JOHN WYCLIFFE

Iainte de reforma au fost vremuri cind existau

doar foarte putine copii ala Bibliei, insa Dumnezeu
n-a ingaduit ca sfintul Sau Cuvint sa fie distrus de
tot. Adevarurile Lui nu aveau sa ramina ascunse
pentru totdeauna. El putea tot atit de usor sa
desferece cuvintele vietii, pe cit de usor deschidea
usile inchisorilor si desfereca portile de fier pentru
a-i elibera pe slujitorii Sai. In diferite tari din
Europa, barbati au fost minati de Duhul lui
Dumnezeu sa caute adevarul ca pe o comoara
ascunsa. Calauziti in mod providential catre
Sfintele Scripturi, au studiat paginile ei sfinte cu un
deosebit interes. Ei erau dispusi sa primeasca
lumina oricit iar fi costat acest lucru.
Cu exceptia valdenzilor, Cuvintul lui Dumnezeu
fusese timp de veacuri zavorit in limbi cunoscute
numai de catre cei invatati; dar venise timpul ca
Scriptura sa fie tradusa si data oamenilor din
diferite tari in limba lor maternal. Lumea trecuse de
miezul noptii ei. Ceasurile de intuneric se
consumau si in multe tari au aparut semen ale
zorilor ce se apropiau.
In secolul al XIV-lea, s-a ridicat in Anglia
“luceafarul Reformei”, John Wycliffe, care a fost
vestitorul Reformei nu numai pentru Anglia,

