Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cul Alg Lin
Cul Alg Lin
PROBLEME
de
ALGEBRĂ LINIARĂ
1
Prefaţă
2
Index de notaţii şi abrevieri
a.î. : astfel încât
⇒(⇔) : implicaţia (echivalenţa) logică
(∀) ((∃)) : cuantificatorul universal (existenţial)
x∈A : elementul x aparţine mulţimii A
A⊆B : mulţimea A este inclusă în mulţimea B
A⊊B : mulţimea A este inclusă strict în mulţimea B
A∩B : intersecţia mulţimilor A şi B
A∪B : reuniunea mulţimilor A şi B
A\B : diferenţa mulţimilor A şi B
A∆B : diferenţa simetrică a mulţimilor A şi B
P(M) : familia submulţimilor mulţimii M
CMA : complementara în raport cu M a mulţimii A
A×B : produsul cartezian al mulţimilor A şi B
|M| : cardinalul mulţimii M ( dacă M este finită |M|
reprezintă numărul elementelor lui M)
1A : funcţia identică a mulţimii A
ℕ(ℕ*) : mulţimea numerelor naturale (nenule)
ℤ(ℤ*) : mulţimea numerelor întregi (nenule)
ℚ(ℚ*) : mulţimea numerelor raţionale (nenule)
ℚ+* : mulţimea numerelor raţionale strict pozitive
ℝ(ℝ*) : mulţimea numerelor reale (nenule)
ℝ+* : mulţimea numerelor reale strict pozitive
ℂ(ℂ*) : mulţimea numerelor complexe (nenule)
δij : simbolul lui Kronecker ( adică 1 pentru i = j şi 0
pentru i ≠ j)
|z| : modulul numărului complex z
K : vom desemna în general un corp comutativ
Kn : K × ... × K (de n ori)
3
m|n : numărul întreg m divide numărul întreg n
[m,n] : cel mai mic multiplu comun al numerelor naturale m
şi n
c.m.m.m.c. : cel mai mic multiplu comun
(m,n) : cel mai mare divizor comun al numerelor naturale
m şi n
c.m.m.d.c. : cel mai mare divizor comun
m ≡ n ( mod p) : m este congruent cu n modulo p ( adică p | m-n)
ℤn : mulţimea claselor de resturi modulo numărul
natural n (n ≥ 2)
Mn(K) : mulţimea matricelor pătratice de ordin n cu
elemente din mulţimea K
Mm,n(K) : mulţimea matricelor cu m linii şi n coloane, cu
elemente din mulţimea K
In(On) : matricea unitate ( nulă) de ordin n ( n ≥ 2)
tr(M) : urma matricei pătratice M
det(M) : determinantul matricei pătratice M
M-1 : inversa matricei pătratice M
Mt : transpusa matricei pătratice M
M* : adjuncta matricei pătratice M
rang(M) : rangul matricei M
GLn(K) : grupul liniar de grad n peste corpul K
SLn(K) : grupul special de grad n peste corpul K
Sn : mulţimea permutărilor asupra unei mulţimi cu n
elemente
H≤G : H este subgrup al grupului G
5
CUPRINS
Prefaţă
Index de notaţii şi abrevieri
Enunţuri / Soluţii
§1. Matrice. Determinanţi. Inversa unei matrice. 1 / 41
Rangul unei matrice.
Bibliografie 142
6
A. ENUNŢURI.
æa bö
1.2. Fie A= çç ÷÷ ∈M2(ℂ). Să se arate că :
èc dø
(i) A verifică ecuaţia matriceală X2-(a+d)X+det(A)I2 = O2;
(ii) Dacă există k≥2 a.î. Ak = O2 şi A≠O2 atunci A2 = O2.
æa bö
1.3. Fie A= çç ÷÷ ∈M2(ℂ). Să se arate că pentru orice n≥1
èc dø
există xn, yn∈ℂ a.î. An = xnA+ynI2 cu x1 = 1, x2 = a+d, y1 = 0, y2 = -det(A)
iar pentru n≥2, xn+1 = x2xn+y2xn-1 şi yn = y2xn-1.
æ 1 1ö
Aplicaţie. Să se calculeze An (n≥2) pentru A= çç ÷÷ ,
è - 1 1ø
æ 1 2ö æ1 - 1ö
A= çç ÷÷ şi A= çç ÷÷ .
è - 1 4ø è1 3 ø
7
æ a bö
1.4. Să se determine A= çç ÷÷ ∈M2(ℤ) a.î. det(A3-A2) = 1.
è1 cø
æa b cö
ç ÷
1.11. Fie A = ç b c a ÷ ∈M3(ℂ).
ç c a b÷
è ø
8
(i) Calculând în două moduri det(A) să se deducă egalitatea:
a3+b3+c3-3abc = (a+b+c)( a2+b2+c2-ab-bc-ca);
(ii) Utilizând (i) să se deducă faptul că produsul a două numere
de forma a3+b3+c3-3abc (cu a, b, c∈ℤ) este de aceeaşi formă.
= A2+B2+C2 –AB-AC-BC,
unde A = aa´+bc´+cb´, B = ac´+bb´+ca´, C = ab´+ba´+cc´.
9
æa -b -c -dö
ç ÷
çb a -d c ÷
1.16. Fie M = ç ∈M4(ℂ).
c d a - b÷
ç ÷
çd -c b a ÷ø
è
Să se demonstreze că det(M) = ( a2+b2+c2+d2 )2.
10
-1 1 1 1 a
1 -1 1 1 b
1 1 -1 1 c = -4[a2+b2+c2+d2-2(ab+ac+ad+bc+bd +cd)].
1 1 1 -1 d
a b c d 0
11
(i) det(A) este un număr par;
(ii) Să se determine valoarea maximă (respectiv minimă) pe care
o poate lua det(A).
æ 2 3ö
1.28. Să se rezolve în M2(ℂ) ecuaţia Xn = çç ÷÷ (n≥2).
è 4 6ø
æ3 5 ö
1.37. Fie matricea A= çç ÷÷ . Să se demonstreze că pentru
è 6 10 ø
orice n≥2 există matricele X, Y∈M2(ℂ) nenule, distincte şi a. î.
A = Xn + Yn.
13
1.41. Fie A, B∈M2(ℝ) a. î. det(AB+BA)≤0. Să se arate că
det(A +B2)≥0.
2
15
ì æ a1 a2 a3 ... a n öü
ï ç ÷ï
ï ç an a1 a2 ... a n -1 ÷ ï
ï ï
M = í A A Î M n (C ), A = ç a n -1 an a1 ... a n -2 ÷ý
ç ÷
ï ç ... ... ... ... ... ÷ ï
ï ç ÷ï
ïî è a2 a3 a4 ... a1 ø ïþ
16
(i) GLn(A) şi SLn(A) sunt grupuri relativ la înmulţirea
matricelor, SLn(A) este subgrup al lui GLn(A) şi pentru orice X∈GLn(A)
şi orice Y∈SLn(A) avem X-1YX∈SLn(A);
(ii) Dacă K este un corp finit cu p elemente, atunci GLn(K) are
(pn-1)(pn-p)…(pn-pn-1) elemente;
æ 1 1ö æ1 0 ö
(iii) Dacă U, V∈M2(ℤ), U= çç ÷÷ , V= çç ÷÷ , atunci
è 0 1ø è1 1 ø
UV∈SL2(ℤ) şi pentru orice M∈SL2(ℤ) există matricele T1, …, Tr∈{U,
V} şi numerele t1, …, tr∈ℤ a. î. M = T1t1 × ... × Trtr ;
æ - 1 0ö
(iv) Dacă mai considerăm şi W∈M2(ℤ), W= çç ÷÷ , atunci
è 0 1ø
W∈GL2(ℤ) şi pentru orice M∈GL2(ℤ) există matricele
R1, …, Rs∈{U, V, W} şi numerele r1, …, rs∈ℤ a. î. M = R1r1 × ... × R srs .
æ1 -1 2ö
ç ÷
1.61. Fie A∈M3,2(ℂ), B∈M2,3(ℂ) a. î. AB= ç 0 0 2÷ .
ç0 0 2 ÷ø
è
Să se calculeze det(BA).
17
unde a kp = cos( x k - kx p ) + i sin( x k - kx p ) , k, p∈{1, …, n}. Să se arate
că det(A)∈ℝ dacă şi numai dacă n este impar.
( )
1.70. Fie A= a ij 1£ i £ m ∈Mm,n(ℝ).
1£ j £ n
Să se arate că rang(A)≤1 dacă
şi numai dacă există x1, x2, …, xm∈ℝ şi y1, y2, …, yn∈ℝ a. î. aij = xiyj,
oricare ar fi (i, j)∈{1, 2, …, m}×{1, 2, …, n}.
18
æ -1 2 1 0 2ö
ç ÷
ç- 2 4 2 2 0÷
A=ç .
-3 6 3 2 2÷
ç ÷
ç - 5 12 6 4 4 ÷ø
è
3
2.5. Să se arate că vectorii 1, 2 , 3 4 sunt liniar dependenţi în
ℝ privit ca ℝ - spaţiu vectorial şi liniar independenţi în ℝ privit ca
ℚ - spaţiu vectorial.
19
2.6. Fie Ms,n(ℂ) = { AÎMn(ℂ) | At = A} şi
Mas,n(ℂ) = {AÎMn(ℂ) | At = - A}.
(i) Să se arate că Ms,n(ℂ) şi Mas,n(ℂ) sunt subspaţii vectoriale ale
lui Mn(ℂ);
(ii) Să se determine câte o bază a acestora şi să se arate că
dimℂ Ms,,n(ℂ) = n ( n2+1) iar dimℂMas,n(ℂ) = n ( n2-1) ;
(iii) Să se arate că Mn(ℂ) = Ms,n(ℂ) Å Mas,n(ℂ).
ìæ a b ö ü
2.7. Să se arate că V = íçç ÷÷ a, b, c Î R ý este subspaţiu
îè c - a ø þ
vectorial al lui M2(ℝ) iar apoi să se determine o bază şi dimensiunea lui
V.
22
2.21. În ℝ3 considerăm vectorii: a1 = (1, 2, -1), a2 = (0, 1, 1),
a3 = (-1, 0, 1), b1 = (1, 2, 3), b2 = (1, -1, 0), b3 = (2, -1, 0).
(i) Să se arate că B1 = {a1, a2, a3}, B2 = {b1, b2, b3} formează o
bază pentru ℝ3;
(ii) Să se scrie matricele de trecere de la B 1 la B2 şi de la B2 la
B1;
(iii) Dacă x = (1, 1, 1)Îℝ3 să se determine coordonatele lui x în
raport cu bazele B1 şi B2.
24
(ii) Fie (xn)n³0ÎS un şir fixat. Notând cu (A1, A2,…,Ak) soluţia
sistemului:
ì A1 + A2 + ... + Ak = x 0
ï
ïr1 A1 + r2 A2 + ... + rk Ak = x1
ï 2 2 2
ír1 A1 + r2 A2 + ... + rk Ak = x 2
ï..................................
ï
ïr1k -1 A1 + r2k -1 A2 + ... + rkk -1 Ak = x k -1
î
25
(ii) f transformă orice sistem de vectori liniar independenţi din
V în sistem de vectori liniar independenţi din V´;
(iii) Ker(f) = {0};
(iv) Pentru oricare K-spaţiu vectorial V´´ şi g, h : V´´→V
aplicaţii liniare, din f∘g = f∘h ⇒ g = h.
Observaţie. Această problemă ne permite să numim
monomorfisme aplicaţiile liniare injective.
M¢¾
¾®f
M¾
¾®
g
M ¢¢
α β γ
→
N¢ ¾ ¾® N ¢¢
¾® N ¾
u v
26
(i) Dacă α, γ şi u sunt monomorfisme, atunci β este
monomorfism;
(ii) Dacă α, γ şi g sunt epimorfisme, atunci β este epimorfism;
(iii) Dacă β este epimorfism şi u şi γ sunt monomorfisme, atunci
α este epimorfism.
27
3.10. Fie f : ℝ3 → ℝ4 o aplicaţie liniară a cărei matrice în raport
æ 5 2 - 1ö
ç ÷
ç - 1 - 2 - 3÷
cu bazele canonice din ℝ şi ℝ este A = ç
3 4
. Se cere:
-8 -3 2 ÷
ç ÷
ç 3 - 1 - 5÷
è ø
(i) Să se determine rangul lui f;
(ii) Să se precizeze baza şi dimensiunea pentru Ker(f) şi Im(f);
(iii) Să se determine o bază şi dimensiunea pentru subspaţiul
vectorial f(V) al lui ℝ4 unde V = {(x1, x2, x3)∈ℝ3 | x1 + x2 + x3 = 0}.
unde {e1, e2, e3, e4} este baza canonică din ℝ4. Să se determine:
(i) Matricea lui f în raport cu bazele canonice;
(ii) O bază şi dimensiunile pentru Ker(f) şi Im(f).
28
3.13. Fie z0 = a+ib∈ℂ fixat. Definim f : ℂ→ℂ prin f(z) = z·z0,
pentru orice z∈ℂ. Să se arate că f∈End(ℂ) şi să se scrie matricea sa în
raport cu baza {1, i}.
3.15. Fie a1 = (1, 0, 2, 2), a2 = (0, 1, 1, -1)∈ℝ4 iar {e1, e2, e3, e4}
baza canonică a lui ℝ4. Dacă notăm V1 = <{e1, e2}> şi V2 = <{a1, a2}>,
atunci ℝ4 = V1 ⊕ V2.
29
3.21. Fie V un K-spaţiu vectorial iar
End(V) = {f:V→V | f aplicaţie liniară}.
Pentru f, g∈End(V) definim f+g, f∘g : V→V prin (f+g)(x) =
= f(x)+g(x) şi (f∘g)(x) = f(g(x)), x∈V. Să se arate că (End(V), +, ∘)
devine astfel inel unitar.
30
3.24. Fie V un ℝ sau ℂ-spaţiu vectorial iar f, g∈End(V) a.î. f, g
şi f+g sunt proiectori. Să se arate că Im(f+g) = Im(f) ⊕ Im(g) şi
Ker(f+g) = Ker(f) ∩ Ker(g).
31
4.3. Să se discute după α, β∈ℝ sistemul
ìax1 + x 2 + x3 = 4
ï
í(a + 1) x1 + ( b + 1) x 2 + 2 x3 = 7 .
ï x + 2 bx + x = 4
î 1 2 3
32
4.8. Să se găsească condiţii necesare şi suficiente pentru ca
suma a două soluţii ori produsul unei soluţii printr-un număr α ≠ 1 să fie
din nou o soluţie a aceluiaşi sistem de ecuaţii liniare.
33
ìlx + ay + bz + ct = 0
ïax - ly - fz + et = 0
ï
í
ïbx + fy - lz - dt = 0
ïîcx - ey + dz - lt = 0
să aibă soluţii nenule.
4.14. Fie a1, a2, …, an numere reale distincte două câte două
æ1 a1 a12 ... a1n ö
ç ÷
(n∈ℕ, n≥2) şi fie matricea A= ç . . . ... . ÷ . Dacă notăm cu
çç 2 n÷
÷
è1 a n a n ... a n ø
Aj matricea care se obţine din A suprimând coloana ce conţine puterile
de ordin j ale lui a1, a2, …, an (j∈{0, …, n}), să se demonstreze că,
det(Aj) = å a1 a 2 ...a n - j Õ (a l - a k ) , pentru orice j = 0, …, n.
1£ k <l £ n
34
4.17. Să se arate că:
(i) Dacă A∈Mn(ℂ) este singulară (det(A) = 0), atunci există
B∈Mn(ℂ), nenulă, a.î. AB = BA= On;
(ii) O matrice A∈Mn(ℂ) este singulară dacă şi numai dacă
există o matrice B∈Mn(ℂ), nenulă, a.î. pentru orice p∈ℕ*,
(A+B)p = Ap + Bp.
