Sunteți pe pagina 1din 419

Cartea autobiografica a lui Jung - una dintre cele mai tulburatoare

piese memorialistice ale secolului - este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in revista a practicii de medic pSihiatru,intTInirea cu Freud, construirea

turnului de la Bollingen,

India). Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se dese-

neaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele

ei cronologice

entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul, tirzia lui autorealizare (<< Viata mea, spune Jung de la bun inceput, este povestea unei realizari de sine a incon~tientului »). Aceasta «a doua » viata, cea launtrica, s-a exprimat in vise, vi- ziuni, calatorii in spatH extramundane, experienta nemijlocita a lui Oumnezeu - marturisite public de Jung, alaturi de premonitiile sale asupra viitorului umanitatii ~i gindurile cele mai intime despre religie, numai in Amintiri. $i din acelea~i experiente launtrice s-a nascut originala opera jungiana.

Considerindu-Ie incompatibile cu contributia sa ~tiintifica, Jung nu ~i-a inclus Aminfirile in corpusul Operelor complete. $i totu~i aceasta carte autobiografica ramine cea mai buna introducere in psiho-

logia analitica

conceptelor ei fundamentale - de la «incon~tient colectiv » ~i

«arhetipuri» pina la «individuatie ».

citeva

calatorii

in locuri exotice

(Africa,

sint intuitia,

la 0 virsta incredibil

de mica,

a unei

jungiana:

aici pot fi gasite originea

~isemnificatia

ISBN 973-28-0699-0

Foto copertii:

HENRI CARTIER- BRESSON

COLECTIA

memoriijjurnale

DIE

SCHoNE

FAMILI£

CARL GUSTAV JUNG (1875-1961), psiholog ~i psihiatru elve(ian. Nascut la KeJ3wil (cantonul Thurgau), a facut studii de medicina generala

psihiatrie la Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicina din Zurich, ~i medic-~ef la clinica psihiatrica universitara BurghOlzli. S-a consacrat insa precumpanitor psihoterapiei clinice ~i, concomitent, cercetarii experimentale

~i teoretice. In 1904 intemeiaza la ZUrich un laborator de psihopato10gie

experimentala, valorificind obserfatii personafe ~i descoperiri In domeniul asociatii10r verbale norma1e ~i pato10gice, al dementei precoce ~i al com- plexelor. Intre 1907 ~i 1912 co1aboreaza intens Cll Freud, atras In special de cercetarile acestuia legate de isterie ~i de vise. Ruptura cu Freud, provocata mai cu seama de rigiditalea concep(iei acestuia, inseamna pentru Jung an- gajarea ferma pe un drum propriu. Ea 11va duce la elaborarea unui sistem autonom de gindire, axat pe reintroducerea spiritului ca dimensiune fun- damentala a fiin(ei ~i pe un ansamb1u de concepte noi, deduse in temeiul unei

inde1ungate

de studii in Africa de nord, in lumea arab a, la indienii pueblo din Arizona,

in Kenya, Uganda ~i India. In 1935 este ales pre~edinte al proaspat Intemeiatei

"Societa(i e1ve(iene pentru psihologie $i domeniile conexe". In 1944 i se

creeaza la Basel 0 catedra de "psihologie medical!:',". In 1948 se infiin\eaza

1a ZUrich institutul care ii poana numele, iar in 1958, inspirata de cercetariie

Ultimii ani de viata

sale, "Societatea international a de psihologie

~i-i petrece la Bollingen, linga Zi.irich, 10cuind In faimosul turn, unde l~i

redacteaza ~i partial i~i dicteaza

~i

~i vaste experien(e clinice. Intre 1921 ~i 1938 intreprinde dilatorii

a

'1alitidi".

mernoriile.

Scrieri: Uber die Psychologie der Dementia praecox (1907), Wand- lungen und Symbole der Libido (1912), Psychologische Typen (1921), Die Beziehungen zwischen dem leh und dem Unbe\vui3ten (1928), Psychologie und Religion (1940), Uber die Psychologie des UnbewuJ3ten (1943), Psycho- logie und Alchemie (1944), Die Psychologie der Ubertragung (1946), Antwort auf Hiob (1952), Synchronizitiit als ein Prinzip akausaler Zusammen- hiinge (1952), Ein modemer My thus (1957). La citevaluni dupa moartea lui

ii apar memoriile,

de Aniela Jaffe.

Erinnerungen,

Triiume, Gedanken, consemnate ~i editate

ANIELA JAFFE (1903-1991) s-a nascut la Berlin, Intr-o familie de

evrei. In timp ee studia medicina la Hamburg, regimul nazist a c0115trins-o sa paraseasca Germania 5i, astfel, a emigrat in Elvetia. La ZUrich a facut

cuno5tirt\a cu C. G. Jung 5i cu eereul psihologiei analitice. eu timpul,

a ajuns

ea

insa~i 0 analista reeunoscutiL Intre 1948-1954 a fast seeretara]a lnstitutul

C.

G. Jung proaspat infiintat. In ultimii a

'1ide

viara ai lui lung, I-a Insot!t ea

seeretara personala ~i colaboratoare. iar din 1957 au luerat amlndoi la

alcatuirea biografiei lui. A ]oeuit la Ziirieh pina la moartea survenita in 1991,

aetivind

importante pentru In(elegerea de catre un eere mai larg a psihologiei jungienc.

Cele mai eOnoseute sint Der Myrhus vom Sinn ~i C. G.

ea anaJista 5i seriind ea insa~j numeroase

cart! ce slnt considerate

lung

-

Bild

und

Wort.

c. G. lUNG

AMINTIRI,

VISE, REFLECTII

Consemnate

ANIELA

$i editate de

JAFFE

Traducere

DANIELA

~i nota de

~TEFANESCU

II

HUMANITAS

B UCURE~TI

DIE

SCHoNE

FAMILIE

IOANA

Coperta

DRAGOMIRESCU

MARDARE

MEI\;fORJES,

DREAMS,

REFLECTIONS

BY C. G

.

.rUNG

Recorded

and edited

hy ANJELA

JAFFE

© ]961,

1962,

1963 by Pantheon

Books,

of Random

House~ Inc.

a Division

 

© renewed

1989,

1990,

199]

by Random

House,

Inc.

This

translation

published

by arrangement

with

Pantheon

Books,

a

Division

of Random

House~ Inc., Nev.,' I'" ark

Traducerea

s-a efectuat

dupa

editia

a VIII-a

din

ERJNNERUNGEN.

TRAUME,

GEDANKEN

\iON

C. G. JUNG

Aufgezeichnet

und herausgegehen

van Aniela Jaffe,

\,:O/alter- \t~er1ag, Olten und Freiburg im

Breisgdu,

1992.

© HUM~t\NITAS;

1996, pentru prezent8. versiune romaneasca

ISBN973-28-0699-0

Slr.1!ugen

C"<lda rn, 1. :SeCI~r 3. 8UCURF4-T1

Tel./Fa~:40 1614.31.49

Nota

traduditorului

Prin

a~teptat tuturor

nalitatea ~i opera IUI, a marcat pro fund epoca no astra, fiind,

de S. Freud ~i de A. Adler,

logiei secolului XX. Opera lui C. G. Jung n-a influen~at numai anumite ~coli psihologice, ci impresioneaza ~i astazi uncerc tot mai larg de oameni, care gasesc in ideile Iui confirmari, sprijin, precum ~i calea spre descoperirea con~tienta a sinelui. In vasta Iui opera ce ramine un monument al secolului, el a ~tiut sa creeze 0 imagine a omului in plenitudinea sa de fiinfa culturala - 0 imagine depa~ind domeniul strict al psihiatriei ~i intrind in

eel al antropologiei, al antropologiei culturale.

aceasta

apant1e

Ii

se

of era

care-l

un document

iubesc

unic

~i indelung

cititorilor

pe acela care, prin perso-

alaturi

unul dintre cei "trei mari" ai psiho-

Originalul lung ne ofed ni~te memorii la fel de originale, ce

nu seaseamana ca stil eu

nid 0 alta carte de amintiri. Specifici-

tatea lor este marcata mai ales prin aceea di putinele evenimente exterioare din carte nu sint evocate ~i nu capata pentm lung 0 semnificatie dedt raportate la evenimentul interior intr-adevar major al vietii lui - intiinirea con~tientului cu ineon~tientul. "Viata mea este povestea unei realiziiri de sine a incon~tientului", marturise~te lung in deschiderea Pro1ogului, pentru ea putin mai jos sa spuna: In fata evenimentelor interioare, celela1te amintiri

palesc - ca1atoriile, oamenii ~i iucrurile inconjuri:itoare. [

tirea faptelor exterioare ale vietii mele S-3. estompat in cea mai mare parte sau a disparut. 1ns3.intilniri1e Cll cealalta realitate, co1izi- unea Cll incon~tientul, mi s-au Intiparit in memorie ~i fin mai pot fi ~terse. Acolo a fast intotdeauna abundenta, a fost intotdeauna

bogatie, ~i orice altceva a trecut pe un plan secundar," Dar in reali- zarea acestui caracter eu towl aparte a1 "autobiografiei" ~i-a 1asat eu siguranta amprenta ~ipersonalitatea Anielei Jaffe, care, 1uerind la sfir~itul anilor '30 1a ZUrich ca secretara Si simtindu-se pre a

5

] Amin-

impovarata de maladii

pentru analiza; in eele din urma, j s-a aeordat 0 ~edinta ell insu~i Jung, iar de aiei a pomit 0 eolaborare ee avea sa dureze tot restul

zilelor maestrului, eulminind cu ultimii lui patru ani, dnd, anga-

fiziee ~i psihice, s-a adresat unui

psiholog

jindu-lin

conversatii intense despre viata lui (mai ales launtrica),

i-a stenografiat replicile, pentru ca mai tirziu sa Ie prelucreze ~i editeze.

"Aniela Jaffe a fost unica in bllndetea ~i amabilitatea ei, in spiritualitatea ei receptiva, in talentul ei de a minui condeiul ~i loialitatea fata de omul a carui psihologie a Insemnat atit de mult pentru ea. Pastr1ndu-~i cele mai bune calitati din trecutul ei de mundi grea de secretariat - simtul organiziirii ~i ochiul ager pentru ceea ce este esential - a progresat, devenind un analist bine cunoscut ~i foarte apreciat ~i un autor in adevaratul sens al cuvintului", se scrie in necrologul aparut in gazeta londoneza The Independent, la 5 noiembrie 1991. Ce introducere poate fi mai buna in lumea spirituala a unui cercetator decit relatarea trairilor subiective care se aflii in spatele gindurilor, ideilor ~i cunoa~terilor lui? Dar astfel, cartea devine o invitatie pentru fiecare sa tina cont de propriul sau incon~tient ~i de resursele lui. Ea este ~i 0 salvare sau 0 posibilitate de sal- yare; cei care au de suferit de pe urma dialecticii lor cu incon~ti- entul vor gasi cu siguranta, gratie miirturiei lui Jung, 0 reconfortare

in elanul

lumii interioare atIt de nelini~titoare dar ~ide bogate ~icare a cau- tat ~i a intilnit incon~tientul in toata amploarea sa (mai IntIi cu Freud, apoi singur). Ce a Insemnat pentru el aceasta descoperire dramatic a ne-o reveleaza Amintirile - 0 marturie inedita de luciditate, de sineeritate, de euraj. Ele slnt deopotriva un docu- ment uman, medical, psihologic, cultural, istoric, indispensabil celor care doresc sa-l Inteleaga pe aeest psiholog fin, psihiatru pasionat, gInditor complex ~i scriitor prolific. Traducerea unei astfel de carti bogate din atitea puncte de vedere este ea insa~i 0 experienta unica in felul ei, datorita imbi- narii de catre Jung a unui stil narativ-descriptiv - Insotit pe-alo- curi de un umor subtil - cu 0 exprimare inaripata, acolo unde Jung devine liric, cu un limbaj tehnic, obieetiv, atunci cind rela- teaza probleme de stricta specialitate, eu un stil colocvial, acolo unde a vrut pur ~i simplu sa lase "sa curga" povestea; uneori, Jung formuleaza frazele voit neglijent, adoptInd atitudinea boemu- lui care plute~te pe deasupra incorsetarilor lingvistice; se lntimpIa,

6

~i cutezanta primului om care a plonjat In profunzimile

in schimb, sa eizeleze portiuni de text la maximum, eu migala analistului care cerceteazB. fiecare element, inainte de a trage 0 concluzie. In mod deliberat, se exprima alteori echivoc, intrudt,

dupa propriile-i cuvinte, limba pe care 0 vorbest~ trebuie sa fie "cu dublu sens, pentru a tine cont de natura pSihic'iJ.~i aspectul ei dublu", exprimarea cu doua intelesuri fiind superioara univocitatii ~i corespunzind naturii fiinteL Cea univoca are sens "doar dnd se constata fapte, nu lnsa clnd e yorba de 0 interpretare, caci « sensul » nu este tautologie, ci cuprinde intotdeauna mai mult in sine dedt obiectul concret al enuntului". Jung recurge nu de putine ori la un limbaj indraznet, eu formulari ie~ite din cadrul

conventional, pe care am incercat sa Ie redau

fidelitate. Asupra tuturor acestor variatii de stil i~i lasa amprenta ceea ce Jung a nurnit la el "personalitatea nr. 1" ~i "personalitatea nr. 2", fiecare dintre cele douii fatete ale personalitatii lui mani-

festindu-se conform tipicului lor - totul contribuind la conturarea unei imagini fascinante a omului Jung in intreaga-i complexitate.

ale

traducerii,

Tradudnd, am consultat permanent atit editia a VIII-a a arigi- nalului german, aparuta in anul1992la Walter-Verlag, Olten, lu- crlnd cu acest text, dt ~i versiunea englezeascii, publicatii in anul

cu elt mai multii

A~ dori

sa atrag

inainte

atemia

asupra

cltorva

aspecte

"tehnice"

de a face invitatia

la lectura.

