Sunteți pe pagina 1din 1

Un prim criteriu în clasificarea formelor comunicării este cel privind modalitatea sau

tehnica de transmitere a mesajului. Se întâlnesc astfel următoarele două categorii:


 comunicarea directă, când mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare: cuvânt,
gest, mimică;
 comunicarea indirectă, când se folosesc tehnici secundare: scriere, tipăritură, semnale
transmise prin unde radio, cabluri, sisteme grafice etc.
La rândul ei, comunicarea indirectă poate fi:
 comunicare imprimată (cărţi, reviste, afişe etc.);
 comunicare înregistrată (pe film, disc, bandă magnetică, CD, CVD etc.);
 comunicare prin fir (telefon, telegraf, prin fibre optice etc.);
 comunicare radiofonică (radio, TV, având ca suport undele radio).
Un alt criteriu de clasificare este după modul de realizare a procesului de comunicare, în
funcţie de relaţia existentă între indivizii din cadrul unei organizaţii. Se pot astfel identifica
următoarele tipuri de comunicare:
 comunicare ascendentă (realizată de la nivelurile inferioare ale unei organizaţii către cele
superioare);
 comunicare descendentă (atunci când fluxurile informaţionale se realizează de la
nivelurile superioare către cele inferioare);
 comunicare orizontală (realizată între indivizi aflaţi pe poziţii ierarhice similare sau între
compartimentele unei organizaţii în cadrul relaţiilor de colaborare ce se stabilesc între
acestea).

S-ar putea să vă placă și