4.19. Fie A∈Mn(ℂ) o matrice ale cărei valori proprii sunt λ1, …,
λn. Fie, de asemenea, f∈ℂ[X], f = a0Xk + a1Xk-1 + …+ ak-1X + ak şi
notăm f(A) = a0Ak + a1Ak-1 +…+ ak-1A + akIn.
Să se arate că det(f(A)) = f(λ1)…f(λn).
4.31. Fie a1, a2, ..., an numere naturale nenule. Dacă notăm
dij = (ai, aj), i, j = 1,..., n. Să se arate că det(d ij )1£i , j £ n ³ 0 .
37
§ 5. Programare liniară. *
ì2 x1 + x 2 - 3x3 + 2 x 4 £ 10
ï
ï x1 - 2 x 2 + 2 x3 + 5 x 4 = 12
ï
(i) í- x1 + 3 x 2 + x3 - 2 x 4 ³ 6
ï x ³ 0, x oarecare, x £ 0, x ³ 0
ï 1 2 3 4
ïî[max] f = 3 x1 + x 2 - x3 + 2 x 4
ì x1 - 2 x 2 + x3 - x 4 £ 4
ï
ï2 x1 - x 2 - x3 + 5 x 4 ³ 6
ï
(ii) í3x1 + x 2 + 2 x3 - x 4 = 10
ï x £ 0, x ³ 0, x oarecare, x ³ 0
ï 1 2 3 4
ï[min] f = x1 + 2 x 2 - 3 x3 + 2 x4
î
38
* Acest paragraf (împreună cu soluţiile problemelor propuse)
este redactat în cea mai mare parte după lucrarea [15].
ì x1 - 2 x 2 + x3 - x 4 + 2 x5 £ 10
ï
ï2 x1 + x 2 - x3 + 3 x 4 - x5 = 8
ï
(i) í x1 + 2 x 2 + 2 x3 + 5 x 4 - x5 ³ 14
ï x ³ 0, x £ 0, x oarecare, x £ 0, x ³ 0
ï 1 2 3 4 5
ï[opt ] f = 2 x1 + 3 x 2 - 4 x3 + 2 x 4 + x5
î
ì x1 + 2 x 2 + x3 + x 4 £ 10
ï
ï2 x1 + x 2 + x3 + 2 x 4 £ 12
ï
(ii) í x1 + x 2 + 2 x3 + 3 x 4 £ 14
ïx , x , x , x ³ 0
ï 1 2 3 4
ïî[max] f = 3 x1 + x 2 - x3 + 2 x 4
ì2 x1 + x 2 - x3 + x 4 ³ 6
ï
ï x1 + 2 x 2 + x3 + 2 x 4 ³ 12
ï
(iii) í x1 - x 2 + 2 x3 + 3 x 4 ³ 10
ïx , x , x , x ³ 0
ï 1 2 3 4
ïî[min] f = 2 x1 + 3 x 2 + x3 - 2 x 4
ì x1 - x 2 + x3 + x 4 - x5 £ 10
ï
ï2 x1 + x 2 - x3 + x 4 + x5 = 12
ï
(iv) í- x1 - x 2 - x3 + 3x 4 + x5 ³ -15
ï x ³ 0, x ³ 0, x oarecare, x ³ 0, x £ 0
ï 1 2 3 4 5
ï[max] f = 2 x1 + 3x 2 - x3 + x 4 + 2 x5
î
39
ì x1 + 2 x 2 + 3 x3 ³ 6
ï
ï2 x1 - 3x 2 + x 3 = 2
ïï x1 - 3 x 2 + 5 x 3 £ 4
(v) í
ï2 x1 - x 2 + 4 x3 ³ 5
ï x1 £ 0, x 2 oarecare, x3 ³ 0
ï
ïî[min] f = 4 x1 - 5 x 2 + 3x 3
ì2 x1 + x 2 - x3 + 2 x 4 = 8
ï
ï x1 + 2 x 2 + 2 x3 - x 4 = 12
(ii) í
ï x1 , x 2 , x3 , x 4 ³ 0
ïî[min] f = 3 x1 + 2 x 2 + x3 + 5 x 4
ì2 x1 + x 2 + 2 x3 = 10
ï
ï x1 + 2 x 2 + 4 x3 = 20
(iii) í
ï x1 , x 2 , x3 ³ 0
ï[max] f = 2 x1 + 3 x 2 + 4 x3
î
ì2 x1 + 3 x 2 ³ 6
ï
ï x1 + x 2 £ 1
(i) í
ï x1 , x 2 ³ 0
ïî[max] f = 3 x1 + 5 x 2
40
ì2 x1 + x 2 ³ 2
ïx + 2x ³ 2
ïï 1 2
(ii) í 2
ï0 £ x1 , x 2 £ 3
ï
ïî[max] f = 3 x1 + 2 x 2
ì3 x1 + 4 x 2 £ 12
ïx + x ³ 1
ï 1 2
ïï4 x1 + x 2 ³ 2
(iii) í
ï2 x1 - 3 x 2 £ 3
ï x1 , x 2 ³ 0
ï
ïî[max] f = 2 x1 + 5 x 2
ì3 x1 + 4 x 2 £ 12
ïx + x ³ 1
ï 1 2
ïï x1 - x 2 £ 1
(iv) í
ï- x1 + 2 x 2 £ 2
ï x1 , x 2 ³ 0
ï
ïî[max] f = 3 x1 + 4 x 2
ì x1 + x 2 ³ 1
ïx - x £ 2
ïï 1 2
(v) í- x1 + x 2 £ 2
ïx , x ³ 0
ï 1 2
ïî[max] f = 3 x1 + 5 x 2
41
5.7. Să se rezolve cu ajutorul algoritmului simplex următoarele
PPL:
ì x1 + x3 + 2 x 4 = 8
ï
ï x 2 + 2 x3 + x 4 = 10
(i) í
ï x1 , x 2 , x3 , x 4 ³ 0
ïî[max] f = 2 x1 + 3 x 2 + x3 + 4 x 4
ì x1 + x3 + 2 x 4 = 8
ï
ï x 2 + x3 + 3x 4 = 12
(ii) í
ï x1 , x 2 , x3 , x 4 ³ 0
ïî[max] f = x1 + 2 x 2 + 3x3 + 4 x 4
ì x1 + x 2 + x 4 + 2 x5 + x6 = 12
ï
ï x 2 + x3 + 2 x 4 + x5 + 3 x6 = 18
(iii) í
ï x1 , x 2 , x3 , x 4 , x5 , x6 ³ 0
ïî[max] f = x1 + 2 x 2 + 3 x3 + 4 x 4 + 5 x5 + 10 x6
ì x1 - x 2 + 2 x3 + 2 x 4 = -2
ï
ï3x1 - x 3 + x 4 £ 5
ï
(iv) í2 x1 - 3 x3 + 5 x 4 £ 3
ïx , x , x , x ³ 0
ï 1 2 3 4
ïî[max] f = 2 x1 + x 2 + 5 x3 - x 4
ì x1 + 2 x 2 + 3 x3 £ 15
ï
ï2 x1 + x 2 + 5 x3 £ 20
ï
(v) í x1 + 2 x 2 + x 3 £ 5
ïx , x , x ³ 0
ï 1 2 3
ïî[max] f = 2 x1 + x 2 + 3 x3
42
§6. Forme biliniare. Forme pătratice.
44
Se cere:
(i) Să se arate că b este o formă biliniară simetrică;
(ii) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza {1, X, X2} a lui
ℝ2[X];
(iii) Să se scrie matricea lui b în raport cu baza {1, 1-X, 1-X 2};
(iv) Să se scrie expresia analitică a formei biliniare b şi expresia
analitică a formei pătratice f: ℝ2[X]®ℝ, f(p) = b(p, p), pÎℝ2[X], în
raport cu baza {1, X, X2};
(v) Folosind metoda lui Gauss-Lagrange să se determine o
expresie canonică pentru f şi baza lui ℝ2[X] în raport cu care f are
această expresie canonică.
45
B. SOLUŢII.
( ) å sgn(s )a s
det A = 1 (1) × ... × a ns ( n ) = å sgn(s )a1s (1) ...a ns ( n) = det( A) .
s ÎS n s ÎS n
(ii). Conform cu (i) avem
2
det( A × A ) = det( A) × det( A ) = det( A) × det( A) = det( A) ³ 0 .
(iii). Avem A2+B2 = (A+iB)(A-iB) = C × C (unde C=A+iB) şi
totul rezultă din (ii).
(iv). Rezultă din (iii) alegând B = In .
1.3. În mod evident x1=1 iar y1=0. Din problema 1.2., (i)
deducem că putem alege x2=a+d iar y2=-det(A).
Cum An+1=An·A=(xnA+ynI2)A=xnA2+ynA=xn(x2A+y2I2)+ynA=
=(x2xn+yn)A+y2xnI2 deducem că xn+1 = x2xn+yn, şi yn+1 = y2xn.
Cum yn=y2xn-1 deducem că (xn)n≥1 verifică recurenţa
xn+1=x2xn+y2xn-1, pentru n≥2 cu x1=1 şi x2=a+d iar (yn)n≥1 recurenţa
yn = y2xn-1 pentru n≥2 (y1 = 0 şi y2 = -det(A)).
Astfel, pentru şirul (xn)n≥1 avem condiţiile x1=1 şi x2=a+d iar
pentru n≥2:
xn+1 = (a+d)xn-det(A)xn-1,
deci ecuaţia caracteristică a şirului (xn)n≥1 este:
(⋆) λ2-(a+d)λ+det(A)=0.
46
Notând prin λ1, λ2 rădăcinile (complexe) ale ecuaţiei
caracteristice (⋆), atunci (vezi [2]):
i) dacă λ1≠λ2 ,
l1n - l n2 l n -1 - l n2 -1
(⋆⋆) A n = × A - det( A) × 1 × I2
l1 - l 2 l1 - l 2
ii) dacă λ1=λ2 =λ,
(⋆⋆⋆) A n = nln -1 A - (n - 1) det( A)ln - 2 I 2 , pentru orice n≥2.
æ 1 1ö
În cazul particular A= çç ÷÷ , ecuaţia caracteristică (⋆) este
è - 1 1ø
λ2-2λ+2=0, de unde λ1=1+i, λ2=1-i. Prin calcul direct deducem că
l1n - ln2 np
= ( 2 ) n sin , astfel că dacă ţinem cont de relaţia (⋆⋆)
l1 - l 2 4
putem scrie:
( )
A n = 2 sin
n np æ 1 1ö
çç
4 è - 1 1ø
÷÷ - 2 2 ( )
n -1
sin
(n - 1)p æ 1 0 ö
çç ÷÷
4 è 0 1ø
æ np np ö .
nç ÷
cos sin
( )
= 2 ç 4
ç - sin np cos np ÷
4 ÷
ç ÷
è 4 4 ø
æ 1 2ö
Pentru A= çç ÷÷ avem ecuaţia caracteristică λ2-5λ+6=0 cu
è - 1 4ø
λ1=2 şi λ2=3. Conform cu (⋆⋆⋆) :
2 n - 3n 2 n -1 - 3 n -1 æ 2 n +1 - 3 n 2 × 3 n - 2 n +1 ö
An = A-6 I 2 = çç n n ÷
÷.
2-3 2-3 è 2 - 3 n
2 × 3 n
- 2 ø
æ 1 - 1ö
Pentru A= çç ÷÷ avem ecuaţia caracteristică λ2-4λ+4=0 cu
è1 3 ø
λ1=λ2=2. Conform cu (⋆⋆⋆) :
A n = n × 2 n -1 A - 4(n - 1) × 2 n - 2 I 2 =
æ n × 2 n -1 - 4(n - 1) × 2 n - 2 - n × 2 n -1 ö.
= çç ÷
n-2 ÷
è n × 2 n -1 n -1
3n × 2 - 4(n - 1) × 2 ø
47
1.4. Condiţia det(A3-A2) = 1 este echivalentă cu
det(A2)det(A-I2) = 1,
de unde det(A2) = det(A-I2) = 1 (căci det(A2)≥0), sau det(A) = ±1 şi
det(A-I2) = 1.
ìac - b = 1
Avem astfel sistemele: í şi
î(a - 1)(c - 1) - b = 1
ìac - b = -1
í .
î(a - 1)(c - 1) - b = 1
ìac - b = 1
Primul sistem este echivalent cu í iar al doilea cu
îa + c = 1
ìac - b = -1
í .
î a + c = -1
Deducem imediat că b = -a2+a-1 şi c = 1-a, cu a∈ℤ (în primul
caz) şi respectiv b=-a2-a+1 şi c = -1-a, cu a∈ℤ (în al doilea caz).
æa bö
1.5. Fie X= çç ÷÷ , a, b, c, d∈ℝ o soluţie a ecuaţiei.
èc dø
Obţinem, folosind det(AB) = det(A)·det(B),
(det(X))n-2·det(X+iI2) ·det(X-iI2) = 0. (1)
Dacă det(X+iI2)=0 rezultă (a+i)(d+i)-bc=0, de unde
ìad - bc = 1 ìd = - a
í sau í .
îa + d = 0
2
îbc = -1 - a
æa2 -1- a2 0ö
Prin urmare, X2= çç ÷ = - I 2 , adică X2+I2 = O2,
è 0 - 1÷ø
relaţie din care Xn + Xn-2 = O2, contradicţie. Deci det(X+iI2) ≠ 0.
Analog det(X-iI2) ≠ 0.
Din relaţia (1), rezultă det(X) = 0 şi înlocuind în relaţia
cunoscută, X2-(a+d)X+det(X)·I2 = O2 (conform problemei 1.2., (i)),
obţinem X2 = (a+d)X şi de aici Xk = (a+d)k-1X, cu k∈ℕ*.
48
æ 1 - 1ö
Dacă notăm α = a+d, relaţia Xn + Xn-2 = çç ÷÷ , prin
è -1 1 ø
identificarea elementelor devine: a(αn-1+αn-3) = 1, d(αn-1+αn-3) = 1,
b(αn-1+αn-3) = -1, c(αn-1+αn-3) = -1. Adunând primele două relaţii rezultă
αn+αn-2-2 = 0.
Dacă f(α) = αn+αn-2-2, rezultă f ´(α) = αn-3(nα2+n-2). Dacă n este
par, atunci f este strict crescătoare pe [0, ∞) şi strict descrescătoare pe
(-∞, 0) şi f(-1) = f(1) = 0. Dacă n este impar, atunci f este crescătoare pe
ℝ şi f(1) = 0. Rezultă posibilităţile:
1 æ 1 - 1ö
X = × çç ÷ , pentru n impar
2 è - 1 1 ÷ø
1 æ 1 - 1ö
X =± ×ç ÷ , pentru n par,
2 çè - 1 1 ÷ø
matrice care verifică relaţia din enunţ.
1 1
1.6. Se arată uşor că Y = × (X+AX) şi Z = × (X-AX) verifică
2 2
condiţiile din enunţ. Pentru partea de unicitate fie (Y´, Z´) o altă soluţie
a problemei.
Atunci Y+Z = Yʹ+Zʹ, AY = Y, AYʹ = Yʹ, AZ = -Z, AZʹ = -Zʹ.
Deci Y-Yʹ = Zʹ-Z. Pe de altă parte, A(Y-Yʹ) = AY-AYʹ = Y-Yʹ;
A(Zʹ-Z) = AZʹ-AZ = -Zʹ+Z, şi deci avem şi Y-Yʹ = - (Zʹ-Z), adică
Y-Yʹ = Z - Zʹ = 0 şi prin urmare, Y = Yʹ şi Z = Zʹ.
