Sunteți pe pagina 1din 93

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „CAROL DAVILA” - BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ
Specializarea Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Şef de Catedră:
Prof. Dr. Adriana Sarah Nica

Coordonator Ştiinţific:
Prof. Dr. Adriana Sarah Nica

Absolvent:
Pruteanu Andreea Cezarina
Bucureşti
2010

Studiul privind recuperarea


locomotorie post-partum
CUPRINS

PARTEA GENERALĂ
CAPITOLUL I – Argumentare teoretică
1.1 Actualitatea şi importanţa studiului.......................................
1.2 Evoluţia aspectului ce urmează a fi studiat............................
1.3 Precizarea noţiunilor întâlnite în lucrare...............................
1.3.1 Naşterea......................................................................
1.3.2 Lăuzia.....................................................................
1.4 Particularităţi anatomofuncţionale şi fiziopatologice..........
1.4.1 Anatomia aparatului genital......................................
1.4.2 Anatomia peretilor abdominali si a pelvisului..........
1.4.3 Patologia lăuzei.......................................................
1.4.4 Tehnici specifice folosite în acest domeniu..............
CAPITOLUL II – Ipoteza cercetării
2.1 Motivaţia realizării temei....................................................
2.2 Kinetoterapia post-partum..................................................
2.3 Scopul şi obiectivele studiului...........................................
2.3.1 Kinetoterapia în perioada lăuziei propriu-zise...................
2.3.2 Kinetoterapia în perioada lăuziei tardive..................
2.4 Metode de cercetare utilizate în studiu..............................
2.5 Teste şi măsurători efectuate.............................................

PARTEA SPECIALĂ
CAPITOLUL III. – Organizarea cercetării
3.1 Locul desfăşurării şi dotarea sălii.......................................
3.2 Prezentarea cazurilor.........................................................
3.3 Programul kinetoterapeutic al lăuzei................................
CAPITOLUL IV. – Rezultate obţinute
4.1 Analiza rezultatelor iniţiale.................................................
4.2 Analiza rezultatelor finale...................................................
4.3 Analiza comparativă a rezultatelor şi interpretarea
statistică.............................................................................
CONCLUZII................................................................................
RECOMANDĂRI.........................................................................

BIBLIOGRAFIE...............................................................................
PARTEA GENERALĂ

Motto: "Existenţa noastră este mişcarea, repausul reprezintă moartea."


Blaise Pascal
CAPITOLUL I
ARGUMENTARE TEORETICĂ

1.1 Actualitatea şi importanţa studiului


În ultimii ani kinetoterapia a devenit un domeniu cunoscut şi foarte apreciat de
persoanele care au avut nevoie de un astfel de tratament. Kinetologia este ştiinţa care se
ocupă cu studiul mişcării organismelor vii şi al structurilor care participă la aceste mişcări.
Kinetologia medicală sau kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare şi articulare
care asigură omului activităţile motrice normale. Face parte din medicina fizică -
specialitate terapeutică care utilizează ca metode: mişcarea, căldura, curentul electric,
climatul, masajul şi apa. Este cea mai nouă componentă a medicinii fizice şi reprezintă
metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcţiilor unor părţi ale
corpului uman afectate de boală sau de traumatisme.
Kinetoterapia este efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc
refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe. Este
o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciţii fizice statice
şi dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative
şi de recuperare. Astfel, kinetoterapia îşi găseşte aria de utilizare în cele trei secţiuni de
asistenţă medicală, putându-se descrie:
• kinetoterapia profilactică
• kinetoterapia de tip curativ
• kinetoterapia de recuperare
Obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt:
• creşterea forţei şi a rezistenţei musculare;
• refacerea, creşterea şi adaptarea capacităţii de efort;
• ameliorarea funcţiei de coordonare, control şi echilibru a corpului;
• formarea capacităţii de relaxare;
• corectarea posturii şi aliniamentului corpului;
• creşterea mobilităţii articulare;
• reeducarea respiratorie;
• reeducarea sensibilităţii.
Exerciţiile fizice contribuie la menţinerea stării de sănătate şi au rolul de a conduce
către echilibrul tuturor funcţiilor organismului uman. Mişcarea ajută fiinţa umană să-şi
menţină deplinătatea forţelor fizice şi morale, făcând-o utilă cât mai mult timp. Exerciţiul
fizic este mijlocul principal al educaţiei fizice. Ca urmare a practicării sistematice a
exerciţiului fizic, apar în organism efecte locale sau generale, imediate sau tardive,
trecătoare sau de durată, care îmbunătăţesc structura şi funcţionalitatea corpului uman.
Orice activitate cu caracter fizic constituie şi o stimulare pentru muşchi, cărora le
îmbunătăţeşte proprietăţile fiziologice şi calităţile fizice.
Încălzirea este obligatorie înaintea unei activităţi care solicită intens sistemul
muscular, în special activităţile sportive. Orice muşchi "rece" este într-o contracţie parţială
iar fluxul de sânge care trece prin el este minimal, ca urmare acesta va fi cu uşurinţă
afectat la cea mai mică presiune. "Încălzirea" creşte cantitatea de sânge care trece prin
muşchi prin intensificarea activităţii musculare. Astfel muşchii şi tendoanele (legătura
muşchilor cu structura osoasă) sunt mai pregătite pentru solicitare.
Menţinerea unui tonus fizic şi psihic bun uşurează atât sarcina cât şi naşterea.
Această opinie este improtriva celei conform căreia femeia gravidă trebuie să se
odihnească mult, să doarmă şi să mănânce cât pentru doi. Fitness-ul le ajută pe femei să-şi
păstreze frumuseţea şi în timpul sarcinii. Exerciţiul fizic adecvat îmbunătăţeşte tonusul
muscular, dar şi aspectul fizic. Asociat cu masajul previne apariţia varicelor, edemelor,
vergeturilor. Exerciţiile vizează şi corectarea ţinutei, în vederea menajării coloanei
vertebrale, care este foarte solicitată în timpul sarcinii. Exerciţiile aerobice şi de respiraţie
pregătesc gravida pentru naştere, prin însuşirea tehnicii de coordonare a ritmului
respiraţiei. Efortul fizic se face mai ales pe expiraţie, spre deosebire de fitness-ul normal, în
care efortul se face pe inspiraţie. Este de fapt o pregătire a gravidei pentru a se implica
activ în procesul naşterii, pentru a păstra autocontrolul în acele momente.
Astfel, travaliul va fi mai scurt şi mai puţin dureros, deoarece gravida învaţă să-şi
contracte adecvat musculatura implicată în procesul naşterii. De asemenea, scade riscul de
rupturi la nivelul perineului şi al apariţiei hemoroizilor. Recuperarea post-natală este mult
mai rapidă la femeile care şi-au tonifiat musculatura perineală. Fitness-ul ajută gravidele
să-şi menţină şi greutatea optimă. Aceasta creşte în medie cu 12-15kg. Exerciţiile sunt
indicate în funcţie de condiţia fizică dinaintea sarcinii. Dacă gravida are o condiţie fizică
bună atunci se fac exerciţii pentru creşterea tonusului muscular şi îmbunătăţirea
musculaturii perineale.
Exerciţiile sunt diferite în funcţie de cele trei perioade ale sarcinii. În primul
trimestru se fac exerciţii uşoare, mai ales exerciţii de relaxare şi respiraţie. Se evită
exerciţiile în forţă deoarece există riscul de avort. Începând cu trimestrul al doilea sunt
indicate exerciţiile care întăresc musculatura pelvi-perineală, abdominală şi fesele. Acestea
sunt foarte importante atât în menţinerea sarcinii cât şi pentru o naştere uşoară. Exerciţiile
se realizează numai sub supraveghere medicală, cu măsurarea permanentă a pulsului şi
tensiunii arteriale. Efortul se dozează astfel încât acestea să nu depăşească limitele
normale. Exerciţiile sunt contraindicate la pacientele care au placenta praevia (anomalie de
implantare joasa a placentei), sângerări, anemii sau alte probleme de sănătate. În aceste
cazuri se pot face exerciţii pentru întărirea tonusului musculaturii perineale, acestea
nepresupunând prea mult efort. După o naştere prin cezariană, recuperarea începe mai
târziu, aproximativ după 6 luni.
Exerciţiul fizic ajută la menţinerea şi chiar la creşterea nivelului de energie şi a
rezistenţei cardio-pulmonare ale mamei, necesare atât pentru a putea face faţă cu uşurinţă
schimbărilor care se produc în corpul ei, cât şi pentru a avea o naştere mai uşoară.
Exerciţiul fizic poate ajuta foarte mult în reducerea durerilor de spate, a umflării anumitor
zone (în special picioarele), a inflamării, a oboselii, ajută la creşterea energiei, a imaginii
de sine şi îmbunătăţeşte somnul. Practica sistematică induce o stare de bine, măreşte
capacitatea sistemului respirator şi a celui cardiovascular, ceea ce ajută la o mai bună
pregătire pentru naştere; inclusiv avorturile şi alte complicaţii ale sarcinii sunt mai puţin
frecvente la femeile care practică exerciţiile fizice într-o formă sistematică. De asemenea,
s-au remarcat beneficii şi în plan emoţional, printr-un control şi o coordonare corporală
mai bună în timpul naşterii şi o recuperare fizică corectă.
Exerciţiile fizice efectuate în mod regulat oferă proaspetei mame o diversitate de
avantaje, între care o întoarcere mai rapidă la forma fizică de dinaintea sarcinii şi o
capacitate mărită de a face faţa nevoilor nou-născutului.
Înainte de a începe un program de exerciţii de recuperare postnatală trebuie să se
consulte întotdeauna doctorul. Factorii individuali sunt cei care decid dacă o lăuză este sau
nu aptă pentru exerciţiile fizice.
În alte cazuri, mai ales atunci când este vorba de femei care au practicat regulat
exerciţiile fizice pe parcursul sarcinii, ele pot fi apte să reînceapă programul de exerciţii
fizice zilnice chiar mai devreme, probabil la o săptămână sau două după naştere.
Avantajele exerciţiilor fizice postnatale:
• refacerea şi recuperarea după naştere sunt mult mai uşoare;
• revenirea la forma fizică de dinaintea sarcinii este mult mai rapidă;
• mama are mult mai multă energie pentru a putea face faţă necesităţilor
bebeluşului;
• depresia şi stresul se reduc.
1.2 Evoluţia aspectului ce urmează a fi studiat
Un istoric al kinetoterapiei şi terapiei prin mişcare subliniază două aspecte deosebit
de importante.
Pe de o parte, vechimea impresionantă a acestei terapii, vechime care se pierde
undeva în trecutul îndepărtat a omului, căci, chiar dacă informaţiile scrise asupra terapiei
prin mişcare nu au "decât" aproape 5000 mii de ani, este neîndoielnic că fiinţa umană
sesizase cu mult timp înainte beneficiile pe care i le aduceau exerciţiile prin mişcare pentru
refacerea stării de sănătate. Sub un anumit aspect, se poate considera ca o terapie prin
mişcare, realizată conştient s-a născut odată cu Homo sapiens.
Perenitatea kinetoterapiei de-a lungul mileniilor este prin ea însăşi pledoaria cea
mai convingătoare pentru valoarea reală a acestei terapii, atât de particulară prin principii,
tehnici şi metode de utilizare.
Desigur că de la practicile unor sisteme de exerciţii terapeutice, care ne produc
uimire şi amuzament, până la exerciţiile de facilitare neuromusculare proprioceptivă sau de
bio-feed-back aplicate azi, există o foarte mare distanţă şi de timp şi concepţie (Sebenghe
Tudor, 1987).
Utilitatea exerciţiilor fizice pentru mame reprezintă un mare beneficiu spre a face
faţă necesităţilor sarcinii, naşterii şi refacerii mai rapide la starea anterioară. În absenţa
problemelor medicale şi obstreticale, femeia gravidă poate rămâne activă fizic practicând
exerciţiul fizic, ce îi dă sentimentul unei vieţi normale.
Exerciţiile fizice recomandate în această perioadă pre- şi post-natală pot contribui
mult la evitarea unor probleme cardiovasculare (hipertensiune, varice), a osteoporozei, a
insuficienţei respiratorii dato rate expansiunii pulmonare apărută odată cu dezvoltarea
sarcinii, a constipaţiei, anxietăţii sau depresiei. Pentru multe gravide uşureză
disconforturile reprezentate de durerile lombare datorate modificărilor posturale ce intervin
odată cu schimbarea centrului de greutate, depos turări care pot vicia derularea mişcărilor,
ajungându-se la încărcări neadecvate la nivelul structurilor articulare, la o scădere a
randamentului lor şi deci la apariţia precoce a oboselii.
Implicarea atât de importantă a musculaturii în postură şi aliniere explică importanţa
programului kinetic în profilaxia şi tratarea acestor modificări.
1.3 Precizarea noţiunilor întâlnite în lucrare
1.3.1 Naşterea
Naşterea este reprezentată prin expulzia fătului cu anexele fetale printr-o serie de
fenomene reunite complex.
►Naşterea prin cezariană
Există situaţii când este necesară intervenţia chirurgicală:
• capul copilului este prea mare pentru a putea încăpea prin pelvis;
• boli sau malformaţii ale fătului care pot face ca naşterea să fie
riscantă sau traumatică;
• operaţie de cezariană anterioară datorată unei forme anormale a pelvisului
sau unei afecţiuni a mamei sau dacă a fost făcută o incizie verticală în uter.
• boli ale rinichilor sau hipertensiune la mamă, ceea ce ar face-o incapabilă să
suporte stresul travaliului.

Figura nr.1 Operaţia de cezariană

Perioada de recuperare după o operaţie de cezariană este mai lungă decât după o
naştere pe cale naturală. Cezariana este o operaţie majoră a abdomenului, de aceea este
nevoie de un timp îndelungat pentru recuperare. De fapt, durează aproape şase luni pentru
ca incizia să se vindece total.

►Naşterea cu epiziotomie
Epiziotomia este o incizie la nivelul perineului (perineul este regiunea anatomică
care închide bazinul în partea inferioară). Prin secţionarea chirurgicală a acestei zone se
înlesneşte ieşirea copilului din cavitatea uterină. În acelaşi timp se pot evita rupturi
musculare care sunt mult mai dificil de refăcut şi pot antrena complicaţii mai neplăcute. În
acelaşi timp orice gest chirurgical implică riscuri şi complicaţii aşa că epiziotomia nu
trebuie să fie un gest de rutină.

Figura nr.2 Epiziotomie

►Naşterea în mediul subacvatic


Actualmente, naşterea în apă se practică pe scară largă în Anglia, USA, Australia,
Noua Zeelandă, etc. În România cercul celor preocupaţi de “naşterea în apă” este încă
destul de restrâns.
Beneficiul folosirii “apei” în travaliu sau la naştere a devenit în zilele noastre un
adevăr unanim recunoscut, chiar dacă există încă "voci" care încearcă prin diferite
motivaţii să-l minimizeze.
Ideea de a lăsa femeia gravidă să stea în timpul travaliului în apă ca şi cea a
naşterii în apă a fost explorată încă din anii '60, mai întâi de către cercetătorii ruşi, fiind
preluată ulterior şi în ţările vest europene.
Naşterea în apă are actualmente o largă răspândire în lume, adepţii ei considerând
că avantajele sunt multiple de ambele:
• pentru femeia gravidă: un travaliu mai scurt, relaxare, atenuarea durerii,
scăderea intervenţiilor sau a folosirii medicamentelor în travaliu;
• pentru făt: o tranziţie mai uşoară din uter spre exterior, unde el iese
tot în mediu acvatic, spre deosebire de naşterea obişnuită unde fătul este
expus imediat efectului “brutal” al forţei de gravitaţie (Aldea Marie-
Jeanne,1999).

1.3.2 Lăuzia
Se defineşte ca perioada de timp în care dispar fenomenele generale şi locale induse
de simbioza materno-ovulară şi se întinde la femeile care nu alăptează de la sfârşitul
perioadei a IV-a a naşterii până la apariţia primei menstruaţii; practic se consideră 6-8
săptămâni post partum, pentru că nu există criterii precise care să marcheze sfârşitul ei şi
pentru că femeile care alăptează pot fi amenoreice mai multe luni (nu mai au menstruaţie).
Prin urmare lăuzia fiziologică este oarecum particulară pentru fiecare caz în parte.
În această perioadă:
- uterul involuează de la o greutate de 1000 g la 100 g.
- în contrast cu regresiunea uterului, la nivelul glandei mamare apare producţia
lactată indusă de influenţe neurohormonale în perioada de gestaţie. Laptele matern
înlocuieşte colostrul (lichid gălbui, vâscos, transparent cu conţinut mare de
minerale si proteine secretat de glandele mamare) la 3 zile de la naştere. Sânii devin
tumefiaţi (inflamaţi), eritematoşi (roşeată) şi sensibili la palpare datorită furiei
laptelui şi angorjării fiziologice la 3-4 zile post-partum.
- în această perioadă pot apărea infecţii puerperale şi complicaţii tromboembolice.
- după eliminarea placentei, în uter rămân porţiuni de căducă (resturi de placentă),
caracterizată prin infiltrat hematic şi infiltrat leucocitar care se vor elimina ca lohii
(secreţii) prin vagin, în primele 3 zile având culoarea roşie (lohiile au aspect
hematic, serohematic sau seros) şi virează spre alb în următoarele 10 zile până la 6
săptămâni. După această etapă începe sub influenţe hormonale preponderent
estrogenice proliferarea endometrială care durează 25-42 de zile. La femeile care
nu alăptează la sfârşitul celor 6 săptămâni de lăuzie apare prima menstruaţie.
- colul uterin devine ferm după 3 zile, orificiul intern al colului se închide şi el după
3 zile, iar cel extern după 3 săptămâni.
- peretele abdominal poate rămâne cu dehiscenţa, depărtarea muşchilor drepţi
abdominali.
- sistemul nervos este caracterizat printr-o labilitate psihică exagerată cu tendinţa la
stări depresive, care este înlocuită treptat de instinctul matern care modifică
fundamental comportamentul femeii. Starea extremă a acestei situaţii se numeşte
psihoză puerperală (tulburare psihică ce apare la mama care a născut) care uneori
poate necesită internare cu tratament antipsihotic şi antidepresiv.
- lăuza se examinează zilnic în maternitate urmărindu-se involuţia uterină, aspectul
lohiilor, evoluţia cicatricei perineale, modificările sânilor, curba pulsului,
temperatura, tensiunea arterială, diureza şi tranzitul intestinal. Lohiile roşii
persistente, involuţia uterină insuficientă poate sugera retenţie placentară - placenta
nu se elimină şi rămâne la nivelul uterului şi necesită tratament de specialitate.
Pentru acest stadiu vom recomanda mişcări speciale accesibile posibilităţilor de
mişcare, forţă etc, ale lăuzei în scopul refacerii acesteia în timp cât mai scurt cu alte
cuvinte pentru a scurta această fază de lăuzie.

1.4 Particularităţi specifice


1.4.1 Anatomia aparatului genital feminin
Reproducerea este o caracteristică fundamentală a oricărei fiinţe şi se realizează
prin participarea a două organisme de sex diferit. Ea este rezultatul fecundării gametului
feminin (ovul) de către gametul masculin (spermatozoid). Oul rezultat se grefează în
cavitatea uterină, unde continuă să crească şi să se dezvolte până ce fătul devenit viabil este
expulzat din uter prin actul naşterii. Diferenţierea sexuală este prezentă încă din momentul
fecundării oului, diferenţierea intersexuală somatopsihică are loc lent în timpul copilăriei
şi se realizează după pubertate ca urmare a activităţilor gonadelor.

Figura nr.3 Secţiune medio-sagitală prin pelvisul feminin

1-Aorta abdominală la bifurcare; 2-Vasele iliace primitive drepte; 3-Vasele


hipogastrice; 4-Artera fesieră; 5-Rectul secţionat; 6-Uter; 7-Fundul de sac Douglas; 8-
Septul recto-vaginal; 9-Sfincterul anal extern; 10-Fundurile de sac vaginale; 11-Vagin;
12-Septul vagino-vezico-uretral; 13-Uretra; 14-Vezica urinară; 15-Ligamentele pubo-
uretrale şi spaţiul prevezical al lui Retzius; 16-Ligamentele ombilicale şi fascia ombilico-
prevezicala; 17-Ligamentul rotund al uterului; 18-Vasele iliace externe; 19-Ligamentul
lombo-ovarian; 20-Muşchiul psoas; 21-Ureter

În copilărie, hormonii sexuali secretaţi în cantităţi reduse contribuie împreună cu


ceilalţi hormoni, la creşterea şi dezvoltarea armonioasă a organismului, iar după pubertate,
aceşti hormoni secretaţi în cantităţi crescute la femei cu anumite caracteristici ciclice,
întreţin funcţia sexuală.
Organizarea morfofuncţională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem
de complexă, gonadele având atât funcţia de a produce gameţi (ovule şi spermatozoizi) cât
şi pe cea de a secreta hormoni sexuali, care prin diferitele lor activităţi asupra organelor
genitale şi asupra întregului organism, asigură condiţii optime pentru reproducere.
Aparatul genital feminin este format dintr-o parte externă - vulva - şi un grup de
organe interne localizate în pelvis: vaginul, uterul, trompele Faloppe (salpinge) şi ovarele.
Glandele mamare constituie anexe ale aparatului genital.
Evoluţia şi starea morfologică a organelor genitale sunt în strânsă interdependenţă
cu starea hormonală, diferită în fiecare din perioadele de dezvoltare.
● vulva - reprezintă deschiderea în afara organelor genitale. Este constituită din:
muntele lui Venus, labiile mari, labiile mici, clitorisul, himenul, glandele Bertholin,
glandele Skene, bulbii vestibulari, glandele anexe regionale, perineul.
● vaginul - este un organ fibro-muscular cu lumenul turtit în sensul antero-
posterior. Vaginul are rol în copulaţie şi serveşte drept canal pentru trecerea fătului şi
anexele sale în timpul naşterii. Datorită elasticităţii are posibilitatea de a se deschide în
special în cursul naşterii, când pereţii săi pot veni în contact cu pereţii bazinului, pentru ca
după aceea să revină la dimensiunile obişnuite.
În drumul său oblic, străbate o serie de planuri musculare care închid bazinul în
partea de jos a trunchiului. Muşchii din această regiune denumită perineu sunt susţinătorii
vaginului şi în bună parte a tuturor organelor bazinului.
Vaginul în partea de sus se continuă cu colul uterin iar în partea de jos se deschide
în vulvă. În partea de dinapoi vine în raport cu rectul, iar în partea de dinainte vine în
raport cu vezica şi uretra.
● uterul - este organul în care nidează şi se dezvoltă produsul de concepţie şi care
produce expulzia acestuia după dezvoltarea la termen. Este situat în regiunea pelviană, pe
linia mediană şi reprezintă raporturi anatomice:
• anterior – cu vezica urinară
• posterior – cu rectul
• inferior – se continuă cu vaginul
• superior – cu organele intestinale şi colonul
• lateral – cu ligamentele largi
Este format din trei porţiuni: corpul uterin, istmul şi colul uterin.
● trompele uterine - sau salpingele sunt cele două conducte musculo-
membranoase situate în partea superioară a ligamentelor largi. Ele se întind de la coarnele
uterine până la faţa superioară a ovarelor.
La nivelul trompei are loc întâlnirea ovulului cu spermatozoizii şi constituirea
iniţială a oului. Trompele au o lungime de 10-12 cm cu diametre care variază pe traiectul
lor între 2 – 4 cm până la 6 – 8 cm, în partea terminală.
Fiecare trompă prezintă 4 părţi:
• partea interstiţială situată în grosimea peretelui uterin;
• istmul care continuă partea internă şi are o lungime de 3 – 4 cm;
• ampula cu o lungime de 7 – 8 cm, mai dilatată;
• pavilionul, porţiunea terminală, cu o formă de pâlnie care este dotată cu câte 10 – 15
franjuri pe margine (fimbrii).
Trompele sunt dotate cu o mare capacitate de mobilitate.
Poziţia lor este asigurată de ligamente largi, ligamente ovariene, precum şi
mezosalpinx. Vascularizaţia arterială este asigurată de ramuri din arterele ovariene şi
arterele uterine.
● ovarele - sunt organe pereche. Ele constituie glanda sexuală feminină, cu funcţie
endocrină şi în acelaşi timp producătoare a ovulelor. Sunt situate în cavitatea pelviană, pe
peretele său posterior.
Au o formă ovoidală, cu diametru longitudinal de 3 cm, lăţimea de 2 cm şi
grosimea de 1 cm. Suprafaţa este netedă până la pubertate, iar după aceea uşor neregulate.
Faţa superioară a ovarelor este în raport anatomic cu pavilionul trompei. Hilul ovarian se
găseşte pe marginea lor. Ovarul este fixat prin ligamentul utero-ovarian, tubo-ovarian şi
lombo-ovarian, precum şi prin mezo-ovarian. Arterele ovarului provin din arcada vasculară
formată din artera ovariană cu o ramură a arterei uterine şi din care se desprind 10–12
arteriole care pătrund în ovar la nivelul hilului.

