Sunteți pe pagina 1din 4

c  în Tichileşti este o tabără de bolnavi de lepră, printre care sunt

şi bolnavi de-ai noştri. Un dor s-a aprins în mine ca să vizitez aceşti bolnavi,
fraţi batuţi de soartă. Am vrut să văd ce medic minunat a fost Domnul Isus
când era pe pământ, care, cu un cuvânt, vindeca această boală.

c  
 multe piedici. Toate drumurile îmi erau închise. Am fost
avertizat că, dacă intră cineva în această tabără, niciodată nu va mai putea
ieşi de acolo. Faptul acesta m-a descurajat, dar dorinţa mea a rămas
arzătoare şi în sfârşit veni ziua mult dorită, în care am plecat. Am ajuns într-
un sat pe malul Mării Negre, aici am vizitat pe un frate familist, mai întâi,
care avea 4 copii. Acest frate m-a dus cu căruţa până în tabăra leproşilor.
Tabăra se găseşte într-o adâncime şi priveliştea orizontului la o distanţă
unde nu era nici o casa în apropiere. Era un loc atât de neprimitor, de parcă
nici păsările nu zburau pe acolo. Am trecut prin locuri frumoase, dar
deodata drumurile noastre au fost închise de o poartă mare, und e se putea
citi: AVERTISMENTUL AUTORITĂŢILOR şi AL MEDICILOR. Aici în tabără
erau îngrijiţi 150 de leproşi. Tabăra era înconjurată cu sârmă ghimpată.
Când un bolnav intra pe această poartă, orice legătură ar fi avut cu familia,
cu lumea de afară, de la dat a intrării este întreruptă pentru totdeauna. Când
căruţa a intrat pe poartă, am vazut 4 mari clădiri. M-am apropiat de prima
clădire, unde locuiau numai oameni sănătosi, medici şi infirmieri. Aici a
trebuit mai întâi să prezint autorizaţia ce am primit pen tru a vizita bolnavii.
Am început convorbirea cu medicul primar al taberei, care mi -a atras atenţia
despre felul cum se poate apropia de un bolnav. Mi -a spus de boala
aceasta, spunandu-mi că se manifesta în 3 forme:

Œ Umflătura prin pete, adică atacă sistemul nervos. În faza întâi, umflătura
apare de mărimea unei alune, apoi nucă, apoi se sparge cu un miros greu.
După aceea, partea bolnavă cade jos, rămânând în patul unde a adormit
bolnavul. Sunt cazuri când bolnavului îi putrezesc mâinile şi picioarele. La
unii chiar şi limba se desprinde, în dureri groaznice. 

ÿ La a doua fază, lepra apare sub formă de mucegai. 

Ñ A treia fază în mod principal atacă sistemul nervos, zdrobeşte corpul


încet; bolnavului îi cad urechile, nasul, îi putrezeşte pielea pe cap, cu păr cu
tot. Fiecare bolnav are dureri groaznice. 

c    semnele după care se poate cunoaşte boala. La început mulţi


medici care au încercat să vindece această boală au căzut victime şi au
murit. Primul medic mi-a atras atenţia să se respecte distanţa de 4 m. Atunci
l-am rugat să-mi permită să dau personal o scrisoare la un frate aflat aici în
tabără, şi pentru asta îmi iau personal răspunderea. După aceea m -am
apropiat de clădirea a doua, unde se auzea o cântare. Infirmierul mi -a spus
că în clădirea unde se aude cântarea este casa de rugăciune a bolnavilor, şi
chiar acum, la serviciul divin se cânta de încheiere. După puţin timp de
aşteptare, uşa se deschise şi într-un cânt plăcut au ieşit bolnavii. Am avut
nevoie de toată puterea să nu plang când am văzut această ceată de jale.