HEFLER MARIUS 1
ci si pentru toata crestinatatea. Marele protest
impotriva Romei, pr care i s-a ingaduit sa-l
rosteasca, niciodata nu mai putea fi adus la tacere .
Protestul a deschis lupta care urma sa aiba ca
urmare emanciparea oamenilor, a bisericilor si a
popoarelor.
Wycliffe primise o educatie cu vederi largi si
pentru el temerea de Dumnezeu era inceputul
intelepciunii. Era cunoscut in colegiu pentru
evlavia sa arzatoare, pentru talentele lui
remarcabile, precum si pentru educatia
satemeinica. In setea lui de cunostinte, cauta sa
cunoasca toate disciplinele de invatatura.In
lucrarile lui de dupa aceea s-a vazut valoarea
acestei instruiri timpurii. O cunoastere temeinica a
filozofiei speculative din vremea lui l-a ajutat sa-i
demaste erorile. In timp ce putea minui armele
Cuvintului lui Dumnezeu, el isi insusise disciplina
intelectuala din scoli si cunostea metodele
scolasticilor. Adeptii lui vedeau cu satisfactie cum
conducatorul lor statea in fruntea oamenilor
invatati ai natiunii; iar dusmanii se fereau sa intre
in lupta impotriva Reformei, pentru a nu-si
descoperi nestiinta sau slabiciunile in fata
sustinatorului ei.
Pe cind era inca in colegiu, Wycliffe s-a avintat
in studio Scripturii. In timpurile acelea, cind Biblia
exista numai in limbile vechi, cei invatati puteau
HEFLER MARIUS 2
sa-si gaseasca usor drumul catre izvorul
adevarului care era inchis pentru clasele
neinstruite. Pe aceasta cale se pregatise lucrarea
viitoare a lui Wycliffe ca reformator. Barbati de
cultura studiasera Cuvintul lui Dumnezeu si
gasisera adevarul mare cu privire la harul Sau fara
plata descoperit in el. In invataturile lor, ei
raspindisera cunostinta despre acest adevar si
condusesera sip e altii sa se indrepte spre
descoperirile sfinte.
Asemenea reformatorilor de mai tirziu,
Wycliffe n-a prevazut de la inceputul lucrarii lui
unde va ajunge. El nu sa asezat cu premeditare in
opozitie cu Roma. Dar devotamentul lui fata de
adevar nu putea decit sa-l aduca in conflict cu
minciuna. Cu cit vedea mai clar ratacirile
papalitatii, cu atit mai staruitor prezenta invatatura
Bibliei. El a vazut ca Roma parasise Cuvintul lui
Dumnezeu in schimbul traditiei omenesti; el acuza
neinfricat preotimea de a fi inlaturat Scripturile si
cerea caBiblia sa fie redata poporului, iar
autoritatea ei sa fie din nou restabilita in biserica.
Wycliffe era un descoperitos ager al ratacirii si
demasca neinfricat abuzurile incurajate de
autoritatea Romei. In timp ce era capelan al
regelui, a luat o atitudine indrazneata impotriva
platirii tributului cerut de papa de la monarhul
englez si a aratat ca pretendenta papala la
autoritate peste
HEFLER MARIUS 3
conducatorii pamintesti era in contradictie atit cu
ratiunea, cit si cu revelatia. Astfel regale si nobilii
s-au unit in respingerea pretendentei pontifului la
autoritatea paminteasca si au refuzat plata
tributului.
Un alt rau impotriva caruia reformatorul a
purtat un razboi lung si hotarit a fost instituirea
ordinului calugarilor cersetori. Multi dintre acesti
calugari erau in Anglia si aruncau ocara peste
maretia si prosperitatea natiunii. Harnicia,
educatia, morala, toate acestea resimteau influenta
lor distrugatoare. Viata de lenevie si cersetorie a
calugarilor era nu numai o povara grea pentru
veniturile poporului, dar mai aducea si dispret
muncii folositoare.
Papa daduse acestor calugari puterea de a primi
marturisirea si de a acorda iertare. Aceasta a
devenit un izvor de mari rautati. Hotariti sa-si
mareasca cistigurile, calugarii erau atit de
binevoitori sa ofere iertare, incit criminalii de toate
soiurile le cereau ajutorul, si ca urmare, viciile cele
mai josnice s-au dezvoltat cu repeziciune.
Wycliffe a inceput sa scrie sis a publice niste
brosuri impotriva calugarilor, caitind insa nu atit sa
intre in conflict cu ei, cit sa atraga atentia
oamenilor catre invataturile Bibliei si catre Autorul
lor.
HEFLER MARIUS 4
Wycliffe, asemenea Domnului sau, predica
evanghelia celor saraci. Nemultumit cu raspindirea
luminii in carele lor saracacioase din parohia
Lutterworth, s-a hotarit ca ea sa fie dusa in toate
partile Angliei. Pentru a duce lucrul acesta la
indeplinire, a organizat un corp de predicatori,
oameni simpli si devotati, care iubeau adevarul si
nu doreau nimic mai mult decit sa-l raspindeasca.
Acesti oameni mergeau pretutindeni, invatind in
piete, pe strazile marilor orase sip e drumurile de
tara. Ei ii cautau pe cei mai batrini, pe cei bolnavi,
pe cei saraci si le descopereau vestea buna a
harului lui Dumnezeu.
Deodata lucrarile lui au fost oprite. Desi nu
avea nici 60 de ani, munca neincetata, studiul si
asalturile dusmanilor i-au slabit puterile si l-au
imbatrimit inainte de vreme. A fost atacat de o
boala primejdioasa. Vestea a adus bucurie
calugarilor. Acum, au gindit ei, se va pocai cu amar
de raul pe care l-a facut bisericii si s-au grabit in
camera lui pentru a-I asculta spovedania.
Reprezentantii celor patru ordine calugaresti
impreuna cu patru functionary civili s-au adunat in
jurul presupusului moribund. “Ai moartea pe buze
ii spusesera ei; regretati greselile si retrage in fata
noastra tot ce ai spus pentru insultarea noastra.”
Reformatorul asculta in tacere; apoi l-a rugat pe
slujitorul lui sa-l
HEFLER MARIUS 5
ridice pe pat si, privindu-I in ochi cum stateau
asteptind retractarea lui, spune cu un glas hotarit si
puternic, care adesea ii facuse sa tremure:”Nu voi
muri, ci voi traii; si voi demasca din nou faptele rele
ale calugarilor” ( D’Aubigne, b.17, cap. 7).
Surprinsi si rusinati, calugarii parasira in graba
camara.
Caracterul lui Wycliffe este o marturie a puterii
transformatoare si educative ale Sfintelor Scripturi.
Biblia l-a facut ceea ce era.
Scrierile lui Wycliffe au fost acelea prin care
Jan Huss, din Boemia a fost condos sa renunte la
multe din ratacirile romanismului sis a intre in
lucrarea Reformei. In felul acesta, in cele doua tari,
atit de departate una de alta, s-a semanat saminta
adevarului. Din Boemia lucrarea s-a intins in alte
tari. Mintile oamenilor au fost indreptate catre
Cuvintul lui Dumnezeu, uitat de multa vreme. O
mana divina pregatea calea pentru actiunea cea
mare.
HEFLER MARIUS 6