Sunteți pe pagina 1din 154

CZU 342.4 (075.

8) G
93 Prezentul curs reprezintă un pas important în
redarea evolutivă a constituţionalismului din Republica
Moldova, în acest context, adoptarea Constituţiei în
vigoare a Republicii Moldova este doar punctul de
pornire în direcţia regăsirii în viaţa socială a
caracteristicilor statului de drept. Atingerea unor noi
valori sociale dictate de Constituţia Republicii Moldova
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii din 1994 trebuie privită ca o activitate complexă, cu
diverse dificultăţi de ordin teoretic şi practic.
GUCEAC, Ion. în aceste condiţii sunt necesare anumite eforturi
Curs elementar de drept constituţional/ Ion Guceac;- ştiinţifice speciale pentru cunoaşterea şi interpretarea
.: S.n., 2001 Tipografia "Reclama" noilor viziuni juridice care condiţionează deschiderea
Vol.l.-200L- p. 280 societăţii noastre spre o veritabilă democraţie
ISBN 9975-930-26-3 constituţională.
342.4 (075.8) Este indiscutabil faptul, că democraţia
constituţională implică nu numai consacrarea
principiilor sale în Constituţie, dar şi realizarea în viaţă
a acestora, rezultatul final fiind crearea acelei stări
rîvnite de constituţionalism care presupune o atmosferă
de reciprocitate între societate şi Constituţie.
în sprijinul acestui raport bazat pe principiul
Recomandat de Consiliul editorial reciprocităţii, ştiinţele juridice sînt obligate să
al Academiei de Poliţie "Ştefan cel • interpreteze şi să analizeze în contextul zilelor pe care le
Mare" trăim noile probleme ce ţin de stat şi puterile publice ale
acestuia, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti,
reprezentativitate, parlamentarism.
Elaborarea celor mai multe studii din lucrarea de
Coperta: S. Digol faţă este rezultatul muncii de un deceniu în calitate de
cadru didactic la Academia de Poliţie "Ştefan cel Mare"
şi al unor stagii de documentare în străinătate.
Nu am pretins niciodată să fiu un savant absolvit
ISBN 9975-930-26-3 © L Guceac, 2001 de orice critică, iar ceea ce am scris şi am publicat a f ost
rezultatul unor eforturi intelectuale pe care mi le-am
dorit din suflet. Nici nu pretind la aceea, ca să impun
cititorilor un oarecare sistem de adevăruri obiective şi
poziţii indiscutabile. O parte esenţială din aceea ce am
intuit să dezvălui în prezenta lucrare sînt numai CAPITOLUL I. DREPTUL CONSTITUŢIONAL -RAMURA
convingerile mele personale. Există alte concepţii, alte DE BAZĂ A SISTEMULUI DE DREPT DIN REPUBLICA
abordări demne de atenţie, la care m-am asociat şi pe MOLDOVA
care le-am menţionat. Mai mult ca atît, am fost de acord
I. ABC-ul DREPTULUI
să recunosc şi pentru alte interpretări acelaşi grad de
justeţe. Totuşi am accentuat mai ales lucrurile pentru Toate fenomenele cu caracter juridic, văzute în lumina relaţiilor
care am f ost convins personal. relativ stabile şi interdependente dintre ele, formează noţiunea de
în funcţie de posibilităţile de care am beneficiat m-am sistem juridic, în literatura de specialitate aceste fenomene au fost
străduit să demonstrez că şi în Republica Moldova se repartizate în mai multe trepte, printre care: conştiinţa juridică, norme
depun eforturi demne de mare respect în domeniul jundjcja^dreptul obiectiv), raporturi juridice, instituţii juridice.
ştiinţei dreptului constituţional. Considerat drept cea mai largă categorie juridică, sistemul
Nu ştiu cum va fi apreciată intenţia de a scoate în juridic are ca element esenţial dreptul.
lumină un curs teoretic pentru a familiariza generaţiile Sintetizînd numeroasele şi diversele definiţii ale dreptului,
de viitori jurişti cu Dreptul constituţional, dar recomand formulate de către doctrinarii jurişti, putem considera dregful ca pe
cu
cu plăcere acest demers ştiinţific studenţilor la Drept şi o
tuturor celor pasionaţi de acest domeniu. .^ caracter
general-obligatoriu şi adoptate
Г-"'."-". Г. , , RSKSlZl^i^iSK^^, • • - - -__ ------.......... ------------—~--
4~»~«
destinate reglementării normative a relaţiilor sociale. RespectarealorT
_
__-,_
<—«
-»&—
«.-«
-«^
««^
^„^
-^^
^^/-«
^^"
- а
вЯ -п™
»»
»" >1.-- Л..11 muiL..»....^

m majoritate este benevolă, dar inj^azjde necesitate apjicmdu-se forţa


Autorul de .c^isttmg^e^ajtatului.
2г^Й^^З^^!Ш!1Шс^--М21!Ё2У.а n^ se EEESBlâ nu ca o
aglomeraţie haotică de norme juridice în vigoare, ci, în primul rînd, ca
un ansamblu al acestora, ansamblu ce constituie un sistem bine
7
^ диш .-гтгв ш ^ з ов »^ .^ a ta »^ ^ ^ --**"••

în anumite^ăj^Jnţerdependente, durjă_ariurnite

Se recunoaşte în unanimitate că cel mai mic ş^ totodată, cel mai


important element al sistemului de drept este norma juridică.
In calitate de element constitutiv al dreptului, norma juridică
esţe_o_regulăjie conduită cu caracter^ general si impersonal, adoptată
'rai sancţionată de către stat (prin intermediul autorităţilor publice),
destinată reglementării normativg__a^ relaţiilor sociale, respectarea
căreia este asigurată prin aplicarea forţei de constrîngere a statului.
în funcţie de metoda de reglementare (modul în care statul
acţionează asupra unor relaţii sociale) şi obiectul reglementării (un
cadru de relaţii sociale cu trăsături specifice, care formează un
n II. CONCEPTUL RAMURII DE DREPT
domeniu sau un sector distinct), CONSTITUŢIONAL
ramuri jedrepL
La rîndul ei ramura de drept constituie un ansamblu distinct de în doctrina juridică contemporană noţiunea de drept
norme juridice, legate organic între ele, şi care reglementează reJaţii constituţional este concepută şi utilizată cu trei sensuri: ' 1. Ansamblu
sociale cu acelaşi specific, folosind aceeaşi metodă sau acelaşi de norme juridice care reglementează un cadru deţgrminat de
complex de metode. rglatii sociale, folosind aceleaşi metode şi care constituie o
Unele ramuri dejdregt. formate dintr-un număr mai mare de ramură distinctă în sistemul de drept al Republicii Moldova.
norme juridice şi avînd drept obiect de reglementare un cerc mai larg 2. Sistem de concepţii, idei şi principii ce au ca obiecţ_de
de relaţii sociale, cercetare normele şi instituţiile_Hrp,pfii1ni constituţional, precumju^
locativ - subramura a dreptului civiL dreptul garlarnentar - subramura raporturile juridice care se nasc în procesul de realizare a acestor
a dreptului constituţional). " " " "m m™ * ™ * ^ * * * ^ * * '* ^ ™ - "' norme - ştiinţa dreptului constituţional.
mTnlefioruTlamum de drept normele juridice .pot fi consolidate 3. Ansamblu de postulate teoretice si date informatJYe_diiLsfera
în instituţiiiyridigg.. relaţiilor__sociale, reglementate de normele ramuriL-de.___drept
Instituţiajuridică reprezintă totalitatea normelor iuridie£»_care , constituţional - disciplina didactică "Dreptul constituţional".
reglementează o categorie? separată jjejrelaţii SQCJale_sLfac-parte din Este necesar de menţionat faptul că, pe lîngă noţiunea de drept
obiecţ^jăsiJQ^e^^r^a\me\_ra.a^i_de^^t, cum a£^î: instituţia constituţional, a fost şi mai poate fi întîlnită în calitate de sinonim
dregtului de proprietateHin dreptul civil, instituţia căsătoriei în dreptul noţiunea "drept de stat", folosită spre exemplu în Germania (în prezent
familiei, - şi aici începe a intra în uz noţiunea de "drept constituţional") 1- în
copul urmărit de normele juridice constă în reglementarea statele socialiste, cu excepţia Cubei, s-a întrebuinţat noţiunea "drept de
în ^conformitate cu voinţa^ jeţinătgriior stat". Odată cu prăbuşirea regimurilor totalitare, în statele din Europa
cu valorile sociale promovate de societatea respectivă, şi în fostele republici din URSS termenul "drept de stat" este substituit
/
,. ^ , . . ~^*^^Ţ^-«~i»^„ _«--««.»iyrrr..r»î«. | .д. » |да«»аа»»»»».аа »»дю'««»«,-;
m Ц а И а ц
cu "dreptul constituţional".
realizindu-se pnn intermediul raportunlor juridice.
"••« fMoi^a^e* 1
»»» ** ^ ?*"* ЧИ "* »« -«^ш« ^--'.--^< п1»!«ммжа 1я* . . . Acelaşi fenomen s-a petrecut în fostele state "de orientare
Raporturile juridice sunt o categorie de raporturi sociale, socialistă": Algeria, Benin, Mozambic, Nicaragua, ş.a.
Unii specialişti în materie operează şi la moment cu ambele
^
^.^ „^„
„„ ^«^„^
^j^
M , .»... «
•— —
«•
«••
••• "
""'' •"
" ••
• a
a.e
eiia
e.a
ie
-.-. ,& •>
- .-..^ „а
яве
в

reglementate ge jLQnnejjurmicg. in cadrul cărora participanţii apar ca


noţiuni consecutiv: cea de "drept constituţional" şi cea de "dreptul
Ке1п1ефге1агеа noţiunilor de mai sus este necesară şi utilă statului".
pentru însuşirea mai eficientă a dreptului constituţional şi a unor în Republica Moldova, aflată la etapa incipientă de realizare a
probleme legate de această noţiune. conceptului statuluT3e*drept şi reieşind din principiile formulate în
Legea fundamentală, este utilizată pe larg noţiunea de "drept
constituţional".
După cum am menţionat ceva mai sus, dreptul nu reprezintă o Paul Negulescuţdefinise dreptul constituţional ca o ramură de
sumă aritmetică a normelor juridice, ci un ansamblu al acestora, ele drept public "câre"*rse' ocupă cu organizarea .Statulpi, modul cum se
fiind organizate într-un sistem.
jj^înMJr-f V _ j* $%3fx- * *i-'f *
al t " " '

exe rcită su veranita tea, U T jrjăjlirg ai^ atribu ţiilor suv eran ităţii între
Dreptul din Republica Moldova este constituit din mai multe o rg a n ele sa u p u terile S ta tu lu i,, stab ilire a rap o rtu rilo r d in tre a c es te
ramuri: dreptul constituţional, dreptul administrativ, dreptul penal, p uteri, p recu m şi au to lirniţarea S ta tului prin garantare a d reptului
dreptul civil, dreptul muncii, dreptul financiar, dreptul mediului etc. individului". 5
"*~*"~~
iricijpală, a sistemului de drept dinJRepublica Moldova , p'N . Prisca C onsideră dreptul constituţional "ansam blul norm elor
obiectul de reglementare 'ăl căreia ju ri d ic e c a re c o n s fin ţe s c ^ b a z e le p u te ri i d e s ta t ş i r e g le m e n te a z ă
include cele mai importante relaţii economice, sociale şî politice relaţiile so ciale ce ap ar în pjp ce su l organizării şi exercitării pu terii d e
reglementate de normele juridice. stat, adică acele relaţii al căror conţinut îl form ează organizarea puterii
în literatura de specialitate există o diversitate de opinii ce ţin de de stat în fun cţie de te rito riu şi p op ulaţie, drep tu rile şi în dato ririle
definirea dreptului constituţional ca ramură a dreptului. Pentru a ne fu n d am en tale ale c etăţen ilo r,/ sistem u l d e fo rm are , o rg an izare şi
face o imagine mai clară despre ramura dreptului constituţional şi fu n c ţio n a re ^ a o rg a n e lo r, ,p u te rji,,d e ^ ta t, sis te m u l şi p rin c ip iile d e
elementele definitorii ale acesteia vom apela la diferite şcoli naţionale organizare şi fu ncţion are a o rg an elor adm inistraţiei de stat,' o rg an elor
de drept constituţional. ju decă to reşti şi organelo r p ro cu ratu6 rii".
%ц M u r a r u / a p r e c i a z ă d r e p t u l c o n s t i t u ţ i o n a l c a f i i n d r^a| m u r a
Şcoala română de drept constituţional d re p tu lu i u n ita r » fo rm u la tă d in n o r m e le ju r id ic e c a re re g le mVe n te a z ă
Profesorul ^n^^tm^SteteînţelegeT prin drept constituţional rela ţiile so c îafe fu n d a m en ta le ce ap ar în p ro c e su l in stau ră rii,
"normele după care funcţionează însuşi Starul, organele Statului, m enţinerii şi exercitării statale a puterii.
principiile de organizare şi funcţionare ale organelor Statului".2 " G en o v ev a V rab ie co n sid eră d rep tu l co n stituţio n al d rep t ra m u ra
Constantin Disescu f definea dreptul constituţional ca "ramură a fu n d a m e n ta lă a d re p tu lu i, c o n s titu ită d in tr-u n a n s a m b lu u n ita r d e
dreptului carg„ tratează despre organizarea politică a Statului, n o rm e, cu p rin se p rio ritar în c o n stitu ţie, p rin care, reg lem en tîn d u -se
constituirea suveranităţii şi âjputerilor puBlice".3 rapo rturile so ciale din d om en iul institu irii şi e xercitării p uterii d e stat,
, George Alexianu* ) considera dreptul constituţional ca fiind se asigură înfăptuirea puterii suverane a poporului. 8

"totalitatea regulilor şi principiilor după care se organizează şi se Io n D elea nu con side ră drep tu l co nstituţion al un d rept "care
guvernează uri stat".4 fo rm u leaz ă în p rin cip ii, o rg an ize az ă în p ro ced u ri şi co n so lid e ază în
instituţii reg im ul p olitic al un ei ţări, p rin n orm e specific ado ptate d e
9
organul legislativ".
* (1897-1946). Eminent jurist, profesor universitar. Din anul 1926 este profesor la
catedra de drept constituţional comparat de la Facultatea de Drept din Cernăuţi, iar la l Şcoala franceză de drept constituţional
octombrie este transferat la Facultatea de Drept din Bucureşti. Din 19 august 1941
pînă la 29 ianuarie 1944 este Guvernatorul civil al Transnistriei cuprinzînd teritoriul
dintre Nistru şi Bug. Condamnat la moarte de Tribunalul Poporului din România la 17
F.Luchaire susţine că dreptul constituţional poate avea trei
mai 1946 pentru modul în care s-a comportat ca Guvernator Civil al Transnistriei. definiţii: definiţia materială a dreptului constituţional, definiţia
Cererea de comutare a pedepsei cu moartea în închisoare pe viaţă înaintată regelui formală a dreptului constituţional şi definiţia pedagogică a dreptului
Mihai a fost respinsă. Sentinţa Tribunalului Poporului a fost executată la l iunie 1946, constituţional.10 în această opinie se consideră că definiţia materială
la închisoarea Jilava.

