P. 1
Moara Cu Noroc de Ioan Slavici ESEU

Moara Cu Noroc de Ioan Slavici ESEU

|Views: 551|Likes:
Published by sweet_aysha

More info:

Published by: sweet_aysha on Sep 22, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/01/2013

pdf

text

original

Moara cu noroc de Ioan Slavici ESEU

IPOTEZĂ Nuvela Moara cu noroc este o proză realistă de analiză psihologică. FORMULAREA ARGUMENTELOR Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă, adică o specie epică în proză, cu o construcţie riguroasă, un fir narativ central; personajele relativ puţine pun în evidenţă evoluţia personajului principal, complex, puternic individualizat. Se observă tendinţa de obiectivare a perspectivei narative, impersonalitatea naratorului, naraţiunea la persoana a III-a, atitudinea detaşată în descriere, veridicitatea. Este o nuvelă psihologică prin: tematică, modalităţi de caracterizare a personajului şi de investigare psihologică, natura conflictului (interior). DEZVOLTAREA ARGUMENTELOR (ilustrare/ exemplificări pe baza textului) Nuvela are un ritm epic neomogen, prin modificări ale timpului povestirii; acţiunea se desfăşoară prin continue acumulări şi izbucniri de tensiune epică. Naraţiunea realistă este obiectivă, realizată la persoana a III-a de către un narator omniscient, omniprezent, neimplicat. Relatarea evenimentelor nu se realizează totuşi în mod linear, iar înlănţuirea dintre capitole se face prin tehnici epice diverse: dialogul (la începutul nuvelei), descriere la timpul prezent (capitolele al II-lea şi al III-lea), semnalarea unei relaţii temporale de anterioritate faţă de cele povestite înainte (capitolul al XVI-lea). Înlănţuite temporal şi cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Efectul asupra cititorului este de iluzie a vieţii (veridicitate) şi de obiectivitate. Pe lângă perspectiva obiectivă a naratorului, intervine tehnica punctului de vedere în intervenţiile simetrice ale bătrânei, personaj episodic, dar care exprimă cu autoritatea vârstei mesajul moralizator al nuvelei. Înainte şi după discursul narativ propriu-zis, bătrâna rosteşte cele două replici - teze ale nuvelei, privitoare la sensul fericirii şi la forţa destinului: >„Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit" şi „[...] aşa le-a fost dată". Prin intenţia moralizatoare, nuvela este realist-clasică. TEMA NUVELEI Tema susţine caracterul psihologic al nuvelei: efectele nefaste şi dezumanizante ale dorinţei de înavuţire, pe fundalul societăţii ardeleneşti de la sfârşitul secolului al XX-lea. Problematica nuvelei se poate stabili din mai multe perspective. Din perspectivă socială, nuvela prezintă încercarea lui Ghiţă de a-şi schimba statutul social; din perspectivă moralizatoare, prezintă consecinţele dramatice ale setei de înavuţire, scriitorul considerând că goana după avere zdruncină tihna sufletească şi duce la pierzanie. Din perspectivă psihologică, nuvela prezintă conflictul interior trăit de Ghiţă care este sfâşiat de dorinţe pe cât de puternice, pe atât de contradictorii: dorinţa de a rămâne om cinstit, pe de o parte şi dorinţa de a se îmbogăţi alături de Lică, pe de altă parte. Conflictul nuvelei este complex, de natură socială, psihologică şi morală. Titlul nuvelei este mai degrabă ironic. Toposul ales, cârciuma numită Moara cu noroc înseamnă de fapt Moara cu ghinion, Moara care aduce nenorocirea, pentru că uşurinţa câştigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea şi crima).

