faŃa exigenŃelor vieŃii, normele lor de comportament sunt mai
puŃin numeroase şi lipsite de conŃinut. Cel mai adesea ei sunt stresaŃi datorită coeziunii reduse
a familiilor lor, a stării de încordare dintre părinŃi, a atmosferei familiale nefavorabile, a lipsei
de supraveghere şi chiar de interes din partea părinŃilor. În revanşă, la copiii delincvenŃi se
remarcă o atitudine de ostilitate şi indiferenŃă faŃă de familia din care fac parte, precum şi faŃă
de societate.
InfluenŃa familiilor divorŃate ori despărŃite constituie un factor criminogen major pentru
copiii delincvenŃi. De asemenea, familiile infractoare îşi implică copiii în activităŃi
infracŃionale ori îi influenŃează pe calea imitaŃiei, împrumutându-le percepte morale contrare
eticii societăŃii. În acest caz, delincvenŃa rezultă ca un conflict între cultura proprie familiei
infractoare şi cea a societăŃii.

1.4.2. Nivelul de instruire şcolară.


O problemă îndelung dezbătută a fost aceea de a şti dacă infracŃionalitatea este influenŃată
calitativ şi cantitativ de nivelul de instruire şcolară. Pe plan cantitativ, nu rezultă consecinŃe

27
vizibile în planul infracŃionalităŃii. Pe plan calitativ, nivelul de instruire şcolară se reflectă prin
alegerea unor forme infracŃionale mai puŃin primitive.
Rolul şcolii este însă mai important pentru educarea şi socializarea copiilor, pentru
depistarea celor inadaptaŃi şi punerea în aplicare a unor programe de prevenŃie generală.

1.4.3. Religia.
Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen, nu s-a ajuns
la puncte de vedere unanim acceptate, întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile,
cum ar fi grupul etnic. S-a admis că anumite secte religioase practică infracŃionismul pentru
obŃinerea unor avantaje materiale, precum şi faptul că în perioadele de crize economice şi
politice profunde pot avea loc şi fenomene infracŃionale cu substrat religios (distrugeri de
lăcaşe de cult, profanări etc.). Religia, în ansamblul său, joacă însă un rol puternic de influenŃă
şi prevenŃie în combaterea criminalităŃii.

1.4.4. Starea civilă.


Nu s-au identificat raporturi statistice relevante în privinŃa stării civile a infractorilor. Cu
toate acestea, s-au tras unele concluzii conform cărora atât femeile cât şi bărbaŃii necăsătoriŃi
sunt mai predispuşi să comită delicte sexuale, în timp ce în cazul soŃilor au fost relevate o serie
de infracŃiuni săvârşite cu violenŃă, datorate neînŃelegerilor dintre soŃi.

1.4.5. Impactul activităŃilor din timpul liber.


Timpul liber este petrecut din ce în ce mai puŃin în cadrul familiei. De asemenea, au fost
identificate noi şi potenŃial periculoase forme de petrecere a timpului liber, cum ar fi asocierea
în grupuri sau “bande” care se angajează deliberat în comiterea de infracŃiuni. Cercetătorii
afirmă că aceste fapte trebuie văzute ca o formă de interacŃiune între tineri, altfel spus, ca o
formă de a petrece timpul liber împreună.
În cele mai multe dintre cazuri, aceste activităŃi rămân la un stadiu limitat, neimplicat
infracŃional. Totuşi, aspectul criminogen trebuie reŃinut, deoarece se constată, pentru anumite
situaŃii, aderenŃa la spiritul violenŃei, cu efecte grave în plan social.
Rolul creşterii delincvenŃei ca urmare a impactului activităŃilor din timpul liber este
inseparabil legat de problemele sociale ale integrării. În acest sens, neintegrarea economică şi
socială a tinerilor absolvenŃi conduce la stări de frustrare şi dezechilibru care generează
infracŃionalitatea.

1.4.6. Impactul mijloacelor de informare în masă.


Studiile efectuate au relevat influenŃa deseori negativă exercitată de mijloacele de
informare în masă. Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în mass-
media şi în special video-violenŃa. Cercetările s-au concentrat asupra acestui aspect, rezultând
următoarele:
- violenŃa pe micul sau marele ecran furnizează modele de comportament negativ.
Este demn de remarcat că aceste filme sunt comerciale, făcute pentru a se obŃine cât
mai mulŃi bani din vânzarea lor şi, în consecinŃă, abordează fără nici o reŃinere acele
teme cu efecte în planul instinctului, al inconştientului uman. InfluenŃa este mai
puternică asupra spectatorului tânăr;
- determină creşterea nivelului agresiv în rândul celor ce urmăresc asemenea filme
sau emisiuni;

28
- desensibilizează auditoriul cu privire la gravele prejudicii pe care le produce
violenŃa. Programele “violente” determină o “dezinhibare” a privitorului şi îl scot
din real, determinându-l să săvârşească, pe calea imitaŃiei, fapte violente, spontane
şi neplanificate.
Totodată, se relevă faptul că receptarea mesajelor mass-media se realizează şi
interpretează în funcŃie de propriile nevoi, atitudini şi imagini despre lume, astfel încât video-
violenŃa va produce efecte doar asupra acelora care au înclinaŃii, predispoziŃie spre violenŃă,
fără a se exclude rolul mijloacelor de informare în masă în desensibilizarea generală şi
formarea unor atitudini nedorite şi neconforme cu interesele societăŃii.
În acelaşi plan şi cu implicaŃii asemănătoare, mai ales asupra tinerilor, se află pornografia.

1.4.7. Discriminarea.
Discriminarea este considerată ca un factor criminogen important fiind asociată cu
prejudecata. O asemenea asociere este făcută deoarece sentimentele discriminatorii constituie
obstacole culturale care au o importanŃă aparte în comportamentul infracŃional.
Discriminarea este refuzul de a trata un grup social în conformitate cu aspiraŃiile sale. Ea
se poate exercita la diferite niveluri: al claselor sociale, al sexelor, al apartenenŃei religioase, al
grupurilor etnice, al instruirii, al participării la activităŃi sociale, al emigrării etc. Aceste
preferinŃe diverse nasc prejudecăŃi, atitudini negative cu privire la ansamblul grupurilor
minoritare.
Discriminările pot avea loc şi în lipsa prejudecăŃilor. Astfel, un om care nu admite
prejudecăŃile se va conforma, totuşi, cutumelor discriminatorii. Intensitatea discriminărilor
depinde de criterii economice, sociale şi politice. PrejudecăŃile nasc sentimente de frustrare
care, de regulă, declanşează porniri agresive, precum şi dorinŃe puternice de revanşă din partea
celor care se consideră discriminaŃi. Acesta este un caz tipic de “conflict de cultură”.
Uneori rolurile se inversează. Astfel, grupurile care se consideră discriminate, în acŃiunile
lor revendicative emit pretenŃii atât de mari încât depăşesc drepturile şi libertăŃile majoritarilor.

1.4.8 Toxicomania.
Include consumul de droguri şi alcoolismul. Întrucât, până în prezent, în România nu
există o pronunŃată stare infracŃională determinată de consumul de droguri, ne vom referi la
alcoolism.
Alcoolismul este un factor criminogen important, producând tulburări mentale cu efecte în
planul comportamentului infracŃional. Starea alcoolică, ca factor criminogen, este influenŃată în
mod direct de temperamentul psihotic sau nevrotic. Pot fi descrise două stări fundamentale de
alcoolism :
a) alcoolismul acut poate fi evidenŃiat atât într-o formă uşoară, cât şi într-o formă gravă:
- beŃia uşoară este însoŃită de o diminuare a atenŃiei şi o lungire a timpului de reacŃie,
cauzând un număr considerabil de infracŃiuni neintenŃionate, comise din imprudenŃă şi
neglijenŃă. Astfel, cele mai multe cazuri de accidente de circulaŃie, dar şi unele accidente de
muncă se datorează alcoolului.
- beŃia gravă provoacă o stare tipică de confuzie mentală, exagerează nevoile sexuale şi
conduce la o stare de delir şi agresivitate căreia i se atribuie o parte importantă a infracŃiunilor
săvârşite cu violenŃă.
b) alcoolismul cronic modifică mentalitatea fundamentală a individului şi dezvoltă
agresivitatea şi impulsivitatea. Este însoŃit de o pierdere a sensurilor eticii şi moralei.

29
Determină furtul, abuzul de încredere, abandonul de familie etc. Provoacă gelozia şi săvârşirea
unor infracŃiuni cu violenŃă având această bază.

1.4.9. Profesia.
Toate statisticile relevă o rată extrem de diversă a delincvenŃei profesionale. Într-un grad
diferit, majoritatea profesiilor oferă condiŃii pentru săvârşirea de infracŃiuni. În acest context nu
ne propunem examinarea incidenŃei criminologice a fiecărei profesii, limitându-ne la
criminalitatea “gulerelor albe”.
Expresia a fost utilizată pentru prima dată de Sutherland în lucrarea “Criminalitatea
gulerelor albe”, apărută în anul 1949. Criminologul american defineşte criminalitatea
“gulerelor albe” ca fiind o infracŃionalitate săvârşită de persoane socialmente respectabile, care
ocupă un statut social elevat. Aceasta este criminalitatea oamenilor de afaceri, a cadrelor
superioare din administraŃie, a personalităŃilor politice, sindicale etc. Din punct de vedere
juridico-penal, criminalitatea “gulerelor albe” nu diferă de cea săvârşită de alte categorii
infracŃionale; în schimb, are unele caracteristici speciale:
- beneficiază de o indulgenŃă generalizată, determinată atât de poziŃia socială a
infractorilor din această categorie, cât şi de modalităŃile rafinate prin care ei
realizează faptele antisociale;
- în aceste condiŃii, reputaŃia persoanelor implicate nu este alterată;
- factorii criminogeni obişnuiŃi (lipsa de instruire, nivel de trai, familie etc.) nu joacă
un rol specific în etiologia infracŃiunilor comise de aceste persoane, determinantă
fiind structura lor de personalitate.
De regulă, criminalitatea “gulerelor albe” se realizează prin ignorarea şi prin interpretarea
falsă a legii, făcându-se o confuzie voită între limitele licitului şi ale ilicitului, uneori
profitându-se de ambiguitatea unor legi adoptate, parcă în mod voit, în interesul acestei
categorii favorizate.

2. Cauzele crimei ca act individual (MIC ROCRIMIN OLOGIA)

2.1. Personalitatea infractorului

2.1.1. Conceptul de personalitate a infractorului


Studiind rolul factorilor individuali în geneza infracŃiunii, criminologia operează cu
conceptul de personalitate a infractorului ca variantă a personalităŃii umane înŃeleasă în
accepŃiunea largă de unitate bio-psiho-socială. Personalitatea infractorului este un concept
criminologic complex care înglobează noŃiunea psiho-socială de personalitate şi noŃiunea
juridico-penală de infractor.
Personalitatea este un concept operaŃional de ordin descriptiv care înfăŃişează rezultatul
unui proces de adaptare a fiinŃei umane la lume, cu scop de conservare şi dezvoltare. Ea este
consecinŃa procesului interacŃionist prin care infrastructura biologică a fost grefată cu
principalii vectori sociali, un rezultat al interacŃiunii dialectice dintre ansamblul
caracteristicilor organizării interne a individului (factorii endogeni) şi ansamblul factorilor
mediului social (factorii exogeni).
DispoziŃiile individuale native care constituie premisa formării personalităŃii sunt
influenŃate decisiv de condiŃiile sociale, economice, culturale şi politice în care se dezvoltă
fiinŃa umană.

30
Adaptarea la lume şi societate a fiinŃei umane, cu scop de conservare şi dezvoltare în
condiŃii de eficienŃă maximă, depinde într-o măsură importantă de componenta biologică a
individului şi este operată de sistemul nervos central. Activitatea sistemului cerebro-spinal, de
care depinde viaŃa psihică, se întregeşte cu aceea a sistemului neuro-vegetativ care reglează
procesele interne de metabolism. De aici rezultă legătura dintre biotip şi componentele
personalităŃii, respectiv aptitudinile, temperamentul şi caracterul.
Aptitudinile reprezintă sisteme operaŃionale stabilizate, superior dezvoltate şi de mare
eficienŃă. Aptitudinile de bază sunt moştenite, iar cele superioare sunt dobândite în procesul
învăŃării şi perfecŃionării individuale.
Temperamentul exprimă gradele de activare a energiei bio-psihice, determinate atât de
secreŃiile endocrine, de cele ale tiroidei şi ale paratiroidei, precum şi de sistemul de activare
reticulară din diencefal. Componenta temperamentală poate fi integrată ca element explicativ în
etiologia crimei, dar numai pe baza datelor furnizate de ştiinŃa contemporană care arată că nu
există tipuri pure de temperament şi că aceste tipuri conŃin atât trăsături pozitive cât şi
negative. Modul de manifestare concretă a temperamentului depinde de măsura în care el este
reglat şi stăpânit de caracter.
Caracterul reprezintă un ansamblu de însuşiri care se manifestă constant şi durabil în
faptele de conduită ale individului.
Comportamentul (conduita) exprimă raportul dintre activitatea sistemului nervos central
care reglează procesele de relaŃie cu societatea şi sistemul neurovegetativ care conduce
procesele interne de metabolism. El este rezultatul interacŃiunii componentelor personalităŃii,
înscris într-o matrice cu un înalt grad de stabilitate.
Aceste elemente au fost utilizate, în forme mai complexe şi mai diversificate, de adepŃii
orientării biologice în criminologie, care au considerat datul biologic drept componentă
esenŃială a personalităŃii umane, transformând anomaliile bio-constituŃionale şi bio-psihologice
în criterii de clasificare a indivizilor în buni şi răi, în superiori şi inferiori, în infractori şi non-
infractori. În variantele moderne ale acestei orientări, interacŃiunea dintre componenta
biologică şi comportamentul infracŃional ia în considerare progresele semnificative care au
avut loc în genetică, biochimia sistemului nervos, neurofiziologie, endocrinologie etc.
Evaluarea rolului factorilor biologici în criminogeneză se face cu prudenŃă, afirmându-se că nu
există nici un tip particular de comportament infracŃional care să fie determinat numai de
factorii biologici.
În realitate, personalitatea umană nu este doar consecinŃa eredităŃii, interacŃiunile dintre
individ şi mediu răsfrângându-se asupra componentelor personalităŃii. În cadrul procesului de
socializare, de maturizare biologică şi socială, omul îşi modelează personalitatea prin învăŃarea
şi interiorizarea complexului sociocultural pe care îl promovează societatea. Procesul de
socializare, în ansamblul său, modelează un tip de personalitate definit prin unicitate şi
originalitate şi care exprimă, într-un mod constant, durabil şi predictibil, un amplu repertoriu
de atitudini, opinii şi acŃiuni compatibile cu modelul cultural şi normativ al societăŃii
respective. El nu se identifică, însă, cu un simplu proces de adaptare individuală şi conformistă
la mediu, reprezentând produsul unor interacŃiuni biunivoce complexe între individ şi mediul
său social, care generează transformări şi schimbări în ambele sensuri. De aceea, personalitatea
este un concept care presupune ideea de evoluŃie a fiinŃei umane în raport cu modificările
intervenite în mediul social, în sfera relaŃiilor sociale.
Perspectiva explicativă a conduitei antisociale implică, în mod obligatoriu, examinarea
condiŃiilor social-istorice în care se desfăşoară procesul de socializare a individului pentru a se
identifica factorii care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii.

31
Deşi relaŃiile sociale influenŃează decisiv formarea personalităŃii individuale, la rândul lor,
ele sunt determinate de activitatea oamenilor ca factori sociali creatori. În consecinŃă,
personalitatea umană este produsul epocii în care trăieşte omul şi pe care o reflectă la nivelul
conştiinŃei, acŃionând, totodată, constructiv sau distructiv, asupra sa. Procesele integrării
sociale sunt procese interacŃioniste care determină sintezele majore ale condiŃiei umane.
Astfel, dacă adaptarea pasivă la mediu, cu scop de conservare, este operată de reflexe şi
instincte care sunt precumpănitor ereditare, adaptarea activă, cu scop de conservare şi
dezvoltare, este operată de voinŃa organizată a caracterului, luminată de învăŃare şi
inteligenŃă şi controlată de emoŃii şi sentimente.
Din punct de vedere criminologic, cea mai importantă componentă a personalităŃii umane
rămâne caracterul, a cărui descifrare şi valorificare poate avea un rol deosebit în prevenirea şi
combaterea fenomenului infracŃional, precum şi în tratamentul şi resocializarea infractorilor.
Infractorul. Conceptul de personalitate a infractorului impune şi unele clarificări cu
privire la accepŃiunea criminologică a termenului de infractor.
În definirea noŃiunii de infractor trebuie pornit de la legătura organică ce există între fapta
comisă şi făptuitorul acesteia. Pentru a identifica elementele definitorii ale noŃiunii de infractor
este necesar să ne raportăm la trăsăturile esenŃiale ale infracŃiunii.
Art.17 C.pen. defineşte infracŃiunea ca fiind fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu
vinovăŃie şi prevăzută de legea penală. Drept consecinŃă, infractorul este persoana care a
săvârşit, cu vinovăŃie, o faptă care prezintă pericol social şi este prevăzută de legea penală.
Această definiŃie evidenŃiază faptul că noŃiunea de infractor nu poate fi o simplă “etichetă”
aplicată unor indivizi de către grupul social dominant, aşa cum încearcă să demonstreze unele
din teoriile inspirate de interacŃionism, ci desemnează o persoană care comite o faptă
antisocială generatoare de efecte juridice penale.
Totuşi, în criminologie, personalitatea infractorului este o noŃiune mai cuprinzătoare decât
cea juridico-penală, cuprinzând ansamblul trăsăturilor, însuşirilor, calităŃilor persoanei care a
comis o infracŃiune, exprimând totodată interrelaŃia dintre individualitatea persoanei şi esenŃa
socială a acesteia. În această viziune sistemică, personalitatea infractorului este definită ca o
sinteză a trăsăturilor bio-psiho-sociale cu un înalt grad de stabilitate, definitorii pentru individul
care a comis o infracŃiune.