1.4.2 Anatomia pereţilor abdominali şi a pelvisului


Kinetoterapia trebuie să acţioneze direct asupra musculaturii abdominale, lombare,
perineale, asupra staticii bazinului şi coloanei vertebrale dorso-lombo-sacrate.
Bazinul - pelvisul sau centura pelvină are ca rol principal transmiterea forţelor de
greutate ce solicită coloana vertebrală, membrelor inferioare prin intermediul articulaţiilor
coxo-femurale (greutatea max. suportată de pelvis este de 250Kg).
Coxalul este un os lat pereche format prin sudarea (în jurul vârstei de 13-18 ani) a
altor trei oase: ilionul, ischionul şi pubisul; are 2 feţe şi 4 margini.
Sacrumul este un os median situat între cele 2 oase coxale, cu care se articulează
semimobil prin feţele lui laterale. El este format prin sudarea celor cinci vertebre sacrate şi
are o formă piramidală, cu baza situată în sus unde se găseşte suprafaţa articulară, cu
ultima vertebră lombară; de o parte şi de alta a acesteia aflându-se cele 2 aripioare sacrate.
Coccisul este situat în continuarea sacrumului, fiind şi el os nepereche, format din
sudarea a trei-patru vertebre. Privit de sus bazinul osos are forma unui trunchi de con cu
baza în sus, deci cu o circumferinţă superioară, una inferioară şi cu 2 feţe: externă şi
internă.
Articulaţiile bazinului
Articulaţiile sacro-iliace, stângă şi dreaptă, sunt articulaţii amfiartrozice între
laturile laterale ale sacrumului şi suprafeţele auriculare ale coxalelor.
Simfiza pubiană este tot o articulaţie semimobilă a celor două feţişoare, ovalare
de pe osul pubian stâng şi drept. În timpul sarcinii şi mai ales în timpul naşterii creşte
mobilitatea acestei articulaţii prin mărirea diametrului strâmtorii inferioare, facilitând
expulzia fătului.
Articulaţia sacro-coccigiană întărită de 4 ligamente, unul anterior altul posterior
şi 2 laterale. În cursul naşterii se produce retropulsia coccisului cu mărirea diametrului
subcoccis-subpubian de la 9,5 la 11-12 cm.

Abdomenul muscular - Are doi pereţi antero-laterali, un perete superior


reprezentat de diafragm, un perete posterior şi un perete inferior - muşchii perineului.
 Pereţii antero-laterali sunt formaţi din muşchi pereche:
▪ Muşchiul drept abdominal se întinde de o parte şi de alta a liniei albe .
Origine - se inseră prin trei digitaţii:
1) externă - pe marginea antero-inferioară a cartilajului coastei a V-a
2) mijlocie - pe marginea antero-inferioară a coastei a VI-a
3) internă - pe marginea inferioară a coastei a VII-a şi pe faţa anterioară şi
laterală a apendicelui xifoid.
▪ Muşchiul piramidal are formă triunghiulară cu baza la pubis şi vârful pe linia albă. Se
află în teaca dreptului abdominal, urmând mişcările acestuia.
▪ Muşchiul oblic extern
Origine - pe feţele externe ale ultimelor 7-8 coaste.
- inserţia inferioară se face pe următoarele fascicule:
a) posterioare, pe buza externă a crestei iliace;
b) mijlocii, merg până la linia mediană şi formează lama anterioară a tecii
drepţilor abdominali;
c) anterioare, o mică parte ce se inseră pe pubis, iar o ultimă parte se
continuă la rădăcina coapsei cu fascia lata.
▪ Muşchiul oblic intern este şi el un muşchi larg, situat imediat sub oblicul extern.
Originea este reprezentată de fibre musculare care se desprind astfel:
a) posterior de pe fascia toraco-lombară, împreună cu marele dorsal
b) porţiunea anterioară a crestei iliace;
c) spina iliacă antero-posterioară.
Inserţia inferioară:
a) posterior pe marginea inferioară a ultimilor trei coaste;
b) mijlociu intervine la formarea tecii dreptului abdominal şi a liniei albe;
c) anterior, se unesc fibrele aponevrotice ale muşchiului transvers şi
formează tendonul conjunct.
▪ Muşchiul transvers abdominal alături de diafragm, formează piesa principală în presa
abdominală.
Originea:
a) faţa internă a ultimelor 6 cartilaje costale;
b) prin aponevroza posterioară pe apofizele costiforme ale vertebrelor
lombare;
c) pe buza internă a porţiunii anterioare a crestei iliace.
Inserţia terminală, fibrele musculare merg transversal.
a) aponevroza anterioară a transversului formând cu foiţa posterioară a
oblicului intern lama posterioară a tecii dreptului abdominal;
b) restul de 1/3 formează faţa anterioară a tecii dreptului abdominal.

 Peretele superior al abdomenului


Diafragmul separă cutia toracică de cavitatea abdominală ca o boltă cu faţa
convexă spre cutia toracică şi cea concavă spre abdomen, permiţând proiectarea unor
organe abdominale pe peretele toracelui: ficat, splină, stomac. Are două componente, una
aponevrotică centrală şi una periferică musculară. Diafragmul are orificii care asigură
comunicarea între cele 2 cavităţi, prin ele trecând esofagul, aorta, vena cavă inferioară,
marele nerv splahnic, micul nerv splahnic, şi vena lombară ascendentă, acestea fiind din
păcate şi puncte slabe ce pot permite hernieri ale organelor abdominale.
El este principalul muşchi inspirator, prin contracţia lui mărind toate cele trei
diametre toracice: când se contractă, fibrele lui arciforme devin aproape rectilinii, bolta
coboară şi creşte diametrul vertical.
Mişcările diafragmatice se produc în trei timpi:
1) centrul frenic este cel mai sus, fibrele musculare sunt relaxate - timpul
expirator;
2) stâlpii se contractă, centrul frenic este uşor coborât - începe inspiraţia;
3) fibrele anterioare şi laterale se contractă, centrul frenic rămâne imobilizat
şi se produce inspiraţia completă.
La femeia gravidă diferenţierea selectivă a acestor timpi este de mare importanţă.

 Peretele posterior al abdomenului


Muşchiul pătratul lombelor după cum îi arată numele, are forma patrulateră şi este
aşezat de o parte şi de alta a coloanei lombare. Este format din două planuri:
-posterior : a) fascicolul muscular ileo-costal;
b) fascicolul ileotransvers;
- anterior: reprezentat de fibrele costotransversale
Muşchiul psoas este un muşchi lung pluriarticular. Inserţiile sunt sub formă de arc
cu concavitatea spre coloană, permiţând trecerea vaselor lombare şi ramurilor comunicante
ce unesc lanţul simpatic cu plexul lombar.
Muşchiul iliac este triunghiular, se inseră superior pe fosa iliacă internă, iese prin
bazin prin lacuna musculară, tendonul se subţiază treptat, trecând în spirală peste colul
femural şi se uneşte cu tendonul marelui psoas.
Muşchii psoas mic se inseră superior pe corpul vertebral al T12 şi L1 şi pe discul
intervertebral dintre ele, iar în jos se inseră variabil pe fascia iliacă sau pe eminenţa
ileopubiană. Protejează nervul femural de compresiunea psoas-iliacului când acesta se
contractă.

 Peretele inferior al abdomenului


Este reprezentat de perineu, cu rol capital în susţinerea organelor pelvine, prin
structura sa musculo-ligamentară, cuprinzând şi segmentele inferioare ale aparatului
digestiv şi uro-genital cu anexele lor.
Perineul osos are o formă romboidală cu un vârf anterior format din pubis, unul
posterior format din coccis şi două laterale, formate din tuberozităţile ischiatice.
A) Perineul posterior este aproximativ asemănător la bărbat ca şi la femeie.
Părţile moi sunt reprezentate de piele mobilă, grasă, hiperpigmentată, cu pilozitate. Faţă de
bărbaţi, perineul posterior la femeie diferă doar prin rapoartele anterioare ale rectului şi
prin existenţa unei încrucişări musculo-fibroase ce formează nucleul fibros, crescând astfel
rezistenţa în susţinerea uterului gravid.
B) Perineul anterior, la femeie prezintă două regiuni importante: vulva şi
corpul perineului. Între piele şi fascia pelvină se găsesc o serie de muşchi ce acţionează
involuntar în importante acte fiziologice (micţiune, defecare, naştere) dar care pot fi
controlaţi şi prin voinţă. Ei sunt antrenaţi secundar în activitatea altor grupe musculare, iar
când este cazul se intervine şi prin mijloace pasive: masaje, tuseuri, etc.
Muşchiul ridicător anal porneşte anterior de pe faţa interioară şi laterală a
corpului pubisului, posterior de pe faţa internă a spinei ischiatice şi, între acestea se inseră
pe fascia muşchiului obturator.
Întăreşte planşeul perinal intervenind în formarea nucleului fibros alături de fibre
musculare, crescând rezistenţa la creşterea presiunii intraabdominale, provocată de uterul
gravid. În timpul naşterii se pot produce rupturi ale perineului, rupturi favorizate şi chiar
accentuate de intervenţia fibrelor anterioare ale ridicătorilor anali. Este obligatoriu ca
epiziotomia sau perineotomia să fie efectuată de specialist, pentru a avea o cicatrizare post-
partum bună, pentru prevenirea unui prolaps genital.
Muşchiul coccigian porneşte de pe spina ischiatică spre marginea coccisului şi
marginea laterală a ultimei vertebre sacrate. Întăreşte şi el planşeul perineal prin ridicarea
vârfului coccigian, participând astfel la susţinerea organelor pelvine.
Muşchiul sfincter al anusului este în stare de contracţie tonică ce menţine închis
orificiul anal, putând fi acţionat şi prin voinţă.
Muşchiul transvers superficial al perineului porneşte de pe faţa internă şi anterioară
tuberozităţii ischiatice prin fascicule tendinoase şi se opreşte în nucleul fibros.
Muşchiul transvers profund se inseră pe ramura ischionului, îndărătul vaginului se
întâlneşte cu omonimul din partea opusă, contribuind şi el la fixarea nucleului fibros,
alcătuind diafragma uro-genitală.
Muşchiul sfincter al uretrei este alcătuit din fibre interne şi externe care se
contractă odată închizând uretra.

Această reprezentare anatomică a fost necesară pentru a întelege, cum modifică


sarcina lanţurile musculare care tind să menţină cât mai fiziologic sistemul osos în această
perioadă.
Uterul creşte în volum şi împinge în sus şi anterior conţinutul abdominal.
Musculatura abdominală se alungeşte, scade în forţă şi antrenează o deplasare spre anterior
a centrului de greutate.
Acestea sunt lanţurile musculare interesate direct, dar şi ele fiind legate funcţional
de alte grupe musculare, kinetoterapia interesează practic toată musculatura organismului
(Diaconescu,1979; Dinulescu, 1996).

1.4.3 Patologia lăuzei


Lăuzia este o perioadă critică care poate fi agravată de numeroase complicaţii
dominate însă de cele infecţioase. În afara acestora în lăuzie mai pot apărea:
• complicaţii ale echilibrului fluido-coagulant;
• metroragii;
• complicaţii neuro-endocrine;
• sechele ale complicaţiilor infecţioase;
• sindromul simfizei dureroase .

HEMORAGIILE DIN POST-PARTUM


Hemoragiile din post-partum reprezintă cea mai frecventă sângerare din
obstetrică, care în afară de complicaţia majoră pe care o poate genera (şocul hemoragic)
creşte morbiditatea în lăuzie prin anemie şi infecţii puerperale. Se consideră o hemoragie
în post-partum pierderea unei cantităţi de sânge mai mari de 500 ml.
Complicaţia este cu atât mai gravă cu cât de cele mai multe ori naşterea a evoluat
normal, accidentul fiind neaşteptat, ceea ce arată că orice gravidă poate fi considerată ca
posibil gravidă cu risc de hemoragie în post-partum.
Etiologie :
Factorii favorizanţi sunt:
• Supradistensia uterină (gemelară, hidramnios);
• Făt mare care poate determina rupturi ale părţilor moi la naştere;
• Multiparitatea prin scăderea capacităţii şi a calităţii fibrei musculare;
• Placenta praevia;
• Antecedente de hemoragii la alte naşteri;
• Intervenţii obstetricale;
• Travalii lungi, diskinetice;
• Anestezia generală profundă;
• Erori în conducerea perioadei a III a naşterii;
• Cauzele mecanice: malformaţii uterine, cicatrici;
• Factori metabolici: hipoperfuzia uterină din preeclampsie, diabet zaharat
decompensat, perfuzii ocitocice prelungite;
• Administrarea în exces de tocolitice.

INFECŢII
Infecţii perineale
Sunt cele mai comune şi frecvente infecţii puerperale localizate mai ales la nivelul
soluţiilor de continuitate perineale.
Perineul se edematiază, are o coloraţie roşie, se poate necroza şi ulterior apare
supuraţia, cu secreţie fetidă, durere şi tensiune locală.
Sub tratament simptomele se pot remite.
Infecţiile uterine
Endometrita puerperală reprezintă forma clasică a infecţiei post-partum care
complică 3-4% din naşteri. Debutul are loc în a 3-5 a zi post-partum cu:
 febră (38-39°C) tahicardie, cefalee;
 modificări ale lohiilor care devin fetide, purulente;
 uter subinvoluat, moale, dureros la coarne şi fund;
 abdomen suplu, fără semne de iritaţie peritoneală;
 anorexie, astenie.
La examenul local, colul este întredeschis, uneori ocupat de resturi ovulare.
Metrita parenchimatoasă apare când este invadat miometrul, limfaticele şi vasele.
Uterul prezintă microabcese. La simptomatologia de mai sus se asociază frison, febră de tip
septic, stare toxică. În evoluţie aceasta poate determina:
o Gangrena uterină - când local se elimină lambouri de ţesut necrozat (metrita
disecantă) sau se poate produce perforaţia uterină
o Abcesul uterin - este o formă evolutivă care de cele mai multe ori se
recunoaşte intraoperator
o Endometrita hemoragică - apare a 10-12-a zi cu hemoragie cu sânge proaspăt
iar semnele de infecţie sunt discrete. Eroarea cea mai frecventă constă în confuzia cu
resturile placentare care impune un chiuretaj uterin inoportun şi periculos agravând
prognosticul. În aceste cazuri tratamentul antibiotic opreşte hemoragia controlând cauza
care a generat-o (infecţia).

SINDROMUL SIMFIZEI DUREROASE


Cunoscut sub numele de relaxare dureroasă a simfizei, acest sindrom generează
dureri simfizare, coccigiene şi sacroiliace. Mai este denumit şi sindromul dureros osteo-
musculo-articular abdomino-pelvin. Este o iritaţie nespecifică a zonei simfizare cu
imobilizarea musculaturii adiacente. Durerea este sindromul de alarmă, fiind de fapt o
exagerare a modificărilor de sarcină: fibrocartilajul pelvin se edematiază, oasele au un grad
de demineralizare cu o reacţie periostală foarte sensibilă. Frecvenţa este de 1:5000
naşteri.Apare cel mai frecvent în lăuzie, în patogenia sa fiind invocată relaxina.

DEPRESIA POSTANATALĂ
Depresia postnatală apare uneori după naştere, în special la persoane caracterizate
prin labilitate psihică, la cupluri instabile sau cu probleme. Depresia postnatală este o
alterare a echilibrului psihic, o depresiune nevrotică manifestată cel mai frecvent prin :
angoasă (nelinişte, teamă), dezinteres faţă de copil, senzaţia de incapacitate de a-l îngriji,
tristeţe, tendinţa spre izolare, lipsa de preocupare pentru propria persoană, sentiment de
inutilitate,lipsa de iniţiativă. Uneori gânduri şi fantasme obsesive. Aceste simptome nu sunt
întotdeauna prezente în acelaşi timp.
Primele simptome ale depresiei postnatale apar în medie la 6-8 săptămâni după
naştere. O tulburare psihică apărută în primele 15 zile de la naştere poate fi corelată cu o
infecţie puerperală şi de aceea un consult obstetrical de specialitate este obligatoriu.
1.4.4 Tehnici specifice folosite în acest domeniu
►PILATES
Pilates este o tehnică de exerciţii atât pentru minte, cât şi pentru corp, inventată
acum un secol de gimnastul şi fostul dulgher Joseph Pilates, exerciţii destinate în mare
parte dansatorilor accidentaţi.
Exerciţiile specifice, cuplate cu exerciţiile de respiraţie, nu sunt folosite doar pentru
a obţine silueta dorită, ci şi ca modalitate de recuperare fizică şi psihică pentru sportivii de
performanţă şi femeile lăuze. Pilates îmbunătăţeşte circulaţia şi oxigenează creierul şi, în
special, plămânii.
Flexibilitatea abdomenului şi a muşchilor spatelui sunt atuurile de care se bucură
dacă vor alege aceste tipuri de exerciţii. Exerciţiile Pilates cresc rezistenţa oaselor şi
mobilitatea articulaţiilor învăţând, în acelaşi timp, cum să se păstrăze echilibrul şi controlul
asupra propriului corp.
Oricare ar fi metoda aleasă, exerciţiile Pilates lucrează muşchii abdominali,
muşchii spatelui, coapsele şi muschii fesieri.
Pilates este o metodă eficientă, căutată şi de cele care vor o musculatură mai bine
definită şi de cele care vor să obţină o siluetă de invidiat. Cu aceste exerciţii se vor lucra
muşchii, vor avea o mai bună flexibilitate şi rezistenţă la efort şi, în plus, se înbunătăţeşte
considerabil postura, formând un trup armonios şi bine proporţionat.
Dacă în primele trei luni de sarcină totul decurge normal, din săptămâna a-12-a,
orice gravidă poate să practice un program de gimnastică, special conceput pentru această
perioadă şi este şi foarte eficientă şi în perioada postnatală.
Principiile tehnicii Pilates
Pentru orice persoană este important să fie respectate anumite principii ştiinţifice în
timpul exerciţiilor. Unii învaţă aceste principii pe fir logic, alţii absorb semnificaţiile la un
nivel conceptual, în timp ce alţii le învaţă în funcţie de modalitatea în care corpul le
transmite aceste informaţii. Indiferent de calea optată pentru a le înţelege, este însemnat să
ştii fundamentele tehnicii Pilates.
Principiile actuale sunt uşor comprehensibile. Pilates combină o serie de exerciţii
care sunt conectate într-o manieră specifică cu sistemul circulator, cu flexibilitatea şi
puterea unor zone caracteristice trupului uman. Rutina exerciţiilor conduce organismul
către o stare de armonie, astfel încât părţile corpului lucrează ca un tot. Spre deosebire de
restul exerciţiilor, metoda Pilates nu pune accentul pe cantitate sau pe cât de mult să fii
solicitat, ci te fac să fii conştient că întregul corp lucrează concomitent.

Respiraţia
Respiraţia este o funcţie vitală oricărui organism, îndeplinită conştient sau nu.
Unul dintre punctele cheie ale acestor exerciţii se axează pe modalitatea în care se respiră.
Fiecare mişcare este conectată cu o metodă specifică de respiraţie. O respiraţie corectă
îngăduie oxigenului prin intermediul sistemului circulator să irige muşchii ce sunt utilizaţi
şi să elibereze o cantitate de substanţe chimice nocive depozitate în muşchi. Substanţele
chimice eliberate sunt conectate cu durerea şi starea de oboseală, fiind substanţe de care
organsimul încearcă să scape. Din această cauză este necesară o inspiraţie adâncă pentru o
cantitate cât mai mare de oxigen şi o expiraţie profundă, "golind" plămânii de chimicale.
Pentru exerciţiile Pilates trebuie să se înveţe să se respire într-un mod specific. În
inspiraţie, se dilată partea de sus a pieptului. Se crede că aceasta este o formă de inspiraţie
profundă, însă, de fapt, este vorba de o falsă inspiraţie profundă. În loc de o inspiraţie
dilatându-se pieptul şi o expiraţie umflându-se burta, trebuie să se concentreze mai mult
pentru a umple cu aer partea de jos a plămânilor. Această formă de respiraţie profundă
permite întinderea şi mişcarea fără restricţionarea cantităţii de oxigen inspirată. Cantitatea
de oxigen permite substanţelor nutritive să călătorească spre muşchii asupra cărora se
lucrează. În timpul expiraţiei cu putere, toate gazele şi substanţele nocive a organismului
au o cale de evadare. Când aceste elemente dăunătoare sunt eliminate, capul devine mult
mai limpede, energia creşte, acidul lactic (acidul care se acumulează de obicei în muşchi şi
care produce crampe musculare) se eliberează din musculatură şi apare relaxarea.