49
1.8. Din relaţia ABAB = O2 rezultă B(ABAB)A = O2 adică
(BA) = O2. Dacă X∈M2(ℝ) şi X3 = O2, atunci X2 = O2 (vezi problema
3
1.9. (i), (ii), (iii) se deduc imediat prin calcul, iar (iv) rezultă din
(iii).
1.11. (i). Într-un prim mod calculăm det(A) cu regula lui Sarrus
iar în alt mod adunând ultimele două linii la prima.
(ii). Fie ai, bi, ci∈ℤ iar E i = a i3 + bi3 + ci3 - 3a i bi c i , (i = 1, 2).
æ a i bi ci ö
ç ÷
Ţinând cont de (i) avem: Ei=-det(Ai), unde Ai= ç bi ci a i ÷ ,
çc a b ÷
è i i i ø
i =1, 2, astfel că E1·E2=det(A1)·det(A2)=det(A1·A2) iar prin calcul avem
æ a 3 b3 c3 ö
ç ÷
că A1·A2= ç c 3 a 3 b3 ÷ , deci
çb c a ÷
è 3 3 3ø
50
a 1 c a¢ b¢ 1 A C s
= - b 1 a × c¢ a¢ 1 = - s¢ s¢ 3
c 1 b b¢ c¢ 1 B A s
A C ss ¢ A C B
= - 1 1 3 =-1 1 1
B A ss ¢ B A C
( am sumat la ultima coloană opusele primelor două )
= A2+B2+C2 –AB-AC-BC.
æ A - Bö
1.15. La coloana k a matricei çç ÷÷ adunăm coloana n+k
èB A ø
înmulţită cu -i (1≤k≤n) şi obţinem că
æ A - Bö æ A + iB - B ö
det çç ÷÷ = det çç ÷÷ .
èB A ø è B - iA A ø
Acum la linia n+k a ultimei matrice adunăm linia k înmulţită cu
æ A + iB - B ö æ A + iB -B ö
i (1≤k≤n) şi obţinem că detçç ÷÷ = detçç ÷.
è B - iA A ø è On A - iB ÷ø
51
æ a - bö æc d ö
1.16. Dacă notăm A = çç ÷÷ şi B = çç ÷ atunci
èb a ø èd - c ÷ø
æ A - Bö
M= çç ÷÷ , deci conform problemei 1.15. avem că
èB A ø
2
det(M ) = det( A + iB) şi cum
a + ic - b + id
det( A + iB ) = = a2 + b2 + c2 + d 2 ,
b + id a - ic
deducem că det(M) = ( a2+b2+c2+d2 )2.
a i1
1.19. Din linia i se scade linia 1 înmulţită cu , i = 2,…, n.
a11
1.22. det(A) = 1.
52
1.24. (i). Paritatea rezultă din faptul că toţi termenii
determinantului sunt numerele 1 şi –1 şi ei eventual se reduc doi câte
doi.
(ii).Valoarea maximă este 4, de exemplu, pentru matricea
æ 1 1 - 1ö
ç ÷
A = ç1 1 1 ÷ . Valoarea minimă este –4.
ç1 - 1 1 ÷
è ø
53
1.31. Dacă A = O2, totul este clar.
æa bö
Să presupunem că A= çç ÷÷ ≠O2. Relaţia Ak = O2, implică
è c d ø
det(A) = 0 şi deci A2 = (a+d)A. Rezultă O2 = Ak = (a+d)k-1A, deci
a+d = 0. Prin urmare, A2 = O2. Atunci I2+A+A2+…+Ak-1 = I2+A =
æa +1 b ö
= çç ÷÷ şi deci det(I2+A+…+Ak-1) = (a+1)(d+1)-bc =1.
è c d + 1ø
æ 1 1 ö
ç x - x÷
ç 2 2 ÷
ç1 - x 1
x ÷ cu x∈ℝ.
ç2 2 ÷
ç 1 1 ÷
ç x -x ÷
è 2 2 ø
Astfel
1 1 1 1 0 0 1
1 1 1 1 x 2x -
det( A) = - x x = -x x 2x - = 2
2 2 2 2 1 1
1 1 1 1 - 2x -x
x -x x - 2x -x 2 2
2 2 2 2
3 1
= 3x 2 - x + > 0.
2 4
n
1.34. Putem scrie det( A + X ) = det( A) + xå Di , unde Di este
i =1
determinantul obţinut din det(X) prin înlocuirea coloanei de ordin i cu
coloana formată numai cu elemente egale cu 1 (1≤i≤n). Analog
54
n
det( A - X ) = det( A) - x å Di , de unde deducem că
i =1
n
det( A + X ) × det( A - X ) = det 2 ( A) - x 2 (å Di ) 2 ≤det2(A).
i =1
1.36. Facem inducţie după n; pentru n=1 totul este clar, deoarece
a1=a, b1=b, c1=c şi d1=d. Scriind că An+1 = An · A, obţinem relaţiile de
ìa n +1 = aa n + cbn
ï
ïbn +1 = ba n + dbn
recurenţă: í pentru orice n≥1. Să presupunem deci că
ïc n +1 = ac n + cd n
ïîd n +1 = bc n + dd n
bn c n a n - d n b b c c
= = . Atunci n +1 = a n + d × n , n +1 = d n + a × n şi
b c a-d b b c c
astfel
bn +1 c n +1 b c c b
= ⇔ an + d × n = d n + a × n ⇔ an - d n = a × n - d × n
b c b c c b
b
⇔ a n - d n = n (a - d ) , ceea ce este adevărat, din ipoteza de inducţie.
b
Analog restul de egalităţi.
r
Atunci det( P ( A)) = a n Õ det( A 2 + bk A + c k I n ) nk şi rămâne să
k =1
observăm că fiecare factor al produsului din membrul drept este pozitiv.
Se foloseşte faptul că
2
æ b ö 4c - bk2
A 2 + bk A + c k I n = ç Ak - k × I n ÷ + k × In ,
è 2 ø 4
pentru orice k şi că det(X2+Y2) ≥0, pentru orice X, Y∈Mn(ℝ) cu
XY = YX (conform problemei 1.1., (iii)).
Trecem la rezolvarea problemei date:
(i). Evident, k≥3. Din Ak = A + In obţinem A(Ak-1 - In) = In, deci
det(A)≠0. Pe de altă parte, Ak+1 = A2 + A şi deci A(A-In)(Ak-1 +…+ In)=
= A2. Conform lemei, det( Ak-1 +…+A+ In) > 0. Rezultă det(A(A-In))>0.
Cum k = 2p+1, din relaţia A(Ak-1 - In) = In, deducem că
A(A2-In)( A2(p-1) +…+A2+In) = In şi de aici că det(A+In)>0.
Cum Ak = A + In şi k este impar, concluzionăm că det(A) > 0.
(ii). Fie k un numar par şi A = αIn. Egalitatea Ak = A + In este
echivalentă cu (αk-α-1)In = On. Deci αk-α-1 = 0. Deoarece f(α)=αk-α-1
este continuă, f(-∞)=∞ şi f(0) = -1 rezultă că f admite o rădăcină
α0 < 0 şi în acest caz A = α0In verifică relaţia Ak = A + In , dar
det(A) = a 0n < 0.
56
det(M)=(a+bα+cα2)(a+bα2+cα)=a2+b2+c2-ab-bc-ca≥0.
1.45. (i) ⇒(ii). Dacă p=1 ⇒A=O2 ⇒a=0, b∈ℝ, deci (i)⇔(ii).
Fie p∈ℕ*, p≥2, a.î. Ap=O2 ⇒ det(Ap)=(det(A))p=0, deci
det(A)=0.
58
æx yö
Luăm A= çç ÷÷ ⇒A2-(x+t)A+det(A)·I2=O2 ⇒ A2=(x+t)A şi
èz tø
ì A = O2
ï
prin inducţie, A = (x+t) A, pentru orice p∈ℕ , deci (i) ⇔ ísau
p p-1 *
.
ïx + t = 0
î
Dacă A = O2 ⇒ a = 0 şi b∈ℝ ⇒ (ii).
æx y ö
Dacă x+t = 0 ⇒ t =-x ⇒ A= çç ÷÷ şi det(A) = 0 ⇒x2+yz = 0.
è z - x ø
Luăm x = a·cosb şi y = a(1+sinb), z = a(-1+sinb), cu a, b∈ℝ şi
astfel rezultă (ii).
(ii) ⇒(i). Dacă a=0, b∈ℝ ⇒ A=O2 ⇒există p=1 a.î. Ap= A1=O2
.
Dacă a≠0, b∈ℝ ⇒ A2=O2 ⇒există p=2∈ℕ* , p>1 a.î. Ap= O2 .
59
1 æ ad - b 2 (c - b)d ö
A = X-1 · Xt = ç ÷,
det( X ) çè (b - c)a ad - c 2 ÷ø
unde evident impunem condiţia det(X)≠0 ⇔ ad≠bc.
Deoarece A∈M2(ℝ) şi orice matrice A∈M2(ℝ) verifică ecuaţia
caracteristică A2-tr(A)·A+det(A)·I2=O2, deducem că det(A) =
1 2ad - b 2 - c 2
= det(X-1)·det(Xt) = × det( X ) = 1 şi tr ( A) = = p.
det( X ) ad - bc
Dacă p=2 ⇔ (b-c)2=0 ⇔ b=c ⇔A=I2, obţinem o contradicţie. Deci
există p∈ℝ \ {2} a.î. A2-pA+I2 = O2 , unde p a fost definit mai sus.
,,⇐”. Dacă există p∈ℝ-{2) a. î. A2-pA+I2 = O2 şi A≠λI2,
folosim faptul că A verifică ecuaţia caracteristică
A2-tr(A)·A+det(A)·I2=O2, şi prin scădere deducem că (tr(A)-p)A =
= (det(A)-1)I2, de unde p = tr(A) şi det(A) = 1.
æ u v ö
Prin urmare A se scrie sub forma A = ç - 1 + pu - u 2 ÷,
ç p - u÷
è v ø
ad - b 2
cu u, v∈ℝ, v≠0 şi deducem că sistemul =u,
ad - bc
ad - c 2 (c - b ) d (b - c)a pu - u 2 - 1
= p-u , =v, = are soluţie doar
ad - bc ad - bc ad - bc v
u 2 - pu + 1 u -1 u +1- p
dacă p≠2, şi anume a = 2
d, b= d, c= d,
v v v
æ u 2 - pu + 1 ö
d ç u - 1÷ satisface ecuaţia
unde d∈ℝ* şi deci matricea X= ç ÷
v ç u - vp + 1 v ÷ø
è
X-1·Xt = A.
æ m nö æ q - nö
1.48. Fie A= çç ÷÷ , A*= çç ÷÷ , d = mq-np, m, n, p,
è p qø è- p m ø
m + qd n(1 - d )
q∈ℝ. Prin calcul direct avem: det(A+dA *) = =
p (1 - d ) q + md
= d[(d-1)2+(m+q)2], iar condiţia din enunţ devine d = 1 şi m+q = 0.
60
m-q 2n
Atunci det(A-dA*) = det(A-A*) = =
2p q - m
= -(m+q)2+4(mq-np) = 4d = 4.
æx yö
1.51. Fie A= çç ÷÷ ∈M2(ℝ), A≠O2, a. î. A+At=aI2 ⇒
èz tø
æx yö æ x zö æ a 0ö æ x yö
çç ÷+ç ÷=ç ÷ ⇒ x = t şi z = -y ⇒ A= çç ÷ . Din
èz t ÷ø çè y t ÷ø çè 0 a ÷ø è- y x ÷ø
A≠O2 rezultă că det(A) = x2+y2≠0, deci A este inversabilă.
æ x y ö
ç ÷
ç x +y2 2
x +y ÷
2 2
1
Fie B= ç
y x ÷= 2 2
A.
ç- ÷ x + y
ç x 2
+ y 2
x 2
+ y 2 ÷
è ø
61
2 2
æ x ö æ y ö
Observăm că ç ÷ +ç ÷ = 1 , deci există
ç 2 2 ÷ ç 2 2 ÷
è x +y ø è x +y ø
x y
t∈[0, 2π) a.î. = cos t şi = sin t ⇒
x2 + y2 x2 + y2
æ cos t sin t ö
B= çç ÷÷ .
è - sin t cos t ø
æ cos mt sin mt ö
Se verifică prin inducţie după m≥0, că Bm= çç ÷÷
è - sin mt cos mt ø
şi apoi pentru m≤0, deci pentru m∈ℤ.
m
Atunci Am + (At)m= æç x 2 + y 2 ö÷ (Bm+(Bt)m) =
è ø
æ
m 2 cos mt 0 ö
= æç x 2 + y 2 ö÷ çç ÷ =bI2,
è ø è 0 2 cos mt ÷ø
m
pentru b=2cos mt· æç x 2 + y 2 ö÷ .
è ø
æ ak bk ö
1.52. Dacă Ak= çç ÷, din A0Ak=AkA0 rezultă
è ck d k ÷ø
bk c k d k - a k
= = = a k şi cum A0≠aI2 ⇒b0, c0, d0-a0 nu sunt toate
b0 c 0 d 0 - a 0
nule, avem bk=αkb0, ck=αkc0, dk=αkd0+βk, ak=αka0+βk, aşadar,
Ak=αkA0+βkI2, 1≤k≤n.
å Ak2 = (å b k2 ) × I 2 , deci
n
(i). Dacă αk=0, k∈{1,…,n} atunci
k =1
(å b )
n
2 2
det(å Ak2 ) = k ³ 0.
k =1
Dacă a = å a k2 ¹ 0 , atunci
æa bö æ d - bö
1.53. Pentru A= çç ÷÷ ∈M2(ℂ) avem adjuncta A*= çç ÷÷
èc dø è- c a ø
æa c ö
şi respectiv transpusa At = çç ÷÷ ∈M2(ℂ). Se observă că matricea
èb d ø
æ 0 - 1ö æ 0 1ö
C= çç ÷÷ cu C-1= çç ÷÷ verifică proprietatea din enunţ:
è1 0 ø è - 1 0ø
A* = C · At · C-1, pentru orice A∈M2(ℂ). Dacă S∈M2(ℂ) satisface de
asemenea condiţia din enunţ, atunci: (C-1S)At = At (C-1S), pentru orice
A∈M2(ℂ) şi reciproc. Cum f: M2(ℂ)→M2(ℂ), f(A) = At, pentru orice
A∈M2(ℂ), este bijectivă, se obţine că C-1S comută cu toate matricele
din M2(ℂ), deci se află în centrul lui M2(ℂ). Rezultă că există α∈ℂ a.î.
63
C-1S = αI2, deci S = αC. Ca urmare, matricele căutate sunt de forma:
æ 0 -a ö
çç ÷÷ , α∈ℂ*.
è a 0 ø
64
ìï0 pentru i ¹ j - 1,
a ij = d i , j -1 = í .
ïî1 pentru i = j - 1
Fie B=(bij)1≤i,j≤n matricea care comută cu orice matrice A∈M.
n n n
Deci BA2=A2B sau å bik d kj +1 = å d ki -1bkj = å d ki bk +1, j , de unde
k =1 k =1 k =1
1.56. Avem:
On = A·On = A(aIn+bA+cB+dAB) = aA+bA2+cAB+dA2B =
= aA+bA2-cBA-dABA=(aIn+bA-cB-dAB)A, deci aIn+bA-cB-dAB = On.
Rezultă aIn+bA = On.
a
Dacă b≠0, atunci a≠0 şi A = - In deci
b
2a
AB + BA = - B ¹ On , absurd, deci a = b = 0. Cum cB+dAB = On
b
implică cIn+dA = On rezultă şi c = d = 0.
