Sunteți pe pagina 1din 2

Cui i-e frica de ateism?

“Nu ati auzit despre acel nebun care, intr-o dimineata insorita, a aprins un felinar si a fugit in
piata strigand: ‘Il caut pe Dumnezeu, il caut pe Dumnezeu!’
Cum multi din cei ce nu credeau in Dumnezeu stateau impreuna acolo, aceasta i-a facut sa
rada. “Ce, l-ai pierdut?” L-a intrebat unul. “S-a ratacit ca un copil?” A zis altul. “Sau cumva se
ascunde? Ii e frica de noi? S-a dus in calatorie? A emigrat?” Asa strigau ei si radeau. Nebunul a tasnit
in mijlocul lor si i-a strapuns cu privirea.
“Unde s-a dus Dumnezeu ? , a strigat el, ‘ va spun eu. Noi l-am omorat- tu si eu. Noi suntem
ucigasii lui. Dar cum am facut asta ? Cum am fost in stare sa bem marea ? Cine ne-a dat buretele sa
stergem orizontul ? Ce am facut cand am desprins pamantul de soarele sau ? Incotro se misca acum ?
Incotro ne miscam noi acum ? Departe de toti sorii ? Oare nu suntem noi in cadere continua ? Oare a
ramas un sus si un jos ? Oare nu ratacim ca printr-un infinit nimic. Nu simtim respiratia spatiului gol ?
Oare nu s-a facut mai frig ? Oare nu se face din ce in ce mai intuneric tot timpul ? Oare nu trebuie
aprinse felinarele de dimineata ? Nu auzim oare nimic din zgomotul pe care il fac groparii ce il
ingroapa pe Dumnezeu ? Nu simtiti nimic inca din putrefactia lui Dumnezeu ? Si zeii putrezesc.
Dumnezeu e mort. Dumnezeu ramane mort. Si noi l-am omorat. Cum vom putea noi, cei mai mari
dintre toti ucigasii, sa ne consolam ? Cel ce era cel mai sfant si puternic in tot ce a avut lumea pana
acum a sangerat pana la moarte sub cutitele noastre. cine va sterge acest sange de pe noi ? Cu ce apa
ne vom purifica ? Cu ce sarbatori de ispasire, ce jocuri sacre va trebui sa inventam ? Nu este maretia
acestei fapte prea mare pentru noi ? Nu trebuie noi insine sa devenim dumnezei ca sa fim vrednici de
ea ? Nu a existat niciodata o fapta mai mareata ; si oricine se va naste dupa noi – de dragul acestei
fapte va face parte dintr-o istorie mai presus de orice istoriede pana acum.”

Friedrich Nietzsche, citat din Stiinta Vesela

Acest pasaj este definitoriu pentru gandirea lui Nietzsche. Unde ne duce acest mod de a
gandi?
Daca Dumnezeu nu exista, nu putem vorbi despre un Adevar absolut, o Cauza finala;
Nu exista un bine suprem si un rau suprem;
Noi suntem cei ce definim ce e bine si ce nu; noi facem moralitatea in functie de ce ne
convine;
Nu exista un mod bun de a trai si unul rau;
Dar mai mult, si aici este punctul in care Derrida preia ideile lui Nietzsche, conceptele
de Dumnezeu, bine, rau, moralitate, valori sunt feluri de a vorbi care nu au o referinta
in afara limbajului. Cu alte cuvinte, suntem intr-un joc, folosind aceleasi concepte utile
dar inventate, pe care ar trebui sa le abandonam.

Nietzsche porneste de la cateva premise care ar trebui dezbatute:


Caracteristica primordiala a omului este vointa de putere. Dar oare este aceasta
adevarat? Oare nu sta in natura cea mai de baza a omului sa fie o fiinta sociala? Sa
caute si sa creeze legaturi cu altii? Si aceasta confera o latura morala si etica fiecarui
om inca de la nastere.
Tocmai pentru ca exista aceasta dimensiune etica a relatiilor noastre, nu putem face
orice, nu ne putem face singuri propriul standard dupa care sa traim. Poate ca ideea
supraomului este buna la nivel teoretic insa ce faci cand ai doi supraomeni? Sau 100?
Sau 6 miliarde?

Spre deosebire de Nietzsche, care a vazut religia ca izvorand din resentimentul maselor fata
de stapani, Freud se indreapta spre partea mai instinctuala a omului, imprumutand ceva din
compelxul lui Oedip si din nevoia de a se simti protejat, in siguranta.

• Omul vede cat este de limitat ;


• Aceasta il face sa tanjeasca dupa protectie ;
• Functia de protector (cel putin in acea vreme) revenea tatalui familiei ;
• Prin urmare, omul proiecteaza un tata cosmic, atotputernic, pe care il numeste
Dumnezeu.

Freud nu si-a pus problema niciodata ca Isus ar fi putut cu adevarat fi Fiul lui Dumnezeu.
El a respins din start posibilitatea ca cel din Nazaret nu a fost nici mincinos, nici nebun. La fel
ca si Nietzsche, Freud a crezut ca daca ne explica de ce oamenii cred in Dumnezeu,
Dumnezeu nu exista. Nietzsche si Freud nu s-au obosit sa lupte impotriva religiei pe terenul
stiintelor exacte. Atacul lor, care a fost devastator, a fost asupra identitatii persoanei care
crede in divinitate. Esti iluminat sau incuiat la minte ? Esti slab sau tare ? Te minti singur sau
stai de partea adevarului ca nu exista Dumnezeu ? Cine esti devine mai important decat ce
este adevarat. Eu-l devine centrul universului si idolatria isi joaca bine partea. Asa apar
supraoamenii.