Relaxarea
Unul dintre lucrurile care trebuie învăţate cât mai rapid se referă la modul în care
se execută exerciţiile fără a crea tensiune în zonele corpului ce nu sunt lucrate. Părţile care
nu sunt lucrate, sunt angajate în acţiunea mişcărilor, dar nu sunt ţinute în tensiune. De
exemplu, în cazul călăritului, concentrarea nu este numai la a avea o poziţie adecvată
hipismului (sport practicat cu cai). La ţinerea frâielor, umerii sunt relaxaţi, dar gata să
acţioneze dacă este cazul, laba piciorului este fixată în lăcaşul de susţinere carateristic,
astfel că întregul corp este implicat. Asemănător, metoda Pilates implică întregul trup în
timpul executării fiecărei mişcări. După terminarea rutinei exerciţiilor, se observă că s-a
eliminat stresul atât la nivel mental, cât şi la nivel fizic.
Controlul
Controlul reprezintă elementul principal pentru atingerea calităţii mişcărilor. Cu
exerciţiile Pilates nu trebuie să se depăşească măsura, trebuie făcute cât mai mult şi cât mai
bine. Este necesară mişcarea, cu graţia unui dansator. Exerciţiile Pilates se execută cu
ajutorul unei respiraţii adecvate, prin concentrarea atenţiei asupra zonei la care se lucrează
şi asupra mişcării în sine. Când se experimentează pentru prima oară metoda Pilates este
posibil ca mişcările să fie executate cu stângăcie. Cu timpul se reuşeşte mişcarea cu graţie,
exerciţiile continuându-se de la sine. De îndată ce se vor înţelege mişcările de bază, vor fi
executate cu graţie şi armonie.

Fluiditatea
Calitatea de a fi graţios în timp ce se execută mişcările, se bazează pe fluiditatea
exerciţiilor care decurg unul din altul. Executarea exerciţiilor cu graţie implică, de fapt, o
mare precizie. Fiecare mişcare în parte are un punct precis de unde începe şi un loc unde se
termină. Oricum se execută, depinde de cea care le face cum le îmbină aceste exerciţii
pentru a curge firesc fără să se mai resimtă punctele de deschidere şi pe cele de închidere.
Chiar dacă este instruită să se oprească într-un anumit punct la fiecare mişcare pentru a o
executa de mai multe ori, oprirea nu reprezintă o pauză, ci un loc unde întinderea sau
mişcarea se continuă deşi un privitor nu ar putea să observe acest lucru din exterior.
Fiecare exerciţiu constituie un punct de plecare pentru următoarea mişcare. În realitate,
mişcarea nu se opreşte nici o clipă, sfârşitul unei mişcări reprezentând de fapt începutul
alteia.
Pentru a menţine coloana vertebrală într-o poziţie adecvată, trebuie întărită
musculatura abdominală. Dacă se lucrează muşchii abdominali, umerii coboară, gâtul se
înalţă şi coloana vertebrală stă din ce în ce mai dreaptă. În cazul în care se învaţă cum să se
controleze această regiune abdominală, se va resimţi concomitent o nouă stare fizică şi
psihică. Dacă se poate concentra asupra fiecărei mişcări în parte, se va releva o excelentă
stare de spirit. Pentru a ajunge aici trebuie să se vizualizeze cu ochii minţii fiecare mişcare
executată.
Puterea de concentrare va oferi controlul necesar pentru fiecare exerciţiu. Mişcările
nu trebuie să fie rapide sau sporadice (rare). Accentul cade în primul rând pe control,
metoda Pilates fiind, de fapt, o serie de exerciţii controlate şi executate pentru fiecare parte
a corpului. Mişcările lente şi fluide necesită o mare precizie ce solicită la rândul ei un
control fizic al trupului. Precum Tai Chi, aceste mişcări nu sunt agitate şi inflexibile, ci,
mai degrabă, extrem de fluide. Mişcările alternează între o bună respiraţie, o întindere
adecvată şi întărirea organismului.
Rutina exerciţiilor este mult mai activă decât pare, putând fi executată fără riscul
de apariţie a plictiselii. În timpul executării exercţiilor, imaginile relaxante traversează
mintea, de parcă imaginile ar fi piese de puzzle ce-şi găsesc locul potrivit. Acest lucru nu
se întamplă graţie unei surse divine de inspiraţie, ci se petrece datorită stării de concentrare
a minţii asupra fiecărei părţi a corpului.

► GIMNASTICA ACVATICĂ
În ultimii ani, sunt din ce în ce mai recunoscute beneficiile practicării gimnasticii
acvatice pre şi postnatale pentru sănătatea femeii gravide şi a viitorului ei copil. Apa este
un mediu excelent pentru practicarea unor exerciţii de gimnastică adaptate perioadei de
sarcină, pregătirii pentru naştere şi revenirii la normal în perioada postnatală.
Uşurinţa practicării gimnasticii acvatice, în comparaţie cu practicarea exerciţiilor de
gimnastică aerobică, explică preferinţa şi cerinţa pentru acest tip de mişcare din partea
multor gravide, mai ales în ultimul trimestru de sarcină, când, datorită greutăţii crescânde,
mişcările încep să devină din ce în ce mai greoaie.
Dincolo de beneficiile mişcării în apă, trebuie menţionată şi "starea de bine" pe care
gravidele o menţionează în mod constant că o au după practicarea unui asemenea program.
Acest fapt a fost demonstrat de McMurry & all (1990) în articolul "The beta endorphin
responses of pregnant women during aerobic exercise in water" care arată că secreţia de
beta endorfine creşte în mod semnificativ când gravidele practică exerciţii de gimnastică în
apă.
Muzica, care însoţeşte asemenea programe se adaptează tipurilor de exerciţii
practicate, făcând astfel posibil ca în timpul sesiunilor, gravidele să se relaxeze, dată fiind
atmosfera extrem de liniştitoare cât şi uşurinţa cu care se execută exerciţiile datorită
efectelor presiunii hidrostatice.
Efectele concrete ale gimnasticii acvatice constau în: îmbunătăţirea circulaţiei
sanguine şi limfatice, îmbunătăţirea respiraţiei, reglarea digestiei, reducerea edemelor,
reducerea tensiunii articulaţiilor şi relaxare. La programele de gimnastică acvatică poate
avea acces orice gravidă deoarece nu există condiţia existenţei unor abilităţi de înot, atâta
timp cât apa din piscină are o adâncime corespunzătoare.
Restricţiile participării la programele de gimnastică acvatică sunt legate de
existenţa unor afecţiuni cum ar fi boli de inimă, infecţii, diabet, epilepsie şi insuficienţă
respiratorie. Tot aici ar trebui menţionată încă o categorie de afecţiuni, a căror apariţie este
strâns legată de sarcină şi care, de asemenea, trebuie luate în considerare cu multă atenţie
pentru a nu periclita evoluţia normală a sarcini existente. Ele sunt avorturile spontane în
antecedente, cerclajul colului uterin (procedură chirurgicală pentru prevenirea avortului sau
naştere prematură), hipertensiune arterială, întarzierea de creştere intra-uterină,
membranele rupte. Gimnastica acvatică se face numai sub supraveghere medicală.
Postnatal există câteva contraindicaţii pentru practicarea gimnasticii acvatice cum
ar fi perineele nevindecate, secreţiile vaginale sau infecţiile.
Programul de gimnastică acvatică trebuie să se deruleze întotdeauna în prezenţa
unui personal calificat reprezentat de o moaşă şi de un kinetoterapeut, pentru ca femeile să
fie într-un climat de siguranţă totală când se găsesc în piscină.
Gama de exerciţii care se poate include într-un asemenea program este
reprezentată de: exerciţii pentru îmbunătăţirea circulaţiei, rotaţia şi înclinarea pelvisului,
exerciţii de streatching, de respiraţie, înnot şi relaxare.
Programul postnatal de gimnastică acvatică are şi alte conotaţii atât în ceea ce
priveşte gama de exerciţii efectuate cât şi viteza cu care ele se efectuează care este mult
mai rapidă şi de durată mai lungă.
Un asemenea program de exerciţii nu se poate practica decât în piscine special
destinate şi amenajate pentru a îndeplini toate cerinţele impuse de standardele de igienă şi
securitate pe care le cere practicarea lui.

►MASAJUL
Efecte fizice:
• Stimulează sistemul imunitar;
• Întăreşte organismul;
• Îmbunătăţeşte circulaţia;
• Îmbunătăţeşte funcţionarea sistemului limfatic;
• Ajută la tonifierea pielii şi eliminarea toxinelor.

Efecte psihologice
• Relaxează şi înlătură efectele sarcinii;
• Înlătură stările de stres, de depresie;
• Stimulează activităţile mentale (de exemplu, sporeşte acurateţea şi
viteza de rezolvare a calculelor matematice);
• Optimism şi bună dispoziţie.
Masajul este cea mai veche metodă de tratament cunoscută de oameni şi a fost
utilizat încă din antichitate. În culturile orientale, masajul este considerat un mijloc de
transfer al energiei electromagnetice, aşa-numita energie Qi sau "energia vieţii". Dacă
apare stresul sau oboseala, masajele săptămânale vor ajuta la menţinerea sănătăţii, şi pentru
a arăta cât mai bine şi cât mai tânără.
Când muşchii sunt solicitaţi intens sau pe perioade mai lungi de timp, fibrele
musculare se contractă şi devin rigide. Prin masaj, muşchii îşi redobândesc elasticitatea; în
plus, masajul facilitează circulaţia sangvină, accelerând transportul toxinelor spre organele
de eliminare sau de detoxifiere.
În unele ţări proaspetele mămici optează în scopul recuperării tonusului muscular şi
redobândirii siluetei de dinaintea sarcinii, pentru masaj kinetoterapeutic.
Ideal este ca aceste şedinţe de masaj să fie începute la 2-4 săptămâni după naştere
pentru o recuperare rapidă. În acelaşi timp nu doar că se redobândeşte tonusul muscular,
însă ajută la scăparea cât mai rapidă a kilogramelor în plus (până la 3-4kg) şi de durerile de
spate provocate de sarcină, ajută la eliminarea celulitei (20-25%) şi relaxează.
Nu este indicat să fie o indiferenţă faţă de kilogramele în plus şi musculatura lăsată
deoarece după ceva timp acestea se instalează confortabil şi sunt mult mai greu de eliminat
şi recuperat!
Kinetoterapeutul care execută masajul recomandă şi anumite exerciţii de recuperare
care durează doar 10 minute zilnic şi care, se recomandă să fie urmate. Având în vedere
faptul că după 2-4 săptămâni de la naştere se alăptează, nu este bine să se ţină o dietă
strictă, ci doar să aibă o alimentaţie sănătoasă din care să lipsească dulciuri, sucuri, alcool,
prăjeli, carne grasă etc.
Atenuarea durerilor de spate este foarte importantă şi de aceea înainte de a se
începe gimnastica recomandată de kinetoterapeut este bine să fie efectuate câteva şedinţe
de masaj.
Un pachet de 12 şedinţe intensive este suficient, pentru ca apoi să se opteze pentru
şedinţele de întreţinere. Durata unui astfel de masaj este de 60 de minute şi se efectuează
cu ulei de măsline îmbogăţit cu esenţe tonifiante special destinate masajului
kinetoterapeutic şi creme profesionale pentru anticelulită şi antivergeturi.

►MASAJUL PERINEAL ŞI EXERCIŢIILE KEGEL


Există 2 metode prin care se poate tonifia zona perineală şi planşeul pelvin în
general: masajul perineal şi exerciţiile speciale pentru musculatura pelviană (de asemenea
cunoscute şi sub numele de “exerciţii Kegel”).
Perineul este zona dintre orificiul vaginal şi cel anal.
Masajul perineal constă în manevre blânde de întindere a perineului în ultimele 4-6
săptămâni de sarcină. Cu cât mai bine este pregătită această zonă înainte de naştere,
vindecarea post-partum (după naştere) va fi grăbită.
Acest tip de masaj este benefic deoarece se face cu uleiuri care acţionează ca agenţi
lubrifianţi, mărind supleţea şi flexibilitatea ţesuturilor.
Se evită presarea uretrei (deasupra orificiului vaginal); masarea se face blând,
manevrele în forţă pot provoca învineţirea sau tumefierea zonei; nu se face acest tip de
masaj dacă sunt infecţii vaginale sau alte boli locale.
Acest masaj poate fi efectuat înainte sau după duş, înainte de somn sau ca preludiu,
în cazul în care mai există contacte sexuale .
Asociat masajului perineal se pot face o serie de exerciţii pentru a continua
tonifierea musculaturii regionale.
Exerciţiile Kegel sunt o serie de contracţii şi relaxări adresate musculaturii
planşeului pelvian. Ele au fost concepute de dr. Arnold Kegel în 1948 şi erau folosite la
vremea respectivă pentru controlul incontinenţei urinare secundare naşterii.
Obiectivul care stă la baza acestor exerciţii este tonifierea musculaturii planşeului
pelvian, îmbunătăţind astfel şi controlul sfincterului uretral. Succesul depinde de
corectitudinea şi de regularitatea efectuării acestora.
Unii oameni au dificultăţi în identificarea şi izolarea muşchilor planşeului pelvian,
făcând exerciţiile greşit. Se încearcă oprirea jetului urinar în timpul urinării senzaţia ar
putea fi definită ca: ”strânge şi ridică”. Se goleşte parţial vezica urinară, apoi se încearcă
încetinirea sau chiar oprirea jetului de urină. Nu trebuie să apară descurajarea dacă nu se
reuşeşte oprirea de la început a jetului urinar. La început va apărea şi contracţia muşchilor
anali.
Sigur, sună foarte uşor, dar trebuie încercat să se facă aceste exerciţii fără a trage
burta, fără a contracta musculatura abdomenului, coapselor sau a feselor şi fără a ţine
respiraţia! Cu alte cuvinte, trebuie să se contracte numai musculatura din jurul vaginului.
Se pot controla contracţiile punând o mână pe abdomen sau pe fese pentru a se asigura că
rămân relaxate.
După ce s-au identificat grupurile de muşchi care trebuie lucrate, e suficient să se
contracte şi să se menţină contracţia pentru câteva secunde, continuând respiraţia
apoi,relaxarea.
După ce apare obişnuinţa cu simpla contracţie, se poate trece la serii de contracţii
lente şi apoi rapide. Pentru contracţiile lente: întinsă sau aşezată cu genunchii uşor
depărtaţi, contractă musculatura planşeului pelvian cât de puternic poate, menţine
contracţia cât de mult, după care se relaxează lent. Pentru contracţiile rapide: contractă
aceeaşi musculatură, apoi relaxează imediat.
Dacă se lucrează cu ajutorul jetului de urină, trebuie să se procedeze astfel: se
începe prin golirea vezicii, se contractă musculatura planşeului pelvian şi se opreşte jetul
urinar cât se numără până la 10, apoi se relaxează complet tot până se numără la 10. Se
repetă de câteva ori.

►MELOTERAPIA ŞI AROMOTERAPIA
Aceste două metode sunt folosite cu succes în sarcină şi în recuperarea de după
sarcină împreună cu exerciţiile fizice, sau în timpul relaxării femeiei.

Meloterapia
Meloterapia este o formă a psihoterapiei în care muzica este folosită ca mijloc de
exprimare (în loc de vorbire) şi care este indicată de terapeut.
Tensiunea, pulsul, respiraţia, sensibilitatea la durere, toate sunt influenţate de ritm
sau de anumite lungimi de undă. În timpul relaxării, pulsul, de exemplu, se modifică uşor,
însă dacă apare frica, durerea, sau stresul, ritmul cardiac rămâne "îngheţat" pe o anumită
frecvenţă.
Efectuând diferite teste, medicii au descoperit că nivelul hormonilor stresului,
adrenalina şi cortizolul, pot fi coborâte cu 20% cu ajutorul unei muzici romantice sau
cerebrale.
De exemplu, femeile suportă mai uşor durerile naşterii dacă ascultă muzică,
pacienţii care ascultă muzică înainte de o operaţie au nevoie de 50% mai puţine calmante,
iar în timpul intervenţiei au un nivel al hormonilor de stres mult mai redus. Sistemul
vascular nu este atât de încărcat şi activitatea cerebrală se desfăşoară mai liniştit.

Aromaterapia
Aromaterapia este o formă de tratament deosebit de plăcută care funcţionează pe
baza uleiurilor esenţiale. Indiferent de mirosuri de fructe, flori, lemn sau mosc, există o
aromă făcută să se potrivească oricui, iar combinând două sau mai multe uleiuri, se poate
crea un parfum personal unic.
Dr. Jean Valnet, a urmărit teoria predecesorului său, dar nu s-a limitat la atât, ci a
folosit uleiurile esenţiale pentru a trata rănile soldaţilor, în timpul celui de-al doilea Război
Mondial. Cea care a dezvoltat metoda diluării şi a aplicării uleiurilor esenţiale prin masaj a
fost Marguerite Maury, biochimist francez.
Aromaterapia are efecte benefice în afecţiuni diverse: stări de anxietate şi depresie,
dureri de cap şi de spate, probleme ale tenului, răceli şi dificultăţi respiratorii, insomnii,
letargii, probleme hormonale. Metoda poate fi folosită ca şi factor preventiv, mai ales în
problemele legate de stres şi pentru menţinerea unei stări psihice excelente.
CAPITOLUL II
IPOTEZA CERCETĂRII

2.1 Motivaţia realizării temei


Deşi standardele de frumuseţe feminină s-au modificat în timp şi se modifică în
continuare, ea, femeia va tinde mereu să se înscrie în limitele lor mereu severe şi de multe
ori greu de atins. Dacă durerile naşterii sunt de domeniul orelor şi mult ameliorate de noile
metode medicale (naşterea sub apă, anestezia epidurală) alte modificări, precum
vergeturile, varicele, abdomenul flasc rămân pentru unele toată viaţa. Mama le va ignora
prin însăşi natura ei, sub influenţa enormei fericiri de a-şi ţine copilul în braţe. Dar femeia
din ea, tot prin natura ei, nu va accepta la un moment dat aceste ″stigmate″.
Această lucrare vine în întâmpinarea dorinţelor viitoarelor mame, încercând să
prezint cel mai natural, mai ieftin şi mai la îndemână medicament : exerciţiul fizic.
Cu ajutorul lui femeia gravidă va rămâne integrată vieţii normale, fizic dar mai ales
psihic, sarcina va decurge normal, naşterea va fi mai uşoară, iar urmările negative vor fi
prevenite sau corectate.
Femeia va găsi, aşadar, un motiv în plus, pentru a deveni mamă, mai precis, un
motiv în minus pentru ai fi teamă.
Planul de recuperare kinetică post-partum are în vedere refacerea estetică a
întregului organism în special a musculaturii ce menţine un aliniament postural corect,
refacerea perineului când acesta a avut de suferit şi a dezechilibrelor musculo-articulare
de după sarcină.
Nu în ultimul loc este efectul psihic benefic al mişcării, femeia ştiind că poate să
aibă o sarcină , o naştere, şi o refacere uşoară şi la îndemână.

2.2 Kinetoterapia post-partum


Lăuzia este perioada care urmează naşterii şi se caracterizează prin revenirea
organismului matern la echilibrul dinaintea sarcinii.
Lăuzia imediată este considerată perioada a lV -a a naşterii, timp în care se produce
retracţia musculaturii uterine, trombozarea sinusurilor vasculare din locul de inserţie a pla -
centei pentru realizarea hemostazei. În această perioadă se supraveghează foarte atent
pulsul, tensiunea arterială şi cantitatea de sânge pierdută de parturienţă (femeia care
naşte), datorită riscului crescut de hemoragii. Lăuzia propriu-zisă durează 10 zile. În
această perioadă are loc involuţia uterului cu 1.5 cm/zi.
Lohiile sunt sanguinolente în primele 3 zile, serosanguinolente în următoarele 3
zile şi seroase în restul perioadei de lăuzie. Are loc instalarea secreţiei lactate pentru care
glandele mamare au fost pregătite încă din timpul sarcinii. Modificările induse de sarcină
la nivelul diferitelor aparate şi sisteme dispar treptat, organismul matern revenind la starea
dinainte de sarcină.
Perioada post-partum, are ca scop să readucă organismul femeii, cât mai rapid
posibil, la nivelul său estetic şi funcţional de înainte de sarcină.
Modificările generate de sarcină în arhitectonica organelor şi viscerelor
abdominale prin distensia peretelui abdominal pot duce la dureri şi la deschiderea
orificiilor herniare. Refacerea ,,presei abdominale" are o mare importanţă în prevenirea
ptozelor viscerale (constipaţiilor).
Distensia perineului prin trecerea mobilului fetal poate duce la afectări de
structură anatomică şi modificări în funcţia nervilor ruşinoşi (creşterea perioadei de latenţă
motorie), scăderea presiunii maxime de constricţie la nivelul sfincterului anal, alterarea
coborârii colului vezical şi scăderea capacităţii musculaturii planşeului pelviperineal de a
ridica uretra, uneori cu incontinenţă urinară, instabilitate temporară, inconfort pelvin, etc.
În această perioadă de refacere organismul trece de la o stare în care s-a acomodat
treptat la alta, pe care o părăsise de demult. Aceasta are loc progresiv, până la revenirea
anatomo-funcţională a organismului, fiind ajutată de influenţa benefică a mişcării.
Programele de kinetoterapie post-partum se diferenţiază pe două perioade ale
lăuziei:
• prima perioadă - este cea a lăuziei propriu-zise cu durata de 10 zile
• a doua perioadă - este cea de lăuzie tardivă cu durata de 30 de zile, timp în care continuă
involuţia uterului iar secreţia lactată trece în faza de automatism mamar, prelungindu-se
până la revenirea la normal a stării fizice şi psihice a mamei.
Înaintea începerii tratamentului recuperator, kinetoterapeutul se informează asupra
eventualelor contraindicaţii ale gimnasticii medicale, a stării structurale şi funcţionale a
zonei ce urmează a fi recuperată, face testarea musculară şi a ,,reflexului de reţinere
perineală a tusei”, apoi îşi împarte pacientele în două grupe:
 Grupa I – cuprinde persoane f ără afectări anatomo-funcţionale, ce au testul
muscular egal sau mai mare decât 3 şi pot începe tratamentul recuperator clasic;
 Grupa a II-a – cuprinde persoane ce prezintă afectări anatomo-funcţionale, cum
ar fi prolaps, incontenenţă urinară, traumatismele perineale, etc., care vor avea
un program de recuperare individualizat în funcţie de afectarea prezentă şi vor
beneficia de metode speciale de reeducare perineală, electrostimulare sau alte
mijloace terapeutice (Aldea Marie-Jeanne, 1999).

