Sunteți pe pagina 1din 96

MORFOLOGIA

Definiţie: disciplina care studiază cuvântul ca unitate gramaticală adică sub aspectul formei, al
modificărilor flexionare (în cazul cuvintelor variabile) şi al conţinutului, al valorilor gramaticale
exprimate prin diverse forme.
Unităţile fundamentale ale morfologiei sunt părţile de vorbire (10)

Morfologia cunoaşte mai multe diviziuni în funcţie de criteriile:

a) Morfologic
1. părţi de vorbire flexibile
- substantivul
- articolul
- adjectivul se declină (declinabile)
- numeralul
- pronumele
- verbul se conjugă

2. părţi de vorbire neflexibile (nu-şi schimbă forma)


- adverbul
- prepoziţia nu se declină
- conjuncţia nu se conjugă
- interjecţia

b) Sintactic
1. părţi de vorbire care au funcţie sintactică
- substantivul (în orice caz, cu excepţia vocativului)
- pronumele (în orice caz, cu excepţia vocativului)
- numeralul (în orice caz, cu excepţia vocativului)
- adjectivul
- verbul
- unele adverbe
- unele interjecţii

2. părţi de vorbire care nu au funcţie sintactică


- articolul
- prepoziţia
- conjuncţia
- unele interjecţii
- unele adverbe

c) Semantic
1. cuvinte care exprimă noţiuni (au un înţeles)
Părţile de vorbire care exprimă noţiuni sunt:
- substantivele
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- adjectivele
- pronumele
- numeralele
- verbele
- adverbele

2. cuvinte care nu exprimă noţiuni (sensul lor lexical este nul)


Părţile de vorbire care nu exprimă noţiuni (fără valoare noţională, lexicală sau semantică) sunt:
- articolul
- prepoziţia
- conjuncţia

SUBSTANTIVUL

Definiţie: partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, stări sufleteşti,
acţiuni, însuşiri.

Felul substantivului:

A.
1. comune: catalog, elev, masă, copil, tigru, gramatică, regulă, viţă-de-vie, bunăvoinţă
2. proprii: Dunăre, Luciana, Pantelimon, Popeşti-Leordeni, Ştefan cel Mare

B.
1. simple: Olt, Gabi, masă, pix, noapte, Maria, caz, Dacia
2. compuse: floarea-soarelui, untdelemn, Mircea cel Bătrân, Delta Dunării, Cluj-Napoca

C. colective: roi, buchet, popor, mulţime, turmă, armată, tufiş, codru, păduri, gheţuri

D. defective de număr cu formă numai la:


1. singular: orez, miere, sânge, aur, fasole, mălai, sare, unt, brânză, făină
2. plural: icre, ochelari, tăiţei, zori, câlţi, blugi, Carpaţi, Bucegi

E. care conţin în scriere litera „x”: anexă, axă, axiomă, boxă, examinator, excavator

F. care conţin în scriere grupul „cs”: cocs, micsandră, vacs, rucsac, fucsină

singular: copil, om
Numărul substantivului
plural: copii, oameni

Substantive cu forme duble la singular (dar cu acelaşi înţeles):


- călăuză (călăuz), berbec (berbece), poem (poemă), fluture (flutur), şoarece (şoarec).

Substantive cu forme duble la plural (dar cu acelaşi înţeles):


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- boli (boale), roţi (roate), coli (coale), ghişee (ghişeuri), refren (refrenuri), ghivece (ghiveciuri)

Substantive cu forme duble (multiple) la plural (cu înţeles diferit):


- curenţi – curente, cornuri – coarne – corni, coti – coate – coturi, capi – capete – capuri, elemenţi
– elemente, rapoarte – raporturi, cămin – căminuri

masculin (un; doi): secretar, câine, croitor, om


Genul substantivului feminin (o; două): secretară, literatură, pisică
neutru (un; două): fragment, ciolan, os, ac

Substantive animate: regizor, cocoş, ţărancă, lupoaică, Dragoş

Substantive inanimate: munte, casă, stâlp, Dunăre, Ialomiţa

MOŢIUNEA: categorie gramaticală doar pentru substantivele animate.

a) substantive mobile (de fapt, mobile sunt doar sufixele) au forme diferite pentru a defini fiecare sex:
- soţ – soţie, raţă – răţoi, prinţ – prinţesă.

b) substantive epimobile: au corespondente masculin – feminin (sau invers) numai că nu au radical


comun:
- vacă – bou, ţap – capră, oaie – berbec, bărbat – femeie.

c) substantive epicene: au aceeaşi formă pentru desemnarea ambelor sexe:


- rimă, cocostârc, elefant, panteră, jder, ţânţar

CAZUL - exprimă relaţiile dintre două cuvinte


- este forma prin care se exprimă o anumită funcţie sintactică
- sunt 5 cazuri:
- nominativ (N)
- acuzativ (Ac)
- genitiv (G)
- dativ (D)
- vocativ (V)

Nominativ – N - autorul acţiunii

1. subiect - (cine?, ce?)


Mama merge acasă.
Tabla este ştearsă.
Cartea este pe masă.

2. nume predicativ (intră în componenţa unui predicat nominal alături de un verb copulativ)
cine?
ce? + vb. copulativ ... ?
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
cum?

Mama este tehniciană. tehniciană – nume predicativ; este tehniciană – predicat nominal

Tata este zidar. zidar – nume predicativ; este zidar – predicat nominal

Prietena mea este cartea. cartea – nume predicativ; este cartea – predicat nominal

3. atribut apoziţional (apoziţie) – (care?)

a) simplă
- izolată prin virgulă
Prietena mea, Ana, a venit.
Prietena mea, cartea, este de mare ajutor.

- neizolată prin virgulă


Doamnei Ileana i-am propus să plece în oraşul Bucureşti.
M-am născut în oraşul Braşov.

Ac. N.

b) dezvoltată
Ana, prietena mea, a venit.

Acuzativ – Ac - răsfrângerea acţiunii

1. complement direct – (pe cine?, ce?)


Eu l-am văzut pe Gigel.
Noi cumpărăm cireşe.

- un complement direct stă numai în cazul Ac.


- un complement direct nu poate exista în propoziţie fără subiect
- un complement direct nu poate fi cerut de:
Observaţie!
- verbul „a fi”
- verbe copulative
- verbe impersonale

2. complement indirect – (despre cine?, despre ce?, cu cine?, cu ce?, de cine?, de ce?, la cine?, la ce?,
de la cine?, de la ce?, pentru cine?, pentru ce?)
Noi discutăm despre lecţie.
El scrie cu pixul.
El merge la film cu George.
Ne-am interesat de cărţile pe care le-am pierdut.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


3. complement circumstanţial de loc – (unde?, de unde?, pe unde?, până unde?, încotro?)
El merge la Bucureşti.
Eu am fost la mare.
Se născuse prin părţile Iaşului, acum 50 de ani.

4. complement circumstanţial de timp – (când?, de când?, pe când?, până când?, cât timp?)
În toamna trecută am fost la munte.
Săptămâna viitoare voi merge la film.
Încă din copilărie am fost cuminte.

5. complement circumstanţial de mod – (cum?, în ce fel?, în ce mod?)


Copiii s-au aşezat în grupuri.
Ei au venit fără caiete.
El se comportă ca un laş.
Trăia liber ca păsările cerului.

ca = adverb de mod comparativ cu valoare de prepoziţie în Ac.

6. complement circumstanţial de cauză – (din ce cauză?, din ce pricină?)


Puiul a murit de frig.
El nu a venit de teamă.
Era supărat pentru nişte pierderi pe care nu le prevăzuse.

7. complement circumstanţial de scop – (cu ce scop?, în ce scop?)


Mama merge după cumpărături.
Noi luptăm pentru pace.

8. complement de agent – (de către cine?)


- este cerut de un verb la diateza pasivă sau de un verb la participiu.
Fata este chemată de către mama.
vb. la diateza pasivă

Fata chemată de mama a venit.


vb. la participiu

9. atribut substantival prepoziţional – (care?, ce fel de?)


Elevii din clasa noastră sunt buni.
Eu am o bluză de lână.
Ochii ca marea îmi plac.

10. nume predicativ


Bluza ei este de lână.
Ochii sunt ca marea.
Părea de pe meleagurile noastre.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Florile sunt pentru mama.

11. complement condiţional


În caz de furtună ne vom duce la cabană.

12. complement concesiv


Fără vreun interes anume l-am ajutat totuşi.

13. complement consecutiv


Memora de minune tot ceea ce i se citea.

14. complement instrumental


Se tăiase la deget cu lama.

Genitiv – G. - posesorul, apartenenţa

1. complement indirect
- se construieşte cu prepoziţiile:
 contra
 împotriva + substantiv sau înlocuitor (pronume, numeral)
 asupra
Fetele au luptat contra băieţilor.
Am discutat asupra regulamentului.
El a votat împotriva deputatului.

2. complement circumstanţial de loc


- se construieşte cu prepoziţiile:
 deasupra
 dedesubtul
 înaintea + substantiv sau înlocuitor
 înapoia
 împrejurul
Am alergat împrejurul şcolii.
Tabloul este deasupra uşii.

- se construieşte cu locuţiunile prepoziţionale:


 la dreapta
 la stânga
 în faţa
 în spatele
 în dosul
 în fundul
 în vârful

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


 în mijlocul + substantiv sau înlocuitor
 în marginea
 în jurul
 în latul
 în lungul
 în josul
 în susul
 în adâncul
 la marginea
M-am aşezat la dreapta femeii.
În mijlocul patului se odihnea pisica.

3. complement circumstanţial de timp


- se construieşte cu prepoziţia „înaintea”
Tata a sosit acasă înaintea mamei.

- se construieşte cu locuţiunile prepoziţionale:


 în timpul
 în vremea + substantiv sau înlocuitor
 la începutul
 la sfârşitul
În timpul lui Mircea cel Bătrân s-a dat lupta de la Rovine.
La începutul orei a fost gălăgie.

4. complement circumstanţial de cauză


- se construieşte cu locuţiunile prepoziţionale:
 din cauza + substantiv sau înlocuitor
 din pricina
Puiul a murit din cauza frigului.
Din pricina băiatului am căzut.

5. complement circumstanţial de scop


- se construieşte cu locuţiunile prepoziţionale:
 în scopul + substantiv sau înlocuitor
 în vederea
În scopul reuşitei la examen voi învăţa mult.

6. atribut substantival genitival – (al, a, ai, ale cui?)


Cărţile băiatului sunt aici.
Florile albe ale fetei sunt frumoase.

7. atribut substantival prepoziţional – (care?)


Lupta contra băieţilor s-a terminat.
Pisica din mijlocul patului este blândă.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
8. nume predicativ
Cărţile sunt ale băiatului.
Lupta lor este contra băieţilor.

Dativ – D. - adresarea, direcţionarea

1. complement indirect – (cui?)


Eu i-am dat băiatului o carte.
Spune-i colegului că m-am supărat.

2. complement circumstanţial de mod – (cum?)


- se construieşte cu prepoziţiile:
 asemenea + substantiv sau înlocuitor
 aidoma
El se comportă asemenea unui laş.

3. atribut substantival prepoziţional – (care?)


Comportamentul asemenea unui om laş nu-mi place.

4. complement circumstanţial de loc


Stai locului, copile!

5. complement circumstanţial de cauză


A luat notă mică datorită unor greşeli de exprimare.

6. nume predicativ
Comportarea lui este asemenea unui laş.

Vocativ – V. - chemarea, atenţionarea

1. apoziţie (foarte rar)


Tu, Ionele, treci la tablă!
Bade Ioane, te aştept la noi!

În general, substantivele în cazul V. nu au funcţie sintactică.


Băiete, vino aici!
Observaţie!
Te rog, Dane, să aduci un creion.
Mergi acolo, omule!

Punctuaţia în vocativ:
- substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziţiei prin virgulă
 Elevule, vino aici!
 Vino, elevule, aici!
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
 Vino aici, elevule!

Vocativul unor substantive:


 Omule!
 Oameni buni!
 Fraţilor!
 Mărie! Mărie!
 Ce ne facem, fetelor!

Locuţiuni substantivale: grupuri de cuvinte care echivalează cu un substantiv


- aducere-aminte = amintire
- băgare de seamă = atenţie
- ţinere de minte = memorie
- părere de rău = regret
- aruncătură de ochi = privire

Genitiv – Dativul femininelor


1. Substantivele feminine terminate în „ie” – primesc la genitiv – dativ desinenţa „i” fără alte modificări:
dropie + i = dropiei; scorpie + i = scorpiei; hârtie + i = hârtiei
excepţii: baie = băii; oaie = oii

2. Pentru toate celelalte:


a) se fixează pluralul substantivului la care se adaugă desinenţa „i”
(o carte – două) cărţi + i = cărţii; (o coală – două) coli + i = colii

b) din genitivul cu articolul nehotărât şi adăugarea unui „i”:


unei fete + i = fetei; unei perdele + i = perdelei; unei ordini + i = ordinii

ARTICOLUL

Definiţie: partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv şi arată în ce măsură obiectul este
cunoscut vorbitorului.

Felul articolului:
1. hotărât: l, i, le, a, lui, lor
2. nehotărât: un, o, nişte, unui, unei, unor
3. posesiv (genitival): al, a, ai, ale
4. demonstrativ (adjectival): cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor

Articolul nu poate îndeplini singur o funcţie sintactică.


Observaţie!
El intră în componenţa unei părţi de propoziţie alături de partea de vorbire pe care o însoţeşte.

ARTICOLUL HOTĂRÂT

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


- forme de bază: l-i, e-le (băiatul – băieţii; fata – fetele)
- forme cazuale: - lui, le, lor (băiatului, băiatule, băieţilor)
- ei(ii), a, le, lor (fetei, vieţii, fata, fetele, fetelor)
- este enclitic pentru substantivele comune: lupului, trenului
- este proclitic pentru substantivele proprii masculine şi unele feminine: lui Nelu, lui Mimi
- marchează genul substantivelor (elevul – eleva)
- marcă a cazurilor (fratele, fratelui)
- marcă a pronumelui (dânsul – dânsului)
- marcă a genitiv – dativului pentru substantive proprii (... lui Ion)
- substantivează adjectivele sau adverbele (frumos – frumosul acesta, bine – binele acela)
- transformă unele adverbe în prepoziţii (înainte – înaintea)
- transformă locuţiunile adverbiale în locuţiuni prepoziţionale (în jur – în jurul)
- în formarea unor pronume nehotărâte: altul, alta, alţii ...
- în formarea unor numerale ordinale: al treilea, a treia ...

Cand „lui” se poate înlocui cu „său” – „sa” este pronume,


Reciproca: este articol dacă nu se poate înlocui
Observaţie!
1. I-am spus lui Dan // i-am spus său(?!!?) Dan – articol
2. Îndemnul lui este să ... // Îndemnul său este să ... - pronume

ARTICOLUL NEHOTĂRÂT

- forme de bază: un – nişte, o – nişte


- forme cazuale: unei, unor
- este numai proclitic: unui copil, unor copii, o şcoală, unei şcoli
- substantivează (doar „un” şi „o”) anumite părţi de vorbire (bine – un bine, isteţ – un isteţ)

Valorile lui „UN”:


Când rezultă din logica propoziţiei opoziţia
a) un ... nişte articol nehotărât: Am un ac şi nişte aţe.
b) un ... doi numeral: Am doar un ac şi două aţe.
c) un(ul) ... altul pronume nehotărât: Unul scrie, altul citeşte.
d) un + substantiv ... alt + substantiv adjectiv pronominal nehotărât: Un elev scrie, altul citeşte.

Valorile lui „O” (UNA)


a) pronume: Una spunea, alta făcea.
b) adjectiv pronominal nehotărât: O carte este aici, alta acolo.
c) numeral: Numai o notă am primit ieri, nu două.
d) articol nehotărât: Văzuse o vrabie şi nişte păsări necunoscute.
e) Interjecţie: O! Ce frumos este! ...

ARTICOL POSESIV – GENITIVAL

- forme de bază: al, a, ai, ale


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- forme cazuale: alor
- este numai proclitic
- marcă a genitivului substantivelor (!!! nu totdeauna) şi a pronumelor posesive:
al tău este acolo ... (= nominativ)
acest obiect al tău este acolo ... (= genitiv)
- ca format al pronumelui posesiv: al meu, al tău
- ca format al numeralelor ordinale: al doilea, al treilea

atrage obligatoriu încă un articol (hotărât sau nehotărât)


Observaţie! - ... acest caiet al elevului
- ... acest caiet al unui elev

ARTICOLUL DEMONSTRATIV – ADJECTIVAL

- forme de bază: cel, cea, cei, cele


- forme cazuale: celui, celei, celor
- este numai proclitic
- este acceptat doar de adjectiv şi de numeral
- subordonează un adjectiv (locuţiune adverbială) unui substantiv: ziua cea lungă
- substantivează unele părţi de vorbire: cea mică era ..., cel de sus nu-l vede pe cel de jos
- marchează cazul numeralelor, substantivizându-le totodată: cei trei, celor şapte ...
- format al superlativului: cea mai apropriată, cei mai buni

a nu se confunda cu pronumele demonstrativ


Observaţie! - cel, - cea, - cei, - cele
- acel, acea, acei, acele

PREPOZIŢIA

Definiţie: partea de vorbire neflexibilă care face legătura între un atribut şi partea de vorbire pe care o
determină (substantiv, pronume, numeral) şi între un complement şi partea de vorbire pe care o
determină (adverb, adjectiv, interjecţie).

- cheia prepoziţiilor (şi a locuţiunilor prepoziţionale): mine, meu, mea, mie


- ajută şi la diferenţierea locuţiunilor prepoziţionale de locuţiuni adverbiale sau conjuncţionale
- stabileşte un statut mai clar pentru „că” – socotit de specialişti când prepoziţie, când adverb sau
conjuncţie.
Mama merge la mare.

vb. compl.