2.1.2. Formarea personalităŃii infractorului


Datorită interacŃiunilor permanente care au loc între factorii endogeni şi cei exogeni,
personalitatea nu este o structură statică, ci una dinamică, despre care se ştie că se formează
până în jurul vârstei de 25 de ani şi continuă să evolueze în timp, într-un ritm care depinde de
relevanŃa factorilor exogeni.
Plecând de la această realitate, în analiza structurării în sens antisocial a personalităŃii
umane, controversele teoretice acordă prioritate fie factorilor individuali (endogeni), fie
mediului social (factorilor exogeni). Cu toate că astăzi nu se mai afirmă că anumiŃi indivizi se
nasc infractori, rolul factorilor individuali nu este complet neglijat.
Pe parcursul procesului de maturizare biologică şi socială, individul îşi formează propria
personalitate prin învăŃarea şi asimilarea treptată a modelului socio-cultural predominant,
socializarea devenind pozitivă sau negativă ca urmare a preexistenŃei unui complex de factori
sociali care determină sau favorizează orientarea antisocială a personalităŃii.Fără îndoială,
dezorganizarea socială, anomia, condiŃiile economice precare, conflictele culturale etc., au un
impact major asupra criminalităŃii ca fenomen social. În schimb, la nivel individual,
socializarea negativă nu conduce în mod inevitabil la săvârşirea de infracŃiuni, ci numai ca

32
rezultat al asimilării şi prelucrării sale de către structurile de personalitate şi pe fondul unor
împrejurări concrete care favorizează trecerea la săvârşirea actului infracŃional.
Conceptul de personalitate a infractorului nu surprinde imaginea unei personalităŃi
predestinate pentru crimă, între delincvenŃi şi nondelincvenŃi neexistând o diferenŃă de natură,
ci o diferenŃă de grad cu determinare multicauzală.
Acordând valoare egală celor două categorii de factori implicaŃi în formarea personalităŃii
infractorului, vom insista mai ales asupra proceselor cu relevanŃă mai mare pe parcursul
socializării negative. Aceste procese au semnificaŃii diferite, ca rezultat al succesiunii lor
temporale, al vârstei, sexului şi al altor caracteristici ale persoanei.
Personalitatea orientată antisocial se formează în aceleaşi sfere ale vieŃii sociale (familie,
şcoală, microgrupuri, medii de producŃie etc.) ca şi personalitatea non-delincventă. Ceea ce
diferă este conŃinutul informaŃiilor receptate şi valoarea acordată acestora.
Orientarea antisocială a personalităŃii este un proces de durată în care subiectul asimilează
cu preponderenŃă informaŃiile perturbante care îi sosesc din mediul social.
Caracterizarea unei informaŃii ca fiind perturbantă are în vedere proprietatea acesteia de a-
l împiedica pe individ să asimileze sistemul de norme şi valori promovat de societate, de a
ecrana şi falsifica imaginea valorilor reale, acordând prioritate antinormelor şi nonvalorilor.
Aceasta explică de ce influenŃele negative se acumulează treptat în conştiinŃa indivizilor sub
forma unor reprezentări incorecte ale valorilor sociale.
EficienŃa modelatoare a informaŃiilor perturbante este în relaŃie directă cu
trăsăturile de caracter ale subiectului. Un individ cu trăsături negative de caracter va fi
deosebit de sensibil la informaŃiile apte să-i stimuleze aceste trăsături care, în timp, devin
dominante, determinând orientarea antisocială a personalităŃii. În consecinŃă, impactul
informaŃiilor perturbante va fi cu atât mai semnificativ atunci când subiectul este tânăr. Ele vor
modifica structura de personalitate, mai ales la nivelul caracterului, fapt exteriorizat iniŃial în
acte minore de conduită negativă care, cu timpul, se generalizează, degenerând în acte de
conduită antisocială, infracŃională.
Apreciind că mediul social global furnizează cu preponderenŃă informaŃii corecte,
conforme cu modelul socio-cultural promovat, este necesar să se analizeze modul în care
mediul psihosocial determină formarea personalităŃii orientate antisocial.
Dintre componentele mediului psihosocial care exercită o influenŃă deosebită asupra
formării personalităŃii individului, atenŃia criminologiei s-a îndreptat mai ales asupra familiei,
şcolii şi locului de muncă (profesiei).
a) Familia reprezintă principala instanŃă de socializare al cărei rol funcŃional în structura
socială şi în sistemul instituŃiilor sociale permite realizarea a două funcŃii principale:
socializarea primară a copiilor pentru a deveni membri ai societăŃii şi stabilizarea personalităŃii
adulŃilor.
Dacă socializarea primară se referă la asimilarea principalelor valori şi norme sociale prin
intermediul primelor contacte sociale şi experienŃe de viaŃă ale copilului, stabilizarea
personalităŃii adultului impune trecerea de la socializarea primară la socializarea continuă în
cadrul interacŃiunilor determinate de noua poziŃie socială care impune imperative noi.
Familia îşi realizează funcŃiile sale socializatoare în cadrul unor situaŃii specifice:
- situaŃiile de “educare morală” în care sunt esenŃiale relaŃiile şi autoritatea din
interiorul familiei, prin care copilul îşi formează o primă imagine despre lume şi
viaŃă, despre norme şi valori;
- situaŃiile de “învăŃare cognitivă” care îi formează copilului sistemul de cunoştinŃe,
aptitudini şi deprinderi necesare convieŃuirii sociale;

33
- situaŃiile de invenŃie şi imaginaŃie care dezvoltă fantezia şi capacităŃile creatoare;
- situaŃiile de comunicare psihologică, care dezvoltă afectivitatea specific umană.
În cadrul unor procese de interacŃiune specifică, între care imitaŃia, învăŃarea şi
identificarea, copilul ajunge să simtă şi să se comporte ca şi cum caracteristicile unei alte
persoane sau grup de oameni i-ar aparŃine şi lui, structurându-şi astfel trăsăturile de
personalitate în funcŃie de un model de referinŃă. Conduita antisocială apare îndeosebi în acele
familii lipsite de preocuparea de a asigura o socializare corectă a copiilor, ori care în mod
intenŃionat asigură acestora modele de socializare negativă.
O influenŃă hotărâtoare asupra formării personalităŃii copilului o are climatul conjugal,
calitatea relaŃiilor dintre soŃi pe de o parte şi dintre aceştia şi copii, pe de altă parte. Un cuplu
armonios, o familie unită, o afecŃiune autentică acordată copilului constituie premisele unei
socializări pozitive. Dimpotrivă, un climat conjugal tensionat, certurile, stările conflictuale
între soŃi sau între părinŃi şi copii manifestate prin repetate certuri, bătăi, vor influenŃa negativ
formarea personalităŃii copilului.
Modelul comportamental al părinŃilor exercită, fără îndoială, o puternică influenŃă
asupra copilului. PărinŃii a căror comportare se caracterizează prin cinste, onestitate, curaj,
respect faŃă de muncă vor constitui exemplu pozitiv pentru propriii lor copii. ApariŃia unor
trăsături negative la copiii care au asemenea părinŃi nu este exclusă, dar aceasta constituie o
excepŃie ce se datorează intervenŃiei unor factori negativi cu o forŃă de penetraŃie foarte
puternică, capabilă să anuleze modelul paternal. În acele familii în care părinŃii nu muncesc,
duc o viaŃă parazitară, consumă frecvent băuturi alcoolice, unde predomină lăcomia, egoismul,
dorinŃa permanentă de înavuŃire sau au antecedente penale, riscul apariŃiei unor manifestări
antisociale la copii este mult mai ridicat.
Un rol deosebit în cadrul interacŃiunii părinte-copil, în modelarea personalităŃii copilului îl
are, de asemenea, stilul educativ. Dacă el este echilibrat, inteligent, raŃional, bazat pe
preocuparea constantă a părinŃilor de a cunoaşte profund viaŃa copilului, de a-i transmite
acestuia o imagine exactă asupra realităŃilor care-l înconjoară, de a-l face să înŃeleagă
posibilităŃile reale care i se oferă pentru a-şi satisface aspiraŃiile, constituie o premisă majoră
pentru formarea unei personalităŃi armonioase.
Cercetările efectuate au arătat că majoritatea minorilor delincvenŃi provin din acele familii
în care stilul educativ este caracterizat fie prin indiferenŃă, fie prin despotism. La consecinŃe tot
atât de negative duce şi stilul educativ permisiv, excesiv de tolerant, manifestat prin răsfăŃul
exagerat al copiilor. Acest stil este caracteristic îndeosebi familiilor cu un singur copil şi cu o
situaŃie materială foarte bună.
Rolul familiei în formarea personalităŃii individului trebuie considerat în toată
complexitatea sa. Chiar şi în acele cazuri în care familia este caracterizată printr-un stil de viaŃă
deficitar, ea poate juca un rol pozitiv în viaŃa individului prin protecŃia pe care i-o oferă, prin
identitatea pe care i-o asigură, prin mobilurile emoŃionale pe care le determină.
b) şcoala deŃine, de asemenea, un loc important în formarea personalităŃii individului. Ea
este menită să dezvolte aptitudinile, să transmită cunoştinŃele profesionale, să formeze, să
dezvolte şi să consolideze atitudinile pozitive, pregătind pentru viaŃă generaŃia tânără.
CorelaŃia dintre criminalitate şi nivelul de instruire şi educaŃie nu poate fi neglijată.
Indivizii cu un volum redus de cunoştinŃe, cu carenŃe educaŃionale pronunŃate, fără o
reprezentare exactă asupra valorilor şi normelor sociale, nu discern binele de rău, licitul de
ilicit. Pregătirea şcolară redusă, nivelul precar al cunoştinŃelor, anturajul necorespunzător,
constituie o cale sigură spre delincvenŃă. Desigur că, la rândul său, rolul educativ al şcolii poate
fi marcat de o serie de carenŃe care contribuie la formarea unei personalităŃi neadaptate.

34
Preocupată mai ales de rolul său informativ, şcoala poate scăpa din vedere rolul formativ,
menirea sa educativă. Se produce astfel o ruptură între funcŃia educativă şi funcŃia instructivă a
şcolii, educaŃia fiind înlocuită cu şcolarizarea. Elevii ajung să se grupeze în relaŃii ierarhice,
fragmentare, care îndepărtează de şcoală pe cei mai puŃin dotaŃi, care se îndreaptă către
anturaje în care îşi pot satisface nevoia de apreciere.
c) Profesia, prin ea însăşi, nu reprezintă decât o modalitate de a evita delincvenŃa prin
asigurarea unor venituri oneste. Cercetările întreprinse asupra cauzelor infracŃiunilor comise cu
violenŃă relevă că majoritatea subiecŃilor activi au un statut ocupaŃional precar, instabil, cei mai
mulŃi dintre aceştia neavând nici o calificare.
În concluzie, socializarea adultului se construieşte pe fondul cunoştinŃelor, deprinderilor şi
motivaŃiilor dobândite în cursul socializării primare, ulterior intervenind multiple alte instanŃe,
factori şi agenŃi caracterizaŃi prin structuri educaŃionale şi mecanisme de influenŃă din ce în ce
mai puternice. Ca rezultat al întregului proces, conduitele indivizilor se identifică cu cerinŃele
rolurilor sociale, în aşa fel încât prescripŃiile socio-culturale ale mediului psihosocial devin
constante şi repere de bază ale personalităŃii.
Fără îndoială că şi mediul social global, în ansamblul său, poate avea un rol semnificativ
în apariŃia conduitelor antisociale, în formarea personalităŃii infractorului. Astfel, procesul de
socializare desfăşurat pe fondul unor contradicŃii severe între individ şi societate, între
aspiraŃiile legitime şi mijloacele pe care societatea le oferă pentru îndeplinirea lor, duce adesea
la apariŃia unor forme de inadaptare, de formare a unor personalităŃi antisociale. ApariŃia
conduitelor antisociale decurge, astfel, din însăşi esenŃa societăŃii, din criza economică pe care
o străbate. În acest context, anomia reprezintă o stare specifică societăŃilor dezorganizate
social, zguduite de revoluŃii sau crize sociale profunde, în urma cărora se amplifică tendinŃele
de devianŃă socială iar modelele promovate devin confuze.
ConsecinŃa tipică a raporturilor contradictorii în planul socialului este înstrăinarea
individului şi modificarea în sens antisocial a structurii sale de personalitate, manifestată prin
individualism, indiferenŃă afectivă, egocentrism şi agresivitate. Într-adevăr, personalitatea
umană, după structurarea sa, nu rămâne un dat imuabil, ci se modifică o dată cu schimbarea
elementelor bio-psiho-sociale care o compun.

2.2. SituaŃia preinfracŃională


SituaŃia preinfracŃională reprezintă un ansamblu de circumstanŃe exterioare personalităŃii
delincventului, care precedă actul infracŃional. În literatura de specialitate se face distincŃie între
două elemente ale situaŃiei preinfracŃionale: evenimentul (sau seria de evenimente) care
determină apariŃia ideii infracŃionale în mintea delincventului şi circumstanŃele în care fapta
antisocială se pregăteşte şi se execută.
- Primul element poate avea o largă variabilitate în timp. El poate fi răspunsul instantaneu la
o provocare, ori poate preceda cu mult formarea ideii infracŃionale. În primul caz putem
exemplifica prin săvârşirea unui omor în cazul flagrantului de adulter (ideea omuciderii apare în
momentul constatării evenimentului), sau executarea furtului, tâlhăriei ori delapidării când ideea
faptei antisociale survine ca rezultat al unor lipsuri materiale. La rândul său, rolul evenimentului
originar diferă serios în etiologia infracŃiunii. El poate fi decisiv în cazul prezentat al infidelităŃii
conjugale ori poate fi nesemnificativ, cum ar fi în cazul omorului comis de un alcoolic.
- Al doilea element vizează circumstanŃe fără legătură cu motivaŃia infracŃională, dar
decisive în trecerea la act. Astfel, prezenŃa unei arme (în cazul infracŃiunilor săvârşite cu
violenŃă), a unei portiere deschise (în cazul furturilor de şi din autoturisme) etc., favorizează
realizarea proiectului infracŃional.

35
Fără îndoială că între diversele elemente ale situaŃiei preinfracŃionale, victima are un rol
important. Ea poate fi provocatoare, neglijentă sau indiferentă faŃă de comiterea infracŃiunii.
În principiu, adoptarea variantei de comportament infracŃional va interveni în acele ipoteze
în care între orientarea antisocială a personalităŃii şi situaŃia preinfracŃională se realizează o
compensare sub raportul eficienŃei contributive.

2.3. Mecanismul trecerii la act


Trecerea la săvârşirea actului infracŃional este elementul care diferenŃiază infractorii de
noninfractori. Analiza trecerii la act surprinde momentul impactului dintre personalitate şi
situaŃia concretă de viaŃă. Personalitatea prezintă interes sub aspectul intensităŃii orientării sale
antisociale , precum şi a trăsăturilor de caracter care o susŃin: egocentrismul, agresivitatea,
indiferenŃa afectivă şi labilitatea.
SituaŃia concretă de viaŃă creează premise mai mult sau mai puŃin favorabile trecerii la act.
În funcŃie de intensitatea orientării antisociale a personalităŃii infractorului, pentru a se trece la
săvârşirea infracŃiunii, situaŃia concretă de viaŃă poate îmbrăca atât forma condiŃiei necesare, cât
şi pe cea a condiŃiei necesare şi suficiente.
Odată întrunite aceste criterii, subiectul este pus în situaŃia de a delibera şi a opta între mai
multe variante de comportament. În procesul psihologic de deliberare intervin criterii
motivaŃionale (mobil şi scop), valorice (semnificaŃia socială şi juridică a faptei), morale, afective
şi materiale (condiŃii concrete de realizare a faptei). Considerând situaŃia concretă de viaŃă ca
fiind propice pentru săvârşirea faptei, rezultatul procesului de deliberare depinde numai de gradul
de intensitate al orientării antisociale a personalităŃii, iar aspectul final al deciziei este o reflectare
elocventă a acestei diferenŃe de grad. Pentru infractorul de profesie, care are o orientare
antisocială a personalităŃii deosebit de marcată, rezultatul deliberării este uşor de anticipat.
Sistemul propriu de norme şi valori îi justifică conduita şi îi dă un caracter legitim. Numai când
factorii de risc rezultaŃi din analiza situaŃiei concrete de viaŃă sunt foarte mari, opŃiunea sa va fi
alta, operând cu criteriile probabilităŃii.