2.3 Scopul si obiectivele studiului


2.3.1 2 Kinetoterapia în perioada lăuziei propriu-zise
Această perioadă se caracterizează prin mult discernământ în alegerea mijloacelor
terapeutice, deoarce există o labilitate a stării de sănătate a femeii, ameninţată şi de o serie
întreagă de complicaţii.
Exerciţiile de tensiune musculară ce interesează planşeul pelvin, favorizează
involuţia uterină şi au acţiune benefică asupra peristaltismului intestinal şi al vezicii
urinare. Acest program începe din a doua zi de la naştere.

►Obiectivele recuperatorii sunt următoarele:


1. Profilaxia trombozei.
2. Reluarea respiraţiei normale.
3. Refacerea musculaturii planşeului pelviperineal.
4. Îmbunătăţirea tonusului postural.
5. Asigurarea suportului fizic necesar satisfacerii tuturor obligaţiilor
materne.

►Mijloacele folosite:
1. Exerciţii libere.
2. Contracţii izometrice ale musculaturii gambei.
3. Masajul membrelor inferioare şi în special al ″lojei vasculare″.
4. Exerciţii voluntare de control perineal şi vezical al micţiunii.
5. Exerciţii de reeducare a respiraţiei.

►Indicaţii metodice:
1. Programul kinetic este diferit pe zile în funcţie de scopul urmărit şi de
creşterea progresivă a efortului fizic.
2. Fiecare şedinţă se termină cu masajul membrelor inferioare şi cu
relaxare.
3. Efortul fizic nu trebuie să creeze disconfort sau durere, pentru că
orice durere înseamnă o alterare tisulară.
4. Se evită excesul de activitate fizică dublat de neglijarea odihnei,
care pot duce la hipogalaxie sau agalaxie.
5. Se repetă şi se verifică efectuarea exerciţiilor fizice din şedinţele
precedente.

2.3.2 Kinetoterapia în perioada lăuziei tardive


După prima perioadă a lăuziei se continuă gimnastica la sala de kinetoterapie şi
domiciliu parcurgând drumul către reluarea treptată a tuturor activităţilor casnice şi
profesionale ale femeii.

►Obiectivele programului kinetic sunt următoarele:


1. Restabilirea atitudinii posturale corecte şi a greutăţii normale.
2. Refacerea centurii abdomino-pelvine, a musculaturii spatelui, adductorilor şi a
musculaturii plantare.
3. Reechilibrarea bazinului prin tonifierea cuplului corector abdominali-fesieri şi
întinderea cuplului deformant lombar-psoas iliac.
4. Continuarea reeducării sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale în
cadrul respiraţiei.
5. Respectarea regulilor de igienă posturală.

►Mijloace folosite:
1. Exerciţii libere globale.
2. Exerciţii cu îngreuieri progresive pentru dezvoltarea forţei musculare.
3. Exerciţii izometrice.
4. Exerciţii de autocontrol postural.
5. Exerciţii la aparate fixe (spalier, bicicletă, aparat Kettler etc.).
6. Exerciţii cu obiecte (mingi, bastoane, corzi elastice etc.).
7. Exerciţii de tip stretching pentru musculatura scurtată.
8. Masaj şi automasaj pentru tulburările circulatorii însotit de gimnastică
vasculară tip Burger, posturi antideclive, purtarea de ciorapi elastici.
9. Elemente din sporturile preferate executate în scop relaxant sau ca mijloc
de reintegrare în activitatea sportivă.
► Indicaţii metodice:
1. Recuperarea armoniei fizice se obţine prin crearea unei detenţe psihice generale ce
generează interesul pentru refacerea estetică. Pacienta învaţă cunoaşterea schemei
corporale, realizează percepţia poziţiilor corecte şi modul de aplicare a lor în viaţa
cotidiană.
2. Reeducarea musculaturii abdominale se face în paralel cu scăderea
în greutate prin dietă alimentară pentru a evita pericolul de agravare
a prolapsului.
3. Planul de recuperare ţine seama de criteriile de individualizare: vârsta, starea
psihofizică generală, afecţiuni asociate, posibilităţile de reintegrare în activităţile casnice
profesionale sau sportive în funcţie de fondul motric existent (Brănişteanu, Aldea,
Niculescu, Ţopa, 1999).

►Contraindicaţii pentru efectuarea exerciţiilor fizice în lăuzie:


• hipertensiune arterială;
• insuficienţă cardiacă;
• hemoragiile genitale (metroragii);
• insuficienţă cervico-istmică;
• abdomen cicatricial;
• prolaps;
• incontinenţă urinară;
• traumatisme perineale.

2.4 Metodele de cercetare utilizate în studiu


Metoda este definită ca modalitatea de obţinere a anumitor rezultate, în cunoaşterea
teoretică şi cea practică. Face parte din ştiinţă, fiind latura cea mai activă a acesteia,
modalitatea dobândirii cunoaşterii ştinţifice.
Metodologia unei ştiinţe reprezintă sistemul celor mai generale principii ale
investigaţiei, ale cercetării, deduse din sistemul legilor generale.

1. Metoda observaţiei
Observaţia este contemplarea intenţionată a unui obiect, document, fenomen sau
proces. De regulă observaţia este vizuală, dar nu sunt excluse cazurile în care participă şi alţi
analizatori, în funcţie de caracteristicile fenomenelor urmărite. Ea se aplică unui domeniu
ale cărui date, documente sau fenomene, doreşte să le cunoască, să le clasifice, cuantifice,
caracterizeze, pentru a stabili ce este deosebit în ele, ce relaţii sunt între ele, ce le provoacă
şi ce efecte au asupra altora. În această lucrare observaţia se face pe un eşantion de 15
paciente într-o anumită perioadă de timp şi într-un anumit loc.
Condiţiile observţiei
Caracterul fundamentat teoretic şi metodologic al observaţiei este dat de următoarele
caracteristici;
1. trebuie să se facă deliberat;
2. să aibă scopuri precis formulate, scopul să fie în concordanţă cu ipoteza
formulată;
3. să aibă sarcini precis formulate şi în conformitate cu scopul sau sarcinile
urmărite;
4. să se desfăşoare metodic şi sistematic (după un program, cu
regularitate);
5. să se efectueze o înregistrare fidelă şi exigentă a datelor observate;
6. prelucrarea şi interpretarea datelor trebuie să fie exigentă;
7. să se realizeze o pregătire a observatorului şi a observaţiei.

● Înregistrarea observaţiei
Înregistrarea observaţiei se poate face prin intermediul sau cu ajutorul aparatelor şi
instrumentelor adecvate, aparate de filmat, camere video. Toate datele vor fi înregistrate pe
fişa de observaţie .

● Prelucrarea şi interpretarea datelor


Poate fi cantitativă şi calitativă. Fişele de observare sunt analizate, fiecare fişă va fi
notată cu date sau aprecieri care conduc spre anumite concluzii. Interpretarea datelor este
operaţiunea cea mai dificilă şi nu conduce la concluziile cele mai veridice, dacă acestea nu
vor fi completate cu informaţii obţinute din studiul unor documente din discuţii cu subiecţii
cercetării, din unele experimente care au posibilitatea de a verifica mai precis relaţia dintre
anumite fenomene . Dacă la început prelucrarea datelor este cantitativă prin centralizarea
datelor, spre final prin trasarea concluziilor cercetării, prelucrarea este calitativă.

2. Metoda studiului de caz


Studiul de caz este metoda de cercetare prin care se verifică o relaţie. Reprezintă o
stare activă a subiectului, implică o activitate metodică orientată în scopul precis de
verificare a unei ipoteze. Aceasta presupune activitatea intelectuală complexă a omului de
ştiinţă, a cercetătorului, care provoacă, organizează, interpretează şi înţelege.
Nu poate fi separată de observaţie care reprezintă izvorul ipotezelor. Selectarea
subiecţilor şi alcătuirea grupei experimentale trebuie să fie în concordanţă cu ipoteza de
lucru. Acest grup se mai numeşte şi eşantion.
Examinatorul stabileşte o categorie de teste care va trebui să evidenţieze efectul
variabililor independente. Se vor efectua cu diferite aparate şi instrumente de măsură şi
control. Astfel putem avea de a face cu mai multe categorii de teste şi anume: măsurători
somatice, fiziologice, testări motrice şi psihice.
Aceste testări vor fi :
a) iniţiale - atunci când se efectuează la începutul experimentului;
b) intermediare - în timpul experimentului (pentru a se verifica efectele
variabilelor la un moment dat);
c) finale - la sfârşitul cercetării (pentru a se evidenţia valoarea
variabilei dependente);
După efectuarea testărilor finale se face diferenţa dintre testarea iniţială şi cea finală.
În această etapă se folosesc în special parametrii tendinţei centrale.
În momentul finalizării studiului de caz, se va efectua determinarea concluziilor şi
trasarea recomandărilor (după Chirazi, 2000 ).

2.5 Teste şi măsurători efectuate


Examenul somatoscopic este o metodă clinică de evaluare a eventualelor modificări
de postură concomitent cu examenul clinic al aparatelor şi sistemelor. În vederea realizării
unui examen corect şi obiectiv este indicat ca acesta să se desfăşoare la cadrul
antropometric, în condiţii de luminozitate bună, la o temperatură de 21-22ºC; lăuza trebuie
să se dezbrace şi să fie desculţă pentru a fi analizată din faţă, spate şi profil static sau
dinamic.
Gradul de lordoză se apreciază prin unghiul format de o linie ce trece prin partea cea
mai concavă a lordozei şi de cea care traversează partea cea mai proeminentă a osului
sacrum.
Gradul de cifoză se determină prin unghiul format de o linie ce trece prin partea cea
mai convexă a regiunii dorsale, prin vertebra a VII-a cervicală şi a linei verticale care
strabate aceeaşi vertebră.
Pentru abdomen se compară datele ce trec prin stern şi linia abdominală.
Poziţia trunchiului este dată de linia orizontală ce trece prin marginea superioară a
osului sacrum şi creasta iliacă şi de linia ce străbate vertebra a VII-a cervicală.

Măsurătorile antropometrice sau somatometria reprezintă o metodă paraclinică prin


care se evaluează schimbările fizice.
Perimetrul toracelui poate fi măsurat cu banda metrică în repaus, după inspir
profund şi expir forţat. Diferenţa dintre perimetrul toracic în inspir forţat şi cel în expir forţat
reprezintă elasticitatea pulmonară. La fumătoare va fi mai mic.
Elasticitatea abdominală. Se va lua perimetrul abdomenului în ortostatism apoi din
clinostatism. Diferenţa dintre cele 2 este elasticitatea abdominală, cu cât este mai mică cu
atât e mai bine, adică există un tonus muscular bun.
Greutatea corporală este importantă. În timpul sarcinii femeia are în jur cu 11-13
Kg mai mult (în unele cazuri şi mai mult). În general după expulzia fătului femeia mai
rămâne cu câteva Kg în plus. După naştere orice femeie îşi doreşte să revină la greutatea
anterioară.
Indicele Quetelet este raportul dintre greutatea (în grame) şi talia (în cm):
Indicele Quetelet = G(g) / T(cm)
Normal între 330 - 370 g /cm: pentru fete.
Bilanţul muscular este o apreciere obiectivă a tonusului, forţei şi rezistenţei
musculare. Pentru acest bilanţ există un sistem de cotare internaţională, adoptat şi la noi în
ţară. Sistemul are scala 0-5 prin care se apreciază tensiunea în tendon şi masa musculară,
forţa şi rezistenţa muschiului.
Valoarea 0 = nu se simte tensiune în tendon şi masa musculară, nu apare schiţă de
contracţie; practic muschiul este denervat;
Valoarea 1 = apare tensiune în tendon şi masa musculară, contracţie modestă fără
executarea miscării;
Valoarea 2 = se realizează o contracţie prin care se deplasează segmentul, scos de
sub fortţa gravitaţiei sau orice altă rezistenţă;
Valoarea 3 = contracţia este suficientă pentru a deplasa segmentul antigravitaţional,
dar fără altă rezistenţă;
Valoarea 4 = contracţia realizează mobilizarea segmentului contra gravitaţiei plus o
rezistenţă medie;
Valoarea 5 = contracţia este posibilă şi realizează deplasarea segmentului contra
gravitaţiei plus o rezistenţă marcată (rezistenţă maximală).
Bilanţul durerii Vom folosi Scara Analogică Vizuală– Visual Analogue Scale
(VAS).

Figura nr.4 Scara Analogică Vizuală


ică.
Valoarea 0 – nici o durere
Valoarea 2 – doare un pic
Valoarea 4 – doare un pic mai mult
Valoarea 6 – doare chiar mai mult
Valoarea 8 – doare foarte mult
Valoarea 10 – doare cel mai rau

► Se testează mişcările trunchiului:


• extensii, flexii;
• aplecări;
• înclinări, rotatii;
►Membrele inferioare:
• extensia, flexia membrului inferior pe şold;
• adducţie, abducţie;
• rotaţii în ax;
• circumducţii;
• tripla flexie.
Tabelul nr. 1 Testări musculare

MUŞCHIUL ILIAC
Forţa
BILANŢUL MIŞCĂRII
5 şi 4 Poziţie aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat; subiectul flectează coapsa pân ă la
capătul mişcării; rezistenţa se aplică deasupra genunchiului.
3 Poziţie aşezat, gambele atârnate, bazinul fixat; subiectul flecteaz ă coapsa până la
capătul mişcării.
2 Decubit lateral, membrul inferior de deasupra susţinut, trunchiul, bazinul şi
membrele inferioare în extensie; subiectul flecteaz ă coapsa pe toată amplitudinea
de mişcare, genunchiul poate fi flectat pentru a evita tensionarea mu şchilor
ischiogambieri.
1 şi 0 Decubit dorsal, membrul inferior sus ţinut, se poate decela o contracţie a iliacului.

Tabelul nr. 2 Testări musculare

MUŞCHIUL DREPT ABDOMINAL

Forţa BILANŢUL MIŞCĂRII


Decubit dorsal, mâinile sub cap, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe bazin pe toată

5 amplitudinea de mişcare; dacă flexorii coapsei sunt slabi, trebuie fixat bazinul; spatele se
rotunjeşte mai mult si flexia este posibilă p ână ce omoplaţii se ridică de pe planul mesei.
Decubit dorsal, braţele de-a lungul trunchiului, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe

4 bazin pe toată amplitudinea de mişcare; daca flexorii sunt slabi, se fixează bazinul; flexia este
posibilă până când omoplaţii se ridică de pe planul mesei.
Decubit dorsal, braţele de-a lungul trunchiului, gambele fixate, subiectul flectează toracele pe

3 bazin cu o amplitudine limitată de mişcare; capul, partea superioară a umerilor şi marginea


superioară a omoplaţilor trebuie să se ridice de pe planul mesei, dar unghiurile inferioare ale
omoplaţilor să rămână în contact cu masa; dacă flexorii sunt slabi, se fixează bazinul.
Decubit dorsal, braţele de-a lungul trunchiului, subiectul flectează coloana cervicală; partea

2 inferioară a toracelui este comprimată şi bazinul se înclină până când coloana lombară va fi
plată pe masă; palparea va ajuta aprecierea egalită ţii contracţiei.
1 şi 0 Decubit dorsal, se poate decela o contrac ţie uşoară palpând peretele abdominal anterior, în
timp ce subiectul încearcă să tuşească (sau în timpul unei expiraţii rapide sau în timp ce
încearcă să ridice capul); se notează devierea ombilicului; trac ţionarea sa în sus sau în jos
traduce o contracţie mai puternică fie a păr ţii superioare, fie a părţii inferioare a muschiului.

Tabelul nr. 3 Testări musculare


MUŞCHIUL PĂTRATUL LOMBAR
Forţa
BILANŢUL MIŞCĂRII
Decubit dorsal sau ventral, coloana lombară în extensie moderată, subiectul apucă marginile

5 şi 4 mesei pentru a-şi menţine toracele; (dacă muşchii bra ţelor si ai umărului sunt slabi, se fixează
toracele); subiectul trage bazinul de-o parte spre torace, rezistenţa se aplică deasupra articulaţiei
gleznei.
3 şi 2 Decubit dorsal, gambele întinse şi coloana lombară în extensie moderată, subiectul se poate ţine
de marginile mesei pentru a-şi susţine toracele, subiectul trage bazinul spre torace; se aplică o
rezistenţă uşoară pentru forţa 3; realizarea mişcării fără rezistenţă se notează 2.
1 şi 0 Dacă subiectul încearcă să tragă bazinul în sus, se poate percepe o contracţie a pătratului lombar
prin palpare profundă a regiunii lombare sub marginea externă a masei comune.

Tabelul nr. 4 Testări musculare

MUŞCHII OBLICI

Forţa BILANŢUL MIŞCĂRII


Decubit lateral, mâinile sub ceafă, gambele fixate, subiectul face o rota ţie + flexie a toracelui

5 de o parte; se repetă de partea opusă; se testeazaă marele oblic st âng + micul oblic drept prin
mişcare spre dreapta (rota ţia spre stâanga se face prin acţiunea muşchilor de partea opusă)
(dacă flexorii şoldului sunt slabi, se sus ţine bazinul; partea superioară a toracelui trebuie să se
ridice de la nivelul mesei în cursul rotaţiei).
Decubit lateral, braţele de-a lungul corpului, gambele fixate, subiectul face o rota ţie + flexie a

4 toracelui de-o parte; se repetă de partea opusă (dacă flexorii coapsei sunt slabi, se sus ţine
bazinul).
Decubit dorsal, braţele încrucişate, mâinile fiecare pe umărul opus; se sus ţine bazinul;

3 subiectul face o rotaţie a toracelui până ridică de pe planul mesei omoplatul pe partea
umărului care vine înainte; se repetă făcând rotaţia de partea opusă.
Aşezat, braţele pe lângă trunchi, se susţine bazinul; subiectul face rota ţia trunchiului; se repetă

2 făcând rotaţia de partea opusă.


Examinatorul palpează muşchii subiectului care încearcă să apropie, hemitoracele st âng de
1 şi 0 hemibazinul drept; se repetă de partea opusă.

În această perioadă se supraveghează foarte atent pulsul, tensiunea arterială


datorită riscului crescut de hemoragii. În cadrul efortului fizic aparatul cardiovascular şi
respirator sunt cele mai solicitate. Testarea capacităţii se realizează prin aprecierea
valorilor frecvenţei cardiace şi tensiunii arteriale. În sarcină tensiunea arterială creşte
treptat dar nu îngrijorător. Frecvenţa cardiacă şi tensiunea arterială se pot lua în
ortostatism şi clinostatism.
Spirometria urmăreşte capacitatea vitală a lăuzei. În timpul sarcinii capacitatea vitală
scade.
Volumul curent este volumul de aer deplasat în cursul unui ciclu respirator şi
reprezintă 16-18% din capacitatea vitală.
Se vor folosi exerciţii de respiraţie (diafragmatică, abdominală, toracică) pentru
revenirea la parametrii de dinaintea sarcinii.

Kinetoterapeutul va face în prima zi după o naştere normală, teste specifice


perineale, a “reflexului de reţinere’’ la tuse. Aceasta const ă în plasarea pacientei în decubit
dorsal având membrele inferioare flectate, tălpile sprijinite pe sol, ţinând în gură un tub de
70 mm lungime cu un diametru de 8-10 mm. Kinetoterapeutul va cere pacientei următoarea
acţiune: suflarea prelungită a aerului prin tub ca într-un acces de tuse, timp în care trebuie să
apară contracţia abdomino-perineală însoţită de o împingere de jos în sus. Dacă se observă o
acţiune inversă înseamnă că odată cu tusea se produce o dispersie a forţei perineale.
Musculatura perineală poate fi intactă, dar nu are funcţionalitate normală, ceea ce va duce în
timp la o insuficienţă perineală care va determina afecţiuni patologice urogenitale
(incontinenţă, instabilitate vezicală, prolaps).
În cazul în care femeia după naştere a rămas cu sindromul simfizei dureroase
kinetoterapeutul va proceda astfel: prin palparea directă pe simfiza pubiană sau prin vagin.
La palpare se constată o depărtare anormală între cele 2 oase pubiene. Când femeia adoptă
poziţia stând depărtat prin introducerea indexului în vagin şi aplicarea sa cu faţa palmară pe
faţa posterioară şi pe marginea inferioară a simfizei în timpul mişcării de mers pe loc se
simte cum cele 2 oase alunecă unul pe celălalt.
PARTEA SPECIALĂ

Motto: "Prin mişcare se condiţionează activitatea, iar prin aceasta se afirmă,


dezvoltă şi manifestă toate." – Vicenţiu Babeş

CAPITOLUL III
ORGANIZAREA CERCETĂRII

3.1 Locul desfăşurării şi dotarea sălii


Organizarea cercetării în recuperarea kinetoterapeutică a perioadei de lăuzie s-a
desfăşurat la Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie Filantropia – Bucureşti.
Cercetarea s-a desfăşurat pe un eşantion de 15 paciente, dintre care 6 mi s-au părut
mai importante: 3 lăuze cu naşteri normale la termen, 1 lăuză cu naştere normală cu dureri
lombosacrale, 1 lăuză cu naştere cu epiziotomie, 1 lăuză cu naştere prin cezariană.
Prin studierea acestor cazuri am ajuns la înţelegerea şi cunoaşterea fiinţei umane
precum şi a modului în care se pot iniţia şi întreţine relaţii interpersonale cooperante bazate
pe respect între membrii echipei de îngrijire şi cel îngrijit.
Sala de kinetoterapie oferă toate posibilităţile de explorare şi evaluare precum şi
mijloacele necesare pentru tratament.
Dotarea sălii constă în: spaliere, canapea, bancă de gimnastică, saltele, saci cu
nisip, bicicletă ergometrică, stepper, gantere, scripeţi, oglinzi, mingi medicinale, cadre cu
rotile pentru reeducarea mersului, suluri din burete învelite în plastic, pedală cu arc, cântar,
taliometru, dinamometru, centrimetru, fir cu plumb, raportor, tensiometru, spirometru,
compase pentru măsurarea diametrelor, fişe de evaluare a aparatului locomotor pentru
înregistrarea evoluţiei tratamentului.
Aparatele speciale care se mai folosesc în recuperarea lăuzei sunt: AB ROLLER,
AB-ISOLATOR, POWER 2000, SWING.
Locurile de desfăşurare a activităţii de kinetoterapie trebuie să corespundă regulilor
de igienă pentru buna desfăşurare a recuperării.
Una din obligaţiile kinetoterapeutului este supravegherea şi respectarea regulilor
generale de igienă. Acestea sunt:
- integritatea şi funcţionalitatea suprafeţei sălii de gimnastică
- să nu fie alunecoasă, să nu prezinte denivelări ce pot produce alunecări;
- suprafaţa sălii şi aparatele trebuie şterse în permanenţă cu o soluţie slab
dezinfectantă de cel puţin două ori pe zi;
- zilnic, înainte de a începe activitatea, se va controla integritatea aparatelor
din sala de gimnastică, pentru a evita accidentele.
Studiul s-a desfăşurat în aproximativ un an, începând din iunie 2009 până în
septembrie 2010.
Acest studiu s-a desfăşurat ţinând cont de următoarele etape:
1. Prezentarea cazurilor.
2. Analiza fişelor medicale - date personale;
- aspecte specifice.
3. Testarea iniţială a fiecărei paciente.
4. Întocmirea unui program kinetoterapeutic.
5. Recuperarea propriu-zisă.
6. Testarea finală.
7. Analiza comparativă a rezultatelor iniţiale şi finale.
8. Concluzii.
9. Recomandări.