8
(numită şi istorică) a dreptului constituţional se conţine în art. 16 din Şi această definiţie nu este acceptată, considerîndu-se "laxă şi
Declaraţia franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului (26 august utilă în spaţiul ştiinţei dreptului constituţional, dar ineficientă pentru a
1789): "Orice societate în care garanţia dreptului nu este asigurată nici marca ramura de drept în discuţie".13
1
separaţia puterilor determinată, nu are Constituţie". f Jacques Cadart defineşte dreptul constituţional ca "ansamblul /
Definiţia materială a dreptului constituţional este supusă criticii normelor de drept care determină compoziţia^ mecanismele şi I
din următoarele'conslderente:1 competenţele puterilor organ'elor superioare ale statului, guvernanţii 'fi (\/
1. Ea nu defineşte dreptul constituţional, ci precizează ce trebuie poporul", în opinia autorului aceste reguli au ca scop, în regimurile |
să cuprindă o constituţie. ,,.»-,- politice liberale" şi democratice, asigurarea supremaţiei dreptului S
2. Ea este o definiţie unilaterală, sprijinindu-se pe conţinutul asupra guvernanţilor (Parlament, Guvern, Şef de stat) şi, de asemenea, l
reglementării şi făcîndl abstracţie..,4e, •£^Ofrnâ Reglementării, care îi asupra majorităţii poporului şi, prin urmare, garantarea libertăţii, !
imprimă acesteia supremaţia. dominaţia dreptului 4
3. Criteriul material de definire poate fi deformant căci, operînd Jean Giequel defineşte dreptul constituţional cape o ramură de
exclusiv cu acest criteriu, unele acte normative ale puterii executive ar drept "obiectul căreia îl formează încadrarea juridică a fenomenelor
putea fi considerate, eronat, ca fiind legi numai din simplul motiv că politice avînd drept scop organizarea în cadrul statului a coexistenţei
materia reglementată a dreptului constituţional are ca element de bază paşnice a puterii şi libertăţii".15
supremaţia normelor constituţionale, iar dreptul constituţional, fiind
constituit din norme a căror supremaţie* se impune faţa de toate Şcoala anglo-saxonă de drept constituţional
celelalte, inclusiv faţă de legislator.
""" Recunoscîndu-se faptul că normele de drept constituţional au o E.C.S.Wade, G.Godfrey Phillips nu recunosc existenţa unei'
forţă juridică supremă, se consideră, totodată, că această caracteristică definiţii precise a dreptului constituţional, considerînd că această
nu este satisfăcătoare pentru a formula definiţia formală a dreptului ramură cuprinde normele de drept care reglementează structura
constituţional. Datorită acestui fapt, şi definiţia formală a dreptului principalelor organe de guvernămînt, relaţiile lor cu alte organe şi
-1№«
1« у.^-£ ц_1 СГ -1 Г
Т |- ~
- G
mr
"'" ----------- P
-* •'- < i^l*— '•..... li^bj»,**.-»*— •*•--•- "

constituţional este supusă criticii din următoarele motive:12 sîaDiTeştepnncipalele lor funcţii numite "convention .
- este o definiţie unilaterală care face abstracţie de la conţinutul Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini constată că dreptul
reglementării; constituţional desemnează "ramura jurisprudenţei care se ocupă cu
- criteriul formal de definire poate fi şi el deformant, o normă formarea, structura şi interpretarea constituţiilor".17
juridică urmînd a fi considerată constituţională numai pentru că ea a Jay M. Shafritz defineşte dreptul constituţional ca "ramură a
fost adoptată potrivit unei proceduri specifice, chiar dacă obiectul ei dreptului care se preocupă cu interpretarea şi aplicarea legii
nu are o valoare constituţională, fapt despre care ne vorbeşte fundamentale a naţiunii".18
conţinutul acestei definiţii. Henri Brun, Guy Tremblay consideră dreptul constituţional
' b * * * ..^ ~1A* ^* '*l.
fS

Definiţia pedagogic^ determină dreptul constituţional drept ramura de drept ce "cuprinde regulile care creează şi reglementează
ţsaobfeSfflifâafc^^ f. **.-* - ,-n.> "--ч"" 1' •"• " '-v •*.***'- . _ • _ . * - ' • • > - . '..v - ' • , . - .^

instrument рпгГ~сагеГ *tfl" cadrul statului - naţiune, se asigură organele mai importantealestatului, adică acelea care edicţează legile
1
Co'e:xl'stMţă**pâşnlca a puterii şi libertăţii. şi"regu'lile care fixează principiile fundamentale privind
19-
raporturile
între stat şi persoane

10 11
Şcoala rusă de drept constituţional ansamblu unitar de norme juridice, cuprinse prioritar în constituţie,
norme ce au forţă juridică supremă fT care reglementează relaţii
O parte din constituţionaliştii ruşi consideră că dreptul sociale fundamentale din domeniul instaurării, menţinerii şi exercitării
constituţional reprezintă un sistem de norme juridice care •-«аямшвя t. ' —"- •дг&кз-.-З'• ч -î. " "£/ъ **«*i,* t* J^ft '^ .

putem de stat, consfinţirii şi exercitării drepturilor, libertăţilor şi


». " - « . i 4. '«wweV î*T* •- Jt"*t*t ',. *i " •

reglementează statutul juridic al persoanei în cadrul societăţii şi a îndatoririlor fundamentale ale omului, convieţuirii statului în
statului, fundamentul orînduirii sociale, modul de organizare şi comunitatea internaţională de către state, în conformitate cu voinţa
activitate a organelor de stat şi autoadministrare.20 deţinătorilor puterii de stat".26
A.A. Mişin susţine că dreptul constituţional (de stat) este ramura Alexandru Borodac delimitează dreptul constituţional ca fiind "o
fundamentală de drept, constituită dintr-o totalitate de norme juridice, ramură de bază a dreptului public şi a întregului sistem de drept,
care determină fundamentul economic al societăţii, forma de constituită dintr-un ansamblu de norme de drept unitare, ce
guvernămînt şi structura de stat, organizarea, structura şi competenţa reglementează relaţiile fundamentale care apar în procesul instituirii şi
organelor supreme şi locale ale puterii de stat şi de administrare, exercitării puterii de stat, consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle
drepturile şi îndatoririle cetăţenilor şi supuşilor, drepturile electorale şi fundamentale ale cetăţenilor, determină legătura între un individ şi stat
sistemul electoral.21 şi princiDiUelntTeeului sistem juridic".27
A.E.Kozlov consideră că dreptul constiuţional este ramura de T J
Z ~
~-~
*^^^
^^^-^
^^„ ^^
^^ ... ч

bază a dreptului naţional, ce rejrezintâjun^s^tgm dejnorme juridice Examimnd definiţiile de mai sus (care, evident, nu sunt unicile),
care-~je«ljanentează„oiganizarea,„,j;iatuluL a puterii de stat şi sintetizînd opiniile privitor la modul de definire a dreptului
autoadministrară locale,relaţiile dintre individ şi stat.22 constituţional, exprimate în literatura juridică din ţară şi de peste
în opinia lui A.I.Kovalenko dreptul constituţional evocă voinţa hotare, relevăm următoarea concluzie: cţreptul constituţional este
general - obligatorie a poporului multinaţional al Rusiei federative, ramura fundamentală de drept carejjegfementeazăгпоШП de
exprimată într-un sistem de norme juridico - statale şi asigurată prin organizare a societăţii in stat, esenţa, forma şi mecanismul
forţa coercitivă a statului.23 statului, aribuţiileji responsabilitatea guvernanţilor, drepturile_şi
M.V.Baglai defineşte dreptul constituţional drept o totalitate de îndatoririle fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
norme juridice care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului, instituind în acest scop un anumit meeămsm
al puterii de stat.24
III. SISTEMUL DREPTULUI CONSTITUŢIONAL.
J Şcoala naţională de drept constituţional
Noţiunea de sistem cuprinde orice set de elemente ce există într-
Alexandru Arseni conturează dreptul constituţional ca o ramură o anume relaţie modelată unul faţă de celălalt.28
"fiind alcătuită din norme juridice care reglementează forma statului, Ca ramură a sistemului^^Jg^^d^gt, dreptul constituţional
organizarea, funcţionarea şi raporturile dintre puterile publice, limitele reprezintă, Tâ^rSdulsăirunsistem de norme si instituţii juridice care,
puterilor publice, organizarea politică a statului etc."25
Г
ВЯЯ
Ж ЯК »* У™- ****»№№ *A
^««**.S
K lA
** Л- *.«...,*„ £ ^, tţs^

în raport cu sistemul dreptului, apare ca subsistem al acestuia, ca


Boris Negru susţine că "dreptul constituţional este ramura de, ^. Dreptul constituţional reprezintă un sistem
Ъага a sistemului de djepLdin Republica Moldova, constituită dinfr-un deoarece:

12 1
3
1. Esţejin aixsambhi organizat de norjme şi instituţii Juridice, Principiile fundamentale ale dreptului constituţional pot fi
avînd acelasrobiectde regГementare^folosmd^e^
ёaşi rnetodeT' divizate în două categorii:
^^^a^jfi.wiS^-*™*"^^ * _,„., --. тиыотм И1.Г.1 • и, п, ГЮя Д1Г,д1г1^Т- ж^'"'-;ай
principii consacrate de norme de drept constituţional, care nu
~ 2. Intre normele si instituţiile sale există legături specifice, astfel generează drepturi şi îndatorirLpentru participanţii Ia relaţiile de drept
•r^^-fiiiu-iTiL nj^-UL^ii^ii JL_' •- ,-«»««-* Ţ t' _ -_-:-r^* ._-л.уГ: -'•• " - • _ '• ,-^-*"3" * ***-

încît aceste norme şi instituţii apar ca un complex unitar şi cojSŞţituJionai şi nujunt jsjgj^aţe întotdeauna cu sancţiuni, dar au în
acelaşi timp o importanţă determmlînfa^pefiîfU restul* normelor de drept
mterdejendent.3. constituţional, în această categorie se înscriu următoarele principii:
b suveranitatea naţională (art.2 din Constituţia Republicii
^ dreptului constituţional există o ordine Moldova, art.3 din Constituţia Franţei);
ienujiicăj ejje se, constituie c^găjnţi componente ale unei construcţii separaţia puterilor (art.6 din Constituţia Republicii Moldova);
plrăr^aje, la vîrful căreia se găsescjnorniele Constituţiei. pluralismulpolitic (art.5 din Constituţia Republicii Moldova);
Prin urmare, sistemur^reptuiui constituţional cuprinde un EăBgMlg—fiffldamentale Pjjvdnd-Lpjmrnjetatea (art.9 din
ansamblu-de norme juridice Reprezintă o unitate închegată şi Constituţia Republicii Moldova);
ierarhizată de norme i i stat priit Constituţie si alte acte unilaţea_Eop_Qrului şi dreptuHa identitate (art. 10 din Constituţia
normative, care reglementează modul Republicii Moldova);
de organizare a societăţiLîn-statesenţa, forma şi mecanismul universalitatea(art. 1 5 din Constituţia Republicii Moldova); _
sţtfeuJuJUâtribuţiile~şi responsabilitatea guvernanţilor, drepturile şi e^aJilaţea(art. 16 din Constituţia Republicii Moldova); M -
îndatoririle fundamentale ale omului şicetăţeanului, asigurînd principii care se conformează totalmente structurii tehnico -
_ 1 _ de drept constituţional şi
înfăptuirea puterii depline şi suveranepoporului.
a reglementează nemijlocit relaţiile sociale de importanţă primordială.
în rezultat, dreptul constituţional reprezintă un sistem complicat Asemenea principii sunt:
care cuprinde un set de elemente interdependente care-i formează independenta deputaţilor faţă de alegători (art. 68 din Constituţia
structura internă. Republicii Moldova,art. 27 din Constituţia Franţei);
S-a constatat deja că elementele constjţuUve_al£_şistemului inviolabilitatea deputatului(art.70 din Constituţia Republicii
dreptului constituţional sunL principiile fundamentale j^dreptului Moldova);
qon^ujional, in^rituţiile^jidicl^ imunitatea şefului _dg_stat(art. 8 1 din Constituţia Republicii
normele de drept constituţional. Moldova);
înfăptuirea justiţiei(art. 1 14 din Constituţia Republicii Moldova);
Principiile fundamentale ale ramurii de drept constituţional. publicitatea dj ezbaterilor jiidic>rp,(art. 1 17 din Constituţia
Republicii Moldova);
în literatură de specialitate sunt numite şi principii generale ale independenţa judecătorilor Curţii Constitutional p. (art. 137din
dreptului, deoarece în majoritatea lor ele derivă din Constituţie şi alte Constituţia Republicii Moldova).
izvoare de drept constituţional.
Prin principii fundamentale ale dreptului constituţional In^ituţiajuridică_de_drept constituţional. Ea reprezintă _un
subînţelegem nişte idei cu caracter de mare generalitate sau postulate c a d r u ' d i j rî rn d e l
directoare, cuprinse în conţinutul unor norme juridieA- care, se bucură relaţii fundamentale cuăceT^TsScifjcŢ hfcadrul
d£JO TţăjuruH cj^irj^^ care, trecînd сщзЬЩЛша! pot fi incluse: Sţaţu^uj_JurjdJk ^ ^ lo a ne i
că~un~T!rroşuprin întregul sistem de drept, orientează procesul de cetăţeanului, Forma de _guyernămmt. Structura
reglementare normativă a relaţiilor sociale în conformitate cu voinţa
deţinătorilor puterii de stat.