1989 de Vintage

Books, intrucit copyrightul

Books,

a Division

onginalul

german,

destul

este detinut cu aceasta of Random House, Inc.,

am tradus textul integral,

din traducerea

talmacire

Ne\v Yark. Respectlnd

netinind

limba engleza; ma refer atit la absenta unor pasaje, mai scurte sau

din

scrisori, textele despre Theodore Flournoy, Richard Wilhelm, Hein- rich Ziminer, Completarea la Cartea ro~ie ~i paginile in care Aniela Jaff6 a relatat des pre stramo~ii lui Jung, intitulate: "Cite

ceva despre familia lui C. G. Jung". Cititorului roman i se of era, a~adar, 0 versiune completa a Amintirilor ~i anexelor. Pentru traducerea termenilor de specialitate am recurs, in prin- cipaL la Dicrionarul enciclopedic de psihiatrie, in patru volume, aparute sub redactia lui Constantin Gorgos, Editura Medicala,

in

de Pantheon

cont de omisiunile

de freevente

mai lungi, cit ~i la cea a unor subcapitole, ~i anume 0 parte

Lap1anche /

J.-B. Pontalis,

Vasile

In ceea ce priveste notele de subsol, Ie-am alternat pe cele ale editiei germane, care apar cu mentiunea (n. ed. germ.), cu cele ale

7

1987 -1992

Dem.

~i

la

Focabularul

psihanalizei

Bucure~ti,

de

Jean

Editura

Humanitas,

1994, coordonator:

Zamfirescu.

lui Jung (c. G. J.) ~i ale Anielei Jaffe (A. J.) - care apat1in ~i ele

cu citeva din editia engleza (n. ed. engl.) ~i cu

ale mele (n. t.). Acolo unde am intllnit pentru prima oara un termen care ur-

editiei germane -,

meaza a fi explicat de Aniela Jaffe in Glosar, am notat in subsol:

V. termenulin

traduceri am cautat sa respect urmatorul

Glosar.

Pe parcursulintregii

principiu in legatura cu citarea lucrarilor: clnd apare un titlu pentru

prima data,

continuare, I-am redat doar in limba romana. In Glosar am reluat insa, la prima aparitie, titlurile ~i in germana. Pentru traducerea diferitelor citate presarate de Jung de-a lun- gul Amintirilor, am apelat pe cit posibilla traduceri publicate (de exemplu, la Faust, Odiseea, Candid etc.); in rest, talmacirile imi apartin. I~ final, ~ dori sa multumesc pe aceasta cale celor care m-au ajutat, ori de cite ori i-am rugat, la elucidarea anumitor probleme:

I-am mentionat atit in original, dt ~i in traducere; in

doamnei Helene Hoemi-Jung, fiica lui C. G. Jung, ~i domnului dr Robert Hinshaw, de la Editura Daimon din Einsiedeln, Elvetia,

pentru datele bio-bibliografice despre Aniela Jaffe; sorilor Roth din Elveria, ~ianume prof. Anne-Beatrice Schmid-Roth ~idr Fritz Roth, pentru informatiile geografice ~iculturale fumizate; doamnei Ma- riana Balura-Skultety, pentru indrumarile la traducerea unora dintre citatele 1nlatina ~i1ngreaca veche; diac. loan 1.Icajr pentru promp- titudinea cu care a raspuns solicitarilor mele legate de anumite

versete biblice, precum ~i mamei mele, Marie-Claire

pentru faptul ca a urmarit pas cu pas traducerea, confruntlnd-o cu originalul ~i facind observatii pertinente.

~telanescu,

DANIELA

$TEFANESCU

Introducere

He looked

at

his own

Soul

with a

Telescope. What seemed all irregular,

he

Constellations;

Consciousness

worlds.

hidden

saw

and

shewed

and

to

he

be

added

beautiful

to

the

worlds within

COLERIDGE,

Notebooks

-, editorul Kurt Wolff a discutat pentru prima oara cu ni$te prieteni din Zurich despre dorinta sa de a publica 0 biografie a lui Carl Gustav Jung la Editura Pantheon, din New York. Dr Jolande Ja- cobi, una dintre colaboratoarele lui C. G. Jung, a propus sa mi se acorde mie rolul de biografa. Tuturor le-a fost clar cii nu va fi vorba despre 0 misiune u~oara, dki se cuno$tea aversiunea pe care 0 resimtea Jung la ideea de

a se prezenta pe sine ~i de a-~i etala viata in fafa ochilor lumii.

A ~i acceptat abia dupa indelungi ezitari; apoi, rni-a rezervat

totu~i' cite 0 dupa-amiaza pe saptarnina ca sa lucram irnpreuna. Tinind cont de programul lui de lucru incarcat ~i de faptul di, datorita virstei, obosea repede, aceasta insemna foarte mult. Am inceput in primavara lui 1957. Kurt Wolfflmi comunicase planul sau de a infati~a cartea nu ca pe 0 "biografie", ci in fom1a unei "autobiografii" - Jung insu~i sa fie cel care vorbe$te. Acest aspect a decis asupra modului de alcatuire a cartii $i prima mea sarcina a constat doar in a pune intrebari Si a nota raspunsurile

lui Jung. Initial, Jung a fost mai degraba reticent $i ezitant, insa

eurind a inceput sa povesteasea Cll interes crescind despre sine, despre evolutia lui, des pre visele $i gindurile sale.

In vara

lui

1956 -

in timpul

Conferintei

Eranos

din Ascona

Atitudinea pozitiva a lui Jung fata de rnunca noastra comuna

a dus la sfir$itul anului 1957 la un pas decisiv. Dupa 0 perioada.

de nelini$te interioara au inceput sa se iveasca irnagini din eopi-

larie de mult disparute. Jung intuia ca exista un raport intre aees-

tea $i diferite idei din opera lui de biitrinete, dar nu-l putea sesiza

inca foarte claro Intr-o diminea\a ill-a intimpinat comunicindu-mi ca ar dori sa serie el insu$i des pre copilaria lui, in legaturii cu eare imi relatase deja multe, dar nici pe departe tot.

9

Hotarirea a fost pe cit de imbucudttoare,

pe atit de neasteptata,

dat fiind ca stiam cit de mult il obosea

intreprinde un asemenea lucru dad nu I-ar simti ca pe 0 "misi- une" venita din striifundurile fiintei sale. Intemia Iui mi s-u parut

a confirma astfel justificarea interioara. a ,.autobiografiei". La citva timp dupa aceasta schimbare de atitudine mi-am notat urmatoarele sale cuvinte: ,,0 carte de-a mea este intotdeauna un

destin. In ea salasluieste ceva imprevizibil si nu-mi pot prestabili sau propune nimic. Astfel, autobiografia 0 ia deja de pe-acum pe

pe

hirtie primele amintiri este a necesitate. Daca neglijez asta chiar Si numai timp de 0 zi, se instaleaza imediat simptome fizice ne-

plaeute. De indata ce m-apuc de Iucru, ele dispar si mintea mea

devine cit se poate de !impede." In aprilie 1958, Jung a terminat cele !rei capitole despre copi-

larie, anii de Scoala Si de

evenimente ale vieW mele". Ele se incheie eu absolvirea studiului

medicinei in anul 1900.

Aceasta n-a fost insa singura contributie direct a adusa de Jung la carte. In ianuarie 1959 se afla Ia Bollingen, in casa lui de la tara. Toate diminetile Si Ie dedica lecturii capitolelor deja compuse ale cartii noastre. Gnd mi-a inapoiat capitolul "Despre viata de din- cola de moarte", mi-a spus: "A fost atins ceva in mine. S-a format ea un virtej Si trebuie sa scriu." ASa a Iuat nastere capitolul "Gin- duri tirzii", in care iSi gasesc expresie gindurile-i cele mai pro- funde, ehiar daca poate cele mai indeDartate.

un alt fagas decit imi imaginasem la inceput. A-mi asterne

pe Jung scrisul

Si ca n-ar

studentie. Le-a intitulat: "Despre primele

In vara aceluia

,;ian

1959, Jung

a seris, tot la Bollingen, subcapi-

tolul despre "Kenya Si Uganda". Cel des pre indienii pueblo provine dintr-un manuscris din anul 1926, nepublicat, dimas neterminat, care se ocupa de problemele generale ale psihologiei primitive. Pentru completarea capitolelor "Sigmund Freud" Si "Con- fruntarea Cll inconstientul" am preluat diverse pasaje dintr-un se- minar tinut in 1925, ill care Jung relatase pentru prima oara cite ceva des pre dezvoltarea sa launtrica. Capitolul "Activitate psihiatricii" a luat fiinta pe baza unar

discutii

dintre Jung

si tinerii medici

secundari

ai spitalului

psihi-

atric BurghOlzli

din Zurich,

in anu} 1956. Pe vremea

aceea,

unul

dintre nepotii sai lucra acolo ca psihi3Jru. Discutiile avusesera lac in casa Iui Jung din Kusnacht1

au

locuit ~i alte personalitati, precum Th. Mann, C. F. Mey,?r, M. Lienert. A nu

10

1 Localitate

situata in cantonul

Zurich,

la lacul Zurich

inferior;

aid

Jung a citit manuscrisul ~i I-a aprobat. Pe alocuri, a corectat cite un pasaj ~i a propus completari sau le-a efectuat el insu~i. La rindul meu, am facut adaugiri la capitolele scrise de el, utilizind material din procesele-verbale ale discutiilor noastre, am dezvoltat

indicatiile lui care adesea erau

repetitiile. Cu elt progresa cm'tea, cu atit mai puternica devenea amalgarnarea dintre rnunca sa ~i a mea. Modul in care a luat na5tere car'tea a determinat intr-o anurnita privinta ~i continutul ei. Discu\ia sau povestirea spontana poarta caracterul irnprovizatiei, ~i aceea~i trasatura 0 poarta ~i "auto- biografia". Capitolele sint ca ni~te raze rapide care lurnineaza numai fugitiv viata exterioara a lui Jung ~i opera sa. In schirnb, ele transmit atmosfera universului sau spiritual ~i trairile unui om pentru care sutletul a insemnat realitatea cea mai autentica. Ade- sea mi s-a intimplat sa-i pun in van intreb3.ri lui Jung in legatura cu lucrurile exterioare; numai esenta spirituala a trairilor era

pentru el de neuitat ~i demna de a fi relatata. Mai importante dedt dificultatile formale ale elaborarii au fost altele, de natura mai personaEi. Jung s-a referit la ele intr-o scri- soare catre un prieten din studentie. Acesta 11rugase sa-si serie amintirile din tinerete. Corespondenta dintre ei a avut loe la sfir- ~itul anului 1957. "

sintem readu~i, atit

doar in stil telegrafic ~i am eliminat

Ai perfecta

dreptate!

Cind imb3.trinim,

din interior,

dt

5i din exterior,

la amintirile

tineretii.

Inca

aeum

treizeci

de ani, elevii

mei m-au

detenninat

la un moment

dat sa

explic

cum

am ajuns

la cODceptia mea

despre

incon~tieDt.

Am

facut-o

atuDci sub forma unul seminar.] In ultimul timp am tot fost

solicitat in diverse reprize sa scriu ceva de tipul unei «auto- biografii ». Asa ceva nici nu-mi puteam imagina. Cunosc prea multe autobiografii cu autoamagirile lor ~i minciunile lor de cir-

cumstanta ~i stiu prea multe in legatura cu imposibilitatea unei

descrieri

in acest domeniu.

de sine, pentru

ca macar

sa indraznesc

sa fac incercari

De curind mi s-au cerut insa ni~te informat!i

cu aceasta

ocazie am descoperit

di in materialul

autobiografice

~i

furnizat

de catre

se confunda cu KliBnacht (fujj Rigi), care se afla in canlonul Schwyz, la Lacul celor Palm Cantoane; KliBnacht a dimas celebm datorita legendei despre Wilhelm TeII care I-ar fi ucis acolo in apropiere, in "hohle Gasse" (=defiIeu),

pe tiranicul

guvemalor

GeJ3Jer (n. t.).

1 Seminarul

din 1925 mentional

mai devreme

11

(n.

ed.

engl.).

amintirile mele se afla ascunse diferite probleme obiective care ar merita pesemne 0 privire mal atent~L Drept care am reflectat

futr-atit

celelalte obligatii ale mde ludt sa reu:;;esc sa supun unei exami-

nari obiective mikar inceputul inceputului vierii mele. Aceasta sarcina este atit de grea :;;ide neobi:;;nuit1i, Indt a trebuit mai intii sa-mi promit sa nu public rezultatele in timpul vierii. Masura mi

s-a pamt

sara. Am constatat,

ramas vii se refera la trairi emotion ale care transpun spiritul intr-o stare de nelini:;;te ~i pasiune; 0 condirie preliminara extrem de nefavorabila pentru 0 relatare obiectiva! Scrisoarea ta a picat « bineinteles » in momentul in care, ca sa zic a:;;a,luasem decizia

la aceasta posibilitate ~iam ajuns la concluzia de a fudeparta

esentiala

pentru

a-mi

asigura

lini:;;tea :;;idistanta

nece-

intr-adevar,

ca to ate acele amintiri

care mi-au

de a ma apuca

de treaba.