Înainte de începerea programului kinetoterapeutic se vor efectua testările iniţiale, în


timpul programului, testările intermediare, şi cele mai importante, testările finale pentru a
vedea cât de eficient a fost programul. Testările finale se fac la un an după naştere.

3.2 Prezentarea cazurilor

CAZ I

VÂRSTA: 26 ani
DATA PREZENTĂRII : 23 iunie 2009
MOTIVELE PREZENTĂRII: recuperare după o naştere normală la termen
ANTECEDENTE PATOLOGICE: apendicectomie;
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – căsătorită;
• profesie – educatoare;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
- consumatoare de cafea;
• obiceiuri alimentare – regim adecvat;
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAŞTERE:
Î = 1,68 m; Gr. = 74 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: - musculatura abdomino-pelvi-perineală flască;
- laxitate articulară;
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: - torace normal conformat;
- murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare;
- R = 16’ ritmică.
APARAT C. VASCULAR: - cord în limite normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- T.A. = 140/60 mm Hg.;
- F.C. = 82’;
- T = 36 Cº.
EVOLUŢIE: stare generală satisfăcătoare;
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC: din prima zi de la naştere;
În prima zi s-a realizat testul specific perineal pentru a testa ″reflexul de reţinere″ la tuse.

Tabelul nr.5 Testări

TESTĂRI REZ. INIŢIALE REZ. FINALE

Indice Quetelet 440 - peste normal 398


Perimetrul toracic 100 cm 97
Elasticitatea pulmonară 3 cm 3,5 cm
Elasticitate abdominală 5 cm 3cm
Bilanţul durerii 4 0
Poziţie vicioasă Nu prezintă Nu prezintă
Rezultate finale
Tensiunea arterială = 130/70 mm Hg
Frecvenţa cariacă = 70/ minut
Respitaţii pe minut = 13

Tabelul nr. 6 Bilanţul muscular

Muşchii testaţi Not. iniţială Not. finală

Muşchiul drept abdominal 3 5

Muşchii oblici 4 5

Muşchiul pătratul lombar 4 5

Muşchiul iliac 4 5

S-a efecutat şi testarea la efort (10 genoflexiuni cu sau fără sprijin) în urma căruia
s-a observat o adaptare proastă a organismului din care a rezultat o creştere a frecvenţei
cardiace 120; T.A 150/80 mm Hg; 19 respriraţii pe minut; T 37,5º C.
Pacienta a suferit în al treilea trimestru de sarcină o cădere a boltei plantare din
cauza greutăţii corporale şi nu a urmat un program kinetoterapeutic în timpul sarcinii.
Se recomandă începerea programului kinetoterapeutic după o naştere normală din
prima zi cu exerciţii de respiraţie cu dozarea treptată a efortului. Se vor face exerciţii
specifice pentru ridicarea bolţii plantare. La început exerciţiile se pot efectua la cabinetul
de kinetoterapie apoi se pot continua exerciţiile la domiciuliu.
CAZ II

VÂRSTA: 24 ani
DATA PREZENTĂRII: 29 iunie 2009
MOTIVELE PREZENTĂRII: recuperare după naştere normală la termen
ANTECEDENTE PATOLOGICE: - rujeolă la 6 ani
- hepatită la 14 ani
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – căsătorită;
• profesie – studentă;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcoo, cafea, tutun)
- fumătoare;
• obiceiuri alimentare – regim dezordonat;
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAŞTERE:
Î = 1,70 m; Gr. = 68 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: - musculatura abdomino-pelvi-perineală flască
- tulburări de tonus al musculaturii membrelor
inferioare
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: - torace normal conformat;
- murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare;
- R = 17’ ritmică.
APARAT C. VASCULAR: - cord în limite normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- T.A. = 130/ 70 mm Hg.;
- F.C. = 80’;
- T = 37 Cº.
EVOLUŢIE: stare generală bună;
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC: din prima zi de la naştere
În prima zi s-a realizat testul specific perineal pentru a testa ″reflexul de reţinere″ la tuse.

Tabelul nr.7 Testări

TESTĂRI REZ. INIŢIALE REZ. FINALE


Indice Quetelet 400 - puţin peste normal 382
Perimetrul toracic 98 cm 97cm
Elasticitatea pulmonară 2 cm 3 cm
Elasticitate abdominală 5 cm 3,5 cm
Bilanţul durerii 0 0
Poziţia vicioasă uşoară cifoză dorsală Nu prezintă
REZULTATE FINALE
Tensiunea arterială = 120/70 mm Hg
Frecvenţa cardiacă = 65/min
Respriraţii pe minut = 14/min

Tabelul nr.8 Bilanţul muscular

Muşchii testaţi Not. iniţială Not. finală

Muşchiul drept abdominal 3 5

Muşchii oblici 5 5

Muşchiul pătratul lombelor 4 4

Muşchiul iliac 4 5

După efort: R: 19, T.A: 140/70 mm HG, F.C: 100/min, T: 37,5ºC. Se observă o
adaptare bună a organismului după efort aceasta datorându-se efectuării unui program
kinetoterapeutic în timpul sarcinii. Se recomandă începerea programului de kinetoterapie
după o naştere normală şi cu exerciţii specifice pentru reeducarea coloanei: extensii cât mai
multe şi se evită flexia dorsală.

CAZ III

VÂRSTA: 32 ani
DATA PREZENTĂRII: 16 iulie 2009
MOTIVELE PREZENTĂRII: recuperare după naştere prin cezariană
ANTECEDENTE PATOLOGICE: - pojar la 9 ani
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – căsătorită;
• profesie – absolventă de facultate cu studii economice – economistă
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
- consumatoare de cafea
• obiceiuri alimentare – regim normal
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAŞTERE:
Î = 1,70 m; Gr. = 79 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: - musculatura abdomino-pelvi-perineală flască
- cicatrice cheloidă post-operatorie
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: - torace normal conformat;
- murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
- R = 11’ritmică.
APARAT C. VASCULAR: - cord în limite normale;
- zgomote cardiace ritmice;
-T.A. = 90/ 60 mm Hg., hipotensiune;
- F.C. = 75’;
- T = 36 Cº.
EVOLUŢIE: favorabilă
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC: la indicaţiile medicului

Tabelul nr.9 Testări

TESTĂRI REZ. INIŢIALE REZ. FINALE


Indice Quetelet 464 - peste normal 432
Perimetrul toracic 110 cm 105 cm
Elasticitatea pulmonară 2 cm 3 cm
Elasticitate abdominală 6 cm 4 cm
Bilanţul durerii 4 0
Poziţia vicioasă Poziţie antalgică Nu prezintă
Rezultate finale
Tensiune arterială = 110/50 mm Hg
Frecvenţa cardiacă =70/min
Respireţii pe minut = 12/min

Tabelul nr. 10 Bilanţul muscular

Muşchii testaţi Not. Iniţială Not. finală

Muşchiul drept abdominal 3 4

Muşchii oblici 3 4

Muşchiul pătratul lombelor 3 4

Muşchiul iliac 3 5

Testările pentru efort se vor face după o perioadă care o stabileşte medicul.
Programul kinetoterapeutic va începe respectând anumite obiective şi prin diferite mijloace
care sunt prezentate în programul kinetoterapeutic după cezariană. În primele 6 luni când
operaţia nu e cicatrizată complet se evită exerciţiile cu efort ridicat.
Se pune accent pe reeducarea perineală, exerciţii de respiraţie. După cezariană
recuperarea se face mai lent.

CAZ IV

VÂRSTA: 30 ani
DATA PREZENTĂRII : 27 iulie 2009
MOTIVELE INTERNĂRII: recuperare după o naştere cu epiziotomie
ANTECEDENTE PATOLOGICE: - oreion
- varicelă
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – căsătorită;
• profesie – casnică
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de cafea, tutun)
- consumatoare de tutun
• obiceiuri alimentare – regim dezordonat
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAŞTERE:
Î = 1,60 m; Gr. = 70 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: - cicatrice perineală post-operatorie
- musculatură flască
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: - torace normal conformat;
- murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
- R = 17’ritmică.
APARAT C. VASCULAR : - cord în limite normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- T.A. = 15/ 70 mm Hg.;
- F.C. = 90’, tahicardie;
-T = 37 Cº.
EVOLUŢIE: favorabilă
ÎNCEPEREA PROGRAMULUI KINETIC: la indicaţiile medicului

Tabelul nr.11 Testări


TESTĂRI REZ. INIŢIALE REZ. FINALE
Indice Quetelet 437- peste normal 375

Perimetrul toracic 105 cm 98 cm


Elasticitatea pulmonară 2 cm 3cm
Elasticitate abdominală 4 cm 3cm
Bilanţul durerii 4 0
Poziţia vicioasă Nu există Nu există
Rezultate finale
Tensiunea arterială = 130/ 60 mm Hg
Frecvenţa cardiacă = 70/min
Respiraţii/minut = 14/min

Tabelul nr. 12 Bilanţul muscular

Muşchii testaţi Not. iniţială Not. finală

Muşchiul drept abdominal 4 5

Muşchii oblici 4 5

Muşchiul pătratul lombelor 3 4

Muşchiul iliac 3 5

Se respectă indicaţiile medicului. Programul kinetoterapeutic respectă principiile


după o naştere cu epiziotomie. În general se începe cu exerciţii de respiraţii, urmând mai
târziu exerciţiile de contracţii izometrice perineale. Se aşteaptă cicatrizarea intervenţiei.

CAZ V

VÂRSTA: 22 ani
DATA PREZENTĂRII: 2 august 2010
MOTIVELE INTERNĂRII: recuperare după naştere normală cu durere lombosacrată de
sarcină
ANTECEDENTE PATOLOGICE: - pneumonie 6 ani
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – necăsătorită;
• profesie – secretară;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
- nu
• obiceiuri alimentare – regim adecvat
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAŞTERE:
Î = 1,60 m; Gr. = 64 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: - musculatură flască
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: integru;
APARAT RESPIRATOR: - torace normal conformat;
- murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
- R = 19’ritmică.
APARAT C. VASCULAR : - cord în limite normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- T.A. = 150/ 70 mm Hg.;
- F.C. = 80’;
- T = 37 Cº.
EVOLUŢIE: stare nefavorabilă
În prima zi kinetoterapeutul va face testul specific perineal pentru a testa ‘’reflexul de
reţinere’’ la tuse.

Tabelul nr. 13 Testări

TESTĂRI REZ. INIŢIALE REZ. FINALE


Indice Quetelet 400 - puţin peste 362
normal
Perimetrul toracic 91 cm 90
Elasticitatea pulmonară 2 cm 2 cm
Elasticitate abdominală 3 cm 3 cm
Bilanţul durerii 10 6
Poziţia vicioasă lordoză medie o uşoară lordoză
Rezultate finale
Tensiunea arterială = 130/70 mm Hg
Frecvenţa cardiacă = 65/ min
Respiraţii/ minut = 15/ min

Tabelul nr.14 Bilanţul mişcării

Muşchii testaţi Not. iniţială Not. finală

Muşchiul drept abdominal 4. 5

Muşchii oblici 3 4

Muşchiul pătratul lombelor 3 4

Muşchiul iliac 4 5

Se începe programul kinetoterapeutic cu exerciţii specifice pentru lordoză deci se


evită extensiile, se face în paralel tratament antalgic (împotriva durerii). Pentru a nu pune
în tensiune regiunea lombosacrată, se va purta o centură trohanteriană.

CAZ VI

VÂRSTA: 29 ani
DATA PREZENTĂRII: 18 august 2010
MOTIVELE INTERNĂRII: recuperare după o naştere normală la termen
ANTECEDENTE PATOLOGICE: - gastrită
ANTECEDENTE SOCIALE:
• statut social – căsătorită;
• profesie – contabilă;
• mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun)
- consumatoare de cafea
• obiceiuri alimentare – regim adecvat
EXAMEN CLINIC GENERAL DUPĂ NAŞTERE:
Î = 1,76 m; Gr. = 70 kg.;
SISTEM MUSCULO-ADIPOS: tulburări ale tonusului muscular
SISTEM GANGLIONAR: nepalpabil;
SISTEM OSTEO-ARTICULAR: prezintă sindromul simfizei dureroase, relaxarea
exagerată a articulaţiilor.
APARAT RESPIRATOR: - torace normal conformat;
- murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare
- R = 18’ritmică.
APARAT C. VASCULAR: - cord în limite normale;
- zgomote cardiace ritmice;
- T.A. = 160/ 70 mm Hg.;hipertensiune
- F.C. = 90’, tahicardie;
-T = 37 Cº.
EVOLUŢIE: nesatisfăcătoare
Pacienta a fost testată prin palparea directă a simfizei pubiene.
În primele zile pacienta diagnosticată cu sindromul simfizei dureroase, a trebuit să poarte o
centură elastică în jurul bazinului. Ulterior a făcut şi tratament antalgic. După scoaterea
centurii s-au realizat testările şi bilanţurile obişnuite după sarcină.

Tabelul nr.15 Testări

TESTĂRI REZ. INIŢIALE REZ. FINALE


Indice Quetelet 400 - puţin peste normal 363
Perimetrul toracic 97 cm 98 cm
Elasticitatea pulmonară 4 cm 4 cm
Elasticitate abdominală 4 cm 3
Bilantul durerii 0 0
Poziţia vicioasă Prezentă din cauza Nu există
durerii
Rezultate finale
Tensiunea arterială =120/70 mm Hg
Frecvenţa cardiacă =70/min
Respiraţii/minut = 14/min
Tabelul nr. 16 Bilanţul mişcării

Muşchii testaţi Not. iniţială Not. finală

Muşchiul drept abdominal 4 5

Muşchii oblici 3 4

Muşchiul pătratul lombelor 3 4

Muşchiul iliac 4 4

Se respectă indicaţiile medicului iar recuperarea va fi mai lentă. Programul


kinetoterapeutic se va începe numai cu acordul medicului. Se pune accent pe reeducarea
mersului. Se administrează vitamine şi calciu. Dupa tratarea simfizei se încep exerciţiile
din programul kinetoterapeutic pentru lăuză.

3.3 Programul kinetoterapeutic al lăuzei


Tratamentul din prima zi se începe cu reeducarea respiratorie din poziţia decubit
dorsal, poziţie ce permite o mobilizare liberă a cutiei toracice. Din această poziţie se învaţă
inspiraţia toraco-abdominală controlată, începând cu inspiraţia diafragmatică urmată de cea
costală pe zone (inferioară, medie, superioară), deci o acţiune de jos în sus, după care se
efectuează contracţia perineală, expirul forţat de sus în jos plecând de la zona costal
superioară spre cea inferioară şi sucţiunea abdomenului prin contracţia musculaturii
abdominale. Pe toată perioada reeducării respiratorii se ţine bazinul în poziţie delordozantă.
Acest exerciţiu se repetă zilnic ajungându-se la automatism.
În a doua zi se repetă programul din prima zi adăugându-se mişcări ale braţelor,
genunchilor, gleznelor, executate lent şi alternativ.
În a treia zi se repetă programul precedent şi se dau explicaţii asupra musculaturii
pelviperineale, explicând rolul său în micţiune şi în tuse. Pacienta învaţă controlul perineal
şi tehnica de oprire a jetului urinar în timpul micţiunii. Se efectuează masajul membrelor
inferioare, însoţit de mobilizări ale degetelor şi urmat de contracţii izometrice ale
musculaturii gambelor prin împingeri în pat.
În a patra zi se introduc în program pe lângă masaj şi celelalte exerciţii învaţate
anterior mişcări din poziţia şezând, răsuciri de trunchi, mişcări ale capului şi gâtului cu
autoînălţare, mişcări ale braţelor.
În a cincea zi se intensifică exerciţiile pentru musculatura perineală efectuate din
decubit dorsal, lateral, şi şezând, şi se învaţă reflexul de reţinere perineală.
În a şasea zi, la programul anterior se adaugă :
• exerciţii pentru tonifierea muşchilor abdominali;
• exerciţii de aliniere a coloanei vertebrale.
Pentru a şaptea zi se respectă exerciţiile din programele anterioare şi se insistă pe
autocontrolul ţinutei corecte. Pentru următoarele zile se mai introduc exerciţii pentru
musculatura spatelui şi se învaţă regulile de igienă personală:
• cum se poartă copilul;
• poziţia corectă pentru alăptat;
• alte posturi prin care se blochează regiunea lombo-abdominală pentru a
proteja coloana în cadrul activităţilor suprasolicitante.

În programul kinetic al lăuziei tardive se adaugă:


A. variante de mers şi alergare;
B. exerciţii de redresare activă a ţinutei corporale;
C. exerciţii de refacerea a centurii abdominale.
Aceste exerciţii se pot practică la o sală de kinetoterapie sau chiar la domiciliu fară
a avea nevoie de aparate speciale pentru o recuperare bună.

Exerciţii de gimnastică respiratorie


În timpul exerciţiilor respiratorii trebuie respectate următoarele reguli:
• se inspiră pe nas şi se expiră pe gură;
• inspiraţia va fi lentă şi profundă;
• timpul expiraţiei trebuie să fie de două ori mai mare decât cel al
inspiraţiei;
• în timpul expiraţiei se pronunţă sunetul S.

Exemple de exerciţii:
►Din poziţia corpului întins la orizontală pe spate:
1. mâinile pe abdomen, inspir profund cu ridicarea peretelui abdominal, expir
lent cu pronunţarea sunetului S şi coborârea abdomenului;
2. cu mâinile pe coaste se respiră astfel încât în inspir mâinile să se depărteze,
iar în expir să se apropie;
3. cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite de pat, ducerea braţului stâng spre
şoldul drept, concomitent cu ridicarea capului şi umerilor, inspiraţie, apoi
ducerea braţului stâng oblic sus, cu răsucirea capului spre stânga, expiraţie;
acelaşi exerciţiu se va face şi cu braţul drept;
4. cu genunchii îndoiţi, tălpile sprijinite de pat, ducerea ambilor genunchi la
piept cu ajutorul braţelor, inspiraţie, revenire cu expiraţie.

►Din poziţia şezând:


1. aplecarea trunchiului înainte cu braţele încrucişate pe abdomen, inspiraţie,
ridicarea trunchiului cu ducerea braţelor lateral, expiraţie;
2. cu mâinile sprijinite pe genunchi, expiraţie impusă, apoi inspiraţie
concomitent cu ducerea braţului stâng oblic sus, coborârea braţului în poziţia
iniţială, expiraţie; acelaşi exerciţiu cu braţul drept.

Exerciţii pentru îmbunătăţirea elasticităţii şi tonictatea diafragmului


Se utilizează exerciţii care fac ca acţiunea diafragmului să întâmpine o rezistenţă
care poate fi realizată poziţional sau presiune intraabdominală crescută.
Poziţional:
• exerciţii de respiraţie amplă din decubit dorsal cu o greutate aşezată pe abdomen;
• exerciţii din decubit ventral când greutatea proprie limitează expansiunea
abdomenului ;
• exerciţii de respiraţie executate din poziţia culcat pe un plan înclinat cu capul în jos
caz în care rezistenţa este dată de greutatea masei viscerale abdominale orientate în
sens cranian sub acţiunea gravităţii.
Presiunea intraabdominală:
• exerciţii de respiraţie cu musculatura abdominală contractată;
• exerciţii de respiraţie cu sugerea abdomenului în timpul inspiraţiei;
• umflarea şi sugerea abdomenului în apnee şi inspiraţie forţată.

3.3.1 Programul kinetic al lăuzei după o naştere normală


►Prima zi:
Exerciţiul 1. Culcat dorsal: 1-2 inspiraţie profundă cu strângerea pumnilor, braţele
lângă corp şi întinderea picioarelor uşor încordate cu vârfurile întinse; 3-4 expiraţie cu
relaxarea întregului corp şi închiderea ochilor; 5-8 aceleaşi mişcări de la timpii 1-4. Se
repetă 2 X 8 timpi.
Exerciţiul 2. Culcat dorsal cu o mână pe abdomen şi cealaltă pe torace, cu
membrele inferioare flectate, tălpile pe sol, se execută: reeducarea respiraţiei toraco-
abdominale asistată de kinetoterapeut, 2 x 8 timpi.