66
Atunci R(A)[(A+In)1998-In]+S(A)[A1997-In] = In în Mn(ℂ).
Aplicând la cei doi membri pe v, obţinem în stânga 0 şi în dreapta v.
Deci v = 0.
æ1 -1 4ö
ç ÷
1.61. (AB) = ç 0 0 4 ÷ , deci rang((AB)2) = 2 =
2
ç 0 0 4÷
è ø
= rang(A(BA)B)≤rang(BA)≤2, deci rang(BA) = 2, adică BA este
inversabilă.
æ 1 - 1 8ö
ç ÷
Cum (AB) = ç 0 0 8 ÷ , avem (AB)3-3(AB)2+2(AB)=0.
3
ç 0 0 8÷
è ø
Înmulţind la stânga cu B şi la dreapta cu A se obţine
(BA)4-3(BA)3+2(BA)2=0.
Cum BA este inversabilă, rezultă (BA)2-3(BA)+2I2 = 0. Notând
cu t = tr(BA), d = det(BA), avem (BA)2-t(BA)+dI2=0. Dacă d≠2, atunci
d -2
t≠3 şi ar rezulta BA= ·I2 de unde
t -3
d -2 d -2
(AB)2 = ABAB = A· ·I2 ·B = ·AB,
t -3 t -3
ceea ce se observă că nu are loc. Deci d=2.
68
1.62.
Avem:
a1 a1 + r1 a1 + 2r1 ... a1 + (n - 1)r1
a2 a 2 + r2 a 2 + 2r2 ... a 2 + (n - 1)r2
D = ... ... ... ... ...
a n -1 a n -1 + rn -1 a n -1 + 2rn -1 ... a n -1 + (n - 1)rn -1
b1 b2 b3 ... bn
a1 r1 2r1 ... (n - 1)r1
a2 r2 2r2 ... (n - 1)r2
= ... ... ... ... ...
a n -1 rn -1 2rn -1 ... (n - 1)rn -1
b1 b2 - b1 b3 - b1 ... bn - b1
a1 r1 r1 ... r1
a2 r2 r2 ... r2
= (n - 1)! ... ... ... ... ...
a n -1 rn -1 rn -1 ... rn -1
b3 - b1 bn - b1
b1 b2 - b1 ...
2 n -1
a1 r1 0 ... 0
a2 r2 0 ... 0
= (n - 1)! ... ... ... ... ... = 0, (dezvoltând pe D după
a n -1 rn -1 0 ... 0
b1 b2 - b1 c 3 ... c n
ultima coloană).
1
(1) B ( B n -1 - C n1 B n -2 + ... + (-1) n -1 I n - aI n ) × n +1
= In .
(-1) - a
Am ţinut cont că α≠±1 şi BnIn = InBn. Din relaţia (1) rezultă că
matricea B are inversă la dreapta şi datorită faptului că B comută cu
orice putere a sa, rezultă că această inversă la dreapta este inversă şi la
stânga. Deci matricea B este inversabilă.
70
1 1 ... 1
1 1 1
...
z z2 zn æ1 1 1 ö
= 1 = Vn çç , ,..., ÷÷ ,
... ... ... ... è z1 z 2 zn ø
1 1 1
n -1 n -1
...
z1 z2 z nn -1
unde Vn este determinantul Vandermonde de ordinul n (s-au dat factori
1 1 1
comuni z1, z2, …,zn pe linii şi , ,..., pe coloane). Avem aşadar:
z1 z 2 zn
ö 1£ kÕ
(zk - z p )
æ 1 1 1
det( A) = Õ ç - ÷= = n -1 Õ ( z k - z p )
< p£ n
ç
1£ k < p £ n è z p
÷
z k ø ( z1 z 2 ...z n ) n -1
i 1£ k < p £ n
æ 1 1 ö
şi det( A) = Õ ç - ÷ = Õ ( z p - z k ) = Õ (-1)( z k - z p )
ç
1£ k < p £ n è z p z k ÷ø 1£ k < p£ n 1£ k < p £ n
n ( n -1)
= (-1) 2
Õ (zk - zp).
1£ k < p £ n
n ( n -1)
Atunci det(A)∈ℝ ⇔ det( A) = det( A) ⇔ (-1) 2 i n -1 = 1 .
Este necesar pentru aceasta ca n-1 să fie par ⇒ n impar. În plus, este şi
( 2 k +1) 2 k
suficient: n=2k+1 ⇒ (-1) 2 i 2k = [(-1) 2 k +1 ] k (-1) k = (-1) 2 k = 1 ,
ceea ce încheie soluţia.
Considerăm două cazuri după cum n este par sau n este impar.
a) n par, adică n = 2p, p∈ℕ. Avem:
A2p+B2p = (Ap)2+(Bp)2 = (Ap +iBp)(Ap -iBp) = (Ap +iBp) ( A p + iB p )
şi trecând la determinanţi, rezultă:
det(A2p+B2p) = det(Ap +iBp) det( A p + iB p ) = | det(Ap+iBp)|2≥0.
b) n impar, adică n = 2p+1, p∈ℕ. Să notăm cu x0 = -1, x1, x2,
…, x2p rădăcinile complexe ale ecuaţiei binome (1) x2p+1+1 = 0. Ţinând
71
seama de faptul că matricele A şi B comută, precum şi de relaţiile lui
Viète pentru ecuaţia (1), putem scrie:
2p æ 2p ö 2p æ ö
Õ ( A - x B ) = A 2 p +1
- ç å x j ÷ A B + ç å x j x k ÷ A 2 p -1 B 2 - ... + B 2 p +1
j ç j =0 ÷ ç 0£ j < k £ 2 p ÷
j =0 è ø è ø
2p+1 2p+1
. = A +B .
Deoarece x0 = -1 iar rădăcinile x1, x2, …, x2p sunt două câte două
conjugate, putem scrie identitatea obţinută sub forma:
2p
(2) ( A + B )Õ ( A - x j B )( A - x j B ) = A 2 p +1 + B 2 p +1 .
j =1
72
Într-adevăr, dezvoltând detA(t) după linia i, avem:
det A(t ) = a i1Gi1 + ... + ( a ij + t )Gij + ... + a in Gin = det A(0) + tGij = tGij .
Procedând ca în cazul i), avem A*(t) = detA(t)(A(t))-1, pentru
t≠0 şi (A*(t))* = (detA(t))n-2 A(t). Elementele lui A *(t) sunt funcţii
continue în t de grad cel mult unu, deci elementele lui (A *(t))* sunt
polinoame de grad cel mult n-1 în t. Atunci când t→0 rezultă că
elementele lui (A *(t))* tind către elementele lui (A*(0))*, acestea fiind
nule. Deci (A*)*= 0 ⇒A= 0. Contradicţie, şi prin urmare în acest caz
A = 0.
iii) rang(A) < n-1. În acest caz A * = 0 ⇒(A*)* = 0 şi deci
(A*)* = A ⇔A = 0.
2 -1
1.71. Cum = 21 ¹ 0 , rang(A)≥2.
1 10
1 l 2
Avem 2 - 1 5 = 3λ-9. Pentru λ≠3, rang(A) = 3, iar pentru
1 10 1
λ=3, rang(A) = 2.
1.72. rang(A) = 2.
74
§2. Spaţii vectoriale.
75
2.6. (i). Dacă α,bÎℂ şi A,BÎMs,n(ℂ), atunci cum (αA + bB)t =
= αAt + bBt = αA + bB, deducem că αA+bB∈Ms,n(ℂ), deci Ms,n(ℂ) este
subspaţiu vectorial al lui Mn(ℂ).
Analog pentru Mas,n(ℂ).
(ii). Pentru 1£i,j£n, i ¹ j, notăm prin Eij matricea ce are pe
poziţiile (i,j) şi (j,i) pe 1 şi 0 în rest (acestea sunt în număr de n ( n2-1) ). În
mod evident aceste matrice sunt din Ms,n(ℂ). Dacă mai notăm prin Ei
(1£ i £n) matricea simetrică ce are 1 pe poziţia (i,i) şi 0 în rest, atunci
{(Eij) 1£i , j £ n , (Ei)1£i£n} formează o bază pentru Ms,n(ℂ).
i¹ j
n ( n -1) n ( n +1)
Deci dimℂMs,n(ℂ) = 2
+n = 2
.
Cum o matrice antisimetrică din Mas,n(ℂ) este de forma :
æ 0 a12 ... a1n ö
ç ÷
ç - a12 0 ... a 2 n ÷
ç ... ... ... ... ÷
ç ÷
ç- a ÷
è 1n - a 2 n ... 0 ø
deducem că dacă notăm prin Fij(1£i,j£n, i ¹ j) matricea ce are 1 pe
poziţia (i,j) (i < j) şi –1 pe poziţia (j,i), atunci {Fij} 1£i , j £ n ( ce are n ( n2-1)
i¹ j
n ( n -1)
elemente) formează o bază pentru Mas,n(ℂ), deci dimℂMas,n(ℂ) = 2
.
1 t
(iii). Pentru orice MÎMn(ℂ) notând M1 = 2
(M + M ) şi
t
M2 = 1
2
(M - M ) se deduce imediat că M1ÎMs,n(ℂ), M2ÎMas,n(ℂ) şi
M = M1 + M2, adică Mn(ℂ) = Ms,n (ℂ) + Mas,n(ℂ).
Dacă MÎ Ms,n(ℂ) Ç Mas,n(ℂ), atunci M = Mt şi M = -Mt, , de
unde M = On, adică Mn(ℂ) = Ms,n(ℂ) Å Mas,n(ℂ).
æ ai bi ö
2.7. Se probează imediat că dacă Mi = çç ÷ ÎV, cu
è ci - ai ÷ø
ai,bi,ciÎℝ (i=1,2) şi α,bÎℝ, atunci αM1 + bM2ÎV, adică V este
subspaţiu vectorial al lui M2(ℝ).
76
æ a b ö æ1 0 ö æ 0 1ö æ 0 0ö
Scriind çç ÷÷ =a çç ÷÷ +b çç ÷÷ +c çç ÷÷ deducem că
è c - a ø è 0 -1ø è 0 0 ø è 1 0 ø
ìæ 1 0 ö æ 0 1 ö æ 0 0 öü
íçç ÷÷ , çç ÷÷ , çç ÷÷ý Í V formează o bază pentru V şi deci
î è 0 - 1 ø è 0 0 ø è 1 0 øþ
dimℝV = 3.
1 2 1 -1
3 a 2 0
2.9. (i). Trebuie ca ¹0. Dar determinantul se
4 -2 2 2
3 -4 1 3
observă că este nul indiferent de valorile lui α (căci linia 3 este suma
liniilor 1 şi 4). Deci, cei patru vectori nu pot genera un subspaţiu
vectorial de dimensiune 4.
æ 1 2 1 - 1ö
ç ÷
ç3 a 2 0 ÷
(ii). Trebuie ca rang ç = 3.
4 -2 2 2 ÷
ç ÷
ç3 - 4 1 3 ÷
è ø
1 2 1
Minorul de ordin 3: 3 a 2 = - 2α + 2, iar acesta este nenul
4 -2 2
dacă şi numai dacă α ¹ 1. Deci, dacă α ¹ 1 cei patru vectori formează un
subspaţiu de dimensiune 3. Dacă α = 1, rangul este 2.
78
æ a11 a12 a13 ö
ç ÷
ç 0 a 22 a 23 ÷
ç 0 0 a 33 ÷ø
è
şi se arată uşor că o combinaţie liniară de astfel de matrice este de
aceeaşi formă.
(ii). Dacă notăm prin Eij matricea ce are 1 pe poziţia (i,j) şi 0 în
rest pentru i ³ j, atunci {Eij}1£j£i£3 este o bază pentru M1 şi deci
dimℝM1=6.
(iii). Dacă notăm M2 = Ms,3(ℝ), avem că:
ìæ a11 0 0 ö ü
ïç ÷ ï
M2ÇM1 = Ms,3(ℝ)ÇM1 = íç 0 a22 0 ÷ aii Î R,1 £ i £ 3ý
ïç 0 0 a33 ÷ø ï
îè þ
şi deducem imediat că matricele:
æ1 0 0ö æ0 0 0ö æ0 0 0ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
E11 = ç 0 0 0 ÷ , E22 = ç 0 1 0 ÷ , E33 = ç0 0 0÷
ç0 0 0÷ ç0 0 0÷ ç0 0 1÷
è ø è ø è ø
formează o bază pentru M2ÇM1, deci dimℝ(M2ÇM1) = 3.
Conform problemei 2.12. avem că :
dimℝ(M1 + M2) = dimℝ(M2) + dimℝ(M1) - dimℝ(M2ÇM1) = 3×24 +6–3 = 9
iar o bază pentru M2 + M1 este dată de: {E11, E22, E33, F12, F13, F23, E12,
E13, E23} unde Fij este matricea ce are pe poziţiile (i, j) şi (j, i) 1 iar în
rest 0, iar Eij au fost definite la (i).
í l1 a 1 + ... + l na n = 0
2 2
ï .........................
ï n -1
ïîl1 a 1 + ... + l nn-1a n = 0
ce are numai soluţia banală α1 = …= αn = 0.
(iii). a). Dacă α,bÎℝ şi αsin x + bcos x = 0 pentru orice xÎℝ,
atunci pentru x = 0 obţinem b = 0 iar pentru x = p/2 obţinem α = 0.
b). Dacă α,b,gÎℝ şi (*) α + bsin x + gcos x = 0 pentru orice
xÎℝ, atunci derivând relaţia (*) obţinem bcos x - gsin x = 0, de unde
b = g = 0 ( conform cu a).), iar apoi α = 0.
c). Vom demonstra prin inducţie matematică după n că dacă
α0,α1,…,αnÎℝ a.î. (*) α0 + α1cos x + …+ αncos nx = 0 pentru orice
xÎℝ, atunci α0 = α1 = …= αn = 0.
Pentru n = 0,1- totul este evident.
Derivând de două ori (*) obţinem ;
(**) α1cos x + 22α2cos 2x + …+ n2 αn cos nx = 0 pentru orice
xÎℝ.
Din (*) şi (**) deducem că:
n2α0 + (n2α1- α1)cos x + …+(n2αn-1-(n-1)2αn-1)cos(n-1)x = 0
pentru orice xÎℝ Û n2α0+(n2-1) α1cos x + …+( 2n-1) αn-1cos (n-1)x =0.
Conform ipotezei de inducţie deducem că α0 = α1 = …= αn-1 = 0
( căci 2n – 1 ¹ 0); înlocuind în (*) şi făcând pe x = 0 obţinem că şi
αn = 0.
d), e), f), g) se probează analog.
80
Dacă dimK(V1ÇV2) = n-1, folosind incluziunile V 1ÇV2ÌV1,
V1ÇV2ÌV2 şi egalităţile dimKV1 = dimKV2 = n-1 ar rezulta că V1 = V2 =
=V1ÇV2, ceea ce ar contrazice ipoteza V 1 ¹ V2. De asemenea, dacă
dimK(V1ÇV2) = n, având în atenţie incluziunile V1ÇV2 Ì V1 Ì V şi
V1ÇV2 Ì V2 Ì V ar rezulta că V1 = V2 =V ceea ce este fals deoarece
V1 ¹ V2.
Deci, dimK(V1ÇV2) = n-2 şi astfel
dimK(V1+V2) = dimKV1 + dimKV2 - dimK(V1ÇV2) = n,
adică V1 + V2 = V.
2.19. Subspaţiul V1+V2 este generat de sistemul {a1, a2, a3, b1,
1 0 0 1
1 1 0 0
b2, b3}. Deoarece ¹ 0 rezultă că {a1, a2, a3, b1} este o bază
0 1 1 1
0 0 1 0
pentru V1+V2.