 

Or, destinul

vrea

-

a:;;a cum a vrut-o dintotdeauna

-

ca in

viata mea toate elementele

exterioare

:;;inumai

Uiuntricul

sa fie incarcat

de substantii

sa fie accidentale :;;ideterminant.

Prin urma-

re, arice amintire a unor intimplari exterioare a palit :;;ipoate ca trairile « exterioare » nici IT-aufast vreodata esenrialul sau au fost doar in inasura in care au coincis cu faze de dezvoltare interioara.

Infinit de multe astfel de manifestari « exterioare » ale existentei mde s-au scufundat in uitare, tocmai din cauza ca eu - asa mi

se parea - participasem la ele cu toata fort,a. Acestea insa sint elementele care aldituiesc 0 biografie inteligibila: persoane pe care le-ai intilnit in viata, cillatarii, aventuri, camplicatii, iovituri ale sort,H si altele de acest gen. Dar ele au devenit, cu putine exceptii, ni~te Mnturi de care de abia imi mai amintesc, care nu-mi mai pot maripa fantezia in niei un fel, nici n-o mai pot revigora.

atit mai vii ~i mai colorate sint amintirile mele legate de

trairile « interioare ». Aid se ive~te insa problema redilrii, de care nu ma simt capabil, cel putin nu pentru moment. Din pacate nu

pot implini

eu

din aceste motive nid dorinta ta, ceea ce regret foarte

"

Aceasta

scrlsoare

caracterizeazil

atitudinea

lui Jung;

de~i luase

deja hotarirea

de a se "apuca

de treaba",

scrisoarea

se incheie

cu

un refuz!

Conflictul

dintre

accept

~i refuz

nu

s-a

potolH

la

el

niciodata

complet,

pina in ziua morti!.

r,1ereu existuu

un rest

de

scepticism,

0 sfiaEi in fata viitorilor

cititori.

Nu considera

carte a

de amintiri

drept

0 lucrare

~tiin\ifica

~i nki

drept

cartea

sa,

ci

vorbea

~i scria des pre ea numind-o

"proiectul

Anielei

Jaffe",

la

12

care el adusese anumite contributii. Conform dorintei sale, ea nu este inclusa in seria Operelor complete (Gesammelte Werke)l, Deosebit de retinut a fast Jung in relata.rile intilnirilor lui, fie eu personalitati cunoscute, fie ell oameni apropiati, eu prieteni.

"Am stat de yorba

nume

ai epocH, eu marile

ale ~tiintei ~i politieii, cu exploratori, arti~ti ~i scriitori, printi

eu multi

oameni

celebri

~i magnati,

dar,

dad e sa fiu sincer,

trebuie

sa recunosc

di doar

pu\ine

diotrc

aeeste

intilniri

au reprezentat

pentru

mine

un eve-

niment,

0 traire

semnificativa.

Intilnirile

noastre

erau

ca ale

va-

poarelor in largul marii, care se saluta cu pavilionul. De cele mai

sau

nu am Ebertatea sa divulg. A~a di nu mi-au ramas amintiri, indife-

rent de ceea ce reprezentau aceste personalitati in oehii lumii. Intllnirile n-au fast un eveniment; s-au estompat eurind, raminind fara consecinfe mal profunde. Despre relatii1e care au insemnat

ceva

unor vremuri indepartate nu pot povesti, did ele il-au fost Dumai

ale

multe ori, ace~ti oameni ilni

~i solicitau

dte

cevu

ce

nu pot

pentru

mine

~i care

mi-au

revenit

in mintc

ea amintiri

via~a mea ceo. mai launtrica,

ci

~i

a

lor.

Nu

mi-e

mgiiduit

sa

deschid privirilor lurnii aceie u~i lTIchise pentru totdeauna~~'

Lipsa

de date exterioarc

cstc insa

abundent

compensata

prin

altceva

printr-o bogatie

prin

-

relatarea

de idei 9i ginduri care, dupa cum elinsu~i spunea,

experiente10r

Iauntrice

ale lui

lung

~i

trebuie privite drept biografice. Ele sint tipice pentru el lntr-un grad fnalt ~i au fcrma~ fundamentul vieW lui. Aceasta e valabil mai ales in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Cartea contine erezul religios allui lung. lung a fast condus pe csj rnultiple 91 variate la confruntarea cu problemele religioase: anumite experiente care-l plasasera inca de pe dnd era copilill realitatea trairilor religioase ~i ilinsorisera pha la sfir~itul vie~ii; 0 sete nestap]'nWi de cunoa~tere, care cu- prindea tot ce avea vreun raport cu su.fletul, eontinuturile ~i ma- nifestarile sale Si 11Ci:lracteriz!t ca orn de ~tiintii ~i -- last but not least - con~tiin\a sa de medic. Oid lung se simtea si se considera ]'n primul rind medic. Nu-i sdipase faptul cii atitudinea religioasa joaca un rol esential in terapia omului suferind psihic. Aceasta eoincidea eu descoperirea Iui di sut1etul produce spontan imagini

din

seria Opere/or complete ale lui C. G. Jung. Voi folosi aceea~i prescurtare ca

~iin originalul german: tIes.

1 In decursul

textullli,

se vor face multe referiri

~rerke (n. t.).

Ia diferite

volume

1"

cu

continut

religios,

ca este cieci religios

"prin

natura

sa". Mai

cu

seama in a doua parte

ca 0 deviere

de

la aceasta

natura

de baza

a vietii, lung a sufletului

a realizat era 0 cauza

a numeroase

nevroze. Conceptia religioasa a lui Jung se deosebe~te in anumite pri-

vinte de cre~tinismul traditional. IVIai ales prin feluJ in care ras-

punde la problema raului si prin imaginea unui Dumnezeu

nu este numai iubitor, nu este numai "bunul Dumnezeu". Din

perspectiva crqtinismului dogmatic, Jung era un outsider. Acest

lucru I-a resimtit

Si chiar din

rindurile cartii de fata emana ici-colo dezamagirea cercetatorului care nu se simte pe deplin inteles in ceea ce prive~te ideile sale religioase. Nu 0 data a exclamat minios: "In Evul Mediu ill-ar fi ars pe rug!" Abia dupa moartea Iui s-au inmultit vocile teologilor care constata ca lung nu mai poate fi indepihtat din istoria eclezi- astica a secolului nostru.

Iui mondial

care

mereU in reaqiiIe

la opera sa, in ciuda renume-

sa sufere

de care se bucura.

Asta I-a fikut

Jung s-a marturisit

intotdeauna

crestin, Si operele Iui cele mai

importante abordeaza probiemele religioase ale omului cre~tin,

privindu-Ie din punctul de vedere al psihologiei con~tient de problematic a teologica. Precedind

exigentei crestine a credintei necesitatea inrelegerii Si a refleqiei. Pentru el, acest lucru se intelegea de la sine $i era vital. " Consider

ca toate idcile mele se invirtesc in jurullui Dumnezeu ca planetele

in jurul soarelui

soare. Ar trebui s-o resimt drept paeatul eel mai grosolan daca ar

fi sa opun rezistenla

cleric. In cartea iui de amintiri, lung vorbeste pentru prima ~i sin- gura oara des pre Dumnezeu ~i propria sa experiema religioasa. Intr-una din zilele cind seria despre razvratirea lUl juvenila im- potriva Biserieii, a spus: "Atunci mi-a devenit clar ca Dumnezeu a fost, eel putin pentru mine, una dintre experientele imediate cele mai sigure." In lucrarile sale ~tiintifice, Jung nu vorbeste despre Dumnezeu, ci des pre "imaginea lui Dumnezeu in sufletul omu- lui". Aid nu este yorba de 0 contradictie, ci de afinnatia subiec-

mod irezistibil, ea de un

$i delimitindu-le astfel, e] opunea

"i ca sint atrase de Eliu

aeestei forte", ii seria el in 1952 unui tinar

tiva, bazata pe experienta direeta, intr-un caz, ~i de eea obieetiva, stiintifid, In ceHUalt. 0 data vorbe~te oroul ale cami ginduri sint determinate ~i de sentimente pasionale, de intuitie ~i de expe-

In

aJ doilea caz, eel care ia euvintul este cercetatorul, ale cami

rientele interioare ~i exterioare

ale unei

vieti

lungi

~i bogate.

14

asertiuni nu depa~esc frontiera teoriei cunoa~terii, ci se limiteaza

de

~tiinta, Jung era empirist. Atunci dnd relata pentru eartea lui de amintiri despre experientele ~i sentimentele sale religioase per-

sonale, Iua drept premisa solicitudinea cititorilor, dispu~i sa-l urmareasca pe drumul trairilor lui subiective. Dar numai acela

care a trecut prin experiente similare poate sa recllnoasca ~i va re-

ale lui Jung ca fiind valabile ~i pentru

sine insusi. Altfel spus: acela care poarta in sut1etul sau 0 imagine

a lui Dumnezeu avilld niste trasaturi analoage sau identiee.

CUl1O<L')teafirmatiile subiective

in mod con~tient

la fapte ~i la ceea ce poate fi dovedit.

Ca am

Pe

cit

de pozitiv

~i de activ

a participat

Jung

laelaborarea

"autobiografiei",

pe atit de eritiea

Si de negativil

a fast

timp in-

delungat

este de inteles.

din cauza sinceritatii eu care l~i dezvaluise trairile religioase ~i ideile. Ostilitatea en care fusese primlta cartea sa Antwort aufHioh (Rdsplll1S !ui 101') era inca prea recenta, jar neilltelegerea, cit SI Intelegerea gresiti:i. a !urnii erau prea dureroase. "Am pazit acest materia! toata viata SI II-am vrut sa-lIas sa fie expus intregii lumi; cad in fata unor atacuri la adresa lui, m-as simti si mai afectat decit 111 cazul altar carti de-ale mele. Nu stiu dadi voi fi deja atit de departe de aceasta lume, inch sagetile sa nu ma mai atinga ~i sa pot suporta reaqiile negative. Am suferit suficient din cauza lipsei de fntelegere de care ai parte ~i a izolarii in care ajungi daca spui lucruri pe care oamenii nu Ie pricep. Dad. 0 carte ca aceea despre lav s-a lovit deja de atita lipsa de Intelegere, atunci Amin- tirile mele vor avea un efect:;;i mai negativ. « Autobiografia» este

viata mea privita din lumina a ceea ce am elaborat. Una este iden- tiea cu cealaW'i, ~i astfellectura acestei carti e dificilii pentru oame- nii care nu-mi cnnose gindurile sau nu Ie Inteleg. Viata mea este

intr-un anumit sens chintesenta a ceea

Felul cum sint Si felul cum seriu alcatuiesc 0 unitate. Toate gln-

atitudinea

Iui fata de proiectul

de reactia

publicarii

- nu in ultimul

ei

ceea

ee

rind

Se temea

cititorilor,

ce am scris,

Si nu invers.

durile mele si toata nazuinta mea - iata ceea

ce slnt

eu. A~a ca

« autobiografia

;., m;li este doar punctul

pe i."

In decursul

anilor in care cartea de memorii

a capatat forma, in

Jung s-a desfiis,urat un fel de proces de transformare Si obiectivare. Cu fiece capitol, el s-a departat, ca sa zic a~a, ~i mai mult de sine Insusi ~i a 'l.;~ns in cele din urma sa se priveasca pe sine, precum

s,i importanta vietii s,i operei sale, de la distanta. "Daea Imi pun problema valorii vietii mele, atunci nu ma pot masura declt dupa

1<: ,J

ideile veacurilor trecute ~i sint nevoit sa spun: Da, inseamna ceva. Dar masurata dupa ideile de azi, ea nu inseamna nimic." Carac- terul impersonal al acestei afirmatii, ca ~i sentimentul continuita,ii istorice care razbat din aceste cuvinte sint tipice pentm lung.

Ambele

ale cartii.

In fapt, amintirile lui lung sint strins impletite cu ideile sale ~tiin,ifice. Nu exista insa, rara indoiala, 0 introducere mai buna

in lumea spirituala a unui cercetator decit istorisirea modului in

care a ajuns la ideile sale ~i relatarea experientelor subiective care

se afla indaratul descoperirilor sale. Telul unei introduceri in uni- versul lui lung prin mijlocirea sentimentelor este indeplinit de

ies ~i mai tare in eviden,a

pe parcursul

diferitelor

capitole

"autobiografia"

sa intr-o

mare masur3

Capitolul "Despre na~terea operei" a ramas ~i el neterminat.

S,i cum s-ar fi putut altfel, fiind vorba de 0 opera ce ctlprinde mai

mult de douazeci de volume? In plus, lung nu ar fi fost niciodata

dispus sa of ere un rezumat, 0 scurta privire de ansamblu asupra

lumii ideilor

la

trebuie intr-adevar sa marturisesc ca ceva

de genul acesta se afla complet in afara posibilitatilor mele. Pur

i s-a cerut

sale -

niei in discu,ie,

niei in seris. Cind

in stilul

un moment

dat acest lucru,

a notat

Sail caracteristie,

putin cam drastic: "

~i

simplu n-a~ fi capabil sa redau fntr-o forma mai succinta ceea

ce

am prezentat pe larg cu atita eforl. Ar trebui atunci sa elimin

intregul material doveditor ~i sa ma straduiesc numai S8.adopt un stil apodictic, ceea ce n-ar inlesni Cll nimic dificultatile de intele- gere a rezultatelor la eare am ajuns. Activitatea rumegatoare carac- teristidi familiei animalelor paricopitate, care consm in regurgitarea

a ceea ee s-a mincat deja, este pentru mine contrariul a ceea ce "

stimuleaza pofta de milleare

Cititorul sa considere, a~adar, capitolul "Despre na~terea operei" numai drept 0 privire retrospectiv3. a batrillului maestru, deter- minata de moment, ~i 5a-1 lase sa actioneze ea atare asupra sa.