14 1
5
poliţic,_Si_sţemul electoral, Suveranitatea naţională şi Reprezentarea
populară, O5ntretuTcqnsfîm|i6naiit_ăţinegilor ş.a. constituţional politic, a dreptului constituţional administrativ, a
La гшЗиТ lor, insţ|ţu|iiîejini^^ după volum, pot dreptului constituţional jurisdicţional şi a dreptului constituţional
fi^^jisjiţuife» din instituţii jujidjgş rnai mici. De demotic.
exemplu, instituţia sistemului electoral cuprinde instituţia drepturilor lpri de drept constituţional susţin că normele de drept
ттдтяьац •*• is-t&K^u^iădfe^Ess^JSji^jij;^^ '«iwi{№iery A- -- * r ~""и- *^

eLegtp|aXe^<ale<irc,gtă.^ilor şi procedura ^lectorală. Iar procedura


juridice, deoarece unorabHpjejtgts,§n|;ţ4ijn,ea.
electorală, .între altele, include în sine următoarele instituţii: fixarea
Dacă în concepţia teoriei generale a dreptului, norma juridică
alegerilor/ propunerea candidaţilor/ campania electorală, efectuarea
»^^%&*Л1Ь**аЛЬ?. t.:i^..r„rjr . :..^^^....: ..-4..^îfrcS^fi!t>AW"tvia v.*' * -^ 4
s este o regulă de conduită generală, impersonală şi obligatorie instituită
alegerilor/ constatarea rezultatelor alegerilor etc. ori sancţionată de puterea de stat, respectarea căreia este impusă în caz
•4i^£afciiJtS*fc«**«? „ • „ . . • • ч .-' .;'. •' >v" '"' (1*'' *"' • '"''• . «!'•* УГ-.-Гчг'Г**- * .-.-.,,-., .,*-;•• « f v, . - . , ,.
de necesitate prin forţa de constrîngere a statului, atunci susţinerea
Normele de drept constutuţional. Teoria generală a dreptului acestei teze ar duce în mod inevitabil la concluzia, că dreptul
ne învaţă că norma juridică este elementul constitutiv al dreptului, care constituţional nu este un drept în sensul deplin al cuvîntului, deoarece
reprezintă o regulă de conduită general obligatorie, instituită ori normele sale, neavînd sancţiuni, nu pot fi aplicate şi rămîn
sancţionată de puterea publică, respectarea căreia este asigurată, în caz nerespectate, ceea ce nu e altceva decît o absurditate.
de necesitate, de forţa de constrîngere a statului. La rîndul său, norma_ în majoritatea lucrărilor ştiinţifice în domeniul dreptului
de jirept constituţional jiste considerată acea normă juridică, care constituţional se afirmă ideea, conform căreia norma juridică se
a s^^ădHn sţaţ^s^nţaufonna şi
faptul, că respectarea ei este asigurată în ultima instanţă de forţa de
л ^lim,iJiii«№^r---^^fff"'^f--*^^^~^-'-^^rTff-;Jţy^'Jr^-?'KMt^--1 ж^йдаж^ж^шнай^ь^шу^йшйжжз®?-^^»^»^^^

constrîngere a statuku.,. Şi dacă această măsură-sanctiunea - se aplica


Odată ce normjjg^Jre^c^gtiţi^orial.fac parte din ansamblul
5
4»»ay>«S»«u*^*i«ns»4«»* » E «» T
—___•«.«««« шюв ^г.аиетли .в.вашмшкЗ ^, ш.^щ, «««««Jbse

normelor juridice care alcătuiesc sistemul de drept al Republicii de bună^vpie, (deşi în unele
Moldova, este firesc faptul, că ele întrunesc toate trăsăturile generata morale sau de o altă natură prin
caracteristice normei juridice, adică au un^jjaractfr general ji ramuri ea este evidentă),
impersonaj^sunt instituite de puterea publică şi sunt obligatorii. expres evidenţiaţuu
""""ţ^s^timpuîjfc în literatura juridică de specialitate era susţinută şi K Această stare a lucrurilor este condiţionată de cîteva împrejurări.
promovată aşa-numita teorie a bivalentei noţiunii de drept •J în pjrauLjâpd, pentru mai multe dispoziţiLeste prevăzută o
constituţional. Conform acestei teorii, dreptul constituţional era '•*

* ГО
5"^:В^Т^-9^Э r
^^^^^^^«^«.^«^^••^-•^^r^feîrt^Kvţ.. ^^^'^^ri^ayg^v.^&^^fisKSftmeieţ,

conceput în două sensuri: singură sancţiune.


f - dre^|uJ>£ojn^utiOTalJiijens Jarg - cju |, f în al doilea rînd, sajrctmnik^m^drep^^ sancţiuni „specifice,
ale altor ramuri de drept, cum ar fi dreptul precum revocarea mandatului parlamentar,
«^satfK*t*SSSi лйжалет^^ """" *
"•^" •' ' . ' <*A**t^b»»~»^-*'->~ <*--fc£a >3*-Ui^ fe ~> о^&алетзд^ ии^даввдазяад^!
penal, procesual penal, dreptul civil, etc. .. revocarea unui organ de stat, declararea unui act normativ ca fiind
45яй№™~ 4S ,sw ^««чгйякг^-агя^Еяшзив»- **йг£*Еа1м8аг.АЗСй,. *,^
•— *_^ «_,r- *--;-"- & ч- • .-' ,- x- •" - ' - ' '- »* , ст ,-,,^^,
$ - dreptul constitutional în sens îngust - cuprindea numai normele necpnstituţional etc ...
F. " ' ишйавЯиив » ,» йда ,., ,,.., .• ,- -r.-.r jsjsacj»"*'"*'
cu un obiect de reglementare mult mai Lumtat. /P In al treilea rînd, pentru reglementările de principiUj d^Jargă
^
generalitate, cuprinse în Constituţie, unele sancţiuni se regăsesc în alte
^ *«*., ... » . * « , . , ,r , , .«лу****»»^»» \,, m . j ;. „ *? .. - - -ta
tii în materie nu mai discută despre sensul dublu
al conceptului de drept constituţional. La fel se neagă şi existenţa unor ramuri de drgoţ, cum ar fi dreptul administrativ, penal, civil.
componente interne ale dreptului constituţional, şi anume: a dreptului „Ramura dreptuIuTpohstitutional al Republicii Moldova cuprinde
* fr ~^ ~ <L, . _ s-^i, ^ K ^, f швае&й^ШаИг
16 £а^ж^Щ!ж?ею^?? т^^
un număr considerabil^ de ддпп^. de drept constituţional care pot fi
clasificaţe.conform diferitelor criterii.
17
în dependenţă de sfera funcţională deosebim: - în categoria normelor cu aplicaţie mijlocită sunt incluse normele
norme constituţionale de reglementare; /£•&£ t de drept constituţional care consacră* regiementări de principii şi
norme constituţionale de protecţie. ; \> t-C-4 * pentru aplicarea nemijlocită a cărora sunt necesare norme juridice Дщ,
t
akeramun_de^r^gj.
Marea majoritate a normelor constituţionale sunt norme de drept Normele cu aplicaţie nemijlocită sunt acele norme de drept
care reglementează nemijlocit relaţiile sociale fundamentale. Normele constituţional care re^îe^^te^^m"mod direct şi nemijlocit relaţiile
constituţionale de protecţie prezintă, în cea mai mare parte a lor, sociale.
interdicţii ("Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială pnntr-un
a statului", consacră art.5, A. 2 din Constituţia Republicii Moldova). Normele de drept constituţional se realizează mecanism
în junctie de natura conduitei pe care o prescriu, normele de care constituie totalitatea mijloacelor, * formelor,
„^,,* »*J.*^- »^»-* »« =i.'.,,:^ •' > »" - _~ у 4_ лу,

drept constituţional se divizează în: procedeelor, metodelor care contribuie la încadrarea normelor de drept
Г
- _ _ _ _ ," , . • 'НОЯ .-.„,•._. • - ••:-• . .-,..-,. .„. l -, .,- .,.. . i , :.'•' -...l-.: *

("Preşedintele Republicii Moldova primeşte scrisorile de acreditare şi constituţional în sistemul normelor juridice şi în reglementarea
de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în nonmtrvTa гЗШШьшЙ§1&-
Republica Moldova", Constituţia Republicii Moldova, art.86, al.3); Concluzionăm cu teza că normele de drept constituţional__se
- norme_c^nsjtitjiţiomle_«aerative (imperative sau categorice),
("Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aIişîT"după - priri_ obiectul lor, deoarece prin intermediul _acesţpra__se
cel puţin două lecturi" - art.74, al. l din Constituţia Republicii regl£m^njejză_relaj^i_^in_domeniu instirnirn jyjîxerdţăm puterii, de
Moldova). sjai;
După caractei4jl_j^tiik>r___sociale ___ reglementate, normele
constituţionale pot fi: Prin elaborarea şi realizarea normelor şi principiilor de drept
- norme constituţionale materiale ("Persoana vătămată într-un constituţional se înfăptuieşte conducerea societăţii la cel mai înalt
drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nivel.
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să în literatura de specialitate problema referitoare la sistemul
obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea dreptului constituţional şi structura acestuia este tratată şi din alt
pagubei" - art.53, p. l din Constituţia Republicii Moldova). unghi.
- norme constituţionale procesuale ("Preşedintele Parlamentului Astfel, ca părţi componente ale sistemului dreptului
se alege prin vot secret, cu majoritatea voturilor deputaţilor aleşi pe constituţional, normele acestuia sunt grupate în anumite categorii, în
durata mandatului Parlamentului...", -art.64, A. 2 din Constituţia dependenţă de raporturile sociale pe care le reglementează.
Republicii Moldova). Se consideră că asemenea categorii de norme şi instituţii
După durata acţiunii înjimp__a normelor de drept constituţional formează structura internă a sistemului dreptului constituţional şi
V KSHH Mî rJ SS HU HW" * !!^ '" " ' . - , . _ - . i ~- ,, • -. ,- .-- >

acestea pot fi: permanente, temporare, excepţionale. anume:


în literatu7ă~3e^pecialkă7e~lîormeTe de drept constituţional mai * -l . Reglementaţ^^pjga^nizărij „,şocjale , „a_ ДщцЬЩ^^дЩща
sunt divizate în norme cu aplicaţie mijlocită şi norme cu aplicaţie (actele normative ce reglementează baza economică şi structura
... . _ 29 -, - ,., »_
socială).
nemijlocita^

18 1
9
T) Reglementarea tipului şi funcţiilor statului, organizarea, şi Astfel, obiectul drepjţului constituţional cuprinde relaţiile socialejpare
6
X « J-ee «JSi «>»aM ^lee «w"w*- «;r* «Me -А-^ имк ' • *
'?!УJÎ2§îl5£SJîL£ '•^^^PÂy^^L^^sti^âie^^^awa^^j^utsm de
stat şi care^jyje^barelejpr^njzMi^^ejţerciţării acestuia.
nşJConsacrarea şi garantarea drepturilor şi obligaţiilor Vorbind despre obiectul nemijlocit al ramurii de drept
constituţional, identificăm un triplu obiect sau trei mari componente
\* f*^ „ЕЗи ^^ зчда -^"^^^-^ «Ф ^^^ А-лМй ^^ а-*^^--;:^^ п^^^ майадаа *- 1*- >'<'^ *» •>------* 't^*-^ Y
*

e ale cetăenilor.
i
' a
^ ' t
' f
' ' ale dreptului constituţional.30
Stabilirea modului de formare, organizare şi funcţionare a 1. Dreptul constituţional instituţional, care are ca obiect
^ «-*=" J*-**3* *• - - —-»*s* ->- ^ж jjtafc .. ^э^зщигг?^^^ , ^ f **•"• •' '' *" ' ' "' --

tradiţional instituţiile politice, precum şi fundamentele instituţiilor


|

autorităţilor publice.
^,^^жа^«й»&ааьда^«*^Ел«шда&«, administrative şi jurisdicţionale.
Categoriile menţionate mai sus nu au o existenţă autonomă, ele 2. Dreptul constituţional normativ sau fundamental, care are ca
fiind părţi constitutive ale aceluiaşi întreg, interacţionînd în scopul obiect sistemul superior dreptului sau sistemului normativ.
asigurării funcţiilor ramurii de drept constituţionl. 3. Dreptul constituţional substanţial sau relaţional, care are ca
obiect drepturile şi libertăţile fundamentale.
în teoria generală a dreptului se afirmă că, pe lîngă obiectul de
IV. OBIECTUL ŞI METODELE DREPTULUI reglementare, ramurile de drept se disting între ele şi după metoda
CONSTITUŢIONAL de reglementare a relaţiilor sociale.
Ca şi alte ramuri, dreptul constituţional aplică un arsenal propriu
Independenţa dreptului constituţional în orice sistem de drept de metode şi procedee.
este determinată de specificul relaţiilor sociale reglementate şi care Ca ramură a dreptului public, dreptul constituţional, în marea
formează obiectul de reglementare a acestei ramuri. Relaţiile sociale majoritate a cazurilor, foloseşte metoda Jmperatiyă în reglementarea
reglementate de normele dreptului constituţional sunt piatra de temelie relaţiilor sociale, care-i constituie obiectul său şi care nu permite nici o
în organizarea statală a societăţii, aflîndu-se într-un raport direct cu abatere de la dispoziţiile normelor de drept constituţional.
procesul de realizare a puterii de stat. în unele cazuri dreptul constituţional reglementează relaţiile
Aşadar, obiectul raporturilor de drept constituţional, îl constituie sociale fundamentale prin metodadispozitivă. Esenţa acestei metode
relaţiile sociye_c^£pjr_în_cadrul actiyhătiMa ощалizare _a spciejtăţiun de reglementare constă în "acordarea drepturilor subiecţilor de drept
~staţ_şi_de exercitare a puterii de ştaţi~jSatii_cu_privirei la,„baza constituţional de a săvîrşi acţiuni concrete, determinate de
ecoaomică^LşţSicju£iLJ££Ja'ă' ?uJSYHEJâJySffl-§iJtoPt.iile statului, coordonarea manifestărilor de voinţă ale acestor subiecţi.
organizarea şi funcţionarea mecanismului <fe stat, organizarea Metoda se aplică în cazul reglementării statutului juridic al
adrninistrătrvă~r~te7itonuIuC~stebT№eâ""ir" gairjBtarea drepturilor persoanei şi, uneori, în cazul determinării atribuţiilor unor autorităţi
fundâmeAtale~ ale ornuîui_ şi pejţăteanuiuL Obiectul dreptului publice.
constituţionăTcuprinde 2 categorii de relaţii:
1. Relaţii cu o dublă natură juridică, adică relaţiile care, fiind
reglementate şi de alte ramuri de drept, sunt reglementate în acelaşi
timp şi de Constituţii, devenind implicit şi raporturi de drept
constituţional
2. Relaţiile specifice de drept constituţional, care formează
obiectul de reglementare numai pentru normele de drept constituţinal.

20 2
1
V. RAPORTURILE DE DREPT CONSTITUŢONAL - Raporturile de drept constituţional iau_^najtere, se
desfăşoară şi se sting în cadrul unor relaţii sociale de o importanţa
In literatura juridică de specialitate nmortuljuridic este definit ca VUK^w4W^^.^v"^-^*i^;rţ; ^iSSSSa^SSITjf.v •£&**" "l" £~ь '"'. > -- -" ' ~ " '•" ' - L*'£=$•«*.. i»;-^^_:.-^w^(^,si.-s.^4^t?^e«S№'J-*S®"?^^^'

deosebită.
"acea legătură socială reglementată de norma juridică, conţinmd un
Sintetizînd cele menţionate mai sus, putem conchide că
sistem^^e^înteracpurîe^'recîprocă între participanţi şi determinaţi,
legătură ce este susceptibilă a fi apărată pe calea coerciţiunTTstatale".31
Dat fiind faptul că normele de drept constituţîonal,"ca"şf celelalte
norme juridice, nu reprezintă un scop în sine, ci sunt destinate să fcj- "V.V, —-- ^. " -in~*nr?~>"> ""«"-« ч- ц.'р-; — -™m!WSf^» r 2tf^ f—^^^r?^fii№lSy~,

reglementeze relaţii sociale fundamentale, ele contactează cu realitatea relaţiilor so^№5eţin,.dj^OJCgşrjj^aarea societăţii in statjijin_cagrul
socială prin intermediul raporturilor juridice constituţionale. e,^
Această categorie de raporturi juridice este reglementată de ita si comportamentul sociaL
wiwb^-T— ^•vs.r.-.-rr™.--* — -™т^ •
normele constituţionale -norme enunţate de organul reprezentativ şi
m constituţional carese
д speciale. Aici trebuie de menţionat că, deşi majoritatea
raporturilor de drept constituţional sunt purtătoare ale acestui
atribut, există şi raporturi de drept ^constituţional, a căror ă nu îl obligaţii, c
constituie o normă constituţională - în sensul ^ _ . ^ ^ ^ ^ i - T — • v s . r . - . - r r ™—. - - *™т^ •
indicatrnaisus^a*cr*alîeJ "norme juridice emise de alte organe ale Conţinutul raporturilor de drept constituţional îl constituie
staţuluf" ~şi~ în condiţiile altor proceduri (numai atunci cînd ele compojţa^enţujj^cial ajjubiecjilpr de drept constituţional, care este
reglementează raporturi sociale ce au calitatea de a fi elemente deţejjiu^a^d^jS^y^jftjiiterinediyLdjre^urilor şi obligaţiilor atribuite
constitutive ale activităţii de instituire şi exercitare a puterii de stat). acestor subiecte.
Pentru a formula definiţia completă a raporturilor de drept "^Р^ЙЙ^и»*Й£-«ЙЕ?Р1' -P^SfePfeîî?1! , constituie fundamentul,
constituţional, trebuie să abordăm şi să lămurim trăsăturile definitorii reglementării, normative în domeniul relaţiilor politico-statale tdin
ale acestora: x societate.
J- " RgPgrtul de drept constituţi^^e^^a^art^ocial, care se Reglementarea normativă a relaţiilor sociale prin intermediul
naşte, se^e^şoara~^r§5^tmge"numai între âameni - persoane fizice normelor de drept constituţional se finalizează cu elaborarea şi
luate individual sau grupate în colective, per de oroarte, şi o autoritate adoptarea actelor de realizare a dreptului.
—-•-•-•-— !_,;«*, _ ° '•* • ~ •• '- /r\ •*-'•
publica, pe de alta parte. / \
l - Raportul de drept constituţional este ujajraport de voinţă.
^Caracterul volitional al raportului de drept constituţional este VI. SUBIECŢII RAPORTURILOR DE DREPT
condiţionat de faptul că aici intervine, pe 3e p parte, atîţ voinţa CONSTITUIONAL
autorităţii statale, exprimată în conţinutul normei de drept
«„ia-uî-^a-asA-l „^^,„^.i,_ .'^^ut*.f, ,..:-.*•-.* •-' -••-'.. .. , , ,

consţrtutional, cit şi voinţa sumecţilor participanţi la raportul de drept ^


constituţional. individualsau grupaţi în colective.
Unul din subiectele raporturilor este totdeauna fie deţinătorul
*• «teiWjBfcesswt^as^irt^rM

fie statul, fie un org^an de stat şi aceste subiecte


acţioneazăjn^mqd necesar într-un raport juridic,
de instituire, menţinere şi exercitare a puterii de stat.
ж
*"* а.^- ли *^~- ^1-**;** -"«e^Lw^KHB^i»*^ • » * ^1^«* ла . ,. ' . .