Avem: b2 = a1 + a2 + a3 – b1 şi b3 = 2a1 + 2a3 – b1, deci vectorii
c1 = a1 + a2 + a3 = (1, 2, 2, 1) şi c2 = 2a1 + 2a3 = (2, 2, 2, 2) constituie o
bază a subspaţiului V1ÇV2.
81
Fie D = V1ÇV2 şi să considerăm ecuaţia :
(1) x1a1 + … + xk ak = y1b1 + … + ylbl care este echivalentă cu n
sisteme omogene în k+l necunoscute: x 1,…,xk,y1,…,yl şi de rang s = k+t.
Deoarece primele s coloane ale matricei sistemului (1) sunt
liniar independente ( deci cel puţin un minor de ordin s format cu
elemente ale acestor coloane este diferit de zero) putem considera că
ultimele k + l – s = d necunoscute ys-k+1, …, yl sunt secundare. Putem
găsi pentru (1) următoarele mulţimi de soluţii fundamentale:
(2) xi1,xi2,…,xik, yi1,yi2,…, yil (i = 1,2,…,d) a.î. :
y1, s -k +1 ....... y1l
..................... ¹0.
y d , s - k +1 ...... y dl
Atunci o bază pentru D = V1ÇV2 este formată din vectorii
l
ci= åy
j =1
ij bj, cu 1£i£d. Conform celor de mai înainte avem:
(i). În acest caz baza pentru V1+V2 este formată din a1,a2,b1, iar
pentru V1ÇV2 este formată dintr-un singur vector c = 2a1+a2 = b1+b2 =
=(3, 5, 1).
(ii). În acest caz baza pentru V1+V2 este formată de exemplu din
a1, a2, b1, b2 iar pentru V1ÇV2 este formată de exemplu din
b1= -2a1 + a2 + a3 şi b3 = 5a1 - a2 - 2a3.
(iii). Baza pentru V1+V2 constă, de exemplu, din vectorii a1, a2,
a3, b1, iar pentru V1ÇV2 din vectorii c1= a1+ a2 + a3 = b1 + b2 = (1,2,2,1)
şi c2 = 2a1+2a3 = b1 + b3 = (2,2,2,2).
2.21. (i). Se verifică uşor că indℝ{a1, a2, a3} şi indℝ{b1, b2, b3} şi
cum dimℝℝ3 = 3, atunci B1 şi B2 sunt baze în ℝ3.
(ii). Punem bi = αi1a1 + αi2a2 + αi3a3, i = 1,2,3, şi scriind pe
componente, obţinem trei sisteme liniare fiecare cu trei ecuaţii şi trei
necunoscute. De exemplu, pentru i = 1 avem:
ì a 11 - a 13 = 1
ï
í 2a 11 + a 12 = 2 de unde α11 = -1, α12 = 4, α13 = -2.
ï- a + a + a = 3
î 11 12 13
Analog se obţin: α21 = -1, α22 = 1, α23 = -2 şi α31 = -3/2, α32 = 2,
α33 = -7/2 .
82
Astfel, matricea de trecere de la B 1 la B2 este :
æ -1 -1 - 3/ 2ö
ç ÷
A= ç 4 1 2 ÷.
ç - 2 - 2 - 7 / 2÷
è ø
Analog se obţine şi matricea de trecere de la B2 la B1 (care este
de fapt A-1).
(iii). Scriem x = α1a1 + α2a2 + α3a3 şi rezultă că α1 = -1/2, α2 =2,
α3 = -3/2. Deci coordonatele lui x în baza B1 vor fi x B1 = (-1/2, 2, -3/2)
iar ale lui x în baza B2 vor fi x B2 = A-1 x B1 = (1/3, -4/3, 1).
B c1 c2 c3 c4 c5
e1 -1 2 1 0 2
e2 -2 4 2 2 0
e3 -3 6 3 2 2
e4 -5 12 6 4 4
c1 1 -2 -1 0 -2
e2 0 0 0 2 -4
e3 0 0 0 2 -4
e4 0 2 1 4 -6
c1 1 -2 -1 0 -2
e2 0 -1 -1/2 0 -1
e3 0 -1 -1/2 0 -1
c4 0 1/2 1/4 1 -3/2
83
2.23. Avem tabelul:
B c1 c2 c3 c4
e1 1 2 -1 2
e2 4 -1 3 0
e3 5 1 a-1 2
e4 3 a 4 -2
c1 1 2 -1 2
e2 0 -9 7 -8
e3 0 -9 a+4 -8
e4 0 a-6 7 -8
c1 1 0 5/9 2/9
c2 0 1 -7/9 8/9
e3 0 0 a-3 0
e4 0 0 7 a + 21 -8a - 24
9 9
7a + 21 14
Dacă α = 3 atunci α – 3 = 0 , însă 9
= 3
astfel că c3 intră în
bază în locul lui e4 şi rang(A) = 3. Dacă α ¹ 3 se continuă pivotarea:
B c1 c2 c3 c4
c1 1 0 5/9 2/9
c2 0 1 -7/9 8/9
e3 0 0 a-3 0
e4 0 0 7 a + 21 -8a - 24
9 9
c1 1 0 0 2/9
c2 0 1 0 8/9
c3 0 0 1 0
e4 0 0 0 -8a - 24
9
-8a - 24
Dacă α = -3, atunci 9
= 0 şi deci rang(A) = 3.
-8a - 24
Dacă α ≠ -3, atunci 9
≠ 0 şi deci rang(A) = 4 ( şi c4 intră în
bază în locul lui e4 ).
84
2.24. Avem tabelul:
B a1 a2 a3 x
e1 1 1 -1 1
e2 2 1 0 3
e3 3 1 1 -1
a1 1 -1 -1 1
e2 0 3 2 1
e3 0 4 4 -4
a1 1 0 -1/3 4/3
a2 0 1 2/3 1/3
e3 0 0 4/3 -16/3
a1 1 0 0 0
a2 0 1 0 3
a3 0 0 1 -4
B c1 c2 c3 e1 e2 e3
e1 1 2 -1 1 0 0
e2 0 1 1 0 1 0
e3 -1 0 1 0 0 1
a1 1 2 -1 1 0 0
e2 0 1 1 0 1 0
e3 0 2 0 1 0 1
a1 1 0 -3 1 -2 0
a2 0 1 1 0 1 0
e3 0 0 -2 1 -2 1
a1 1 0 0 -1/2 1 -3/2
a2 0 1 0 1/2 0 1/2
a3 0 0 1 -1/2 1 -1/2
85
Deci, matricea A este inversabilă şi inversa ei este matricea
æ - 1/ 2 1 - 3 / 2ö
-1
ç ÷
A = ç 1/ 2 0 1/ 2 ÷ .
ç - 1/ 2 1 - 1/ 2 ÷
è ø
88
xn = - a1 [ak-1(A1r 1n -1 + A2r n2 -1 + …+Akr nk -1 ) + ak-2(A1r 1n - 2 +
k
+a1r 1n -k +1 +
a0r 1n- k ) + A2(ak-1r n2 -1 + ak-2 r n2 - 2 + … + a1r n2 -k +1 + a0 r n- k
2 ) +
89
Considerând o bază a lui ℂn din care fac parte vectorii Au şi u, deducem
că A este asemenea cu o matrice de forma :
æ 0 g 12 ... g 1n ö
ç ÷
ç 1 g 22 ... g 2 n ÷
æ 0 Pö
A¢ = ç 0 g 32 ... g 3n ÷ = çç ÷.
ç ÷ è Q G ÷ø
ç ... ... ... ... ÷
ç ÷
è 0 g n 2 ... g nn ø
Evident, tr(A¢) = tr(G) = 0. Dacă prin inducţie matematică
presupunem că G = S-1G ¢S cu G ¢ având toate elementele de pe
diagonala principală egale cu 0, atunci toate elementele de pe diagonala
principală a matricii:
-1
æ1 0 ö æ1 0 ö æ 0 PS ö
A¢¢ = çç ÷÷ A¢ çç ÷÷ = çç -1 -1
÷÷
è0 S ø è 0 S ø è S Q S PS ø
sunt egale cu 0; evident, A este asemenea cu A¢, care este asemenea cu
A¢¢.
æ 0 a12 ... a1n ö
ç ÷
ç a 21 0 ... a 2 n ÷
Putem deci presupune că A = ç .
... ... ... ... ÷
ç ÷
ça ÷
è n1 a n 2 ... 0 ø
æa 1 0 ...0 ö
ç ÷
ç 0 a2 ...0 ÷
Alegem X = ç , cu α1, …, αn Îℂ, arbitrare,
... ... ... ... ÷
ç ÷
ç0 0 ... a n ÷ø
è
æ y11 ... y1n ö
ç ÷
distincte două câte două, şi Y de forma Y = ç ... ... ... ÷ .
çy ... y nn ÷ø
è n1
a ij
Egalitatea A = XY – YX are loc pentru yij = a i -a j
, dacă i ¹ j.
90
§3. Aplicaţii liniare.
3.1. Evident.
(iii)⇒(i). Evident.
91
Am demonstrat astfel că (i) ⇔ (ii) ⇔ (iii).
92
æ0 0 ... 0 ö
ç ÷
ç1 0 ... 0 ÷
ç0 1
ç ... 0 ÷÷ ∈Mn+2,n+1(ℝ).
2
ç ... ... ... ... ÷
ç 1 ÷
ç0 0 ... ÷
è n + 1ø
3.6. (i). Fie x∈M a.î. β(x) = 0. Din γ∘g = v∘β deducem că
γ(g(x)) = v(β(x)) = v(0) = 0 şi cum γ este monomorfism deducem că
g(x) = 0 ⇔ x∈Ker(g) = Im(f), deci x = f(x´) cu x´∈M´.
1 3
3.8. Cum = -5 ≠ 0 şi toţi minorii de ordin 3 ce bordează
2 1
1 3
pe sunt 0 deducem că rangul lui M este 2 şi dimℝKer(f) = 4-2 = 2
2 1
iar pentru a găsi o bază pentru Ker(f) trebuie să determinăm soluţiile de
bază ale sistemului omogen:
94
ì x + 3 y + 5z + t = 0
í
î2 x + y + 3 z + t = 0
(ce va avea drept necunoscute principale pe x şi y).
ì x + 3 y = -5
Pentru z = 1 şi t = 0 obţinem sistemul í cu
î 2 x + y = -3
4 7
x = - şi y = - iar pentru z = 0 şi t = 1 obţinem sistemul
5 5
ì x + 3 y = -1 2 1
í cu x = - şi y = - .
î 2 x + y = -1 5 5
Astfel, notând a1 = (-4/5, -7/5, 1, 0) şi a2 = (-2/5, -1/5, 0, 1)
deducem că {a1, a2} este o bază pentru Ker(f).
În ceea ce priveşte pe Im(f), avem că
dim Im(f) = 4-dim Ker(f) = 4-2 = 2.
Pentru a găsi o bază a lui Im(f) procedăm astfel: completăm pe
{a1, a2} cu b1, b2∈ℝ4 a.î. {a1, a2, b1, b2} este bază pentru ℝ4 şi atunci
{f(b1), f(b2)} va fi bază pentru Im(f). Putem alege de exemplu
b1 = (0, 0, 1, 0) şi b2 = (0, 0, 0, 1).
ï x = -a - b
î 3
şi o bază pentru V este {b1, b2} cu b1 = (1, 0, -1), b2 = (0, 1, -1). Cum
f(b1) = (6, 2, -10, 8) şi f(b2) = (3, 1, -5, 4) deducem că
f(V) = <{f(b1), f(b2)}> are dimensiunea 1 iar o bază pentru f(V) este
formată de exemplu din f(b1).
96
æ0 1 0 - 1ö
ç ÷
ç0 1 0 1÷
deci A = ç .
0 -1 0 - 1÷
ç ÷
ç0 -1 0 1 ÷ø
è
(ii). Ecuaţia lui f în baza canonică este:
æ y1 ö æ x1 ö ì y1 = x 2 - x 4
ç ÷ ç ÷ ïy = x + x
ç y2 ÷ çx ÷ ï 2
Aç 2 ÷ ⇔
2 4
çy ÷= x
í
y = - x - x4
.
ç 3÷ ç 3÷ ï 3 2
çy ÷ çx ÷ ïî y 4 = - x 2 + x 4
è 4ø è 4ø
Pentru determinarea nucleului în ecuaţiile date considerăm
y1 = y2 = y3 = y4 = 0 şi obţinem sistemul omogen:
ì x2 - x4 = 0
ï
ï x2 + x4 = 0
í ⇔ x2 = x4 = 0.
ï- x 2 - x 4 = 0
ïî- x2 + x 4 = 0
Analog p2∘p1 = 0.
(iv). Fie x∈V. Avem p12 ( x) = p1(p1(x)) = p1(x1) = x1 = p1(x),
deci p12 = p1 .
3.14. Dacă α, β∈K şi g, h∈V´ (adică f∘g = f∘h = 0), atunci cum
f∘(αg+βh) = α(f∘g) + β(f∘h) = 0, deducem că αg + βh∈V´, adică V´
este subspaţiu vectorial al lui End(V).
1 1
Găsim imediat α1 = (y3+y4), α2 = (y3-y4) iar β1 = y1–α1 şi
4 2
β2 = y2 – α2.
99
3.17. (i). Fie B = {a1, …, an, an+1, …, a2n} o bază pentru V iar
f∈End(V) a.î. f(ai) = an+i, pentru i = 1, …, n, f(aj) = 0, pentru j = n+1, …,
2n.
2n 2n
Atunci, oricare ar fi x= å xi ai ∈V avem f(x)= å xi f (a i ) =
i =1 i =1
n
= å xi a n+i ∈<{an+1, …, a2n}>, adică Im(f) ⊆ <{an+1, …, a2n}>.
i =1
y = (f+g)(x) = f(x)+g(x)∈Im(f)+Im(g).
101
(ii). Fie f∈HomK(X, Y) un monomorfism în V(K) şi
h (f):h (X)→hN(Y). Să alegem α∈hN(X) a.î. hN(f)(α)=0 şi să probăm că
N N
X¾
¾®f
Y¾
¾® 0
α
N
Dacă y∈Y, cum am presupus că f este epimorfism în V(K),
există x∈X a.î. y=f(x). Atunci α(y)=α(f(x))=(α∘f)(x) şi cum y este
oarecare deducem că α=0, adică hN(f) este monomorfism în V(K).
(iii). Deoarece f este monomorfism în V(K), conform cu (ii),
hN(f) este monomorfism în V(K), astfel că şirul (1) este exact în hN(M′).
Pentru a proba că şirul (1) este exact mai avem de probat exactitatea sa
în hN(M) şi anume că Ker(hN(g))=Im(hN(f)). Deoarece g∘f=0 deducem
că hN(g)∘hN(f)=0, adică Im(hN(f))⊆Ker(hN(g)). Pentru cealaltă
N N
incluziune fie α∈Ker(h (g)) adică h (g)(α)=0⇔g∘α=0. Trebuie să
construim β∈hN(M′) a.î. α=hN(f)(β)⇔α=f∘β.
Fie x∈N; atunci g(α(x))=0, de unde α(x)∈Ker(g)=Im(f), deci
există un unic x′∈M′ a.î. α(x)=f(x′) (căci f este monomorfism în V(K)).
Definim atunci β:N→M′ prin β(x)=x′ şi se probează imediat că β este
aplicaţia liniară căutată. Avem deci egalitatea Ker(hN(g))=Im(hN(f)),
adică şirul (1) este exact.
Analog se probează că şirul (2) este exact.