Eu am o foaie de hârtie

subst. atribut

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Felul prepoziţiei:

A.
1. simple: la, în, pe, din, de, cu, spre, lângă, către, sub, până, fără, întru, între, printru, printre, dintru,
dintre, peste, prin, după, pentru, asupra

2. compuse: de la, pe la, de pe la, de prin, de către, de printre, până la, de pe, de sub, pe sub, de pe sub,
de lângă, pe lângă, de pe lângă, de peste, de după, fără de, despre, dinspre, înspre

B. Cer cazurile:
 Ac. - vezi prepoziţiile simple şi compuse
 G.
 contra
 împotriva + substantiv sau înlocuitor (pronume, numeral)
 asupra
 deasupra
 dedesubtul
 înaintea + substantiv sau înlocuitor
 înapoia
 împrejurul
 D.
 asemenea
 aidoma
 graţie
 datorită + substantiv sau înlocuitor
 mulţumită
 conform
 potrivit
 contrar

Prepoziţia nu poate îndeplini singură o funcţie sintactică.


Observaţie!
Ea intră în componenţa unei părţi de vorbire pe care o precedă.

1. în alcătuirea unei prepoziţii compuse intră două sau mai multe prepoziţii simple
Observaţie!
2. în componenţa locuţiunilor prepoziţionale intră părţi de vorbire diferite.

FORMULĂ: orice substantiv (pronume, numeral, adjectiv substantivizat) cu prepoziţie este în cazul acuzativ.
Excepţie:
I „contra”, „împotriva”, „asupra” + cvasisinonimele cer genitivul
II „graţie”, „datorită”, „mulţumită” + cvasisinonimele cer dativul
III prepoziţii care cer acuzativul: cu, pe, spre, către, la, lângă, despre

LOCUŢIUNI PREPOZIŢIONALE
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Definiţie: un grup de cuvinte în componenţa căruia intră cel puţin o prepoziţie alături de alte părţi de
vorbire şi care echivalează cu o prepoziţie.

- componentele diferă din punct de vedere morfologic


- acceptă cheia prepoziţiilor (mine, meu, mea, mie)
- ex.: în faţa, în spatele, de-a lungul, de-a latul, în urma, în privinţa, din pricina, din cauza, faţă de,
în loc de, la un loc cu, în afară de, potrivit cu

în faţa = înaintea
în afară de = fără
pe deasupra = peste

Cer cazurile:
 Ac. – acceptă doar cheia „mine”
 alături de
 împreună cu
 înainte de
 faţă de
 dincolo de
 dincoace de
 aproape de + substantiv sau înlocuitor
 departe de
 în sus de
 în jos de
 în loc de
 la un loc cu
 relativ la
 potrivit cu
 G. – acceptă doar cheia „meu” ... „mea”
 la dreapta
 la stânga
 în faţa
 în spatele
 în dosul
 în fundul
 în vârful
 în mijlocul + substantiv sau înlocuitor
 în marginea
 în jurul
 în latul
 în lungul
 în josul

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


 în susul
 în adâncul
 la marginea
 în timpul
 în vremea + substantiv sau înlocuitor
 la începutul
 la sfârşitul
 din cauza + substantiv sau înlocuitor
 din pricina
 în scopul + substantiv sau înlocuitor
 în vederea

locuţiunea prepoziţională nu poate avea singură funcţie sintactică.


Observaţie!
Ea intră în componenţa unei părţi de prepoziţie alături de partea de vorbire pe care o precedă.

- unele locuţiuni prepoziţionale pot fi confundate cu locuţiunile adverbiale; diferenţierea se face:


I cu ajutorul cheii prepoziţiilor
II prepoziţiile apar în cele mai multe situaţii însoţite enclitic de o particulă omografă cu articolul
„a” sau „l”: stă în faţa casei // stă în faţă

substantiv
Atributul determină un
înlocuitor (pronume sau numeral)
Observaţie! verb
Complementul determină un adjectiv
adverb
interjecţie

DECLINAREA SUBSTANTIVULUI

A. CU ARTICOL HOTĂRÂT

singular masculin
N. Elevul învaţă.
Ac. L-am întâlnit pe elevul acela.
G. Cartea elevului este curată.
D. I-am dat elevului o carte.
V. Elevule, vino aici!

plural masculin
N. Elevii învaţă.
Ac. I-am întâlnit pe elevii aceia.
G. Cărţile elevilor sunt curate.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
D. Le-am dat elevilor nişte cărţi.
V. Elevilor, veniţi aici!

singular feminin
N. Eleva învaţă.
Ac. Am întâlnit-o pe eleva aceea.
G. Cartea elevei este curată.
D. I-am dat elevei o carte.
V. –

plural feminin
N. Elevele învaţă.
Ac. Le-am întâlnit pe elevele acelea.
G. Cărţile elevelor sunt curate.
D. Le-am dat elevelor nişte cărţi.
V. Elevelor, veniţi aici!

Substantivele neutre se declină în felul următor:


Observaţie! - la singular = ca un substantiv masculin
- la plural = ca un substantiv feminin

B. CU ARTICOL NEHOTĂRÂT

singular masculin
N. Un elev învaţă.
Ac. L-am întâlnit pe un elev.
G. Cartea unui elev este curată.
D. Unui elev i-am dat o carte.
V. –

plural masculin
N. Nişte elevi învaţă.
Ac. I-am întâlnit pe nişte elevi.
G. Cărţile unor elevi sunt curate.
D. Unor elevi le-am dat o carte.
V. –

singular feminin
N. O elevă învaţă.
Ac. Pe o elevă am întâlnit-o.
G. Cărţile unei eleve sunt curate.
D. Unei eleve i-am dat o carte.
V. –

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


plural feminin
N. Nişte eleve învaţă.
Ac. Le-am întâlnit pe nişte eleve.
G. Cărţile unor eleve sunt curate.
D. Unor eleve le-am dat o carte.
V. –

Substantivele neutre se declină în felul următor:


Observaţie! - la singular = ca substantivele masculine
- la plural = ca substantivele masculine şi feminine

C. CU ARTICOLE NEARTICULATE

singular masculin
N. Acest elev învaţă.
Ac. L-am întâlnit pe acest elev.
G. Cărţile acestui elev sunt curate.
D. Acestui elev i-am dat o carte.
V. –

plural masculin
N. Aceşti elevi învaţă.
Ac. I-am întâlnit pe aceşti elevi.
G. Cărţile acestor elevi sunt curate.
D. Acestor elevi le-am dat o carte.
V. –

Uneori există şi vocativ: singular şi plural


Observaţie!
Elevi, drepţi!

singular feminin
N. Această elevă învaţă.
Ac. Am întâlnit-o pe această elevă.
G. Cărţile acestei eleve sunt curate.
D. Acestei eleve i-am dat o carte.
V. Elevo, vino aici!

plural feminin
N. Aceste eleve învaţă.
Ac. Le-am întâlnit pe aceste eleve.
G. Cărţile acestor eleve sunt curate.
D. Acestor eleve le-am dat o carte.
V. –

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


La genul neutru substantivele se declină la fel:
Observaţie! - la singular = ca cele masculine
- la plural = ca cele feminine

SCRIEREA CU „I”

- copil, vizitiu, geamgiu, fiu (i = rădăcină)

primul i = rădăcină
- copii, vizitii, geamgii, fii
al doilea i = desinenţă de plural

primul i = rădăcină
- copiii, vizitiii, geamgiii, fiii al doilea i = desinenţă de plural
al treilea i = articol hotărât

- felie (i = rădăcină)

primul i = rădăcină
- felii
al doilea i = desinenţă de plural

primul i = rădăcină
- feliile al doilea i = desinenţă de plural
le = articol hotărât

Substantivele masculine care nu au „i” în rădăcină au forma:


munţi, elevi (i = desinenţă de plural)
Observaţie!
munte, elev
munţii, elevii (i = articol hotărât)

În cazul substantivelor: codru, ministru, membru, copilandru, băieţandru etc. ... se va face proba
cu un substantiv feminin (daca substantivul feminin va fi nearticulat, substantivul respectiv se
va scrie cu un singur „i”, iar dacă cel feminin va fi articulat cu un articol hotărât „le”, atunci
substantivul se va scrie cu doi „i”).
Observaţie!
În organizaţia noastră sunt zece membri.
fete

Am vizitat codrii de la marginea satului.

MODEL DE ANALIZĂ
- substantiv sau locuţiune substantivală
- simplu sau compus
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- comun sau propriu
- genul
- numărul
- cazul
- articulat sau nearticulat
- funcţia sintactică

De treci codrii de aramă, de departe vezi albind ...

de aramă =
subst. simplu, comun, gen fem., nr. sg., caz Ac., nearticulat, precedat de prep. simplă „de”, f.s.
atribut substantival prepoziţional.
ADJECTIVUL

Definiţie: partea de vorbire flexibilă care determină un substantiv şi exprimă o însuşire a acestuia.

Felul adjectivului:

A.
1. simple: mic, frumos, mare, roşu, înalt, atent
2. compuse
- prin contopire: binefăcător, răuvoitor, cumsecade
- scrise cu liniuţă de unire: galben-verzui, nord-vestic, roş-pal, dulce-amărui

B.
1. variabile
- cu o terminaţie: mare, verde, subţire, cuminte, tulbure, limpede, rece, moale, tare, dulce, iute
- cu două terminaţii: urât(ă), înalt(ă), scump(ă), restrâns(ă), negru(neagră)
2. invariabile (nu-şi schimbă forma): cumsecade, beumarin, mov, crem, gri, atroce, eficace, feroce

Adjective substantivizate: leneşul, cel înalt, cei cuminţi, albastrul


Adjective devenite adverbe: (!! Atenţie la predicate şi la propoziţia subiectivă!!): firesc, rău, probabil, evident
Adjective provenite din verbe la participiu: (foarte)înegrită, (cea mai)supărată, (mai)alintat, (destul de)retras
Adjective provenite din verbe la gerunziu: (foarte)suferindă, (cea mai)arzândă, (foarte)tremurând(ă)

Femininul unor adjective: analog – analoagă, echivoc – echivocă, omolog – omoloagă, policrom –
policromă, interlop – interlopă, incolor – incoloră

Nu îmi plac asemenea băieţi.


adj. invariabil
Observaţie!
Am mai văzut aşa obiecte.
adj. invariabil

ACORDUL ADJECTIVULUI CU SUBSTANTIVUL DETERMINAT

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


gen
Se face în număr
caz

Băiatului frumos i-am dat nişte cărţi interesante.


masc. sg. D. fem. pl. Ac.

Bunului părinte i-am cerut nişte flori roşii.


masc. sg. D. masc. sg. D. fem. pl. Ac. fem. pl. Ac.

GRADELE DE COMPARAŢIE ALE ADJECTIVULUI

1. pozitiv: mare, cel mare


2. comparativ
a) de superioritate: mai mare
b) de inferioritate: mai puţin mare
c) de egalitate: la fel de mare, tot atât de mare, tot aşa de mare, deopotrivă de mare
3. superlativ
a) relativ
- de superioritate: cel mai mare
- de inferioritate: cel mai puţin mare
b) absolut: foarte mare, extraordinar de mare, grozav de mare, nemaipomenit de mare, prea mare, atât
de mare, aşa de mare, ce mare!, cât de mare!, mare-mare, peste măsură de mare (mare peste măsură),
mare de tot, tare mare, din cale afară de mare (mare din cale afară)

ADJECTIVE FĂRĂ GRADE DE COMPARAŢIE


- culorile
- maxim, minim, optim
- superb, oribil, plin, gol, mort, viu
- oval, dreptunghiular, rotund, sferic
- groaznic, extraordinar, enorm, grozav, literar, românesc, excelent, complet, întreg
- principal, superior, inferior, anterior, posterior, suprem, interior, exterior, ulterior, veşnic,
general, perfect, desăvârşit, unic, total, definitiv

MIJLOACE EXPRESIVE PENTRU REDAREA IDEII DE SUPERLATIV

a) folosirea unor adverbe cu valoare expresivă: uluitor, zăpăcitor, înspăimântător, extrem


b) lungirea şi repetarea sunetelor: buuună treabă, rrrăutăcios băiat
c) repetarea adjectivului (adverbului): cale lungă, lungă ...
d) anumite locuţiuni adverbiale: din cale-afară ..., cu totul şi cu totul ..., de tot ...
e) prefixul „stră-”
f) pseudoprefixele neologice: extra-, super-, hiper-, arhi-, ultra-, ...
g) anumite adjective, adverbe şi substantive (folosite în sens figurat) care servesc pentru a intensifica
înţelesul cuvintelor: putred de bogat, fript de sărac, foc de scump, supărat foc, frumoasă rău

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


h) înlocuirea adjectivului cu un substantiv din acelaşi radical: om bun – bunătate de om, casă frumoasă
– o frumuseţe de casă
i) repetarea substantivului (în genitiv plural): zâna zânelor, frumoasa frumoaselor, voinicul voinicilor
j) construcţii exclamative: cât de darnic eşti!, vai ce frumos tablou!

Funcţii sintactice:

1. atribut adjectival (în toate cazurile inclusiv vocativ)


Mamă dragă voi veni mâine acasă.

subst. în V. adj. în V
fără f.s. f.s. atr. adj.
Dragă tată am luat nişte bani.

atr. adj. fără f.s.

2. nume predicativ (numai în cazul nominativ fiindcă se acordă cu subiectul)


Caietul meu este curat.
Ea este frumoasă.
subiect

3. complement circumstanţial de timp


De mic cântam la pian.

4. complement circumstanţial de cauză


El plângea de fericit.
Nu le-am primit de rele ce sunt.

5. subiect (numai când este substantivizat)


Leneşul mai mult aleargă.

6. complement indirect
Din rece se făcuse caldă.
Din frumos ajunsese urât.

7. nulă (numai când este substantivizat)


Lasă-mă în pace netrebnicule!

8. element predicativ suplimentar (subordonat cu dublu regent)


Fata merge veselă pe stradă.

fata veselă
merge veselă
- veselă = subordonat
- fata dublu regent
- merge

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


element regent = cuvânt pe care îl determină, căruia i se pune întrebarea

LOCUŢIUNI ADJECTIVALE

Definiţie: grupuri de cuvinte care echivalează cu un adjectiv şi se analizează ca un adjectiv

- de geniu = genial
- de seamă = important
- de renume = renumit
- în vârstă = vârstnic
- în stare = capabil, apt
- de vină = vinovat

MODEL DE ANALIZĂ
- adjectiv sau locuţiune adjectivală
- variabil sau invariabil
- genul
- numărul
- cazul
- articulat sau nearticulat
- gradul de comparaţie
- funcţia sintactică

Pe fata mai frumoasă am văzut-o îmbrăcată cu o cochie gri.

mai frumoasă = adj. propriu-zis simplu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu
substantivul determinat „fată” respectiv: gen fem., nr. sg., caz Ac., gradul comparativ de
superioritate, f.s. atribut adjectival

gri = adj. propriu-zis simplu, invariabil, se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat
„rochie”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz Ac., fără grad de comparaţie, f.s. atr. adj.

Ea este foarte urâtă.

foarte urâtă = adj. propriu-zis simplu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu
subiectul „ea”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz N., gradul superlativ absolut, f.s. nume
predicativ

El era mai interesant decât alţii.

mai interesant = adj. propriu-zis simplu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu
subiectul „el”, respectiv: gen masc., nr. sg., caz N., gradul comparativ de superioritate,
f.s. nume predicativ.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


NUMERALUL

Definiţie: partea de vorbire flexibilă care exprimă un număr sau ordinea obiectelor.

- conţine o cifră, excepţii: primul, a, întâiul, întâia etc. (deci: ultimul, sfert, jumătate, întreg, etc nu
sunt numerale)
- cele mai multe numerale au categoria cazului, dar foarte puţine au categoria genului (unu-una,
doi-două)
- de obicei însoţeşte un substantiv ca şi adjectivele
- este un înlocuitor al substantivului ca şi pronumele

Poate avea valorile:


a) adjectivală: când însoţeşte un substantiv cu care se acordă în gen, nr. şi caz şi are funcţie sintactică de
atribut adjectival
b) substantivală: când însoţeşte un substantiv şi are funcţiile sintactice ale acestuia

Felul numeralului:

1. numeralul ordinal
2. numeralul cardinal
a) propriu-zis
- simplu
- compus
b) multiplicativ
c) distributiv
d) colectiv
e) adverbial (de repetiţie)
f) fracţionar

NUMERALUL ORDINAL

- exprimă (prin numărare) ordinea sau locul în spaţiu sau timp pe care obiectele sau acţiunile îl
ocupă într-o însuşire
- (exceptând: primul, a, întâiul, întâia), articolul posesiv (al, a, ai, ale + numeral cardinal +
articolul enclitic „le”/la feminin „a”) + „a”
- arată ordinea obiectelor
ex.:
 primul (întâiul), cel dintâi
 al doilea, al treilea (a treia), al zecelea, al douăzecilea, al o sută unulea (a o sută una), al o
mie nouă sute optzeci şi şaselea (a o mie nouă sute optzeci şi şasea) etc

Are valoare(dublă):
a) adjectivală
A doua fată a sosit acum.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Fata a doua a citit.

atr.adj.
b) substantivală
A doua a sosit acum.
A doua a citit.

subiect

Funcţii sintactice:

1. subiect
Al zecelea a câştigat cupa.
Al treilea a reuşit.
Al treilea pare mai descurcăreţ.

2. nume predicativ
N. Prietenul meu este primul.
Ac. Florile sunt pentru cea dintâi.
G. Florile sunt ale celei de-a doua.

3. complement direct
Am văzut-o pe a cincea de acolo.
N-am mai aşteptat pe primul (pe al doilea).

4. complement indirect
N. Noi discutăm despre a zecea.
G. Asupra primului am discutat.
D. Primei i-am împrumutat cartea.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. (spre, către, înspre, lângă)
Noi ne îndreptăm spre al doilea.
Eu m-am aşezat lângă al treilea.
G. Împrejurul primilor s-a adumat lumea.
Eu m-am aşezat înaintea celei de-a treia.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. (după)
El a sosit după al doilea, nu înainte.
G. El a sosit înaintea celui de-al doilea.
În timpul celui de-al doilea era mai bine.

7. complement circumstanţial de cauză


G. Nu am venit din cauza celui de-al doilea.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


8. complement de agent
Ea este invitată de către a cincea.
Este scrisă de al doilea (de către a doua).

9. complement circumstanţial de mod


Se comportă ca şi primul.
Se comportă mai bine decât al doilea.

10. complement circumstanţial de scop


Pentru primul muncise mai mult / iar pentru al doilea mai puţin.