C APIT OLU L IV: C RIMIN AL IT ATEA FEMIN IN A

1. RelaŃia dintre sex şi criminalitate.

DiferenŃele anatomice, fiziologice, psihologice, morale, intelectuale şi sociale dintre


sexe sunt relevante şi pentru criminalitate. Caracterele speciale ale sexelor influenŃează,
neîndoielnic, asupra formei, genului criminalităŃii. Există, astfel, într-o măsură oarecare, o
criminalitate specifică fiecărui sex. Criminalitatea specifică femeii cuprinde, printre altele,
pruncuciderea, prostituŃia, avortul, abandonarea copilului etc.
In general, după statistici, criminalitatea feminină este inferioară numeric criminalităŃii
masculine. In baza cercetărilor şi constatărilor statistice, Gina Lombroso ajunge la următoarele
concluzii: criminalitatea feminină este de 4-5 ori inferioară celei masculine; femeia comite de
16 ori mai puŃine crime grave decât bărbatul. Criminalitatea feminină atinge cea mai înaltă cotă
la vârste avansate, când caracterele speciale ale sexului sunt oarecum şterse de vârstă.
Participarea femeii la crimă este cu atât mai mare, cu cât aceasta reclamă mai puŃină forŃă
fizică, mai puŃină cultură şi energie intelectuală.

36
Cauzele inferiorităŃii criminalităŃii feminine sunt multiple. Femeia, având o constituŃie
fizică mai puŃin robustă, precum şi o fire mai timidă, are mai puŃină dispoziŃie şi capacitate
pentru infracŃiunile a căror săvârşire reclamă forŃă, energie fizică. Spiritul mai altruist al femeii
este şi el un frâu în contra criminalităŃii. De asemenea, şi sentimentul religios, fiind mai
dezvoltat la femeie decât la bărbat, este un motiv de a o reŃine mai mult de la criminalitate
decât pe acesta.
Multe crime ale femeilor rămân nedescoperite, sau multe crime, la care participă şi
femeia, contează numai ca crime ale bărbaŃilor. ViaŃa casnică o face pe femeie mai puŃin
expusă controlului public decât pe bărbat şi, astfel, îşi poate ascunde mai uşor faptele. Pe de
altă parte, în spatele atâtor crime trecute în contul criminalităŃii masculine este femeia care a
instigat la crimă , fără a se trăda. Foarte multe crime comit bărbaŃii numai pentru a îndeplini o
dorinŃă a femeii pe care o iubesc sau a cărei iubire încearcă să o cucerească, sau pentru a masca
situaŃii, împrejurări care i-ar umili sau le-ar ştirbi personalitatea, dacă le-ar cunoaşte femeile.
Şi, nu în puŃine cazuri, femeia uzează conştient de această slăbiciune a bărbatului, pentru a-1
împinge în criminalitate.
Nu în puŃine cazuri, femeia participă la infracŃiune în calitate de complice, fără să o
trădeze bărbatul, acesta luând asupra sa întreaga răspundere.
Inferioritatea criminalităŃii feminine mai are o explicaŃie şi în prostituŃie, fiindcă în
aceasta se canalizează, în mare parte, înclinaŃiile rele ale femeii.

2. ProstituŃia

Cauzele prostituŃiei sunt foarte variate. La o parte a prostituatelor cauza este ereditatea
viciată, ajutată, alimentată de condiŃiile sociale. O parte a prostituatelor se recrutează dintre
individele cu anomalii patologice, isterice sau psihopate. Cele mai multe, după cum relevă
Forel, sunt din naştere anormale, imbecile, stupide, leneşe, mincinoase, sau au devenit vicioase
sub influenŃa mediului, ori sunt de natură apatică sau foarte sugestibile, cedând la orice
seducŃie şi la orice impuls ce vine din afară, „Acestea din urmă formează, după Forel, poate cel
mai mare contingent al prostituŃiei, fiindcă ele sunt prada cea mai uşoară şi cea mai comodă
pentru proxeneŃi". Exemplele rele, mediul vicios, uşuratic, lipsa unei ocupaŃii serioase şi
sistematice, educaŃia prea liberă, luxul, vanitatea, alcoolul, scenele obscene prezente peste tot,
contactul cu lumea depravată, mizeria, contrastul dintre dorinŃe sau pretenŃii şi situaŃia
economică, sunt, de asemenea, unele din cauzele însemnate ale prostituŃiei.
Csizmadia Alajos, ocupându-se şi de prostituŃie, consideră că aceasta se datorează nu
monogamiei, cum cred unii, ci sărăciei, leneviei, lipsei de educaŃie sau educaŃiei deficitare şi,
adeseori, degenerării fizice ereditare sau dobândite, care există la un mare număr de prostituate.
ProstituŃia este mijlocul cel mai primejdios al degenerării.
RecrudescenŃa prostituŃiei după război se datorează îndeosebi crizei morale generale,
slăbirii fundamentului căsătoriei şi vieŃii economice dificile.
Mihai Ralea studiază legătura dintre feminism şi prostituŃie. El afirmă că, dacă din
cauza crizei căsătoriei, în clasa mai bogată, femeile apucă calea feminismului, a revendicărilor
conştiente, pe care le-o indică cultura şi situaŃia lor, în clasa muncitorească, femeia necăsătorită
va apuca altă cale. HărŃuiala sexuala la locul de muncă, salariul mic, şomajul, mizeria,
reprezintă cauze care determină prostituŃia liberă.
Se ştie că prostituatele nu sunt feministe. Ele au altă cale de a soluŃiona greutăŃile vieŃii.
Autorul citat conchide astfel: între originea socială a prostituŃiei şi a feminismului există o
strânsă legătură, încât putem spune, fără exagerare, că prostituŃia este feminismul claselor de
jos.
După Decembrie 1989, prin deschiderea frontierelor şi garantarea dreptului la liberă
circulaŃie a cetăŃenilor români, s-a manifestat o diversificare a modalităŃilor de eludare a
legilor, atât de către cetăŃenii români, cât şi de către cei străini.
In prezent, s-a constatat că prostituŃia organizată a devenit pentru proxeneŃi o adevărată
sursă de câştiguri, putând fi catalogată drept o „industrie", din care se obŃin venituri fabuloase.

37
Pe fondul scăderii continue a nivelului de trai, al instabilităŃii economice şi sociale, fenomene
care determină puternice frustrări la nivel personal, prostituŃia şi proxenetismul au luat o
amploare îngrijorătoare.
Sub acoperire aparent legală, pe teritoriul României au luat fiinŃă un număr alarmant de
societăŃi cu profil „cultural", de „impresariat artistic", de turism, matrimoniale, de alimentaŃie
publică, care, profitând de vidul legislativ şi speculând neconcordanŃele de păreri în privinŃa
aplicării legii de către organele de urmărire penală, racolează şi determină la practicarea
prostituŃiei tinere ce fac parte din diverse medii, sau care nu întrevăd posibilităŃi minime de
realizare pe plan profesional. Profitând de naivitatea şi disperarea acestor persoane, patronii
acestor societăŃi livrează această „marfă" cu nonşalanŃă în străinătate, obŃinând profituri uriaşe.
In acest context, „traficul de carne vie" este interferat, nu de puŃine ori, de comiterea
altor infracŃiuni, cum ar fi traficul şi consumul de droguri, fals privind identitatea, sechestrări
de persoane, şantaj, violuri şi chiar omoruri, ceea ce face ca pericolul social al acestor fapte să
fie deosebit de ridicat. Toate eforturile şi realizările de până acum ale formaŃiunilor de com-
batere a crimei organizate pe linia „traficului de carne vie" nu reprezintă, din păcate, decât
suprimarea unor verigi din marele lanŃ al afacerilor oneroase derulate de către infractori,
situaŃie datorată, în bună măsură, atât probaŃiunii extrem de dificile a acestui gen de fapte, cât
şi refuzului de a coopera cu organele de urmărire penală a persoanelor implicate (prostituate),
ca urmare a necunoaşterii legislaŃiei, dar, mai ales, a temerii de represalii din partea proxe-
neŃilor.
Din analiza cazurilor rezolvate s-au desprins unele concluzii cu privire la modurile de
recrutare a victimelor, modalităŃile de scoatere din Ńară şi introducerea în alte Ńări unde urmează
să practice prostituŃia, situaŃiile limită la care sunt expuse în vederea practicării prostituŃiei.
Astfel, activitatea de recrutare a victimelor, pentru persoanele de sex feminin necunoscute cu
astfel de ocupaŃii, se face prin promisiunea unui loc de muncă în: restaurante, hoteluri, ca
ajutor în gospodărie, ca educatoare de copil, ca îngrijitoare etc., prin publicarea de anunŃuri în
ziare, recrutarea prin oficii matrimoniale, prin contactarea directă (în discoteci, baruri) şi prin
prezentarea unor posibilităŃi mai avantajoase de câştig.
Femeile sunt expuse unor situaŃii limită, cum ar fi: luarea documentelor de călătorie;
profitarea de dificultăŃile de limbă; frica de organele de urmărire penală; folosirea violenŃei -
bătăi, loviri, răniri cu cuŃitul, violuri, şocuri electrice; ameninŃări cu sesizarea oficiilor pentru
străini, cu arme albe sau de foc, cu fotografii compromiŃătoare făcute în secret, cu camere
video, cu represalii împotriva familiilor, cu omoruri şi şantaj; lipsire de hrană; drogarea.

3. Agresarea soŃilor

O formă frecventă de victimizare a femeii o constituie agresarea sau maltratarea


acesteia de către soŃ. Cauzele pot fi multiple: conflicte intraconjugale, infidelitatea soŃiei sau
suspiciuni ale soŃului privind fidelitatea conjugală, gelozia, soŃ alcoolic sau bolnav psihic . In
unele cazuri, ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice, soŃiile pot comite ele
însele infracŃiuni, inclusiv crime asupra soŃilor.
Femeile sunt în mai mare măsură victimizate de către soŃi, deşi numărul crimelor
comise de soŃii este destul de mare.
Şi în ceea ce priveşte soŃiile, motivele sunt diverse. Cea mai dificilă situaŃie o
reprezintă cea în care soŃiile victimizate (maltratate, agresate) ajung, la rândul lor, să
victimizeze (să-şi ucidă soŃii). Asemenea cazuri par a fi paradoxale: victima iniŃială apare în
calitate de infractor (criminal). Stabilirea gradului de vinovăŃie a celor doi membri ai cuplului
penal este extrem de dificilă.
Până la comiterea crimei, soŃul şi-a victimizat soŃia, dar, anterior, este posibil ca aceasta
să-1 fi provocat continuu, prin diferite acte comportamentele, pentru. ca, după un timp, soŃia,
nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ să răspundă prin violenŃă şi să-1 ucidă.

38
Deşi datele atestă că majoritatea actelor de violenŃă conjugală sunt comise împotriva
femeilor de către soŃi, fosti soŃi, nu poate fi ignorat numărul cazurilor în care femeile îşi
agresează soŃii. Este dovedit faptul că, atunci când femeile lovesc bărbaŃii, ele procedează
astfel din răzbunare.
Gelles a descoperit că, deşi femeile îşi omoară soŃii la fel de frecvent cum o fac
bărbaŃii, motivele sunt foarte diferite. O probabilitate foarte mare o prezintă faptul ca femeile
să comită acest act violent în autoapărare, pentru a evita atacurile fizice sau violenŃa fizică în
scop de viol.
Un studiu al sociologului Mildred Deley Pajelow, expertă în violenŃe conjugală, a dus
la concluzia că bărbatul, care trăieşte cu o femeie, caracterizată prin violenŃă, nu este legat din
punct de vedere economic sau din cauza fricii de aceasta, spre deosebire de femeile care trăiesc
cu asemenea bărbaŃi. Femeile victime ale abuzurilor conjugale raportate sunt adesea legate, din
punct de vedere economic, de bărbatul care abuzează de ele. Datele prezentate în acest studiu
arată că, o dată ce o femeie este agresată de soŃ, este foarte probabil să fie agresată din nou şi,
în final, să riposteze şi ea. In stabilirea responsabilităŃilor victimei este necesar să fie cunoscută
„istoria" relaŃiei interpersonale, în primul rând, frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor conjugale.
Victimizarea soŃului poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a acestuia. De un
mare ajutor pentru atenuarea conflictelor şi a situaŃiilor victimizante poate fi psihoterapia
conjugală şi familială. Asemenea sprijin şi ajutor ar reduce mult posibilitatea comiterii unor
acte victimizante.

4. P runcuciderea, infracŃiune specific feminină

InfracŃiunea de pruncucidere ne interesează în contextul infracŃionalităŃii feminine,


deoarece subiectul său activ va fi întotdeauna o persoană de sex feminin. Prin urmare, ea
constituie una din infracŃiunile specifice criminalităŃii feminine. InfracŃiunea de pruncucidere
reprezintă o varietate a infracŃiunii de omor, săvârşită în condiŃii specifice, care justifică
incriminarea distinctă şi atenuarea sancŃiunii penale. Pruncuciderea se referă nu la suprimarea
vieŃii oricărui copil, ci numai la uciderea de către mamă a copilului său nou-născut.
Fapta denumită prin termenul de „pruncucidere" este incriminată în legislaŃiile penale
ca o variantă atenuată a omuciderii şi constituie fie o infracŃiune de sine stătătoare, cu denumire
proprie şi cu conŃinut normativ specific propriu, fie o formă sau circumstanŃă atenuantă a
infanticidului.
Această atenuare are în vedere în legislaŃia românească existenŃa anumitor stări psiho-
fiziologice provocate de naştere care, fără a echivala cu o stare de inconştienŃă şi fără a exclude
capacitatea psihică a făptuitorului, sunt de natură să explice, într-o anumită măsură, uciderea
copilului nou-născut de către mama sa. Recunoscând existenŃa unor asemenea stări, legiuitorul
a sancŃionat mai uşor, în raport cu omorul, o asemenea faptă.
In antichitate, pruncuciderea era pedepsită la fel de sever ca orice omor.
Legile medievale nu distingeau nici ele între infanticid şi orice altă omucidere, deşi
unele dintre acestea prevedeau o pedeapsă mai gravă pentru pruncucidere: arderea pe rug. In
realitate, aceste pedepse mai aspre se aplicau celor care suprimau viaŃa unui copil (infanticizi)
şi nu mamei care, în anumite condiŃii disperate, comitea asemenea fapte.
Cesare Beccaria a fost promotorul ideii potrivit căreia mama naturală trebuie pedepsită
mai blând. El avea în vedere, în special, pe mama care, în urma unui viol sau a unei împrejurări
deosebite, dădea naştere unui copil şi trebuia să aleagă între dezonoare sau uciderea acestuia.
Mai târziu, atenuarea pedepsei pentru pruncucidere a fost justificată pornindu-se de la
ideea că mama naturală se găsea, după naştere, într-o situaŃie deosebit de delicată, datorată
atmosferei generale de condamnare a femeii care dădea naştere unui copil în afara căsătoriei;
opinia publică era intolerantă la asemenea acte. Pe de altă parte, situaŃia mamei era agravată şi
de neajunsurile economice în care se zbătea, lipsa de sprijin al tatălui copilului şi a ajutorului
colectivităŃii.

39
Potrivit articolului 177 din Cod penal, pruncuciderea constă în uciderea copilului nou-
nascut, săvârşită imediat după naştere de către mama aflată într-o stare de tulburare pricinuită
de naştere şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.In această concepŃie, sub denumirea de
pruncucidere este incriminată fapta mamei care dă naştere unui copil şi suprimă viaŃa acestuia
imediat după naştere, ca urmare a unor stări psiho-fizice care conferă o responsabilitate
diminuată .
In cazul pruncuciderii, mama, aflată pradă unei tulburări specifice pricinuită de naştere,
nu are capacitate deplină de a-şi da seama de caracterul actului său şi de a fi stăpână pe voinŃa
sa, astfel încât poate comite o faptă de suprimare a vieŃii copilului nou-născut.

