Patologia tiroidei si a

sistemului nervos
LP 8
 Guşa coloido-chistică
• Reprezinta o mărire de volum şi masă a glandei tiroide (> 60g),
difuză sau nodulară, netumorală şi non-inflamatorie, însoţită de
hipo- sau hipertiroidism, avand ca factor etiologic cel mai
important, deficitul sau excesul de iod.
• Se prezintă sub forma a 2 tipuri:
– guşa simplă endemică (distrofie endemică tireopată)
– guşa simplă sporadică.
• Guşa parenchimatoasă apare ca fiind difuză sau nodulară, iar
guşa coloidă (anizofoliculară) are un conţinut de coloid crescut,
translucid, gălbui-brun, strălucitor. Mărirea glandei este
asimetrică.
• Caracteristica microscopică este aspectul anizofolicular (foliculi
de dimensiuni diferite), reprezentat de foliculi tiroidieni, tapetaţi
de un epiteliu cubic aplatizat, ce conţin mult coloid eozinofil,
foarte concentrat.
Gusa coloida anizofoliculara, HE, 4x
 Boala Graves – Basedow
• Boala Graves – Basedow (guşa exoftalmică) este o boală
autoimună, caracterizată prin prezenţa în sânge a anticorpilor
anti-receptori TSH, insotita de hipertiroidism.
• Macroscopic, tiroida este crescută simetric, de culoare roşietică,
având o textură cărnoasă şi prezentând un desen vascular
intens.
• Microscopic se relevă o hiperplazie foliculară, fiecare folicul fiind
tapetat de un epiteliu cilindric activ, ce poate forma proiectii
micropapilare.
• Se remarcă puţin coloid, care este slab colorat. Pot apare
vezicule de hipersecreţie si se mai poate remarca aspectul
vacuolar, spumos, dantelat de la polul apical al tireocitelor.
• De asemenea apare şi un infiltrat limfo-plasmocitar ce poate lua
aspecte nodulare.
• Clinic apare triada simptomatică: sindrom tireotoxic, guşă,
exoftalmie; uneori poate apare mixedem pretibial.
Boala Basedow – Graves, HE, 4x
 Tiroidita Hashimoto
• Este o boală autoimună cu susceptibilitate genetică, asociată cu
haplotipurile HLA – DR4 şi DR5, mai frecventă la femei decât la
bărbaţi, insotita de prezenţa autoanticorpilor antimicrozomiali şi
antitireoglobulină
• Există două variante principale, o variantă atrofică şi una
hipertrofică.
• În varianta atrofică apare un grad crescut de fibroză şi un
infiltrat inflamator mai puţin important. Aproximativ 50% din
pacienţi prezintă hipotiroidism, iar ocazional există şi cazuri de
hipertiroidism.
• În varianta hipertrofică apare o mărire difuză a glandei,
parenchimul tiroidian fiind infiltrat difuz cu celule inflamatorii
cronice, ce includ limfocite, plasmocite şi macrofage, cu
formare de foliculi germinativi. Foliculii tiroidieni sunt supuşi
unor schimbări oncocitice (se transformă în celule granulare, ce
conţin multe mitocondrii – celule Hurthle).
• Pacienţii cu tiroidită Hashimoto prezintă un risc crescut de
apariţie a limfomului non-Hodgkin tip B
Tiroidita Hashimoto, HE, 4x
 Meningita acută
• Este o inflamaţie a leptomeningelui ce ajunge până la spaţiul subarahnoidian
• Microorganismele cel mai des întâlnite sunt:
– În cazul nou – născuţilor: Escherichia coli şi grupul B de streptococi.
– La copii: Haemophilus influenzae.
– La adolescenţi şi adulţi tineri: Neisseria meningitidis,
– La bătrâni: Streptococcus pneumoniae şi Listeria monocytogenes.
• Din punct de vedere macroscopic, lichidul cefalorahidian este tulbure, cu
exsudat purulent pe leptomeninge; vasele meningeale sunt dilatate şi
proeminente.