102
Astfel, Im(f+g) ⊆ Im(f)+Im(g). (1)
Dacă y∈Im(f)+Im(g), există y1∈Im(f), y2∈Im(g) pentru care
y = y1+y2. Dar y1∈Im(f), y2∈Im(g) implică existenţa vectorilor x1,
x2∈V, a.î. y1 = f(x1), y2 = g(x2). Atunci y = f(x1)+g(x2) =
= (f+g)(f(x1)+g(x2)) (ultima egalitate are loc datorită ipotezei că f+g este
proiecţie, adică echivalent f∘g = g∘f = 0). Deci y∈Im(f+g).
Rezultă Im(f)+Im(g) ⊆ Im(f+g). (2)
Din (1) şi (2) se deduce că Im(f+g) = Im(f)+Im(g).
Fie y∈Im(f)∩Im(g). Atunci, există t1, t2∈V a.î. y = f(t1) şi
y = g(t2). Aplicând în ambii membri ai egalităţii f(t1) = g(t2) pe f şi
ţinând seama că f∘g = 0 obţinem f(f(t1)) = 0, adică f(t1) = 0, deci y = 0.
În concluzie, Im(f+g) = Im(f) ⊕ Im(g).
Pentru partea a doua, oricare ar fi x∈Ker(f+g) avem
f(x)+g(x) = 0. Aplicând aici f şi folosind egalitatea f∘g = 0, obţinem
f(f(x)) = 0, adică f(x) = 0. Deci x∈Ker(f). Analog se arată că x∈Ker(g).
Rezultă Ker(f+g) ⊆ Ker(f) ∩ Ker(g).
Dacă x∈Ker(f) ∩ Ker(g) avem f(x) = g(x) = 0, adică
0 = f(x)+g(x) = (f+g)(x). Deci x∈Ker(f+g).
În concluzie, Ker(f+g) = Ker(f) ∩ Ker(g).
103
problemei 2.4.) şi deci |k| = pn, unde prin n am notat n este dimensiunea
lui k peste ℤp (conform problemei 3.25.).
104
§4. Sisteme de ecuaţii liniare. Vectori şi valori proprii.
1 1
~ 2 ~ ~
4.2. Obţinem că ò P ( x) dx = ò P ( x) × P ( x)dx =
0 0
1 n 1
~ ~
= ò (a 0 + a1 x + ... + a n x n ) P ( x)dx = å a k ò x k P ( x)dx = 0 ,
0 k =0 0
~
de unde P ( x) = 0 pentru orice x∈ℝ, adică a0 = a1 =...= an = 0 (conform
problemei 4.1.).
1
~
Pe de altă parte egalităţile ò x k P ( x)dx = 0 , 0 ≤ k ≤ n, devin:
0
ì 1 1 1
ïa 0 + 2 a1 + 3 a 2 + ... + n + 1 a n = 0
ï
ï 1 a + 1 a + 1 a + ... + 1 a = 0
ï 0 1 2 n
í2 3 4 n+2
ï....................................................
ï
ï 1 a + 1 a + 1 a + ... + 1 a = 0
ïî n + 1 0 n + 2 1 n + 3 2 2n + 1
n
105
æ a 1 1ö æ 4ö
ç ÷ ç ÷
4.3. Fie A = ça + 1 b + 1 2 ÷ şi b = ç 7 ÷ .
ç 1 2 b 1 ÷ø ç 4÷
è è ø
Avem că det(A) = (1-α)β. Astfel:
i) Dacă α ≠ 1 şi β ≠ 0 sistemul este compatibil determinat
(Cramerian) şi se rezolvă cu formulele lui Cramer.
ii) Dacă α = 1 şi β ≠ 0 atunci
æ1 1 1ö æ 4ö
ç ÷ ç ÷
A = ç 2 b + 1 2 ÷ şi b = ç 7 ÷ .
ç 1 2b 1 ÷ ç 4÷
è ø è ø
1 1
Considerând = β-1 avem subcazurile:
2 b +1
1 1 4
1) β ≠ 1. Atunci rang(A) = 2 şi cum D car = 2 b + 1 7 = 2β-1
1 2b 4
1 1
deducem că pentru β ≠ sistemul este incompatibil iar pentru β =
2 2
sistemul este compatibil 1-nedeterminat cu soluţia x3 = λ, x1 = 2-λ şi
x2 = 2 (cu λ∈ℝ).
æ1 1 1ö
ç ÷ 2 2
2) β = 1. Atunci A = ç 2 2 2 ÷ şi cum = 2 deducem că
ç1 2 1÷ 1 2
è ø
rang(A) = 2.
2 2 7
Cum D car = 1 2 4 = 1 ≠ 0 deducem că în acest caz sistemul
1 1 4
este incompatibil.
106
æ a 1 1ö
ç ÷
iii) Dacă α ≠ 1 şi β = 0 atunci A = ça + 1 1 2 ÷ şi cum
ç 1 0 1 ÷ø
è
1 1
= 1 ≠ 0 deducem că rang(A) = 2. x1 este necunoscută secundară
1 2
iar x2 şi x3 principale.
1 1 4
Avem D car = 1 2 7 = 1 ≠ 0, deci sistemul este incompatibil.
0 1 4
æ1 1 1ö
ç ÷ 1 1
iv) Dacă α = 1 şi β=0. Atunci A = ç 2 1 2 ÷ şi cum = -1
ç1 0 1÷ 2 1
è ø
deducem că rang(A) = 2.
1 1 4
Cum D car = 2 1 7 = -1 ≠ 0 deducem că în acest caz sistemul
1 0 4
este incompatibil.
107
A arăta că sistemul are o soluţie strict pozitivă, revine la a
demonstra că în ipoteza | a | + | b | < 1, sistemul de inecuaţii în α:
ì1 + a - b - 2a > 0
ï1 - a - b - 2a > 0
ï
í
ïb + a > 0
ïîa > 0
are cel puţin o soluţie, sau echivalent cu faptul că intervalul (c, d) ≠ Ø,
ì1 + a - b 1 - a - b ü
unde c = max {0, -b} iar d = min í , ý.
î 2 2 þ
Într-adevăr, din 0 < 1 - | a | - | b | ≤ 1 + a - b ⇒ 0 < d, iar din
-2b ≤ | b | - b < 1 - | a | - b ≤ 1 + a – b ⇒ -b > d şi deci c < d, adică
(c, d) ≠ Ø.
è 2 ø êëè 2ø è 2ø úû
1
şi cum a, b, c∈ℤ, iar ∉ℤ, deducem că D ≠ 0, adică sistemul
2
considerat admite numai soluţia banală x = y = z = 0.
108
æ 1 - 2 3 - 1ö
ç ÷
4.6. Fie A = ç 3 1 - 1 2 ÷ . Cum ultima linie este suma
ç4 -1 2 1 ÷
è ø
1 -2
primelor două deducem că rang(A) = 2 (căci = 7 ≠ 0).
3 1
Sistemul va fi echivalent cu
ì x1 - 2 x 2 = -3 x3 + x 4
í .
î3x1 + x 2 = x3 - 2 x 4
Facem x3 = 1 şi x4 = 0 iar apoi x3 = 0 şi x4 = 1 obţinând
sistemele crameriene :
ì x1 - 2 x 2 = -3 ì x1 - 2 x 2 = 1
í şi í
î3x1 + x 2 = 1 î3 x1 + x 2 = -2
cu soluţiile (-1/7, 10/7) şi respectiv (-3/7, -5/7).
Deci soluţiile de bază sunt a1 = (-1/7, 10/7, 1, 0) şi respectiv
a2 = (-3/7, -5/7, 0, 1), astfel că soluţia generală a sistemului omogen va
fi x = αa1 + βa2, cu α, β∈ℝ.
[det(A)]2 = (a2+b2+c2+d2)2,
de unde concluzia că dacă cel puţin unul din cele patru numere este
nenul, atunci det(A) ≠ 0 şi deci x = y = z = t = 0.
æ a1 b1 ö æ a1 b1 c1 ö
ç ÷ ç ÷
4.10. (i). rang ç a 2 b2 ÷ = rang ç a 2 b2 c2 ÷ .
ça b3 ÷ø ça b3 c3 ÷ø
è 3 è 3
109
æ a1 b1 ö æ a1 b1 c1 ö
ç ÷ ç ÷
ç a2 b2 ÷ ç a2 b2 c2 ÷
(ii). rang ç ÷ = rang ç .
... ... ... ... ... ÷
ç ÷ ç ÷
ça bn ø÷ ç c n ÷ø
è n è an bn
4.14. Se ştie că
1 a1 ... a1n -1
1 a2 ... a 2n -1
... ... ... ...
= Õ ( al - a k ) (Vandermonde)
1£ k <l £ n
1 a n ... a nn -1
şi să considerăm sistemul de ecuaţii în necunoscutele x1, x2, …, xn:
n
(1) å aki -1 xi = -akn , k = 1, 2, ..., n.
i =1
Dacă vom considera ecuaţia de gradul n
n
(2) x n + å xi x i -1 = 0
i =1
cu coeficienţii x1, x2, …, xn, relaţiile (1) ne arată tocmai faptul că ecuaţia
(2) are rădăcinile a1, a2, …, an. Scriind relaţiile lui Viète obţinem:
å a1 a 2 ...a i = (-1) i x n -i +1 , i = 1, 2, ..., n,
110
de unde x n -i +1 = ( -1) i å a1 a 2 ...a i , adică xi = ( -1) n -i +1 å a1 a 2 ...a n -i +1 ,
i = 1, 2, ..., n.
Pe de altă parte, cu ajutorul regulii lui Cramer putem scrie
D
xi = i deci
D
Di = xiD = ( -1) n -i +1 å a1 a 2 ...a n -i +1 D ,
pentru orice i = 1, ..., n.
Cum det(Aj) = (-1)n-j+1 Dj+1, j = 1, .., n-1, deducem că
det(Aj) = å a1 a 2 ...a n - j × D = (å a1 a 2 ...a n - j ) × Õ (a l - a k ) , 0 ≤ j ≤ n.
1£ k < l £ n
111
2
D æ Dy ö
De aici deducem că x = çç ÷ , adică, D2y = D x × D , care este
D è D ÷ø
tocmai egalitatea de demonstrat.
112
4.17. (i). Deoarece A este singulară, sistemul omogen AX = On
æ x1 ö
ç ÷
ç x2 ÷
admite o soluţie nebanală X = ç ÷ . Analog sistemul omogen AtY = On
M
ç ÷
çx ÷
è nø
æ y1 ö
ç ÷
ç y2 ÷
admite o soluţie nebanală Y = ç ÷ .
M
ç ÷
çy ÷
è nø
æ x1 ö
ç ÷
ç x2 ÷
Fie B = XY = ç ÷ ‧ ( y1 y 2 L y n ) = (xiyj); Evident B≠On.
t
M
ç ÷
çx ÷
è nø
Pe de altă parte, AB = A(XYt) = (AX)Yt = On şi BA = (XYt)A =
= X(AtY)t = On.
(ii). Presupunem că A este singulară. Fie B o matrice nenulă cu
AB = BA = On .
Vom demonstra prin inducţie că (A+B)p = Ap +Bp, pentru orice
p∈ℕ*.
Pentru p = 1 se verifică. Dacă (A+B)p = Ap +Bp, atunci
(A+B)p+1 = (A+B)p(A+B) = Ap+1+ApB+BpA+Bp+1 =
= Ap+1+Ap-1(AB)+Bp-1(BA)+Bp+1 = Ap+1+Ap-1‧On+Bp-1‧On+Bp+1
= Ap+1+Bp+1
şi demonstraţia prin inducţie este încheiată.
Presupunem acum că există B nenulă a.î. (A+B)p = Ap + Bp,
pentru orice p∈ℕ*.
Pentru p = 2 se obţine relaţia (1) AB+BA = On.
Pentru p = 3 avem (2) A3 + B3 = (A+B)3 = (A+B)2(A+B) =
= (A2+B2)(A+B) = A3+A2B+B2A +B3 ⇒ A2B+B2A = On. Din relaţiile
(1) şi (2) deducem că B2A = -A2B = A(-AB) = ABA.
Presupunem prin absurd că A este nesingulară şi atunci din
ultima relaţie prin înmulţire la dreapta cu A-1, obţinem: (3) B2 = AB.
În continuare vom obţine A2B = A(AB) = -ABA şi deci A2B2 =
113
= -ABAB = -AB(-BA) = AB2A, de unde prin simplificare la stânga cu
A, deducem: (4) AB2 = B2A.
Din relaţia (3) rezultă : (5) AB2 = A(AB) = A2B. Pe de altă
parte, folosind (3), deducem (6) B2A = (AB)A = -A2B. Din relaţiile (4),
(5) şi (6) rezultă A2B = -A2B, adică A2B = On. Deoarece A este
presupusă nesingulară, din ultima relaţie obţinem B = On, contradicţie
cu ipoteza. Deci matricea A este neapărat singulară.
114
æ 0ö
ç ÷
~ ç 0÷ ì2 x 3 - x 4 = 0
(A-I3) x = ç ÷ ⇔ í .
0
ç ÷ î2 x1 - x 2 - x3 + x 4 = 0
ç 0÷
è ø
æ0 0 2 - 1ö
Matricea acestui sistem omogen este çç ÷÷ şi are
è2 -1 -1 1 ø
2 -1
rangul 2, căci = 1 ≠ 0.
-1 1
Alegând pe x3 şi x4 necunoscute principale iar pe x1, x2
necunoscute secundare, făcând pe x1 = 1, x2 = 0 iar apoi x1 = 0, x2 = 1
ì2 x 3 - x 4 = 0
obţinem pentru x3, x4 sistemele Crameriene í şi
î- x3 + x 4 = -2
ì2 x 3 - x 4 = 0
í cu x3 = -2, x4 = -4 şi respectiv x3 = 1, x4 = 2, astfel că
î- x 3 + x 4 = 1
x = a(1, 0, -2, -4) + b(0, 1, 1, 2) cu a, b∈ℝ a.î. x ≠ 0.
4.20. (i). Dacă l1, …, ln sunt valorile proprii ale lui A, din
det(A-lIn) = 0 deducem imediat că det(A-1 - l1 In) = 0 de unde concluzia
că valorile proprii ale lui A-1 sunt l1
1
,..., l1 .
n
(ii). Vom demonstra că valorile proprii ale lui A2 sunt l12 ,..., l2n .
Într-adevăr, dacă det(A-lIn) = (l1-l) … (ln-l), atunci
det(A + lIn) = (l1 + l) … (ln + l) şi astfel că înmulţind cele două
egalităţi şi substituind pe l2 cu l obţinem
det(A2 - lIn) = ( l12 -l) … ( l 2n -l)
de unde concluzia.
115
(iii). Să demonstrăm că valorile proprii ale matricei Ak (kÎℕ*)
sunt l1k ,..., l kn . Într-adevăr, în ecuaţia
det(A-lIn) = (l1-l) … (ln-l)
înlocuind pe l cu le, le2, …, len-1 ( unde e = cos 2np + sin 2np ),
multiplicând aceste n egalităţi şi înlocuind pe ln cu l obţinem că:
det(Ak -lIn) = ( l1k -l) … ( l kn -l)
de unde concluzia.
(iv). Fie f = a0Xk + a1Xk-1 + … + ak-1X + ak Îℂ[X]. Vom
demonstra că valorile proprii ale lui f(A) sunt f(l1), …, f(ln) ( l1,…,ln
fiind valorile proprii ale lui A).
Într-adevăr, procedând ca la soluţia problemei 4.19. avem:
det(f(A) - lIn) = (f(l1) - l) … (f(ln) - l)
de unde concluzia.
116
4.22. PA(λ) = -λ3 + 2λ2 + 4λ + 3, deci conform teoremei Cayley-
1 2 4
Hamilton avem -A3 +2A2 + 4A + 3I3 = O3 ⇔ A( A2 - A - I3) = I3,
3 3 3
æ- 4 / 3 - 5/ 3 2 ö
1 2 4 ç ÷
de unde concluzia că A-1 = A2 - A - I3 = ç 1 1 - 1÷ .