5.Teoriile social-structurale şi criminalitatea feminină

Teoriile social-structurale, în special teoria oportunităŃii, au fost folosite atât pentru a


explica victimizarea, cât şi comportamentul criminal al femeii. Această abordare a fost, de
asemenea, respinsă, cu motivaŃia că femeile adoptă un comportament criminal. De fapt,
teoriticienii nu au ajuns la un punct comun în ceea ce priveşte natura criminalităŃii feminine.
Totuşi, este important să studiem variatele abordări ale criminalităŃii feminine.
O perioadă de timp, femeile au fost rareori studiate ca victimă sau agresor în literatura
de specialitate, invocându-se variate motive. în calitate de delincvente, femeile au reprezentat
un procent mult mai mic faŃă de proporŃia lor în populaŃie. Crimele lor, în general, nu-
reprezentau un pericol serios pentru societate, cu excepŃia, poate, a caracterului moral, ca în
cazul prostituŃiei. Femeile arestate sunt, de obicei, la primul delict.
Femeile criminale nu au fost considerate o problemă socială serioasă şi nu au pus probleme
deosebite de violenŃă în închisoare, fapt caracteristic închisorilor populate cu bărbaŃi.
Totuşi, o parte din aceste consideraŃii larg răspândite au fost contestate în momentul în
care teoreticienii au început să studieze serios situaŃia femeilor în sistemul justiŃiei penale.
Studiile şi analizele criminalităŃii feminine, comparate şi contrastate cu cele ale
criminalităŃii masculine, prezintă o imagine confuză. Unele diferenŃe se datorează deosebirilor
dintre bazele de date utilizate pentru analize; altele provin dintr-o abordare prea limitată în
unele studii. Este, de asemenea, posibil ca, dacă există diferenŃe importante între delincventa şi
criminalitatea masculină şi cea feminină actuală, acestea să nu poată fi explicate printr-o
singură variabilă, cum ar fi eliberarea femeii, sau o singură teorie, cum ar fi teoria oportunităŃii.

5.1.Teoria oportunităŃii şi criminalitatea feminină

Sociologul Rita Simon consideră că rata criminalităŃii feminine a crescut numai în


anumite infracŃiuni contra proprietăŃii, cum ar fi furtul, înşelăciunea, şi că creşterea numărului
acestor fapte poate fi explicată prin teoria oportunităŃii. Mai multe femei sunt încadrate în
muncă şi lucrează în slujbe mult mai variate, fapt ce conduce la oportunităŃi mai mari de a
comite delicte. PredilecŃiile bărbaŃilor şi femeilor de a comite anumite fapte nu sunt
fundamental diferite, diferenŃa constând în oportunităŃi. Rita Simon consideră că femeile sunt
mai mult implicate în infracŃiunile economice, deoarece ele au mai multe oportunităŃi să comită
aceste fapte, şi că ele sunt mai puŃin implicate în fapte de violenŃă.
Darrel J. Steffensmeier, care a scris numeroase lucrari despre criminalitatea feminină,
este de acord cu faptul că a crescut numărul anumitor tipuri de crime în rândul femeilor, dar
este de părere că femeile sunt încă implicate, în principal, în delictele feminine tradiŃionale. De
exemplu, furtul din magazine este o infracŃiune pentru care, în mod tradiŃional, majoritatea
arestărilor au fost din rândul femeilor. Creşterea furturilor din magazine este reflectată în ratele
mai mari ale furtului.

40
Lee H. Bowker, în cartea sa provocatoare despre criminalitatea feminină ridică, de asemenea,
această problemă. El se referă la un studiu din care s-a reŃinut că .rolurile delincvente jucate de
femeile tâlhare şi hoaŃe sunt mai compatibile cu comportamentul general de rol sexual al
femeii, decât cu comportamentul bărbaŃilor tâlhari şi hoŃi. în majoritatea cazurilor, femeile erau
partenere mai degrabă, decât autori individuali ai faptelor şi au existat, de asemenea, un număr
de cazuri în care ele au fost numai accesorii (care au jucat roluri secundare) sau conspiratori
(care nu au participat deloc la actul crirninal). Numai în unul din 7 cazuri o femeie a săvârşit un
furt sau un jaf de una singură.

5.2 Teoria controlului social


Teoria controlului social are, de asemenea, implicaŃii în explicarea criminalităŃi
feminine. Numeroşi cercetători au ajuns la concluzia că crima, este rezultatul masculinităŃii;
rezultatele acestor studii nu sunt consistente. AlŃi cercetători au sugerat că explicaŃia se găseşte
în teoria controlului social. în linii mari, teoria controlului social constă în: oamenii cu legături
mai slabe cu societatea convenŃională au posibilităŃi mai mari de a adopta un comportament
criminal, decât cei cu legături mai strânse. Astfel, bărbaŃii pot fi mai mult implicaŃi în
delincventă decât femeile, deoarece ei au legături mai slabe cu societatea tradiŃională.
Legăturile sociale pot fi utilizate, de asemenea, pentru a explica de ce femeile comit
crime.
Un studiu care a examinat forma rară de crimă printre femei (uciderea
altor femei), deşi bazat pe un eşantion mic (15 femei arestate pentru uciderea
de femei în oraşul Michigan, care este predominat de negri, în perioada 1982 -
1983), a conchis că aproape jumătate dintre victime erau copii sau copii
vitregi ai agresoarelor. Femeile care ucid alte femei (sau fete) sunt caracteriza-
te prin izolarea socială de cultura principală".
Acestea sunt mamele minoritare care, în cea mai mare parte, trăiesc în relaŃii imorale cu
bărbaŃii şi nu sunt pregătite şi educate să învingă în lupta zilnică pentru supravieŃuire. Ele sunt
drastic limitate în resurse educaŃionale şi profesionale şi în abilitati sociale necesare menŃinerii
unei vieŃi de confort şi demnitate la nivelul existent, în prezent, în Statele Unite.

41
6. Elemente de psihologie penitenciară

In cunoaşterea şi prevenirea fenomenului infracŃional, în general, şi a celui feminin, în


special, un rol important îl are şi studierea psihologiei persoanelor internate deja în penitenciar,
pentru" comiterea unor infracŃiuni. In acest sens, s-au realizat teste psihologice pe anumite loturi de
deŃinute.
Intr-un grup constituit din minore, repartizarea pe infracŃiuni a celor 40 de fete este
următoarea: contra persoanei 25%, contra avutului public 30%, contra avutului persoanei 45%.
Predomină infracŃiunile comise de una singură -55%.
Marea majoritate se consideră singurele vinovate pentru infracŃiunea comisă, iar pedeapsa
este apreciată pe măsura faptei sau mai uşoară. Justificările infracŃionale sunt slab conturate. In
ordine procentuală, motivaŃia fetelor este următoarea: teama de părinŃi (care a determinat fuga de
acasă), conformismul la hotărârea grupului de prieteni, alcoolul, nevoia de lux, teama de a pierde
dragostea unui bărbat, internarea în şcoala specială este considerată ca învăŃătură de minte pentru
toată viaŃa.
In cazul unui lot constituit din 110 femei deŃinute, repartizarea pe infracŃiuni este următoarea:
contra persoanei 2,67%, contra avutului public 35%, contra avutului personal 25%, infracŃiuni
economice 3,33% şi infracŃiuni privind relaŃiile de convieŃuire 15%. Recidiviste sunt 43,33%, iar
38,33% din total au comis infracŃiuni de grup.
Un sfert din recidiviste motivează fapta prin dorinŃa de distracŃie, trai uşor, bani.
Nerecidivistele motivează fapta prin conformare la hotărârea de grup, ajutorul dat altcuiva şi
familie grea.
ReŃine atenŃia justificarea „familie grea" în cazul deŃinutelor cu infracŃiuni contra avutului
personal, contra avutului public şi infracŃiuni economice. Faptul că jumătate din deŃinute cu
infracŃiuni economice declară că s-au conformat unor hotărâri de grup, pune problema existentei
unor infracŃiuni organizate în acest scop.
DeŃinutele căsătorite şi care au copii motivează săvârşirea faptelor
prin influenŃa anturajului, iar cele care trăiesc în concubinaj şi au copii, prin
nevoia de bani.
Femeile sunt mai sincere, de aceea ele recunosc, în număr mai mare decât celelalte categorii
de infractori, că au elaborat motivele infracŃionale înainte de comiterea faptei.
Pentru deŃinutele femei, viaŃa în penitenciar este grea, având consecinŃe majore pe plan
personal: distrugerea familiei, degradarea fizică şi morală. Ele nu cred în reabilitare, în schimb,
consideră că actuala pedeapsă este învăŃătură de minte pentru toată viaŃa.

42
C APIT OLU L V: DELIN CVENT A JUVEN IL A

1.ConsideraŃii introductive

In criminologie se fac unele distincŃii în categoria minorilor, conform datelor ştiinŃifice, şi


anume: minorul-copil, până la 11 — 12 ani, minorul-puber, până la 13 - 14 ani, minorul-
adolescent, până la 16 -17 ani.
Considerăm că este justificată folosirea noŃiunii de delincventă în locul celei de
criminalitate juvenilă. De aceea îmbrăŃişăm orientarea autorilor care susŃin ideea necesităŃii
utilizării termenului de delincventă juvenilă în locul altor termeni juridici folosiri pentru adulŃii
care încalcă normele penale.
Persoana de cel mult 18 ani, susŃin autorii citaŃi, trebuie tratată mai mult ca o persoană
delincventă (care comite acte antisociale), decât ca o personalitate criminală, asta datorită, în
primul rând, imposibilităŃii asumării responsabilităŃii depline, ca în cazul adultului.
In societatea de azi există tendinŃa de a compara, în mod mecanic, comportamentul
adolescentului cu cel al adultului, atribuindu-se adolescentului discernământul şi conştiinŃa morală
ale adultului. Mai trebuie subliniat faptul că nu întotdeauna morala adultului este echitabilă pentru
adolescent. Cu alte cuvinte, nu se poate cere unui adolescent să respecte criteriul moralităŃii şi
normele care acŃionează în cazul adulŃilor, deoarece acest criteriu poate fi ino-peraŃional pentru un
minor, care nu are capacitatea de a discerne consecinŃele unor acte déviante comise.
Conduita adolescentului e presărată cu multiple reacŃii de protest sau ostilitate contra
societăŃii adulte, ajungându-se chiar la acte agresive, calificate, în raport cu norma morală, ca
acŃiuni deviante.

DevianŃa se poate manifesta în moduri foarte diferite. Ea poate lua forma


nonconformismului, apoi cea a inadaptării sociale, cu substrat psihologic şi, în momentul în care
conduita care intră în conflict cu norma penală devine persistentă, forma delincventei juvenile.
Unii autori occidentali consideră noŃiunea de delincventă ca fiind relativ nouă. Tot astfel,
delincventa juvenilă, pentru că nu a fost des întâlnită înainte de secolul al XLX-îea, iar la sfârşitul
acestui secol nu au existat instanŃe pentru minori, e considerată un fenomen social nou, deşi de-a
lungul istoriei minorii au comis fapte infracŃionale, care însă nu au fost considerate întotdeauna
ilegale, nefiind denumite delicte.

2.Profilul psihologic al mino rului deviant

Cei care s-au ocupat de studiul conduitei deviante a minorului au ajuns la evidenŃierea unui
interesant profil psihologic al acestuia, şi anume:
1. înclinaŃia către agresivitate;
2. instabilitatea emoŃională;
3. inadaptarea socială;
4. duplicitatea conduitei, manifestată în discordanŃa dintre două planuri: unul al
comportamentului tainic, intim, în care se pregăteşte infracŃiunea, şi celălalt al comportamentalul
de relaŃie cu societatea, prin care îşi trădează, de cele mai multe ori, infracŃiunea;
5. dezechilibrul esenŃial, exprimat prin vicii, patimi, irosiri absurde ale banilor.

43
AdolescenŃa, vârstă considerată adesea ingrată, caracterizată printr-un ansamblu de
trăsături evolutive de natură bio-psiho-socială este etapa în care se întâmpină cele mai multe
dificultăŃi în procesul educativ, din cauza frecventelor perturbări fiziologice, afective, devieri
caracteriale şi de comportament.
AdolescenŃa se constituie într-o veritabilă criză, bogată în conflicte interne şi externe,
exprimate, de multe ori, prin ostilitate faŃă de părinŃi, faŃă de educatori (adulŃi, în general), prin
respingerea modelelor culturale şi a normelor morale tradiŃionale. Prin opoziŃie, adolescenŃii îşi
exprimă, de fapt, dorinŃa de autonomie, dreptul la identitate personală, contestând un univers
valorico-normativ impregnat de prejudecăti. şi rigid.
Restrângerea drastică a libertăŃilor în această perioadă este resimŃită frustrant, ca un atentat
la drepturile lor fireşti.
Imaturitatea, refuzul afectiv, egocentrismul, nonconformismul, indisciplina, agresivitatea,
abdicarea de la sarcinile impuse, ostilitatea faŃă de sancŃiuni sunt manifestări tipice perioadei de
criză la această vârstă. De asemenea, sunt cunoscute motivaŃiile hedonice ale copiilor, gustul pentru
risc, spiritul aventurier, anturaj ele nefaste (găştiie), particularizate prin Ńinuta vestimentară
sfidătoare (rapperi, punckeri etc), folosirea unui limbaj (jargon) şi a unor simboluri şi semne
proprii.
DevianŃa recrutează neadaptaŃii: adolescenŃii. Incapabili să se organizeze sau să
persevereze, ei acumulează eşecuri şi deziluzii: la şcoală, în comunitate, în raporturile lor cu
ceilalŃi.
Multe din evaluările şi etichetările aplicate de adulŃi conduitelor tânărului sunt impregnate de
prejudecăŃi rigide şi constituie cauza numeroaselor conflicte ce-i opun pe tineri adulŃilor. Aceştia
din urmă fac greşeala să înăsprească regimul sancŃiunilor şi al interdicŃiilor, iar drept răspuns,
manifestările deviante, ocazionale şi relativ normale vârstei, sunt tot mai persistente, tinzând spre
permanentizare, riscând să intre în conflict şi cu norma penală.
Atunci când intră în conflict cu legea, devianŃa capătă o formă distinctă, cea a delincventei
juvenile, fenomen cu implicaŃii atât pentru societate, cât şi pentru destinul ulterior al tânărului.

3 . Factorii psihologici şi sociali implicaŃi în fenomenul devianŃei juvenile

Factorii implicaŃi în delincventa juvenilă se împart în două mari categorii:


1. Factorii interni individuali, care cuprind particularităŃile şi structura neuro-psihică,
particularităŃi ale personalităŃii în formare şi particularităŃi care s-au format sub influenŃa unor
factori externi (în special cei familiali).
2. Factorii externi sociabili, care cuprind factori socio-culturali, economici, socio-afectivi şi
educaŃionali, ce se produc şi interacŃionează în cadrul micro- şi macro- grupurilor umane.

3.1 Factorii interni individuali:


a. Factori neuro-psihici (dificultăŃi cerebrale).
b. Tulburări ale afectivităŃii.
Afectivitatea joacă un rol deosebit şi în activitatea individului uman, orice abatere putând
crea mari probleme pe linie adaptivă. Minorii se caracterizează, din acest punct de vedere, fie
printr-un nivel insuficient de maturizare afectivă, fie printr-o serie de dereglări ale afectivităŃii.
Insuficienta maturizare afectivă este caracterizată prin:
- lipsa unei autonomii afective, cu implicaŃii în creşterea sugestibilităŃii;
- insuficienta dezvoltare a controlului afectiv (incapacitate de stăpânire a reactivităŃii
emoŃionale);
- slaba dezvoltare a emoŃiilor şi sentimentelor superioare, în special a celor morale.
Sub aspectul particularităŃilor psihice, o caracteristică fundamentală a devianŃilor (cu
precădere minori) o reprezintă instabilitatea emotiv-acŃională. Aceasta diferă substanŃial de
44
stabilitatea emotiv-activă a individului matur (nedelincvent). In cazul maturului delincvent,
reacŃiile emotive sunt relativ stabile, ca urmare a valorilor etico-morale interiorizate şi a ambianŃei.
Această „stabilitate" se manifestă prin:
- durata reacŃiilor sale, reglate voluntar şi conştient;
- lipsa de oscilaŃii excesive;
- constanŃa reacŃiilor, care rămân cantitativ şi calitativ stabile, îh raport cu stimulii
declanşatori.
La extrema cealaltă, din cauza experienŃelor negative, a unei educaŃii deficitare şi a unor
deprinderi şi practici antisociale, delincventul minor se prezintă ca fiind un instabil emotiv-activ, cu
salturi de la o extremă la alta, inconstanŃă în reacŃii faŃă de stimuli.
Această instabilitate emoŃională apare ca o trăsătură a personalităŃii deformate a
delincventului şi se asociază, frecvent, cu agresivitatea, ducând la creşterea pragului delincvenŃiaî
şi la săvârşirea unor acte violente.
c. Precocitatea pubertăŃii sexuale ridică probleme chiar la adolescenŃi
cu dezvoltare normală.
d. Tulburări caracteriale.
Caracterul se formează dependent de ansamblul condiŃiilor şi împrejurărilor în care trăieşte
individul. Caracterul cuprinde un ansamblu de însuşiri relativ stabile şi constante ale individului
uman, dându-i o formă sau o coloratură specifică, cu accente de unicitate. Trăsăturile caracteriale
îndeplinesc, la nivelul personalităŃii, în special, funcŃii de reglare a caracterului, determinând, în
general, un mod constant de manifestare, chiar dacă în anumite situaŃii caracterul individului poate
suferi abateri de la modelul etalon.
Comportamentul poate fi orientat pozitiv sau negativ. Cercetările efectuate au scos în
evidenŃă că deviantul minor prezintă o slabă maturizare caracterologică, evidenŃiată prin:
- autocontrol insuficient, impulsivitate şi agresivitate;
- subestimarea greşelilor şi a actelor comise, indolenŃă;
- indiferenŃă şi dispreŃ faŃă de muncă;
- opoziŃie şi respingere faŃă de normele social-juridice şi morale;
- tendinŃe egocentrice;
- exacerbarea unor motive personale egoiste;
- absenŃa unor motive superioare de ordin social a sentimentelor etico-moraîe;
- dorinŃa unei vieŃi uşoare, fără muncă.