11. atribut genitival


Cărţile primului sunt noi.
Cărţile celui de-al treilea mi-au plăcut.

12. atribut prepoziţional


Ac. Discuţia celui de-al doilea s-a terminat.
Cărţile de la primul de aici sunt noi.
G. Discuţia contra celui de-al patrulea s-a terminat.
Cărţile din faţa primului sunt noi.
D. Discuţia asemenea celui de-al patrulea s-a terminat.

13. atribut adjectival


Al patrulea copil a ajuns mai devreme.
Eu stau în a cincea bancă.

MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

Eu stau în a cincea bancă.

a cincea = numeral ordinal, cu valoare adjectivală, se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat
„bancă”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz Ac., f.s. atr. adj.

NUMERAL CARDINAL PROPRIU-ZIS

- arată numărul obiectelor

Felul numeralului cardinal propriu-zis:

1. simplu: unu, doi, trei ..., zece, o sută, o mie, un milion


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
2. compus: unsprezece, doisprezece, cincisprezece, şaisprezece, şaptesprezece, optsprezece, douăzeci şi
cinci, o sută doi

Are valoare (dublă):


a) adjectivală
Cei trei elevi au venit.

atr.adj.

Trei elevi au reuşit.

b) Substantivală
Cei trei au venit.

Subiect

Trei au reuşit.

- numeralul cardinal de la 1-19 poate avea atât valoare adjectivală cât şi valoare
substantivală
- numeralul cardinal de la 20 înainte are întotdeauna valoare substantivală
indiferent că însoţeşte sau nu un substantiv
Observaţie!
El are doisprezece cărţi
atr.adj.
El are douăzeci de cărţi.
compl.direct atr.subst.prep. (întotdeauna)

Funcţii sintactice:

1. subiect
Doi au întârziat.
Doi dintre ei au reuşit.

2. nume predicativ
N. Colegii mei sunt cei trei.
Ac. Florile sunt pentru cele două.
G. Cărţile sunt ale celor două.

3. complement direct
Eu i-am văzut pe cei doi.

4. complement indirect
Ac. Am discutat despre cei cinci.
G. Contra celor doi s-au ridicat copiii.
D. Celor cinci le-am dat cărţi.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
5. complement circumstanţial de loc
Ac. (spre, către, înspre, lângă)
Eu m-am aşezat lângă cele două.
G. Eu m-am aşezat înaintea celor două.
Eu m-am aşezat în dreapta celor două.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. (după)
El a sosit după cei doi nu înainte.
G. El a sosit înaintea celor doi.

7. complement circumstanţial de cauză


G. Din cauza celor doi am căzut.

8. complement circumstanţial de mod


Este un număr mai mic decât şapte.

9. complement circumstanţial de scop


Se străduieşte doar pentru zece.

10. complement de agent


Ei au fost chemaţi de către cei zece.

11. atribut genitival


Cărţile celor zece sunt frumoase.

12. atribut prepoziţional


Ac. Discuţia despre cei patru s-a terminat.
G. Discuţia contra celor patru s-a terminat.
D. Discuţia asemenea celor patru s-a terminat.

13. atribut adjectival


El s-a întâlnit cu douăsprezece fete.

MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

Despre cei zece elevi au discutat cei cincisprezece.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


cei zece = numeral cardinal simplu cu valoare adjectivală, se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul
determinat „elevi”, respectiv: gen masc., nr. pl., caz Ac., f.s. atr.prep.

cei cincisprezece = numeral cardinal compus cu valoare substantivală, gen masc., nr. pl., caz N., precedat de art.
dem. „cei”, f.s. subiect

NUMERALUL CARDINAL MULTIPLICATIV

- îndoit, întreit, înzecit, însoţit, înmiit


- dublu, triplu, cvadruplu

Funcţii sintactice:

1. atribut adjectival (valoare adjectivală)


Ea a depus un efort întreit.
Am primit un preţ înzecit pentru casă.

2. nume predicativ (valoare adjectivală)


Preţul primit a fost dublu.
Suma a fost triplă.

3. complement circumstanţial de mod (valoare adverbială)


El munceşte dublu.

Uneori poate avea şi valoare substantivală


Observaţie! Dublul lui doi este patru.
subiect

MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

Am primit un preţ înzecit pentru casă.

înzecit = numeral multiplicativ cu val. adj. se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „preţ”, respectiv: gen
neutru, nr.sg., caz Ac., f.s. atr.adj

Suma a fost triplă.

triplă = numeral multiplicativ cu val. adj., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „sumă”, respectiv:
gen fem., nr.sg., caz N., f.s. nume predicativ

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


El munceşte dublu.

dublu = numeral multiplicativ, cu val. adv., f.s. compl. circ. de mod

NUMERAL CARDINAL DISTRIBUTIV

- câte unu(l), câte doi, câte trei


- unul câte unul, doi câte doi

Funcţii sintactice:

1. complement indirect (valoare substantivală)


Ac. Eu mă plimb cu câte doi în parc.

2. complement circumstanţial de mod (valoare adverbială)


Copiii intră unul câte unul.

3. nume predicativ (valoare substantivală)


Ac. Coloana era de câte cinci.

4. atribut adjectival (valoare adjectivală)


Fiecare are câte două note.

MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

Eu mă plimb cu câte doi în parc.

cu câte doi = numeral distributiv cu val. subst., gen masc., nr. pl., caz Ac., precedat de prepoziţia simplă „cu”,
f.s. compl. indirect

Copiii intră unul câte unul.

unul câte unul = numeral distributiv cu val. adv., f.s. compl. circ. de mod

NUMERAL CARDINAL COLECTIV

- ambii, ambele
- amândoi, amândouă
- tustrei, tuspatru
- toţi trei, toţi patru, toţi zece
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- câtestrele, câteşipatru

Are valoare (dublă):


a) adjectivală
Ambele fete au reuşit.
M-am plimbat cu ambele fete.
atr.adj.
b) substantivală
Ambele au reuşit.
M-am plimbat cu ambele.
compl. ind.

Funcţii sintactice:

1. subiect
Toţi patru au venit.

2. nume predicativ
N. Colegii mei sunt amândoi.
Ac. Cărţile sunt pentru tustrei.
G. Cărţile sunt ale amândurora.

3. complement direct
I-am chemat pe toţi zece.

4. complement indirect
Ac. Noi am discutat despre amândouă.
G. Au năvălit contra ambelor.
D. Ambelor le-am telefonat.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. M-am îndreptat către amândoi.
G. Am mers la stânga ambilor.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. Noi am sosit după ambele de aici, nu înainte.
G. Noi am sosit înaintea ambelor.

7. complement circumstanţial de cauză


G. Din pricina ambilor de aici am întârziat.

8. complement de agent
Tema a fost scrisă de către amândoi.
Ea a fost susţinută de amândoi.

9. atribut genitival
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Cărţile amândurora sunt pe bancă.
Părerea ambilor mă interesează.

10. atribut prepoziţional


Ac. Cărţile pentru amândoi de aici sunt bune.
Părerea despre amândoi a fost spusă.
G. Cărţile din faţa ambilor sunt bune.
Părerea contra ambilor a fost spusă.

11. atribut adjectival


G. Cărţile ambilor copii s-au rupt.
Părerea ambilor copii a fost spusă.

MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

Pe ambele colege le-au invitat amândoi.

ambele = numeral colectiv cu val. adj., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „colege”, respectiv: gen
fem., nr. pl., caz. Ac., f.s. atr. adj.

amândoi = numeral colectiv cu val. subst., gen masc., nr.pl., caz N., f.s. subiect

NUMERAL CARDINAL ADVERBIAL

- o dată, de două ori, de trei ori ...

Observaţie! Să nu confundăm numeralul adverbial „o dată” cu adverbul de timp „odată”

Valorile morfologice ale lui „o dată” (odată):

1. numeral adverbial
Eu am văzut acel film o dată, nu de două ori.

2. adverb de timp
A fost odată un împărat.

3. Substantiv + articol nehotărât


1 Decembrie este o dată importantă.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

1 Decembrie este o dată importantă.

o dată = numeral adverbial, f.s. nume predicativ

NUMERAL CARDINAL FRACŢIONAR

- doime, treime, pătrime, zecime, sutime, miime

Numeralul fracţionar are numai valoare substantivală deci are funcţie sintactică de substantiv
Observaţie!
Eu am primit o zecime din sumă.

MODEL DE ANALIZĂ
- numeralul şi felul
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
- funcţia sintactică

Eu am primit o zecime din sumă.

o zecime = numeral fracţionar cu val. subst., gen fem., nr. sg., caz ac., art. cu art. nehot. „o”, f.s. compl. dir.

PRONUMELE

Definiţie: partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv.

Felul pronumelui:

A. după structură
1. simple: el, se, nostru, etc.
2. compuse: dumneata, însumi, celelalte, celălalt, etc.

B. după flexiune
1. variabile: tu, acesta, cineva, etc
2. invariabile: ce, ceva, altceva, fiece, orice, nimik, etc.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


C. după semnificaţie
1. personal
2. de politeţe
3. reflexiv se analizează şi persoana
4. de întărire
5. posesiv
6. demonstrativ
7. nehotărât
8. negativ
9. interogativ
10. relativ

D. după valoarea sintactică


1. fără funcţie sintactică
a) pronumele reflexiv ca marcă a diatezei reflexive
b) celelalte pronume în vocativ
c) pronumele personal în dativ sau cu valoare neutrală
2. cu funcţie sintactică: toate celelalte

Observaţie! din coloana „C” nu pot deveni adjective pronominale:


- pronumele personal
- pronumele de politeţe
- pronumele reflexiv
adjectivul pronominal de întărire are funcţie sintactică de atribut adjectival şi nu se întâlneşte în
zilele noastre ca pronume

PRONUMELE PERSONAL

- sunt trei persoane


- are două numere: singular şi plural
- are două genuri numai la persoana a III-a: masculin şi feminin
- are forme: accentuate, neaccentuate

Declinarea:

PERSOANA I

singular plural
N. eu N. noi
Ac. (pe) mine, mă, m Ac. (pe) noi, ne
D. mie, îmi, mi D. nouă, ne, ni
G. - G. -
V. - V. –

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


PERSOANA a II-a

singular plural
N. tu N. voi
Ac. (pe) tine, te Ac. (pe) voi, vă, v
D. ţie, îţi, ţi D. vouă, vă, vi, v
G. - G. -
V. Tu! V. Voi!

PERSOANA a III-a

MASCULIN
singular plural
N. el, dânsul N. ei, dânşii
Ac. (pe) el, îl, l, dânsul Ac. (pe) ei, îi, i, dânşii
D. lui, îi, i, dânsului D. lor, le, li, dânşilor
G. (a, al, ai, ale) lui, dânsului G. (a, al, ai, ale) lor, dânşilor
V. - V. -

FEMININ
singular plural
N. ea, dânsa N. ele, dânsele
Ac. (pe) ea, o, dânsa Ac. (pe) ele, le, dânsele
D. ei, îi, i, dânsei D. lor, le, li, dânselor
G. (a, al, ai, ale) ei, dânsei G. (a, al, ai, ale) lor, dânselor
V. - V. -

- tot pronume personal sunt şi formele:


 dânsul
 dânsa
 dânşii
 dânsele
- cele subliniate sunt forme accentuate, cele nesubliniate sunt forme neaccentuate
- formele neaccentuate se găsesc numai în cazurile:
Observaţie!
 Ac.
 D.
- persoana I şi a II-a nu au gen
- numai persoana a III-a are gen
- numai persoana a III-a are forme la cazul G.
- persoana I şi a II-a nu au forme la G.
- numai persoana a II-a are forme la V.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Atenţie!

I: îmi, mi, ni
- numai D. II: îţi, ţi, vi
III: li

I: mă, m
- numai Ac. II: te f. s. complement direct
III: îl, l, o

I: ne
- şi în D. şi în Ac. II: vă, v
III: îi, i, le

Ei ne cheamă.
Ac. compl. dir.

Ei ne cer ceva.
D. compl. ind.

Funcţii sintactice:

1. subiect
Ea a venit aici.
El a plecat.

2. nume predicativ
N. Colega mea este dânsa.
Ac. Florile sunt pentru ele.
G. Florile sunt ale ei.

3. complement direct
Am văzut-o pe ea.

4. complement indirect
Ac. Am discutat despre tine.
D. Ţie îţi place cartea.
Lui i-am dat caietul.
G. Am luptat contra lor.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. M-am aşezat lângă voi.
Noi mergem spre ele.
G. M-am aşezat în faţa ei.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


6. complement circumstanţial de timp
Ac. Eu am sosit după tine, nu înainte.
G. Eu am sosit înaintea lui.

7. complement circumstanţial de cauză


G. Din cauza lui n-am ajuns la timp.

8. complement de agent
Tema a fost scrisă de către ei.

9. complement circumstanţial de mod


Ac. Colegul meu lucrează ca mine.
D. El lucrează asemenea mie.

10. atribut pronominal personal


Ac. Părerea despre mine este falsă.
G. Părerea dânsului este falsă.
D. El mi-a curăţat pantofii.
D. posesiv
ai mei

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume personal
- forma iniţială
- persoana
- numărul
- genul (pt. pron. de pers. a III-a)
- cazul
- forma
- funcţia sintactică

Pe tine te-am chemat ieri pentru a o vedea.

pe tine = pron. pers., formă acc., pers. a II-a, nr. sg., caz Ac., precedat de prep. simplă „pe”, f.s. compl. dir.

te = pron. pers., formă neacc., pers. a II-a, nr. sg., caz Ac., f.s. compl. dir.

o= pron. pers., formă neacc., pers. a III-a, nr. sg., gen fem., caz Ac., f.s. compl. dir.

EU
N.
1. Eu ştiam că se va întoarce la tine.
2. Abia aseară am aflat vestea şi eu.

Ac.
1. Pe mine nu mă întrebase niciodată de ce s-au certat.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
2. Plecase în grabă spre (cu, către, etc.) mine.

1. Mă ajutase în momentele cele mai dificile. (m-ajutase)


2. Nu-mi dădeam seama că mă aude de la distanţa aceea. (m-aude)

D.
1. Mie nu-mi plăcea observaţia sa.
2. Dintre toţi, nu-mi oferise flori decât mie.

1. Îmi plăcea sa-l aud cântând.


2. Încă nu aflase că locul îmi displăcea.

1. Mi se spusese că este un om foarte dificil.


2. Astfel de ieri mi-a sugerat mereu.
3. Am să te pot ajuta, supărarea ta spunându-mi ...
4. „Cine mi-au văzut / Mândru ciobănel ...”

G. -

V. -

TU
N.
1. Tu vrei să mergem astăzi acolo?
2. Se pare că problema ai înţeles-o doar tu.

Ac.
1. Despre (cu, la, etc.) tine vom discuta astăzi.
2. Nu mă sfătuiesc decât cu tine.

1. Te-am văzut aseară în parc.


2. Va încerca să te susţină în realizarea intenţiei tale.
3. L-am văzut adeseori, doar pe tine ajutându-te.

D.
1. Ţie îţi convine noul program?
2. Se acceptă deşi ideea nu-ţi place şi ţie.

1. Îţi aduci aminte de colegii noştrii?


2. N-am înţeles de ce nu îţi vorbea.

1. L-am găsit recitându-ţi din versurile sale.


2. Ţi se comunicau totdeauna rezultatele?

G. -
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
V.
1. Tu, o doamne ... dar eşti un hain!
2. Vrei să mergem, tu, astăzi la spectacol?

EL
N.
1. El vine dinspre munte, strecurându-se printre dealuri şi coline.
2. Doar la sfârşitul săptămânii şi-a făcut apariţia şi el.

Ac.
1. Cu (despre, la, etc) el nu se poate discuta decât rareori.
2. Toată atenţia era îndreptată evident spre el.

1. Îl admitem (pe colegul meu) mai ales pentru îndrăzneala sa.


2. M-a rugat sa-i transmit că astăzi îl aşteaptă.

1. L-a primit cu toată încrederea pe prietenul tău.


2. I se părea că, din cauza ploii, nu-l distinge bine.

D.
1. Lui îi spusese atunci ce are de făcut.
2. Bănuiam că totul i se spune lui.

1. Îi trimisesem mesajul prin telefon.


2. Fragmentul citit îi era foarte cunoscut.

1. I-a dăruit flori pentru că era ziua lui.


2. Poezia se învaţă mai uşor, de mai multe ori spunându-i-o.

G.
1. Compunerea lui este mai interesantă.
2. Îmi dădea impresia că lucrarea este în întregime a lui.

V. -

EA
N.
1. Ea preferă dintre toate obiectele matematica.
2. În clasă nu se afla atunci decât ea.

Ac.
1. Spre (cu, la, de la, etc) ea plecam după ora trei.
2. Târziu am observat că acolo o adusese şi pe ea.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


1. O zărisem jucându-se cu colegele ei.
2. E clar că voi înţelege problema, lămurindu-mi-o.

D.
1. Ei nu-i convine să începem programul mai târziu.
2. Am stabilit să i se spună doar ei.

1. Îi acceptasem propunerea, fiindcă era bună.


2. Fiind răcită, la patinoar nu îi dă voie.

1. I se întâmplase să piardă stiloul de mai multe ori.


2. O ajuţi mult mai mult, spunându-i adevărul.

G.
1. Sora ei primise o invitaţie similară.
2. Dintre toate cărţile, n-am găsit decât broşura ei.

V. -

NOI
N.
1. „Noi n-am lunecat peste nimeni / în tulbure-al gloriei ceas”
2. Cei care l-au salvat suntem noi.

Ac.
1. Spre (la, cu, către, etc) noi veneau aşa grăbiţi?
2. Nu se ştia de va merge acolo, sau nu, vreunul dintre noi.

1. Ne primeau totdeauna cu zâmbetul pe buze.


2. S-au bucurat atât de mult văzându-ne.

D.
1. Nouă nu ne-a venit a crede că-i bolnav.
2. A intrat în clasă arătându-ne şi nouă diploma.

1. Ne sfătuise să nu înoptăm la cabană.


2. Ne era de ajutor numai sfătuindu-ne.

1. Ni-i dăduse nouă în grijă pe aceşti copii.


2. „De urât am mai ura / dar ni-i teamă co-n sera”

G. -

V. -

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


VOI
N.
1. Voi sunteţi urmaşii Romei?
2. La acest film aţi fost şi voi.