3 3 3 ç 4/3
è 4 / 3 - 1÷ø
4.23. Din g∘f = 1V deducem că g şi f sunt inversabile. Atunci,
dacă A, B, C sunt matricele endomorfismelor f, h şi respectiv g avem
CA = In şi atunci
Pg∘h∘f (λ) = det(CBA - λIn) = det(CBA – λCC-1A-1A) =
= det[C(B – λC-1A-1)A] = det(C) det[B – λ(AC)-1] det(A) =
= det(CA) det(B – λIn) = det(B - λIn) = Ph(λ),
de unde concluzia că Pg∘h∘f (λ) = Ph(λ), adică Pg∘h∘f = Ph.
m
4.25. Fie A = å Ait × Ai şi P(λ) = det(A-λIn). Să presupunem
i =1
prin absurd că det(A) < 0, deci P(0) < 0. Cum lim P (l ) = ¥ , rezultă
l ® -¥
că ecuaţia P(λ) = 0 are cel puţin o rădăcină λ0 strict negativă. Atunci
sistemul omogen (A-λ0In)X = On are şi soluţii nenule.
117
æ x1 ö
ç ÷
ç x2 ÷
Fie X = ç ÷ o astfel de soluţie. Atunci AX = λ0X, deci
M
ç ÷
çx ÷
è nø
m
XtAX = λ0XtX, de unde å ( Ai X ) t × ( Ai X ) = l0 X t X .
i =1
n
Dar pentru V= (v1 , v 2 , ..., v n ) ∈ M1,n(ℝ), V t × V = å v 2j ≥ 0.
j =1
118
Cum A(λIn+B) = (λIn+B)A, pentru orice λ∈ℂ şi cum
f(λ) = det(λIn+B) ≠ 0, pentru o infinitate de valori λ∈ℂ, conform
cazului 1, avem det(λIn+A+B) = det(A)+det(λIn+B) = det(λIn+B), pentru
o infinitate de valori λ∈ℂ, altfel spus f(λ) = g(λ) pentru o infinitate de
valori (distincte) λ∈ℂ (cel puţin n), de unde f(X) = g(X).
În particular, obţinem: det(B) = f(0) = g(0) = det(A+B), deci
det(A+B) = det(A) + det(B). (3)
Din (2) şi (3) problema este complet rezolvată.
AB-BA are valorile proprii ±1. Cum 0 = tr(AB-BA) este suma celor n
valori proprii rezultă că dacă există A, B ca în enunţ atunci n este număr
par.
æ0 1ö æ1 0 ö
Pentru n = 2, A2 = çç ÷÷ şi B2 = çç ÷÷ satisfac
è 0 0ø è1 1 ø
æ A2 0ö
2
ç *
÷
(A2B2 – B2A2) = I2, iar pentru n = 2m (m∈ℕ ), A = ç O ÷ şi
ç 0 A2 ÷ø
è
120
æ B2 0ö
ç ÷ 2
B = ç O ÷ sunt matrice care satisfac (AB - BA) = In, deci
ç 0 B2 ÷ø
è
numerele n∈ℕ* căutate sunt cele pare.
122
n n
de forma: x1 = å c1 j x j , x 2 = å c 2 j x j , xj∈ℂ, j=3, …, n. Înlocuind în
j =3 j =3
§ 5. Programare liniară.
123
5.2. Pentru a face ca toate variabilele să fie pozitive, vom face
următoarea schimbare de variabile:
ì x1 = y1 , y1 ³ 0
ï
ï x2 = y 2 - y3 , y 2 , y3 ³ 0
í ,
ï x3 = - y 4 , y 4 ³ 0
ïx = y , y ³ 0
î 4 5 5
125
concordantă prin înmulţire cu (-1), cum de altfel vom proceda şi cu cea
de a treia restricţie a problemei. Vom avea deci:
ì2 y1 + y 2 - y3 + 3 y 4 + 2 y 5 £ 10
ï
ï y1 - 2 y 2 + 2 y 3 - 2 y 4 + 5 y 5 £ 12
ï y1 - 2 y 2 + 2 y 3 - 2 y 4 + 5 y 5 ³ 12 × (-1)
ï
í ,
ï- y1 + 3 y 2 - 3 y 3 - y 4 - 2 y 5 ³ 6 × (-1)
ï y ³ 0, 1 £ j £ 5
ï j
ïî[max] f = 3 y1 + y 2 - y3 + y 4 + 2 y5
ì2 y1 + y 2 - y 3 + 3 y 4 + 2 y 5 £ 10
ï
ï y1 - 2 y 2 + 2 y3 - 2 y 4 + 5 y 5 £ 12
ïï- y1 + 2 y 2 - 2 y 3 + 2 y 4 - 5 y 5 £ -12
ceea ce devine: í .
ï y1 - 3 y 2 + 3 y 3 + y 4 + 2 y 5 £ -6
ï y j ³ 0, 1 £ j £ 5
ï
ïî[max] f = 3 y1 + y 2 - y 3 + y 4 + 2 y5
126
5.5. Reamintim că a scrie o PPL sub formă standard înseamnă a
ì Ax = b
ï
scrie PPL sub forma matriceală: í x ³ 0
ï[opt ] f = cx
î
127
ì x1 + 2 x 2 + x3 + x 4 + y1 = 10
ï
ï2 x1 + x 2 + x3 + 2 x 4 + y 2 = 12
ïï x1 + x 2 + 2 x3 + 3 x 4 + y 3 = 14
í .
ï x1 , x 2 , x3 , x 4 ³ 0
ï y1 , y 2 , y3 ³ 0
ï
ïî[max] f = 3 x1 + x 2 - x3 + 2 x 4 + 0 y1 + 0 y 2 + 0 y 3
(iii). Problema este pusă sub formă canonică. Vom avea forma
standard:
ì2 x1 + x 2 - x3 + x 4 - y1 = 6
ï
ï x1 + 2 x 2 + x3 + 2 x 4 - y 2 = 12
ïï x1 - x 2 + 2 x3 + 3 x 4 - y 3 = 10
íx , x , x , x ³ 0 .
ï 1 2 3 4
ï y1 , y 2 , y3 ³ 0
ï
ïî[min] f = 2 x1 + 3x 2 + x3 - 2 x 4 + 0 y1 + 0 y 2 + 0 y 3
(iv). Pentru a pune problema sub formă standard vom avea în
urma schimbării de variabile:
ì x1 = y1 , y1 ³ 0
ï
ï x2 = y2 , y2 ³ 0
ï
í x3 = y 3 - y 4 , y 3 , y 4 ³ 0 ,
ï
ï x 4 = y5 , y 5 ³ 0
ïx = - y , y ³ 0
î 5 6 6
problema:
ì y1 - y 2 + y 3 - y 4 + y 5 + y 6 + z1 = 10
ï2 y + y - y + y + y - y = 12
ï 1 2 3 4 5 6
ï- y1 - y 2 - y 3 + y 4 + 3 y5 - y 6 - z 2 = -15 × (-1)
ï
í .
ï y j ³ 0, 1 £ j £ 6
ï z ³ 0, 1 £ k £ 2
ï k
ïî[max] f = 2 y1 + 3 y 2 - y3 + y 4 + y 5 - 2 y 6 + 0 z1 + 0 z 2
128
Forma standard la care s-a ajuns nu îndeplineşte condiţia de a
avea termenii liberi pozitivi, astfel că înmulţim a treia restricţie cu (-1).
ì y1 - y 2 + y 3 - y 4 + y 5 + y 6 + z1 = 10
ï
ï2 y1 + y 2 - y3 + y 4 + y 5 - y 6 = 12
ïï y1 + y 2 + y3 - y 4 - 3 y5 + y 6 + z 2 = 15
í y ³ 0, 1 £ j £ 6 .
ï j
ï z k ³ 0, 1 £ k £ 2
ï
ïî[max] f = 2 y1 + 3 y 2 - y3 + y 4 + y 5 - 2 y 6 + 0 z1 + 0 z 2
Căutăm o matrice unitate de ordinul trei şi observăm că în
cadrul matricei coeficienţilor coloana lui z1 şi coloana lui z2 sunt două
dintre coloanele matricei unitate căutate E3 având deci coloanele unu
(z1) şi trei (z2). Vom adăuga la membrul stâng al restricţiei a doua o
variabilă artificială u1 care va intra în funcţia obiectiv cu coeficientul
–M (M > 0) (astfel de coeficienţi sunt denumiţi coeficienţi de
penalizare). Dacă scopul problemei era de minimalizare, variabila se
introducea cu coeficientul +M (M>0), metodologia de lucru rămânând
nemodificată.
Deci forma standard de lucru a problemei considerate va fi:
ì y - y + y - y + y + y + z = 10
ï 1 2 3 4 5 6 1
ï2 y1 + y 2 - y 3 + y 4 + y 5 - y 6 + u1 = 12
ï
ï y1 + y 2 + y 3 - y 4 - 3 y 5 + y 6 + z 2 = 15
ï
í y j ³ 0, 1 £ j £ 6 .
ï
ï z k ³ 0, 1 £ k £ 2
ïu ³ 0
ï 1
ïî[max] f = 2 y1 + 3 y 2 - y 3 + y 4 + y 5 - 2 y 6 + 0 z1 - Mu1 + 0 z 2
(v). Procedând ca la punctual (iv), facem schimbarea de
variabilă:
ì x1 = - y1 , y1 ³ 0
ïï
í x2 = y 2 - y3 , y 2 , y3 ³ 0 ,
ï
ïî x3 = y 4 , y 4 ³ 0
şi problema devine:
129
ì- y1 + 2 y 2 - 2 y 3 + 3 y 4 ³ 6
ï
ï- 2 y1 - 3 y 2 + 3 y 3 + y 4 = 2
ïï- y1 - 3 y 2 + 3 y3 + 5 y 4 £ 4
í .
ï- 2 y1 - y 2 + y3 + 4 y 4 ³ 5
ï y j ³ 0, 1 £ j £ 4
ï
ïî[min] f = -4 y1 - 5 y 2 + 5 y 3 + 3 y 4
şi prin introducerea variabilelor de ecart z1, z2 şi z3 la restricţiile unu,
trei şi patru şi a variabilelor artificiale u1, u2 şi u3 la restricţiile unu, doi
şi patru, problema, adusă acum la forma standard de lucru, este:
ì- y1 + 2 y 2 - 2 y 3 + 3 y 4 - z1 + u1 = 6
ï- 2 y - 3 y + 3 y + y + u = 2
ï 1 2 3 4 2
ï- y1 - 3 y 2 + 3 y3 + 5 y 4 + z 2 = 4
ï
ï- 2 y1 - y 2 + y3 + 4 y 4 - z 3 + u 3 = 5
í y ³ 0, 1 £ j £ 4
ï j
ï z k ³ 0, 1 £ k £ 3
ï
ïu l ³ 0, 1 £ l £ 3
ï
î[min] f = -4 y1 - 5 y 2 + 5 y 3 + 3 y 4 + 0 z1 + Mu1 + Mu 2 + 0 z 2 + 0 z 3 + Mu 3
æ 2 1 1 - 1 - 1ö
5.6. (i). Matricea A este A = çç ÷÷ şi se
è1 2 -1 -1 3 ø
observă imediat că are rangul 2. Să notăm cu Cij, i < j, 1 ≤ i, j ≤ 5 toate
matricele pătratice de ordin doi ce pot fi formate cu coloanele lui A:
æ 2 1ö æ2 1 ö æ 2 - 1ö æ 2 - 1ö
C12 = çç ÷÷ , C13 = çç ÷÷ , C14 = çç ÷÷ , C15 = çç ÷÷ ,
è 1 2ø è 1 - 1ø è1 1 ø è1 3 ø
æ1 1 ö æ 1 - 1ö æ 1 - 1ö æ 1 - 1ö
C 23 = çç ÷÷ , C 24 = çç ÷÷ , C 25 = çç ÷÷ , C34 = çç ÷÷ ,
è 2 - 1ø è 2 - 1ø è2 3 ø è - 1 - 1ø
æ 1 - 1ö æ - 1 - 1ö
C35 = çç ÷÷ , C 45 = çç ÷÷ .
è-1 3 ø è -1 3 ø
Observăm că toate matricele Cij, i<j, 1≤ i, j ≤ 5 sunt nesingulare.
Vom avea deci zece baze pe care le vom nota cu C k, 1 ≤ k ≤ 10.
130
Fixându-ne una din baze, fixăm celelalte variabile ca fiind nule şi avem
de rezolvat un sistem de forma Cx = b, cu soluţia x = C-1b.
1 æ 2 - 1öæ 2 ö æ 0 ö
Deci x C1 = çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
3 è - 1 2 ÷øçè 4 ÷ø çè 2 ÷ø
1 æ - 1 - 1 öæ 2 ö æ 2 ö
x C2 = - çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
3 è - 1 2 ÷øçè 4 ÷ø çè - 2 ÷ø
æ - 1 1 öæ 2 ö æ - 2 ö
x C3 = -çç ÷÷çç ÷÷ = çç ÷÷ ;
è - 1 2 øè 4 ø è - 6 ø
1 æ 3 1 öæ 2 ö æ10 / 7 ö
x C4 = ç ÷ç ÷ = ç ÷;
7 çè - 1 2 ÷øçè 4 ÷ø çè 6 / 7 ÷ø
1 æ - 1 - 1öæ 2 ö æ 2 ö
x C5 = - çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
3 è - 2 1 ÷øçè 4 ÷ø çè 0 ÷ø
æ - 1 1öæ 2 ö æ 2 ö
x C6 = çç ÷÷çç ÷÷ = çç ÷÷ ;
è - 2 1øè 4 ø è 0 ø
1 æ 3 1öæ 2 ö æ 2 ö
x C7 = çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
5 è - 2 1÷øçè 4 ÷ø çè 0 ÷ø
1 æ - 1 1 öæ 2 ö æ - 1 ö
x C8 = - çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
2 è 1 1÷øçè 4 ÷ø çè - 3 ÷ø
1 æ 3 1öæ 2 ö æ 5 ö
x C9 = çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
2 è 1 1÷øçè 4 ÷ø çè 3 ÷ø
1 æ 3 1 öæ 2 ö æ - 5 / 2 ö
x C10 = - çç ÷ç ÷ = ç ÷.
4 è 1 - 1÷øçè 4 ÷ø çè 1 / 2 ÷ø
Remarcăm că numai şase din cele zece soluţii sunt de bază,
celelalte trei având componente negative. Din cele şase soluţii de bază
două sunt nedegenerate, iar celelalte patru sunt degenerate.
Soluţiile de bază ale problemei date sunt:
131
æ 0ö æ10 / 7 ö æ0ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
ç 2÷ ç 0 ÷ ç 2÷
x1 = 0 ; x 2 = 0 ; x3 = ç 0 ÷ ;
ç ÷ ç ÷
ç ÷ ç ÷ ç ÷
ç 0÷ ç 0 ÷ ç0÷
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è 0ø è 6/7 ø è0ø
æ0ö æ0ö æ 0ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
ç 2÷ ç 2÷ ç 0÷
x 4 = 0 ; x5 = 0 ; x 6 = ç 5 ÷ ,
ç ÷ ç ÷
ç ÷ ç ÷ ç ÷
ç0÷ ç0÷ ç 0÷
ç ÷ ç ÷ ç ÷
è0ø è0ø è 3ø
din care observăm că x1, x3, x4 şi x5 coincid ca formă, diferenţa dintre
ele constând în poziţia diferită pe care o ocupă zeroul care indică
perechea cu care componenta nenulă formează baza (coloanele
corespunzătoare din matricea A), coincidenţa ca formă a soluţiilor
datorându-se degenerării.