3.2 Factori externi sociali:

A. Modele educaŃionale din familie şi comportament deviant. In cadrul grupului familial, părinŃii
exercită, direct sau indirect, influenŃe educational-formative asupra propriilor copii. Cuplul
conjugal se constituie într-un model social, primul dintr-un ansamblu întreg de modele sociale, care
va influenŃa hotărâtor evoluŃia ulterioară a copilului (concepŃia despre viaŃă, comportament, modul
de relaŃionale la norme şi valori sociale).
Calitatea raporturilor părinte copil, gradul de supraveghere pe care părinŃii îl exercită
asupra copiilor lor şi tipul de practici disciplinare pe care îl aplică părinŃii sunt legate de
delincventă şi consumul de droguri.
Multă vreme s-a considerat că familiile dezorganizate constituie sursa de provenienŃă a
peste 80% din totalul devianplor. Studii mai recente au arătat că, în cazul familiilor dezorganizate,
nu structura familiei ca atare se face responsabilă de apariŃia devianŃei juvenile, ci marile lipsuri cu
care aceasta se confruntă (incapacitate psihologică, pedagogică şi morală).
Familia ajunge la dezorganizare prin pierderea integrităŃii, a caracterului ei nuclear, ca
urmare a separării părinŃilor, din diferite motive.

45
Disocierea familiei prin boli cronice grave sau prin decesul unui părinte poate crea
minorului o frustrare emoŃională, care poate induce o stare de anxietate şi un sentiment de
singurătate.
Există numeroase familii care, deşi organizate, traversează accentuate şi îndelungate stări
conflictuale, a căror intensitate variază de la forme relativ uşoare, respectiv ceartă, neînŃelegeri,
refuzul unor obligaŃii conjugale, la forme mai complexe şi mai grave: agresivitate fizică, alungarea
de la domiciliu, existente unor relaŃii adulterine etc. Atunci când conŃinutul, forma de manifest tare
şi frecvenŃa acestor conflicte cresc substanŃial, devin sursa de dezorganizare a microgrupului
familial.
RelaŃiile dificile cu mama, care nu poate satisface nevoia de afecŃiune a copilului, îl vor
situa permanent în cadrul unor carenŃe afective şi de securitate.
DeficienŃele în atitudinea educativă a tatălui sau a mamei (agresivitate, despotism,
pisălogeală) determină la copil atitudini de indisciplină, incapacitate de acomodare, iritabilitate.
Climatul familial hiperautoritar acesta are la bază atitudinea hiperautoritară a unuia dintre
părinŃi (cel mai adesea a tatălui) şi, uneori, a ambilor părinŃi.
Severitatea excesivă, cu multe interdicŃii, cu privaŃiuni de tot felul şi cu ameninŃări, îşi lasă
puternic amprenta asupra procesului de formare a personalităŃii copilului. Aceşti părinŃi impun un
regim de muncă pentru copiii lor, regim care depăşeşte limitele de toleranŃă psihică şi psiho-
fiziologică. Drept urmare, discrepanŃele între dorinŃele părinŃilor şi rezultatele copiilor nu întâzie să
apară. MenŃinerea copilului într-un climat hiperautoritar determină, treptat, modificări serioase în
componentele personalităŃii acestuia şi, in special, atitudinal-relaŃionale, cu modificări traduse în
fenomene de apatie, indiferenŃă, atitudini de protest şi revoltă faŃă de noile influenŃe, faŃă de
relaŃionare cu cei din jur. Toate acestea apar în urma unui lung şir de frustrări şi tensiuni acumulate
în timp, tensiuni care se vor descărca brusc, prin manifestări de conduită agresivă şi explozivă
împotriva altora.
Climatul familial faiperpermisiv este situat la extrema cealaltă şi creează, în mod exagerat,
condiŃii de apărare şi protejare a copilului împotriva pericolelor şi prejudecăŃilor din afară,
determinând atitudini de îngâmfare, de exacerbare a eului, de supraevaluare a propriilor posibilităŃi,
cu tendinŃa de a-şi impune, în mod dominator, punctul de vedere în faŃa celorlalŃi, fără a avea
dreptate. Din nefericire şi spre marea nedumerire a părinŃilor respectivi, copiii astfel trataŃi
educaŃional pot ajunge devianŃi, fapt explicabil prin lipsa toleranŃei la frustrare.

B. Nivelul de instruire şcolară


Şcoala pune foarte curând stăpânire pe copil şi căminul părintesc îşi pierde posibilităŃile de
control asupra vieŃii morale a acestuia. Pe de altă parte, în familiile de la Ńară, folosirea la muncă a
copilului la vârste mici şi distanŃa mare faŃă de şcoală determină scăderea influenŃei acesteia asupra
educaŃiei copilului. Frecventarea şcolii apare, deseori, drept un concurent al muncii sau identităŃii
familiale şi este, în consecinŃă, evitată.
Prelungirea şcolarizării obligatorii reprezintă pentru copiii cu intelect redus o sursă de
inadaptare şi de eşec, care îi antrenează pe calea deviantei.

C. Impactul activităŃilor din timpul liber petrecut cu cei de aceeaşi vârstă


Timpul liber este folosit pentru socializarea în grupuri de minori cu aceeaşi vârstă. Se
observă o slabă rezistenŃă la tentaŃii a acestor copii.
Vârsta are un efect pronunŃat asupra comportamentului deviant. Asocierea cu devianŃii de
aceeaşi vârstă atinge un punct maxim la mijlocul adolescenŃei şi scade, precipitat, după aceea.
AdolescenŃii care se angajează într-un comportament deviant caută prieteni angajaŃi într-un
astfel de comportament şi aceasta duce, în final, la o mai mare implicare în devianŃă. Această
spirală este dificil de rupt şi explică de ce este atât de greu să se intervină eficient pentru a întrerupe
dezvoltarea devianŃei în timpul adolescenŃei. Explicarea rolului jucat de membrii aceleiaşi grupe de
vârstă în folosirea drogurilor şi în extinderea delincventei se poate încerca folosind dovezi

46
empirice: adolescenŃii care se asociază cu alŃi adolescenŃi delincvenŃi şi consumatori de droguri se
vor angaja, la rândul lor, în activităŃi delincvente şi vor folosi droguri.

D. Urbanizarea
Efectele urbanizării şi ariile de devianŃă, diferenŃa dintre educaŃia tradiŃională, care se mai
întâlneşte la sate, şi cea dezrădăcinată, a orăşenilor, constituie o preocupare importantă a
cercetărilor criminologice.

E. Religia
Deşi au fost controverse numeroase în privinŃa religiei ca factor criminogen, nu s-a ajuns la
puncte de vedere unanim acceptate, întrucât acest factor nu a putut fi izolat de alte variabile, cum ar
fi grupul etnic. Religia, în ansamblul său, are o influenŃă puternică in prevenirea şi combaterea
criminalităpi.

F. Impactul mijloacelor de informare în masă


Criminologii occidentali au menŃionat pe primele locuri violenŃa în mass-media şi, în
special, video-violenŃa.

4 . Problema cauzalităŃii d elincventei juvenile

Majoritatea autorilor de specialitate sunt de părere că cel mai potrivit studiu asupra
cauzalitătii delincventei juvenile ar fi unul de natură pluridisciplinară, care să presupună analiza pe
mai multe nivele, în scopul identificării elementelor structurii specifice ale determinismului
complex al delincventei juvenile.
In procesul complex de socializare, conceput ca un proces de formare a personalităŃii prin
învăŃarea şi interiorizarea treptată a valorilor şi normelor, cunoştinŃelor şi deprinderilor sociale,
într-un cuvânt al modelului socio-cultural prescris şi recunoscut de societate şi a capacităŃii de a
îndeplini anumite responsabilităŃi sociale, intervin şi anumite micromedii sociale, care reprezintă
surse de socializare negativă, cu relativă constanŃă în structura specifică determinismului
delincventei juvenile.
Astfel, cercetările au demonstrat că familiile destructurate constituie un element activ în
sistemul de factori care alcătuiesc structura determinismului delincventei juvenile, în declanşarea
mecanismului infracŃional, îa un număr considerabil de minori şi tineri.
Dintre cauzele care traduc caracterul deficitar al funcŃiei educative a unor familii din care
au provenit minori şi tineri infractori, reŃinem ca fiind mai frecvente următoarele: lipsa de
afectivitate, lipsa de comunicare a părinŃilor cu proprii copii, conflicte grave intrafamiliale, situaŃii
conflictuale întrenpărinŃi şi copii cu privire la obligaŃiile acestora şi la organizarea timpului liber,
care se reflectă, în cele din urmă, în lipsă de autoritate părintească, incompetenŃă educativă a unor
părinŃi, prin întrebuinŃarea inadecvată a mijloacelor disciplinare, care, în multe cazuri, agravează
tulburările de comportament şi precipită delincventa juvenilă. Pe aceeaşi linie se înscriu:
inexistenŃa unui program de viaŃă familială organizată, inexistenŃa sau superficialitatea (caracterul
sporadic) controlului lecturilor, al controlului folosirii de o manieră constructivă a mijloacelor
audio-vizuale, al controlului asupra grupului de prieteni, al controlului asupra activităŃilor
extraşcolare, al controlului timpului liber, al controlului folosirii banilor de buzunar ş.a. Dintre
situaŃiile disfuncŃionale care au contribuit la socializarea negativă a unor minori şi tineri
delincvenŃi, sus-menŃionate, o menŃiune specială merită cea privitoare la conflictele grave care apar
în cadrul cuplului familial.
DevianŃa infantilo-juvenilă poate fi privită, aşadar, şi ca o consecinŃă a violenŃei
intrafamiliale, fiind generată de lipsa modelelor parentale sau de existenŃa modelelor patologice.
Au fost expuşi predominant copii din familii viciate, din familii cu mobilitate mare după divorŃ, sau
copii lăsaŃi sub influenŃa străzii. Alteori, devianŃa infantilo-juvenilă a fost consecinŃa sancŃiunilor
abuzive sau a frustrărilor din cursul procesului de socializare a comportamentului. De aceea,
47
devianŃa copilului s-a impus analizei ca un dezechilibru între structura familiei şi climatul său
afectiv, în care includem atât fenomene macrosociale (privaŃiuni materiale, inflaŃie, urbanizare
etc.), cât şi fenomene microsociale (dezorganizarea familiei, grupul patogen sau influenŃa străzii).
în concluzie, atunci când conflictele intrafamiliale sunt permanente, cu caracter cronic şi se
consumă în prezenŃa copiilor, când implică violenŃe între parteneri, ele constituie miezul cel mai
acut şi mai activ din care se zămisleşte personalitatea dizarmonică a multor minori şi tineri
infractori. Aceste grave circumstanŃe intrafamiliale conduc la apariŃia unor sentimente de singu-
rătate, de izolare, de slăbire a capacităŃii minorilor şi Ńinerilor de rezistenŃă la frustraŃie, la
predispoziŃie spre vagabondaj şi spre agresivitate, care au şanse de a se coagula în multiple alte
situaŃii şi circumstanŃe sociale şi individuale, în procesul generării delincventei juvenile, între
altele, cu disfuncŃiile activităŃii educative ale unor verigi ale procesului educativ din unele instituŃii
de învăŃământ, dar, desigur, şi cu multe alte situaŃii sociale interindividuale, care vin din amonte şi
din aval de şcoală.
Cunoaşterea personalităŃii tinerilor infractori reprezintă o premisă necesară pentru
înŃelegerea structurii specifice în determinismul delincventei juvenile, deoarece acŃiunea diverselor
componente obiective ale structurii specifice complexe a determinismului trece prin personalitatea
minorului sau tânărului, subiect activ al infracŃiunii. Studiul personalitaŃii minorului şi tinerilor
delincvenŃi se efectuează interdisciplinar - psihologic, pedagogic, sociologic, criminologie etc.,
pentru a se identifica mecanismele de decompen-sare a structurilor de personalitate a unor tineri şi
minori, care au comis deja infracŃiuni. Un astfel de studiu serveşte perfecŃionării programelor de
prevenire şi combatere a delincventei juvenile, ca şi perfectionării programelor de tratament al
delincvenŃilor tineri, în vederea evitării repetării comportamentelor antisociale.

ExplicaŃiile cauzale ale creşterii infractionalităpli juvenile în Ńara noastră pot fi urmărite pe
câteva coordonate principale:
1. Cauze psiho-sociale generale care, în orice sistem, pot aduce copilul sau adolescentul în
postura de delincvent :
- carenŃele structurale şi funcŃionale ale familiei;
- deficienŃe ale mediului educaŃional, care nu răspunde aspiraŃiilor şi determină apariŃia
atitudinilor de indiferenŃă faŃă de şcoală, eşec şi abandon şcolar;
- probleme psihice apărute în perioada de pubertate cu efecte negative în planul integrării
sociale;
- socializarea negativă pe care o realizează anumite grupuri (cele stradale, de exemplu).

2. Cauze specifice societăŃii româneşti în perioada de tranziŃie, caracterizată printr-o


complexă problematică socială, ce condiŃionează sau acŃionează direct în favoarea apariŃiei
formelor comportamentale delincvente juvenile:
- inexistenŃa unui cadru legislativ adecvat, care să reglementeze atributiile instituŃiilor
abilitate să participe la prevenirea şi combaterea delincventei juvenile;
- scăderea nivelului de trai, creşterea ratei şomajului, asistente socială şi medicală
precară, care au consecinŃe imprevizibile şi conduc la forme de manifestare
infracŃională deosebit de violente;
- superficialitatea muncii personalului instituŃiilor de ocrotire şi a unora dintre autorităŃile
locale;
- creşterea gradului de permisivitate socială;
- slaba pregătire anti-infracŃională a populaŃiei minore, pentru evitarea elementelor de
risc;
- disfuncŃii familiale accentuate în această perioadă, care susŃin violenŃa intrafamilială.

3. Cauze care evidenŃiază particularităŃile fenomenului în anumite


zone ale Ńării:
- creşterea numarului divorŃurilor, cu consecinŃe la nivelul abandonului copiilor;
48
- scăderea nivelului de trai şi consumul de băuturi alcoolice;
- numărul mare al minorilor proveniŃi din familii ce aparŃin etniei rromilor.
Majoritatea minorilor delincvenŃi sunt fugiŃi din familie, din instituŃiile de ocrotire şi
asistenŃă, case de copii, şcoli speciale sau centre de reeducare.
Creşterea criminalităŃii, în special a delincventei juvenile, se explică şi prin scăderea
influenŃei instanŃelor de control social şi, implicit, a exigenŃei opiniei publice în raport cu
încălcarea legilor. La nivel naŃional, în special în mediul urban, se manifestă o anumită pasivitate
faŃă de fenomenul infracŃional, ceea ce înlesneşte recidivele.

Cauze care favorizează dezvoltarea delincventei juvenile, semnalate în România:


a. Consumul de droguri
Flagelul drogurilor este unul dintre fenomenele cele mai complexe, mai profunde şi mai
tragice ale lumii contemporane. Dacă până în Decembrie 1989 noŃiunea de drog era vagă pentru
majoritatea populaŃiei, ulterior aceasta s-a modificat, România devenind Ńinta unui trafic organizat
al substanŃelor stupefiante, dinspre Orient spre Occident.
Marea majoritate a consumatorilor de droguri au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 ani ,
urmându-le, apoi, cei cu vârsta cuprinsă între 15 şi 25 ani. Procentul cel mai mic, din totalul
general, îl deŃin consumatorii de peste 35 de ani (8,2%).
Este de subliniat faptul că nu s-au înregistrat cazuri de consumatori obişnuiŃi cu vârsta până
la 15 ani. Există totuşi semnale că în unele localităŃi sunt cazuri izolate de tineri care consumă,
ocazional, droguri sau substanŃe psihotrope, la petreceri sau alte reuniuni de acest gen, costul
acestora fiind suportat de întregul grup. Uneori, profitând însă de naivitatea acestora, cei ce
comercializează droguri îi înşeală, introducând în Ńigări alte substanŃe, precum: ceai chinezesc,
piper pisat, beŃişoare parfumate pisate etc., punându-le, astfel, viata în pericol.

b. Exploatarea sexuală a minorilor


Pe plan mondial, se constată o puternică expansiune a industriei sexului, care afectează şi
un număr din ce în ce mai mare de minori, implicaŃi în modalităŃi diversificate de manifestare a
acesteia, cum ar fi prostituŃia sau producerea de materiale pornografice.
O parte importantă a reŃelei organizate este implicată în traficul şi exploatarea sexuală a
minorilor, a căror medie de vârstă este din ce în ce mai scăzută.
După 1990, societatea românească a fost supusă unor transformări la nivel socio-economic,
care au afectat condiŃiile de trai şi de educaŃie ale copiilor, determinând atât apariŃia unor forme noi
de comportament deviant, cât şi a unor riscuri de victimizare.
Un capitol important al agresiunilor ce vizează copiii îl constituie şi atacurile de tip sexual,
fenomen care a fost intens mediatizat şi dezbătut în ultimul timp.