►A doua zi :
Exerciţiul 1. Culcat dorsal: 1-4 îndoirea braţelor cu ducerea mâinilor la ceafă şi
întoarcerea lentă a corpului stânga-dreapta, apoi extensia şi flexia gâtului ajutând mişcarea
capului cu mâinile; 5-8 odihnă şi respiraţie, accentuând expiraţia prin presarea cu mâinile
pe rebordurile costale (marginile inferioare ale toracelui - ultimele 2 coaste) şi diafragm
(sub stern - denumit popular ,,capul pieptului') pentru a intensifica respiraţia. Se repetă de
2-3 ori cu pauze. Pauzele de odihnă se elimină sau se prelungesc dacă apare senzaţia de
oboseală.
Exerciţiul 2. Culcat dorsal: 1-4 întoarcere în culcat costal lateral: 5-6 îndoirea
lentă a genunchilor uşor spre piept: 7-8 întinderea genunchilor în poziţia iniţială. Se
execută şi în partea cealaltă. Se repetă, cu pauze, 8 timpi.
Exerciţiul 3. Culcat dorsal pe una-două perne, cu spri jin pe antebraţe şi
trecere în aşezat rezemat cu spatele pe pernă: 1-2 ridicarea braţ elor prin înainte sus,
inspi raţie: 3-4 coborârea braţelor pe acelaşi traseu cu expiraţie: 5-8 aceleaşi mişcări
ca la timpii 1 -4. Se execută 2 x 8 timpi.

►A treia şi a patra zi :
Exerciţiul 1. Aşezat rezemat, de voie contracţii izometrice de abdomen, perineu şi
anus, alternate cu relaxarea acestora. Se execută de 5 ori consecutiv, în 2-3 serii.
Exercitiul 2. Culcat dorsal şi apoi rezemat de perne: 1-4 apropierea picioarelor
cât mai strâns cu contracţie izometrică: 5-8 relaxare cu automasaj uşor al abdomenului
netezire circulară de la dreapta pe sus spre stânga (colon ascendent, transvers şi
descendent). Se repetă de 4 ori .
Exerciţiul 3. Din aceeaşi poziţie iniţială ca la exerciţiul 2: 1 - Îndoirea piciorului
stâng; 2 - întinderea acestuia: 3-8 se execută lent, alternativ, cu inspiraţie când se întinde
piciorul şi cu expiraţie când se îndoaie. Se repetă 2 x 8 timpi .

►De la a cincea la a şaptea zi :


Exerciţiul 1. Culcat dorsal cu un picior de pernă sub cap: 1-4 flexia
dorsală a labelor picioarelor, menţi nută în contracţie izome trică 5-6 flexia plantară
a acestora, expiraţie. Se repetă 2 x 8 timpi .
Exerciţiul 2. Culcat dorsal fără pernă: de voie, alter narea poziţiilor
culcat cos tal, culcat facial, aşezat re zemat. Se menţine poziţia atât timp cât
convine lăuzei, executând liber contracţii statice-izometrice, succesive de sfinctere şi
abdomen .
Exerciţiul 3. Culcat facial de voie, contracţii izometrice ale muşchilor fesieri,
alternate liber cu flexia şi extensia din articulaţia gleznei. Se execută de 4-6 ori, în 2-3 serii.

►Program kinetic pentru lăuză după 2-3 săptămâni de la naştere


Exerciţiul 1. Aşezat pe marginea patului, cu mâiniie la ceafă: de voie, pedalarea
picioarelor, ,,bicicleta", apoi trecere în culcat dorsal cu forfecarea picioarelor. Se repetă
câte 8 mişcări în 2-3 serii, gradat după posibilităţi.
Exerciţiul 2. Ghemuit cu faţa la scaun, apucat cu mâinile de margina acestuia:
ridicare în stând pe piciorul drept, cu ridicarea piciorului stâng îndoit şi aşezarea lui pe
scaun, apoi revenire. Se repetă alternativ, de 6—8 ori.
Exerciţiul 3. Stând depărtat cu un puişor de pernă ţinut înainte-jos de
voie îndoirea trunchiului înainte cu 2-3 arcuiri, cu ducerea puişorului de pernă
printre picioare înapoi, fără să atingă solul; revenire cu extensia trunchiului, cu du -
cerea braţelor sus, ducând perna la ceafă cu fandare pe piciorul drept şi revenire
cu re la xa re liberă. Se re pe tă de 4 ori, a lt e rn a tiv .
Exerciţiul 4. Culcată dorsal pe pat, cu sprijin acordat la glezne de o altă persoană
prin apăsare sau cu vârfurile sprijinite sub mobilă, cu puişorul de pernă sub cap: ridicarea
energică în aşezat şi revenire lentă cu spatele drept. Se repetă de 4 ori, în 2-4 serii. Acest
exerciţiu de abdomen poate fi executat de 8 ori, în 5-6 serii de către femeile sportive cu o
bună pregătire fizică.
Exerciţiu 5. Aşezat cu mâinile sprijinite înapoi : la început se execută ridicări
alternative de picioare (cât mai sus, după posibilităţi), apoi se apucă vârful unui pi cior
şi se trece în culcat dorsal şi revenire menţinând priz a . Se e xe c u tăde 8 o r i , a l t e r n a t i v .
Exerciţiul 6. Aşezat pe coapsa stângă, cu mâna de aceaşi parte sprijinită pe
sol, cu mâna dreaptă apucat de vârful piciorului drept: trecere în culcat costal stânga.
Se repetă de 4-6 ori, alternativ.
Exerciţiul 7. Aşezată pe un taburet, cu vârfurile sub spalier, cu braţele sus, ţinând
în mâini un prosop întins apucat de capete: trecere în culcat dorsal şi revenire. Se repetă de
6-8 ori (după 3—4 săptămâni).

►Program pentru lunile 1-2 după naştere


Exerciţiul 1. Stând: fandat pe piciorul stâng înainte: 1-6 mişcări de braţe ca la
box, alternativ, cu răsucirea alternativă a trunchiulul; 7-8 revenire cu relaxare. Se repetă de
4 ori, alternativ.
Exerciţiul 2. Aşezat pe coapsa stângă, cu sprijin pe ambele mâini : 1-
ridica rea piciorului drept lateral; 2- revenire; 3-8 ace eaşi se execută în
conti nuare. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ .
Exerciţiul 3. Culcat dorsal cu picioarele la verticală: 1-8 flexii plantare şi dorsale
ale labelor picioarelor urmate de relaxare. Aceeaşi mişcare finalizată cu ducerea picioarelor
peste cap de voie. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exercţiul 4. Culcat costal drepta, cu picioarele îndoite, genunchii orientaţi lateral,
braţul drept sub cap, stângul îndoit sprijinit înainte: 1-2 împingere în palme şi trecere în
aşezat cu sprijin pe antebraţul drept, îndoirea trunchiului lateral stânga simultan cu
ridicarea şi întinderea piciorului stâng lateral, dreptul se menţine îndoit, cu vârful la
genunchiul celuilalt picior: 3 x 8 aceeaşi în continuare. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 5. Stând cu braţele lateral dreapta, piciorul stâng încrucişat înapoi,
întins, sprijinit cu vârful pe sol: 1- ridicarea piciorului stâng îndoit şi răsucit spre stânga o
dată cu ducerea braţelor lateral stânga; 2 - revenire în poziţia iniţială; 3-8 aceleaşi mişcări
ca la timpii 1-2. Se repetă de 4 x 8 timpi alternativ.
Exerciţiul 6. Aşezat pe piciorul drept îndoit, stângul ridicat şi întins înainte.
Apucat de vârf cu ambele mâini, fruntea la genunchi: 1 - îndoirea trunchiului înainte
simultan cu depărtarea picioarelor braţele în prelungirea trunchiului, pieptul cât mai
aproape de sol; 2-3 două arcuiri de trunchi; 4 - revenire în poziţia iniţială cu ridicarea
piciorului drept: 5-8 aceleaşi mişcări cu piciorul celălalt. Se repetă de 4-5 ori.
Exerciţiul 7. Aşezat cu picioarele întinse înainte, labele în flexie dorsală,
trun chiul îndoit înainte: 1-2 sprijinirea palmelor pe sol în dreptul şezutei şi
extensia trunchiului cu ridicarea bazinului o dată cu îndoirea genunchilor, capul
pe spate; 3-4 revenire în poziţia iniţială cu apucarea vârfurilor şi tracţiunea lor în
sus, cu ridicarea călcâielor uşor deasupra solului, genunchii rămân pe sol. Se repetă de
2 x 8 timpi.
Exerciţiul 8. Stând cu coarda la spate: de voie, alergare pe loc sau cu
deplasare, rotind coarda din înapoi înainte, apoi sărituri consecutive pe un picior.
Se repetă după posibilităţi cu pauze pentru respi raţie. Este indicat ca săriturile cu
coarda să se execute în aer liber.

►Program pentru lunile 3-4 după naştere


Exerciţiul 1. Stând depărtat, cu genunchii uşor îndoiţi, trunchiul îndoit înainte,
apucat cu ambele mâini pe după gambe: 1 - îndreptarea trunchiului cu ridicare pe vârfuri,
braţele lateral cu pumnii strânşi, corpul încordat; 2- coborârea energică a călcâielor pe sol,
menţinând genunchii îndoiţi (contracţie izometrică); 3-8 se execută în continuare aceleaşi
mişcări. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 2. Aşezat cu piciorul stâng îndoit, piciorul drept întins înainte, braţele
sus, degetele încleştate, trunchiul uşor extins: 1-2 ridicarea şezutei cu trecerea greutăţii pe
piciorul drept îndoit, o dată cu îndoirea trunchiului înainte şi ducerea braţelor înapoi : 3-4
revenire; 5-8 aceleaşi mişcări ca la timpi 1-4. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 3. Stând cu mâna dreaptă sprijinită lateral pe perete, piciorul drept
ridicat înapoi, încrucişat şi îndoit, apucat de vârfurile degetelor cu mâna stângă, braţul
drept lateral: 1-2 arcuirea şi răsucirea trunchiului lateral stânga, trăgând în sus de vârful
piciorului: 2-3 două arcuiri în continuare: 4 revenire; 5-8 aceeaşi mişcare ca la timpii 1-
4. Se repetă de 2 x 8 timpi alternativ.
Exerciţiul 4. Culcat dorsal, cu genunchii îndoiţi, apucat cu mâinile de glezne: 1-2
ridicarea bazinului, menţinând priza pe glezne şi împingerea accentuată a bazinului în sus
cu arcuire; 3-7 aceleaşi mişcări ca la timpii 1-2 în continuare; 8 revenire în poziţia iniţială.
Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exerciţiul 5. Fandat lateral pe piciorul drept, mâinile pe şolduri: 1- trecere în stând
depărtat cu ducerea braţelor prin lateral sus, cu bătaia palmelor; 2-3 doua bătăi din palme;
4 - revenire în fandat pe piciorul celălalt; 5-8 acelaşi exerciţiu în partea cealaltă. Se repetă
de 4-6 ori.
Exerciţiul 6. Aşezat cu un pui de pernă sub gambe, mâinile sprijinite pe sol: 1-7
ridicarea picioarelor în echer cu ridicări şi coborâri mici în aer pe fiecare timp, 8 revenire
lentă. Se repetă de 4 x 8 timpi, cu pauze de odihnă de voie.
Exerciţiul 7. Stând pe vârfuri, braţele lateral: 1-3 depărtarea piciorului stâng în
stând depărtat pe călcâie, cu îndoirea trunchiului înainte, palmele pe sol; 4 - revenire; 5-8
aceleaşi mişcări ca la timpii 1-4, cu depărtarea celuilalt picior. Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exerciţiul 8. Ghemuit cu faţa la spalier, apucat de margine: 1 - săritură cu
depărtarea picioarelor lateral, trunchiul aplecat la orizontală, şezuta cât mai sus; 2 -
aterizare în poziţia iniţială; 3-8 aceeaşi săritură se execută în continuare. Se repetă de 2 x 8
timpi.

►Programul pentru lunile 5-6 după naştere


Exerciţiul 1. Stând depărtat cu un cordon (baston) ţinut orizontal sus, apucat de
capete : de voie, circumducţia trunchiului cu fandare lateral stânga şi cu extensia cât mai
mare a trunchiului pe spate şi prin fandare laterală dreaptă, apoi revenire de voie. Se
execută de 4 x 8 alternativ, cu pauză la nevoie. Cordonul chiar dacă nu este elastic se
tracţionează cu forţa, iar la reveniri se slăbeşte tracţiunea.
Exerciţiul 2. Culcat dorsal cu braţele lângă corp: de voie ridicarea bazinului cu
sprijin pe sol numai pe palme şi călcâiele o dată cu depărtarea picioarelor, ,,puntea''. Toate
articulaţiile se păstrează bine întinse, cu menţinerea poziţiei 4-6 şi revenire de voie. Se
execută de 4 ori. La repetări se poate mări dificultatea prin menţinerea bazinului cât mai
sus cu răsuciri alternative cu pauze scurte de odihnă.
Exerciţiul 3. Aşezat pe sol cu genunchii îndoiţi şi depărtaţi, rezemat cu spatele de
marginea patului, braţele lateral sprijinite pe pat: de voie ridicarea bazinului (semipod) cu
extensia trunchiului, genunchii uşor îndoiţi, braţele întinse, apoi îndoirea trunchiului
înainte cu arcuiri libere. Se repetă de 4-6 ori.
Exerciţiul 4. Aşezat pe coapsa dreaptă, cu o minge medicinală ţinută înainte:
ducerea braţelor sus, cu îndoirea trunchiului la stânga, cu arcuire, apoi revenire. Se repetă
de 6-8 ori, alternativ.
Exerciţiul 5. Aşezat cu mâinile sprijinite înapoi: ridicarea bazinului cu extensia
trunchiului, menţinând poziţia cu contracţie izometrică 4-5 sec., întoarcere 180º la stânga
în sprijin culcat facial cu extensia trunchiului, cu menţinerea poziţiei câteva secunde cu
contractie izometrică cu relaxare. Se repetă de 3-4 ori.
Exerciţiul 6. Stând pe genunchi: de voie îndoirea trunchiului înainte cu sprijin
pe palma dreaptă şi ridicarea bazinului cu răsucirea trunchiului la stânga cu arcuire, cu
ambele palme sprijinite înainte, împingere în stând depărtat şi revenire de voie în poziţia
iniţială. Se repetă de 4 ori, alternativ, cu menţinere.
Exerciţiul 7. "Bărcuţa". Culcat facial pe sol,cu picioarele sprijinite la nivelul
coapselor pe marginea patulul: extensia trunchiului cu aducerea vârfurilor cu ambele
mâini, genunchii îndoiţi şi depărtaţi, menţinând poziţia 4-6 sec. Revenire cu relaxare şi
trecere în culcat dorsal şi ducerea picioarelor peste cap. Se repetă de 2-3 ori. Este
contraindicat persoanelor cu lordoză.
Exerciţiul 8. Stând depărtat cu genunchii îndoiţi, mâinile pe şolduri: 1-4 uşoară
deplasare laterala cu sărituri mici ca mingea, paralel şi foarte aproape de sol, menţinând
genunchii semiîndoiţi; 5-8 aceeaşi cu deplasarea în sens opus cu aplecarea trunchiului la
orizontală cu braţele înapoi, degetele încleştate. Se execută de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 9. Culcat dorsal, cu mâinile la ceafa, cu o minge ţinută între glezne de
voie, leagănul pe spate cu ridicarea alternativă a picioarelor şi trunchiului. Aceeaşi se
execută şi din culcat facial, cu braţele sus. Se repetă de 8 -10 ori pe fiecare parte
Exerciţiul 10. Sprijinit ghemuit pe un picior, celălalt întins înapoi: 1-8 schimbarea
poziţei picioarelor prin uşoare sărituri, capul sus, spatele drept. Se execută de 2 x 8 timpi.
Săritura se poate executa simultan cu ambele picioare de voie.
Exerciţiul 11. Stând: cumpănă facială liberă sau cu sprijin la perete. Este un
exerciţiu de echilibru şi eficient pentru tonificarea musculaturii spatelui. Se execută
alternativ de 4-6 ori. În timpul cumpenei trunchiul poate fi deasupra orizontalei, la
orizontală şi sub orizontală, cu şi fără sprijin.
Exerciţiul 12. Stând depărtat: inspiraţie, cu ridicarea braţelor sus cu încrucişare;
expiraţie, cu rotunjirea spatelui şi relaxarea braţelor înainte. Se execută de 4 ori.

►Programul pentru lunile 6-7 după naştere


Exerciţiul 1 . Stând depăr tat, cu un cordon ţinut ori zontal înainte-jos: 1
ridicarea braţelor sus, trăgând lateral de capetele cordonu lui ; 2 îndoirea răsucită
a trunchiului înainte la stânga; 3 arcuire de trunchi; 4 reven ire; 5-8 ace Ieaşi mişcări
ca la timpi i 1-4 în partea cealaltă. Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exerciţiul 2. Stând: 1-2 rulare pe spate cu apuca rea vârfurilor; 3-4 du-
cerea picioarelor depărtate cu elan peste cap; 5-8 revenire în poziţia iniţială. Se
repetă de 5-6 ori. Exer ciţiul solicită în special mus culatura abdominală şi a
membrelor inferioare.
Exercitiul 3. Culcat pe spate, cu un pui de pernă ţinut între glezne, braţele lângă
corp: 1-2 ridicare în aşezat echer, cu mâinile sprijinite înapoi pe sol; 3-6 luarea pernei
dintre glezne cu menţinerea poziţiei, ridicând braţele sus; 7-8 revenire în poziţia iniţială.
Se repetă de 3-4 x 8 timpi.
Exerciţiul 4. Stând depărtat, braţele înainte-jos, ţinând în mâini capetele
cordonului trecut pe sub piciorul biroului: 1-3 extensia trunchiului trăgând cordonul o
d a t ă cu depărtarea braţelor lateral-jos; 4 revenire; 5-8 ace leaşi mişcări. Se repetă de
4 x 8 timpi, cu relaxarea de voie şi mişcări compensatorii de îndoirea trunchiului înainte.
Exerciţiul 5. Stând: 1 fandare mare spre stânga, cu sprijin pe mâna stângă, palma
dreaptă la ceafă: 2-3 două arcuiri din şold: 5-8 aceleaşi mişcări se execută în partea
cealaltă. Se repetă de 6 x 8 timpi.
Exerciţiul 6. Aşezat pe taburet, cu picioarele depăr tate, vârfurile sprijinite ,
braţele sus ţinând în mâini un săculeţ de nisip: 1-4 semirotarea simplă a
trunchiului spre stâga şi revenire pe acelaşi traseu: 5-8 aceaşi în partea dreaptă. Se
repetă de 4 ori.
Exerciţiul 7. Aşezat pe genunchii cu spijin pe călcâie ,apucat cu mâinile de glezne:
1- 2 extensia trunchiului cu trecere în culcat dorsal; 3-4 ridicarea şezutului presând în
palme cu menţinerea prizei pe glezne; 5-6 aceleaşi mişcări ca la timpii 3-4; 7-8 revenire.
Se repetă de 2 x 8 timpi.
Exerciţiul 8. Stând cu o mână sprijinită lateral: de voie săritură cu forfecarea
picioarelor înainte-înapoi, cu impuls pe piciorul convenabil. Se repetă progresiv, în serii de
câte 16-20 de forfecări, din ce în ce mai înalte şi cu balansări cât mai ample ale picioarelor
în funcţie şi de posibilităţi şi de antrenament, urmate de mişcări de respiraţie.

► Programul pentru luna a şaptea după naştere


Exerciţiul 1. Stând depărtat, cu câte o ganteră în fiecare mână: 1 - îndoire uşoară a
genunchilor cu ducerea braţelor lateral, cu palmele răsucite în sus (supinaţie); 2 răsucirea
palmelor în jos (pronaţie); 3-4 aceleaşi mişcări ca la timpii l-2 5-7 rotări mici cu braţele
înainte-înapoi; 8 coborârea braţelor şi întinderea genunchilor. Se repetă de 3-4 ori,
schimbând alternativ sensul rotărilor după fiecare 8 timpi. Înaintea exerciţiului se pot
executa de voie rotări ample din articulaţia scapulohumerală.
Exerciţiul 2. Stând ghemuit, cu mâinile pe şolduri: 1-2 îndoirea trunchiului
înainte, cu sprijinirea mâinilor pe sol, simultan cu întinderea piciorului drept şi ridicarea
celui stâng lateral îndoit; 3-4 revenire în poziţia iniţială; 5-8 aceleaşi mişcări. Se repetă de
2 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 3. Culcat dorsal, braţele lateral, picioarele depărtate, dreptul la verticală,
celălalt jos: 1 răsucirea bazinului spre dreapta cu rularea şoldului drept pe sol, menţinând
picioarele depărtate la acelaşi unghi; 2 aceeaşi mişcare ca la timpul 1 în partea cealaltă; 3-
8 aceleaşi mişcări ca la timpii 1-2, alternativ stânga-dreapta. Se repetă alternativ, de 4-6 x
8 timpi. Apoi se poate executa şi cu trecere în stând pe omoplaţi, menţinând poziţia.
Exerciţiul 4. Şezând pe coapsa dreaptă, cu genunchii îndoiţi, mâna dreaptă
sprijinită pe sol, cu stânga apucat de bară, tălpile sprijinite pe perete trunchiul îndoit
înainte: 1 prin împingere în tălpi intiderea genunchilor o dată cu extensia uşoară a
trunchiului; 2 revenire în poziţia iniţială: 3-8 aceleaşi mişcări în continuare. Exerciţiul are
şi eficienţa unui automasaj. Se poate executa şi circular în ambele sensuri. Se repetă de mai
multe ori, crescând progresiv numărul până la 10-12 execuţii pe fiecare parte.
Exerciţiul 5. Stând ghemuit cu spatele la spalier, palmele sprijinite de margine: 1
extensia trunchiului şi ridicarea piciorului stâng înainte îndoit, o dată cu ridicarea pe vârful
piciorului de bază; 2 coborârea piciorului stâng şi ghemuire; 3-8 aceleaşi mişcări ca la
timpi 1-2. Se repetă de 5-6 x 8 timpi, mărind progresiv numărul repetărilor de la o
săptămână la alta, ajungând treptat la 16-20 de execuţii, în serii de câte 4, 5.
Exerciţiul 6. Culcat costal stânga braţul stâng întins, dreptul îndoit, cu palma
sprijinită pe sol, la nivelul pieptului; 1-2 ridicarea picioarelor întinse lateral; 3-4 ghemuire
şi, prin împingere în palme, trecerea în sprijin lateral pe braţul şi piciorul stâng, o dată cu
ridicarea piciorului drept întins lateral braţul drept întins sus; 5-6 menţinerea poziţiei de la
timpii 3-4; 7-8 revenire în poziţia iniţială însă pe partea dreaptă
Exerciţiul 7. Stând pe genunchiul stâng aşezat pe călcâi, piciorul drept îndoit
înainte cu vârful pe sol, braţele înapoi cu palmele sprijinite pe sol: 1-2 ridicarea bazinului
cu extensia trunchiului, în funcţie de posibilităţi mai dificil este dacă nu se desprind
palmele de pe sol; 3-4 revenire în 4 x 8 timpi, alternativ. Acest exerciţiu solicită încălzirea
specială a coloanei vertebrale.
Exerciţiul 8. Stând cu faţa la spalier, mâinile sprijinite pa margine; 1 săritură
dreaptă împingând simultan în braţe şi în picioare; 2 aterizare în ghemuit; 3-8 aceeaşi
săritură se execută în continuare. După executarea corectă a săriturii drepte, se poate trece
la săritura cu extensia corpului .