Studierea minuţioasa a unor surse din domeniul dreptului


constituţional ne-a sugerat ideea să includem în categoria subiecţilor de drept constituţional_următorii subiecţi de drept:

22 2
3
Afirmaţia că poporul este subiect de drept "
constituţional este întemeiată chiar în dispoziţiile Constituţiei, potrivit i
««*»»*»• 1 тпЧЧ 1«*№»» Дьа ** ДЬ . a „^,M^M^^ia4arai№A^'^ -*' v -" A ' : * i ~--ib* L

cărora puterea apartme poporului, care încredinţează exerciţiul ei unor


1
^ившв«лшеаа;шшЕ(Ш1НЙ^**ж*йыьД^лш^*.^ае - ^^-^„^.^„Ljmsa^.^,.™ ^а^ьжЬ^ещ»
TOj.^iv^ej.sal/egal^direct/secret şi liber exprimat.
Apare ca subiect al raporturilor de drept constituţional
fie direct, fie reprezentat prin organele sale. |
«КЖЯЯИГ - м!и<ДОМ1М*«**«>»йМчАмх»чМЧ|амл1М|»« М

fJQte^SSii-SMMub'OiE^neb^Tegisla^e apar întotdeauna ca


subiect al raporturilor de drept constituţional, pe cînd celelalte organe
otj^subiecte de drept constituţional

S-ocesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii. Organele


r interne
^ K ţu u tlu w iifc a ~ * J* « '> < -!'b V *fc * U . - * 1 iM » t» r
e Раг1атепщ,ш (Comisiile^ rjermanente) sunt subiecte ale dreptului
constituţional atunci, cînd îndeplinesc atribuţiile de .avizare, si control.
...'i жа &ад ?***^ *M-*-~ ~ * ~~** ч«й -M . x. * ' a»^,^ .* ч ; » ^

\Jartidele,,§Lj)rganizatiile jflfial.-.-polkiees—După natura sa,


partideîe"şroFganîzâîîile social-poTîtîce reprezintă asociaţii de cetăţeni 1
, ' ч^^ е^й.йа **^»-^-'- "«^.„ йл *»*!^ ^ ° ' J«" îs*

cu o imagine comună asupra modului in care trebuie organizat statul şi


'^^^^К^^^япеяг^*>>кж^'~иша^1Пт*м~* "..,--,.„^.. . , -»*•«> » >, > -J.» ^ î,
reglementată convieţuirea socială. Scopul acestor formaţiuni este de a
^>«^, < $Р^^&^ЭД£:ЩГ$&Ж-.£ -,^ j^^^^ ^.^A^a^^&^Mifi^^u^* ЖвЫы(йЛ • -.s» ' „чЛ^ламЛ

avea de^ut^ti^înjarlarrient şi reprezentanţi în guvern, realizînd astfel,


un rol în legislaţie şi în general, de a participa la formarea*voinţei
,.,—.-, ,....„,.,.„ „J&****>im*sf ~«s'"je»*--ajii ****)*<£»-.„»* K v . jyrt'J- ,^»*aiiauumi
politice. Deaceea, ca forme organizatorice, prin care cetăţenii participă
la guvernare, partidele şi organizaţiile social-politice pot fi considerate
r
°. ' 7 pSii*««»ib— —— "*-*'.'.., _, лА .'У-ааЛ '*. л1« а??*£1>?

адЬаейй^^^щ^шаш^ Drept .d^^fc,


Constituţia Republicii Moldova în art.41 stabileşte expres posibilitatea
r
—-•"Г, , ' . . ... .. . "«.-ţ-j. —^.^V~««i-=-* r" —««—»-*
partidelor şi organizaţiilor politice de ^ jparticijgaja raportunle ^dm
domeniul ins^urârii/mentineriisiexercitării puterii de stat prin

^ та ...............................""""" ....."..u^Mt^^...!......^.^.^»! ........... ~~»~™™*«' №
'-« ЖЭД **»-«*«*« в иввВДе £аНЕадьН г
*~ ' * " -'.< VMewetrMS^WMVV

realizarea dreotuluLdfUTarticipare la alegeri.


«**^ :«*'WmWW^î6SSJÎ'î^î i
;T **. -> •* ДЯ ^^^ Я^' в^'^^^ вЩ ^Й^^^^ ав ^^^^ дазм ^М^е™

fCetătenuRepiiblidi Moldova! Se pot manifesta în calitate de


^fflSjaKWiiJtoe a*eee!f*'s»T" -* ^ " " г *™ - ™ , . , ** ^ « „ ^ а ^ _ ^ И " ^ " ^ ^ ' • ' ^ '' î cş ^s '* . , ..' ** -"^ _ f

subiecŞ^de drept constituţional în trei cazuri: ca persoane, fizicey ca


persoane învestite cu anumite funcţii într-un organ de stat. organizaţi
~rrr:~;.-:j •-r™^r-:T;Tri--~"1-™^'>- ' **^^^»»'»^- ,~- .* *^—-^ —«— - I OT

l'Străinij _ §i_._^patrizii.*1 Pot apărea *ca™* subiecţi de drept


constituţional în raporturile iscate la acordarea cetăţeniei Republicii
Moldova sau a azilului politic. -—,._,,.
24
în literatura de specialitate se menţine în discuţie problema dacă
şi unităţile administrativ - teritoriale sunt subiecte ale raporturilor de
drept constituţional. Unii autori răspund afirmativ. Alţii insistă că
unităţile administrativ-teritoriale pot apărea ca subiecte în raporturile
de drept constituţional, dacă prin noţiunea de unitate administrativ-
teritorială se înţelege colectivul de oameni care populează o anumită
parte a teritoriului ţării, cu condiţia de a li se recunoaşte anumite
drepturi şi obligaţii în cadrul raporturilor de drept constituţional.
Totalitatea drepturilor care determină capacitatea juridică,
drepturile şi îndatoririle subiecţilor de drept constituţional, determină
statutul juridic al acestor subiecte.
Majoritatea raporturilor de drept constituţional nu
individualizează subiecţii de drept şi, în consecinţă, participanţi la
aceste raporturi pot fi toţi subiecţii de drept constituţional, sau o
categorie strict determinată a acestora (art.39,41,42,43 din
Constituţie).

VII. CONCEPTUL ŞI CARACTERISTICA


IZVOARELOR DE DREPT
CONSTITUŢIONAL

în literatura j*uridică termenul "izvor de drept" poartă două


sensuri - izvoare materiale şi izvoare formale de drept.
Izvoarele de drept în sens material 'rbnstituie factorii de
ş ^ ____ - ' —. " ' - *"" —•

configu_rare_a__drerjtolui (cadrul natural^ cadrul social - politic şi


economic_şj^factorul uman).
izvoarelejFormale de drept (numite în literatura recentă şi
izvoare de drept în sens juridic) sunt formele de exprimare a
normelorjuridice, care foc parte din sistemul de drept Tn~cadral_unui
stat, determinate de modul de adoptare_o.ri, sancţionate,л loz.de către
auiontăţjTe competente ale statului.
Lăsînd în afara disciplinei şi alte clasificări ale izvoarelor de
drept (scrise, nescrise etc.), vom analiza izvoarele dreptului
constituţipnal ca parte componentă a jzvoarelor formale de drept.

25
Pe parcursul evoluţiei istorice au fost cunoscute următoarele
J Legile -izvoare de drept constituţional sunt adoptate de organele
izvoare formale de drept: obiceiul jutridic? /precedentul judiciar; şi *"
(«w
fci._.y -v » J?'~ —-. „• ii .. .j »'*'*. .-------'—"'""" « ..." " -^ """ *J , » P -. •

practica judecătorească/ doctrina juridică, Contractul normativ şi legislative,^^ popor în cadrul referendumurilor,. de monarryîn
actul normativ. condiţiile monarjaiei absolute,,si_4e_alte organe.
-Referitor ja identificarea izvoarelor de drept constituţional din Qup.ă forţa, jujidicăşi specificul relaţiilor _sqciale_ reglementate
cadrul celor enumerate mai sus s-au exprimat diverse opinii. JT legile se împart .în.legi ^onstifuţîonai4 legi prganicdşiJegi&rdinarel ,
Astfel, profesorul J^anjvluraru consideră că pentru identificarea F De aceeaşi forţă juridică, ca şi legile, se bucură actele normative
izvoarelorjiejirepj^onstituţional trebuie să apelăm la doua*crîterii: adoptate m condiţiile legislaţiei delegate altui organ" debit* TeT
' legislativ. Asemenea acte normative poartă denumirea de decrete
-legi şi sunt necesare în condiţiile de^cnza politică, cînd activitatea
ш ш- , - baza —£L. — ~^*~»~*.^^___-.-i*~-— . i *» * -*-~r ~ " ^ ^j - •*•*'**.«„.
acestor criterii ca izvoare formale aîe "dreptului constituţional se organului reprezentativ legislativ.,este împiedecată sajj -acesta „еД£,
consideră numai actele normative adoptate de autorităţile publice dizolvat, în atare condiţii, în scopul evitării vacuumului de putere^
legislativă, putere.a_ executivă, (şeful de stat sau guvernul) adoptă
<" •""- — » l n, , „ т - ч » л < «ИВААГ t A: -- *,.;,< -ai," • ' î'-'"' • ' ' W
* ®-*."-' Т"- Ц • -

direct reprezentative, cu condiţia că acestea reglementează relaţii


sociale care formează^ obiectul de reglementare a ramurii, de drept decrete - legi^ decrete cu putere de lege ce. reglementează relaţii
constiţuţionaj. Opinia expusă percepe ca izvoare formale ale dreptului sociale care, în condiţii obişnuite, ţin de. domeniul Jegii.
constituţional: Constituţia^ şi legile de modificare ale ei (legile Deseori decretele - legijieeesita aprobarea parlamentului şi pot
constituţionale), legea ca act juridic al . Parlamentului, ^tratatele fi considerate izvoare de drept constituţional, dacă ele sunt destinate să
internaţionale ratificate şi care reglementează relaţii sociale reglementeze -tdaţUlevi,sociale, care constituie obiectul dreptului
fundamentale (reglementarea cetăţeniei, drepturilor şi libertăţilor constitutional,
cetăţenilor).33 ^ Actele normative adoptate de organele executive, în această
Conform cu ajtă opinie în calitate de izvoare formale ale categorie de acte se înscriu decretele prezidenţiale (instituirea stării de
dreptului constituţional sunt recunoscute actele normative, precedentul urgenţă, declararea mobilizării totale sau parţiale, declararea
j.,
•*- •!.
i •• -
t • •!• -ţ*-**--^-? -ij"- •'- •-'-- •.::-:: '..' "**" v*.. , ,
războiului, dizolvarea parlamentului, acordarea şi retragerea
judiciar, "obiceiul juridic şi tratatul internaţional. cetăţeniei,fetc...), hotărîrile şi.ordonanţele.guvernului, uneori chiar şi
Pornincf de la realitatea că izvoarele formale ale dreptului, qrdinele, instrucţiunile ministerelor,/departamentelor şi altor^organe
inclusiv cele ale dreptului constituţional, diferă de la un sistem centrale ale administraţiei de stat.
constituţional la altul, mai reuşită poate fi considerată cea de-a doua Această categorie de acte normative este inclusă în categoria
сщщ^аеоагесе permite cercetarea izvoarelor de drept constituţional
—6вЛ 4нА ^* !в-£*- & " *^ "*"*

izvoarelordedrept constituţional numai în cazurile cînd conţin norme


relativ la orice sistem de drept. cpnstitutipnajg. Ele trebuie să respectelerarhia forţei juridice a actelor
Pornind de la aceste deziderate, includem în categoria izvoarelor normative în şrtat şi alte condiţii,3 pentru a produce efecte juridice.
dreptul ui ^constitutional următoarele: De menţionat, că din această categorie de acte normative,
<^y Actele normative. Ca izvoare ale dreptului constitutional's djcretele şefului de stat şi hotărîrile guvernului capătă în cele mai dese
divizează in legi, acte normative adoptate de organele executiv^ acte cazuri, valoare de izvoare de drept constituţional'.
normative 'adoptate de organele de sup^ggfaj^ jt constitutţpnaliţătii Actele organelor de supraveghere a constituţionalităţii legilor.
legiloi/ regularnentelepari^meiLtlSa^^
if â
î S
SSM
L, . ., < tS
S5^
n№*
e^^
^'
adoptatei. de
â S
' S
^
^^^
^^^
s^^
*V a
4e
^1
J1
-*
i' ' *
-. - *
Sunt izvoare de drept constituţional Jhojţărînle^ji deciziile acestor
orgaţie, referitor la constituţionalitatea legilor şi altor acte normative,

26
2
1
rezultatul sufragiului,, compj^tejnta unor autorităţi publice, interpretarea O) Avizele, gpiniile_consultanţilor autorităţii,
constituţiei . a. Este considerat izvor de drept şi, respectiv,
(a camerelor în cazul parlamen- izvor al dreptului constituţional doar în unele sisteme constituţionale,
telor bicamerale sau multicamerale). Regleme*n£ffi3°"âctivîîâ~tea cu toate,,că în orice sistem constituţional există,, ptac|.ic,,^obiceiuri_şi
şi organizarea internă a acestora, asemenea tradiţii de па1игд,сощйш£овд1а„
acte normative fac parte din categoria izvoarelor de drept Contractul,, normativ.. Este recunoscut izvor important al
constituţional. dreptului сопзШи^юпаТшс^ги! formării federatiilorJiConFederaţiilor, ,
HotăTÎrile autorităţilor administraţiei publice locale. Sunt uniunilor de state, deoarece "prin ele se stabilesc principiile generale
_^_i, A^~^_kaiL*"SW4(f*i*r(W "* •£!*-»'»,,* " -•-Ift '*(J'~Wv. »™5е?а£№ч11---вяя»т9Ий«»*«* P Л'»*-'-!-мк •. V-,. , V*BW«W*'« ..... ... . _.., •'*"-**»«^
'.<^
£^~-- - . w J 3
6 *