Seurtul glosar pe care I-am anexat cartii la dorinta editorilor

Ii ofed celui nefamiiiarizat cu opera ~i terminologia lul Jung

dteva explicatii introductive. Ori de cite ori a fost posibil, am elueidat conceptele psihologiei jungiene prin citate din lucrarile

sale. Totu~i citatele nu trebuie concepute decit ca ni~te aper~'u-uri sugestive. lung a tot reformuJat ~i redefinit eoneeptele folosite de

el,

iar elementele de neexplieat, proprii realitatii psihice, Ie-a lasat

sa

ramina 0 enigma sau un secret.

16

Multi

sint cei care m-au

ajutat

in sarcina

mea

pe

cit

de fru-

moasa pe atit de grea, fie insotind cu interes 1entul proces de evo-

lutie, fie stimulindu-mi munca prin incurajari

Tuturor Ie adresez multumirile mele. Ii voi mentiona aici numai

pe Helene ~i Kurt Wolff (Locarno), care au sprijinit transformarea

ideii cartii in realitate,

(KUsnacht - ct. ZUrich), care mi-au fost aliituri, atit cu vorba cit

~i cu fapta, in anii genezei luciarii,

(Palma de Mallorca), nici 0 clipa.

F. C. Hull

cel care m-a sfiituit cu 0 riibdare ce n-a sliibit

~i critici constructive.

pe Marianne ~i Walther Niehus-Jung

precum ~i pe Richard

Decembrie

1961

ANIELA

JAFFE

Prolog

Viata mea este povestea unei realizari de sine a incon~tientului. Tot ceea ce se afla in incon~tient vrea sa devina eveniment, iar personalitatea vrea ~i ea sa evolueze, ie~ind din conditiile ei in- con~tiente, ~i sa se traiasca pe sine ca intreg. Pentru a infati~a acest proces al devenirii mele, nu ma pot folosi de limbajul ~tiintific; caci eu nu ma pot afla pe mine ca problema ~tiintifica.

Numai printr-un mit se poate exprima ceea ce este omul con- form intuitiei sale liiuntriee ~i ceea ce pare el a fi sub specie aeter-

intr-un mod mai

nitatis. Mitul este mai individual ~i exprima viata

precis dedt 0 face ~tiinta. Aeeasta lucreaza cu concepte medii, obi~nuite, care sint prea generale pentm a putea satisface multitu- dinea subiectiva a unei vieti individuale.

sa

povestesc mitul vietii mele. Pot insa daar sa fac constatari nemij- locite, pot doar "sa spun pove~ti". Nu se pune problema daca sint

Deci

astazi,

la aproape

optzeci

~i trei

de ani, am inceput

adevarate.

Intrebarea

este

numai:

este

aceasta

povestea

mea,

adevarul

meu?

Greutatea in scrierea unei autobiografii eonsta in faptul ca nu posezi nici un etalon de masura, nici 0 baza obiectiva, pamind de la care sa poti judeca. Nu exista posibilitati pertinente de cam- paratie. ~tiu ca in multe privinte eu nu sint ca altii, dar nu ~tiu cum sint eu adevarat. Omul nu se poate campara cu nimic: nu este nici maimuta, nici vaca, nici copac. Sint om. Dar ce inseamna asta? Ca orice fiinta, ~i eu am fost desprins din divinitatea infinita,

dar nu ma pot compara cu nici un animal,

o piatra. Numai 0 fiinta mitica depii~e~te omul. Cum sa aiba el atunci despre sine 0 parere definitiva? Omul este 0 desfa~urare psihica, pe care n-o stapine~te - sau poate ca 0 stapine~te, dar numai partial. Ca urmare, el nu are 0

18

cu nici 0 planta ~i nici

judecata incheiata asupra sa ori a vietii sale. Altfel ar ~ti totuI

despre sine; ceea ce, In eel mai bUDcaz, omul i~iimagineaza

De fapt, nu stirn niciodata cum S-3U derulat lucrurile. Povestea unei

vieti incepe undeva, intr-un anume punet, despre care tocmai se intimpHi sa mai pastram a amintire, dar chiar ~i aeolo totul era deja extrem de complicat Nu stim ce va cleveni viata no astra. De

doar.

aceea, povestea

este fara de fnceput, iar telul p03te fi indicat doar

aproximativ.

Viata omului

este 0 incercare

indoielnica.

Numai

din punet de

vedere numeric constituie un fenamen uria~. E :ltlt de fugitiva, de insuficienta, incH este de-a dreptul 0 rninune daca ceva poate exista Si se poate dezvolta. Asta ill-a impresionat inca de pe cind eram tinaI' student in medicina ~i mi se parea 0 adevaxata minune

sa nu fiu distrus

Viata am asemuit-o intotdeauna unei plante care traie~te din

rizomul ei. Viata sa propriu-zisa nu este vizibila,

in rizom. Ceea ce devine vizibii deasupra pihnintului dureaza doar

o vara. Apoi se ofileste - 0 aparitie efemeri:L Daca

devenirea ~i disparHia infi11ita a viefii ~i culturilor, ni se contu- reaza impresia unei deSerL&ciuni absolute; dar eu n-am pierdut niciodata sentimentul perenitiltii vietii sub etema schimbare. Ceca ce se vede este floarea, ea este cea care dispare. Rizomul dainuie.

la

inainte

devreme.

ea i~i are siHa~ul

ne gindim

In fond, merita sa fie povestite numai acele evenimente ale vietii mele in care lumea nepieritoare a irupt in cea efemera. De aceea vorbesc eu predidere despre trairile interioare. Din e1e fac parte visele Si lnchipuirile mele, care fom1eaza 111acela~i timp materia originara a muncii mele ,,?tiintifice. Ele au fost asemenea bazaltului incandescent ~i top it, din C3.re se cristallzeaza piatra ce urmeaza a fi urelucrati:L

In fata ev~nimentelor interioare, celelalte arnintiri palese - ca- latoriile, oamenii ~i lucrurile inconjuratoare. Sint numerosi eei care au cunoscut istoria timpului ~i o.u seris despre eo.; cititorul poate afla de aeolo rnai multe in legatura ell ea sau poate ruga pe cineva sa i-o relateze. Amintirea faptelor exterioare ale vietii mele s-a estompat In cea mai mare parte san a disp3.rut. Insa inti'lnirile

cu cealalta realitate, coliziunea cu ineon~tie!1tul, 1.11is-au intiparit

in memorie Si nu mai pot fi ~terse.

abundenta, a fast i'ntotdeauna bogatie, :;;1 ariee altceva a trecut pe un plan secundar.

de

neuitat

Acolo

a fost

Intotdeauna

Astfel,

pentru

mine, oamenii

au devenit

Si ei ni~te amintiri

destinului

numai

in masura

in care In cartea

meu numele

19

lor era inscris dintotdeauna, iar a face cuno~tin\a eu ei eehivala eoncomitent eu un fel de reamintire. Tot sub semnul experientei launtrice au stat ~i evenimentele care au venit spre mine din exterior, in tinerete sau mai tirziu, devenindu-mi importante. Foarte de timpuriu am ajuns la con- cluzia ca atunci cind nu exista un raspuns si 0 solutie din interior la complicatiile vietii, acestea nu spun pina la urma mare lucru. Circumstantele exterioare nu pot inlocui experientele interioare. De aeeea, viata mea este saraca in evenimente exterioare. Nu pot istorisi multe despre ele, caci mi s-ar parea ceva vid ~i lipsit de substanta. Eu ma pot intelege pe mine doar prin intimplarile launtrice. Ele reprezinta specifieul vietii mele ~i de ele se ocupa "autobiografia" mea.

1

CopiHiria

La 0 jumatate de an dupa na~terea mea (1875), parintii s-au mutat din KeJ3wil (cantonul Thurgau), de linga lacul Constanfa, in pa- rohia castelului Laufen de deasupra cascadei Rinului.

an de

viata.

de biserid, de castel, de cascada Rinului, de micul castel Worth

~i de gospodaria parac1iserului. 5int tot felul de amintiri razlete,

0

ce plutesc ca ni~te insule pe 0 mare nesigura, legatura intre ele.

Amintirile

mele

incep

earn din al doilea

sau al treilea

Imi amintesc

de casa parohiala,

de gradina,

de spalatorie,

fara nici

aparent

Deodata

rasare

0 amintire,

poate

cea mai timpurie

din viafa

mea ~i, tocmai de aceea, mai degraba 0 impresie destul

de vaga:

Ma aDu intr-un drucior, la umbra unui copac. Este 0 zi frumoasa

~i calda de vara, cerul e albastru. Lumina aurie a soarelui se joaca

printre frunzele verzi. Copertina caruciorului a fost ridicata. Tocmai

m-am trezit in mijlocul acestei

de nedescris. Vad soarele scinteind printre

miloI'. Totul este minunat, colorat, superb. a alta amintire: Sint in sufrageria noastra, situata pe latura dinspre apus a casei, intr-un scaun inalt pentru copii ~i maninc

cu lingura lapte cald in care au fost muiate budtele de piine.

Laptele are gust bun ~i miros caracteristic. Era prima data cind ii percepeam con~tient mirosul. Acesta a fost momentul in care am devenit, ca sa zic ~a, con~tient de simtul mirosului. Aceasta amin- tire este ~i ea foarte veche. Sau: 0 seara frumoasa de vara. a matu~a mi-a spus: "Acum

M-a luat in fata casei, pe drumul ce duce la

Dachsen.

in ro~ul

o sa-ti arat ceva."

splendori

~i am a senzafie

frunzele

de bine

~i Dorile po-

Departe,

la orizpnt,

se intindea

lanwl

Alpilor

incandescent al apusului. Ii puteai vedea deosebit de clar in ace a

seara.

"Acum

uita-te

acoIo,

toti munfii

s1nt ro~ii."l

1 Matu~a lui lung

i se adreseaza

In dialect (n. t.).

21

r

I

ca

a doua zi copiii din Dachsen 'lor face 0 excursie cu ~coa1a spre

Zurich, pe Uetliberg. Am vrut sa merg ~i eu neaparat eu ei. Atunei

mi s-a exp1icat,

n-aveau voie sa mearga - asta era situatia 5i n-aveai

Din clipa aceca, Zurich si Uetliberg au fost pentru mine tara dorita

Si de neatins, "tara fagaduintei", aflata in vecinatatea munti10r

aeoperiti

Dintr-o perioada ceva mai tlrzie: Mama mea a pIecat cu mine in Thurgau, pentru a vizita ni~te prieteni. Acestia aveau un castel pe ma1ul1acu1ui Constanta. ]\i-au putut sa ma mai dezlipeasca de

Am vawt

atunci

pentru

durerea

prima

mea,

oma A1pii! Apoi

ca niste

copii

am auzit

mid

spre

ca mine

ce-i face.

eu zapada

5i stralucitori.

tarmu11acului.

Soare1e sdnteia

pe apt!

Va1urile facute

de vapo-

ras

ajungeau pina 1a mal si modelasera nisipul de pe fundu11acu-

Iui

in forma de dungulite, asemenea unor nervuri. Apa se intindea

in departare, 1a nesfirsit, iar aceast~i imensitate era pentru mine 0 pJacere inimaginabila, a splendoare fara pereche. Atunci s-a fixat solid in mintea mea ideea ca va trebui sa traiesc 1a 0 margine de

lac. Fara apa, asa gindeam, omu1 pur Si simp1u nu poate exista. Inca (; amintire: oameni strain:' animatie, agitatie. Slujnica veni in fuga:

- Pescarii

au gasit

un cadavru

a venit

Rinu1ui

~ivor s3.-1aduca in spaUitorie.

-

Da

da, zise tatal meu.

in jos

pe cascada

linga ea

si mi-a interzis eu severitate sa ma due in gradina. Dupa plecarea

barbatilor, m-am furi.;;at prin griidini?,spre spalatorie. Insa usa era ineuiata. Atunei am facut ineonjuruJ easel. In spate se afla 0 rigo1a care dadea in jos spre panta. De-acolo pieura apa eu singe. Asta

m-a interesat extraordinar

Se mai contureaza ~i 0 alta imagine: Sint agitat, am febra, nu

pot

lncoaee, in timp ce-mi dnta vechile lui cinteee de pe vremea stu- dentiei. Imi amintesc mai eu seama de unul, care mi-a plaeut in mod deosebit Si m-a linistit intotdeauna. Era aSa-zisul dntec despre

suveran: Alles schweige, jeder neige

~i azi imi mai aduc aminte

mea in linistea noptii.

0

eczema genera1a. P1uteau in jurul meu aluzii obscure in legatura

Am vrut sa vad cadavrul

irnediat.

IVlama m-a retinut

Nu implinisem inca patru ani pe atunci.

pe brate,

merge

prin camera

ineolo

Si

dormi.

Tata ma poarta

1 Cam asa suna inceputul.

tatei,

dntind

mama

mai

pe deasupra

tirziu,

de

de vocea

mi-a

povestit

Am

suferit,

dupa

cum

1 Toti sa tadi, fiecare sa se incline

22

(n.