Ac.
1. „La voi coboară Cosânzeana, / a visurilor noastre doamnă.”
2. Eforturile părinţilor sunt făcute pentru voi.

1. Vă cheamă la şedinţă pentru comunicări urgente.


2. „Toată florea vă cunoaşte / Şi toată frunza ei vă ştie”

1. V-a trimis pe toţi la stadion?


2. Promisese el că v-ajută?

D.
1. Vouă vă recită deseori poezii?
2. Era o taină pe care v-a dezvăluit-o numai vouă.

1. Vă trimit astăzi coletul prin poştă.


2. După terminarea orelor vă spun planul meu.

1. Vi se pare firesc să întârzie la ore?


2. Am procedat întocmai cum vi-i voia dumneavoastră.

1. V-a comunicat ce aveţi de făcut?


2. Mi-am dat seama că nu v-a plăcut.

G. -

V.
1. Voi, cei din stânga, unde mergeţi?
2. Să fiţi atenţi, voi, care aţi venit mai târziu!

EI
N.
1. Ei au venit înaintea noastră.
2. Împreună cu noi, la acest film, merg şi ei.

Ac.
1. Cu (la, despre, etc.) ei vorbiţi în limba franceză?
2. În articolul acela s-a referit doar la ei.

1. Îi căutăm pe vinovaţi până-i găsim.


2. Toţi îi ştiu, nimeni nu-i vede.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
1. I-am ajutat dacă a fost nevoie.
2. Mi-ai cerut să ţi-i arăt: uite-i!

D.
1. Lor le revine sarcina să ne anunţe.
2. Toate notiţele se vor da apoi şi lor.

1. Le voi propune un schimb avantajos.


2. Vor pricepe bine numai zicându-le direct.

1. Li se dă toată atenţia bolnavilor în acest spital.


2. I-am găsit în salon aducându-li-se ceaiul.

G.
1. A lor, se ştie, este mai bine pregătită.
2. Faptul că nu-nvaţă nu-i doar problema lor.

V. -

ELE
N.
1. Ele îşi fac apariţia odată cu semnele primăverii.
2. Dicţia cea mai bună o au ele.

Ac.
1. Cu (despre, la, etc.) ele stabilim ce-i de făcut.
2. Toată nădejdea mea este doar în ele.

1. Le revedem în fiecare zi, trecând spre şcoală.


2. Învăţ uşor poeziile, de mai multe ori citindu-le.

D.
1. Lor le-au oferit cartea, fiindcă sunt mai atente.
2. Ele m-au iertat pentru neplăcerea provocată lor.

1. Le spunea programul înaintea fiecărui antrenament.


2. Plantele cresc mai repede dându-le apă la timp.

1. Li se oferise o slujbă într-un orăşel de munte.


2. L-au salutat, părându-li-se cunoscut.

G.
1. A lor a fost ideea, pentru că ele cunoşteau mai bine problema.
2. Îmi confirmase că este prietenul lor.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
V. -

Dativul etic:
- exprimă participarea intensă a vorbitorului (când este la persoana I) sau a interlocutorului (când
este altă persoană)
- se realizează prin formele neacc. ale D.
- totdeauna înaintea verbului regent
- nu are funcţie sintactică
ex.: „mi ţi-l lua şi mi ţi-l trânti pe zmeu ...”

Dativul posesiv:
- exprimă posesia, apartenenţa printr-un pronume în D.
- se realizează prin formele neaccentuate ale pronumelui
- apar conjuncte cu partea regentă (v., adj., subst.)
- au funcţie sintactică dependentă de regent: compl. circ., atr.)
ex.: vorba nu mi-ai ascultat, pe palida-ţi frunte, pe fruntea-ţi palidă

Dativul, forma neutrală:


- nu se referă la ceva anume
- forma neaccentuată a pronumelui personal în Ac. sau D.
- apar în locuţiuni sau expresii cu nuanţă familiară
ex.: a rupt-o la goană, na-ţi-o frântă, şi tot aşa dă-i la dreapta, dă-i la stânga

PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE

- dumneata (d-ta): persoana a II-a, număr singular (dumitale: D., G.)


- dumneavoastră (d-stră, dvs., dv.): persoana a II-a, număr plural
- dumnealui (d-lui): persoana a III-a, număr singular, gen masculin
- dumneaei (d-ei): persoana a III-a, număr singular, gen feminin
- dumnealor (d-lor): persoana a III-a, număr plural, gen masculin+feminin
 domnia-ta
 domnia-sa
 domnia-lui
 domnia-voastră
 domniile-voastre
 domniile-lor

Forme regionale:
- matale
- mata
- mătăluţă
- tălică
- tale

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Scrierea omofonelor:
- domnia-sa (pron. pers. de politeţe)
Observaţie! - domnia sa (subst. + adj. posesiv)
- tale (pron. pers. de politeţe)
- tale (adj. posesiv)

Funcţii sintactice:

1. subiect
Dumneata ai reuşit.
Domnia-sa este acasă?

2. nume predicativ
N. Vecina mea este dumneaei.
În hainele acelea nu păreai a fi dumneata.
Ac. Florile sunt pentru dumnealor.
Cartea este de la dumneavoastră.
G. Florile sunt ale dumneaei.
Cartea este a dumneaei.

3. complement direct
Pe dumnealui l-am zărit pe stradă.
Eu te-am văzut pe dumneata.
L-am chemat pe domnia-sa.

4. complement indirect
Ac. Noi am plecat cu dumnealui.
M-am plimbat cu dumnealor.
D. Dumnealor le-am dat dreptate.
Vă ofer dumneavoastră acest post.
G. Au năvălit asupra dumitale.
Noi am luptat împotriva dumneaei.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. Au venit spre dumneaei.
Noi stăm lângă dumneavoastră.
G. La stânga dumneavoastră a stat el.
Noi stăm în faţa dumneavoastră.

6. complement circumstanţial de mod


Ac. Şi ei învaţă ca şi dumneata.
D. Colegul meu scrie asemenea dumitale.

7. complement circumstanţial de timp

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Ac. El a sosit după dumneata, nu înainte.
G. Noi am venit înaintea dumnealui.

8. complement circumstanţial de cauză


G. Din pricina dumitale am căzut.
Am întârziat din cauza dumnealor.

9. complement circumstanţial de scop


Au depus eforturi mari pentru dumneata.

10. complement de agent


Cartea a fost citită de dumnealui.
Lecţia a fost scrisă de către dumneata.

11. atribut pronominal


Ac. Părerea despre dumneavoastră este bună.
Cartea de la dumneata este interesantă.
G. Părerea dumnealui este bună.
Cartea dumitale este interesantă.

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume personal de politeţe
- forma iniţială
- articulat sau nearticulat
- genul
- numărul
- cazul
- funcţia sintactică

Cartea de la dumneata este interesantă.

de la dumneata = pron. de politeţe, pers. a II-a, nr. sg., caz Ac., precedat de prep. compusă „de la”, f.s. atr.
pron.

PRONUMELE REFLEXIV

accentuate
Are forme:
neaccentuate

Forme accentuate:
- numai la persoana a III-a, numărul singular
 Ac. sine
 D. sie, sieşi

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Forme neaccentuate:

I: mă, m, îmi, mi I: ne
Singular II: te, îţi, ţi Plural II: vă, v
III: se, s, îşi, şi III: se, s, îşi, şi

Eu mă duc. Noi ne ducem.


Tu te duci. Voi vă duceţi.
El (ea) se duce. Ei (ele) se duc.

Eu m-am dus. Noi ne-am dus.


Tu te-ai dus. Voi v-aţi dus.
El (ea) s-a dus. Ei (ele) s-au dus.

Eu îmi amintesc. Noi ne amintim.


Tu îţi aminteşti. Voi vă amintiţi.
El (ea) îşi aminteşte. Ei (ele) îşi amintesc.

Eu mi-am amintit. Noi ne-am amintit.


Tu ţi-ai amintit. Voi v-aţi amintit.
El (ea) şi-a amintit. Ei (ele) şi-au amintit.

- la pronumele reflexiv nu se scrie genul la nici o persoană


- are forme proprii numai la persoana a III-a
- există forme neaccentuate numai la cazurile Ac. şi D.
I: mă, m I: îmi, mi
Ac. II: te D. II: îţi, ţi
III: se, s III: îşi, şi

I pl.: ne
în Ac. şi D.
II pl.: vă, v
Observaţie!
- pentru a şti în ce caz sunt acestea vom pune verbul la infinitiv:
Ne jucăm cu mingea. (a se juca)
Ac. Ac.

Noi ne amintim de voi. (a-şi aminti)


D. D.

- formele neaccentuate la cazul Ac. Nu au funcţie sintactică ci intră în componenţa


unui verb la diateza reflexivă
- cele mai întâlnite verbe la diateza reflexivă sunt: a se gândi, a se juca, a se uita, a
se mira, a se teme, a-şi aminti, a-şi reveni
- l, îl, o, i, le, îi = numai personale

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


- se, s, îşi, şi = numai reflexive
- la persoana a III-a, pronumele reflexiv are forme neaccentuate proprii (numai ale
lui, nefiind confundabile cu cele ale pronumelui personal)
- formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv de persoana I şi a II-a singular şi
plural se pot uşor confunda cu formele neaccentuate ale pronumelui personal de
persoana I şi a II-a singular şi plural. Pentru a le putea deosebi, vom şti
următoarele:
 pronumele personal (are persoană şi număr diferite de subiect)
Tu mă speli. El mă ridică
pers. a II-a pers. I pers. a III-a pers. I
nr. sg. nr. sg. nr. sg. nr. sg.

 Pronumele reflexiv (are aceeaşi persoană şi acelaşi număr cu subiectul)


Eu mă spăl. Eu mă ridic.
pers. I pers. I pers. I pers. I
nr. sg. nr. sg. nr. sg. nr. sg.

Mie îmi place pixul acesta.


nu este pron. subiectul
subiect pers.

Funcţii sintactice:

1. atribut pronominal
Ac. Părerea despre sine este falsă.
Lauda de sine nu miroase a bine.
D. Eu mi-am pierdut pixul. (al meu)
D. posesiv

2. complement direct
Fata s-a privit pe sine în oglindă.
Se auzea pe sine.
Eu mă îmbrac repede.
pe mine

3. complement indirect
Ac. El discută mult despre sine.
D. El şi-a cumpărat sieşi o carte.
Îşi doreşte sieşi.

4. complement circumstanţial de loc


Ac. Gândul i s-a întors către sine.

5. nume predicativ
Ac. Florile sunt pentru sine.
Discuţia este despre sine.

MODEL DE ANALIZĂ
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- pronume reflexiv
- forma iniţială
- persoana
- cazul
- numărul
- accentuată sau neaccentuată
- reflexiv propriu-zis sau provenit din pron.personal
- funcţia sintactică

Părerea despre sine este falsă.

despre sine = pron. reflexiv, forma acc, pers. a III-a, nr. sg., caz Ac., precedat de prep. compusă „despre”, f.s.
atr. pron.

VALORILE CUVÂNTULUI „O”

1. articol nehotărât
Eu am o carte.
fără f.s.

2. numeral cardinal
Eu am o carte şi două caiete.
f.s. atr.adj

3. pronume personal
Am văzut-o ieri.
f.s. compl. dir.

4. Adjectiv pronominal nehotărât (+ alta)


Am o carte, iar tu ai alta.
f.s. atr.adj.

5. interjecţie
O, ce mi-a plăcut!
fără f.s.

6. verb (viitor popular)


O să mergem. (vom merge)
fără f.s.

VALORILE CUVÂNTULUI „CEA”

1. articol demonstrativ
Fata cea harnică a reuşit.
fără f.s.

2. pronume demonstrativ de depărtare


Cea de acolo este mai bună.
f.s. subiect

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


3. adjectiv pronominal demonstrativ (forma populară)
El a coborât în cea vale.
f.s. atr.adj.

4. interjecţie
Cea, Ioane!
f.s. P.V.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

MASCULIN
singular plural
I însumi I înşine
II însuţi II înşivă
III însuşi III înşişi

FEMININ
singular plural
I însămi I însene
II însăţi II însevă
III însăşi III înseşi, însele
stă în faţa subst. stă după subst.

la numărul singular, genul feminin, cazurile D. şi G. formele se schimbă:


- pers. I = însemi
Observaţie!
- pers. a II-a = înseţi
- pers. a III-a = înseşi

Toate aceste forme sunt folosite în limba literară actuală ca adjective pronominale de întărire,
acordându-se cu substantivul sau pronumele determinat în persoană, gen, număr şi caz şi având
funcţie sintactică de atribut adjectival. Aceste forme se întâlnesc ca pronume de întărire în
limba veche sau în scrierile vechi.

Însuşi a plecat El însuşi a venit.


pron. de întărire subiect adj.pron.de întărire
caz N., f.s. subiect f.s. atr.adj.
Observaţie!
Mircea însuşi mână-n luptă.
subiect adj.pron.de întărire
f.s. atr.adj.

- la pers. a III-a, nr. sg. şi pl., adj.pron. de întărire poate însoţi atât un subst. cât şi
un pronume
- la pers. I-a şi a II-a, nr. sg. şi pl., adj.pron. de întărire poate însoţi numai pron.:
Tu însăţi ai scris.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


MODEL DE ANALIZĂ
- pronume sau adjectiv pronominal de întărire
- forma iniţială
- genul
- numărul
- cazul
- funcţia sintactică

Tu însăţi ai scris.

Însăţi = adj.pron. de întărire, se acordă în pers., gen, nr. şi caz cu pron. determinat „tu”, respectiv: pers. a
II-a, nr. sg., gen fem., caz N., f.s. atr.adj.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Pronumele posesiv: este format din două elemente:


- obiectul posedat (a, al, ai, ale)
- posesorul (meu, tău, nostru, etc.)

Adjectivul pronominal posesiv: este format dintr-un singur element:


- posesorul (meu, tău, său, voastră, etc.)

Există patru situaţii:

1. un obiect posedat, un posesor


- al meu, al tău, al său
- a mea, a ta, a sa

2. un obiect posedat, mai mulţi posesori


- al nostru, al vostru, al lor
- a noastră, a voastră, a lor

3. mai multe obiecte posedate, un posesor


- ai mei, ai tăi, ai săi
- ale mele, ale tale, ale sale

4. mai multe obiecte posedate, mai mulţi posesori


- ai noştri, ai voştri, ai lor
- ale noastre, ale voastre, ale lor

Când obiectul posedat (a, al, ai, ale) este înlocuit cu un substantiv, posesorul devine adjectiv
Observaţie! pronominal posesiv acordându-se în caz cu acesta şi având funcţie sintactică de atribut
adjectival

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Ai mei au plecat la film. Părinţii mei au plecat la film.
pron.posesiv adj.pron.posesiv
f.s. subiect f.s. atr.adj.

Uneori adjectivul pronominal poate fi format din obiect posedat şi posesor cu condiţia de a exista
un substantiv care să-l însoţească:
Excepţie! Ai mei părinţiau plecat la film.
adj.pron. posesiv
f.s. atr.adj.

Atenţie!
- lui
- ei nu sunt adj.pron posesive, ci sunt pron. pers.
- lor

Funcţii sintactice:

1. subiect
Ai noştrii au câştigat.

2. nume predicativ
N. Cei de acolo sunt ai mei.
Copiii aceştia sunt ai tăi.
Ac. Caietele sunt de la ai tăi.
Caietele sunt pentru ai tăi.
G. Caietele sunt ale alor mei.

3. complement direct
I-am văzut pe ai voştri.
I-am ajutat pe-ai mei.

4. complement indirect
Ac. Eu m-am plimbat cu al său.
Noi discutăm despre ai noştri.
D. Alor mei le-am dat dreptate.
Eu le-am dat dat alor noştri cartea.
G. Ei au năvălit contra alor voştri.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. Gândul s-a întors spre ai mei.
G. M-am aşezat în faţa alor tăi.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. Eu am sosit după ai mei, nu înainte.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


G. Eu am sosit înaintea alor mei.

7. complement circumstanţial de mod


Ac. El munceşte ca ai săi.
D. El munceşte asemenea alor săi.

8. complement circumstanţial de cauză


G. Eu am ratat din cauza alor tăi.

9. complement circumstanţial de scop


Eforturile s-au depus pentru ai tăi.

10. complement de agent


Maşina a fost reparată de către ai mei.

11. atribut pronominal


Ac. Părerea despre ai mei este bună.
G. Părerea alor mei este bună.

12. atribut adjectival


N. Copiii mei au venit.
Ac. Părerea despre părinţii mei este bună.
D. Le-am dat copiilor mei o carte.
G. Cărţile părinţilor mei sunt bune.
V. Dragii mei părinţi, mă bucur să vă aud.

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume sau adjectiv pronominal posesiv
- forma iniţială
- felul
- genul (posesorului şi al obiectului posedat)
- numărul (posesorului şi al obiectului posedat)
- cazul
- funcţia sintactică

Pe colega noastră au invitat-o ai săi la restaurant.

noastră = adj.pron. posesiv, un obiect posedat de genul fem., mai mulţi posesori de pers. I, caz Ac., f.s.
atr.adj.

ai săi = pron. posesiv, mai multe obiecte posedate de genul masc., un singur posesor de pers. a III-a, caz
N., f.s. subiect

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Este de trei feluri:

a) de apropiere
- acest, acesta, aceasta, aceştia, acestea
- cestălalt, ceastălaltă, ceştilalţi, cestelalte
Forme populare:
- ăsta, asta, ăştia, astea
- ăstălalt, astălaltă, ăştilalţi, astelalte
- aista, aiasta, aieştia, aiestea

b) de depărtare
- acela, aceia, aceea, acelea
- celălalt, cealaltă, ceilalţi, celelalte
- cel, cea, cei, cele
Forme populare
- ăla, aia, ăia, alea
- ălălalt, ailaltă, ăilalţi, alelalte

c) de identitate (de identificare)


- acelaşi, aceeaşi, aceiaşi, aceleaşi

Forme cazuale: acestuia, acesteia, acestora, aceluia, aceleia, aceluiaşi, aceleiaşi, aceloraşi, celuilalt,
celeilalte, celorlalte, etc.