     le lipsea mâna, piciorul, ochii sau alte părţi ale corpului. Un
aspect îngrozitor. După aceea a venit la mine fratele şi toţi ceilalţi care m -au
privit cu mare seriozitate, crezând că şi eu sunt bolnav, fiin dcă cea mai
mare seriozitate este când apare între dânşii un om nou. Când au înţeles că
sunt numai vizitator, durerea unei amare ciumi a apărut pe feţele lor. Am
început vorbirea cu fratele Dănoiu, predicatorul coloniei, căruia i -am predat
scrisoarea pe care am avut-o personal pentru dânsul. Simţul de care am
fost pătruns a fost foarte mare când a văzut ca stau atât de apropiat de
dânsul. Întinzându-i scrisoarea, el a apucat -o de un colţ al plicului şi eu de
celalalt colţ. Însă mâna n-am dat cu dânsul. M-am simţit totuşi fericit, dar
când am aflat că înaintea mea a fost o sora pe aici care a dat mâna cu
fratele Danoiu, m-am ruşinat. Am întrebat pe fratele Danoiu cum merge cu
viaţa de credinţă în tabără. Fac o remarcă. Această întrebare am pus -o şi
medicului primar. Ce bine şi ce folos a adus Evanghelia în această tabără!? 

c    necredincios mi-a spus asa: "j     


 

           
  " Fratele Dănoiu mi-a spus că această casă de rugăciune este
clădita de 10 ani pe locul acela. În timp de 10 ani cei 150 de leprosi s -au
întors la Domnul şi ei personal au zidit o casă de rugăciune. Voi sigur vă
miraţi de acest lucru, cum au putut aceşti nenorociţi, cu o mână sau cu un
picior, cu un corp putred, să -şi zidească o casă de rugăciune, însă
dragostea e în stare să facă totul. Cum am intrat în casa de rugăciune, care
era destul de spaţioasă, am privit atent, înăuntru erau bănci iar pe perete
era scris mare: " !"#$%&&'($)*!"*$+" Avea
şi amvon, pe care scria: " 
 %   . Apoi mi-am adus
aminte de casele de rugăciune ale celor sănătoşi, unde am citit aceleaşi
cuvinte şi mi-am dat seama că acolo nu se predica cu adevărat Hristos.
Când l-am intrebat pe fratele Danoiu cum decurge serviciul religios, mi -a
spus ce a facut Domnul cu el şi cum vorbeau toţi cum au fost câştigaţi toţi
de Domnul. Predica lor era doar viaţa în Hristos Isus. Atunci infirmierul îmi
şopteşte la ureche să rog pe f ratele Danoiu să cante corul, pentru că avea şi
cor. Am fost foarte surprins când s-au asezat toţi pe rand şi fratele Danoiu,
care avea şi el numai o mână şi jumătate, de faţă a dat tonul la cântare:
"j


".

   , eu niciodata nu am auzit aşa cantare. După aceea o altă cântare


a început să răsune: "' ,
 % ". Pentru mine a rămas întipărit
în minte şi în suflet cum au cântat-o. Pe feţele lor se putea citi strălucirea
Duhului Sfânt. Focul dragostei lui Dumnezeu radia pe feţele lor. N-au fost
acolo nici harmonici, dar prezenţa Aceluia căruia îi cântau era neîndoită. 

a   niciodata aceste clipe. In urma le -am spus ca nici odata nu
am avut asa frati ca voi cei din Tichilesti desi am umblat prin foarte multe
locuri. Printre toti acestia voi ramaneti in sufletul meu. L -am intrebat pe
fratele Danoiu daca primesc scrisori, reviste sau daca au legatura cu fratii
liberi. Raspunsul a fost trist. Primim scrisori de la voi dar mai bine ar fi sa nu
mai primim fiindca scrisorile voastre ne aduc numai intristare. Am inteles ca
unii din voi in timpul serviciului divin dorm si aceasta se intampla des in
randurile voastre. Dar, spuneti voi care sunteti sanatosi, liberi "asa iubiti voi
pe Rascumparatorul vostru, pe Isus Hristos care a murit pe Golgota?" De
cand am luat cunostinta de aceasta, in fiecare saptamana intr -o seara tinem
rugaciune pentru voi, care dormiti in timpul serviciului divin. M -am rusinat
foarte tare dar spune frate, sora care citesti aceste randuri de cate ori ti -ai
adus aminte sa te rogi pentru bolnavii care sufera greu?. Dupa aceea am
plecat cu fratele Danoiu la cimitirul taberei. M -am uitat printre mormintele
aflate, erau opt pietre pe care erau scrise cate un nume pe fiecare. Fratele
mi-a spus ca acestia sunt medicii care au murit, ei au incercat sa ne salveze
viata noastra si si-au pierdut-o pe a lor. Aici locuieste un prim medic care a
introdus in el microbul leprei cu scopul de a face experienta, dar inainte de a
ajunge la scop a murit. Mai departe acolo se gas este (se odihneste) un
medic de 26 de ani. Am stat cu ochii plini de lacrimi in fata acestor cuvinte in
tacere dar ele vorbesc in inima mea mult. Mi se parea ca aud cuvintele
Domnului Isus care a spus: Nu este mai mare dragoste decat atunci cand
cineva isi da viata pentru prietenul sau. Acolo in fata mormintelor m -am
intrebat: Oare tu ai fi in stare sa -ti dai viata pentru acesti leprosi? 