►Program pentru lunile 8-9 după naştere


Exerciţiul 1. Stând depărtat, cu braţele lateral dreapta: 1 -3 trei rotări de braţ
executate în plan frontal: 4 îndoirea trunchiului înainte, apucarea gleznelor pe cât posibil şi
îndoirea genunchilor; 5-7 două arcuiri în această poziţie, menţinând priza mâinilor pe
glezne; 8 revenire în poziţia iniţială, 1 -8 acelaşi exerciţiu cu rotarea braţelor în sens
invers. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul 2. Stând cu braţele sus, cu un cordon ţinut orizontal: 1-6 îndoirea
trunchiului lateral dreapta, lent, cu autorezistenţă, mâna stângă reţine cordonul opunând
rezistenţa, în timp ce dreapta trage: 7 -8 revenire la poziţia iniţială cu relaxarea braţelor.
Acelaşi exerciţiu în partea opusă. Se repetă de 4 ori, alternativ.
Exerciţiul 3. Culcat dorsal cu braţele pe lângă corp; 1-4 ridicarea picioarelor
sacadat la 45º , apoi la verticală şi peste cap, de dorit până la atingerea solului cu vârfurile;
5-8 coborârea picioarelor în acelaşi mod. Se pot executa la ducerea picioarelor peste cap
cercuri mici, medii, mari, spirale, mişcări sacadate în diverse direcţii. Se repetă de 4- 6 x 8
timpi, alternativ.
Exerciţiul 4. Culcat dorsal, cu genunchii îndoiţi şi depărtaţi, apucat de glezne: 1-2
trecere în culcat costal dreapta, cu întinderea şi apropierea genunchilor, menţinând priza de
glezne sau apucarea vârfurilor; 3-4 revenire în poziţia iniţială; 5-8 acelaşi exerciţiu în
continuare pe partea cealaltă. Se repetă de 4-6 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 5. Culcat dorsal, cu braţele pe lângă corp: 1-8 ridicarea şi coborârea
piciorului stâng întins, de 8 ori, cu viteză maximă. Exerciţiul se poate executa şi din culcat
costal şi culcat facial, cu ridicarea piciorului lateral şi înapoi. La reluare se lucrează cu
piciorul drept. Se repetă de 6-8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 6. Aşezat cu genunchii îndoiţi, mâinile sprijinite înapoi: de voie, rularea
pe coapse, înclinând genunchii spre sol, alternativ stânga-dreapta. Se pot executa 4
variante: cu genunchii apropiaţi, depărtaţi, îndoiţi sau întinşi, cu piciorul de deasupra
balansat în arc frontal încrucişat cu genunchiul întins sau îndoit; pe loc sau cu deplasare,
ajungându-se treptat la sute de repetări. Se recomandă în cazul depunerilor Iocalizate la
nivelul trenului inferior precum şi pentru tendinţa la obezitate generală. Se repetă gradat
cât mai mult posibil.
Exerciţiul 7 Şezând pe gym –ball cu redresarea coloanei lombare, inspiraţie, se
înclină capul lateral dreapta lent cu expiraţie, se revine la poziţia iniţială cu inspiraţie; se
repetă şi pe partea stangă, 1x4 repetări de fiecare parte.
Exerciţiul 8. Şezând pe gym –ball cu redresarea coloanei lombare, inspiraţie, se
realizează rotaţia capului spre dreapta cu expiraţie, se revine la poziţia iniţiala cu inspiraţie;
se repetă şi pe partea stângă, 1 x 4 repetări pe fiecare parte.

►Program pentru luna a 10-a după naştere


În acest program recomandăm exerciţii corective în deosebi pentru coloana
vertebrală intens solicitată pe perioada sarcinii.
Exerciţiul 1. Sprijin pe genunchi, trunchiul sub orizontală: 1-2 îndoirea coatelor şi
alunecarea trunchiului cu trecere în culcat facial ,,trecerea pisicii pe sub gard" şi în final
întinderea coatelor cu extensie; 3-4 retragerea trunchiului cu pieptul cât mai aproape de sol
şi revenire în poziţia inţială; 5-6 aceeaşi ca la timpii 1-4.
Exerciţiul este reconfortant, dar şi eficient în cazul: spondilozelor, spatelui rotund,
atitudinilor cifotice lungi (pe toată coloana vertebrală).
Exerciţiul 2. Pe genunchi având mingea gym-ball lângă şold se execută alternativ
înclinări ale trunchiului pe minge cu sprijin pe antebraţ iar membrele heterolaterale sunt
extinse.
Exerciţiul 3. Aşezat pe scaun cu genunchii îndoiţi: 1-2 sprijinirea părţii superioare
a trunchiului pe spătar (pe spătar se poate pune o pernă, o pătură), o dată cu ducerea
braţelor lateral, cu ridicarea bazinului şi a piciorului drept; 3-4 revenire în poziţia iniţială;
5-8 aceleaşi mişcări ca la timpii 1-4 cu piciorul celălalt. Se repetă de 3-4 ori.
Exerciţiul 4. Aşezat pe scaun cu picioarele întinse; 1-2 rotarea braţelor din umeri
înapoi simultan cu aplecarea capului înainte, finalizată cu aplecarea capului înapoi; 3-8
aceeaşi mişcare în continuare. Se repetă de 2 x 8 timpi, alternativ. Exerciţiul este relaxant
şi se recomandă contra durerilor spondilozice. În final se pot executa câte două rotări lente
ale capului în ambele sensuri.
Exerciţiu 5. Culcat facial, cu bărbia sprijinită pe palmele suprapuse: 1-3 extensia
amplă a trunchiului cu îndoirea genunchiului stâng şi apucarea gleznei cu mâna dreaptă,
împingând în mâna stângă cu braţul întins; 4 revenire; 5-8 aceleaşi mişcări în partea
cealaltă. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul este indicat pentru cifoză lungă, scolioză şi spate plan.
Exerciţiul 6. Culcat dorsal, cu un sul fixat în partea superioară a spatelui, braţele
sprijinite lateral pe sol: 1-4 forfecarea picioarelor întinse cu ducerea lor spre stânga:
revenire la poziţia iniţială. Se repetă de 4-8 timpi, alternativ. Se recomandă marirea
gradată a repetărilor pe parcursul antrenării. Exerciţiul este indicat pentru spate rotund şi
atitudinile cifo-lordotice.
Exerciţiul 7. Aşezat pe scaun, apucat cu mâinile din lateral de tăblie: 1-4 rotarea
lentă a capului spre stânga; 5-8 aceeaşi ca la timpii 1-4 în sens opus. 1 - întinderea coatelor
cu ridicarea şezutei de pe scaun şi împingerea bazinului înainte cu depărtarea picioarelor
lateral; 2-3 menţinerea poziţiei cu două arcuiri din articulaţiile coxofemurale, depărtând din
ce în ce mai mult picioarele; 4 - revenire în poziţia iniţială; 5-8 aceleaşi mişcări ca la
ultimii timpi 1-4. se repetă de 4 x 8 timpi.
Prima parte este indicată în cazurile de spondiloză, iar a doua pentru tonifierea
musculaturii abdominale (musculatura internă), dorsale şi a braţelor. Se repetă d 2 x 8
timpi.
Exerciţiul 8. Culcat facial apucat cu mâinele de ambele capete ale corzii (cordon)
trecută după un cârlig: 1-4 extensia trunchiului cu mutarea braţelor din ce în ce mai sus: 5-
8 revenire în poziţia iniţială. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul este indicat în cifoză lungă şi spondiloză.

►Programul pentru luna a 11-a după naştere


Exerciţiul 1. Stând depărtat, cu braţele pe lângă corp, executarea diferitelor mişcări
de braţe: craul, forfecări, rotări mici cu braţele lateral; îndoirea trunchiului înainte cu
spatele rotunjit, apăsând puternic cu palmele pe sol. Se repetă de câte 3-4 ori fiecare
mişcare, în reprize. Exerciţiul tonifică musculatura abdominală, a braţelor şi cea anterioară
a corpului.
Exerciţiul 2. Culcal dorsal, cu piciorul drept îndoit şi ridicat la 45°: balansarea
piciorului stâng înainte şi lateral în tempo vioi şi, pe acelaşi timp, coborârea lui bine întins
şi încordat pe sol; 2-7 aceleaşi mişcări în continuare; 8 schimbarea poziţiei picioarelor.
Exerciţiul se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ, păstrându-se tempoul vioi de execuţie, cu
pauze la nevoie.
Exerciţiul 3. Culcat dorsal pe saltea, cu picioarele pe sol, apucat cu mâinile din
lateral: 1-2 cu elan, ducerea picioarelor întinse peste cap şi atingerea saltelei cu vârfurile;
3-8 coborârea lentă în poziţia iniţială, cu picioarele încordate. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul este bun pentru abdomen, repetările sistematice ducând la creşterea tonusului şi
compensarea atitudinii lordotice.
Exerciţiul 4. Aşezat cu genunchii îndoiţi, vârfurile pe sol, mâinile sprijinite înapoi
pe sol: 1-8 întinderea energică a genunchilor pe fiecare timp şi revenire în poziţia iniţială;
sau I-7 se repetă îndoirea şi întinderea genunchilor alternativ; 8 revenire în poziţia iniţială.
Se repetă d 4 x 8 timpi, combinat, alternativ. Exerciţiul se recomandă de asemenea pentru
lordoză şi tonifierea musculaturii centurii abdominale.
Exerciţiul 5. Stând cu mâinile încleştate înapoi: 1-2 îndoirea trunchiului înainte
simultan cu ridicarea piciorului stâng îndoit şi ducerea braţelor încleştate înapoi cu arcuire;
3-4 revenire în stând; 5-8 aceleaşi mişcări ca la timpii 1-4. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul 6. Aşezat pe marginea scaunului, cu picioarele întinse, vârfurile pe sol,
mâinile apucă din lateral de tăblie: 1 răsucirea bazinului spre stânga concomitent cu
îndoirea piciorului drept; 2 schimbarea poziţiei picioarelor, executând aceeaşi mişcare cu
stângul în partea opusă; 3-8 aceeaşi mişcare executată în continuare, alternativ.
Acest exerciţiu este indicat pentru tonifierea centurii abdominale, a musculaturii
membrelor inferioare, cât şi pentru mobilizarea coloanei la nivelul regiunii lombare şi
pentru supleţea mijlocului.
Exerciţiul 7. Aşezat echer depărtat, braţele depărtate, ţinând în mâini capetele unei
corzi trecute pe după tălpi bine întinsă: 1-4 menţinerea poziţiei ridicând picioarele mai mult
în echer; 5-6 trecere în culcat dorsal, păstrând cordonul cât mai întins; 7-8 revenire în
poziţia iniţială. Este un exerciţiu combinat pentru abdomen, braţe şi picioare recomandabil
în lordoze şi ptoze abdominale. Se repetă de 2-3 x 8 timpi.
Exerciţiul 8. Aşezat cu picioarele îndoite, trunchiul aplecat înainte, fruntea pe
genunchi, apucat cu mâinile de vârfuri: 1-2 trecerea în culcat dorsal, cu picioarele întinse la
verticală, braţele înainte: 3-4 rotarea braţelor şi picioarelor simultan în afară, cu depărtarea
picioarelor; 5-6 rotarea picioarelor în sens invers; 7-8 revenire în poziţia iniţială cu
reluarea prizei. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul este corectiv pentru combaterea lordozei şi varicelor, în ultimul caz,
după fiecare exerciţiu este bine ca picioarele să se menţină la verticală, eventual sprijinite
pe perete.
Exerciţiul 9. De pe mingea gym-ball se fac exerciţii de redresare a cifozei dorsale
şi a lordozei lombare.

►Programul 1. Pentru luna a-12-a după naştere


Exerciţiul 1. Stând depărtat: se execută de voie (da torită coordonării dificile),
rotunjirea coloanei prin ‘’în fundarea" bruscă a toracelui (în partea superioară),
simul tan cu aplecarea capului şi proiectarea umerilor înainte, paralel cu uşoară
îndoire a genunchilor, urmate de re dresarea energică a întregu lui corp, cu braţele
apropiate şi încordate lângă corp. Se repetă de 8-10 ori.
Exerciţiul 2. Sprijinit pe genunchi: de voie rotunjirea spatelui ca şi la exerciţiul
anterior, bărbia în piept, apoi redresarea trunchiului o dată cu balansarea piciorului stâng
înapoi întins, privirea înainte-sus. Se repetă de 16 ori, alternativ
Exerciţiul 3. Stând cu faţa la masă, apucat cu mâinile de margine: 1-2 alunecarea
piciorului stâng înapoi pe sol în fandare înainte pe dreptul, trunchiul uşor extins: 3-6
ridicarea piciorului stâng înapoi întins pe fiecare timp; 7-8 revenire. Se repetă de 4 x 8
timpi, alternativ.
Exerciţiul 4. Aşezat, cu braţele sus : 1-2 îndoirea amplă a trunchiului înainte cu
arcuire ; 3-4 trecerea în culcat dorsal cu picioarelor peste cap; 5-8 forfecarea picioarelor
întinse peste cap cu palmele pe sol şi revenire de voie. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul 5. Aşezat pe o bancă îngustă vârfurile sub spalier braţele sus ţinând un
puişor de pernă (o minge): 1-4 extensia trunchiului tendinţa de a atinge solul cu capul; 5-8
revenire lentă. Se repetă de 4 x 8.
Exerciţiul 6. Stând cu piciorul drept lateral îndoit, sprijinit pe scaun, apucat cu
braţul drept de spetează: 1-2 ridicarea uşor în stând pe scaun pe piciorul drept concomitent
cu ridicarea piciorului stâng lateral întins : 3-4 revenire : 5-8 aceleaşi mişcări se execută în
continuare. Se repetă de 4x8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 7. Stând depărtat, piciorul drept îndoit celălalt sprijint pe spalier: .1
îndoirea trunchiului înainte cu răsucire la stânga, o dată cu ducerea braţului drept cu arcuire
la piciorul stâng, braţul stâng oblic înapoi: 2 arcuire: 3-4 revenire: 5-8 aceleaşi mişcări în
continuare. Se repetă de 4 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiu 8. Aşezat cu genunchii mult depărtaţi şi îndoiţi, tălpile apropiate, cu
mâinile apucate de glezne, trunchiul îndoit: de voie, legănare stânga-dreapta din aşezat de 4
ori, apoi depărtarea şi întindurea picioarelor simultan cu ridicarea bazinului cu trunchiul
întins, cu braţul stâng lateral sus. Se repetă de 4 x 8 timpi.
Exerciţiul 9. Culcat dorsal: ridicarea picioarelor la 45º şi descrierea unor figuri
variate: zigzag-uri, triunghiuri, cercuri, pătrate etc. Fiecare desen se execută de 4-8 ori
după gradul de antrenament. Acelaşi exerciţiu se poate executa şi din aşezat.
Execiţiul 10. Culcat facial cu palmele sprijinite la nivelul pieptului, coatele
îndoite : ridicarca piciorului stâng înapoi întins şi descrierea unui ‘’opt’’. Se poate executa
şi din culcat dorsal sau costal, cu amplitudine crescândă. Se execută de 8 ori pe fiecare
parte, alternativ.
Exerciţiul 11. Din patrupedie se trece in poziţia cu bazinul in sprijin pe călcâie, cu
membrele superioare in prelungirea trunchiului şi menţinere 10 secunde.

►Programul 2. Pentru a 12-a luna după naştere


Exerciţiul 1. Aşezat, cu genunchii îndoiţi, mâinile sprijinite înapoi pe sol: ridicarea
bazinului executând 8 cercuri mici ; revenire cu ridicarea piciorului stâng înainte, apucarea
lui cu ambele mâini sub genunchi, pentru a-l apropia de frunte. Se execută de 4 x 8 timpi,
alternativ.
Exercţiul 2. Sprijin stând: 1-8 balansarea piciorului stâng înapoi pe fiecare timp, 1-
8 aceeaşi mişcare şi cu piciorul drept. Aceleaşi exerciţii cu balansarea piciorului lateral. Se
repetă de 2 x 8 timpi, alternativ.
Exerciţiul 3. Stând cu faţa la perete, cu spatele la masă, cu piciorul drept ridicat
înainte întins, sprijinit pe perete, mâinile sprijinite înapoi pe masă: alunecarea piciorului cât
mai sus, apoi se schimbă poziţia picioarelor. Este obligatoriu încălzirea prin balansarea din
şold în toate direcţiile
Exerciţiul 4. Stând depărtat pe un capăt al corzii, care este întinsă în unghi drept,
braţele sus apucat orizontal : ducerea lentă a piciorului stâng lateral întins, o dată cu
tracţionarea corzii; cădere (prin dezechilibrare) în fandare laterală pe piciorul stâng şi
îndoirea trunchiului lateral dreapta, continuând tracţionarea corzii, mâna dreaptă alunecă
pe coardă după nevoie, astfel încât să rămână întinsă, şi revenire. Se repetă de 2-3 ori,
alternative.
Exerciţiul 5. Stând pe mijlocul corzii, apucat cu mâinile de capete: îndoirea
genunchilor cu înclinarea trunchiului înainte şi ducerea braţelor înainte o dată cu ridicarea
piciorului stâng înainte, trăgând de coardă câteva secunde cu contracţie izometrică:
revenire cu extensie uşoară, trăgând lent coarda înapoi. Exerciţiul se repetă de 4 ori. La
îndoirea genunchilor capetele corzii se înfăşoară pe mâini pentru scurtarea şi menţinerea
corzii întinse. Exerciţiile cu încordare izometrică sau statică implică relaxarea şi respiraţie
accentuată după fiecare execuţie.
Exerciţiul 6. Culcat facial cu braţele lateral, coatele îndoite: extensia trunchiului cu
întinderea braţelor, inspiraţie; ridicarea piciorului stâng lateral cu menţinere 3-4 sec.,
revenire şi expiraţie. Exerciţiul se repetă de 8 ori, alternativ.
Exerciţiul 7. Stând pe genunchiul stâng aşezat pe călcâi, piciorul drept întins
înainte, cu spatele la perete, trunchiul îndoit înainte, braţele întinse înainte şi sprijinite pe
sol: ridicarea bazinului cu extensia trunchiului şi ducerea braţelor prin înainte-sus, cu
sprijinirea palmelor pe perete. Revenire cu expiraţie prelungă. Se repetă de 8 ori, alternativ.
Exerciţiul 8. Aşezat depărtat, vârfurile sub spalier, braţele pe lângă corp: răsucirea
trunchiului la dreapta, din ce în ce mai amplă cu ducerea braţelor spre dreapta pe sol cu
trecere în sprijin culcat facial. Aceeaşi mişcare se execută în partea cealaltă. Exerciţiul se
repetă de 6 ori alternativ.
Exerciţiul 9. Stând pe piciorul stâng cu faţa la masă, piciorul drept ridicat lateral
întins şi sprijinit pe masă, cu un taburet sau o greutate, ţinută sus: îndoirea lentă a
trunchiului lateral dreapta, apoi spre stânga, cu sau fără îndoirea genunchiului stâng. Se re-
petă de 3-4 ori, alternativ.
Exerciţiul 10. Culcat dorsal cu picioarele depărtate, braţele pe lângă corp,
ţinând întinsă coarda pliată în două trecută sub picioare: ridicarea picioarelor la
verticală, tracţionând coarda în afară, menţinerea poziţiei 4-5 sec. cu coarda bine întinsă,
tracţionând continuu cu forţă şi ridicare în stând pe omoplaţi. Revenire şi relaxare de
voie. Se repetă de 4-6 ori.

3.3.2 Kinetoterapia după o naştere normală cu epiziotomie


În primul rând trebuie să se ţină cont de anumite principii specifice care se aplică
după o naştere unde s-a intervenit altfel decât cea normală.
Tratament :
1. Nu se lucrează pe un fond dureros.
2. Exerciţiile se execută zilnic cu o oră înaintea mesei sau cu două ore după masă.
3. Efortul fizic este moderat, exerciţiile se opresc la apariţia oboselei.
4. Se opresc exerciţiile la apariţia metroragiilor (sângerări)
5. Nu se lucrează cu îngreuieri, efortul fizic creşte progresiv şi se alternează cu relaxarea.
6. Şedinţa de kinetoterapie începe cu un masaj şi se sfârşeşte cu relaxarea.
7. Exerciţiile Kegel se execută doar din a-4-a zi a programului kinetoterapeutic.
În primele 3 zile sunt preferate exerciţiile de conştientizare a contracţiilor muşchilor
pelvi-perineali şi exerciţii respiratorii. După cicatrizarea completă se încep exerciţiile din
programul kinetoterapeutic după o naştere normală doar fără a forţa, fără îngreuieri.