Deci, XB = { x1, x2, x3, x4, x5, x6, x7 } = {x k }k =1,7 .
æ 2 1 -1 2 ö
(ii). Matricea sistemului de restricţii A = çç ÷÷ are
è 1 2 2 - 1ø
rangul 2, ceea ce înseamnă că vom găsi cel puţin două coloane ale sale
liniar independente.
Cu notaţiile de la (i) avem:
æ 2 1ö æ 2 - 1ö æ2 2 ö
C12 = çç ÷÷ , C13 = çç ÷÷ , C14 = çç ÷÷ ,
è 1 2ø è1 2 ø è 1 - 1ø
æ 1 - 1ö æ1 2 ö æ-1 2 ö
C 23 = çç ÷÷ , C 24 = çç ÷÷ , C34 = çç ÷÷ ,
è2 2 ø è 2 - 1ø è 2 - 1ø
şi se constată imediat că avem şase perechi de vectori liniar
independenţi.
Deducem
1 æ 2 - 1öæ 8 ö æ 4 / 3 ö
x1 = C12-1 × b = çç ÷ç ÷ = ç ÷;
3 è - 1 2 ÷øçè12 ÷ø çè16 / 3 ÷ø
132
1 æ 2 1 öæ 8 ö æ 28 / 5 ö
x 2 = C13-1 × b = çç ÷ç ÷ = ç ÷;
5 è - 1 2 ÷øçè12 ÷ø çè 16 / 5 ÷ø
1 æ - 1 - 2 öæ 8 ö æ 8 ö
x3 = C14-1 × b = - çç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
4 è - 1 2 ÷øçè12 ÷ø çè - 4 ÷ø
-1 1 æ 2 1öæ 8 ö æ 7 ö
x 4 = C 23 ×b = ç ÷ç ÷ = ç ÷ ;
4 çè - 2 1÷øçè12 ÷ø çè - 1÷ø
-1 1 æ - 1 - 2 öæ 8 ö æ 32 / 5 ö
x5 = C 24 × b = - çç ÷ç ÷ = ç ÷;
5 è - 2 1 ÷øçè12 ÷ø çè 4 / 5 ÷ø
-1 1 æ - 1 - 2 öæ 8 ö æ 32 / 3 ö
x 6 = C 34 × b = - çç ÷ç ÷ = ç ÷.
3 è - 2 - 1 ÷øçè12 ÷ø çè 28 / 3 ÷ø
133
æ0ö æ 0ö
ç ÷ ç ÷
x1 = ç10 ÷ şi x 2 = ç 0 ÷ .
ç0÷ ç 5÷
è ø è ø
æ 0ö
ç ÷
Vectorul x = ç 2 ÷ are două componente strict pozitive, fiind
ç 4÷
è ø
soluţie posibilă, dar nu soluţie de bază deoarece coloanele matricei A,
care corespund celor două componente strict pozitive sunt liniar
dependente.
c 2 3 1 4
Baza C 1A C 2A C 3A C 4A b
2 C 1A 1 0 1 2 8
3 C 2A 0 1 2 1 10
z 2 3 8 7 46
Δ=z-c 0 0 7 3
c 1 2 3 4 5 10
Baza C 1A C 2A C 3A C 4A C 5A C 6A b
1 C 1A 1 1 0 1 2 1 12
3 C 3A 0 1 1 2 1 3 18
z 1 4 3 7 5 10 66
Δ=z-c 0 2 0 3 0 0
136
ì x1 - x 2 + 2 x3 + 2 x 4 = -2
ï
ï3x1 - x3 + x 4 + x5 = 5
ï
PPL-max: í2 x1 - 3 x3 + 5 x 4 + x 6 = 3
ïx , x , x , x , x , x ³ 0
ï 1 2 3 4 5 6
ïî[max] f = 2 x1 + x 2 + 5 x 3 - x 4 + 0 x 5 + 0 x 6
137
c 2 1 3 0 0 0
Baza A
C1
A
C2
A
C3
A
C4
A
C5 C6
A b
0 C4
A 1 2 3 1 0 0 15
0 C5
A 2 1 5 0 1 0 20
0 C6
A 1 2 1 0 0 1 5
z 0 0 0 0 0 0 0
Δ -2 -1 -3 * 0 0 0
0 C4
A -1/5 7/5 0 1 -3/5 0 3
3 C3
A 2/5 1/5 1 0 1/5 0 4
0 C6
A 3/5 9/5 0 0 -1/5 1 1
z 6/5 3/5 3 0 3/5 0 12
Δ -4/5 * -2/5 0 0 3/5 0
0 C4
A 0 2 0 1 -2/3 1/3 10/3
3 C3
A 0 -1 1 0 1/3 -2/3 10/3
2 C1
A 1 3 0 0 -1/3 5/3 5/3
z 2 3 3 0 1/3 4/3 40/3
Δ 0 2 0 0 1/3 4/3
138
§6. Forme biliniare. Forme pătratice.
140
ì b(e¢2 , e1 ) = 0 ìa a + a 22 a21 = 0 ì- a + 3a 22 = 0
Din í ¢ Þ í 21 11 Þ í 21
îb(e2¢ , e 2 ) = 1 îa 21a12 + a 22 a22 = 1 î 3a 21 + a 22 = 1
ìa = 103
Þ í 21 Þ e¢2 = 103 e1+ 101 e2 = ( 103 , 101 , 0).
îa 22 = 101
ì b(e3¢ , e1 ) = 0 ìa 31 a11 + a 32 a 21 + a 33 a 31 = 0
ï ïa a + a a + a a = 0
Din íb(e3¢ , e 2 ) = 0 Þ í 31 12 32 22 33 32 Þ
ïb(e3¢ , e3 ) = 1 ïa 31 a13 + a 32 a 23 + a 33 a 33 = 1
î î
ì- a 31 + 3a 32 + 3a 33 = 0 ì a 31 = 0
ï ï
Þ í 3a 31 + a 32 + a 33 = 0 Þ ía 32 = -10 = -1 Þ e3¢ = -e2 + e3 = (0,-1,1).
10
ï 3a 31 + a 32 + 2a 33 = 1 ïa = -10 = 1
î î 33 -10
Deci baza B¢ = { e1¢ , e2¢ , e3¢ } în raport cu care f are forma
canonică este formată din vectorii e1¢ = (-1, 0, 0), e¢2 = ( 103 , 1
10
, 0) şi
e3¢ = (0, -1, 1).
141
a23 = b(E2, E3) = 2tr(E2E3) – tr(E2)tr(E3) = 2-0 = 2;
a24 = b(E2, E4) = 2tr(E2E4) – tr(E2)tr(E4) = 0-0 = 0;
a33 = b(E3, E3) = 2tr(E 32 ) – tr2(E3) = 0-0 = 0;
a34 = b(E3, E4) = 2tr(E3E4) – tr(E3)tr(E4) = 0-0 = 0;
a44 = b(E4, E4) = 2tr(E 24 ) – tr2(E4) = 2-1 = 1.
æ 1 0 0 - 1ö
ç ÷
ç0 0 2 0÷
Astfel, matricea lui b în raport cu B este ç iar
0 2 0 0÷
ç ÷
ç -1 0 0 1 ÷
è ø
expresia analitică a lui b, pentru două elemente A,BÎM2(ℝ),
æ a11 a12 ö æb b12 ö
A = çç ÷÷ şi B = çç 11 ÷÷ , va fi :
è a 21 a 22 ø è b21 b22 ø
b(A,B) = a11b11 + a22b22 – 2a11b22 + 4a12b21.
æa a12 ö
(iii). Pentru A = çç 11 ÷÷ avem:
è a 21 a 22 ø
2
f(A) = a 11 + a 222 – 2a11a22 + 4a12a21.
Dacă notăm x1 = a11, x2 = a12, x3 = a21 şi x4 = a22, atunci
A = x1E1 + x2E2 + x3E3 + x4E4 iar f(A) = x 12 + x 22 –2x1x4 + 4x2x3.
În vederea aplicării metodei lui Gauss-Lagrange grupăm
termenii ce conţin pe x1:
x 12 –2x1x4 = (x1 – x4)2 - x 24 = y 12 - x 24 cu y1 = x1 – x4.
Atunci f(A) = y 12 + 4x2x3 + x 22 - x 24 .
1 1
Scriind x2 = y2 – y3 iar x3 = y2 + y3 obţinem y2 = 2
x2 + 2
x3,
y3 = - 12 x2 + 1
2
x3 astfel că f(A) = y 12 + 4y 22 - 4y 32 + 0×y 24 cu y1 = x1–x4,
1
y2 = 2
x2 + 12 x3, y3 = - 12 x2+ 12 x3, y4 = x4.
142
Notăm cu B¢ baza căutată, B¢ = { E1¢ , E 2¢ , E 3¢ , E 4¢ } şi
æ 1 0 0 - 1ö æ1 0 0 1ö
ç ÷ ç ÷
ç0 1 - 1 0÷
1 1
ç0 2 2
0÷ -1
M= ç . Cum M = ç este matricea de
0 - 12 12 0 ÷ 0 1 1 0÷
ç ÷ ç ÷
ç0 0 0 1 ÷ ç0 0 0 1÷
è ø è ø
trecere de la B la B¢, atunci:
E1¢ = E1 + E4, E 2¢ = E2 – E4, E 3¢ = E2 + E3, E 4¢ = E4.
(iv). Signatura lui f este (2, 1).
143
1 1 1
æ1 1 1
ö
ç 2 3÷
Deci matricea căutată este A = ç 12 1
3 4÷
1
.
ç1 1 1÷
è3 4 5ø
1
(iii). Se calculează a ij¢ = ò (1 - t i -1 )(1 - t j -1 )dt cu 1£i,j£3 şi
0
æ1 1 2
ö
ç 2 3 ÷
5
obţinem A¢ = ç 12 1
3 12 ÷
.
ç2 5 8 ÷
è3 12 15 ø
144
æ 1 12 13 ö
ç ÷
Dacă M = ç 0 1 1 ÷ şi notăm cu B¢ = { e1¢ , e¢2 , e3¢ } baza faţă de
ç0 0 1÷
è ø
care f are forma canonică dată de (*), atunci:
æ e1¢ ö æ e1 ö æ 1 - 1 1 ö æ e1 ö ìe1¢ = e1 - 12 e2 + 16 e3
ç ÷ ç ÷ ç 2 6÷ ç ÷
-1 e e ï
ç e 2¢ ÷ = M çç 2 ÷÷ = ç 0 1 1 ÷ çç 2 ÷÷ Þ í e2¢ = e2 + e3 .
ç e¢ ÷ e
è 3ø ç ÷ e
è 3ø ï e3¢ = e3
è 3ø è0 0 1ø î
6.9. Fie B = {a1, a2, a3}. Matricea lui f în raport cu baza B este :
æ 1 a - 1ö
ç ÷
A= ça 1 a ÷.
ç -1 a 2 ÷
è ø
Avem D0 = 1, D1 = 1, D2 = 1-α2, D3 = det(A) = 1- 5α2.
Forma pătratică f este pozitiv definită Û Di > 0, oricare ar fi
ì1-a 2 > 0
1£i£3Û í Û αÎ(- 1 , 1 ).
î1 - 5a 2
> 0 5 5
145
5 2 5 2 5 1 1 2 5 1
x 2 + x 2 x3 = ( x 22 + x 2 x3 ) = [( x 2 + x3 ) 2 - x3 ] = y 22 - x32 ,
2 2 5 2 5 25 2 10
1
cu (3) y 2 = x 2 + x3 astfel că din (2) deducem:
5
5 1 2 5 31 2
f = 2 y12 + (( y 22 - x 3 ) - 3 x 32 ) = 2 y12 + y 22 - x 3 . (4)
2 10 2 10
Notând (5) y3=x3 din (4) deducem că
5 2 31 2
f ( y ) = 2 y12 + y2 - y 3 .(6)
2 10
æ y1 ö æ 1 1 2 1 ö æ x1 ö
ç ÷ ç ÷ ç ÷
Din (1), (3) şi (5) deducem că ç y 2 ÷ = ç 0 1 1 5 ÷ × ç x 2 ÷ .
ç y ÷ ç0 0 1 ÷ø çè x 3 ÷ø
è 3ø è
Dacă notăm cu C matricea de trecere de la B la B´ atunci
-1
æ1 1 2 1 ö æ 1 - 1 2 - 9 10 ö
ç ÷ ç ÷
C = ç 0 1 1 5÷ = ç 0 1 -1 5 ÷ .
ç0 0 1 ÷ø ç0 0 1 ÷ø
è è
ì
ïe1¢ = e1 = (1,0,0)
ï
ï 1 1
Astfel íe ¢2 = - e1 + e 2 = (- ,1,0) .
ï 2 2
ï 9 1 9 1
ïîe3¢ = - 10 e1 - 5 e 2 + e3 = (- 10 ,- 5 ,1)
Deci noua bază din ℝ3 în raport cu care f are forma canonică (6)
1 9 1
este B´={e´1, e´2, e´3} cu e1¢ = (1,0,0) , e¢2 = (- ,1,0) , e3¢ = (- ,- ,1) .
2 10 5
6.11. Matricea ataşată formei pătratice f este:
æ1 2 0 1 ö
ç ÷
ç 2 3 -1 1 ÷
A= ç .
0 -1 2 2 ÷
ç ÷
ç1 1 2 - 1÷ø
è
146
1 2 0
1 2
Avem D0 = 1, D1 = 1, D2 = = -1, D3 = 2 3 - 1 = -3,
2 3
0 -1 2
D4 = det(A) = 12 . Cum Di ¹0 (0£i£4) putem aplica metoda lui Jacobi de
aducere a lui f la forma canonică. Astfel, va exista o bază
B¢ = { e1¢ , e2¢ , e3¢ , e¢4 } a.î. dacă y B¢ = (y1, y2, y3, y4), atunci :
f(y) = D0
D1
y 12 + DD12 y 22 + DD 2 y 32 + DD 3 y 24 = y 12 -y 22 + 13 y 32 - 1
4
y 24
3 4
ìb(e4¢ , e1 ) = 0 ìa 41 + 2a 42 + a 44 = 0
ïb e ¢ e ï
ï ( 4 , 2 ) = 0 ï2a 41 + 3a 42 - a 43 + a 44 = 0
Din í Þí Þ
ïb(e4¢ , e3 ) = 0 ï- a 42 + 2a 43 + 2a 44 = 0
ïîb(e4¢ , e4 ) = 1 ïîa 41 + a 42 + 2a 43 - a 44 = 1
ìa 41 = 1
4
ï
ïa 42 =0
Þ í .
ïa 43 = 1
4
ïa = - 14
î 44
147
Deci e1¢ = e1 = (1, 0, 0, 0), e2¢ = 2e1 - e2 = (2, -1, 0, 0),
e3¢ = 2
3
e1- 13 e2 + 13 e3 = ( 23 , - 13 , 13 , 0), e4¢ = 14 a1+ 0a2 + 14 a3 - 14 a4 =
=( 14 , 0, 14 , - 14 ) sunt vectorii bazei B¢ în raport cu care f are forma
canonică. f nu este pozitiv definită.
148
Deci baza B´ în raport cu care f are forma canonică este
1
B´={e´1, e´2, e´3} cu e´1=e1=(1, 0, 0), e´2=e1+e2 =(1, 1, 0) şi e´3= e3=
3
1
=(0, 0, ).
3
BIBLIOGRAFIE
1. Gh. Andrei, C. Caragea, V. Ene : Algebră : Culegere de
probleme pentru examenele de admitere şi olimpiade şcolare, Ed.
Scorpion 7, Bucureşti, 1995.
150