49
C APIT OLUL VI: ELEMENT E DE VICT IMOLOGIE
`

1.ConsideraŃii generale

Termenul de victimologie derivă din cuvântul latinesc victima, plus grecescul logos.
Deoarece studiul victimei a început mult mai târziu decât studiul făptuitorului, nici noŃiunea de
victimă nu are încă o sferă bine delimitată, ci oscilează de la un sens foarte restrâns, până la unul
foarte larg.
Pentru definirea noŃiunii de victimă sunt avuŃi în vedere cel puŃin doi factori: victima şi
agentul victimizator; uneori sunt admişi şi alŃi factori.
In sensul cel mai restrâns, victima este o persoană care suferă de pe urma unui agent
victimizator, care poate fi o persoană sau un factor natural. In această primă accepŃiune, cei doi
factori angajaŃi în conflict se rezumă la câte o singură persoană.
In sensul cel mai larg, atât victima, cât şi agentul victimizator pot fi mai multe persoane,
grupuri, organizaŃii sau societăŃi. Cel mai concludent exemplu de raporturi în care se află
persoanele angajate într-un conflict privesc cazul în care întâlnim un singur agresor şi două sau mai
multe victime, doi sau mai mulŃi agresori şi o victimă, sau mai mulŃi agresori şi mai multe victime.
Cercetătorii care s-au ocupat de studiul victimei admit că nu orice persoană care suferă de
pe urma unei acŃiuni criminale este neapărat şi victimă. Cel care pune în acŃiune un fapt criminal nu
poate fi considerat drept victimă, nici măcar în cazul în care şi el are de suferit de pe urma acŃiunii
declanşate. Astfel, un spărgător prins în flagrant şi împuşcat de poliŃist nu poate fi numit victimă.
De asemenea, se admite că, uneori, cel denumit oficial infractor poate fi, în realitate, victima unei
nedrepte organizări sociale.
Dificultatea ce se iveşte atunci când trebuie să definim nofiunea de victimă se datorează
posibilităŃii ca rolul infractorului şi al victimei într-un conflict să se schimbe foarte repede, încât
agresorul, care declanşează conflictul împotriva victimei, să devină el însuşi victimă, dacă cel
provocat ripostează şi îl ucide pe agresor.
Cercetând notiunea de victimă, trebuie să avem în vedere şi latura psihologică a celor doi
protagonişti: victima şi făptuitorul. Se pune în discuŃie şi chestiunea valabilităŃi (legalităŃii)
consimŃământului unei victime, pentru a putea fi lezată. O preocupare aparte trebuie să o constituie
simptomele patologice ale victimei, cum ar fi masochismul, care o predispun în mod accentuat la
victimizare.
Studiul ştiinŃific al victimei a început mult mai târziu, în comparaŃie cu studiul făptuitorului.
Preocupări pentru soarta .victimei au existat încă din cele mai vechi timpuri, mai ales sub aspectul
despăgubirilor băneşti, pentru daunele suferite prin infracŃiune. Mijloacele prin care se asigura
despăgubirea victimei erau compensaŃiile şi răscumpărarea.
La dezvoltarea victimologiei au contribuit cunoscuŃi cercetători străini: jurişti, medici,
sociologi ete., între care şi mulŃi români.
Se admite aproape unanim că un rol important în fundamentarea victimologiei îl are
cercetătorul german Hans von Hentig, el însuşi o victimă a persecuŃiilor din vremea regimului
nazist al lui Hitler, care l-au determinat ca, în 1936, să se refugieze în Statele Unite ale Americii.
Rezultatele cercetărilor sale în acest domeniu, încă din perioada când era profesor de drept penal în
Germania, sunt prezentate într-un articol publicat la 14 septembrie 1934, în care tratează rolul
victimei în săvârşirea unei infracŃiuni.
Cele mai interesante concluzii privind studiul victimei le întâlnim într-o altă lucrare a lui
Hans von Hentig, care cuprinde 4 volume cu importante subtexte, intitulată Zur Psychologie der
Einzeldelikte (Despre psihologia delincventulului singuratic), în care prezintă o impresionantă

50
cazuistică şioferă analize victimologice de o rară adâncime. Astfel, în volumul 3 (Der Beratung -
înşelăciunea) descrie portretele victimelor înşelăciunii.
ContribuŃia cercetătorilor români la dezvoltarea victimologiei este remarcabilă. Un loc
important îl ocupă profesorul Mina Minovici, care, împreună cu fraŃii săi Neculai şi Ştefan a pus
bazele medicinei legale româneşti, având, în acelaşi timp, şi merite în dezvoltarea criminalisticii,
precum şi a criminologiei. Astfel, în urma unor cercetări de ordin statistic, într-un alt domeniu al
victimologiei - sinuciderea - a observat că în timpul războiului a scăzut sensibil numărul
sinuciderilor, iar în situaŃiile limită - ca, de exemplu, în lagărele naziste - sinuciderea este o raritate.
Un alt mare om de ştiinŃă român care s-a consacrat studiului criminologiei este V. V.
Stanciu. După absolvirea cursurilor FacultăŃii de Drept din Bucureşti a îmbrăŃişat cariera de
diplomat. Evenimentele politice de la 30 decembrie 1947 l-au găsit în misiune la Ambasada
română din Belgia şi nu a mai acceptat să colaboreze cu noul guvern de la Bucureşti. Stabilit în
FranŃa, şi-a consacrat viate activităŃii didactice, având şi preocupări pentru studiul victimei.
O idee importantă care se desprinde din lucrările acestuia este aceea că oamenii nu sunt
superiori sau inferiori, ci complementari, şi că nu existe victime prin vocaŃie şi criminali totdeauna
vinovaŃi. De asemenea, V.V. Stanciu susŃine că cuplul victimă - agresor nu este antagonist, ci
complementar, de unde nevoia de a nu considera criminalul totdeauna culpabil şi victima totdeauna
inocentă, partajarea lor într-un act agresiv fiind nu numai o problemă ştiinŃifică, ci şi una judiciară.
V. V. Stanciu compară cercetarea victimologică cu cercetarea medicală, unde tratarea numai
a simptomului echivalează în criminologie cu tratarea doar a criminalului. Inegalitatea reală a
bolnavului în faŃa bolii trebuie să conducă, în criminologie, la înŃelegerea inegalităŃii autorului şi
victimei în faŃa pedepsei, orice asumare a unui adevăr ştiinŃific obligând şi la înŃelegerea şi
integrarea contrariilor.

Preocupările actuale privind studierea rolului şi a locului victimei în cadrul complicatului


angrenaj infracŃional manifestă o tendinŃă vădită spre interdisciplinaritate, precum şi spre
finalizarea acestor căutări prin recomandări şi măsuri practice, de natură să asigure o cât mai bună
protecŃie a potenŃialelor victime ale infractorilor. Concluziile de ordin teoretic se corelează cu cele
desprinse din activitatea organelor judiciare, cristalizându-se într-o orientare programatică, care
vizează identificarea şi punerea în aplicare a unor instrumente practice de influenŃare, îndrumare şi
dirijare a comportamentelor victímale.
Studiile evidenŃiază, la capitolul cauze, nivelul redus de cultură şi educaŃie ale unor victime
ale infractiunilor de violenŃă (circa 65% cu şcoala elementară sau numai câteva clase), mentínerea
în conştiinŃa lor a unor conceptii şi mentalităŃi retrograde şi, pe acest fond, gradul scăzut de
socializare, de integrare în ansamblul raporturilor sociale.
In mod deosebit însă, aceste studii se axează pe examinarea conditiilor care favorizează
ajungerea unor persoane în postura de victime, pe baza aprecierii frecvenŃei statistice a situaŃiilor şi
a analizei condiŃiilor specifice ale comiterii unor serii de infracŃiuni, cu precădere din categoria
celor săvârşite împotriva vietii şi integrităŃii corporale a persoanelor.
într-un procent semnificativ de cazuri, victimile au „contribuit" la săvârşirea faptelor prin
atitudinea lor provocatoare, ori printr-un comportament recalcitrant sau cel puŃin imprudent sau
uşuratic.
Cele mai reprezentative aspecte ale comportamentului imprudent sau uşuratic se referă la
următoarele situaŃii:
- acceptarea de către victime a unor relaŃii ocazionale cu persoane necunoscute ori
dubioase sub aspect comportamental, care oferă bunuri şi servicii, solicită găzduire,
cumpărarea de băuturi alcoolice ori alte produse, precum şi acceptarea cu uşurinŃă de
către unele tinere a unor invitaŃii la distracŃii la domiciliul bărbaŃilor;
- publicitatea pe care unele victime o fac - de multe ori neprevăzând riscurile -
cu privire la situaŃia lor materială bună, precum că deŃin la domiciliu sume mari de
bani, bijuterii sau alte valori, rezultând din spusele lor ori din afişarea unui nivel de trai
ridicat.

51
Altă condiŃie care favorizează săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă -care nu este imputabilă
victimei - priveşte „slăbiciunea" biologică a acestora, exprimată în gradul redus de discernământ şi
slaba capacitate de apărare, datorate vârstei extreme ori unor boli. Tot printre condiŃiile
favorizatoare s-a menŃionat situaŃia specială a unor persoane, de regulă mai în vârstă, care locuiesc
singure ori în case sau locuri izolate şi care nu îşi asigură, întotdeauna, un grad minim de securitate
personală sau a locuinŃei (lasă uşa descuiată, ferestrele deschise, au încuietori defecte etc.).
Pot fi considerate ca prezentând un grad mai ridicat de victimizare persoanele care duc un
mod de viaŃă parazitar, nu au o locuinŃă statornică, nici surse permanente şi sigure de câştig şi care,
prin forŃa lucrurilor, realizează mereu contacte ocazionale, frecventează locuri şi medii rău famate
şi au un comportament neloial, irascibil, recalcitrant sau chiar provocator, determinat, uneori, de
condiŃiile limită în care vieŃuiesc.
Unele dintre condiŃiile menŃionate, singure sau în conexiunea lor firească, au un rol
favorizator în săvârşirea infracŃiunilor cu violenŃă, grefându-se pe existenŃa unor mentalităŃi
înapoiate pe care le au victimele cu privire la unele instituŃii sau valori sociale, ca justiŃia, familia,
proprietatea, viaŃa, demnitatea, sănătatea şi integritatea corporală a semenilor. Aşa, de pildă, unele
victime potenŃiale, aflate în raporturi conflictuale cu alte persoane, în loc să acŃioneze pe căi legale
pentru soluŃionarea problemelor, preferă să-şi facă singure dreptate, invocând ca motivare intimă
un obicei al locului, fără implicarea organelor de justiŃie, ori credinŃa că dreptatea ce vrea să o
promoveze personal este cea mai potrivită, punându-şi adversarul la punct într-o aşa manieră, încât
să-l Ńină minte toată viaŃa. Alte victime se comportă brutal în familie, cu soŃia şi copiii, pe care-i
maltratează şi-i alungă din locuinŃă, provocând stări de tensiune deosebite care, de multe ori, se pot
întoarce împotriva lor.
Dintre condiŃiile care favorizează săvârşirea infracŃiunilor, în general, şi a celor prin
violenŃă, în special, consumul excesiv de alcool are un rol important, atât sub aspectul frecventei
actelor antisociale comise sub influente lui, cât şi al gradului de periculozitate socială, ajungându-
se, deseori, până la crime. Este bine cunoscut faptul că sub influenŃa alcoolului se modifică
semnificativ personalitatea şi conştiinŃa omului, apărând tulburări cu diverse grade de dezangajare
faŃă de valorile sociale
In numeroase cazuri, persoanele aflate sub influenŃa consumului excesiv de alcool comit
diverse vătămări corporale, acte de dezordine şi scandal, încăierări, violuri, tâlhării sau chiar
omoruri, unele dintre ele fără motiv evident şi cu o desfăşurare imprevizibilă. Dar nu numai autorii
acestor fapte sunt sub impactul alcoolului, ci şi - de foarte multe ori - victimele, care, din această
cauză, nu pot adopta un comportament de dezangajare a situaŃiilor conflic-tuale.
In practica organelor judiciare se cunoaşte, de exemplu, frecvenŃa deosebită a situaŃiilor în
care victimele unor violuri şi, mai ales, ale unor tâlhării, sunt recrutate din rândul persoanelor aflate
sub influenŃa consumului de băuturi alcoolice. Acestea sunt acostate, de multe ori, chiar din
localurile de consum sau din imediata vecinătate.
O altă condiŃe favorizatoare, frecvent întâlnită în cazul infracŃiunilor de violenŃă, se referă
la stările conflictuale preexistente ori apărute spontan, cu puŃin timp înainte de săvârşirea actului
infracŃional. Majoritatea acestor raporturi tensionate îşi au originea în motivaŃi minore care, pe
fondul unei culturi şi educaŃii deficitare, conduc, frecvent, la comportamente neraŃionale, la
declanşarea unor ostilităŃi reciproce acute, trecătoare sau de durată, ambele cuprinzând o stare de
pericol potenŃai, care interesează, deopotrivă, atât pe cei implicaŃi, cât şi societatea. Multe dintre
acestea au o evoluŃe neprevăzută în timp, mai ales din cauza combinării efectului lor cu consumul
de băuturi alcoolice, fmalizându-se, de regulă, în acŃuni spontane de răzbunare, comise prin
mijloace violente.
Pe lângă atitudinea provocatoare a victimelor, practica organelor judiciare semnalează drept
condiŃi favorabile ale săvârşirii acestor infracŃuni şi alte comportamente ale victimelor, care, de
multe ori, manifestă imprudenŃă ori uşurinŃă în conduita lor, iar alteori ambele atitudini, sau, prin
vestimentaŃia lor, tentează sau chiar „incită" la comiterea unor acte de violenŃă.

52
2 . Victimizarea femeii

In lumea contemporană, în cele mai multe Ńări civilizate, este recunoscută egalitatea femeii
cu bărbatul. Această egalitate funcŃionează numai în alegerea şi exercitarea unor profesii, în
drepturi politice etc; totul însă numai până la căsnicie, când se formează o strictă dependenŃă faŃă
de bărbat.
Unele femei acceptă situaŃia de inferioritate alături de suportarea brutalizării, deoarece, încă
de copil, divergenŃele de principii educative dintre băieŃi şi fete, ca şi dependenŃa economică şi
social-morală faŃă de bărbat, o fac pe femeie tolerantă faŃă de abuzurile de tot felul ale bărbaŃilor. In
multe părŃi ale lumii, nu numai în păturile marginalizate, înşelarea femeii, înjurăturile şi bătăile
sunt la ordinea zilei.
în unele studii efectuate în Germania se subliniază faptul că femeia rabdă, fără a cere
intervenŃia autorităŃilor, brutalizările cele mai respingătoare, adesea săvârşite nu numai asupra lor,
ci şi asupra copiilor, cu predilecŃie asupra fetelor. Această „tăinuire" a nenorocirilor în faŃa
autorităŃilor, dar şi în faŃa vecinilor, dacă e posibil, este rezultatul dependenŃei materiale faŃă de soŃ
(concubin), dar şi al ruşinii de a-şi etala nenorocirea în public.
Studii statistice privind victimizarea femeilor cu deznodământ letal au fost, în parte,
sintetizate de americanul Stephen Schafer. El arată că e greu să facem o diferenŃiere de frecvenŃă
între crimele comise de bărbaŃi şi cele comise de femei, deoarece femeile sunt mai angajate în
raporturile sociale. Concluzia pe care o trage Schafer este aceea că bărbaŃii nu numai că alcătuiesc
majoritatea criminalilor, dar că ei sunt expuşi la riscuri mult mai frecvent decât femeile. Pe de altă
parte, gradul de victimizare a femeilor creşte o dată cu vârsta. Grupa de vârstă de peste 61 de ani
este cea mai expusă victimizării. După părerea aceluiaşi Schafer, acest joc statistic nu este altceva
decât reflectarea faptului că longevitatea femeilor este mai mare decât aceea a bărbaŃilor şi, în
consecinŃă, posibilitatea unor riscuri victimale este mai mare.
Victimizarea femeilor în vârste de peste 61 de ani are la origine - cel mai adesea - acŃiuni de
jaf ori de vătămare, diverse stări conflictuale sau, mai rar, motive de ordin sexual. FrecvenŃa peste
medie a cazurilor de victimizare la această categorie de vârste se explică şi prin faptul că asemenea
victime fac parte din rândul celor considerate slabe din punct de vedere biologic, care nu pot opune
infractorilor decât o rezistenŃă fizică şi moral-intelectuală diminuată, facilitând, astfel, săvârşirea
faptei.
Un capitol aparte îl constituie victimizarea prostituatelor. Se pare că această străveche
îndeletnicire expune pe practicantele ei la un risc victimal din cel mai ridicat. Obligarea lor la
„lucru" de către proxeneŃi, totala jefuire de „venituri" sau brutalizarea feroce pentru „nesupunere"
sunt forme de victimizare obişnuite, cotidiene, întâlnite în cazul prostituatelor, care pot ajunge până
la suicid sau omucidere. Asemenea cazuri nu sunt rare în lumea interlopă, care populează marile
centre urbane din mai toate Ńările.
Pe lângă brutalizările intrafamiliale şi agresarea prostituatelor sub diverse forme - de către
proxeneŃi sau diferiŃi „clienŃi" - victimizarea tipică afemeilor este violul. După definiŃia
criminoiogului Gustav Nass, putem vorbi de viol atunci când o persoană, prin aplicarea forŃei fizice
sau a unei presiuni psihice, paralizează capacitatea de apărare a demnităŃii sexuale a altei fiinŃe,
făcând posibilă, astfel, agresarea sexuală a victimei.
In cazul violului, spre deosebire de alte infracŃiuni, actul antisocial este subiect de
interpretare în primul rând de către victimă şi violator, apoi de către organele judiciare. Violul
poate fi comis de către un străin sau de către cineva care s-a aflat înainte de viol într-o relaŃie cu
victima.
Violul propriu-zis, ca şi alte forme de brutalizare a femeii, departe de a fi numai agresiune
fizică, este, în aceeaşi măsură, şi o agresiune psihică. Dacă agresiunea fizică este depistabilă uşor
prin existenŃa heraatoamelor, a unor fracturi, urme musculare, urme de tăieturi sau împunsături,
semne de sugrumare ori leziuni, traumele psihice care însoŃesc o asemenea agresiune sunt, adesea,
foarte greu depistabile. Violarea psihică se manifestă, frecvent, prin înjurături constante, ameninŃări