. -__ „.*. >ч«-«э«=«ы -s»,*,*. -,ч- ,tf к- 'яаця^ачяа^" >тр"" """•'' '- '.«№Я«х- А4-»*^-" privitoare la asociaţia respectiva de state.
considerate izvoare de drept constituţional m cazurile m care acestea -*игшаш _£>. ,^i,a,,jjr» ! • . л *»„ t,:.t&i <t, •<. -•« . . .
reglementează relaţii sociale, ce ţin de .organizarea şi reajizarea puterii ^^GT analiza contractului normativ, ca izvor de drept
(de ex. statutele locale). constituţional, trebuie să pornim de la realitatea că acestea pot fi
' *XZ*Ua>MMa^ _Г -.. .V • ..:,..- .•-•.- - . 4 ,
Este recunoscut ca internaţionale şi interne.
izvor de drept constituţional este recunoscut în sistemul de drept Contractele"dratatele\ internaţionale sunt recunoscute ca izvoare
' fiuenaawj***.— • •"' ••'V-i . f .u^^tg.-*^ i&f чЛЖ r l*^S4f •* ^"**Ч*Р' чй^ГйяиЫ1,^^*;.-'''-'"*-""" ... 37
anelo-saxon, fiind aplicat pe larg în Anglia, S.IJ.A, Canada etc. In de drepfconstituţional, dacă îndeplinesc următoarele condiţii;
etS^earf^jiSii- Г Г b ,isA SB.«*s«ft».* ' ,., ,
statele care fac parte din acest sistem de drept, instanjeje judecătoreşti - este de aplicaţie directă;
sunt creatoare de drept, care formează aşa-numitul drept comun -SeTâtîficat'conform dispoziţiilor constituţionale;
(împreună cu dreptul statutar constituit din actele parlamentului, - 4Ttglemenjej,z|, .relaţii care fac parte din obiectul , de
alcătuiesc sistemul de drept englez). reglementare a dreptului constituţional.
°. ..«. ,».U*BW .*"«**'*• .. - _ , , . jj.
Normele de drept constituţional, .care fac parte din dreptul Contractele normative, interne capătă valoare de izvoare de drept
comun (norme constituţionale de precedent) sunt numeroase" şuJiverse constituţional dacă sunt încheiate de^subiecţii de drept constituţional şi
după conţinut. Aceste norme ^deterrnină într-o mare măsură statutul dacă reglementează relaţii specifice dreptului constituţionl. Drept
juridic al cetăţeniloj, şi al unor organisme non-guvernamentajle, iar în exemplu de contracte normative interne, cu titlul de izvoare de drept
unele cazuri reglementează relaţiile dintre diferite autqritătij)ubjice. constituţional, pot servi contractele încheiate între unităţile
De exemplu, izvoare de drept constituţional în Anglia sunt administrativ =,-„ teritoriale sau "între acestea şi autorităţile publice
recunoscute următoarele izvoare de drept: fT) Rules of Law.(norrnele centrale cu respectarea condiţiilor menţionate,
de drept) Normelp' religioase. Sunt recunoscute izvoare de drept şi,
гК C^staţîarcare cuprinde legile adoptate de Parlament şi actele implicit, izvoare de drept constituţional în statele în care normele
normative cu forţă juridică egală cu a legii adoptate de alte organe, religioase ocupă o poziţie determinantă 1гГсаагиГп6гте1б7*5ос1а1е.
cărora ParJarjgntuJJe-a conferit puterea, de a Jegifeta, Aslfel, (in ţările care fac "parte din sistemul islamic de drept) norme de
Ы Precedentul judiciar, ce cuprinde deciziile Curţilor care r
drept constituţional pot fi întîlnite în Coran7Sunnă, Kiias şi Fetvă. în
/ «Evytew «*_*-, ;. ** » - • . . , " '' • ' ''J-^' • ' ?
•••--.-:,.,.,

expjică "common , law" (dreptul comun) sau care interpretează sistemul de drept hindus norme de drept constituţional se conţin în
Шьйащша£и&&
"statues"- ( dreptul scris). şastre.
^Ш "Conventional rules" cuprinde regulile care nu au forţă de Izvoarele de drept, enunţate anterior nu sunt obligatorii pentru
г
"** г^.1^е»*1«ьм»»*«»'.»ай1Ш»а«# t ° | -,'.,,,,,-
lege, dar caie nu pot fi neglijate, atunci cînd sunt sancţionate de opinia fiecare sistem de drept naţiional, deoarece este bine cunoscut faptul că
^i*. ^ — - *•*- " :
' "" • - ,,--,-, -^-' — m^^

28 . 29
dreptul poartă amprenta epocilor istorice particularităţilor spirituale exercitării puterii de stat prezintă importanţa majoră pentru popor,
ale popoarelor şi a altor factori de configurare a dreptului. căci, cucerind puterea, cei ce se află la cîrmă pot să organizeze
Djcă apelăm la clasificarea dreptului în "familii"^sau,'^js,teme" întreaga viaţă economică, socială şi politică.
mari, clasificare propusa''de "profesorul francez Rene Da.vid,38 putem Cel de-al doilea aspect cercetat exprimă ideea, că valoarea
constata că fiecărei "familii" ori "sistem" de drept îi corespund deosebită a relaţiilor sociale, reglementate prin normele ramurii de
izvoare .spe.cifice^de'drept constituţional. drept constituţional, necesită exprimarea voinţei guvernanţilor prin
intermediul celor mai importante forme de exprimare a normelor
juridice, şi anume prin acte normative de reglementare primară a
VIII. LOCUL ŞI ROLUL DREPTULUI relaţiilor sociale. De aceea, aceste relaţii sociale se reglementează în
CONSTITUŢIONAL ÎN SISTEMUL DE primul rînd prin constituţie - legea fundamentală a statului, care se
DREPT AL REPUBLICII MOLDOVA plasează în fruntea actelor normative.
Concluzia făcută în urma cercetării acestor aspecte se cere a fi
Normele juridice, deşi deosebite prin conţinut, sunt foarte strîns următoarea: dreptul constituţional este ramura principală a
legate între ele, alcătuind un алзатЫи unitar, concret şi logic, sistemului de drept. Această calitate a ramurii de drept constituţional
constituindu-se într-un sistem organic. Din aceste considerente, duce la înfluenţă întregului sistem de drept, fiindcă dreptul
dreptul unui stat ni se înfăţişează nu ca o sumă aritmetică dată de constituţional, în primul rînd, conţine norme elaborate în cadrul
totalitatea normelor juridice, dar ca un ansamblu al acestora, activităţii de realizare a puterii de stat prin conducerea la cel mai înalt
organizate şi structurate într-un sistem pe baza anumitor principii, nivel. Constituţia, ca izvor fundamental al drepţujui_ conşţiţutio.nal,
urmărind o anumită finalitate.39 si Izvjarjţrincigalpjnţru întregul drept, cpnţinînd,
Sistemul dreptului contemporan al Republicii Moldova cunoaşte _
o grupare a normelor sale pe ramuri de drept. Deaceea, orice sistem printre., alte, reglementări^ şi cfik.pxivirid,.. proprietatea, organele
presupune o ierarhizare a elementelor sale componente, respectiv şi execuţiw^rganeJfijiidecătoreşti,.. Relaţiile sociale din aceste domenii
sistemul de drept al Republicii Moldova cunoaşte o ierarhizare a sunt apoi reglementate detaliat prin normele dreptului civil, dreptului
ramurilor sale. administrativ, organizării judecătoreşti.
în literatura de specialitate se consideră că pentru a determina Analizînd minuţios corelaţia dintre Constituţie şi ramurile
locul pe care-1 ocupă ramura de drept constituţional în sistemul sistemului de drept al Republicii Moldova, vom constata faptul că
dreptului, este necesară studierea a două aspecte şi anume: .Й
1. Importanţa relaţiilor sociale reglementate de normele Constituţie. De aici şi rezultă principiul conformităţii normelor
dreptului constituţional; celorlalte ramuri de drept cu normele cuprinse în Constituţie.
2. Valoarea formelor juridice, prin care voinţa deţinătorilor în al doilea rînd, necesitatea conformităţii despre care se
puterii de stat devine drept. vorbeşte mai sus generează următoarea situaţie: o modificare
în ceea ce priveşte primul aspect, normele de drept intervenită în dreptul constituţional impune modificări
constituţional reglementează relaţiile sociale fundamentale, care apar corespunzătoare ale normelor din celelalte ramuri de drept, care conţin
în procesul organizării şi exercitării puterii de stat. Este incontestabil reglementări ale aceloraşi relaţii sociale.
faptul că relaţiile sociale, ce apar în domeniul instaurării, menţinerii si Rolul conducător al dreptului constituţional faţă de celelalte
ramuri ale dreptului oglindeşte unitatea sistemului nostru de drept,

30 3
1
unitate care constă în faptul că diferitele ramuri, ce alcătuiesc sistemul 11. I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti, voi. I,
de drept al Republicii Moldova, reflectă expresia voinţei întregului 1991,pag.lO. 12.1. Deleanu, op. cit., pag.11.
popor şi, prin urmare, au acelaşi scop - protecţia tuturor relaţiilor 13. Ibidem.
sociale. 14. J. Cadart, Institutions politiques et droit constituţionnel, tome I,
Librairie generale de droit et de jurisprudence, Paris, 1989,pag. 171 J.
Importanţa deosebită a dreptului constituţional este determinată Gicquel, Droit constituţionnel et institutions politiques, Ed. Montchestien,
şi de faptul că normele acestei ramuri coma^ră__§L_gararitează Paris, 1989, pag.3
iarne^^ (pluripartidismul, pluralismul 15 J. Gicquel, Droit constituţionnel et institutions politiques, Ed.
politic, egalitatea în drepturi, reprezentarea naţională, votul universal, Montchestien, Paris, 1989, pag.3 E.C.S. Wade, G. Godfrey Phillips,
egal, direct, secret, liber exprimat ş.a). Costitutional law, Longmans, Green and Co, London, 1957, pag. 2-4
16. E.C.S. Wade, G. Godfrey Phillips, Costitutional law, Longmans, Green
and Co, London, 1957, pag. 2-4
17. Martin Shapiro, Rocco J. Tresolini, Amrican Constitutional Law, Fourth
edition, Macmillan Publishing Co, Inc, USA., New York, 1975, pag. 14
18. Dictionary of American Government and Politics, Chicago, Illinois,
USA, 1988, pag. 134
19. Henri Brun, Guy Tremblay, Droit Constituţionnel, Leş Editions Yvon
Blais, Inc, Ottava, Canada, 1982, pag. 12
20. Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
NOTE: Москва, 1996,pag.4.
1. Katz A. Staatsrecht. Grumdkurs 'm affentlichen Recht. Heidelberg: C.F. 21. А. А. Мишин, Конституционное (государственное) право
Mueller Juristischer Verlag,1991. зарубежных стран, М., 1996
2. Constantin Stere, Drept constituţional, Universitatea Iaşi, 1910, pag. 46-47. 22. Citat după: В.В. Лазарев, Конституционное право, М., 1998
3. C. Disescu, Drept constituţional, Ed. Librăriei SOCEC & Co, Societate 23. А.И. Коваленко, Конституционное право, М., 1997
anonimă, Bucureşti, 1915, pag. 34-36 24. М.В. Баглай, Конституционное право РФ, М., 1998
4. G. Alexianu, Curs de drept constituţional, Universitatea din Cernăuţi, 25. A. Arseni, Drept constituţional şi instituţii politice, vol.I, Chişinău,
1930, pag. 17-20 1997,pag.6
5. P.Negulescu, Drept constituţional Român, Bucureşti, 1927, pag.35 26. V. Creţu, Gh. Avornic, S. Baieş, I. Guceac, B. Negru, T. Negru,
S. N. Frişca, Drept constituţional, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, C.Negru, D. Zabunov, Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova,
1974, pag. 16 Cartier, Chişinău, 1997, pag.92-93
7. IMuraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti, 1993, 27. A. Borodac, Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova, Chişinău,
pag.8. 1997, pag.80
8. G.Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice contemporane, Iaşi, 28. Jask C.Plano, Robert E.Riggs, Helenam S.Robin, Dicţionar de analiză
1993, pag. 16. politică, Bucureşti, 1993, pag. 137.
9. l. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti, 1991, 29.1.Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti, 1993, pag. 27
pag. 11 30.1. Deleanu, op. cit., pag.12
L 0. F. Luchaire, De la methode en droit constituţionnel, în rev. Revue de 31. N. Popa, Teoria generală a dreptului, Bucureşti, 1994, pag.277.
droit public, marş - avril, 1981, pag.275

32 3
3
32. Gh.Lupu, Gh.Avcrnic,Teoria generală a dreptului, Chişinău, 1997,
pag. X 7; Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
CAPITOLUL II. DREPTUL CONSTITUŢIONAL
Москва, 1996, pag. 15. CA ŞTIINŢĂ JURIDICĂ ŞI DISCIPLINĂ DIDACTICĂ
33.1.Muraru, op. cit, pag.28
34. Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
Москва, 1996, pag. 17. I. CONCEPTUL ŞTIINŢEI DREPTULUI
35. Ridu I Motică, Gh. Mihai, Introducere în studiul dreptului, Timişoara, CONSTITUŢIONAL
1995, pag. 148
36. Gh.Lupu, Gh.Avornic, op.cit.,pag.92 Ştiinţa este considerată drept un ansamblu sistematizat de
37.1.Muraru, op.cit.pag.32 cunoştinţe sau metodele şi presupunerile ce caracterizează căutarea
38. P. Давид, Основные правовые системы современности, cunoştinţelor verificabile şi transmisibile.1 Deoarece ştiinţa presupune
Москва,1988.
că lumea experienţei şi observaţiei este obiectiv cogniscibilă, că
39. I.Ceterchi, I.Craiovan, Introducere în teoria generală a dreptului,
Editura ALL, Bucureşti, 1993, p.76 relaţiile repetabile sunt pasibile de a fi descoperite şi că se poate
ajunge la cunoaşterea acestor relaţii printr-o observare atentă,
teoretizare şi testare a ipotezelor, putem formula o altă definiţie a
ştiinţei şi anume: ştiinţa constă dintr-un ansamblu mai mult sau mai
puţin sistematizat de cunoştinţe, inclusiv o varietate de teorii
explicative, utilizate în sfera activităţii de cercetare în scopul obţinerii
unor cunoştinţe noi despre natură, bocietate, gîndire şi care include în
sine toate condiţiile şi momentele acestei activităţi.
Funcţia ştiinţei este de a dezvolta teoria ce va ajuta să explice şi
să se anticipeze evenimentele din lumea observabilă, în dependenţă de
funcţia promovată, ştiinţele se împart în pure şi aplicate.2
Ştiinţa pură se preocupă de cunoaştere de "dragul" cunoaşterii.
Ştiinţa aplicată aspiră să se folosească de cunoaşterea ştiinţifică pentru
a atinge scopuri umane.
în dependenţă de sfera activităţii de cercetare, realizată de o
ştiinţă sau alta, acestea se divizează în ştiinţe sociale sau umaniste şi
ştiinţele naturii.
Ştiinţele sociale sunt considerate ştiinţele angajate în investigaţia
comportamentului uman.
Prin ştiinţele naturii subînţelegem ştiinţele care au ca obiect de
cercetare natura şi legile ei de existenţă.
Un loc aparte în cadrul ştiinţelor sociale este rezervat ştiinţelor
juridice ca un compartiment distinct al ştiinţelor sociale, cu un sistem
propriu, cu discipline multiple, potrivit diverselor ramuri de drept.