Când aceste forme însoţesc un substantiv cu care se acordă în gen, nr. şi caz ele devin adjective
pronominale demonstrative având funcţie sintactică de atribut adjectival
Observaţie!
Acela a reuşit. Băiatula acela a reuşit.
pron.dem. de depărtare adj.pron.dem.
f.s. subiect f.s. atr.adj.

adjectivul pronominal demonstrativ poate sta înainte şi după substantivul determinat:


Observaţie! Cartea băiatului acestuia este curată.
Cartea acestui băiat este curată.

Funcţii sintactice:

1. subiect
Acela a reuşit.
Aceştia au scris tema.
Acesta se pregăteşte totdeauna.

2. nume predicativ
N. Tatăl meu este acesta.
Ac. Florile sunt pentru acela.
G. Florile sunt ale aceleia.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
3. complement direct
Pe cea de acolo o cunosc.
L-am zărit pe acelaşi.

4. complement indirect
Ac. Noi discutăm despre aceleaşi.
D. Eu i-am dat acesteia o carte.
G. El votează contra acestora.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. M-am îndreptat spre cel de acolo.
Eu m-am aşezat lângă aceasta.
G. Am stat în faţa celorlalţi.
Eu m-am aşezat la dreapta acesteia.

6. complement circumstanţial de mod


Ac. Învaţă la fel de bine ca şi acesta. (ca acela)
D. El munceşte asemenea celorlalţi.

7. complement circumstanţial de timp


Ac. El a sosit după aceştia, nu înainte.
G. El a sosit înaintea celorlalte.
În timpul celeilalte era mai bine.

8. complement circumstanţial de cauză


G. Din pricina aceluia am căzut.

9. complement circumstanţial de scop


Muncise toată viaţa pentru asta. (pentru aceea)

10. complement de agent


Tema este scrisă de cei de aici.
Cartea a fost citită de către ceilalţi.

11. atribut pronominal


Ac. Caietele de la acela sunt pe masă. (care?)
Părerea despre acesta este falsă.
G. Caietele acelora sunt pe pat.
Părerea acestuia este falsă.

12. atribut adjectival


Pe băiatul acesta îl cheamă Ionel.
Penarele acestor copii sunt goale.

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume sau adjectiv pronominal demonstrativ
- forma iniţială
- simplu sau compus
- articulat sau nearticulat
- genul
- cazul
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- funcţia sintactică

Tema este scrisă de cei de aici.

de cei = pron.dem. de depărtare, gen masc., nr. pl., caz Ac., precedat de prep. simplă „de”, f.s. compl. de
agent

Penarele acestor copii sunt goale.

acestor = adj.pron.dem., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst.determinat „copii”, respectiv: gen masc., nr.
pl., caz G., f.s. atr.adj.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Forme:

a) unul, una, unele, unii, vreunul, vreuna, altul, alta, tot, toată ...
b) ORI + pronume relativ = oricare, oricine, orice, oricât
c) OARE + pronume relativ = oarecare, oarecine, oarece ...
d) FIE + pronume relativ = fiecare, fiecine
e) ALT + pronume relativ + VA = altcareva, altcineva, altceva
f) Pronume reflexiv + VA = careva, cineva, ceva
g) atât, atâta, atâţia, atâtea
h) câtva, câtăva, câţiva, câteva
i) mult, multă, mulţi, multe
j) puţin, puţină, puţini, puţine

Forme regionale: fitecine, fiştecine, fiştecare, orişicine, orişicare, cevaşi, cinevaşi, cutare, alde
Forme cazuale: tuturor, oricărui, oricui, oarecui, fiecărui (fiecăruia), altcineva, etc.

aceste forme (cu excepţia celor subliniate) devin adjective pronominale nehotărâte, acordându-
se în gen, nr. şi caz cu substantivul determinat şi având funcţie sintactică de atribut adjectival
Observaţie! Fiecare a luat o notă bună. Fiecare elev a luat o notă bună.
pron.neh. adj.pron.neh.
f.s. subiect f.s. atr.adj.

Funcţii sintactice:

1. subiect
Cineva a dat telefon.

2. nume predicativ
N. Colegii mei sunt alţii.
Tatăl meu este cineva în fabrică.
Ac. Florile sunt pentru altele.
Caietele sunt pentru mulţi.
G. Florile sunt ale alteia.
Caietul este al altora.

3. complement direct
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
I-am văzut pe câţiva.
Am cumpărat ceva.
Am auzit tot (ceva).

4. complement indirect
Ac. Noi discutăm despre toţi.
Eu sunt prietenă cu toţi.
D. Eu le-am dat tuturor cărţi.
Tuturor le-am telefonat.
G. Noi votăm împotriva tuturor de aici.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. Am plecat către altcineva.
Noi mergem spre oricare dintre ei.
G. Am plecat în faţa altcuiva.
Noi ne-am aşezat în faţa oricăruia.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. Am sosit după unul dintre ei, nu înainte.
G. Am sosit înaintea unora.

7. complement circumstanţial de mod


Ac. El scrie ca mulţi dintre ei.
D. El scrie asemenea multor dintre ei.

8. complement circumstanţial de cauză


Eu am căzut din cauza altuia.
A greşit datorită altcuiva.

9. complement circumstanţial de scop


Au venit aici pentru ceva. (pentru cineva)

10. complement de agent


Tema a fost scrisă de puţini.
Noi am fost invitaţi de unele dintre ele.

11. atribut pronominal


Ac. Părerea despre alţii este bună.
G. Părerea altora este bună.

12. atribut adjectival


Am cumpărat ceva frumos din magazin.
El are foarte multe caiete.

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume sau adjectiv pronominal nehotărât
- forma iniţială
- simplu sau compus
- articulat sau nearticulat
- felul articolului
- genul
- numărul
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- cazul
- funcţia sintactică

Eu le-am dat tuturor cărţi.

tuturor = pron.neh., gen masc. (fem.), nr. pl., caz D., f.s. compl. indirect

El are foarte multe caiete.

foarte multe = adj.pron.neh., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. determinat „caiete”, respectiv: gen
neutru, nr. pl., caz Ac., grad de comp. superlativ absolut, f.s. atr.adj.

VALORILE LUI „TOT”

1. pronume nehotărât
Toţi învaţă.

2. adjectiv pronominal nehotărât


Toţi elevii învaţă.

3. adverb de mod
Ele îşi tot puneau întrebări.

4. substantiv
Se pare că-i un tot zecimal.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV

A. - nimeni rămân pronume în orice context


- nimic

B. - nici unul
- nici una pot fi pronume sau pot deveni adjective pronominale negative având funcţie sintactică
- nici unii de atribut adjectival
- nici unele

Nici unul n-a venit. Nici un copil n-a venit.


pron.neg. adj.pron.neg.
f.s. nume pred. f.s. atr. adj.

- propoziţiile care conţin pronume şi adjective pronominale negative sunt


propoziţii negative
- pronumele negativ „nimic” (singular şi plural) devine substantiv (uneori)

Observaţie! El este un nimic în faţa mea. Mama a cumpărat toate nimicurile.


subst. subst.
f.s. nume pred. f.s. compl.dir.

Mă interesează toate nimicurile.


subst.
f.s. subiect

Funcţii sintactice:

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


1. subiect
Nici una nu a reuşit.
Nimeni nu a lipsit de la şcoală.

2. nume predicativ
N. El nu a devenit nimic în aceşti ani.
Colegul meu nu este nici unul din fotografie.
Ac. Florile nu sunt pentru nici unul de aici.
G. Florile nu sunt ale nici unuia de aici.

3. complement direct
Eu nu am văzut nimic.
Eu nu am nimic.
N-au anunţat pe nimeni.

4. complement indirect
Ac. Nici n-am vorbit despre nimeni.
Noi nu discutăm despre nici una dintre ele.
D. Eu n-am dat nimănui cartea.
G. Eu nu am luptat contra nimănui.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. Nu m-am îndreptat către nici unul de acolo.
Nu m-am aşezat lângă nimeni.
G. Nu m-am aşezat în faţa nimănui.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. El nu a venit la şcoală după nici unul, ci înainte.
Nu am sosit după nimeni de aici, ci înainte.
G. Nu a venit înaintea nici unuia dintre ei.
Nu am sosit înaintea nimănui.

7. complement circumstanţial de mod


... mai bine decât nic unul ...

8. complement circumstanţial de cauză


Nu am căzut din cauza nici uneia dintre ele.

9. complement circumstanţial de scop


Nu se străduia pentru nimeni. (pentru nici unul)

10. complement de agent


Nu a fost chemat de către nimeni.
N-a fost executată de nici unul.

11. atribut pronominal


Ac. Cărţile de la nici unul dintre ei, nu sunt curate.
Nu mă interesează părerea despre nici una.
G. Cărţile nici uneia nu sunt aici.
Nu mă interesează părerea niciuneia.

12. atribut adjectival


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Nici un copil n-a venit.
Cărţile nici unei fete nu sunt în ghiozdan.

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume sau adjectiv pronominal negativ
- forma iniţială
- articulat sau nearticulat
- genul
- numărul
- cazul
- funcţia sintactică

Nu m-am aşezat în faţa nimănui.

în faţa nimănui = pron.neg., nr. sg., caz G., precedat de prep compusă „în faţa”, f.s. compl. circ. de loc

Nici un copil n-a venit.

nici un = adj. pron. neg., se acordă în gen, nr şi caz cu subst. determinat „copil”, respectiv: gen masc., nr.
sg., caz N., f.s. atr.adj.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

- cine ...? nu poate deveni adjectiv pronominal interogativ


- care ...?
- ce ...? pot deveni adjective pronominale interogative având funcţie sintactică de
- câţi ...? atribut adjectival
- câte ...?

Ce ai scris ieri? Ce temă ai scris ieri?


pron.interog. adj.pron.interog.
f.s. compl.dir. f.s. atr.adj.

N. – Ac. : cine
G. – D. : cui
Observaţie!
Propoziţiile care conţin un pronume sau un adjectiv pronominal inerogativ sunt propoziţii
interogative

Când formele (care, ce, câţi, câte) însoţesc un substantiv ele devin adjective pronominale
interogative care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul determinat şi au funcţie
sintactică de atribut adjectival
Observaţie!
Ce ai scris ieri? Ce temă ai scris ieri?
pron.interog. adj.pron.interog.
f.s. compl.dir. f.s. atr.adj.

Funcţii sintactice:

1. subiect
Cine a luat premiul I?

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


Câţi au reuşit anul trecut?
Care este gara?

2. nume predicativ
N. Ce este tatăl tău?
Ac. Pentru cine sunt florile?
G. Ale cui sunt florile?

3. complement direct
Pe cine ai văzut ieri?
Ce ai cumpărat ieri?
Pe cine asculţi?

4. complement indirect
Ac. Despre cine aţi discutat?
Cu ce ai scris tu?
D. Cui i-ai dat cartea?
G. Contra cui aţi luptat.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. Lângă cine ai stat?
Spre cine te-ai îndreptat?
G. În faţa cui te-ai aşezat.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. După cine ai sosit acasă?
G. Înaintea cui a sosit el?

7. complement circumstanţial de cauză


Ac. De ce ai plâns?
G. Din pricina cui ai plâns?

8. complement circumstanţial de scop


Ac. Pentru ce mi-ai adus cartea?

9. complement circumstanţial de mod


S-au rostogolit care peste care înghiontindu-se!

10. complement de agent


De către cine ai fost invitat?
De care e lăudat mai mult?

11. atribut pronominal


Ac. Părerea despre care de aici te interesează?
G. Părerea cui te interesează?
A cui părere te interesează?

12. atribut adjectival


Ce flori ai cumpărat?
Câte fete au fost acolo?

MODEL DE ANALIZĂ
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- pronume sau adjectiv pronominal interogativ
- valoarea
- forma iniţială
- genul
- numărul
- cazul
- funcţia sintactică

Din pricina cui ai plâns?

din pricina cui = pron. interog., nr. sg., caz G., precedat de locuţiunea prepoziţională „din pricina”, f.s.
compl. circ. de cauză

Ce flori ai cumpărat?

ce = adj.pron.interog., se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. det. „flori”, respectiv: gen fem., nr.
pl., caz Ac., f.s. atr. adj.

PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV

Felul:

1. simple
- cine
- care
- ce pot deveni adjective pronominale relative având funcţie sintactică de atribut adjectival
- câţi
- câte

2. compuse
- cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce

- cu pronume şi adjective pronominale relative se contruiesc numai fraze ci nu


propoziţii
- sunt elemente de relaţie în frază, introducând diferite subordonate
- se acordă (dacă este cazul)în gen şi număr cu substantivul (înlocuitorul) la care
se referă
Băiatul 1/ pe care l-am văzut ieri 2/ este bun 1/.
masc. sg. masc. sg.

Observaţie! Eu ştiu 1/ care va reuşi 2/.


sg.

- pronumele relativ are cazul şi funcţia sintactică în propoziţia subordonată pe care


o introduce şi din care face parte.

Băiatul 1/ pe care l-am văzut 2/ este bun 1/.


N. subiect Ac. compl.dir.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


- când însoţeşte un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz el devine
adjectiv pronominal relativ, având funcţie sintactică de atribut adjectival.

El ştie 1/ care băiat a reuşit 2/.


masc.sg.N. masc.sg.N.
f.s. atr.adj. f.s. subiect

Fata 1/ care va reuşi 2/ va merge la mare 1/.


N. pron.reflexiv N.
subiect subiect

Funcţii sintactice:

1. subiect
El ştie 1/ cine a luat premiul I 2/.
El ştie 1/ câţi au reuşit anul trecut 2/.
Să-mi spuneţi 1/ ce este acolo 2/.

2. nume predicativ
N. El ştie 1/ ce este tatăl său 2/.
Ac. El ştie 1/ pentru cine sunt florile 2/.
G. El ştie 1/ ale cui sunt florile 2/.

3. complement direct
El ştie 1/ pe cine ai văzut ieri 2/.
El ştie 1/ ce ai cumpărat ieri 2/.
El ştie 1/ pe cine asculţi 2/.

4. complement indirect
Ac. El ştie 1/ despre cine aţi discutat 2/.
El ştie 1/ cu ce ai scris tu 2/.
D. El ştie 1/ cui i-ai dat cartea 2/.
G. El ştie 1/ contra cui aţi luptat 2/.

5. complement circumstanţial de loc


Ac. El ştie 1/ lângă cine ai stat 2/.
El ştie 1/ spre cine te-ai îndreptat 2/.
G. El ştie 1/ în faţa cui te-ai aşezat 2/.

6. complement circumstanţial de timp


Ac. El ştie 1/ după cine ai sosit acasă 2/.
G. El ştie 1/ înaintea cui a sosit el 2/.

7. complement circumstanţial de cauză


Ac. El ştie 1/ de ce ai plâns 2/.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


G. El ştie 1/ din pricina cui ai plâns 2/.

8. complement circumstanţial de scop


Ac. El ştie 1/ pentru ce mi-ai adus cartea 2/.

9. complement circumstanţial de mod


El ştie că 1/ s-au rostogolit care peste care înghiontindu-se 2/.

10. complement de agent


El ştie 1/ de către cine ai fost invitat 2/.
El ştie 1/ de care e lăudat mai mult 2/.

11. atribut pronominal


Ac. El ştie 1/ părerea despre care de aici te interesează 2/.
G. El ştie 1/ părerea cui te interesează 2/.
El ştie 1/ a cui părere te interesează 2/.

12. atribut adjectival


El ştie 1/ ce flori ai cumpărat 2/.
El ştie 1/ câte fete au fost acolo 2/.

MODEL DE ANALIZĂ
- pronume sau adjectiv pronominal relativ
- valoarea
- forma iniţială
- genul
- numărul
- cazul
- funcţia sintactică

El ştie 1/ despre cine aţi discutat 2/.

despre cine = pron. relativ simplu, nr. sg., caz Ac., precedat de prep compusă „despre”, f.s. compl. indirect cu
rol de element de relaţie în frază.

El ştie 1/ ce flori ai cumpărat 2/.

ce = adj pron. relativ, se acordă în gen, nr. şi caz cu subst. determinat „flori”, respectiv: gen fem., nr.
pl., caz Ac., f.s. atr. adj. cu rol de element de relaţie în frază.

VALORILE LUI „CÂT”

1. pronume interogativ
Câţi au venit?

2. pronume relativ
Nu se ştie 1/ câţi au venit 2/.

3. adjectiv pronominal interogativ


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Câţi oameni au venit?

4. adjectiv pronominal relativ


Nu se ştie 1/ câţi oameni au venit 2/.

5. adverb de mod
Echipele se pregătesc 1/ cât pot ... 2/.

6. substantiv
Rezultatul este un cât zecimal.

VERBUL

Definiţie: partea de vorbire flexibilă care arată o acţiune (a scrie, a merge, a munci), o existenţă (a exista, a
se afla, a se găsi) şi o stare (a dormi, a sta, a se culca)

Felul verbelor:

1. predicative (pot forma singure predicatul verbal)

a fi = se poate înlocui cu:


- a exista, a se găsi, a se afla
Stiloul este pe masă.

- a se întâmpla
Dacă va fi să te întâlnesc mă voi bucura.
Pe strada mea a fost o mare nenorocire.

- a costa, o valoare, a valora


Cât este bluza aceea.

- când se referă la timp


A fost odată ca niciodată un împărat.
Era dimineaţă.

a ajunge
Mama a ajuns la şcoală devreme.

a rămâne
Copiii vor vămâne în clasă.
Ei au rămas acasă.

a ieşi
Ea iese pe balcon.
Noi ieşeam adesea în curte.

a părea = să aibă valoare impersonală; element regent pentru o subiectivă; apare numai în frază
Părea 1/ că mâine va ninge 2/.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


a se părea = să aibă valoare impersonală; element regent pentru o subiectivă; apare numai în frază
Se părea 1/ că mâine va ninge 2/.

a însemna = se poate înlocui cu a scrie , a nota


Elevul şi-a însemnat tema pe caiet.

a constitui = se poate înlocui cu a construi , a ridica


Copilul a constituit din nisip un castel.

a reprezenta
Ministrul ne-a reprezentat la O.N.U.

a se naşte
Ea s-a născut în Braşov.

a se arăta
Noi ne-am arătat pe balcon.

a sta
Ionel a stat în bancă o oră.

a se numi
S-a numit în funcţia de director domnul Popescu.

a se chema
S-au chemat atunci toţi deputaţii în sală.
S-a chemat rapid o ambulanţă.

a se face
S-a făcut deodată linişte în cameră.
Ei s-au făcut că nu văd.

a se crede = să aibă valoare impersonală; se găseşte în frază


S-a crezut 1/ că el este vinovat 2/.

a se considera = să aibă valoare impersonală; se găseşte în frază


S-a considerat 1/ că el este vinovat 2/.

a creşte
Copilul a crescut în casa lui.