1.).

eu greutati in casmcla parintilor. Pesemne ca boala s-a aflat intr-un raport direct cu 0 despartire temporara a parintilor mei (1878). Mama a stat intemata mai multe luni in spitalul din Basel ~i probabil ca maladia ei a fost urmarea unei dezamagiri conju- gale. In perioada aceea s-a ocupat de mine 0 matu~a, cam cu douazeci de ani mai in virsta decit mama. Absenta indelungata a mamei m-a tulburat ~i preocupat profund. De atunci incolo am devenit neincrezator ori de cite ori se pronunta cuvintul "dra- goste". Sentimentul care se lega in mintea mea de notiunea de "feminin" a fost mult timp: lipsa de incredere, de siguranta. "Tata" insemna pentru mine incredere, siguranta - dar ~i slabiciune, neputinta. Este handicapul cu care am pomit in viata. Ulterior, am revizuit aceasta impresie timpurie: Am crezut ca am prieteni, ~i m-au deziluzionat; am fost nerncrezator fata de femei, ~i nu m-au dezamagit. In intervalul in care a lipsit mama, a avut grija de mine ~i slujnica noastra. ~i acum mai tin minte cum ma lua rn brate, iar eu rmi lasam capul pe umarul ei. Ayea parul negru, tenul masliniu ~i era cu totul altfel decit mama. Imi amintesc de firele ei de par, de grtul cu pielea putemic pigmentata ~i de urechea ei. Totul mi se parea atit de strain ~i totu~i atit de ciudat de familiar. Era de parca ea n-ar fi apartinut familiei mele, ci numai mie ~i ar fi fost legata intr-un mod incomprehensibil de alte lucruri misterioase, pe care nu Ie puteam intelege. Tipul acestei fete a devenit mai tirziu un aspect al animei1 mele. Simtamintul a ceva ce era strain ~i totu~i cunoscut dintotdeauna ~i pe care ea fl comunica a fost caracteristica acelei figuri care a reprezentat pentru mine mai trrziu chintesenta femininului. Din perioada despartirii parintilor dateaza ~i 0 alta imagine rememorata de mine: 0 fata tinara, foarte draguta, amabila, cu ochii aIba~tri~iparul blond ma ducea la plimbare, pe 0 zi albastra de toamna, sub ni~te artari ~i castani aurii. Mergeam de-a lungul Rinului, pe sub cascada, in apropierea micului castel Worth. Soarele batea prin frunzi~, iar pe jos zaceau frunze aurii. Fata cea trnara mi-a devenit mai tfrziu soacra. IIadmira pe tatal meu. Am revazut-o abia dupa ce am implinit douazeci ~i unu de ani.

1 Pentru

acest

tennen

de specialitate,

ca ~i pentru

altii, care sint Intre-

buin\ati In mod obi~nuit de Jung pe parcursul Amintirilor,v. Glosarul de la

sfir~itul cart,ii (11. t.).

23

Acestea sint amintirile mele "exterioare". Ceea ce urmeaza

acum sint lucruri mai viguroase, ba chiar cople~itoare; de unele

dintre

rilor, a lovitura intr-un cant al piciorului sobei. Imi amintesc de dureri ~i singe, un doctor imi coase rana la cap, rana a ciirei ci- catrice a fost vizibila pina in ultimii mei ani de liceu. Mama mi-a povestit cum am plecat odata la Neuhausen Impreuna Cll slujnica noastra, trecind pe podul de la cascada Rinului, cum, brusc, am

aminte: 0 prabu~ire in josul sca-

ele imi aduc numai

vag

cazut, iar un picior mi-a alunecat sub parapet. Fata a reu~it sa ma prinda in ultimul moment, traglndu-ma spre ea. Aceste lucruri

indica 0 inclinatie

tenta falsa la viata din aceasta lume.

incon~tienta spre sinucidere, respectiv 0 rezis-

A veam, pe atunci, in timpul noptii, ni~te senzatii nelamurite

de frica. Se petreceau chestii ciudate. Se auzea mereu vuietul

Inabusit al cascadei Rinului, iar toata zona din jurul sau era plina

In

~imitirul apropiat, paracliserul sapa 0 groapa; un morman pro as- pat de pamint maroniu. Barbati imbracati solemn, in redingote negre, cu ni~te paUirii neobi~nuit de inalte ~i pantofi negri lustruiti,

de pri~ejdii: Oameni se ineaca, un cadavru cade peste stinci

transporHi 0 cutie neagra. Tata e ~i el printre ei, Imbracat in talar

Femeile pling. Aflu ca este in-

~i vorbind

mormintat

miti oameni, care pina deunazi fusesera prezenti. Auzeam atunci

cii au fost inmormintati sau ca "Domnul Isus" i-a "luat" la el. Mama ma invatase 0 rugaciune, pe care trebuia s-o spun in

fiecare seara. 0 mceam cu placere, pentru cii Imi conferea un anu-

cu 0 voce rasunatoare.

cineva In fundul acestei gropi. Deodata dispareau anu-

me

sentiment de confort sufletesc fata de nesigurantele nelamurite

ale

noptii:

Breit aus die Flugel heide, o Jesu meine Freude Und nimm dein Kuchlein ein.

 

Will Satan es verschlingen. So laft die Englein sing en:

Dies Kind solI unverletzet

sein.\

"Domnul

Isus"

tor, ~a

ca "domnul"

era reconfortant,

Wegenstein

un "damn"

amabil,

binevoi-

de La castel-

bogat, putemic,

1 "Intinde-ti

arnbele aripi, /0,

Isuse, bucuria mea / $i ia puiul tau. / Dad

Satana vrea sa-linfulece, nevatamat" (n. t.).

/ Atunci fa ingerii sa clnte: I Acest copil sa rlimina

24

respectal ~i atent Cll copiii naaptea. De ce trebuia sa fie inaripat asemenea unei pasiiri? Era a mica minune care nu m-a preoeupat l11sa mai Indelung. Dar mult mai important pentru mine ~i cauza

a numeroase

"Chlieehli"l, pc care, in mod evident, "Domnul lsus" Ii "lua"

numai in sila, ca pe un medicament amar. Era eeva ce nu puteam intelege. Ceea ce pricepeam 1nsa fara probleme era ca diavolului

ii plikeau Chiiechli ~i di, tocmai de aceea, trehuia 1mpiedieat sa-i 1nfulece. Asadar, desi "Domnului Isus" nu-i plae, Ii man1nca to-

eu

reflectii

era faptul

ca se comparau

capiii

miei

tusi pentru ca sa nu-i ia Satana. Plna aiei, argumentul meu era "recanfortant". Dar se spunea si ca "Domnul Isus" "ia" in genere

si alti oameni la el, ceea ce era eehivalent

in pamiDt.

cu ingroparea

a avut

fatale.

Am inceput sa nu ma mai incred in "Domnul Isus". ~i-a pierdut

Concluzia

sinistra

facuta

prin

analogie

unnari

in

ochii mei aspectul de pas are mare, recanfortanta sl binevoitoare

si

a fost asociat cu oamenii sumbri, negri, in redingota, eu joben

~i

pamofi negri lustrui\i, care se ocupau de cutia eea neagra.

Aceste rumegari ale mele au dus la prima mea trauma con- stiepta. 1ntr-o zi caniculara de vara ma aflam, ea de obicei, singur pe strada din fata casei si ma jucam in nisip. Strada treeea pe linga casa, mdreptfndu-se catre un deal, pe care-l urea, pentru ca apoi sa se piarda sus, in padure. Astfel, din casa se putea vedea 0 por-

tiune buna de drum. Am zarit atunci pe acea strada 0 silueta eu

a palarie lata ~i 0 haina lunga, neagra, coborind dins pre padure. Semana eu un barbat care poarta un fel de imbracaminte de dama. Silueta se apropia incet ~i am putut constata ca era intr-adevar a unui barbat, avind un soi de roM neagra, ce-i ajungea pina 1a g1ezne. Vazindu-l, ma cuprinse 0 teama care se amplifidi. rapid intr-o spaim~. de moarte, del imi fulged prin minte ideea inspai- mintatoare: "Este un iezuit!" Cu pu~in timp inainte auzisem 0 discu\ie dintre tata ~i un c01eg despre m~ina\iile "iezui\ilor".

Tonul impatimit, pe jumatate

cHor lui imi crease Impresia di ,,iezuitii" ar reprezenta ceva dc-

osebit

ce insemna cuvintul "iezuiti". Dar cuvintul "Isus" mi-era cunos-

cut din mica mea rugikiune.2

iritat, pe jumatate temator, al remar-

tatal meu.

De fapt,

nu ~tiam

de periculos,

chiar

9i pentru

german

cuvlntul dialectal-

(scris ~i Kziechli), lnsemnind prajituridi (n. I.). 2 In germ~J1a. iezuit '" Jesz:it, iar Isus, Jesus,

cuvinte flind mult mai evidenta

1 Confuzia

copilului

intre cuvintul

Kiichlein,

pui~or de gaina, ~i

Cfliiechfi

dintre cele doua

e yorba de dialectelc elvetiene SchwizercWlsch -

(ll.

r.) .

asemanarea

•• <;

J

",-

'1

M-am

gindit

di barbatul

care cobora

strada

era, in mod

evi-

dent, deghizat. Acesta era motivul pentru care purta haine feme- ie~ti. Probabil ca avea intentii rele. Speriat de moarte, am alergat acasa in fuga mare, am luat-o in sus pe scari pina in pod, unde m-am strecurat sub 0 grinda, intr-un ungher intunecat. Nu stiu cit am ramas acolo. Trebuie sa fi trecut insa destul de mult timp, caci atunci cind am coborit cu grija pina la etajul intii Si am scos

extrem de precaut capul pe fereastra,

stat

in lat nici urma de silueta

inca zile intregi implintata in miidulare, determinindu-ma sa nu ma mi~c din casa. lar mai apoi, cind am inceput sa ies din nou pe strada la jaaca, liziera padurii a continuat sa fie pentru mine obiectul unei atentii pline de ingrijarare. Mai tirziu m-am lamurit,

nu se mai vedea

in lung

~i

neagra.

Frica aceea infernal a mi-a

bineinteles,

ca silueta

cea neagra

nu fusese

de fapt decit un preot

catolic

inofensiv.

Cam in aceea~i

perioada

-

nici macar

n-a~ ~ti sa spun

cu

0

exactitate absoluta daca nu fusese inaintea evenimentului pe care tocmai I-am mentionat - am avut primul vis de care-mi pot aduce aminte ~i care urma sa ma preocupe, ca sa zic a~a, intreaga viata. Pe atunci aveam trei sau patru ani.

Casa parohiala sta singura in apropierea

castelului

Laufen

~i

in spatele gospodariei parac1iserului se intinde 0 poiana mare. Ma aflam, in vis, pe poiana asta. Deodata am descoperit 0 gaudi in- tunecata, dreptunghiulara, zidita in pamiDt. N-o vazusem nici- odata pina atunci. M-am apropiat, plin de curiozitate, ~i am privit inauntru. Am zarit 0 scara de piatra care ducea in adincime. Am coborit cu ezitare ~i teama. Jos se afla 0 u~a cu balta, acoperita

de 0 draperie verde. Draperia era mare ~i grea,

confeqionata din material impletit sau brocart, ~i m-a frapat as- pectul ei somptuas. Fiind curios ce s-ar putea ascunde indaratul ei, am dat-o deoparte ~i am zarit a incapere dreptunghiulara, lunga de vreo zece metri, scaldat;:l in lumina crepusculului. Tavanul boltit era din piatra, iar podeaua - acaperita ~i ea cu dale din piatra. in mijloc se i'ntindea un covar ro~u, de la intrare pina la 0

estrada joasii. Pe aceasta platform a se gasea un tron de aur, minunat

~i bogat. Nu

ro~ie. Tronul era splendid, ca in basme, un adevarat tron regesc ! Pe el se afla ceva, un obiect uria~ care aproape ca atingea tavanuL Am crezut mai intii ca-i un trunchi inalt de capac. Diametrul avea in jur de cincizeci-~aizeci de centimetri, iar inaltimea vreo patru-cinci metri. Obiectul era insa ciudat a1catuit: compus din

26

parca

ar

fi

fost

sint sigur, dar s-ar putea ca pe el sa fi fost 0 perna

piele ~i carne vie, avea deasupra un fel de cap In forma conidi, fara fata ~i fara par; numai sus de tot, chiar in cre~tet, exista un

singur ochi, care privea

nemi~cat

in sus. cu to ate di

Indiperea

era relativ luminoasa,

n-avea nici ferestre

~i nici lumina. Deasupra capului plana Insa 0 oarecare luminozi-

tate. Obiectul nu se mi~ca, dar aveam impresia ca ar putea cobori

ill orice clipa de pe tron, pentru a se catara pe mine, asemenea

unui vierme. Eram ca paralizat de frica. In acest moment insupor- tabil am auzit, bruse, vocca mamei, ca venind din afara ~i de sus, care striga: "Da, uita-te bine la el. Asta e capcaunul, mlncatorul de oameni!" M-a cuprins 0 spaima infemala ~i m-am trezit, lac de sudoare ~i speriat de moarte. De atunci Incolo, multe seri mi-a fost frica sa adorm, temlndu-ma ca nu cumva sa am din nou un vis asemanator.

Acest vis m-a preocupat

ani intregi.

Doar mult mai tirziu,

am

descoperit

ca acel obiect

am

ca era

ciudat

era un falus

~i abia

dupa

nifite

decenii

aflat

un

falus

ritual.