• În infecţia cu H. Influenzae, localizarea exsudatului este bazală, iar în
meningita cu pneumococ localizarea exudatului este în zonele convexităţilor
cerebrale din zona sinusurilor sagitale. Când meningita este fulminantă,
inflamaţia se poate extinde până la nivelul ventriculilor, producând
ventriculită.
• Microscopic, neutrofilele umplu spaţiul subarahnoidian în zonele afectate, si
se găsesc si în jurul vaselor de sânge leptomeningeale. Tromboflebita
sinusurilor cavernoase poate duce şi la ocluzie venoasă, producându-se
infarctul hemoragic al ţesutului cerebral adiacent.
• Consecinţele meningitei purulente sunt fibroza leptomeningeală si
arahnoidita adezivă cronică (prin fibroza arahnoidei în cazul meningitei cu
pneumococ).
Meningita purulenta, HE, 4x
 Encefalita virală
• Este o inflamaţie difuză a creierului, care adesea se asociază cu
inflamarea meningelui; asocierea poarta numele de meningo-
encefalită.
• Encefalita este în principal cauzată de virusuri. Poate fi o
componentă principală în alte infecţii virale (HIV, rabie,
poliomielită, leucoencefalopatie progresivă multifocală, herpes
simplex).
• Microscopic se caracterizează printr-un infiltrat inflamator,
degenerare neuronala şi hiperplazie microglială. Infiltratul
inflamator este iniţial format din neutrofile, dar ulterior apar şi
limfocite şi macrofage, cu localizare perivasculară.
• Clinic, pacientul prezintă: febră, semne neurologice focale,
ameţeli, vomă, crize pseudoepileptice, dezorientare, pierderi ale
memoriei, cefalee, comă.
• Pacienţii pot prezenta leucocitoza însoţită de o limfocitoză
periferică. Limfocitele sunt predominante în lichidul
cefalorahidian, cu glucoză normală şi o concentraţie proteică
normală sau uşor crescută.
Encefalita virala, HE, 20x
 Poliomielita
• Este o infecţie cu virusul polio (enterovirus) ce se răspândeşte
prin contaminarea cu fecale a apei sau direct pe cale fecal –
orală.
• Virusul se multiplică în ţesutul limfoid al orofaringelui sau al
intestinului subţire şi diseminează pe cale sangvină. Virusul se
poate localiza în neuronii din creier sau măduva spinării, cazuri
în care, pacientul prezinta simptomele unei meningite aseptice,
mergând până la paralizie.
• Dacă sunt afectaţi neuronii din coarnele anterioare ale
măduvei, atunci apare pierderea reflexelor şi paralizia
membrelor inferioare, precedată de dureri intense şi atrofia
grupelor de muşchi afectate.
• O formă mai severă de poliomielită o reprezintă poliomielita
bulbară, ce duce la paralizii ale nervilor cranieni, paralizie
respiratorie sau la apariţia unor tulburări autonome cum este
hipertensiunea arteriala.
• Microscopic apare un proces de satelitoza cu neuronofagie,
urmat de remaniere gliala (glioza reactiva).
Poliomielita, HE, 10x
 Schwannomul
• Este o tumoră benignă cu punct de plecare în celulele Schwann
din nervii periferici.
• Tumora are dimensiuni de 1 - 5 cm, cu aspect lobulat, de
consistenţă fermă sau elastică, uneori cu zone chistice alb-
cenuşii sau gălbui, bine încapsulată şi se poate enuclea usor.
• Se descriu 2 aspecte histologice de schwannom:
– tipul Antoni A - prezintă celule fusiforme, cu dispozitie “in palisada”, cu
procese citoplasmatice aranjate în fascicule, cu nuclei alungiti, formand
zone cu celularitate moderată sau crescută, pe fondul unui matrix
extracelular lax. Pot apare structuri organoide numite corpi Verocay.
– tipul Antoni B - constă dintr-un ţesut cu o densitate celulară mai scăzută,
cu un aspect asemănăntor cu cel al formei Antoni A, dar în care apar
microchiste şi modificări mixoide.
• În cazul schwannomului pot apare o serie de modificări
degenerative, reprezentate de polimorfism nuclear, modificări
xantomatoase şi hialinizare vasculară.
Schwannom, HE, 10x