c      intr-un fel de sanatoriu. Aici erau bolnavi in stare mai grava


care nu puteau umbla. In paturi frumoase a lbe stateau unii lungiti si cand
am trecut pe langa un pat infirmierul a spus unei bolnave sa ridice
acoperitoarea de pe patul altei bolnave. Atunci a aparut in fata mea un
schelet viu ingrozitor stand culcat inaintea mea. Mainile si picioarele erau
seci, capul si genunchii putreziti, in piept se vedeau oasele goale. Un ochi ii
lipsea, parul de pe cap jumatate era putrezit. Infirmierul mi -a spus ca de trei
ani aceasta bolnava se hraneste cu apa si lapte. Ea este o sora a
dumneavoastra imi spune el. La aceste cuvinte m-a apucat o ameteala. Dar
ia gandeste-te tu care lupti sa-ti faci viata mai buna ce zici de aceasta fiinta
batuta de soarta. Abia m-am putut stapani sa nu plang si mi -am adunat
puterile sa pot spune ceva cuvinte de imbarbatare. Am intrebat -o daca şi in
aceasta stare de suferinta cunoaste cine este Domnul. Mi -a raspuns
categoric: "Stiu ca El este Fiul lui Dumnezeu." Dupa aceea mai apasator a
spus: "El este Mantuitorul meu personal si stiu ca in curand ma va duce la
El si atunci din nou voi avea ma inile si picioarele si ochii cu care voi vedea
vesnic. Sunt sigura ca El m-a scapat de pacatele mele luandu -le asupra sa
pe Golgota." Apoi fratele Danoiu mi -a spus ca aceasta sora este aici de 24
de ani. Cand a venit aici a fost o femeie tanara, a lasat ac asa 4 copii, un sot
iubitor despartindu-se totodata de ei ca si de parinti, rude frati, surori
credinciosi venind aici in locul acesta trist sa uite tot ce a iubit. Aceasta sora
a fost cel mai sanatos madular in casa Domnului chiar si aici in tabara prin
ea au venit cei mai multi la pocainta. Mi -a mai spus cum au prigonit-o, au
urat-o si s-au purtat fara mila cu ea pentru ca leprosii sunt cruzi si nemilosi.
Am intrebat pe infirmier ca un bolnav grav in aceasta stare cat mai poate
trai: aproximativ o luna de zile a fost raspunsul.

A   se poate duce cel mult 30 de ani. Cele sapte ore s -au
terminat. A trebuit sa-mi iau ramas bun de la acesti frati. Acest ramas bun
nu stiu cum a fost, dar nici sa nu asteptati sa vi -l spun. Toata tabara m-a
petrecut pana la ultima clipa. Dupa acea poarta cea neagra s -a deschis din
nou si grupul a ramas inauntru. Au fost scoase maini, cei care le -au mai
avut si a inceput sa sune cantarea: "Domnul cu voi pana cand ne -om
vedea." Pe deal am oprit caruta si cu lacrimi in och i am privit inapoi la fratii
care cantau si am zis: Eu si in cer vreau sa ma intalnesc cu voi!!. Apoi
plecand spre casa m-am gandit: Eu pot sa plec din acest loc ca nu sunt
lepros in corp, dar Domnului te roaga: 

Ô acccca a   aa  


cc