2. copulative (intră în componenţa predicatului nominal alături de numele predicativ)

a fi
Tata este inginer.
Mama este frumoasă.

a ajunge = se poate înlocui cu a deveni


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Tata ajunge căpitan.
Mama a ajuns croitoreasă.

a rămâne
Noi rămânem uimiţi de comportarea lui.
El a rămas director până la bătrâneţe.
Copilul rămâne repetent.

a ieşi = se poate înlocui cu a deveni


Fata a ieşit bucătăreasă.
Sora mea a ieşit doctoriţă.

a părea = să fie personal (valoare personală)


Mama părea tristă atunci.
El părea vesel.

a se părea = să fie personal (valoare personală)


Mama mi se părea tristă.
El mi se pare vesel.

a însemna
Pădurea înseamnă o bogăţie pentru ţara noastră.
Mama înseamnă un exemplu bun pentru mine.

a constitui
Pădurea constituie o bogăţie pentru ţara noastră.

a reprezenta
Pădurea reprezintă o bogăţie pentru ţara noastră.

a se naşte
Românul s-a născut poet.
Copilul s-a născut debil.

a se arăta
Vecina mea s-a arătat veselă de dimineaţă.

a sta
Tata a stat martor la proces.

a se numi
Ţara noastră se numeşte România.

a se chema
Ţara noastră se cheamă România.

a se face = se poate înlocui cu a deveni


Sora mea s-a făcut doctoriţă.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


a se crede
Fata se crede frumoasă.

a se considera
Băiatul se consideră deştept.

a creşte = se poate înlocui cu a deveni


Băiatul a crescut mare.

DIAGNOSTICARE
- orice verb copulativ din limba română acceptă două din următoarele patru metode – argumente:
I. se înlocuieşte cu „A DEVENI”
II. se înlocuieşte cu „A PĂREA” „A SE NUMI”
III. primeşte ataşarea unui substantiv (se recomandă numele unei meserii, profesiuni)
IV. primeşte ataşarea unui adjectiv (se recomandă să nu fie masculin singular)

1. a deveni 7. a se chema 13. a pune


2. a părea 8. a se numi 14. a lăsa
3. a fi 9. a reprezenta 15. a transfera
4. a ajunge 10. a constitui 16. a detaşa
5. a ieşi 11. a întruchipa 17. a promova
6. a se face 12. a rămâne 18. etc.

- cu excepţia primelor două, toate celelalte sunt - în funcţie de context – şi predicative şi


copulative; ele pot conduce spre un nume predicativ (propoziţie predicativă), complement sau
element predicativ suplimentar

COMPARAŢI!
I. ... a ajuns acasă ... complement
II. ... a ajuns strungar ... nume predicativ
III. ... a ajuns cum îşi dorise ... propoziţie predicativă
IV. ... a ajuns bolnavă acolo ... element predicativ suplimentar

3. auxiliare (ajutătoare) : ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse ale altor verbe

a fi = ajută la:
- indicativ – viitor anterior: voi fi mers
- conjunctiv – perfect: să fi mers
- condiţional – optativ – perfect: aş fi mers
- infinitiv – perfect: a fi mers
- diateza pasivă: Mama a fost chemată de tata.

a avea = ajută la:


perfect compus: am mers
- indicativ
viitor popular: am să merg

prezent: aş merge
- condiţional optativ
perfect: aş fi mers

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


a vrea (a voi) = ajută la:
viitor: voi merge
- indicativ
viitor anterior: voi fi mers

Observaţie! Verbele auxiliare nu se analizează singure şi nici nu au funcţie sintactică

DIAGNOSTICARE
- se recunoaşte după prezenţa – în imediata apropiere şi în corelare cu el – a unui alt verb (la
infinitiv sau participiu)

4. impersonale
- nu au persoană dar au o formă de persoana a III-a, singular (totuşi nu acceptă pronumele
corespunzător acestei persoane)
- noţiune de „impersonal” se referă la conţinutul verbului (pe când „unipersonal” la forma lui)
- nu interesează cine face acţiunea (deci autorul nu poate fi identificat cu o persoană sau un obiect)
- în general se referă la fenomene ale naturii
a ninge a trebui
a ploua a plăcea
a tuna a (se) părea
a fulgera a se întâmpla
a gerui

a fi
- predicativ: Era 1/ să mă întâlnesc cu el 2/.
- copulativ: Era bine 1/ să mă întâlnesc cu el 2/.

a ajunge
Ajunge 1/ să te privesc 2/.

a rămâne
Rămâne 1/ să discutăm mâine 2/.

a veni
Îmi vine 1/ să plâng 2/.

a trebui
Eu 1/ trebuie 2/ să plec 1/.

a urma
Urmează 1/ să mergem acolo 2/.

a se întâmpla
Se întâmplă 1/ să discut cu el 2/.

a plăcea
Îmi place 1/ să mă joc 2/.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


a părea
Părea 1/ că după-amiază va ploua 2/.

verbul impersonal reflexiv are aceleaşi caracteristici cu verbul impersonal propriuzis, în plus
este însoţit de un pronume reflexiv („se” sau „îşi” – „şi”); cere o propoziţie subiectivă (cu
suplinire a subiectului pe care nu-l acceptă)
Observaţie!
a se întâmpla se crede se zvoneşte
a se cuveni se anunţă se comunică
se zice se transmite se înştiinţează
se spune se bârfeşte se presupune

5. unipersonale
- au o singură formă de persoana a III-a singular şi plural
a cotcodăci a mormăi
a behăi a lătra
a măcăi a gâgâi

- nu pot avea peroana I şi a II-a fiindcă oamenii – ca vorbitori – nu pot săvârşi astfel de acţiuni

6. tranzitive
- acceptă (la nivel morfologic) un substantiv sau un pronume în Ac. (exprimat sau presupus)
- acceptă (la nivel sintactic) un complement direct (exprimat sau presupus)
a scrie a întâlni
a citi a face
a vedea a avea

- pentru a şti dacă un verb este tranzitiv sau nu vom face următoarea probă:

CEVA
CINEVA + verb +
(PE) CINEVA
Observaţie! - nu sunt niciodată tranzitive verbele:
 a fi
 copulative
 impersonale

- sunt întotdeauna tranzitive verbele la diateza pasivă

7. intranzitive
- nu acceptă (la nivel morfologic) un substantiv sau un pronume în Ac. decât cu prepoziţie alta
decât prepoziţia „pe”
- nu acceptă (la nivel sintactic) un complement direct (exprimat sau presupus)
a merge a pleca a înflori a înota
a fugi a tăcea a înfrunzi a încăpea
a sosi a veni a umbla a pluti

Observaţie! - acceptă PREPOZIŢIE + CEVA (PREPOZIŢIE + CINEVA)


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- nu acceptă „CEVA”, „PE CINEVA”
- sunt întotdeuna intranzitive verbele:
 a fi
 copulative
 impersonale
 reflexive

8. personale
- acceptă o persoană în funcţia sintactică de subiect
- acceptă (în acord) pronume personal sau reflexiv dacă este la un mod personal
- chiar dacă nu este la un mod personal, el rămâne potenţial tot un verb personal, în sensul că va
accepta pronumele amintit dacă este pus la o formă a modului indicativ, condiţional – optativ,
conjunctiv sau imperativ
... trecând (pe stradă)... = este verb personal, deşi acum nu acceptă nici un pronume
în acord, dar îl va primi la alt mod

... (el) trecea ...


- a nu se confunda calitatea de verb personal cu modul personal al verbului

a scrie majoritatea verbelor


a merge

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBULUI:

1. subiect
A învăţa este datoria noastră.
De învăţat nu-i greu.

2. predicat
Copiii se joacă.

3. nume predicativ
Datoria noastră este de a învăţa.
Soba este pentru încălzit.
Pomii sunt înfloriţi.

4. atribut
Datoria de a învăţa este a noastră.
Cartea citită nu se uită.
Guma pentru şters este acolo.
Am văzut nişte coşuri fumegând.

5. complement direct
Nimeni nu poate uita / că ... /
Încheiase de socotit / ceea ce ... /
Simţea trecând / pe cel ce ... /

6. complement indirect
Era inapt de a pricepe ...
Se săturase de aşteptat ...

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


7. complement circumstanţial de mod
Mergea fără a observa / că ... /

8. complement circumstanţial de timp


Plecăm înainte de a se ivi luna.

9. complement circumstanţial de cauză


Întârziind la film, n-a mai ajuns la ...

10. complement circumstanţial de scop


Au luptat pentru a salva / ceea ce ... /
Pentru întocmit referatul s-au dus la bibliotecă.

11. complement circumstanţial condiţional


Cercetând cu atenţie, vei observa / că ... /

12. complement circumstanţial concesiv


Fără a studia minuţios, a putut face faţă la bac.

13. complement circumstanţial consecutiv


Se chinuise prea mult în viaţă spre a nu mai spera acum la ceva bun.
Era atât de bun, de pus la rană ...

- verbul predicativ la un mod personal predicativ nu poate avea altă funcţie


sintactică decât aceea de predicat verbal
Norii cern o ploaie deasă.

Observaţie! - verbul nepredicativ – copulativ la un mod personal predicativ formează predicat


nominal complet (p.n.c.) dacă are un predicat nominal incomplet (p.n.i.) dacă
este susţinut de o întreagă propoziţie (care va fi predicativă)
Democraţia înseamnă triumful naţiunii.
Democraţia înseamnă 1/ să triumfe naţiunea 2/.

CONJUGĂRILE

În limba română există patru conjugări:


- conjugarea I: „a” (a mânca, a pleca, a tăia)
- conjugarea a II-a: „ea” (a vedea, a părea, a cădea)
- conjugarea a III-a: „e” (a merge, a scrie, a pricepe)
- conjugarea a IV-a: „i” (a iubi, a citi, a fugi, a privi)
„î” (a urî, a coborî, a doborî)

pentru a şti de ce conjugare este un verb îi vom găsi forma la infinitiv prezent (numele verbului)
Observaţie!
Culegea flori. (nu este de conjugarea a II-a ci de a III-a) – a culege

DIATEZELE

În limba română există trei diateze

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


1. activă
- cineva face acţiunea şi nu suferă nimeni din cauza ei
- verbul este singur

Ea a mers în oraş. Eu merg la şcoală.


El soseşte mai devreme. Am traversat parcul.
Noi plecăm acasă. Voi reveni peste cinci minute.
El ar fi mers acolo. Porneşte!

2. pasivă
- acţiunea este făcută de cineva şi suferită de altcineva

Casa a fost construită de Maria.


subiect verb la subiect logic =
gramatical diateza pasivă = compl. de agent
cine? de către cine?

Mama este invitată de sora ei.


subiect verb la subiect logic =
gramatical diateza pasivă = compl. de agent
cine? de către cine?

pentru ca un verb să fie la diateza pasivă el trebuie să îndeplinească două condiţii:


a) să existe două subiecte (gramatical şi logic = complement de agent)
Observaţie! b) să fie format din:
- verbul auxiliar „a fi” (care se conjugă)
- participiul verbului de bază (de conjugat)

- un verb la diateza pasivă este întotdeauna tranzitiv


Observaţie! - un verb la diateza pasivă (când verbul auxiliar „a fi” este la un mod predicativ)
are funcţie sintactică de predicat verbal

3. reflexivă
- acţiunea este făcută şi suferită de aceeaşi persoană

Eu mă gândesc la tine.
El s-a jucat în curte.
El se gândeşte la tine.
Noi ne-am amintit de el.

Observaţie! un verb la diateza reflexivă are în componenţa lui o formă neaccentuată a pronumelui reflexiv

pentru construirea de enunţuri cu verbe la diateza reflexivă


- se vor avea în vedere verbele:
 a se gândi ● a se duce
Observaţie!  a se teme ● a se uita
 a se juca ● a-şi reveni
 a-şi aminti ● a-şi împlini
- nu se vor folosi verbele:

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


 a se spăla
 a se îmbrăca
 a se pieptăna
„se” – complement direct

Diateza reflexivă este cea mai eterogenă; se vorbeşte despre mai multe feluri de reflexiv:

I. reflexiv obiectiv (sau propriuzis)


- subiectul este şi obiectul acţiunii

Copilul se scoală.
El se îmbracă.
verbe pronominale:
- a se spăla
- a se îmbrăca

II. reflexiv reciproc


- acţiune săvârşită de mai mulţi autori
- acţiunea se răsfrânge asupra fiecăruia dintre ei (deci subiectul este multiplu sau este la plural ori
este dublat de un complement sociativ)

Ei se spală.
Tu şi el vă certaţi.
El se ceartă mereu cu ea.
verbe pronominale:
- a se bate
- a se iubi
- a se certa

III. reflexiv pasiv


- asupra subiectului gramatical se exercită o acţiune; în fapt subiectul gramatical nu este şi autorul
acţiunii

Cartea se citeşte cu plăcere.


Rezultatele se văd din copilărie.
verbe pronominale:
- a-şi scoate (căciula)
- a-şi murdări (pantalonii)
- a-şi aminti

IV. reflexiv dinamic


- autorul acţiunii participă intens (cu interes deosebit la realizarea acestuia)

Mă rog de el să mă primească.
Îşi râde de ei ...
alte clasificări:
- a se gândi
- a-şi închipui

V. reflexiv eventiv
- exprimă o modificare în starea subiectului
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Cerul se întunecă.
Ei se îngraşă.
Se îmbogăţesc.

VI. reflexiv impersonal


- subiectul este modificat

Se călătoreşte bine cu trenul.


Se anunţă că plouă.
alte clasificări:
- se pronunţă
- se pare

MODURI ŞI TIMPURI

În limba română există opt moduri ce se clasifică în două grupe:

1. predicative (personale) = se numesc aşa pentru că au funcţie de predicat şi au persoană


- indicativ
- conjunctiv
- condiţional-optativ
- imperativ

2. nepredicative (nepersonale) = se numesc aşa pentru că nu au funcţie de predicat şi nu au persoană


- infinitiv
- gerunziu
- participiu
- supin

A ÎNVĂŢA

1. indicativ

a) prezent b) imperfect (-am)


eu învăţ eu învăţam
tu înveţi tu învăţai
el (ea) învaţă el (ea) învăţa
noi învăţăm noi învăţam
voi învăţaţi voi învăţaţi
ei (ele) învaţă ei (ele) învăţau

c) perfect simplu (-i) d) mai mult ca perfect (-sem)


eu învăţai eu învăţasem
tu învăţaşi tu învăţaseşi
el (ea) învăţă el (ea) învăţase
noi învăţarăm noi învăţaserăm
voi învăţarăţi voi învăţaserăţi
ei (ele) învăţară ei (ele) învăţaseră

e) perfect compus (am + participiu) f) viitor (voi + infinitiv)


eu am învăţat eu voi învăţa
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
tu ai învăţat tu vei învăţa
el (ea) a învăţat el (ea) va învăţa
noi am învăţat noi vom învăţa
voi aţi învăţat voi veţi învăţa
ei (ele) au învăţat ei (ele) vor învăţa

g) viitor anterior (voi fi + participiu)


eu voi fi învăţat
tu vei fi învăţat
el (ea) va fi învăţat
noi vom fi învăţat
voi veti fi învăţat
ei (ele) vor fi învăţat

Viitorul popular
a) b) c)
eu oi învăţa eu o să învăţ eu am să învăţ
tu oi (îi) învăţa tu o să înveţi tu ai să înveţi
el (ea) o (a) învăţa el (ea) o să înveţe el (ea) are să înveţe
noi om învăţa noi o să învăţăm noi avem să învăţăm
voi oţi (îţi) învăţa voi o să învăţaţi voi aveţi să învăţaţi
ei (ele) or învăţa ei (ele) o să înveţe ei (ele) au să înveţe

2. conjunctiv (să)

a) prezent b) perfect (să fi + participiu)


eu să învăţ eu să fi învăţat
tu să înveţi tu să fi învăţat
el (ea) să înveţe el (ea) să fi învăţat
noi să învăţăm noi să fi învăţat
voi să învăţaţi voi să fi învăţat
ei (ele) să înveţe ei (ele) să fi învăţat

uneori verbele la conjunctiv nu au conjuncţia „să”, ca de exemplu:


Trăiască România!
Observaţie!
să trăiască

3. condiţional – optativ (o dorinţă)

a) prezent (aş + infinitiv) b) perfect (aş fi + participiu)


eu aş învăţa eu aş fi învăţat
tu ai învăţa tu ai fi învăţat
el (ea) ar învăţa el (ea) ar fi învăţat
noi am învăţa noi am fi învăţat
voi aţi învăţa voi aţi fi învăţat
ei (ele) ar învăţa ei (ele) ar fi învăţat

4. imperativ
- exprimă o poruncă
- are forme numai la persoana a II-a singular şi plural
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- nu are timpuri ci are două forme

a) forma afirmativă b) forma negativă


● învaţă! ● nu învăţa!
● învăţaţi! ●nu învăţaţi!

Verbele la modul imperativ, forma negativă, persoana a II-a, singular se formează din:
- negaţia „nu”
Observaţie! - infinitivul verbului
Nu fi trist!
Fii atent!

5. infinitiv (numele verbului)


a) prezent b) perfect
a învăţa a fi învăţat

6. gerunziu (-ind; -înd)


- învăţând

7. participiu (vezi perfectul compus)

singular plural
- învăţat - învăţaţi
- învaţă - învăţate

8. supin (o formă de la part. este precedată de o prep.)