Nu m-am

putut

lamuri

niciodata

daca mama

voia

sa zica

in vis:

,,;ista e minditorul

de

oameni"

sau "Asta

e mzncatorul

de oameni".

In primul

caz

ar

fi

vrut sa spuna ca nu "Isus"

sau "iezuitul"

era mlncatorul

de copii,

este

reprezentat In general prin falus, deci ca intunecatul "Domn Isus", iezuitul ~i falusul sint identici. Importanta abstracta a falusului este caracterizata prin faptul

ci falusul;

In cel de-al

doilea

caz, ca mlncatorul

de oameni

ca

membrul este intronat pentru sine in mod "itifalic" (i1}u<; = drept

in

sus). Gaura din poiana reprezenta pesemne un mormint. Mor-

mintul insu~i este un templu subteran, a carui cortina verde amin- tefite de poiana, simbo]izind deci aici misterul pamintului acoperit eu 0 vegetatie verde. Covorul este ro~u ca singele. De unde illsa bolta? Fusesem atunci deja pe Munot, donjonul cetatii din Schaff- hausen? Putin probabil ca un copil de trei ani sa fi fost dus acolo. Nu poate fi vorba, afiadar, de 0 reminiscenta. La fel de necunoscut este izvorul unui falus corect din punct de vedere anatomic. Inter- pretarea lui orificium urethrae drept oehi, avind deasupra probabil o sursa luminoasa, trimite la etimologia cuvintului falus (<I>aA6<; = luminos, stralucitor) 1.

Falusul din acest vis pare in orice caz a fi un zeu subteran fii

care nu trebuie mentionat. Astfel mi-a dimas

intregii cbpilarii, trezind in mine 0 rezonanta de fiecare data cind

el

de-a

lungul

1 Cf.

C. G. Jung,

Ges. Werke F, 1973, p. 279 ~. urm. (n. ed. germ.).

27

venea vorba putin prea emfatic despre Domnul Isus Cristos. "Dom- nul Isus" n-a fast pentru mine niciodata complet real, camp let acceptabil, complet demn de a fi iubit, intrucit ma gindeam tot

pe care

mereu la perechea eu nu 0 cautasem.

sa subterana

ca la 0 revelatie

groaznica,

"Deghizarea"

iezuitului

~i-a aruncat

umbra

asupra

lnvataturii

cre~tine ce mi-a fost Imparta~ita. Ea imi aparea adesea ca 0 mas-

carada

puteau sa arboreze acolo 0 mina serioasa sau trista, insa in clipa urmatoare pareau sa rida in taina, nefiind in fond deloc afectati.

"Domnul Isus" era pentru mine oarecum asemenea unui zeu al moI1ii - ce-i drept, sari tar, deoarece speria ~i ganea stafiile noptii, dar el insusi infrico~iitor, fiind rastignit pe cruce ~i un cadavru singerind. Dragostea ~i bunatatea lui, care imi erau laudate tara incetare, mi se pareau, intr-ascuns, indoielnice, mai ales deoarece despre "Domnul Isus cel bun" vorbeau in special oameni in

redingote negre

si opt

unchi, toti preoti. Mi-au inspirat ani de-a rindul teama - ca sa nu mai vorbim despre preotii catoliei eare veneau oeazional si ma dueeau din nou eu gindulia "iezuitul" ce ma speriase; iar iezuitii ii provocasera chiar si tatei teama si suparare. In anii urmatori, pina la confirmare, mi-am dat toata silinra sa stabilesc fata de Cristos relatia pozitiva care mi se pretindea. Dar in van; n-am reusit niciodata s3.-mi depa~ese tainica nelneredere.

deauna

funeralii.

solemna,

un

fel

de

Este

adevarat

ca oamenii

~i pantofi

lustruiti

~i luciosi,

colegii

care

tatalui

evoeau

meu

intot-

in mine

inmormintarile.

Erau

ea

e eea care a fost esentialul aeelei experiente, ci formularea

logica ce-~i facea lac In mod ehinuitor in creieml meu de copil:

"Acesta este un iezuit. " Tot astfel, si in visul meu, esentialul este stran1a prezentare simboliea ~i uimitoarea interpretare ea "mln- cator de cameni". Nu fantoma capilareasca a "mincatorului de aameni" este esentialul, ci faptul ca el sta pe un tron subpamln- tean de aUf. Pentru con~tiinta mea de atunci, cea de copil, pe un

tron de aur ~edea intii ~i-ntii rcgele, iar apai, pe un tron eu mult

mai frumos 9i mal lnalt ~i mai auriu, sus departe, in cerul albastru,

stateau bunul Dumnezeu ~i Domnul Isus,

ve~m1nte albe. Or, tocInai de la acest Damn Isus venea, coborind dinspre padurea din munte, "iezuitul", in robi1 neagra de dama. De multe orl mi s-a intimplat sa ma uit intr-acalo sus, pentru a vedea daca nu ne ameninta iara~i vreo primejdie.

28

~i

Frica de "omul

negru"

0 are in definitiv

orice eopil,

s1 nu

gnoseo-

cu cunun!

de

aur

In vis coboram in grata 9i gaseam acolo, pe un tron din aur,

a aha fiinta, neomeneasci1 9i nascuta din tenebre; nec1intita, ea

din carne de am. De-abia cincizeci de

ani mai tl'rziu mi-a

privea in sus 91 se hranea

sarit in ochi un pasaj dintr-un comentariu

asupra unor ritualuri religioase, in care era yorba despre motivul fundamental antropofag in simbolistica imparta9aniei. Abia atunci m-am Uimurit eit de necopilareasca, de coapta, ba chiar de matura era ideea care incepuse sa incoJteasca in con9tiinta mea prin aceste

doua experiente. Cine vorbea atunci in mine? Ai cui era spiritul ce imaginase aceste trairi ? Ce inteligenta superioara actiona aiei ? ~tiu ci1pentru arice cap see este foarte tentant sa fabuleze despre "omulliegru" 5,idespre "ml'nditorul de oameni", 5,idespre "hazard",

9i des pre "interpretari facute ulterior", pentru a s,terge s,i inlatura

rapid ceva mgrozitor de incomod, ca nu eumva sa fie perturbata imaginea familiara a inocentei copilariei. Ah, ace~ti oarneni buni, vrednici, sanatos,i Imilasa intotdeauna impresia unor mormoloci

optimisti care stau la saare, Inghesui\i unul intr-altul, Intr-o bal- toaca formata dupa ploaie, dind voios din coada, in cea mai putin

adinca dintre toate baltoaca va seea,

apeJe, fara a banui macar ca, a doua zi deja,

Ce prindea

glas pe-atunci

in mine?

Cine ridica ni~te probleme

care-mi depas,eau cunostintele? Cine alciituia ~i alatura Susul ~i

JosuL punind astfel bazele pentru tot ceea ce urma sa umple Cll pasiuni furtunoase toata cea de-a doua jumatate a vietii mele? Cine tulbura eopilaria cea mai calma s,i inocenta eu aeeasta presimtire

Cine altul

apasatoare a unei vieti omenesti extrem de mature? declt oaspeteJe strain care venea 5i de Sus 8,ide Jos?

Prin

acest vis de copil am fast

initiat in misterele

pamintului.

A avut lac aiunci, ca sa zic asa, a inmormintare in pamint 8,iau

trecut ani pina ce am revenit 1a suprafata. AsHizi stiu ea s-a in- timplat as,a pentru a aduee cea mai mare cantitate posibilii de lumina in intunerie, A fast un fel de initiere in imperiul tenebre- lor. ALanci a inccput in mod ineon~tient viata mea spirituala.

Nu-mi

mai amintesc

de mutarea

noastra

la K1ein-Huningen,

linga Basel,

mai tirziu: Intr-o searii, tata m-a luat din pat s,i ffi-a dus in brate

pinil. b. veranda no astra orientata spre apus, pentru a-mi arata eerul,

strlHucind in amurg intr-un

Asta

ani

in 1879, ci doar de un eveniment

petrecut

citiva

verde de a splendoare

de neuitat.

a

fost dupa eruptia

vukanului

Krakatau,

in 1883.

 

29

AWl daHi, tata m-a dus afara ~i mi-a aratat 0 cometa mare, la orizontul dinspre rasarit. Odata a avut loc 0 inundatie puternica. Riul Wiese, care trece

prin sat, fortase ~i rupsese digurile. Un pod se prabu~ise in amonte.

Se inecasera paisprezece

burate ~i galbene in Rin. Dupa retragerea apei, s-a spus ca in nisip s-ar afla cadavre. Din clipa aceea n-am mai avut lini~te! Am des-

coperit cadavrul unui barbat intre doua virste, in redingota neagra

chiar pe dnd

Zacea acolo, pe jumatate acoperit de nisip, cu un brat peste ochi. Spre groaza mamei mele, ma fascina ~i sa asist la tiiierea por- cului. Toate aceste lucruri imi suscitau nespus interesuL

- parea sa fi fost surprins

oameni ~i fusesera du~i de apele invol-

se intorcea

de la biserica!

In anii petrecuti

la Klein-Htiningen

i~i au obir~ia ~i primele

mele amintiri legate de artele plastice. In casa parinteasca, 0 pa-

rohie din secolul

tunecoasa. Acolo se gasea mobila cea buna, iar pe pereti atlmau tablouri vechi. Tmi amintesc mai cu seama de 0 pictura italie-

neasca, reprezentindu-i pe David ~i Goliath. Era 0 copie in oglin- da din atelierul lui Guido Reni, originalul fiind la Luvru. Nu ~tiu cum a ajuns la noi in familie. Se mai afla acalo un tablou care e acum in easa fiului meu: un peisaj din Basel, de la inceputul se-

in

eolului al XIX-lea. Adesea

pe camera lntunecoasa ~i izolata ~i ~edeam ore intregi in fata tablo-

urilor,

cuno~team.

0

al XVIII-lea, exista 0 incapere solemna ~i in-

ma

streeuram

frumusete

-

neobservate

singura

pentru

a contempla

aeeasta

pe care

 

Pe vremea

aceea -

eram

inca

foarte

mie, de vreo

~ase ani -

o

matu~a m-a

luat intr-o

zi

eu

ea

la Basel, un de mi-a aratat ani-

malele impaiate de la muzeu. Am zabovit mult timp aeolo, pentru

ea voiam

sa privese totul eu mare atentie. La ora patm au sunat

clopotele,

ea semn ca muzeul se inehide. rviatu~a mea ma tot zorea

sa plecam, dar eu nu ma puteam dezlipi de vitrine. Cum intTe timp sala fusese inehisa, a trebuit s-o luam pe alt drum ca sa ajungem la scara, ~i anume prin galeria eu antichitati. Deodata m-am trezit in fata aces tor statui superbe! Cople~it profund, am desehis ni~te oehi mari, mari de tot, caei nu vazusem nieiodata ceva de 0 fru- musete asemanatoare. Nu ma puteam satura privind. Matu~a mea ma tragea de mina spre ie~ire - eu ramineam mereu eu un pas in urma ei -----~i striga: "Baiat rau ee e~ti, inch ide ochii, biliat diu ee qti, inehide oehii!"

30

Abia

in clipa

aceea

am remarcat

di trupurile

erau

goale

~i

purtau

frunze

de smochin.

N!ci macar

nu observasem

asta pina

atunci.

Astfel

s-a

desHi9urat

prima

mea

intilnire

cu artele fru-

moase. Matu~a mea fierbea de indignare, de parca ar fi fost tir1ta

printr-un institut pomografic.

Cind aveam

~ase ani, parintii

mei au facut cu mine b excursie

s-o

uit, fiind de altfel singura roc hie a ei pe care mi-o mai amintesc:

era dintr-un material negru, imprimat cu niste desene mici ~i verzi in forma de semiluna. In aceasta imagine foarte timpurie pe care

am pastrat-o in memorie,

la Arlesheim, iar mama a purtat

0 rochie

pe care n-am putut

mama

imi

apare

ca femeie

tinara

~i

zvelta. In celelalte amintiri ale mele este intotdeauna mai in virsta

~i corpolenta.