34 3
5
Despre ştiinţele juridice s-a putut vorbi doar în epoca modernă şi Ştiinţele juridice auxiliare contribuie la studiul fenomenului
contemporană, în special în sec.XIX şi XX. juridic prin folosirea unor mijloace proprii altor ştiinţe - medicina,
Obiectul ştiinţelor juridice îl constituie studierea dreptului, a fizica, chimia, psihologia, în cadrul acestor ştiinţe, numite şi
fenomenului juridic în toată complexitatea sa: ca ansamblu de norme, interdisciplinare, se includ: criminologia, criminalistica, medicina
raporturile juridice şi ordinea de drept din societate, răspunderea legală, psihiatria judiciară, statistica judiciară, cibernetica sau
juridică şi modalităţile ei, elaborarea şi realizarea dreptului, conştiinţa informatica j udiciară.
juridică etc... Ştiinţele juridice de ramură s-au întemeiat pe măsura dezvoltării
în literatura de specialitate se consideră că, spre deosebire de şi extinderii reglementărilor juridice în cele mai diverse domenii ale
ştiinţele naturii, ştiinţa dreptului are ca obiect nu natura şi descoperirea vieţii sociale şi constituirea ramurilor de drept, astfel încît fiecare
legilor ei de existenţă şi manifestare, ci un aspect al vieţii sociale ramură de drept formează obiectul unei ştiinţe juridice de ramură, în
-dreptul, în cadrul ştiinţelor sociale, cele juridice se disting prin faptul acest sens, dreptului constituţional îi corespunde ştiinţa dreptului
că sunt ştiinţe normative, deoarece "fragmentul din realitatea socială constituţional, dreptului administrativ - ştiinţa dreptului administrativ,
pe care le studiază este reprezentat de normele juridice". La etapa dreptului financiar - ştiinţa dreptului financiar etc.. în opinia unor
actuală se discută despre un sistem al ştiinţelor juridice, în cadrul autori, în denumirea curentă nu se foloseşte terminologia completă,
căruia, în funcţie de sfera şi modul de abordare a studiului dreptului, dar cea a ramurii, pentru a desemna disciplina ştiinţifică respectivă (de
se disting: exemplu: nu ştiinţa dreptului constituţional, ci drept constituţional).4
a) ştiinţele juridice teoretice, globale; Vorbind despre conceptul ştiinţei dreptului constituţional, trebuie să
b) ştiinţele juridice istorice; menţionăm diversitatea opiniilor şi concepţiilor.
c) ştiinţele juridice auxiliare; Astfel, unii consideră că ştiinţa dreptului constituţional reprezintă
d) ştiinţele juridice de ramură. un sistem de cunoştinţe istorice, logic fundamentalizate, căpătate în
în cadrul primei categorii se include Teoria generală a dreptului, rezultatul cercetării dreptului constituţional ca ramură de drept, a
care are drept obiect de studiu abordarea teoretică a dreptului în relaţiilor reglementate de această ramură, precum şi a practicii
ansamblul său, studiul global al dreptului ca fenomen social, cu realizării normelor constituţionale.5 Alţi autori o definesc drept o
funcţiile şi formele sale de manifestare. ramură deosebită a ştiinţelor juridice, ce are drept obiect de studiu
Ştiinţele juridice istorice sunt determinate în existenţa lor de organizarea societăţii în stat, raporturile din domeniul instituirii,
studiul istoric al dreptului, în funcţie de modul în care este abordată menţinerii şi exercitării puterii publice, precum şi normele de drept
cercetarea istorică a dreptului, în toată lumea, într-o anumită ţară sau care reglementează aceste raporturi.
numai într-o anumită instituţie, se pot distinge: Istoria universală a în opinia noastră, punctul de pornire în determinarea justă şi completă
statului şi dreptului (Istoria generală a dreptului), istoria dreptului a conceptului ştiinţei dreptului constituţional îl constituie obiectul său
dintr-o anumită ţară, cum ar fi Istoria statului şi dreptului Republicii de studiu. Dacă admitem că obiectul de studiu al ştiinţei îl constituie
Moldova, istoria unei ramuri sau instituţii: Istoria dreptului celejiiajjmp_orta^iţe_relaţii social-
constituţional sau Istoria dreptului civil. La această categorie se înscrie
şi istoria doctrinelor (gîndirii) juridice, ce are ca obiect analiza constituţionaJ^Bujtem conchide că Ştiinţa dr£p|uiu4ja®âliiutional este
evoluţiei istorice a diferitelor teorii sau şcoli juridice. ştnnŢa_j4iridjcĂj ce are "ca obiecţ^T^Tu1^ir*bprrnele_ *3e "drept
constituţional şt relaţiile sbciale din domeniul relaţiilor c.e tiif de

36 3
7
organizarea_socieţătii în.ştat,, reglementaţe_d£ ac£sţe_norme^ precum şi
Se consideră că germenii autentici ai ştiinţei dreptului
concepţiile specjalijţiLQr,to.ffiateriad^eptuM,CQnsţituti_Qnal.
constituţional au început să apară atunci, cînd constituţiile burgheze s-
Cu denumirea de Drept constituţional această ştiinţă este
au transformat din "ius condentum" (dreptul care trebuie să fie creat),
recunoscută în majoritatea statelor lumii (S.U.A., Franţa, Anglia,
în "ius conditum" (dreptul creat), în această perioadă, inclusiv în cea
Italia, România).
premergătoare, apar o serie de concepţii referitoare la stat şi drept,
în Republica Moldova, ca şi în alte republici ex-sovietice şi
care cuprindeau unele principii situate mai apoi la temelia ştiinţei
statele aderente, această ştiinţă a fost cunoscută sub denumirea de
dreptului constituţional. Astfel s-a fundamentat principiul suveranităţii
"drept statal", considerîndu-se că noţiunea "Drept de stat" subliniază
poporului, principiul separaţiei puterilor în stat, s-a elaborat şi
faptul că această ştiinţă are drept obiect de studiu nu numai normele
argumentat ideea existenţei unor drepturi naturale ale omului, pe care
juridice cuprinse în constituţie, dar şi altele.
statul este obligat să le asigure.
După proclamarea suveranităţii şi independenţei Republicii
Moldova, această ştiinţă, ramură juridică şi disciplină didactică, începe Pînă la apariţia primelor constituţii, perioada în care începe a fi
să fie denumită "Drept constituţional". întemeiat dreptul constituţional ca ştiinţă, în unele universităţi din
în unele state, precum Franţa, România, denumirea dată acestei nordul Italiei, la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, începe a fi predată
ştiinţe este de "Drept constituţional şi instituţii politice", motivată prin disciplina didactică "Drept constituţional". Prima catedră de drept
faptul, că obiectul de studiu al ştiinţei respective nu poate constitui constituţional a fost creată în anul 1796 la Ferrara, iar puţin mai tîrziu
numai normele de drept constituţional şi relaţiile sociale reglementate asemenea catedră se crează la Pavia şi la Bologna, în anul 1834 o
de ele, ci şi aspectele practice, concrete ale funcţionării structurilor catedră de drept constituţional este creată la facultatea de drept din
care contribuie la realizarea puterii de stat. Recunoscînd că ştiinţa Paris condusă de contele Pellegrino P^ossi. Această etapă este numită
dreptului constituţional are ca obiect de studiu relaţiile sociale cu "perioada obsedărilor textuale",7 deoarece dreptul constituţional se
caracter politico-juridic din domeniul organizării societăţii în stat şi confundă cu dreptul Constituţiei, limitat la dimensiunea sa politică, la
exercitării puterii publice, trebuie să recunoaştem şi faptul că ştiinţa care se încadra juridic, adică la organizarea activităţii autorităţilor
dreptului constituţional apare mult mai tîrziu decît ştiinţele cu caracter publice centrale din cadrul statului, precum şi relaţiile dintre aceste
politic. autorităţi. Se vorbea, deci, de un drept constituţional strict instituţional
Astfel, până la apariţia dreptului constituţional ca ştiinţă, în şi pe de asupra un pic elitist.
operele unor mari gânditori, precum Platon, Aristotel, Cicero şi în această perioadă dreptul constituţional se rezumă, deci, la
Polibiu în antichitate, Toma d4Aquino, Marsilio din Padova, William studiul interpretativ a dispoziţiilor Constituţiei în şcolile de drept
existente.
Ockam, Ibn Khaldiin, Dante Alighieri în Evul Mediu, Machiavelli şi
J.Bodin în epoca Renaşterii, Tomas Hobles, J.Locke, J.J.Rousseau şi La finele secolului XIX şi începutul secolului XX apar primele
Ş.L.Montesquieu în timpul pregătirii revoluţiilor burgheze, întîlnim şcoli naţionale de drept constituţional, reprezentate de A.Esmein şi
nişte idei mai mult sau mai puţin sistematizate despre stat, despre L.Duguit în Franţa, C.JJellinek şi Ihering în Germania, A.V.Dicey în
fenomenele politice în general. Separarea expresă a ştiinţei dreptului Anglia, V.Orlando în Italia şi F.F.Kokoşkin în Rusia, în România un
constitiţional de la filosofic, sociologie s-a petrecut doar în prima aport înse'mnat la fundamentarea ştiinţei dreptului constituţional 1-a
jumătate a secolului XIX, adică mult mai tîrziu decît alte ştiinţe constituit opera unor mari profesori, precum C.Stere de la
juridice (civil, penal, procesual). Universitatea din Iaşi şi C.G.Disescu de la Universitatea din
Bucureşti.

38
3
9
La etapa actuală ştiinţa dreptului constituţional este orientată statului, practic nu recunoştea orientările doctrinelor occidentale de
primordial în direcţia conservării formelor clasice de organizare a drept constituţional.
statului şi admiterii unor restructurări politico-statale, care nu ar afecta In această perioadă ştiinţa dreptului constituţional s-a limitat mai
valorile şi interesele fundamentale ale societăţii. mult la proslăvirea organelor puterii de stat existente şi la analiza lor
Pentru ştiinţa dreptului constituţional din occident este prin prisma reglementărilor juridice. Unele caracteristici ale ştiinţei la
caracteristică existenţa mai multor şcoli şi curente, situaţie determinată această etapă ne dovedesc inutilitatea sa, printre ele:
de pluralismul politic şi lipsa unei ideologii unice " dictate " de sus, de -gradul neînsemnat al cercetărilor în domeniul relaţiilor
specificul naţional şi cultural din diferite state. constituţionale;
Importanţa ştiinţei dreptului constituţional este destul de -adaptarea cercetărilor ştiinţifice la caracterul real şi acordarea
semnificativă, deoarece ea satisface o serie de necesităţi practice, unei atenţii nejustificate instituţiilor constituţionale rituale (puterea de
principalele dintre care sunt următoarele: stat aparţine poporului, participarea maselor la elaborarea şi adoptarea
1. Ea ajută la explicarea şi cunoaşterea ştiinţifică a normelor de actelor normative, Sovietele - ca organe reprezentative, democraţia
drept constituţional, ajungîndu-se la o mai bună interpretare şi aplicare socialistă, legalitatea socialistă...);
a lor. - rolul şi prestigiul neînsemnat al constituţiei în societate şi stat;
2. Ea constituie un sprijin deosebit de importat pentru organele - nerecunoaşterea studiilor constituţionale comparate.
competente în adoptarea normelor de drept constituţional deoarece, Neajunsurile enumerate mai sus au dat naştere la o nouă etapă a
analizînd condiţiile care au determinat adoptarea unor anumite norme, constituţionalismului actual.
se poate constata în ce măsură aceste norme corespund cerinţelor Specificul dezvoltării istorice a ştiinţei dreptului constituţional
societăţii. crează posibilitatea de a evidenţia etapele concrete în dezvoltarea ei.
Aşadar, menţionăm următoarele criterii, care servesc drept hnză la
periodizarea ştiinţei dreptului constituţional:
II. ISTORIA ŞTIINŢEI DREPTULUI 1. Factorii exjţejai_^eţa^ej£_p_rmcirjale_de dezvoltare-a societăţii
CONSTITUŢIONAL DIN REPUBLICA MOLDOVA. jjiji statului.
PROBLEMELE ŞTIINŢEI LA ETAPA ACTUALĂ 2.^Factorii interni - etapele_ de dezvoltate a.legislaţiei, specificul
dezvoltării ştiinţei însăşi.
După cum s-a menţionat mai sus, despre dreptul constituţional ca Dreptul de stat sovietic (sau statal), foarte rar "Dreptul
ştiinţă s-a vorbit mai tîrziu decît despre stat şi ştiinţa acestuia, constituţional", era recunoscut ca ramură de drept fundamentală,
începînd, însă, cu secolul XVII, dar mai ales al XVIII-lea, în unele ramură ce conţine dispoziţii şi prevederi pentru alte ramuri de drept, în
state din Europa încep să apară germenii ştiinţei dreptului calitate de obiect de reglementare a dreptului constituţional se
constituţional (a dreptului de stat). In această epocă apar primele opere recunoştea organizarea social-economnică şi politică a societăţii,
de valoare ştiinţifică, pe care s-au întemeiat un şir de principii, folosite realizarea suveranităţii poporului şi a naţiunilor.
la crearea ştiinţei dreptului constituţional. Paralel, continua polemica cu adepţii conceptului tradiţional de
în Republica Moldova, pînă la declararea suveranităţii şi drept de stat ca ramură de drept, al cărui obiect de reglementare îl
independenţei statale, ştiinţa dreptului constituţional, fiind determinată formează relaţiile ce apar în procesul realizării puterii de stat, structura
de concepţiile marxist-leniniste privind dezvoltarea societăţii şi