- de învăţat
- la învăţat
- pentru învăţat
- despre învăţat
- de la învăţat

VALORILE VERBULUI „A FI”

1. „A FI” – PREDICATIV
- dacă se exprimă existenţa
- dacă se poate înlocui (fără schimbarea sensului comunicării) cu unul din verbele: a exista, a se
afla, a se găsi, a trăi, a se duce, a se întâmpla
- dacă are singur funcţia sintactică de predicat verbal (dacă este la un mod personal)
Cartea este (se găseşte) acolo.
Suntem (trăim) aici de mulţi ani.

2. „A FI” – COPULATIV
- dacă nu comunică nimic
- dacă este o marcă morfologică a predicatului nominal
- indică modul, timpul, persoana şi numărul predicatului nominal
- guvernează în general, două nominative:
El (N1) va fi inginer (N2).
- acceptă argumente generale ale verbelor copulative
- se poate înlocui cu: a deveni, a părea

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


3. „A FI” – AUXILIAR
- dacă nu comunică nimic
- dacă singur, nu are funcţie sintactică ci împreună cu verbul ajutat
- dacă întruneşte toate argumentele auxiliarelor

Pentru a-l diagnostica:


I. prin eliminarea valorilor predicative şi copulative (deci imposibilitatea înlocuirii cu „a exista”, „a se
afla”, etc. sau cu „a deveni”, „a părea”)
II. prezenţa altui verb (la infinitiv sau participiu)

Ajută la formarea:
I. diatezei pasive (... este lăudat ..., va fi criticat de către ..., era spus de ...)
II. perfectul conjunctivului (... să fi venit ..., să fi auzit ce spunea ...)
III. perfectul condiţionalului-optativ (... ar fi ascultat pe ..., aş fi adăugat că ...)
IV. viitorul anterior (... noi vom fi terminat deja ..., ei vor fi sosit acolo ...)

Concomitent verbul „a fi” poate să apară copulativ sau auxiliar:


Observaţie!
Această femeie era înaltă slabă şi speriată de greutăţile vieţii.

4. „A FI” – UNIPERSONAL (în formă) – IMPERSONAL (în conţinut)


- atunci când exprimă probabilitatea, eventualitatea, întâmplarea
- atunci când are formă numai pentru persoana a III-a, singular
- atunci când nu acceptă pronume (nici chiar de persoana a III-a, singualr) în acord
- în aparent acord, da, însă nu este subiectul sau, ci, al propoziţiei pe care o guvernează – o
propoziţie subiectivă:
Eu / era / să cad /. Noi / era / să propunem /.
Tu / era / să cazi /. Voi / era / să propuneţi /.
El / era / să întârzie /. Ei / era / să propună /.

Pentru a-l diagnostica:


I. se poate înlocui cu „a se întâmpla”
II. are funcţia sintactică de predicat verbal
III. cere o propoziţie subiectivă

5. „A FI” – COMPONENT DE LOCUŢIUNE, EXPRESIE VERBALĂ


- când îndeplineşte argumentul locuţiunilor

Pentru a-l diagnostica:


I. algoritmic prin eliminarea celorlalte patru posibilităţi sau valenţe ale verbului „a fi” (predicativ,
copulativ, auxiliar, unipersonal-impersonal)
II. singur nu are funcţie sintactică, ci împreună cu toate celelalte elemente ale locuţiunii.
A (nu) fi în apele sale. A fi pe bune cu cineva.
A (nu)-i fi boii acasă. A fi de faţă ...
A fi pe punctul de ... A fi de acord ...
A fi de partea cuiva ...

VALORILE VERBULUI „A AVEA”

1. „A AVEA” – PREDICATIV
- dacă exprimă posesia
- dacă formează singur un predicat verbal (la un mod personal)
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Pentru a-l diagnostica:
I. se înlocuieşte cu „a poseda”, „a deţine”
Nu mai am nimic din ce-am avut.
Voi avea tot ce trebuie.

2. „A AVEA” – AUXILIAR
- dacă nu exprimă posesia

Pentru a-l diagnostica:


I. nu se poate înlocui cu „a poseda”, „a deţine”
II. este urmat de un alt verb (la infinitiv sau participiu)
III. singur nu are funcţie sintactică, ci împreună cu verbul pe care îl ajută

Ajută la formarea:
I. modului condiţional-optativ (aş porni ..., ar fi venit şi el ...)
II. perfectului compus – indicativ (am văzut ..., am reuşit ..., a trecut ...)

3. „A AVEA” – ÎN COMPONENŢA UNOR LOCUŢIUNI, EXPRESII VERBALE


A avea de gând ...
A avea pe cap pe cineva ...
A avea un dinte pentru cineva ...
A avea (pe cineva) la suflet (la inimă)

VALORILE VERBULUI „A VOI” („A VREA”)

1. „A VOI” – PREDICATIV
- când exprimă voinţa, intenţia, dorinţa
- când echivalează cu „a dori”, „a vrea”
- când are funcţie sintactică de predicat verbal
Eu nu voi ca să mă laud.
Iată ce voiau a vă spune.

2. „A VOI” – AUXILIAR
- când nu se poate înlocui cu „a dori”, „a vrea”
- când singur nu are funcţie sintactică, ci împreună cu verbul ajutat

Ajută la formarea:
I. viitorului
Eu voi veni.
El va primi.
Se va citi.
II. viitorului anterior
Eu voi fi venit.
El va fi primit deja.
El va fi citit.

FUNCŢIILE SINTACTICE ALE VERBELOR


MODURILE NEPREDICATIVE

INFINITIV – numele verbului

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


1. subiect
A scie este bine.
A citi este uşor.

2. nume predicativ
Dorinţa ei este de a pleca acolo.

3. atribut verbal
Dorinţa de a învăţa este a elevului.

4. complement direct
El doreşte a merge în excursie.
El poate merge în excursie.
El se poate duce acolo.

5. complement indirect
El se gândeşte a citi o poezie.
El se gândeşte a veni la mine.

6. complement circumstanţial de mod (cu prep. „fără”)


El vine la şcoală fără a învăţa.

7. complement circumstanţial de timp (cu loc. prep. „înainte de”)


Înainte de a scrie voi învăţa.
Înainte de a mânca îmi spăl mâinile.

8. complement circumstanţial de scop (cu prep. „spre”, „pentru”)


El s-a încălţat pentru a merge.

SUPIN

1. subiect
De scris este bine.
De citit este uşor.

2. nume predicativ
Poezia este de memorat.
Maşina este de scris.

3. atribut verbal
Poezia de memorat este frumoasă.
Maşina pentru scris este stricată.

4. complement direct
El are de scris.

5. complement indirect
El se gândeşte la învăţat.

6. complement circumstanţial de scop (cu nuanţă de loc)


Tata merge la vânat.
Bunicul meu merge la pescuit.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
GERUNZIU -ind, -înd

1. subiect (foarte rar)


Se auzi cântând.

2. nume predicativ
Eşarfa era fluturând.

3. atribut verbal
Părul căzând pe umeri era blond.
Am zărit un copil alergând.

4. complement direct
El a auzit bătând în uşă.

5. complement indirect
El s-a săturat explicând acelaşi lucru.
Eu m-am plictisit aşteptând.

6. complement circumstanţial de mod


A venit alergând.

7. complement circumstanţial de timp


Intrând în clasă, te-am zărit.

8. complement circumstanţial de cauză


Muncind toată ziua, am obosit.

9. complement circumstanţial de scop (rar)


A venit la mine aducându-mi cartea.

GERUNZIU ACORDAT
- are valoare adjectivală, deci se comportă ca un adjectiv, având funcţiile sintactice ale acestuia.

1. atribut adjectival
Rana sângerândă este gravă.
I-am văzut mâna tremurândă.

2. nume predicativ
Valurile mării sunt spumegânde.
Rana era sângerândă.

PARTICIPIU
- are valoare adjectivală, deci se comportă ca un adjectiv având funcţiile sintactice ale acestuia

1. atribut adjectival
Lecţia învăţată bine va fi ştiută.
Tema scrisă ieri a fost grea.

2. nume predicativ (nu trebuie să accepte un complement de agent)


Pomii sunt înfloriţi. Fetele sunt tăcute.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Băiatul este plecat. Soarele este răsărit.
Floarea este înflorită. Musafirii sunt sosiţi.

MODEL DE ANALIZĂ
- verb
- forma iniţială (de infinitiv)
- conjugarea
copulativ
- predicativ ↔ nepredicativ
auxiliar
- personal ↔ unipersonal (-impersonal)
- tranzitiv ↔ intranzitiv
- forma afirmativă sau negativă
- diateza
- mod personal (predicativ + care?) ↔ mod nepersonal (nepredicativ + care?)
- timpul sau subtimpul
- persoana
- numărul
- funcţia sintactică

El s-a încălţat pentru a merge.

pentru a merge = vb. intranzitiv, conj. a III-a, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent, precedat de
prep. simplă „pentru”, f.s. compl.circ. de scop

Bunicul meu merge la pescuit.

la pescuit = vb. tranzitiv, conj. a IV-a, diateza activă, modul supin, f.s. compl.circ de scop (cu nuanţă de loc)

Muncind toată ziua, am obosit.

muncind = vb. intranzitiv, conj. a IV-a, diateza activă, modul gerunziu, f.s. compl. circ. de cauză

A venit alergând.

alergând = vb. predicativ, intranzitiv, conj. I, diateza activă, mod gerunziu, f.s. compl. circ. de mod

Valurile mării sunt spumegânde.

spumegânde = adj. provenit din verb la gerunziu acordat, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen,
nr. şi caz cu subst. determinat „valurile”, respectiv: gen fem., nr. pl., caz N, f.s. nume
predicativ

Floarea este înflorită.

înflorită = adj. provenit din verb la participiu, variabil cu două terminaţii, se acordă în gen, nr. şi caz cu
subst. determinat „floarea”, respectiv: gen fem., nr. sg., caz N., f.s. nume predicativ

LOCUŢIUNI VERBALE

Definiţie: grupul de cuvinte care conţin un verb şi care echivalează cu un verb

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


- a-şi aduce aminte = a-şi aminti
- a-şi da seama = a înţelege, a pricepe
- a băga de seamă = a observa
- a sta de vorbă = a vorbi
- a sta de pază = a păzi
- a sta de veghe = a veghea
- a lua parte = a participa
- a da afară = a alunga, a elimina
- a da de ştire = a înştiinţa, a anunţa, a vesti
- a da de veste = a vesti
- a se da de-a rostogolul = a se rostogoli
- a lua cuvântul = a cuvânta
- a o lua la sănătoasa = a fugi

Funcţii sintactice:

1. predicat verbal (când verbul din componenţa ei este la un mod predicativ)


El şi-a adus aminte de tine.
El băgase de seamă totul.

2. subiect
A sta de vorbă cu ea este o plăcere.
A-şi aduce aminte de el este uşor.
A scoate din fire pe cineva nu este bine.
A tăia frunze la câini este plictisitor.

3. nume predicativ
Datoria paznicului este de a sta de pază.
Plăcerea lui este de a se da de-a rostogolul.
A critica înseamnă a face cu ou şi cu oţet pe cineva.
A îndrăzni nu-i doar a-ţi lua inima în dinţi.

4. atribut verbal
Dorinţa de a lua parte la spectacol este mare.
Expresia a-şi zbura creierii nu este frumoasă.
Obligaţia de a-şi lua tălpăşiţa îl apasă.

5. complement direct
El doreşte a băga de seamă totul.
El poate sta de veghe.
El îşi poate aduce aminte de mine.

6. complement indirect
El se gândeşte a sta de veghe.
Se gândea a spăla putina.
S-a temut a-mi face cu ochiul.

7. complement circumstanţial de timp


Înainte de a lua cuvântul am citit.
Stând de veghe am auzit un zgomot.

8. complement circumstanţial de cauză


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Stând de veghe toată noaptea am obosit.
Plătind cu aceeaşi monedă a avut de suferit tot el.

9. complement circumstanţial de scop


El l-a chemat în biroul lui pentru a-l da afară.
A plecat pentru a pune la punct maşina.

10. complement circumstanţial de mod


A se supăra este mai clar decât a-şi face sânge rău.

11. complement de agent


Ideea este susţinută de a face recurs în termen de opt zile.

- în expresiile verbelor impersonale (predicat nomianl)


 este bine „bine” ... = adv. de mod cu f.s. nume predicativ
 este rău
 este adevărat „este” = vb copulativ impersonal
 este frumos
 este clar
Observaţie! - în construcţie
 este frică „frică” = subst. în N. cu f.s. subiect
 este teamă
 este ruşine
 este foame „este” = vb. predicativ personal, f.s. predicat verbal
 este sete
 este frig

MODEL DE ANALIZĂ

El şi-a adus aminte de tine.

şi-a adus aminte = loc. vb., formată din vb. „şi-a adus” (conj. a III-a, diateza reflexivă, modul indicativ,
timpul perfect compus, pers. a III-a, nr. sg.) + „aminte”, f.s. predicat verbal

Datoria paznicului este de a sta de pază.

de a sta de pază = loc. vb., formată din vb. „a sta” (conj. I, diateza activă, modul infinitiv, timpul prezent) +
„de pază”, precedat de prep. simplă „de”, f.s. nume predicativ

ADVERBUL

Definiţie: partea de vorbire neflexibilă ce determină un verb (uneori un adjectiv sau alt adverb) şi arată
locul, timpul şi modul în care are loc acţiunea.

- se confundă cu adjectivul dacă nu se stabileşte de la început cuvântul regent: adjectivul are


regent un substantiv iar adverbul are regent un verb

Clasificarea adverbelor:

A.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
1. simple: aşa, ieri, acolo, când, sus, singur, bine, pretutindeni
2. compuse: niciodată, nicicum, oarecum, totdeauna, laolaltă, după-amiază, altfel, oricând,
dis-de-dimineaţă, altădată, oriunde

B.
1. de loc: aici, acolo, acasă, dincoace, încolo, încoace, dincolo, alături, sus, jos, departe, aproape,
înainte, înapoi, deasupra, dedesubt, împrejur, oriunde, undeva, încotro, niciunde, nicăieri,
pretutindeni, afară, înăuntru, orişiunde, oriîncotro, unde, aiurea

2. de timp: ieri, azi, mâine, aseară, după-amiază, târziu, devreme, atunci, acum, apoi, iară(şi),
des(eori), rar(eori), uneori, cândva, demult, odinioară, odată, vreodată, câteodată,
niciodată, altădată, (în)totdeauna, mereu, imediat, îndată, deodată, oricând, cândva,
nicicând, când, poimâine

3. de mod: aşa, astfel, uşor, clar, limpede, bine, agale, alene, altfel, oricum, orişicum, cumva,
oarecum, nicicum, nicidecum, deloc, ca, cât, decât, chiar, tocmai, doar, numai, mai, abia,
tot(uşi), călare, împreună, româneşte, omeneşte, cum, precum

C.
1. nehotărâte: oriunde, orişicine, oricând, orişicând, oricum, orişicum, oricât, orişicât

Uneori pot fi elemente de relaţie în frază:


Eu merg 1/ oriunde îmi spui 2/.
element de relaţie în frază
Observaţie!
Eu merg oriunde.
nu este element de relaţie în frază

2. negative: nicăieri, niciunde, nicicând, niciodată, nicicum, nicicât

3. interogative:
- unde ... ? Unde vei merge mâine?
- când ... ? Când vei pleca la teatru?
- cum ... ? Cum te vei îmbrăca?
- cât ... ? Cât va costa?

4. relative: sunt elemente de relaţie în frază întotdeauna


- unde El ştie 1/ unde va merge mâine 2/.
- când El ştie 1/ când va pleca la teatru 2/.
- cum El ştie 1/ cum te vei îmbrăca 2/.
- cât El ştie 1/ cât va costa 2/.

5. corelative:
- există numai în fraze
- fiecare dintre ele se găseşte la începutul propoziţiei din care face parte
- are funcţie sintactică în propoziţia din care face parte
- unul dintre ele este şi element de relaţie introducând subordonata respectivă

- unde ... acolo Unde îmi vei spune 1/ acolo voi merge 2/.
- când ... atunci Când voi vrea 1/ atunci voi pleca 2/.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- cum ... aşa Cum îţi voi sugera 1/ aşa te vei îmbrăca 2/.
- cât ... atât Cât îmi vei cere 1/ atât îţi voi da 2/.

- unde = compl. circ. de loc


- când = compl. circ. de timp vezi ex. de mai sus
Observaţie! - cum = compl. circ. de mod
= nume predicativ
El ştie 1/ cum este sora mea 2/.

6. demonstrative: acolo, aici, acum, atunci, aşa, astfel, altfel

7. predicative: element regent pentru subiectivă

- probabil
- posibil sunt pred. nominale incomplete
- sigur pentru că acceptă vb. „a fi” în faţă
- desigur
- poate + „că” (să)
- negreşit sunt pred. vb. pentru că nu
- fireşte acceptă vb. „a fi” în faţă
- pesemne
- beneînţeles

Voi veni poate la tine.


adv. de mod
f.s. compl. circ. de mod

Poate 1/ că voi veni la tine 2/.


adv. pred.
f.s. pred. vb.

Desigur vom ajunge la timp.


adv. de mod
f.s. compl.circ. de mod

Desigur 1/ că vom ajunge la timp 2/.


adv. pred.
f.s. pred. vb.

Lista adverbelor predicative:

1. probabil 2. posibil 3. pesemne


4. sigur 5. desigur 6. cert
7. fireşte 8. firesc 9. neîndoielnic
10. (fără îndoială) 11. poate 12. extraordinar
13. bine 14. rău 15. păcat
16. uşor 17. lesne 18. greu
19. imposibil 20. dificil 21. facil
22. simplu 23. complicat 24. destul
25. suficient

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


GRADELE DE COMPARAŢIE
- sunt aceleaşi ale adjectivului
- majoritatea adverbelor nu au grade de comparaţie
- nu se scrie în analiză că nu au grade de comparaţie

1. pozitiv: departe
2. comparativ
a) de superioritate: mai departe
b) de inferioritate: mai puţin departe
c) de egalitate: la fel de departe
tot atât de departe
tot aşa de departe
deopotrivă de departe
3. superlativ
a) relativ
- de superioritate: cel mai departe
- de inferioritate: cel mai puţin departe
b) absolut: foarte departe, extraordinar de departe, nemaipomenit de departe, prea departe,
atât de departe, departee, grozav de departe, extrem de departe, ce departe!, cât de
departe!, departe-departe

Funcţii sintactice:

1. complement circumstanţial de loc


De acolo am plecat înăuntru.