~i mama

Am

ajuns

la 0 biserica

a spus:

"Asta

e 0 biserica

catolica."

mea, ling a mama, pentru

apucat sa vad luminarile mari pe un altar bogat impodobit (era in perioada Pastelui), cind, deodata, m-am impiedicat de 0 treapta

~i mi-am ranit barbia intr-un razuitor de fier. ,$tiu doar ca atunci cind parintii mei m-au ridicat de jos, singeram rau. Aveam 0 stare

de spirit ciudata. Pe de 0 parte mi-era rusine ca prin

atrasesem asupra mea atentia credinciosilor aflati in biserica, pe de alta, aveam simtamL.'1tulde a fi comis ceva interzis: iezuiti -;- dra,-

perie

catolica,

m-am impiedicat si am tipat! Ani fn sir n-am mai putut pasi intr-o biserica catolica, fara sa ma simt cuprins de 0 teama tainica la ideea de singe, cazatura si iezuiti. Acestea alcatuiau ambianta sau atmosfera care 0 impre- surau. Ea m-a fascinat insa intotdeauna. Vecinatatea unui preot catolic ma facea sa ma simt, daca se putea, si mai putin in largul meu. Abia pe la treizeci de ani, cind am intrat in Stephansdom - Catedrala Sf. Stefan din Viena - am putut s-o simt pe Mater Ecclesia Hid aceasta senzatie de apasare. La sase ani au inceput orele de latina, pe care mi Ie preda tata. Nu-mi displacea sa merg la scoala. Imi venea usor, pentru ca am fost intotde'l'.ma mai avansat decit ceilalti. Stiam sa citesc inca

ca

Curiozitatea

amestecata

a privi

cu teama,

m-a

facut

sa fug

de

inauntru,

prin usa deschisd

Am mai

tipatul meu

deci

biserica

de vina

verde

-

aceea

secretul

care

capcaunului

face

Aceasta

cu iezuitii.

este

Ei sint

are de-a

inainte de a merge la scoala. Imi amintesc insa de perioada

inca nu stiam, chinuind-o in schimb pe mama sa-mi citeasca, si

31

cind

anume din Orbis pictLlS1, 0 carte veche pentru cop ii, In care se

gasea 0 descriere

a religiilor exotice, mai ales a celei indiene. Erau

ilustrati

o sursa inepuizabila de interes. Mama mi-a paves tit mai tlrziu

cum tot reveneam la aceste imagini. Le simteam atunci, In mod obscur, Inrudite cu "revelatia mea originara", de care nu pome- nisem niciodata nimanui, fiind pentru mine un secret de nedivul- gat. Mama imi confirma aceasta hotarire intr-un mod indirect, deoarece nu-mi scapa tonul de u~or dispre~ cu care vorbea despre "pagIni". ~tiam ca mi-ar fi respins ingrozita "revelaiia". Nu vo- iam sa ma expun unei astfel de raniri. Acest comportament necopilaresc era legat, pe de 0 parte, de

o mare sensibilitate ~i vulnerabilitate, pe de aM parte - ~i mai

ales - de singudhatea mare resimtitii in copilarie. (Sora mea era cu noua ani mai mica decit mine.) !'vla jucam singur ~i in stilul meu. Din pacate, nu-mi mai amintesc ce anume ma jucam, ci doar faptul ca nu voiam sa fiu deranjat. Eram absorbit adine, ell cucer- nicie chiar, in jocurile mele ~i nu suportam sa fiu privit sau ju- decal. Imi aduc aminte insa ca, de la ~apte la opt ani, mil pasiona jocul cu cuburi, construind tummi, ca sa Ie distrug apoi, cu volup-

tate, prin "cutremure". Intre opt ~i unsprezece ani, desenam la ne- sfir~it scene de lupta, asedieri, bombardamente, precum ~i biltalii navale. Apoi am umplut un caiet intreg eu pete de cemealii ~i ma incinta interpretarea fantastidi pe care le-o dadeam. Unul din moti- vele pentru care indrageam ~coala era ca acala gasisem ill cele din urma camarazii de joaca a caror lips8. 0 resimtisem auta timp. Dar am mai gasit lnca ceva care a provocatin mine 0 reactie ciudata. Inainte de a relata aceasta, trebuie sa mentionez dl atmo- sfera nocturna incepea sa devina apasatoare. Se petreceau tot felul de lucruri, care-mi produceau teama $i erau de neinteles. Parintii mei donneau sepamt. Eu dormeam in camera tatei. De la u~a care dadea spre odaia mamei veneau influente ne]ini~titoare. Noaptea,

mama era infrico~atoare ~i misterioas3

pa~ind din u~a ei 0 silueta oarecum luminoasa, nec1ara, al carei

cap se deta~a de git, plutind inaintea lui in aer, ca 0 luna mica. Imediat se forma un cap nou, care se deta~a iara~i. Acest proces

se repeta de ~ase, ~apte ori. A veam vise de groaza despre lucruri

care ba erau mari, ba mici. A~a, de exemplu, despre 0 bila mica,

Brahma,

Vishnu

~i Shiv a, ceea ce reprezenta pentru mine

Intr-o noapte, am vazut

1 A

nu

se eonfunda

ell Orbis pictlls; de J. A. Comenius

32

(n. ed. germ.).

aflata foarte departe, care se apropia treptat, crescind imens ~i

fiind gata sa ma striveasca, sau des pre fire de telegraf, pe care ~edeau pasari. Firele se faceau tot mai groase, iar frica mea se tot amplifica, pina ce ma trezea.

Cu to ate ca visele

acestea

erau in legatura

cu pregatirea

fizio-

logica a adolescentei, au avut totu~i un preludiu, cam pe la ~apte ani: Am suferit in perioada aceea de un pseudocrup cu crize de

sufocare. In timpul acestor crize ~edeam la pieioarele patului, aplecat spre spate, ~i tata ma tinea de subsuori. Deasupra mea am vazut un cere albastru scinteietor, de marimea unei luni pline, ~i

ill interiorul sau se mi~cau ni~te fapturi aurii, pe care Ie credeam a fi ingeri. Aceasta viziune imi imbllnzea de fiecare data teama de sufocare. Dar ea aparea din nou in vise. Rolul decisiv l-ajucat aici, din cite mi se pare, un factor psihogen: atmosfera spirituala

din casa incepuse sa devina sufocanta,

irespirabila.

era

de Craciun. CoraIuI de Craciun:

de mull.

ciun.

doare. Toate celelaIte sarbatori ma Iasau reee. Pe locul al doiIea

se afla noaptea Anului Nou. AdventuI avea in sine ceva care nu

prea se potrivea in mintea mea eu venirea CraciunuIui. Avea de-a -

ar-

Nu-mi

placeacteIoe

imi placea

singura

sa merg

Ia biseriea.

Singura

exceptie

Aceasta este ziua pe care a facut-o

cre~tina

Seara

urma

pomul

pe care

0 celebram

de Cra-

cu

Domnul1

Era

nespus

sarbatoare

face eu noaptea, vremea rea ~i vintul

Se auzea un murmur, se petreceau lueruri stranii.

mele

~i eu intunericul

dateaza

casei.

0 des-

Din acea perioada

timpurie

a eopilariei

coperire

pe care

am faeut-o

in compania

eolegilor

mei din

sat:

ma instrainau

de mine

insumi.

Cu ei, deveneam

eu totuI

aItfeI

decit atunei cind eram singur

acasa.

Luam

parte

la pozne

sau

inventam

ehiar eu tot feluI

de nazbitii,

despre

care mi se parea

ca

nu mi-ar fi treeut niciodata

prin minte

daca a~ fi fost acasa. ~tiam

puteam

nascoei atitea ~i atltea. Mi se parea insa ca datoram aceasta

totu~i

foarte

bine

ca

~i atunei

eind

eram

singur

acasa

1 Aeest cintee de Craeiun fneepe eu un eitat biblie, din versetul 24 al Psalmului 118. Am folosit, pe pareursulfntregii car1;i,eitate din uimatoarea versiune romaneasea a Bibliei: Biblia, adica Dumnezeiasca Scriptura a Ve-

chiu/ui ~iNou/Ili Testament, "tradusa dupa textele originale

ebraiee ~i greee~ti

de preo\ii profesori Vasile Radu ~i Gala Galaetion, din fnalta ini\iativa a

Majestatii

Carol II", Bueuresti,

musetii ei, ei si pentru ca reda eel mai fidel ideile pe care a vrut sa Ie exprime C. G. Jung de fieeare data cind a recurs la un eitat biblie (n. t.).

33

Sale Regelui Carol II", Fundatia

1938. Am ales aeeasta

pentru Literatura

talmacire

~i Arta "Regele

fru-

nu doar datorita

transformare influentei colegilor mei care, intr-un fel ~au <tItul,ma "demeneau ori ma constringeau sa fiu altfel decit credeam eu ca sint. Influenta lumii mai largi, in care faceam cuno~tinta ell alti oameni decit parintii mei, imi aparea indoielnidi, dadi nu chiar sus-

pecta ~i ostilii intr-un

mod obscuI. Percepeam

frumusetea

in masura

crescinda

lumii luminoase

a zilei, in care "lumina

auric a soarelui

se

joaca

printre

frunzele

verzi"

1. Chiar alilturi de eo. intuiam insa

o

lume a umbrelor

ce nu putea

fi inabu~ita, pop111ata cu intrebari

infrico~atoare, tara de raspuns, 10.discretia carora ma simteam.

de seara

tuala, 0 data ce incheia zina cum se cuvine si era 0 introducere

10.fel de corecta a noptii si somnului. Dar nonl perieo! pindea in timpul zilei. Era co.~i cum as fi simtit 0 dezbinare eu mine insumi

~i m-a~ fi temut

1m! amintesc imi faeea plaeere sa ma jac

un zid vechi din blacuri mari de piatriL ale caror interstitii formau

ni~te grate interesante. Aici obi~nuiam sa intretin un mie foe, !a care ma ajutau ~i alti eopii - un foe care trebud'sa arda "mereu",

sa

eforturile

Numa! eu aveam voie sa veghez acest Toe. Cei1a1ti puteau aprinde

in alte "pe~teri" a1te focuri, dar

interesau. Doar focul meu era viu ~i avea un caracter sacru. Mult

timp, acesta a reprezentat iooul rueu preferat.

u~or

proeminenta - piatra mea. Se IntJ'rnpla deseori, cind eram singur,

sa ma ased pe eo., ~i atunci

Ce-i drept, rugaciunea

mea

im! conferea

0 aerotire

ri-

de ea. S!guranta

mea

launtrica

era amenintata.

ca in aceasta Derioada (de 10.saDte 10.naua ani)

.l

\

,

~

eu focu\. In gril.dina nao.stra se afla

fie

deci

intretinut

noastre

permanent.

Era

nevoie

in

in a aduna

acest

lemnul

scop

de

unite,

care constau

necesaI.

acelea erau profane ~i nu ma

in care

se ana

0 piatra

In rata

zidului

cobora" 0 panta

ineepea un joc 0.1gindm-iIor care suna

cam a~a: "Eu ~ed pe aceasta piatd. Eu sint sus, iar ca este jos."

-

aflu aiei, pe aceasta panta, iar el ~ade pe mine." Atunei s-ar ivi

mtrebarea:

ma atunci ma ridicam, indoindu-ma in legatura eu mine insumi ~i tot cugetind: "Cine este ce?" Asta imi raminea obseur, ~i incerti- tudinea mea era insotita de sentimentul unei obscuritati stranii ~i fascinante. Neindoielnic era insa faptul cii aceasta piatra. se gasea intr-o relatie misterioasa cu mine. Puteam ~edea ore intregi pe eo., vrajit de enigma pe care mi-o dildea de dezlegat.

care

mil.

Dar ~i piatra

"Sint

~ade el?"

ar putea

en aeela

Aceasta

sa spuna:

care

"eu"

~i sa gindeasea:

"Eu

~ade pc piatra

sau slnt piatra

intotdeauna

pe

:;;i

intrebare

dezorienta

1 V. paragraful

al treilea din acest capitol,

34

p. 21

(n. t.).

Treizeci de ani mai tlrziu am fast din nOLlpe acea panta; eram

casatorit, ayeam copii, 0 casa, un loc pe lume ~i un

de idei ~i planuri ~i, deodata, am redeyenit copilul care, plin de

o importanta tainidi, aprinde un foc si sade pe piatra despre care

nu se stie dadi ea este eu sau eu sint ea. Viata mea 1a ZUrich mi-a venit brusc In minte si mi s-a parut straina, asemenea unui mesaj dintr-o aWi lumesi Yreme. Era deopotriya ademenitoare si in- spaimintatoare. Lumea copilariei mele, in care tocmai ma cufun- dasem, era vesnica, iar eu fusesem rupt de ea si ma prabusisem intr-un timp ce se derula rara oprire, indepartindu-se din ce in ce mai multo Trebuia sa parasesc CLlforta acest loc, pentru a nu-mi pierde yiitorul. Aceasta clipa imi este de neuitat, caci mi-a luminat ca fulgerul caracterul de etemitate al copiliiriei mele. Curind dupa aceea, in cel de-al zecelea an al vietiimele, mi s-a dezvaluit ce se intelege prin aceasta "eternitate';. Scindarea mea interioara si nesiguranta mea in lumea cea larga m-au condus la 0 ms.sura care pe atunci iml era de nC1Dteles: intrebuintam pe yremea aceea un penal' gal- ben, Eicuit, en a incuietoare mica, asa cum au elevii de la ~eoa-

1a primar5

cioplit UIl amulet de vreo sase centimetri, eu "redingota, joben si

Tineam aeolo si un line:d. La unul din eapetele lui am

cap doldora

pantofi lustruiti >;, taiat de pe lineal

pregatit un patut. I-am geut chia1' 51 un paltona9 dintr-o bueata

de llna.

guiata si negricioasa, pe care 0 pictasem 111acuareHi il1 culari diferite, astfe1111cit S3. fie iillpartita intr-o parte superioara si una inferioara. 0 pastraSelT\ rnuIt timp 1n buzunarul pantalonilor. Era

piatra lui. TomI eonstituia pcntru mine un mare secret, din care nu pricepeam IDSa nimic. Am dus, in taina, penarul cu omuletul meu sus, in podni care era un ioe interzis (il1te1'zis, intrucit scin- durile podelei era1.1mincate de can, putrezite si de aceea pericu- loase) 9i I-am aseuns pe 0 bima de sus\inere a 9arpantei acopeIisului. Am simtit 0 mare multumire facInd a9a; caci nici un om nu-I va vedea. Stiam ca acolo nu-l va putea gasi uimeni, di nimeni nu-mi va putea descoperi 91 distruge seeretul. Ma simteam sigur si sentimentul ehinuitor al dezbinarii eu mine Jnsumi disparu astfel. In roate situatiile dificile. cind facusem vreo prostie sau cind scnsibilitatea mea fusese ranita, sau cind cram aps.sat de irasci- bilitatea tatei ori de stare a bolnavicioasa a mamei, ma gindeam la omu]ctul meu pus la culcare ~i 1nvclit eu grija si Ia piatra Iui

35

L-am colorat Jfl negru eu ajutorul cemelii, I-am eu ferastraul 9i I-am pus 1n penar, unde i-am

el 0 piatra

din

Rin, netada, lucioasa, lun-

Am pus Enga

neteda, lucioasa ~i frumos colorata. Din cind in cind - adesea

dupa ni~te pauze de saptamini intregi - urcam In pod intr-ascuns

~i numai cind eram sigur cii nu ma va putea vedea nimeni. Acolo

ma cataram pe grinzi, deschideam penarul ~i ma uitam la omulet

~i la piatra.Puneam de fiecare data inauntru ~i un cocolo~ de hmie

pe care scrisesem in prealabil ceva, In timpul orelor de la ~coala, cu un scris secret, inventat de mine. Erau fi~ii de hirtie, scrise

marunt-marunt, pe care apoi Ie Iaceam mototol ~i i Ie dadeam

omuletu1ui

Din

pacate, nu-mi mai aduc aminte ce voiam sa-i comunic omuletului.