3.3.3 Kinetoterapia la femeile cu durere lombosacrată de sarcină


Durerea lombosacrată se întâlneşte la 30-40% dintre gravide, debutează în a-12-a
săptămână de sarcină şi se accentuează în ultimul trimestru. Obişnuit dispare după naştere,
dar sunt cazuri în care persistă până la 6 luni după naştere.
Tratament :
1. Este nevoie de o postură corectă şi program regulat de exerciţii fizice cu accent pe
biomecanica lombară.
2. Purtarea încălţămintei cu talpă ortopedică, cea cu toc accentuează lordoza lombară şi
creşte stresul de forfecare la nivelul coloanei lombare şi sacrului.
3. Dacă merge mult pe jos este bine să se poarte o centură elastică trohanteriană.
4. Aşezarea unui picior pe un taburete va relaxa muşchiul ilio-psoas şi prin înclinarea
pelvisului spre înainte scade solicitarea coloanei lombare şi a muşchilor paravertebrali.
5. Se vor efectua exerciţii care să asigure poziţia neutră a coloanei, retroversia bazinului şi
se are în vedere scăderea stresului lombar.
3.3.4 Recuperarea după o naştere prin cezariană
Se începe numai cu acordul medicului.
Tratamentul va avea următoarele obiective:
1. Combaterea durerii.
2. Creşterea tonusului şi forţei musculaturii abdominale.
3. Ameliorarea perimetrului respirator.
4. Echilibrarea psihică.
5. Favorizarea fertilităţii viitoarei mame.
6. Diminuarea ţesutului adipos.
La orice fel de intoleranţă se întrerupe exerciţiul fizic.
Se folosesc - tehnici kinetice statice; contracţia izometrică şi relaxarea musculară
- tehnici kinetice dinamice; mişcarea activă voluntară liberă
Se asociază masajul, se adaugă gimnastica respiratorie,abdominală şi reeducarea
pelvi-perineală.
Reeducarea pelvi-perineală :
• contacţia fesierilor şi adductorilor antrenează sinergic musculatura
planşeului pelvi-perineal;
• se ţine cont că muşchii pelvieni sunt rotatori ai coapsei ;
• contracţia tuturor acestor muşchi decongestionează micul bazin şi
combate insuficienţele musculare perineale;
Stimularea perineală locală:
a) relaxări complete ale musculaturii pelvine
b) contracţii rapide cu durata de o secundă
c) contacţii menţinute 6 secunde urmate de o relaxare de 6 secunde
d) exerciţii de întrerupere a jetului urinar

Exerciţii realizate de kinetoterapeut prin tuşeul vaginal


• punerea în tensiune a muşchilor ridicători anali realizată prin apăsarea
în jos şi în spate a musculaturii până la cursa ei maximă
• strech-reflexul sau reflexul de întindere, întinderea intensă a
musculaturii în jos pentru a solicita reflexul miotactic de întindere
• exerciţii contra rezistenţă; Pacienta stă în poziţia ginecologică şi
kinetoterapeutul introduce degetele în vagin foarte profund, depărtându-le lateral ca
o foarfecă. Contracţia împotriva rezistenţei este de 6 sec iar pauza de 12. Se
practică 3 serii a câte 20 de repetări. Acest tip de tonifiere se realizează
concomitent cu exerciţii respiratorii.
• se mai fac şedinţe de relaxare Jakobson
• masaj general – efleurajul şi vibraţiile efectuate în zona cicatricei,
deasupra pansamentului are efect de iradiere a durerii

CAPITOLUL IV
REZULTATE OBŢINUTE

4.1 Analiza rezultatelor iniţiale


Am observat că atât sarcina cât şi lăuzia, atrag după sine unele perturbări
funcţionale caracteristice. Profilaxia ca şi terapia sunt extrem de însemnate pentru
restabilirea femeii la starea de sănătate anterioară sarcinii.
S-a observat în primele zile după naştere o adaptare deficitară a organismului la
efort.
Apare lipsa de tonus a centurii abdominale reprezentată prin forţă, elasticitate,
supleţe care ca o dată cu expulzia fătului şi golirea uterului să provoace scăderea presiunii
intraabdominale, tulburări de respiraţie, cardiovasculare, de nutriţie, endocrine sau
nervoase.
Pot apărea boli specifice lăuziei: hemoragiile post-partum, durerile osoase la
nivelul scheletului bazinului şi simfizei pubiene. În ceea ce priveşte scurtarea lăuziei,
femeia zilelor noastre trebuie să se debaraseze de vechea mentalitate dăunătoare de a zăcea
în pat în lunile când este lăuză.
În primele săptămâni lăuza execută mişcările trunchiului şi a membrelor inferioare
cu o amplitudine mai mică, nu se pot atinge valorile normale a unei extensii, flexii de
trunchi sau picior. Valorile tensiunii arteriale, frecvenţei cardiace şi numărul de respiraţii
pe minut sunt mai ridicate. Acestea trebuie verificate aproape la fiecare şedinţă de
recuperare pentru că pot arăta starea organismului cât şi adaptarea la efort. La toate cele 6
cazuri am remarcat o creştere a indicelui masei corporale.
Tulburările tonusului muscular la nivelul abdomenului şi zonei lombare atrag în
mod obişnuit apariţia lordozei lombare şi prin compensare a cifozei dorsale. Se mai adaugă
tendinţa de aplatizare a bolţii plantare din cauza creşterii în greutate. Femeia suportă o
greutate adiţională care împreună cu laxitatea articulară predispune la accidente.
Trebuie impusă o anumită dietă alimentară pentru a ajuta organismul să elimine
kilogramele în plus acumulate în timpul sarcinii.
În recuperarea după o naştere cu intervenţie chirurgicală (epiziotomie, cezariană) se
aşteaptă acordul medicului pentru a începe recuperarea. Este nevoie de cicatrizarea
completă a inciziei. Se impun anumite limitări ale efortului fizic datorită modificărilor
fiziologice ce survin în timpul sarcinii.

4.2 Analiza rezultatelor finale


Rezultatele finale sunt acele rezultate care sunt relatate în urma testărilor făcute
după un an de zile de la naştere. Se observă clar o îmbunătăţire a tuturor funcţiilor
respiratorii, cardiovasculare, locomotorii. În cezariană recuperarea este mai lentă şi nu vom
avea aceleaşi rezultate după un an ca după o naştere normală.
Pacientele se apropie de:
• greutatea normală raportată la înălţime;
• îşi restabilesc o atitudine posturală corectă;
• refac - centura abdomino-pelvină;
• musculatura erectoare a spatelui;
• adductorii şi musculatura plantară;
• reechilibrarea bazinului;
• recuperarea armoniei fizice;
• refacerea calităţii vieţii;
• combaterea varicelor şi a vergeturilor;
• reeducarea sinergiei musculare toraco-abdomino-pelviperineale în
cadrul respiraţiei.
Durerea în general nu mai este prezentă, mişcările se încadrează în limitele
normale, se pot face cu sau fără rezistenţă la 75% dintre paciente.
Perseverenţa în practicarea sistematică a programului de gimnastică cu exerciţii
speciale contribuie la formarea şi pregătirea organismului pentru o posibilă viitoare
sarcină.
Un procent de 100% dintre paciente au constatat o îmbunătăţire a stării psihice
manifestă prin:
• depăşirea rapidă a depresiei postnatale;
• creşterea încrederii în propria persoană;
• adaptare mai bună la condiţiile existente, rolul de mamă, soţie, femeie
cu o carieră;
La un an de la naştere s-a ajuns la o capacitate de relaxare şi odihnă mai bună.
Odată cunoscut programul de exerciţii fizice, majoritatea femeilor îl consideră ca pe un
mod de viaţă, fie că au practicat sau nu exerciţii fizice înainte sau în timpul sarcinii.

4.3 Analiza comparativă a rezultatelor (iniţiale- finale) şi


interpretarea statistică
Kinetoterapia în perioada post-partum, are ca scop să readucă organismul femeii,
cât mai rapid posibil la nivelul său estetic şi funcţional de înainte de sarcină.
Modificările generate de sarcină în arhitectonica organelor şi viscerelor abdominale
prin distensia peretelui abdominal pot duce la dureri şi la deschiderea orificiilor herniare.
Refacerea ″presei abdominale″ are o mare importanţă în prevenirea ptozelor viscerale.
Distensia perineului prin trecerea mobilului fetal poate duce la afectări de structură
anatomică şi modificări în funcţia nervilor ruşinoşi (creşterea perioadei de latenţă motorie),
scăderea presiunii maxime de constricţie la nivelul sfincterului anal, alterarea coborârii
colului vezical şi scăderea capacităţii musculaturii planşeului pelviperineal de a ridica
uretra, uneori cu incontinenţa urinară, instabilitate temporară, inconfort pelvin.
Restabilirea aliniamentului corporal îşi înscrie aportul în vederea recuperării
tulburărilor de statică vertebrală, a hiperlordozei generate de sarcina, a cifozei dorsale
determinate de creşterea în volum a sânilor şi poziţiei pentru alăptat, precum şi a prăbuşirii
bolţii plantare. Treptat organismul îşi reia respiraţia normală după ce fundul uterin a
decomprimat diafragmul, tulburările circulatorii dispar şi hiperlaxitatea articulară se reduce
aducând stabilitatea articulară la normal.
În această perioadă de refacere organismul trece de la o stare în care s-a acomodat
treptat la alta, pe care o părăsise de demult. Aceasta are loc progresiv, până la revenirea
anatomo-funcţională a organismului, fiind ajutată de influenţa benefică a mişcării.
Exerciţiile fizice sunt importante pentru mame în depăşirea problemelor ivite în
timpul sarcinii şi naşterii. Ajută la refacerea mai rapidă a organismului la starea anterioară.
Pentru a preveni ivirea unor procese patologice antrenamentele trebuie începute din
timp, astfel încât femeia să dispună de o musculatură bin dezvoltată şi suplă.
Beneficiu: sentimentul unei vieţi normale
Sunt prevenite nişte afecţiuni cardio-vasculare: HTA şi varicele osteoporoza,
constipaţia anxietatea şi depresia. Un alt beneficiu al exerciţiului fizic este reprezentat de
uşurarea discomfortului produs de durerile lombare ce se datorează modificărilor posturale
produse de schimbarea centrului de greutate.
Programele de gimnastică recomandate sunt în funcţie de stilul de viaţă avut
anterior, astfel o femeie sedentară nu trebuie determinată să înceapă un program agresiv ci
un program de exerciţii uşoare care cresc flexibilitatea şi tonusul muscular. Acest
sedentarism contravine nu numai sănătăţii, dar şi încetineşte revenirea sau obţinerea liniei
armonioase a corpului.
Au existat şi experimente de a ridica lăuza mai repede din pat imediat după naştere
însă rezultatele nu au fost cele scontate şi s-a renunţat la această metodă. S-a ajuns la
concluzia că este extrem de importantă o pregătire fizică anumită a lăuzei prin mişcări
speciale, pentru ca ea să-şi recapete gradat forţele în vederea îndeplinirii atribuţiilor
cotidiene care-i revin pe linia maternităţii, a căminului conjugal şi a profesiei.
Pentru ca pregătirea fizică specială a lăuzei să fie făcută pe baze ştiinţifice, spre a
nu-i prejudicia sănătatea, exerciţiile fizice vor fi dozate gradat.
Este deosebit de important să ne formăm convingeri privind utilitatea şi importanţa
mişcării în realizarea ţinutei corecte.
Educatoarea franceză Marie Therese Eyquem sublinia astfel: " Sportul este unul din
rarele mijloace de restabilire a dreptăţii încălcate de natură în acest efort compensator
devenind tocmai una din virtuţile sale ".

Tabelul nr. 17 Valoarea indicele Quetelet

CAZUL I II III IV V VI
REZULTATE
INIŢIALE 440 400 464 437 400 400
REZULTATE
FINALE 398 382 432 375 362 363

460

440

420

400

380

360

340

320

300
1 2 3 4 5 6

Figura nr.5 Valoarea indicelui Quetelet


rezultate iniţiale rezultate finale valori normale

Observaţie: Valoarea indicelui de masă corporală Quetelet s-a apropiat sau chiar
a intrat în limitele normale (350 -380).

Tabelul nr.18 Frecvenţa cardiacă

CAZUL I II III IV V VI

REZULTATE 70 65 70 70 65 70
INIŢIALE
REZULTATE 82 80 75 90 80 90
FINALE

100
95
90
85
80
75
70
65
60
1 2 3 4 5 6 7

Frecventa cardiaca final Frecventa cardiaca initial

Figura nr.6 Frecvenţa cardiacă

20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
pac 1 pac 2 pac 3 pac 4 pac 5 pac 6

testarea finala 13 14 12 14 15 14
testare initiala 16 17 11 17 19 18
valoare normala 12 12 12 12 12 12

Figura nr. 7 Frecvenţa respiratorie

Observaţie: În urma adaptărilor funcţionale ale organismului la efort s-au


îmbunătăţit valorile frecvenţei cardiace şi a frecvenţei respiratorii.
Tabelul nr.19 Testarea musculara a muschiului drept abdominal

CAZUL I II III IV V VI

REZULTATE 3 3 3 4 4 4
INIŢIALE
REZULTATE 5 5 4 5 5 5
FINALE

Repartitie grafica - testarea musculara a muschiului drept


abdominal
5 5 5 5 5
5
4.5 4
4 4 4 4
3.5 3 3 3
3
2.5
2
1.5 rezultate initiale
1 rezultate finale
0.5
0 rezultate finale
I II
rezultate initiale
III IV V VI

nr. cazuri

Figura nr.8 Testarea musculara a muschiului drept abdominal

Observatie:

Tabelul nr.20 Testarea musculara a muschiului oblic

CAZUL I II III IV V VI

REZULTATE 4 5 3 4 3 3
INIŢIALE
REZULTATE 5 5 4 5 4 4
FINALE

Reprezentare grafica - testare muschii oblici

5 5
5 5
5
4.5 4 4
4
4 4
4
3.5
3
3 3 3
2.5 rezultate initiale
2 rezultate finale
1.5
1
0.5
0 rezultate finale
I II
rezultate initiale
III IV V VI

nr. cazuri

Figura nr. 9 Testarea musculara a muschiului oblic

Observatie:

Tabelul nr.21 Testarea musculara a muschiului patrat lombar

CAZUL I II III IV V VI

REZULTATE 4 4 3 3 3 3
INIŢIALE
REZULTATE 5 4 4 4 4 4
FINALE
Reprezentare grafica - testare
muschiul patratul lombar
6
5
5
4 4 4 4 4 4 4
4
3 3 3 3
3

0
I II III IV V VI
nr. cazuri rezultate initiale
rezultate finale

Figura nr. 10 Testarea musculara a muschiului patrat lombar

Observatie:

Tabelul nr.22 Testarea musculara a muschiului iliac

CAZUL I II III IV V VI

REZULTATE 4 4 3 3 4 4
INIŢIALE
REZULTATE 5 5 5 5 5 4
FINALE
Reprezentare grafica - testare
muschiul iliac
5 5 5 5 5
5
4 4 4
4 4 4
3 3
3

0
I II III IV V VI
nr. cazuri rezultate initiale
rezultate finale

Figura nr. 11 Testarea musculara a muschiului iliac

Observatie:

Tabelul nr.23 Bilantul durerii

CAZUL I II III IV V VI

REZULTATE 4 0 4 4 10 0
INIŢIALE
REZULTATE 0 0 0 0 6 0
FINALE
Reprezentare grafica - Bilantul
durerii

10 10

8
6
6
4
4 4
4

2 0 0 0 0
0 0
0
0
I II III IV V VI
nr. cazuri rezultate initiale
rezultate finale

Figura nr. 12 Bilantul durerii

Observatie: Se observă ameliorarea durerii după terminarea programului kinetic.

CONCLUZII
RECOMANDĂRI

" Găsiţi-vă timp pentru exerciţiile fizice."

În cazul în care copilul doarme foarte puţin în timpul zilei, lăuzele vor găsi cu
greutate timpul şi energia necesară efectuării cu regularitate a unor exerciţii fizice
corespunzătoare.
Câteva sfaturi:
• Să nu se streseze prea mult dacă nu pot acorda timpul necesar pentru
gimnastica de întreţinere.
• Să facă tot ce le stă în putinţă, dar să nu uite că vor avea mult mai mult timp o
dată ce copilul îşi va stabiliza programul de viaţă.
• Exerciţiile pentru întărirea musculaturii abdominale şi a bazinului pot fi
efectuate şi în timp ce se vor îndeletnici cu alte ocupaţii, fie că stau jos sau în
picioare.
• Plimbarea mai bine cu copilul în cărucior, decât ieşirea cu el în
excursii scurte cu maşina.
• Procurarea casetelor video care prezintă programe de exerciţii fizice postnatale.
Ar fi o idee bună să aibă şi câteva casete care oferă şi programe scurte pentru
gimnastica de întreţinere (de circa 15-30 minute), pentru a nu fi nevoite de
fiecare dată să găsească o oră întreagă liberă pentru aceste exerciţii.
• De fiecare dată, când cineva îşi oferă ajutorul, de exemplu să stea cu copilul să
accepte propunerea. Să folosească timpul respectiv pentru a face aceste
exerciţii.
• Un regim alimentar sărac în calorii le poate ajuta să scape de kilogramele în
exces. Este nevoie de sfatul doctorului sau al nutriţionistului

Exerciţii generale şi recomandări


Este necesar să se ceară sfatul medicului, dar se impun şi câteva sfaturi generale:
- Purtarea unui sutien adecvat care să susţină pieptul.
- Exerciţiile care pot cauza probleme la piept nu sunt recomandate.
- Exerciţiile se fac după ce alăptează şi nu înainte de alăptare, când sânii
sunt plini de lapte şi grei.
- Să facă pe cât posibil exerciţii trei sau patru zile pe săptămână.
- Dacă li se taie respiraţia sau ameţesc în timpul exerciţiilor, încetinesc ritmul
sau se vor opri.
- Dacă se observă vreo schimbare în scurgerile vaginale postnatale,
cum ar fi o schimbare de culoare sau de consistenţă, să consulte imediat
doctorul.
Este posibil ca gama de exerciţii efectuată să fie prea solicitantă
- Nu trebuie să se aştepte la rezultate miraculoase într-un timp prea scurt.
Multe femei întâmpină dificultăţi în a pierde kilogramele în plus, imediat
după naştere.
- Să acorde o perioadă mai mare, de aproape un an, pentru a reveni la
dimensiunile pe care le-au avut înainte de naştere.

Tipuri de exerciţii recomandate:


Programul de exerciţii postnatale recomandat poate cuprinde:
• mersul pe jos în ritm alert;
• înotul;
• exerciţiile de aerobic în apă ;
• yoga;
• exerciţii aerobice cu impact scăzut asupra organismului;
• mersul pe bicicletă;
• shiatsu;
• Tai Chi.

BIBLIOGRAFIE
1. NICA ADRIANA SARAH, RECUPERARE MEDICALA, Ed. Universitara
Carol Davila, Bucuresti, 2004.
2. NICA ADRIANA SARAH, COMPENDIU DE MEDICINA FIZICA SI
RECUPERARE, Ed. Universitara Carol Davila, Bucuresti, 1998
3. ELENA – LUMINITA SIDENCO, COLOANA VERTEBRALA SI
MEMBRUL INFERIOR, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003
4. ALBU CONSTANTIN, ALBU ADRIANA, ŞTIŢI SĂ RESPIRAŢI
CORECT, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
5. ALBU C.,VLAD T., ALBU A., KINETOTERAPIA PASIVĂ, Ed. Polirom, Iaşi, 2004.
6. ALDEA MARIE-JEANNE, BRĂNIŞTEANU IRINA, NICULEACU
RODICA, ŢOPA ELENA, OBSTRETICĂ FIZIOLOGICĂ, Elemente de kinetoterapie,
Ed. Institutul Eropean, Iaşi, 1999.
7. APOSTOL ION, TIBERIU VLAD, ŢOPA ELENA, CAIET
DOCUMENTAR, BAZELE TEORETICO-METODICE, Evaluarea
neuromioartrokinetică, Evaluarea funcţională cardoi-respiratorie, Ed. Iaşi, 1992.
8. BACIU C., ANATOMIA FUNCŢIONALĂ A APARATULUI
LOCOMOTOR, Ed. Bucureşti, 1972.
9. BACIU C., ANATOMIA FUNCŢIONALĂ ŞI BIOMECANICA
APARATULUI LOCOMOTOR, Ed. Bucureşti, 1977.
10. CHIRAZI MARIN, METODE DE CERCETARE ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT,
11. CIOBANU D., ASPECTE ALE KINETOTERAPIEI ÎN OBSTETRICĂ
GINECOLOGIE, Ed. Universităţii din Oradea, Oradea,2002.
12. CRĂCIUN M., KINETOPROFILAXIA, Curs IDD, Bacău, 2003.
13. CZNTHIA C., MEASUREMENT OF JOINT MOTION, A guide to
goniometry, Ed. Gopsons Papers Limited, Noida, 1995.
14. DELAHAYE M., CARTEA VIITOAREI MAME, Ed. Teora, Bucureşti,
1998.
15. DINULESCU V., MUNTEANU M., MOŢOC M., APARATUL URO-
GENITAL, Ed. Timişoara, 1996.
16. DOBROVICI V., ELEMENTE DE PRACTICĂ OBSTRETICALĂ, Ed. IMF,
Bucureşti, 1961.
17. DROSESCU PAULA, IGIENA ŞI CONTROLUL MEDICAL ÎN SPORT,
Ed. Tehnopress, Iaşi, 2005.
18. DUMITRACHE FLORENTIN, OBSTRETICĂ PATOLOGICĂ, Ed. Dan, Iaşi, 2004.
19. EXARCU T., REPRODUCEREA UMANĂ, Ed. Medicală, Bucureşti, 1977.

20. HAGIU B.A., BĂLTEANU V., IACOB D.D., STUDIU COMPARATIV A


EFECTELOR KINETOTERAPIEI ASUPRA FEMEII LĂUZE, Supliment Revista
Medico-Chirurgicală a societăţii de medici şi naturalişti din Iaşi, Vol. 111/2007, Nr. 1,
Supl. 2, ISSN 0048-7848, 2007.
21. HAGIU B.A., REFACEREA TONICITĂŢII PLANŞEULUI PELVIN LA
FEMEIA LĂUZĂ PRIN KINETOTERAPIE,com, Zilele Univ. AL.I.Cuza, Iaşi, 2006.
22. HAGIU B.A., TOMESCU A.M., IACOB D.D., 2006, REFACEREA
TONUSULUI MUSCULAR LA FEMEIA LĂUZĂ PRIN KINETOTERAPIE,com,
Sesiunea de comunicări ştiinţifice a Universităţii Bacău, 2006.
23. HAGIU B.A., TOMESCU A.M., IACOB D.D., REFACEREA
TONICITĂŢII PLANŞEULUI PELVIN LA FEMEIA LĂUZĂ, com, Sesiunea de
comunicări ştiinţifice a Universităţii Piteşti, 2006.
24. HĂULICĂ I., FIZIOLOGIE UMANĂ, Ed. Medicală, Bucureşti, 1996.
25. IACOB D.D., BĂLTEANU V., HAGIU B.A., TOMESCU A.M.,
STUDIU COMPARATIV A EFECTELOR KINETOTERAPIEI ASUPRA FEMEII
INSARCINATE, Supliment revista Medico-Chirurgicala a societatii de medici si
naturalisti din Iasi, Vol. 111/2007, Nr. 1, Supl. 2, ISSN 0048-7848, 2007.
26. IONESCU A., GIMNASTICA MEDICALĂ, Ed. All, Bucureşti, 1994.
27. OCHIANĂNGABRIELA, KINETOPROFILAXIA – KINETOTERAPIA ÎN
OBSTETRICĂ – GINECOLOGIE, Ed. Pim, 2006.
28. SELBY A., GIMNASTICA PILATES PENTRU GRAVIDE, Ed. ALL, Bucureşti, 2003.