40 4
1
de stat şi relaţiile autorităţilor publice cu cetăţenii în procesul de Vorbind despre întemeierea dreptului constituţional ca ramură
realizare a puterii publice. fundamentală în sistemul de drept din Republica Moldova, trebuie să
Un eveniment important îl constituie editarea în anul 1975 a menţionăm necesitatea argumentării ştiinţifice a ramurii menţionate.
manualului "Drept constituţional sovietic", elaborat de către juriştii Deoarece dreptul constituţional ocupă un loc de frunte în cadrul
dia Sanct-Petersburg.Dreptul constituţional era recunoscut ca o sistemului de drept, datorită rolului crescînd al Constituţiei şi
ramură de drept cu influenţă majoră asupra altor ramuri. Este reformelor constituţionale, el capătă o funcţie socială importantă de
semnificativă şi abordarea problemei constituţionalismului ca valoare reglor al reformelor sociale şi determinant al statutului juridic
şi concept. aparţinînd autorităţilor publice, partidelor şi organizaţiilor social-
Cu toate acestea., Comisia superioară de atestare din URSS politice, altor subiecţi de drept constituţional, în acest context trebuie
păstrează specialitatea 12.00.2 "Drept de stat şi administrarea". să menţionăm principalele probleme de preocupare a ştiinţei dreptului
Incepînd cu anul 1985, ia amploare procesul de renovare şi constituţional.
perfecţionare a relaţiilor sociale, economice şi politice. Treptat, sunt Putem nominaliza următoarele probleme care se află în qentrul
date uitării vechile teorii constituţionale, fiind întemeiate teorii
constituţionale noi, influenţate de curentele social-democratice 1. __ ^ObiecJuJ,_drepţului„CQustLtuţionaL în diversele sale forme de
contemporane. manifestare.
In torentul reformelor politice, economico-sociale şi de drept, 2. Teoria constituţiei, izvoarele_dreptului constituţional.
unii admit posibilitatea de a accepta începutul istoriei dezvoltării 3. Studierea cpmparatiyă a constituţiilor dm.,diferite state.
constituţionale a Republicii Moldova de la zero, adică de la etapa 4. Constituţia, în, coraport -eu» -sistemul de drept ^al Republicii
actuală, aruncînd Ia coşul istoriei constituţionalismul cunoscut de Moldova.
statul nostru pînă în prezent. Ei motivează aceasta prin faptul că tot ce 5. Bazele con_stlfutionale~ ale dezvoltării economice.^ i sociale.
a fost pînă acum nu a fost aşa cum trebuia să fie ci mult mai rău. 6. Statutul constituţional al omului şi cetăţeanului.
Ca orice ştiinţă, ştiinţa dreptului constituţional trebuie să 7. Teoria generală ajştatului şi forma de stat.
analizeze fenomenele juridice în mod obiectiv, să încerce a 8. Organizarea puterii de stat şi autorităţile publice.
corespunde cerinţelor întregii societăţi şi nu doar cerinţelor înaintate 9. Autoadmînistrarea şi instituţiile democraţiei directe.
de minorităţi ori un grup de guvernanţi, care au interesul ca realitatea 10. R£EyWică_Moldoya Jn^d^l^mujn^hMH internaţionale.
să fie prezentată în roz. După o perioadă în care ştiinţa dreptului constituţional s-a limitat
Ştiinţa dreptului constituţional din Republica Moldova va trebui mai mult la descrierea şi elogierea instituţiilor existente, la analiza lor
să îndeplinească nu numai o funcţie descriptiv-explicativă, ci şi o prin prisma reglementărilor juridice şi nu a modului în care se realizau
funcţie prospectivă de cercetare a relaţiilor din domeniul exercitării practic sarcinile societăţii, este necesar să trecem la analiza minuţioasă
puterii de stat şi a normelor care le reglementează, precum şi a vieţii a instituţiilor acestei ramuri de drept, care nu aveau implicaţii politice
constituţionale potrivit idealurilor poporului nostru. directe.
La etapa actuală funcţia prospectivă preia locul întîi, sarcina Punîndu-şi scopul să cunoască cît mai profund, cît mai exact
ştiinţei dreptului constituţional constînd, mai ales, în a oferi relaţiile din domeniul exercitării puterii de stat ca putere a poporului în
legiuitorului soluţii pentru noile reglementări. ţara noastră, ştiinţa dreptului constituţional nu trebuie să se
mărginească la descrierea lor, ci să promoveze metode care au ca scop

42 4
3
descoperirea legităţilor ce acţionează în această sferă de relaţii. cărora are loc studierea normelor de drept constituţional şi a relaţiilor
Renunţîndu-se la ideea partinităţii ştiinţei dreptului constituţional, va sociale reglementate de ele.
trebui să se depună toate eforturile în sensul redării caracterului ei în dezvăluirea conceptului metodologiei încă nu s-a ajuns la un
obiectiv, făcînd faţă imperativelor societăţii şi nu doar imperativelor numitor comun, în filosofic, să zicem, sunt cunoscute diverse opinii
unei categorii sociale restrînse. privind concepţia de metodologie a ştiinţei. După unii, metodologia
Avînd ca obiect de investigare normele de drept constituţional în reprezintă totalitatea procedeelor şi metodelor de cercetare folosite
vigoare, ştiinţa naţională a dreptului constituţional necesită a fi într-o ştiinţă oarecare. Alţii înţeleg prin metodologie teoria despre
analizată în lumina evoluţiei lor, a posibilităţii şi necesităţii abrogării metoda cunoaşterii ştiinţifice şi de transformare a lumii. Conform altei
unor reglementări normative vechi şi a apariţiei altor noi. opinii prin metodologie se subînţelege, în primul rînd teoria marxist-
Specialiştii în materia dreptului constituţional trebuie să leninistă ca bază metodologică generală, în al doilea - totalitatea
cunoască trecutul poporului şi al statului, ca să poată găsi în acest metodelor particulare de cunoaştere a obiectului dat.8 Conform altei
trecut puncte de reper pentru dezvoltarea societăţii în viitor. De aici şi opinii metodologia cuprinde principiile de bază ale cunoaşterii,
porneşte legătura ştiinţei dreptului constituţional cu istoria statului şi metodele şi procedeele de cercetare.9 într-o altă opinie se consideră că
dreptului. metodologia este un ansamblu concentrat de operaţii intelectuale
constituite din anumite principii, norme care sunt folosite pentru
atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoaşterea unui
III. SCOPURILE ŞI METODOLOGIA ŞTIINŢEI fenomen.10
DREPTULUI CONSTITUŢIONAL Fără a acorda preferinţă unei anumită definiţie, considerăm că
prin m^d^pgia^iintej_^e£taluLcpn_stitutipnal se are în vedere o
Este cunoscut deja faptul că apariţia şi dezvoltarea ramurilor de parte integră a acestei ştiinţe, care reprezintă argumentarea aplicării
drept se produce în funcţie de epoca istorică, de condiţiile economice, unor norme^,£ategorjij Jegj şi J>rincip_n |n___p.rqcesul_ cunoaşterii
sociale, politice, culturale şi de alţi factori de configurare a dreptului fenomenelor j[jdejlor juridicp-sMale, grecum §i.mpdul_ de: aplicare a
din fiecare ţară în parte. Aceasta impune studierea ştiinţifici a metodelor, generale şLparticulare de cercetare.
ramurilor de drept, inclusiv de drept constituţional, a condiţiilor care Studiul metodelor de cerceţare,__ utilizate în jdomeniul de
influenţează modificarea, transformarea normelor din care sînt investigare, a j^tjittţfiLdreptuJuiConstituţional ne permite să evidenţiem
constituite pe viitor, a modalităţilor potrivite pentru a asigura aplicarea următoarele metode:
şi respectarea normelor de drept constituţional. Metodajogică. în cercetarea fenomenului juridico-statal ştiinţa
Scopul final al ştiinţei dreptului constituţional constă în dreptului constituţional se foloseşte de categoriile, legile şi
fundamentalizarea ştiinţifică a activităţii zilnice a statului respectiv. raţionamentele logice.
Investigaţiile în această direcţie elucidează probleme diverse după Metoda istorică. Potrivit acesteia ştiinţa dreptului constituţional
valoare şi complicaţie, după cum diversă şi complicată este activitatea, cercetează relaţiile sociale fundamentale şi normele de drept
prin intermediul căreia se realizează puterea de stat. Ştiinţa dreptului constituţional, care reglementează aceste relaţii în perspectiva şi
constituţional, la fel ca alte ştiinţe, se bazează pe folosirea unei evoluţia istorică a lor.
metodologii, a unui ansamblu de metode şi procedee, cu ajutorul J\IgtQlla_.Eflmgaratismului. Cercetarea comparativă a diferitor
instituţii juridice de la oŢa'ră la alta, compararea sistemelor juridice

44 4
5
naţionale contribuie la desprinderea factorilor ce determină trăsăturile IV. SISTEMUL ŞI IZVOARELE ŞTIINŢEI DREPTULUI
lor comune şi specifice. Metoda comparatismului indică calea de CONSTITUŢIONAL
utilizare a experienţei legislative şi de reglementare normativă în
domeniul relaţiilor sociale, ce ţin de dreptul constituţional, luîndu-se Sistemul (din greacă systema - alcătuit din părţi, unit) este un
în considerare faptul că orice reglementare juridică trebuie să ansamblu de elemente, care se află în raporturi şi legături reciproce şi
răspundă, în primul rînd, necesităţilor naţionale, specificului şi care formează un anumit întreg, o unitate.
particularităţilor statului respectiv, iar pentru găsirea soluţiilor optime Ştiinţa dreptului constituţional cercetează instituţiile dreptului
se studiază şi experienţa constituţională a altor sisteme de drept. constituţional şi problemele care se desprind în legătură cu aceste
]^etoda„j^rjcgtânlo£_jiO(EiQlagic£.-.c,oji£rete. Această metodă instituţii, într-o ordine anumită. Această ordine de cercetare este, în
rezultă din analiza factorilor sociali de configurare a dreptului. fond, o grupare a cunoştinţelor şi reprezintă însuşi sistemul ştiinţei
Metodâ_EÎEer'mentală. Proprie, de regulă, ştiinţelor naturii, dreptului constituţional.
această metodă nu este străină nici ştiinţei dreptului constituţional. Prin urmare, sistemul ştiintej__drje^ţujm__conştiţutional este
Astfel, în domeniul ştiinţei dreptului constituţional, punîndu-se următorul:
problema unor transformări de ansamblu la nivel naţional, se recurge 1. pre£tj^ficmstitiiţionaL_ca--*amură-_a~ .dreptului din Republica
în prealabil la verificarea noilor măsuri în una sau mai multe unităţi Moldova (noţiunea, obiectul, izvoarele).
administrativ-teritoriale. 2. Teoria constituţiei (noţiunea, esenţa şi caracterul constituţiei,
Meţoda__siştematică. Este metoda ce impune cunoaşterea apariţia şi dezvoltarea sa istorică, adoptarea, modificarea şi
normelor de drept constituţional în strînsă legătură cu relaţiile sociale abrogarea, supremaţia constituţiei).
care le-au determinat. 3. Jepria jgaeralaa statului.
Metoda exegetică. Constă în utilizarea interpretării gramaticale 4. Forma .de, „guvernământ., structura de stat, regimul politic din
şi logice întru stabilirea sensului diferitor texte de lege. Exegeza se Republica Moldova.
mărgineşte exclusiv la textul juridic, fără a analiza cauzele 5.Organizarea administrativ-teritorială a republicii.
fenomenelor juridice, legile lor interne de dezvoltare. Tot ce se 6. Cetăţenia, drepturile şi îndatoririle..fundamentale ale cetăţenilor.
realizează prin această metodă este interpretarea, explicarea, 7. Sistemul electoral.
comentarea din punct de vedere filologic şi logic a textului de lege. 8. Sistemul autorităţilor publice., .formarea şi activitatea lor, actele
Metoda jamiyticjfcsjjijejică._ Prin aplicarea acestei metode, emise ^i responsabilitatea acestor autorităţi.
pornindî>se de la analiza diferitor norme juridice în vigoare, se în urma acestor cercetări pot fi obţinute anumite cunoştinţe, care
urmăreşte identificarea principiilor juridice care stau la baza lor. constituie în ansamblu ştiinţa dreptului constituţional şi care se conţin
Ulterior, comparînd principiile între ele pe calea sintezei, se stabilesc în izvoarele ei.
nişte principii superioare care servesc la interpretarea celorlalte Izvoarele ştiinţei dreptului constituţional sunt cunoştinţe
dispoziţii ale constituţiei. sistematizate despre obiectul de studiu al acestei ştiinţe, elucidate în
lucrările ştiinţifice, (monografii, articole, manuale).

46 4
7
V. LOCUL ŞI ROLUL ŞTIINŢEI DREPTULUI preocupările şi asupra funcţionării reale a mecanismelor politice şi
CONSTITUŢIONAL ÎN SISTEMUL ŞTIINŢELOR guvernamentale. Astfel, scoţînd în evidenţă elementele comune ale
celor două ştiinţe, uneori se ajunge Ia contopirea lor.
Poziţia deosebită a dreptului constituţional în cadrul sistemului Există şi a treia poziţie, şi probabil, şi cea mai justă. Ea aparţine
dreptului determină, după cum e şi firesc, un loc de vârf al ştiinţei acelora, care consideră că fiecare dintre cele două ştiinţe îşi are
dreptului constituţional în cadrul sistemului ştiinţelor juridice, astfel obiectul său de studiu, şi mai ales, metoda sa, dar între ele există
încât ştiinţa care analizează normele de drept constituţional urmează nenumărate puncte tangenţiale.
să aibă o poziţie superioară.
Această poziţie superioara este determinată de:
1. Importanţa relaţiilor care formează obiectul de reglementare al VI. DREPTUL CONSTITUŢIONAL - DISCIPLINA
normelor de drept constituţional. DIDACTICĂ
2. Ponderea specifică a activităţilor din domeniul relaţiilor
sociale, care formează obiectul da cerceare în comparaţie cu toate Dreptul constituţional, ca disciplină didactică, se predă la toate
celelalte activităţi, dirijate prin intermediul reglementării juridice. instituţiile şi facultăţile de drept. Volumul şi formele de predare se
3. Funcţia prospectivă a ştiinţei dreptului constituţional, care elaborează la catedrele de profil (de regulă "Drept public") şi se
face ca fenomenele politico-statale să fie analizate aşa cum sunt, aşa aprobă de către Senatele instituţiilor sau Consiliile ştiinţifice ale
cum ar trebui să fie şi să se transforme în viitor, potrivit idealurilor facultăţilor respective.
societăţii contemporane. Ca disciplină didactică dreptul constituţional reprezintă o
4. Această ramură a ştiinţei juridice este cel mai strîns legată de totalitate de postulate teoretice şi date informative din sfera
activitatea politică a partidelor şi statului nostru, de înnoirea şi relaţiilor sociale^, reglementate de normele ramurii de djrept
perfecţionarea activităţii de organizare şi conducere a societăţii. constituţional. In corespundere cu programele de predare a cursului
Ştiinţa dreptului constiuţional se află în legătură indisolubilă cu de "Drept constituţional," prezenta disciplină este constituită din
teoria generală a dreptului, care elaborează dispoziţiile teoretice partea generală, care tratează în mod conceptual instituţiile juridice ale
generale folosite de ştiinţele juridice ramurale. dreptului constituţional, şi partea specială, care conţine date
Cît priveşte raporturile dintre politologic şi dreptul informative privitor la instituţiile ramuriii de drept constituţional.
constituţional, s-au manifestat, în principiu, două tendinţe: cea de Scopul predării disciplinei dreptului constituţional constă în
opoziţie între cele două ştiinţe şi cea de apropiere pînă la contopirea cunoaşterea şi însuşirea de către studenţi a instituţiilor de drept
lor. constituţional din Republica Moldova, în cadrul acestor instituţii un
Promotorii primei poziţii consideră că obiectul de /studiu al loc de frunte revine democraţiei şi elementelor sale, precum
ştiinţei politice îl formează sistemul de guvernămînt, instituţiile suveranitatea naţională, pluripartidismul, statutul juridic al persoanei,
politice prin modul de organizare reală şi exercitare efectivă a puterii cetăţenia, forma de stat şi altele.
politice, pe cînd obiectul ştiinţei dreptului constituţional îl formează Procesul de democratizare a societăţii, proces ce a căpătat o
doar normele juridice care urmăresc seopul să dea forma, să fixeze şi amploare vertiginoasă în momentul actual, contribuie în permanenţă la
să reglementeze funcţionarea procesului politic. Cei care susţin a doua remodelarea instituţiilor juridico-statale. O atenţie deosebită în
poziţie afirmă că obiectul dreptului constituţional îşi extinde procesul de predare a disciplinei dreptului constituţional li se acordă

48 4
9
problemelor cu conţinut teoretic şi de importanţă metodologică (teoria CAPITOLUL III. TEORIA GENERALA A
Constituţiei, suveranitatea, forma de stat, statutul juridic i\ persoanei). STATULUI CA INSTITUŢIE A DREPTULUI
Importanţa majoră pusă în seama acestor probleme va face posibilă CONSTITUŢIONAL
o orientare sănătoasă şi constructivă a studenţilor la moment, le va
oferi posibilitatea de a aprecia corect (din punct de vedere ştiinţific)
evenimentele din viaţa politică şi socială, să rezolve la nivel superior I. NOŢIUNEA ŞI ELEMENTELE DE BAZĂ ALE
diferite probleme cu conţinut practic. SOCIETĂŢII CONTEMPORANE