~tiu doar cii "scrisorile" mele insemnau pentru el un fel de biblio- teca. Presupun, de~i nu sint sigur, ca or fi fost diferite cugetiiri care Imi placusera in mod deosebit.

nou avea Intotdeauna

In piistrare.

Imi amintesc

caracterul

ca adaugarea

unui cocolo~

solemn.

unui act ceremonial

Nu ma preocupau

pe-atunci

nici sensul acestui mod de a aqio-

na, nici explicatia

multumeam cu sentimentul

satisfaqia de a poseda ceva la care nu putea ajunge nimeni ~i de care nu ~tia nimeni. Era pentm mine un secret inviolabil, ce nu

avea voie sa fie tradat niciodata, fiindcii siguranta existentei mele depindea de asta. Nu ma Intrebam de ceo Era pur ~i simplu ~a. Aceasta posesie a unui secret a avut atunci 0 putemidi influ- enta formativa asupra mea. 0 vad drept elementul esential al pri- mei mele tinereti, drept un eveniment de maxima importantii pentm mine. Tot ~a, n-am povestit niciodata nimanui visul meu de copil

despre falus, iar iezuitul apartinea

cu el. Ma ~i aveam

pe care a~ fi putut s-o dau In legatura

sigurantei

nou

doblndite

~i el imperiului

nelini~titor

despre care nu era voie sa se vorbeasca. Figurina din lemn cu piatra sa era 0 prima incercare, inca incon~tient copilareasca, de

a da forma secretului. Mereu eram absorbit de ea, avind senzatia

ca ar trebui aprofundata; ~i totu~i nu ~tiam ce era ceea ce voiam

in

natura, care sa dea 0 explicatie sau care sa-mi arate unde sau care era secretul. Atunci a sporit interesul meu pentru plante, animale

~i pietre.

De fapt, eram religios in sensul cre~tin - chiar dad intotdeauna

,,~i

ce-i cu ceea ce se afla sub pamint?" lar cind mi se inoculau In- vataturi religioase ~i mi se spunea: "Asta e frumos ~i asta e bine", atunci gindeam in sinea mea: "Da, dar exista inca ceva foarte

cu re~inerea: "Dar nu-i chiar atit de sigur!" sau cu intrebarea:

sa exprim. Mereu speram ca s-ar putea giisi ceva, eventual

Ma aflam

intr-o

cautare

permanenta

de ceva misterios.

tainic ~i diferit, despre care oamenii nu ~tiu."

36

Episodul

cu omuletul

cioplit

a alcatuit

punctul

culminant

al

copilariei mele ~i totodata incheierea ei. E1 s-a intins pe 0 perioada

de aproximativ un an. A survenit apoi

un golin

memoria

mea in

legatura cu acest eveniment, gol care

a durat

pina

la treizeci

~i

cinci de ani. Atunci

s-a ridicat

din negura

copilariei

aceasta frin-

tura de amintire,

cu 0 claritate

imediata,

caci, Inde1etnicindu-ma

cu lucrarile preliminare la cartea mea Wandlungen und Symbole

der Libido (Transformiiri $i simboluri ale libidoului), am citit cu acea ocazie despre cache, ascunzatoarea pietrelor-suflete In apro-

piere de Arlesheim,

~i despre

churingas

ale

australieni1or.

Am

descoperit

brusc

di-mi

faceam

0 imagine

foarte

precisa

despre

0

astfel de piatra, de~i nu vazusem niciodata

0 reproducere

a ei.

Mi-o reprezentam ca pe 0 piatra neteda, lucioasa ~i In a~a fel pic-

tata, Inc1t era separata Intr-o parte superioara ~i una inferioara.

Aceasta imagine mi se pam Intruc1tva cunoscuta

atunci amintirea unei cutii gal bene, a unui penar galben, de fapt,

al

Antichitatii, un Telesphoros, care apare uneori reprezentat In arta antica alaturi 'de Esculap, citindu-i acestuia dintr-un suI.

respective,

data ~i convingerea ca exista componente suflete~ti arhaice; care nu au cum sa fi patruns In sufletul individual prin nici 0 traditie. -

studiat-o

carte

am capatat pentru prima

precum ~i a unui omulet. Omuletul

~i ei i se asocie

zeu

ascuns

era

un

mic

eu

revenirea

amintirii

Intr-adevar,

In biblioteca

tatiilui

tlrziu -

meu

pe care,

nota bene, am

abia cu mult mai

nu exist a nici 0 singura

care sa fi continut informatii de acest gen. Intereslndu-ma, am aflat ca nici tata nu ~tia nimic despre astfel de lucruri.

Fiind

ill 1920 in Anglia,

am cioplit

doua

figurine

asemana-

toare dintr-o ramura subtire, fara sa-mi amintesc c1tu~i de putin de episodul din copilarie. Am pus sa mi se ciopleasca una dintre ele In piatra, In dime~siuni mai mari, iar aceasta statuie se gase~te In gractina mea din Ktisnacht. Abia atunci, incon~tientul mi-a su- gerat numele, numind statuia "Atmavictu" - breath of life - suflarea vietii. Ea este 0 dezvoltare ulterioara a acelui obiect cvasi- sexual a! copilariei, care pe urma s-a revelat Insa a fi breath of life, deci un impuls creator. Totul este In fond un cabirl, Invelit

J Cabirii, numi(i ~i "zeii cei mari", reprezenta(i ba ca pitici, ba ca uria~i, erau divinita(i ale naturii, al caror cult era de cele mai multe ori raportat la cel al zei(ei Demeter. Au fast pu~i in legatura eu elementul creator ~i cu na~terea vie(ii (n. ed. germ.).

37

intr-un paltona~, aseuns in kista1, -

vitala

piatra

eea negrieioasa,

inarmat

lunguiata.

eu 0 provizie

de fona

Acestea

sint insa

eo-

nexiuni

care

mi s-au

clarificat

abia

mult

mai tirziu.

Gnd

eram

eopil, toate mi se intimplau intr-un mod similar celui pe care I-am vazut ulterior la indigenii din Africa: mai intii actioneaza ~ihabar n-au ee fac. Abia mult mai tirziu se gindese la ceea ce au fkut.

1 Caseta,

cutie (n. t.).

,'"'" L

Anii de scoaHi

,

I

Cel de-al unsprezecelea an 0.1 vietii mele a fost foarte important pentm mine, caci atunci am intrat 10. liceu in Basel. Am fost rupt astfel de camaro.zii mei de joo.ca de 10. tara, ajungind intr-o.devar in "lumea mare", in care oameni putemici, mult mai putemici dedt tata! meu, !ocuiauln case mari, superbe, ciHatoreo.u in calqti costisitoare, trase de cai magnifici ~i se exprimau intr-o germana sau franceza distinse. Fiii lor, bine imbracati, avind maniere ele- gante ~i multi bani de buzunar, erau colegii mei de clasa. Am aflat

in

de 10. ei, Cll stupoare ~i 0 timpul vacantelor in Alpi,

lucitori" de lingii ZUrich, ba chiar 10. mare, ceea ce reu~i sa puna virf 10. toate. Mil uitam 10. ei cu uimlre, co. 10. ni~te fiinte dintr-o

aWl lume. pogorite din acea splendoare de neatins a muntilor in-

teribilii

lnvidie

secreta,

ca fusesera

acei "munti acoperiti cu zapada ~i stra-

zapeziti

~i incandescenti

sau venite din acea indepartare de ne-

masurat

a marii, pe care nu mi-o puteam nici macar imagina. Am

realizat atunci C2. eram saraci, ca tata era un sarman preot de tara,

iar eu

ti3.lpile pantofilor rupte ~i trebuia sa stea ~ase ore 10. ~eoala ell

ciorapii uzi. Am inceput sa.-mi privesc parintii ell alti ochi ~i sa Ie inteleg grijile ~i supararile. M-a cuprins mila mai ales pentru tata; pentm mama - lucm ciudat - ceva mai putin. Mi se parea ca, dintre ei doi, eo. era mai putemidi. Cu toate aces tea, ma simteam de partea ei cind tat a nu-~i putea stapini nervozitatea

un baieta~ care u~nbla cu

un

~i mal

s2rman

fiu de preot,

plina de toane. Asta nu era tocmai meu. Spre a ma elibera de aceste

bitrului superior care, nolens volens, trebuia sa-~i judece parintii.

Lucrul acesta a produs in mine un fel de lnflat1e1, ce-mi

favorabil

formarii

caracterului

conflicte, am preluat roIuI 0.1'-

umfla

~i

1 V. termenul

in Glasar

(n. t.).

39

diminua

a~a era instabi!.

aveam

rescitat ~i bucuros. "Asta-noapte ai capatat 0 surioara", mi-a spus,

su-

in acela~i timp sentimentul

noua

ani, mama

de incredere

a nascut

in mine,

Tata

care ~i

era

Cind

0 fetita.

luindu-ma

total prin surprindere,

pentru

ca nu observasem

nimic

pina atunci.

 
 

Nu ma frapase

faptul

ca mama

~ezuse ceva

mai des la pat ca

de

obicei.

Asta mi se parea oricum

0 sliibiciune

de neiertat.

Tata

ill-a dus la capatiiul

om

batrin, ochii inchi~i, probabil oarba cum sint ciitelu~ii. Obiectul avea pe spate elteva fire de par riizlete, lungi ~i blond-ro~cate, care mi-au fost aratate - oare ar fi trebuit sa aevina maimuta? Eram ~ocat ~i nu mai ~tiam ce Si cum sa simt. A~a aratau nou-nascutii?

ceva despre barza care ar fi adus copilu!. Cum era

care arata teribil de dezamagitor:

mamei,

iar ea tinea in brate 0 faptura

fata ro~ie, zbircita,

micuta,

ca a unui

Mi s-a ingaimat

atunci cu seria de pui pe care 0 pisicii ii fiita 0 data? De cite ori tre- buia barza sa tot zboare incolo ~i incoace, pina ce-i aducea pe toti ?

~i cum era la vaci?

sa tina un vitel intreg in cioc. ~i apoi, taranii ziceau cii vaca a fatat

vitelul, nu ca barza a adus vitelu!. Povestea asta era evident

unul din trucurile

sa ~tiu.

Eram sigur cii mama

Nu-mi

puteam

inchipui

cum ar fi reusit barza

ca sa scape

iarasi

de mine.

ale a pe care mi Ie debitau

fiicuse din nou ceva ce eu nu trebuia

Aceasta

brusca

aparitie

a surorii

mele mi-a liisat un sentiment

vag de neincredere, care mi-a ascutit curiozitatea ~i observatia.

Anumite

reactii

ulterioare

suspecte

ale mamei

ini-au

confirmat

banuielile:

ceva

regretabil

era legat

de aceasta

na~tere.

In rest,

povestea nu m-a preocupat prea mult, dar a facut probabil sa se intensifice in memoria mea un eveniment petrecut cind aveam doisprezece ani.

avea

Cind plecam

intr-o vizita

sau eram invitat undeva,

mama

obiceiul neplacut sa strige in urma mea toate sfaturile bune po- sibile. N-aveam atunci numai hainele cele mai bune ~i pantofii

lustruiti, ci Si sentimentul demnitatii a ceea ce intentionam sa fac ~i a aparitiei mele in public, a~a ca 0 luam ca pe 0 injosire ca oa-

menii de pe strada sa auda ce fel de lucruri

salutari de la tata ~i mama·

~i sa-ti sufli nasul - ai 0 batista la tine? Dar pe miini te-ai spa~ lat?" etc. Gaseam deosebit de deplasat sa fie expuse lumii in acest mod sentimentele mele de inferioritate care insoteau inflatia, atunci cind eu, din amor-propriu Si vanitate, avilsesem de mult grija ca aparitia mea sa fie elt se poate de irepro~abila. Caci aceste ocazii

40

mama dupa mine:

ofen sato are striga

"Nu uita sa transmiti

spre casa unde eram

invitat, ma simteam important ~i demn, ca mtotdeauna dnd purtam,

insemnau

foarte

mult pentru

mine.

In drum

intr-o zi de saptamina, hainele mele

schimba insa considerabil, de indata ce casa straina ajungea in

se

de duminica.

Imaginea

raza mea vizuala. Eram umbrit atunci de impresia de maretie ~i

putere degajata de ace~ti oameni.Ma temeam de ei ~i, in micimea

mea, tare a~ fi dorit sa dispar la paisprezece stinjeni

adincime sub

pamint,