2. complement circumstanţial de timp


Niciodată nu l-am mai văzut.
După-amiază am sosit mai târziu.

3. complement circumstanţial de mod


Cum s-a comportat Ionel?
Raţa merge agale.
El a învăţat foarte bine.

4. atribut adverbial
Casa de aici este nouă.
Tema de ieri a fost grea.
Mersul agale este al raţei.

5. nume predicativ (numai adverbul de mod)


Mersul raţei este agale.
Este bine că ai venit.
expresie vb impersonală
f.s. predicat nominal

Expresii verbale impersonale:

- este bine
- este rău
- este fals
- este adevărat bine
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
- este greu este = verb copulativ impersonal rău nume pred. exprimate prin adv. de mod
- este uşor etc
- este dificil
- este urât
- este frumos
Copilul este frumos.
adj.

Este frumos dacă reuşeşti.


adv.

În construcţiile:
- este frică
- este teamă
- este groază frică
Observaţie! - este somn este = vb. pred. cu f.s. pred. vb. teamă subst. în N., f.s. subiect
- este foame etc.
- este sete
- este frig
- este ruşine

6. predicat verbal
Poate 1/ că ne vom mai vedea 2/.
Desigur 1/ că vei reuşi 2/.

Adverbe de mod fără funcţie sintactică

- mai: El nu mai pleacă.


- numai: El are numai două caiete.
- doar: El are doar trei cămăşi.
- chiar: A venit chiar acum.
- tocmai: A venit tocmai acum.
- tot(uşi): Deşi nu mai invitat, tot(uşi) voi veni.
- şi: Am cumpărat şi trei caiete.
- decât: El nu are decât o carte.

Adverb de afirmaţie: Da!


Adverb de negaţie: Nu!, Ba!

Observaţie! Adverbul nu are gen, număr şi caz

Atenţie!
1 2
Nu am aflat / cum este fata /.
adv.relativ
cum = adv. relativ de mod, simplu, f.s. nume predicativ cu rol de element de relaţie în frază.

ca
Observaţie!
cât adv. de mod comparativ cu valoare de prep.în Ac.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
decât

El a scris ca mine.
El a scris cât mine.
El a scris mai mult decât mine.

- unde: complement circumstanţial de loc

- când: complement circumstanţial de timp

complement circumstanţial de mod


- cât:
complement circumstanţial de timp

complement circumstanţial de mod


- cum:
nume predicativ

MODEL DE ANALIZĂ
- adverb
- felul
- simplu sau compus
- gradul de comparaţie
- funcţia sintactică

De acolo am plecat înăuntru.

de acolo = adv. de loc, simplu, precedat de prep. simplă „de” funcţia sintactică complement circumstanţial
de loc

După-amiază am sosit mai târziu.

după-amiază = adv. de timp compus, f.s. compl. circ. de timp

El a învăţat foarte bine.

foarte bine = adv. de mod simplu, grad de comparaţie superlativ absolut, f.s. compl. circ. de mod

ADVERBELE PRONOMINALE

- sunt de patru feluri

a) interogativ – relative: când, unde, cum, cât, încotro, oriunde, oricât, oricând, oriîncotro, etc.

Atenţie!
- valorile lui CÂT ! (vezi pronumele şi adjectivul pronominal relativ; înainte de verb)
- au funcţii sintactice de complemente de timp, loc, mod dar să nu se confunde cu adverbele de timp, loc,
mod
- „când” poate să apară şi ca adverb de timp
a) Nu se ştie 1/ când se întoarce 2/. (adv. interogativ-relativ)
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
b) Îl găseai când la ştrand, când la film (adv. de timp)
c) Venea din când în când pe la noi. (component de locuţiune)
- au valori interogative (când, unde, cum, încotro) în propoziţii interogative
- au valori relative (toate) la nivel de frază făcând legătura între două propoziţii
- cele mai multe dintre ele pot intra în combinaţii cu prepoziţia şi formează locuţiuni adverbiale
ex.: pe când, de când, de unde, după cum

b) nehotărâte: undeva, cândva, cumva, oriunde, oricând, oricum, fiecum, etc.

Atenţie!
- unele se pot combina cu prepoziţii şi formează locuţiuni adverbiale: pe undeva, de oriunde
a) Merge oriunde (oricând) → adv. pron. neh.
b) merge oriunde (oricând) e nevoie de el → adv. pron. relativ

c) negative: niciodată, nicicând, niciunde, nicicum, nicicât, etc.

Atenţie!
- unele se pot combina cu prepoziţii şi formează locuţiuni adverbiale: de niciodată, pe niciunde
a) N-a fost niciodată în Germania → adv. neg.
b) N-a fost nici o dată mai importantă ca ziua ei → adj. pron. neh. + subst.
c) N-a citit nici o dată măcar lecţia. → conjuncţie copulativă + numeral adverbial

d) demonstrative: acolo, aici, acum, atunci, aşa, astfel, altfel, etc.


- cei mai mulţi specialişti consideră că acestea nu constituie o clasă separată, ci sunt de fapt adv. de loc,
timp, mod.

Observaţie! ADVERBUL NU ARE CAZ

LOCUŢIUNI ADVERBIALE

Definiţie: grupuri de cuvinte care echivalează cu un adverb

Felul locuţiunilor adverbiale:

1. de loc: din loc în loc, la stânga, la dreapta, în faţă, în spate, în dos, în mijloc, în jur, în lat, în
lung, în sus, în jos, în lung şi-n lat, în lături, peste tot, la urmă, de jur împrejur, la margine

2. de timp: din când în când, din timp în timp, din vreme în vreme, din nou, în vecii vecilor, la timp,
la vreme, zi de zi, an de an, pe urmă, de dimineaţa până seara, la un moment dat

3. de mod: cu orice preţ, de bună voie, pe negândite, pe nesimţite, pe neaşteptate, cu chiu cu vai,
talmeş-balmeş, târâş-grăbiş, cu vai nevoie, cu drag, aşa şi aşa, la culme, cu una cu două,
de bunăvoie

4. predicative: în frază în regenta unei subiective


− cu siguranţă
− fără îndoială + „că” (să)
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
− de bună seamă
− fără doar şi poate

Funcţii sintactice:

1. complement circumstanţial de loc


Am zărit din loc în loc câte un copac.
El s-a aşezat în spate.
S-a aşezat la dreapta, apoi la stânga.

2. complement circumstanţial de timp


Auzeam din când în când glasul păsărelelor.
Va rămâne în veci în amintirea mea.

3. complement circumstanţial de mod


A venit pe neaşteptate.
Pisica a intrat în cameră pe nesimţite.
Veneau de-a valma spre mine.

4. complement circumstanţial de cauză


De aceea n-a priceput bine.

5. atribut adverbial
Scaunul din faţă este roşu.
Venirea de bună voie m-a impresionat.
Oprirea zi de zi în faţa casei mele mă enervează.

6. nume predicativ (numai de mod)


Învăţatul lui ese aşa şi aşa.
Călătoria a fost de bunăvoie.

7. predicat verbal
Cu siguranţă 1/ că vom ajunge la timp 2/.

MODEL DE ANALIZĂ

Am zărit din loc în loc câte un copac.

din loc în loc = loc. adv. de loc, f.s. compl. circ. de loc

Auzeam din când în când glasul păsărelelor.

din când în când = loc. adv. de timp, f.s. compl. circ. de timp

Venirea de bună voie m-a impresionat.

de bună voie = loc. adv. de mod, f.s. atr. adv.

Cu siguranţă 1/ că vom ajunge la timp 2/.

cu siguranţă = loc. adv. predicativă, f.s. pred. vb.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


CONJUNCŢIA

Definiţie: partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii

Felul conjuncţiei:

A.
1. simple: şi, dar, să, că, ci, însă, nici, dacă, fiindcă, etc.
2. compuse: ca să (ca ... să), fără să, cum să, precum ca, ca şi cum, pentru ca să, până să, măcar să,
încât să

B.
1. coordonatoare – leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii de acelaşi fel
a) copulative: şi, nici, (nu) numai, precum şi, şi cu
b) disjunctive: sau, ori, fie, ba
c) adversative: dar, iar, însă, ci
d) conclusive: deci, aşadar, dară, prin urmare, de aceea, în concluzie, în consecinţă, (care)
va să zică
2. subordonatoare – leagă o propoziţie subordonată de regenta ei
− că să, ca să (ca ... să), dacă, de
− fiindcă, întrucât, deoarece, căci
− deşi, încât, încât să

Observaţie! Conjuncţia nu are funcţie sintactică

LOCUŢIUNI CONJUNCŢIONALE

Definiţie: grupuri de cuvinte care echivalează cu o conjuncţie

Felul locuţiunilor conjuncţionale:

1. coordonatoare: prin urmare, în consecinţă


2. subordonatoare – sunt elemente re relaţie în frază introducând diferite subordonate
− după ce, până ce, îndată ce, în timp ce, în vreme ce, cât timp, câtă vreme, înainte să, până să
− după cum, aşa cum, ca şi cum, ca şi când, fără să
− pentru că, din cauză că, din pricină că, de vreme ce, mai ales că, din moment ce
− cu toate că, chiar dacă, chiar de, măcar că, chiar că, măcar să, chit că, indiferent că
− pentru ca să (pentru ca ... să), în caz că

Observaţie! Locuţiunile conjuncţionale nu au funcţie sintactică

CONJUNCŢIA „ŞI” LEAGĂ

I. în propoziţie

1. două părţi de propoziţie de acelaşi fel


a) complemente directe
Eu am mâncat mere şi pere.
b) complemente indirecte
Mariei şi Elenei le-am dat cărţile.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
c) atribute adjectivale
Fata cuminte şi harnică îmi place.

2. elemente componente ale subiectului multiplu


Ionel şi Maria au venit.

3. elemente componente ale unui nume predicativ multiplu


Fata este cuminte şi harnică.

II. în frază – leagă două propoziţii de acelaşi fel deci două predicate

1. două propoziţii principale


Am venit acasă 1/ şi am învăţat 2/.

2. două prpoziţii subordonate


Am învăţat 1/ să scriu 2/ şi să citesc.

INTERJECŢIA

Definiţie: partea de vorbire neflexibilă care exprimă:


- sunete emise de vieţuitoare: miau, cirip, cucurigu ...
- zgomote din natura: poc, trosc, bum ...
- o chemare, o strigare: hei, ei, măi, mă, bre, bă, cea, hăiş ...
- uimirea: oa, au, bre, ha, ma, mare, oho ...
- durerea: au, ah, of, phu, uf, vai, văleu ...
- bucuria: a, ah, ha, o ...
- teama (spaima): ah, aoleu, brr, hait, vai ...
- plictiseala (saturaţia): uf, ei ...
- necazul: iii, phi, ti, ufi ...
- nesiguranţa (îndoiala): de, mde, hu ...
- admiraţia: a, ah, bre, ehe, ma, mare, hi ...
- entuziasmul (aprobarea): bravo, ura ...
- voinţa, porunca: hai, ho, st ...
- adresarea: bre, fă, mă, măi, ei

Felul interjecţiei:

1. simple: vai, zău, hai, of, uf ...


2. compuse: tic-tac, hei-rup, hodoronc-tronc, bing-bang ...
3. predicative: hai, haidem, haide, haideţi, iată, iacă, uite ...

Observaţie! Interjecţia care exprimă sunete şi zgomote din natură se numeşte onomatopee

Funcţii sintactice:

1. predicat verbal
Hai acasă.
Uite o rândunică.
Iată o fată frumoasă.
Şi pupăza zbrrr! pe-o dugheană.
În faţa mea poc! o piatră.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
2. nume predicativ
Este vai de noi.
Sunetul emis de către este ham.

3. complement direct
Ea a auzit bravo în spatele ei.
Am auzit buf!
Nu spune zău până nu eşti sigur.

4. complement indirect
Dă-i de cea!
Dă-i de hais!

5. complement circumstanţial de mod


Sandalele îi făceau lipa-lipa prin apă.
Pisica a intrat pâş-pâş în cameră.
Şi gâl-gâl-gâl, bău toată sticla.

6. subiect
Poc! se auzi deodată.
De departe se aude cioc-cioc-cioc!

7. atribut interjectional
Sunetul ta-ra-ta-ra-ta ma trezit.
Sunetul ham este emis de câine.

Majoritatea interjecţiilor nu au funcţie sintactică


Observaţie! O! ce fată cuminte.
f.f.s.

MODEL DE ANALIZĂ
- interjecţie
- simplă sau compusă
- exprimă ...
- funcţia sintactică

Şi pupăza zbrr pe-o dugheană.

zbrr = interjecţie simplă, exprimă o acţiune, f.s. predicat verbal

VALORILE MORFOLOGICE ALE CUVINTELOR

A
1. prepoziţie (vezi infinitivul)
A învăţa este bine.
În cameră miroase a busuioc.
Am citit lucrările a cinci poeţi.

2. interjecţie
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
A! ce tare mă doare capul!

3. verb auxiliar (a avea)


El a venit.

4. verb auxiliar ( a vrea)


A veni el şi mâine.

5. articol posesiv genitival


Cartea este a lui.

Observaţie! Orice cuvânt poate avea valoare substantivală


„A” este o vocală.

APROAPE
1. adverb de loc
El stă aproape.

2. adverb de mod
El are aproape cinci ani.

3. adverb predicativ
Aproape că am ajuns.

4. substantiv
Aproapele meu este fericit.

BINE
1. adverb de mod
El învaţă bine.

2. adverb predicativ
Bine că ai venit.

3. substantiv
Binele învinge răul.

CARE
1. pronume relativ
El ştie 1/ care a plecat 2/.

2. adjectiv pronominal relativ


El ştie 1/ care copil a plecat 2/.

3. pronume interogativ
Care a plecat?

4. adjectiv pronominal interogativ


Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
Care copil a venit?

CE
1. pronume relativ
El ştie 1/ ce să spună 2/.

2. adjectiv pronominal relativ


El ştie 1/ ce temă a scris 2/.

3. pronume
Ce o scris el?

4. adjectiv pronominal interogativ


Ce temă a scris?

5. adverb de timp (cu nuanţă de mod)


Merse ce merse şi se opri.

DAR
1. conjuncţie coordonatoare adversativă
M-a căutat, dar nu m-a găsit.

2. substantiv
El a primit un dar frumos.

DEASUPRA
1. adverb de loc
Deasupra a trecut un avion.
M-am urcat deasupra.

2. prepozitie în genitiv
Deasupra blocului a trecut un avion.
Tabloul stă deasupra patului.

FRUMOS
1. adjectiv
El este frumos.
Eu am un pix frumos.

2. adverb de mod
El merge frumos.
Este frumos să te joci.

3. substantiv
Am căutat frumosul din natură.
Frumosul din natură m-a impresionat.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro


I
1. pronume personal
Ac. I-am văzut ieri.
D. I-am dat telefon.

2. interjecţie
I, ce bine e la joc!

3. verb (forma scurtă a lui „a fi”)


a) predicativ: Cartea-i pe masă.
b) copulativ: Cartea-i curată.
c) auxiliar: Cartea-i adusă de mama.

4. verb auxiliar „a vrea”


Când te-ai duce acolo, să-i spui de mine.

IAR
1. conjuncţie coordonatoare adversativă
Eu am plecat, iar el a venit.

2. adverb de timp
Iar, ai venit?

LA DREAPTA
1. locuţiune prepoziţională în cazul G.
La dreapta casei s-a oprit o maşină.

2. locuţiune adverbială de loc


L-a dreapta s-a oprit o maşină.

LA STÂNGA
1. locuţiune adverbială de loc
M-am aşezat la stânga.

2. locuţiune prepoziţională în cazul G.


M-am aşezat la stânga fetei.

3. prepoziţie + substantiv
Tu te-ai lovit la mâna dreaptă iar eu la stânga.

MAI
1. adverb de mod
El nu mai vine.
El a mai cântat.

2. adverb predicativ
Mai că voi plange.
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
3. substantiv
Luna mai este frumoasă.
M-am născut în luna mai.

RĂU
1. adverb de mod
El învaţă rău.

2. adjectiv
Băiatul este rău.

3. substantiv
Răul este învins de bine.

S
1. pronume reflexiv
El s-a dus acasă.

2. interjecţie
S! vine profu!

3. conjuncţie subordonatoare (să)


El vrea s-aştepte.

4. verbul „a fi”
a) predicativ: Cărţile-s pe masă.
b) copulativ: Cărţile-s mari.
c) auxiliar: Cărţile-s cumpărate de el.

ŞI
1. pronume reflexiv
El şi-a pierdut inelul.

2. conjuncţie coordonatoare copulativă


El a cumpărat o carte şi un caiet.

3. adverb de mod
El a cumpărat şi un caiet.

4. adverb de timp
Când am văzut-o am şi mers la ea.

TOAMNA
1. adverb de timp
Eu merg toamna la munte.

2. substantiv
Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro
În toamna trecută am fost la munte.

ZIUA (toate momentele zilei şi toate anotimpurile)


1. adverb de timp
Am ajuns acasă ziua.

2. substantiv
Ziua mea a fost sâmbăta trecută.

CÂT
1. pronume relativ
Se ştie 1/ cât s-a scris atunci 2/.

2. adjectiv pronominal relativ


Se ştie 1/ cât peşte au mâncat 2/.

3. pronume interogativ
Cât s-a scris?

4. adjectiv pronominal interogativ


Cât peşte s-a mâncat?

5. adverb de mod
El este mare cât casa.

6. adverb relativ
Se ştie 1/ cât a stat acolo 2/.

DE
1. prepoziţie
Eu am o haină de blană.

2. conjuncţie subordonată
De vrei, vino la mine.
El a muncit atât de mult 1/ de a obosit 2/.
A venit 1/ de mi-a adus pixul 2/.

3. interjecţie
De! dacă n-ai învăţat, suporţi consecinţele.

LUI
1. pronume personal
Lui i-am dat pixul.

2. articol hotărât
Eu i-am dat lui Dan pixul.

Documentul aparţine sitului www.dictionarmultilingvistic.ro

S-ar putea să vă placă și