53
de toate felurile privind integritatea corporală sau chiar viaŃa femeii, în general, crearea unei stări
de frică de mare intensitate.
De cele mai multe ori, aceste stări, forme de victimizare a femeii, sunt exercitate de soŃ sau
concubin.
Referindu-ne la studiile lui Elisabeth Trube-Becker, nedenunŃarea propriei victimizări
autorităŃilor şi neapelul la ajutorul victimal se datorează fricii femeii de a-şi pierde statutul onorabil
de femeie măritată şi, totodată, ruşinii faŃă de cunoştinŃe, vecini, rude etc, toate acestea contribuind
la pasivitâr tea ei, la răbdarea brutalităŃii bărbatului. Este interesant de remarcat că, după statistici
demne de crezare, prima brutalizare a victimei are loc în primele două luni de convieŃuire sau/şi de
concubinaj.
O altă formă de victimizare a femeii o constituie maltratarea şi chiar uciderea acesteia de
către soŃ. Cauzele pot fi multiple: conflicte interconjugale, infidelitatea sopei sau suspiciuni ale
soŃului privind fidelitatea conjugală, gelozia, soŃ alcoolic sau bolnav psihic (psihopat, psihotic). în
unele cazuri, ca urmare a frecventelor ameninŃări şi agresiuni fizice, soŃiile pot comite ele însele
infracŃiuni, inclusiv crime (omucideri) asupra soŃilor.
Pe baza acestei statistici se poate constata că femeile sunt în mai mare măsură victimizate
(ucise) de către soŃi, deşi numărul crimelor comise de către soŃii este destul de mare. Şi în ceea ce
priveşte soŃiile, motivele sunt diverse. Cea mai dificilă situaŃie o reprezintă cauzele în care soŃiile
victimizate (maltratate) ajung, la rândul lor, să victimizeze (să-şi ucidă soŃii). Asemenea cazuri par
paradoxale: victima iniŃială apare în calitate de infractor (criminal). Stabilirea gradului de vinovăŃie
a celor doi membri ai cuplului penal este extrem de dificilă. Până la comiterea crimei, soŃul şi-a
victimizat soŃia (dar este posibil ca aceasta să-1 fi provocat continuu, prin diferite acte
comportamentale), iar după un timp, soŃia, nemaiîndurând tratamentul violent aplicat de către soŃ,
răspunde prin violenŃă şi-1 ucide.
In 1975, „Sindromului femeii bătute" i s-a consacrat în Mexic un congres internaŃional.
Este sindromul de agresivitate maritală cel mai des întâlnit.
După datele poliŃiei diferitelor Ńări, prezintă o frecvenŃă de 75%. Sindromul a fost
individualizat de Kempe în 1962 şi definit ca o vătămare deliberată, provenită de la un partener şi
demonstrabilă clinic. PoliŃia relevă că la un atare sindrom se întâlnesc 300 de părăsiri de domiciliu
(femeia în refugiu) din motive similare.
Realitatea sindromului atestă că, în familie, femeia este victimă prin excelenŃă şi că, alături
de ea, frecvent, sunt victimizaŃi copiii (familii multiplu-victimizate). Deşi pierdut în negura
timpurilor, sindromul persistă şi astăzi.
In stabilirea responsabilităŃii victimei este necesar să fie cunoscută „istoria" relaŃiei
interpersonal, intramaritale, în primul rând, frecvenŃa şi evoluŃia conflictelor
conjugale.Victimizarea soŃiei poate fi datorată în întregime conduitei ostile şi agresive a soŃului,
dar, totodată, poate provoca direct sau indirect, prin răspunsurile sale comportamentale, actele
victimizante ale soŃului său.

3 . Victimizarea co p i l u l u i

Copilul face parte din categoria persoanelor cu vulnerabilitate victímala crescută, din cauza
particularităŃilor psihocomportamentaîe şi de vârstă specifice: lipsa aproape completă a
posibilităŃilor fizice şi psihice de apărare, capacitatea redusă de anticipare a unor acte
comportamentale proprii sau ale altora, în special ale adulŃlor, capacitatea empatică redusă,
imposibilitatea de a discerne între intenŃiile bune sau rele ale altor persoane, nivelul înalt de su-
gestibilitate şi credulitate, sinceritatea şi puritatea sentimentelor, gândurilor şi intenŃiilor lor etc.
Din cauza acestor caracteristici ei pot fi uşor antrenaŃi în acŃiuni victimizante, pot fi
manevraŃi, minŃiŃi, determinaŃi să comită acte ale căror consecinŃe negative nu pot să le prevadă.

54
Copilul victimizat, ca sursă de informaŃie pentru autorităŃile judiciare, este extrem de greu
de tratat. In general, aşa cum arată Silvia Schapher, mărturiile copiilor nu pot fi considerate ca
veridice decât în limite foarte restrânse. Numai cunoscând întreaga situaŃie în care s-a comis actul
vietimizant putem bănui în ce măsură copilul ascunde (de frică sau de ruşine), distorsionează sau,
din dorinŃa de răzbunare, agravează şi amplifică faptele, pentru a primi ocrotire într-un mediu mai
prielnic decât cel de provenienŃă. Totuşi, la o anumită pătură socială marginalizată, frica de
autorităŃi, de medici etc. este atât de adânc implantată în copii, încât faptele rămân ascunse. Doar
echimozele, rănile sau nevrozele pot fi identificate şi interpretate, iar victimizatorii prinşi şi
pedepsiŃi.
Oricare ar fi faptele comise împotriva unui copil (bătăi, schingiuiri, privare de hrană sau
îmbrăcăminte etc), ele nu au numai efecte fizice previzibile, ci şi efecte traumatizante psihice,
acestea fiind de foarte lungă durată şi total imprevizibile. Copilul este o victimă ideală, iar prin
forŃele sale reduse şi prin teama lui - conştientă sau inconştientă - de adulŃii care pot vătăma devine
anxios în mare măsură şi sentimentul său de inferioritate îl paralizează de o aşa manieră, încât nu
încearcă să se apere de agresor.
Efectele negative pe care le generează maltratarea lui fizică, psihoemoŃională sau sexuală îi
deformează caracterul şi personalitatea încă de la începuturile formării ei, astfel încât, în cele din
urmă, el devine pervertit moral, individ asociat sau disociat, cu toate consecinŃele ce decurg din
aceste caracteristici.
Formele foarte grave de victimizare a copilului se întâlnesc, din nefericire, în cadrul
familiei, bătaia şi incestul, cu consecinŃe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare şi
maturizare psihocomportamentelă a acestuia.
în ceea ce priveşte bătaia, cei mai ardenŃi „teoreticieni" susŃin că această metodă are o dublă
valoare - durerea fizică şi morală resimŃite pentru o conduită greşită, adică inhibarea pentru viitor a
unor asemenea acte comportamentale.
Din nefericire, în viaŃa de zi cu zi, pe multe meridiane ale globului, bătaia este frecvent
folosită, luând uneori forme deosebit de grave, producând leziuni corporale şi chiar decesul.
Violente manifestată în familie şi mai ales asupra copiilor a atras de mult atenŃia specialiştilor care,
la rândul lor, au încercat să evidenŃieze structurile de personalitate ale celor ce maltratează copiii,
mecanismele şi dispoziŃiile motivaŃionale care susŃin asemenea forme de conduită, consecinŃele
imediate şi de perspectivă asupra sănătăŃi fizice şi psihice a copiilor supuşi unui asemenea
tratament.
In ceea ce priveşte nivelul de vârstă, unele cercetări au arătat că pedepsele şi restricŃiile
folosite de mamă pot avea o mai mare influenŃă asupra gradului de dependenŃă a comportamentului
copiilor mai mari, decât ai celor din perioada preşcolară. Cu cât gradul de control creşte şi
sancŃiunile sunt mai severe, cu atât mai mulŃ copii se onentează spre alte persoane din afara fami-
liei.
Când metodele şi mijloacele agresive sunt utilizate de către tată, care este perceput ca
având o mai mare autoritate şi putere socială, consecinŃele asupra comportamentului şi
personalităŃii copiilor sunt mai accentuate, ca, de exemplu: apariŃia unor tulburări nevrotice,
retragerea socială, certuri frecvente cu colegii, agresivitatea exagerată (mai ales la băieŃi).
In asemenea cazuri, conduita părintelui apare ca un model de agresivitate pentru copil, care,
apoi, este interiorizată şi transferată în relaŃonarea cu alte persoane, în special cu colegii sau cu cei
de-o vârstă cu el.
Urmări deosebit de grave aupra personalităŃii copilului (fetiŃei) are incestul, acesta fiind,
după afirmaŃia unor cercetători, mult mai frecvent decât s-ar putea bănui. Profesoarea Elisabeth
Trube-Becker, în urma unei practici îndelungate, susŃine că unele fetiŃe, asupra cărora tatăl a comis
o agresiune sexuală, rămân statornice în cadrul acestor legături ani de zile (cu sau fără cunoştinŃa
mamei) şi că, în cele "din urmă, victima devine o parteneră complezantă. Este uşor de imaginat
care va fi cariera unei astfel de fete, după ce va părăsi „casa părintească".
De altfel, abuzurile sexuale comise de tată asupra fiicei minore fac parte din categoria mai
largă a molestării sexuale a copilului, care poate fi considerată ca o formă a violului, deoarece
victimele sunt foarte tinere şi, legal, nu sunt capabile să-şi dea consimŃământul.
55
ConsecinŃele pe termen lung ale victimizării sunt evidente mai ales în planul psihic şi se
manifestă în tăceri încăpăŃânate, reacŃii neaşteptate (aruncarea obiectelor în jur), fenomene
depresive, inhibiŃii aparent nemotivate, frică de viaŃă, capacitate de activitate productivă redusă,
sentimentul de a fi respins de cei din jur, încercări suicidale etc. Sunt fenomene care ar putea să
apară până în cel de-al patrulea deceniu de viaŃă al victimei şi, numai după o analiză minuŃioasă, se
pot identifica drept consecinŃe psihice ale unor victimizări suferite în timpul copilăriei sau
adolescenŃei precoce.
La unele pături sociale insuficient dezvoltate cultural sau atinse de alcoolism, manifestând
instabilitate în muncă, în familii destrămate şi apoi refăcute cu noi parteneri etc., copiii sunt, de
regulă, brutalizaŃi în mod sistematic, zi de zi. Nu o dată mama este aceea care-şi brutalizează
copilul în speranŃa de a scăpa de el, spre a-şi putea mai uşor „reface viaŃa". Alteori, victimizarea
începe încă din timpul sarcinii, viitoarea mamă consumând alcool, fumând nesăbuit şi întreŃinând
relaŃii sexuale chiar în etapele interzise. Depistarea unor cazuri similare întâmpină piedici şi
refacerea părŃii evenimenŃiale „ex post" se face cu dificultate şi cu şanse mici de reuşită în tratarea
celui victimi-zat.
Inainte de a schimba, prin forŃa legii, mediul educativ, ar trebui redresată starea afectivă şi
somatică a copilului victimizat, după care se pot lua măsuri de asigurare a unui mediu propice
educaŃiei şi distanŃarea de familia de origine, căci la oricare contact cu aceasta riscă o recidivă.
In general, abuzurile fizice şi sexuale asupra copiilor sunt cauzatoare de traume majore la
nivelul psihicului copilului abuzat. ConsecinŃele imediate ale abuzurilor influenŃează ansamblul
organizării psihice, ducând până la şocuri emoŃionale. De cele mai multe ori, copilul victimă nu are
capacitatea de a depăşi singur aceste dificultăŃi. Actele de agresiune şi violenŃă manifestate sub
formă de abuz fizic şi/sau sexual asupra copilului au drept urmări, alături de afectarea integrităŃii
corporale şi emoŃionale, o serie de prejudicii pe plan social, care afectează nu numai persoane, ci şi
colectivitatea din care fac parte, societatea, în general.

4. Victimizarea persoanelor în vârstă

Spre deosebire de perioadele de vârstă anterioare, bătrâneŃea prezintă o serie de


caracteristici specifice: predominarea proceselor involutive, reducerea treptată a potenŃialului
energetic şi a capacităŃii vitale, diminuarea capacităŃii de efort fizic, a rezistenŃei la
suprasolicitare.şi la acŃiunea factorilor perturbatori din mediul extern, accentuarea fenomenelor de
sclerozare, scăderea labilităŃii funcŃionale a organelor de simŃ, a sistemului nervos, a mobilităŃii şi a
rapidităŃii mişcărilor.
Din punct de vedere psihologic, bătrâneŃea prezintă dezorganizări mai puŃin ample decât
cele pe plan bio-fiziologic mai ales în cadrul funcŃiilor ce sunt direct legate de caracteristicile bio-
fiziologice ale sistemului neuroendo-crin: funcŃia amnezică, concentrarea şi stabilitatea atenŃiei,
vivacitatea şi spontaneitatea imaginaŃiei, flexibilitatea gândirii, stabilitatea emoŃională, rezistenŃa la
stres. La toate acestea se adaugă sentimentul de insecuritate, accentuarea tendinŃei de reactualizare
şi retrăire a trecutului experienŃiaî şi, totodată, de interpretare a prezentului prin prisma lui,
creşterea gradului de dependenŃă interpersonală, stabilirea dinamismului instinctiv.
Procesul de victimizare poate avea loc în cadrul mediului familial de apartenenŃă, cei care
victimizează putând fi rudele sau persoanele străine ce le poartă de grijă, sau în afara acestuia,
iniŃiatorii acŃiunii victimizante fiind, de cele mai multe ori, infractori, care, profitând de capacitatea
redusă a bătrânilor de a se apăra, precum şi de alte caracteristici specifice acestora (credulitate,
neglijenŃă, uitare, confuzie etc), pot comite acte infracŃionale grave, inclusiv crime.
Intre cele mai frecvente motive trebuie avut în vedere jaful. în anumite situaŃii, infractorii
cunosc, direct sau indirect, bunurile şi valorile pe care le posedă unii bătrâni, în altele ei acŃionează
în baza presupunerii că aceştia deŃin valori sau bunuri, adunate pe parcursul vieŃii sau păstrate
pentru asigurarea traiului în ultimii ani de viaŃă şi chiar pentru înmormântare, cazuri frecvent
întâlnite fiind în mediul rural, unde persoanele în vârstă îşi pregătesc din timp tot ceea ce este
necesar, inclusiv bani.
56
In ultimii ani, cercetătorii insistă tot mai mult cu privire la departajarea a două categorii de
victimizare a persoanelor în vârstă:
a. crime de stradă, comise de persoane total străine;
b. maltratarea bătrânilor de către persoane cunoscute.
In prima categorie regăsim infracŃiunile de furt şi tâlhărie, având ca obiectiv principal
jefuirea victimei. Cercetările efectuate prin „Ancheta naŃională asupra crimei" au scos în evidenŃă
următoarele aspecte:
- bărbaŃii în vârstă sunt mai frecvent victimizaŃi decât femeile în vârstă;
- negrii, mai mult decât albii;
- persoanele separate sau divorŃate, mai mult decât cele căsătorite sau văduve;
- cele din mediul urban, mult mai frecvent decât cele din mediul rural.
In a doua categorie intră diferite forme de maltratare a bătrânilor, a-ceasta fiind, de altfel,
cea de-a treia formă de violenŃă manifestată în familie (primele două fiind maltratarea soŃiei şi cea
a copilului).
Termenul de maltratare a persoanelor în vârstă (older abuse) a apărut în anii '80, problema
respectivă atrăgând atât atenŃia juriştilor, cât şi a altor specialişti (gerontologi, terapeuŃi de familie
etc.).
Astăzi, maltratarea persoanelor în vârstă se referă la o multitudine de acte victimizante intenŃionate,
cum ar fi: agresiunea fizică, agresiunea psihică, exploatarea financiară prin minciună şi furt,
neglijarea lor prin ignorarea prezenŃei lor, privarea de hrană şi medicamente etc.
In cadrul familiei, cei care victimizează persoanele în vârstă sunt cei cu care acestea
locuiesc: fiul, fiica, nepoŃii etc, iar în instituŃiile de asistenŃă socială, persoanele obligate prin lege
de a-i îngriji.
Unii cercetători, care s-au ocupat de studiul acestui fenomen, au evidenŃiat următoarele
aspecte:
- victimizatorul persoanelor în vârstă este, cel mai frecvent, o rudă, în special frate, soră
sau copil şi, mai rar, noră sau ginere, nepot, nepoată, prieten sau vecin;
- victima tipică este femeia în vârstă de peste 60 de ani, bolnăvicioasă şi suferindă;
- în cele mai multe cazuri, victima şi victirnizatorul locuiesc în aceeaşi casă, dar izolaŃi
social în raport cu prietenii, vecinii şi rudele, care ar putea să intervină, pentru a pune
capăt procesului de victimizare;
- victimizatorii par să devină suprasolicitări în raport cu victimile, care devin depresive,
izolate şi dependente;
- când părinŃii care se află în aceeaşi casă cu copiii sunt maltrataŃi fizic, cei mai frecvenŃi
victimizatori sunt fiii; dacă fiicele sunt abuzive, victimizarea ia forma neglijării
emoŃionale; la rândul lor, o parte din victimele în vârstă au fost părinŃi abuzivi;
- frecvent, personalul cu răspundere privind îngrijirea celor în vârstă este suspectat de a-
şi neglija, aproape complet, obligaŃiile ce îi revin.
Totuşi, victimizarea persoanelor în vârstă de peste 61 de ani are la origine, deseori, acŃiuni
de jaf ori de vătămare, diverse stări conflictuale sau, mai rar, motive de ordin sexual.