Simbolistica iniţială a drumului se completează. Subiectul nuvelei îl constituie etapele şi efectele înfruntării dintre protagonist. uscăţiv şi supt la faţă. şeful porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi. deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scăpat altul de o primejdie". Lică era porcar. dacă-i vorba. capul familiei. Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei. lăsând la dreapta şi la stânga satele aşezate prin colţurile văilor. În expoziţiune. Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun. Cârciuma de la Moara cu noroc este aşezată la răscruce de drumuri. iară sporul era dat de la Dumnezeu.. şi după ce ai coborât iar în vale. tulbură echilibrul familiei. Alcătuită din 17 capitole. Ana. şi antagonist. pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin [. pe care îl urci. cine trece pe aici. cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese împreunate la mijloc. Semnele părăsirii anticipează destinul tragic al familiei: vechea moară „cu lopeţile rupte şi cu acoperământul ciuruit de vremurile ce trecuseră peste dânsul!". cu sugestia drumului vieţii care continuă şi după tragedia de la Moara cu noroc: „Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe". bunăstarea materială. Cred că ne-am înţeles!". fixează un peisaj . să adapi calul ori vita din jug şi să le mai laşi timp de răsuflare. trebuie să faci popas. Ana privea la el.cadru obiectiv al acţiunii: „De la Ineu drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţarini.. Ghiţă. multe vor fi adevărate şi multe scornite. Nuvela debutează cu un precept moral izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră. Lică. amândoi priveau la cei doi copilaşi. apa şi focul purifică locul.]". ci dimpotrivă. un personaj ciudat. ci liniştea colibei tale te face fericit". pentru a câştiga rapid bani. înconjurată de pustietăţi întunecoase. nuvela are un subiect concentrat. nu bogăţia. şi voiesc ca nimeni în afară de mine să nu ştie. cele cinci cruci „care vestesc pe drumeţ că aici locul e binecuvântat. între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte. Orgoliul lui Lică e unul de stăpân care nu doar îşi subordonează oamenii. iar în final. descrierea drumului care merge la Moara cu noroc şi a locului în care se află. cu deschideri bogate. ajungând să mai răsufle. dintr-un câştig făcut cu bine". Cizmar sărac. nevasta lui Ghiţă. [. se punea cu Ana şi cu bătrâna să numere banii. intuieşte că Lică este un „om rău şi primejdios". iară bătrâna privea la căteşipatru şi se simţea întinerită. Simetria incipitului cu finalul se realizează. harnic şi muncitor. fiindcă drumul a fost cam greu iară mai departe locurile sunt rele".Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa. doi nepoţi sprinteni..] Eu voiesc să ştiu totdeauna cine umblă pe drum. căci avea un ginere harnic. Ghiţă se dovedeşte la început harnic şi priceput. izolată de restul lumii. o fată norocoasă. Multe se zic despre mine. . cârciumarul nu este un om slab.Acţiunea se desfăşoară pe parcursul unui an. Lică îşi impune încă de la început regulile: „Eu sunt Lică Sămădăul. carismatic. Iniţial. prin descrierea drumului. căci. doreşte schimbarea.. însă dintre cei care poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele. un om ca de treizeci şi şase de ani. Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc (intriga). cu mustaţa lungă.. dar se substituie destinului lor. cine ce zice şi cine ce face. înalt. Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. în final. dar onest. ce are în nuvelă rolul corului din tragedia antică greacă: „. îşi asumă responsabilitatea destinului celorlalţi. şi atunci el privea la Ana. vine apoi unpripor. Personajul este portretizat de narator: „Lică. iar primele semne ale bunăstării şi ale armoniei în care trăieşte familia nu întârzie să apară: „Sâmbătă de cu seară locul se deşerta şi Ghiţă. în timp ce Ghiţă. căci doi erau acum..

voi nu mai aveţi. Cu toate acestea. încât îţi venea să te sperii de el. Ana i se dăruieşte lui Lică deoarece. îşi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci şi angajează încă o slugă. începe procesul iremediabil de înstrăinare a lui Ghiţă faţă de familie. „un ungur înalt ca un brad". violent. Îşi îndeamnă soţia să joace cu Lică. în ciuda nelegiuirilor comise.Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi familia lui. Bucureşti. Datorită generozităţii Sămădăului. Un incendiu teribil mistuie cârciuma de la Moara cu noroc în noaptea de Paşti şi singurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii. pe Marţi. „îşi pierdea repede cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţ. îi plac jocurile crude. se poartă brutal cu cei mici. 1968) Deznodământul. Ghiţă devine complice la crimă. primejdioase. De fapt.Iartă-mă. Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. îşi aruncă soţia. Tatăl vostru e un ticălos"... Lică e „om". Speră până în ultimul moment ca se va produce o minune şi că soţia va rezista influenţei malefice a acestuia. ajungând să fie implicat în furtul de la arendaş şi în uciderea unei femei şi a unui copil. marchează pentru Ghiţă începutul obişnuirii cu răul. greşeala lui Ghiţă este că nu reuşeşte să fie onest până la capăt nici faţă de Lică. Ano! îi zise el. Iar Lică..". În alt rând. Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale în momentul în care. Îi va oferi dovezi jandarmului despre vinovăţia lui Lică. rar. Dându-şi seama că soţia l-a înşelat. Ghiţă este ucis de Răuţ. „nu mai zâmbea ca mai înainte. „Sancţionarea drastică a protagoniştilor e pe măsura faptelor săvârşite"(Pompiliu Mareea. fiinţele cu .. pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea. într-un gest de răzbunare. din ordinul lui Lică. îi cere iertare Anei: „. care se înstrăinase de ea şi de întreaga familie. Axa vieţii lui morale se frânge şi. nici faţă de Pintea. orbit de furie şi dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică. înţelegerea dintre el şi Lică. în braţele Sămădăului. Iartă-mă cel puţin tu. un tată om cinstit. Ioan Slavici. cu Ana. se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului. are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de Ana pe care o ocrotise până atunci. numai după ce îşi va putea opri jumătate din sumele aduse de acesta. Nu este sincer însă nici cu Pintea şi acest lucru îi va aduce pieirea. Reţinut de poliţie. Editura pentru Literatură. Însă din momentul apariţiei lui Lică. şi nici tentaţiei îmbogăţirii. La rândul lui. Ce să-mi fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare". Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale. Ghiţă nu se poate sustrage influenţei malefice pe care acesta o exercită asupra lui. Mai întâi. „se aprindea pentru orişice lucru de nimic". Punctul culminant. lui Ghiţă i se dă drumul acasă numai pe „chezăşie". cu ajutorul lui Pintea. distruge imaginea pe care ceilalţi o aveau despre el. Dezgustată însă de laşitatea lui Ghiţă. aruncând-o definitiv în braţele acestuia. acoperindu-i nelegiuirile lui Lică. Prin faptul că jura strâmb la proces. ci rădea cu hohot. le spune: „Sărmanilor mei copii. Se anunţă desfăşurarea acţiunii. La un moment dat. proces analizat cu măiestrie de Slavici. numai că omul începe să-şi piardă încrederea în sine. Hotărăşte totuşi să-l dea în vileag pe Lică. la sărbătorile Paştelui. pentru că nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică. starea materială a lui Ghiţă devine tot mai înfloritoare. pe când Ghiţă „nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti". într-o scenă de un patetism sfâşietor. Ghiţă o ucide pe Ana. Devine mohorât. Prin intermediul monologului interior sunt redate frământările personajului: „Ei! Ce să-mi fac?. drept momeală. cum avuseseră părinţii voştri. sărutând pe unul dintre copii. Ghiţă ajunge să regrete că are familie şi copii. Aşa m-a lăsat Dumnezeul.. iar când se mai juca. Devine „de tot ursuz".

Dialogul contribuie la caracterizarea indirectă a personajelor. consemnându-le gesturile. iubirea. atracţia malefică a banilor). Monologul interior. la individualizare. monologul interior de factură tradiţională şi acela realizat în stil indirect liber. ardelenesc. a mimicii şi a tonului vocii. Ezită între cele două cai simbolizate de Ana (valorile familiei. CONCLUZIE Opera literară Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvelă psihologică. monologul interior adresat. sau în terminologie romantică: îngerul şi demonul. Alături de funcţia esenţială de reprezentare. susţine veridicitatea relaţiilor dintre personaje şi concentrarea epică. De asemenea. realizează portrete sugestive (caracterizare directă). în roman apare şi funcţia epică de interpretare/ semnificare. cu frământări sufleteşti şi ezitări. notaţia gesticii. funcţie simbolică şi de anticipare. Modurile de expunere îndeplinesc o serie de funcţii epice în discursul narativ. În nuvelă. . care îi oferă scriitorului posibilitatea unei fine analize a psihologiei feminine. El parcurge un traseu sinuos al dezumanizării.adevărat morale şi inocente din carte. oralitatea. Lică rămâne egal cu sine. Naraţiunea obiectivă îşi realizează funcţia de reprezentare a realităţii prin absenţa mărcilor subiectivităţii. prin vorbele bătrânei care pune întâmplările pe seama destinului necruţător: „Simţeam eu că nu are să iasă bine. deoarece are toate trăsăturile acestei specii literare: analizează conflictul interior al personajului principal. portretul Sămădăului). concis. limbajul popular. Se arată slab în faţa tentaţiilor şi sfârşeşte tragic. Înţelesul clasic-moralizator al nuvelei este susţinut prin zicale şi proverbe populare sau prin replicile-sentinţe rostite de bătrână la începutul şi la sfârşitul nuvelei. Personajul evoluează de la tipicitate. Ghiţă este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici. de factură tradiţională. Naratorul obiectiv îşi lasă personajele să-şi dezvăluie trăsăturile în momente de încordare. al cărui destin ilustrează consecinţele nefaste ale setei de înavuţire. ci pe complexitatea personajelor. LIMBAJUL PROZEI NARATIVE Stilul nuvelei este sobru. accentul nu cade pe actul povestirii. în schimb. liniştea colibei) şi de Lică (bogăţia. dar aşa le-afost dată". Mijloacele de investigaţie psihologică sunt: scenele dialogate. fără podoabe. Complexitatea şi „capacitatea de a ne surprinde în mod convingător fac din Ghiţă un personaj „rotund". sub determinare socială (cârciumarul dornic de avere). detaliile fizice relevă trăsături morale sau statutul social (de exemplu. Ana suferă transformări interioare. limbajul. un om rău şi primejdios. urmăreşte procesul înstrăinării lui Ghiţă faţă de familie şi urmăreşte degradarea morală a acestuia produsă de ispita îmbogăţirii. pe lângă rolul obişnuit de fixare a coordonatelor spaţiale şi temporale. sub determinare psihologică şi morală. Nuvela se încheie în mod simetric cu începutul. stilul indirect liber sunt principalele mijloace de investigare psihologică a personajului principal. Limbajul naratorului şi al personajelor valorifică aceleaşi registre stilistice: limbajul regional. prin impresia de stil cenuşiu. prezentând relaţiile dintre ele (caracterizare indirectă). Descrierea iniţială are.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->