5 . Sinuciderea, fo rmă extremă a victimizării

O categorie aparte de victime o constituie persoanele care orientează procesul victimizării


către sine.
Suicidul se impune cercetării ca un act de agresivitate, fapt ce justifică includerea sa într-o
prezentare criminologica. Suicidul este un omor invers (inverted homocide), un omor ratat,
sinucigaşul prezentându-se cercetării ca un ucigaş timid. Suicidul are aceleaşi cauze ca şi omorul,
şi anume, frustrarea, devianŃa, dificultăŃile de inserte socială etc.

57
Majoritatea definiŃiilor date suicidului scot în evidenŃă elementul intenŃional, faptul că persoana, în
mod conştient, îşi suprimă propria viaŃă. Astfel, Gunther Kaiser arată că „suicidul este o acŃiune
voluntară, îndreptată conştient spre scopul suprimării propriei vieŃi". Această definite evidenŃiază
elementele caracteristice suicidului (acŃunea voită a subiectului, starea sau nivelul de conştientizare
a scopului, orientarea acŃiunii de distrugere către sine, către propria persoană, în vederea suprimării
vieŃi), care îl pot diferenŃa de alte situaŃii, precum accidentul sau crima mascată.
Din punct de vedere istoric, prima lucrare de mari proporŃii, consacrată în întregime
problemei sinuciderii, a fost elaborată de Emil Durkheim. în monografia devenită clasică Le
suicide. El consideră că suicidul este un fapt social, ignorând, cu bună ştiinŃă, factorii psihologici
care îl determină. în concepŃia lui Durkheim, un fapt social este rezultat dintr-un alt fapt social,
gradul de sinucidere fiind un produs al mediului social.
Sintetizând cercetările sale, Durkheim formulează clasic: „Suicidul este în raport invers cu
integrarea socială în comunitatea religioasă, maritală şi politică”.
In concluziile sale, Durkheim vorbeşte de sinuciderile egoiste, atunci când legăturile sociale
ale suicidantului nu sunt prea strânse, şi de sinuciderile altruiste, atunci când suicidantul este
perfect integrat social şi se sacrifică pentru valorile comunităŃii în care trăieşte. Acestor două forme
opuse de suicid ie mai adaugă o a treia formă, întâlnită în situaŃii de anomie, adică atunci când
societatea nu funcŃionează normal, când sistemele sociale reglatorii încetează să mai funcŃioneze
obişnuit. Când apare starea, numită de Durkheim, anomie, creşte rata sinuciderilor, deoarece starea
anomică provoacă lipsa de norme, alienarea şi lipsa de speranŃe pentru individ, creându-se, astfel,
ambianŃa socială prielnică suicidului.
Deşi teoria lui Durkheim a dat naştere la o mulŃime de interpretări, multe cercetări au fost
organizate în direcŃia susŃinerii ei. Pe de altă parte, plecând de la conceptele durkheimiene, au fost
elaborate noi teorii moderne, precum:
1. teoria trifactorială, legată de numele lui Ândrew Henry şi James Short;
2. teoria integrării statutului, dezvoltată de Jack Gibbs şi Walter Martin.
Teoria trifactorială este denumită aşa deoarece, în concepŃa autorilor ei, suicidul este
determinat de trei categorii de factori:
a. sociologici;
b. psihologici;
c. economici.
Factorul sociologic presupune două subcomponente:
- sistemul relaŃional slab (lipsa implicării în relaŃiile cu alŃii);
- restrângerea externă slabă.
Ambii termeni sunt similari cu cei folosiŃi de Durkheim, şi anume integrarea socială slabă şi
reglarea socială inadecvată.
In privinŃa factorului psihologic al suicidului, Henry şi Short consideră că un superego
puternic, care rezultă din internalizarea disciplinei şi cerinŃelor aspre parentale, produce o înaltă
probabilitate psihologică a suicidului. RaŃionamentul implicat este acela că, dacă unii indivizi au
fost condiŃionaŃi de părinŃii lor să-şi dezvolte o conştiinŃă puternică, ei vor fi înclinaŃi într-o mai
mare măsură să se blameze pe ei însăşi, decât pe alŃii,pentru problemele şi frustrările lor. Şi,
întrucât ei mai mult se autoblamează decât blamează pe alŃii, probabil se vor sinucide în loc să
ucidă.
Privitor la factorul economic, autorii arată că ratele suicidului cresc în timpul crizelor
economice şi scad în perioadele de creştere şi prosperitate economică. Deci, perioada de criză sau
descreştere economică este cauza principală a unor rate înalte ale sinuciderii.
Teoria integrării statutului pleacă, de asemenea, de la Durkheim. Alăturându-se celor ce
obiectează acestei teorii, precum şi celei dezvoltate de Henry şi Short, că folosesc concepte ce nu
pot fi măsurate empiric, Gibhs şi Martin reformulează, de fapt, teoria durkcheimiană, numind-o
teoria integrării statutului.

58
Fenomenul suicidar mai are o seamă de caracteristici pe care am putea să le considerăm
drept surprinzătoare. Astfel, Enrico Ferri a observat că, acolo unde numărul sinuciderilor creşte,
scade numărul infracŃiunilor de omor.
Morgen demonstrează cu cifre foarte sugestive că rate sinuciderilor creşte o dată cu creşterea
nivelului de civilizaŃie, concluzia fiind aceea că, de regulă, oraşele, mai ales cele mari
(megalopolisuriîe), dau o rată mai mare de sinucigaşi, decât aşezările cu caracter tipic rural.
ConcepŃiile sociologice au făcut din suicid un act de fugă dintr-o realitate intolerantă, un act
datorat solitudinii ori izolării (mai ales la bătrâni), un act ce reflectă scăderea funcŃiei de socializare
a familiei.
ConcepŃiile psihologice au considerat sinuciderea ca un act al disperării şi culpabilizării
excesive, iar concepŃiile psihiatrice ca un act patologic, fiind cunoscute bolile psihice cu rol
favorizam, cum este psihoza maniaco-de-presivă, numită şi boală a sinuciderii.
ConcepŃiile psihanalitice au considerat suicidul ca fiind derularea unei frustraŃii acute,
refulată în subconştient şi readusă în conştiinŃă cu ajutorul unor factori externi.
In realitate, suicidul este o conduită deviantă, ce exprimă ruperea legăturilor individului cu
grupul social subsecvent, avânt drept factor declanşator o criză acută de conştiinŃă. Cu cât
disproporŃia dintre un motiv (banal) şi act (prin mijloace grave) este mai accentuată, cu atât această
criză este mai acută şi chiar patologică.
Lucrurile nu pot fi simplificate astfel, încât să enunŃăm că existenŃa unor factori sociali şi a
unora psihologici constituie situaŃii suicidogene, la care o seamă de indivizi răspund cu actul
autoagresiv al sinuciderii.
Factorii de risc ai suicidului includ carenŃa afectivă (la copii), stările depresive şi unele
situaŃii relaŃionale (stresul acut, şomajul, influenŃa massmediei, nedreptatea, frica de lege etc.) şi
factori psihorelaŃionali {disperarea, sarcina nedorită etc.) Suicidul cunoaşte şi unii factori de trecere
la act, cum ar fi, atitudinea inadecvată a anturajului, alcoolismul acut etc. Coeficientul personal de
participare la actul suicidar rezultă din durata premeditării, momentul ales, modalităŃile utilizate
etc.
Printre motivele de suicid - cu rezultate fatale sau nu - se enumera, obişnuit, în statistici:
boli cronice, invalidităŃi, boli psihice, dezagregare familială, conflictele de la şcoală sau de la locul
de muncă, dezamăgire în dragoste, frica de pedeapsă etc. Toate acestea pot fi considerate ca
emanând din mediul ambiant, deci având o esenŃă sociologică, esenŃă care are însă un impact greu
asupra psihicului, adică,. în cele din urmă, trecerea la act este determinată de factorul psihic, deşi în
spatele lui se ascunde şi un element social. Din aceste motive, la tentativele de sinucidere există
posibilitatea ca suici-dantul să fi dorit realmente autodistrugerea, dar, în egală măsură, putem
ajunge la concluzia că el, prin comportamentul suicidar, a urmărit fie manipularea propriei
persoane, fie manipularea altora. Astfel, în analizarea cazurilor ivite, trebuie clarificat faptul dacă
respectivul comportament suicidar a fost scop sau mijloc.
In special în cazul comportamentelor suicidare ale tinerilor apare impactul labilităŃii
modelelor de satisfacere a necesităŃilor, fie ele primare sau secundare. DisproporŃia dintre modurile
de satisfacere a necesităŃilor şi modelele satisfacerii lor produce un dezechilibru major, cu efecte
frustrante. Or, studiile psihologice par unanime în constatarea că indivizii sunt inegal înzestraŃi cu
capacitatea de a rezista la frustrări. O concurenŃă de factori negativi, atât pe plan social, cât şi pe
plan psihic, poate genera o stare de frustrare majoră, ceea ce duce spre acte agresive sau - la cei
puŃin rezistenŃi la frustrare - la acte de autodistrugere sau sinucidere.
Ca modalităŃi de suicid, bărbaŃii recurg mai frecvent la mijloace dure (spânzurare), iar
femeile la mijloace benigne (substanŃe toxice), cu scopul de a avea o moarte uşoară.
Suicidul apare ca un act agresiv specific uman, doar omul având conştiinŃa morŃii. Din
punct de vedere legal, la cele mai multe popoare civilizate suicidul este un fapt neutral, nimeni
nefiind pedepsit din cauză că a încercat un act de sinucidere.
Astăzi, suicidul, ca act agresiv consecutiv unei tulburări a comportamentului relaŃional, are
o frecvenŃă, pe glob, de 2000 de cazuri zilnic. S-a estimat că în următorii ani numărul sinuciderilor
pe glob va creşte, ajungând la 100 de cazuri pe oră.

59
Orice variate ar arăta statisticile în privinŃa ratei sinuciderilor, un lucru este cert, şi anume,
că societatea trebuie să ia măsuri de prevenŃie, pentru a evita apariŃia unor astfel de manifestari.

60
CUPRINS

CAPITOLUL I : NOTIUNI INTRODUCTIVE 2


1. Formarea criminologiei ca ştiinŃă 2

2. DefiniŃia criminologiei 3

3. Obiectul de studiu al criminologiei 4

4. Raporturile dintre criminologie si alte stiinte 6


4. 1. Criminologia şi dreptul penal 6
4. 2. Criminologia şi politica penală 7
4.3. Raportul dintre criminologie şi criminalistică 8
4.4. Raportul dintre criminologie şi ştiinŃa penitenciară 8
4.5. Raportul dintre criminologie şi sociologia penală 9

CAPITOLUL II: MARILE CURENTE ÎN CRIMINOLOGIE 10


1. Orientarea biologica 10
1.1. Cesare Lombroso. Teoria atavismului evoluŃionist 10
1.2. Teoriile "eredităŃii" 11
1.3. Teoriile biotipurilor criminale 11
1.4. Teoria constituŃiei delincvente 12
1.5. Varianta modernă 13
1.6. Evaluare critică 13

2.Orientarea psihologica 14
2.1. Perspectiva psihanalitică 14
2.1.1. Teoria freudiană 14
2.1.2. Teorii psihanalitice post-Freudiene 16
2.2. Teoria psihomorală 17
2.3. Teoria personalităŃii criminale 17
2.4. Evaluare critică 18

3. Perspectiva sociologica 18
3.1. Bazele istorice ale criminologiei sociologice 18
3.1.1. Şcoala cartografică (geografică 18
3.1.2. Şcoala sociologică. Teoria lui Durkheim 19
3.1.3. Şcoala mediului social 20
3.1.4. Şcoala interpsihologică 20
3.2. Enrico Ferri. Teoria sociologică multifactorială 20
3.3. Teorii sociologice moderne. Modelul consensual 21
3.3.1. Şcoala ecologică de la Chicago 22
3.3.2. Curentul culturalist 22
3.3.3. Curentul "funcŃionalist" 22

CAPITOLUL III: CAUZALITATEA ÎN CRIMINOLOGIE 24


1. Cauzele fenomenului social al criminalitatii (MACROCRIMINOLOGIA) 24
1.1. Probleme în clasificarea factorilor criminogeni 24
1.2. Factori economici 24
1.2.1. Industrializarea 25

61
1.2.2. Şomajul 25
1.2.3. Nivelul de trai 25
1.3. Factori demografici 26
1.3.1. Rata natalităŃii 26
1.3.2. Mobilitatea socială şi urbanizarea. 26
1.4. Factori socio-culturali 27
1.4.1. Familia 27
1.4.2. Nivelul de instruire şcolară. 27
1.4.3. Religia. 28
1.4.4. Starea civilă. 28
1.4.5. Impactul activităŃilor din timpul liber. 28
1.4.6. Impactul mijloacelor de informare în masă. 28
1.4.7. Discriminarea. 29
1.4.8 Toxicomania. 29
1.4.9. Profesia. 30

2. Cauzele crimei ca act individual (MICROCRIMINOLOGIA) 30


2.1. Personalitatea infractorului 30
2.1.1. Conceptul de personalitate a infractorului 30
2.1.2. Formarea personalităŃii infractorului 32
2.2. SituaŃia preinfracŃională 35
2.3. Mecanismul trecerii la act 36

CAPITOLUL IV: CRIMINALITATEA FEMININA 36

1. RelaŃia dintre sex şi criminalitate. 36

2. ProstituŃia 37

3. Agresarea soŃilor 38

4. Pruncuciderea, infracŃiune specific feminină 39

5.Teoriile social-structurale şi criminalitatea feminină 40


5.1.Teoria oportunităŃii şi criminalitatea feminină 40
5.2 Teoria controlului social 41

6. Elemente de psihologie penitenciară 42

CAPITOLUL V: DELINCVENTA JUVENILA 43


1.ConsideraŃii introductive 43

2.Profilul psihologic al minorului deviant 43

3. Factorii psihologici şi sociali implicaŃi în fenomenul devianŃei juvenile 44


3.1 Factorii interni individuali: 44
3.2 Factori externi sociali: 45

4. Problema cauzalităŃii delincventei juvenile 47

CAPITOLUL VI: ELEMENTE DE VICTIMOLOGIE 50


1.ConsideraŃii generale 50

62
2. Victimizarea femeii 53

3. Victimizarea copilului 54

4. Victimizarea persoanelor în vârstă 56

5. Sinuciderea, formă extremă a victimizării 57

63