Statul este o formă superioară de organizare politico - juridică a


NOTE: societăţii^ iar organizarea societăţii în stat formează obiectul de
reglementare a dreptului constituţional. Această stare ne obligă să
1. Jack C. Plano, Robert E. Riggs, Ilelenean S.Robin, op. cit.,pag.155
interpretăm unele probleme referitoare la societate, la structura
2. Ibidem.
3.1.Ceterchi, E.Craiovan, Introducere în Teoria generală a dreptului,
acesteia şi la organizarea conducerii politice a societăţii.
Bucureşti, 1993 pag.7 4.1. Ceterchi, I. Craiovan, op.cit., pag. 11 Privitor la noţiunea de societate se atestează un număr
5. H. Богданова, Наука советского государственного права, M., 1984, considerabil de definiţii.
pag. 12 Intr-un sens restrîns, societatea este concepută ca o etapă a
6. Vezi G. Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice, Iaşi, 1993; istoriei omenirii, în sens de formaţiune social - economică. In sens
A.Hauriou, J.Gicguel, Droit constitutionnel et institutions politiques, Edition mai larg, această noţiune este interpretată drept parte a lumii materiale
Montehrestien, 1980. separată de la natură şi care reprezintă forma activităţii vitale a omului
7. G. Vrabie, op. cit., pag. 22 pe parcursul evoluţiei istorice.
8. H. Богданова, op. cit, pag. 15. în_£olitologjevsocietatea este tratată ca o agregare de oameni ou
9. A.Hauriou, J.Gicguel, op. cit., pag. 42 atribute comune, ce se disting ca grup şi care interacţioneazâ unul cu
10.1. Ceterchi, I.Craiovan, op.cit.,pag.!3 altul într-un mod specific,' p(Tcmd în "vorbirea de toate zilele prin
societate se subînţelege un grup cu o cultură directă, care trăieşte ca
entitate socială
în literatura sociologigăr o societate este considerată ca un
sistem social ce furnizează orientarea primară pentrujoanienii^de pe un
anumit teritoriu, care recrutează membrii prin reproducere sexuală şi
care persistă dincolo de viaţa membrilor luaţi individual.
In sens поп-tehnic, termenul societate cuprinde un grup de
Oj.mgnice_sg^^isting de alţii prin scopuri comune_sau prin ordine^
socială gejierallL_^
j Generalizînd] cele expuse putem constata că societatea reprezinlL
un sistem social, constituit dintr-un număr considerabil de indivizi, în

50 5
1
scocul satisfacerii^erintelorviţale, relaţiile dintre ei fiind stabilite prin
coordonate politico - juridice. In sensul său generic, sistemul social se poate referi la
Conceptul folosit iniţial p«ntru desemnarea societăţii a fost cel interacţiunea fiinţelor umane la orice scară, în cadrul unui grup
de societate civilă. In operele lui Cicero noţiunea de societate civilă restrîns, înt-o organizaţie complexă sau într-o societate în ansamblu.
este utilizată pentru descrierea condiţiilor de viaţă, în care domină Unii autori identifică fiinţele umane, privite individual sau în
legislaţia, urbanitatea, civilizaţii, condiţii ce contrastează cu viaţa dusă grupuri sociale, drept elementele de bază ale sistemelor sociale,
în cadrul culturilor barbare şi preurbane. J. Locke considera că numite şi comunităţi sociale.
societatea civilă diferă de starea naturală, întrucît "oferă confort şi O comunitate socială cuprinde aceiaşi oameni sau grupuri
condiţii decente pentru desfăşurarea activităţilor umane", în operele întrepătrunse de oameni, care instituie o totalitate în baza unor semne
lui Hegel şi Marx termenul 'ss«cietate civilă" începe să fie utilizat şi principii comune. Comunitatea socială poate include cîţiva oameni
pentru denumirea aranjamentelor sociale, economice, instituţionale, sau zeci de milioane, poate exista pe parcursul unei perioade scurte
diferite de cele ale statului. sau poate fi stabilă în decursul a sute de ani.
Sursele bibliografice consultate ne-au determinat să Comunităţile sociaje, ca forme de asociere cu obiective politice,
concluzionăm că, indiferent ie unghiurile sub care este tratată profesionale, culturale, religioase, morale, reprezintă nu numai un_
noţiunea pusă în discuţie, există puncte de tangenţă comune tuturor cadru de manifestare a drepturilor indivizilor, a minorităţilor, dar sjo
investigatorilor în domeniu. Astfel, se recunoaşte unanim că elementul contrapondere în raport cu forţa statului. Din acest punct de vedere
decisiv al societăţii civile este emul privit ca personalitate şi nu ca comunităţile sociale (mai ales cele mari şi stabile) prezintă un interes
"factor uman", ca "individ determinat printr-un sistem de necesităţi, deosebit pentru ştiinţa dreptului constituţional.
interese şi valori".2 Pe durata evoluţiei istorice a omenirii, în cadrul sistemului social
Subliniind capacitatea indivizilor de a se asocia, putem constata se acumulează modificări, soldate cu renovarea structurii societăţii
că societatea civilă este o categorie istorică, determinată de totalitatea prin apariţia unor comunităţi sociale noi ori schimbarea celor vechi.
relaţiilor sociale şi care reflectă interacţiunea tuturor sferelor-vieţii Pentru stabilirea modificărilor şi transformărilor din cadrul
sociale. sjstemului sociaL_savantil au ejaboraKdiferite crijejii, pnntrp,qare un
Formarea societăţii civile este un rezultat al mişcării spontane, interes deosebit îl prezintă teoria claselor şi teoria statificarii sociale.
dar creatoare a indivizilor, care instituie în mod benevol diverse forme /Teoria^ claselor? Reprezentanţiiaceste i teorii înaintează, în
de asociere politică, economică, culturală, în cadrul societăţii civile, calitate de elemente de bază a structurii sociale, clasele. Acest termen
cetăţenii intră într-o "ţesătură" de raporturi sociale, participînd astfel este folosit pentru prima oară în Roma antica_fsec.VI î.e.n.) drept
la activitatea unei multitudini ie asociaţii, organizaţii, în scopul criteriu censitar, care delimita pe acei care dispuneau mijloace
promovării unor interese şi oltective comune şi care constituie în materiale suficiente pentru a se echipa ca militari şi făceau astfel parte
ansamblul său,un sistem social. din "classis", de cei lipsiţi de aceste mijloace şi care constituiau o altă
Sistemul social este interpretat ca o "agregare dintre două_sau categorie socială, numită "infra classem". Pornind de la faptul că în
mai multe persoane care interacţionpayă ппя cu alta într-n mapieră anul 440 la Roma se distingeau, după bogăţie, 5 clase, putem constata
structurată!!— că iniţial termenul în discuţie era uţilizaţjjentru a diferenţia diverse
niveluri de_yjaţă.
Injigc. аГХуДЫеа termenul de clasă este folosit pentru a dMdg
socieţaţeajie,baza funcţiilor îndeplinite de diferite grupuri.sociale sau

52
5
3
în funcţie de locul ocupat de acestea în circulaţia bogăţiilor. Francois medjii, clasa comercială, mica burghezie, lucrătorii tehnici şi
Quesney (Tabloul economic, 1758) distingea "clasa producătorilor", muncitori^cujuncţii de conducere, muncitorii calificaţi şi muncitorii
formată din agricultori exploataţi, "clasa proprietarilor", constituită în necalificaţi) ş[ orizontale. Conform acestei formule, omuljpe^arcursuT
special din propietarii funciari, şi "clasa sterilă" (sau urbană), care vieţii sale poate trece dintr-un strat social în altul, prin ameliorarea sau
cuprindea meseriaşii, comercianţii şi profesiile liberale. Un secol mai deteriorarea poziţiei sale sociale, mişcare cunoscută sub denumirea de
tîrziu, David Ricardo (Prinsipes de Г economie politique et de l'impot, mobilitate socială.
1817) se referea la "capitalişti" şi la "salariaţi". La mijlocul sec. al Pentru societatea contemporană este specifică şi prezenţa unor
XIX-lea Sânţi Simon, Proudhon, K. Marx considerau clasele drept mase sociale de periferie. Noţiunea "mase de periferie" serveşte
realităţi sociale, identificabile după originea veniturilor şi mărimea lor, pentru a desemna periferiile sau intermedierile referitor la unele
respectiv după locul ocupat în raporturile de producţie. Lenin (Marele comunităţi sociale (clase, straturi, naţii, culturi). Principalul aspect al
pocin, 1918) considera clasele - grupuri mari de oameni, care se stratului de periferie constă în faptul că persoana pierde apartenenţa la
deosebesc după raportul faţade mijloacele de producţie, după rolul în o comunitate socială concretă (vagabonzii).
procesul de organizare socială a muncii şi după modul de participare în societăţile contemporane se mai observă o mobilitate socială
la procesul de repartizare a plusvalorii, în conformitatejcjLjisfiuiţia sporită cu o tendinţă puternică de creştere a stratului social mijlociu.
lejiinistă, societatea era constituită din clasa muncitoriloj. din
ţărănime, burghezie şi intelectualitate ca pătură „socială. Marxist-
leniniştii considerau că_clasele__§e află într-o stare de antagonism, H. NOŢIUNEA ŞI ESENŢA STATULUI4
conflictele sociale fiind inevitabile, deoarece unele clase îşi apropriază
munca altora, în această viziune lupta dintre clase reprgzj|ilă/!motorul Din conţinutul capitolelor precedente reiese că scopul final al
istoriei" care pregăteşte terenul pentru realizarea "societăţii fără dreptului constituţional nu este altceva decît edificarea condiţiilor
clase". esenţiale pentru viaţa şi prosperitatea multilaterală a statului respectiv.
Actualmente, noţiunea de clasjLesle. concepută drept un_grup_ Apare o întrebare firească, ce este atunci statul, al cărui drept
socialŢcare se distinge din punctul de vedere a statutului social. constituţional reglementează modul de organizare a societăţii în stat,
S-a subliniat în repetate rînduri că analiza societăţii prin organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice, relaţiile dintre aceste
intermediul conceptului de clasă explică doar în parte modificările ce autorităţi, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti. Problema abordată
au loc în structura socială a diferitor state. preocupă cu intensitate gîndirea politico-juridică contemporană.
/Teoria stratificării sociale, j Conform acestei teoiii, elementul Cît priveşte natura şi esenţa statului se cunoaşte un labirint de
dejiază al structurii sociale este stratul social. Dacă în teoria claselor teorii, însoţite de un număr impunător de definiţii ale acestuia: "Statul
criteriul de bază a diferenţierii sociale sînt relaţiile de proprietate, este ultima revoluţie care a reuşit" (Kubischer); "Statul este o instituţie
atunci în teoria stratificării diferenţierea societăţii în aşa - numitele care revendică monopolul violenţei fizice legitime în cadrul unui
straturi sociale, se realizează în baza altor criterii (profesia, venitul, teritoriu determinat" (Max Weber); "Statul este o "maşină" pentru
studiile, educaţia, religia, moralitatea ş.a.) menţinerea dominaţiei unei clase asupra alteia, instrument ce se
în procesul de studiere a dinamicii modificărilor sociale, jdsp4ii constituie prin separarea în cadrul societăţii a unei forţe publice
acestei teorii folosesc formula stratificării verticale (сщэгшс1е_7_ înzestrate cu mijloace de constrîngere - armată, poliţie, justiţie." (foffl
my_e_lud: nivelul profesionalilor înalţi, specialiştii tehnici de nivel Mâ.rxj; "Statul este un imens cimitir unde sînt îngropate toate

55
manifestările vieţii individuale" (Bakunin); "Statul este absolutul în Sintetizînd aceste opinii reţinem pentru noţiunea de stat două
faţa căruia indivizii şi formaţiunile sociale nu sînt decît relativul" semniftcatii de valoare^
(Mussolini); "Unde începe statul, se termină libertatea" (Lenin). Se Ţ Pentru unii, statul constituie "armatura_sau_sgjip-lftfnl juriHir"jil
poate aduce drept exemplu şi celebra expresie "Statul sînt eu", unei colectivităţi umane (popor sau naţiune). In acest sens se spune
atribuită regelui Louis XIV, care a simbolizat caracterul patrimonial al România, Ucraina, Franţa, Republica Moldova sînt state.
monarhiei absolute şi răspunsul lui Proudhon Pierre Joseph (1809- f/ Pentru ajţii, statul este ил sistem organizational, reglementat^in
1865) cu o sută cinzeci de ani mai tîrziu: "S_ţatul_smţsnLJlQi", care punct deivederejuridic. care realizează conducerea politică я impj
ilustra aspiraţia democratică. sodetăţi, dejimrKl m acest scop monopolul creării şi aplicării
După unii, statul este un "monstru" acaparator, ce nu permite o dreptului..
manifestare independentă în afară de el; după alţii, statul este, Inceircînd a face ordine în acest florilegiu de definiţii şi afirmaţii,
dimpotrivă, ceva inofensiv, neexistent, sau dacă există ca un rău vom studia fenomenul statului din două puncte de vedere: politic şi
necesar cu vremea va dispărea, pentru că va trebui să dispară cu juridic, deoarece organizarea politică şi principiile juridice sînt
necesitate. considerate acele două elemente indispensabile ale unei vieţi sociale,
Nu putem accepta afirmaţiile de mai sus, care nu sînt altceva şi care o fac să se menţină în spaţiu şi să perpetueze în timp.
decît o eroare gravă, deoarece statul este un fenomen organizatoric- al
elementelor care, în ansamblul lor, formează societatea (individul,
clasele, straturile sociale) şi drept rezultat este o umctLe.....socială III. CONDIŢIILE JURIDICE DE EXISTENŢĂ A
constructivă. STATULUI
Din aceste considerente marea majoritate a savanţilor consideră
că statul apare mai întîi ca o societate organizată, avînd un III.1. NOŢIUNI GENERALE
guvernămînt autonom, în susţinerea acestei teze s-au propus mai
multe definiţii ale statului. Una dintre cele mai simple este definiţia Studierea istoriei universale a popoarelor civilizate nu ne poate
statului propusă de către Kant: "Statul este reunirea unei mulţimi de oferi un exemplu de viaţă socială lipsită de organizare politică, oricît
oameni trăind sub aceleaşi legi juridice".5 Duguit consideră statul "o de rudimentară ar fi ea sau lipsită complet de anumite reguli de
grupare omenească, fixată pe un teritoriu determinat, unde cei mai tari conduită (fie un obicei, chiar primitiv, fie o normă juridică). Condiţiile
impun voinţa lor celor mai slabi".6 juridice de existenţă a statului consituie un element indispensabil al
Giorgio del Vecchio considera statul un "subiect al voinţei care vieţii sociale, deoarece normele juridice, dreptul, acordă societăţii un
stabileşte o ordine juridică", "subiectul ordinii juridice, în care se caracter definit şi coerent.
realizează comunitatea de viaţă a unui popor" sau "statul este coloana în capitolul de faţă vom căuta răspunsul la întrebarea: cum
vertebrală a societăţii, osatura în jurul căreia se dispun diversele asigură statul conducerea politică a societăţii. Din această perspectivă
ţesuturi sociale; pe el se bazează raporturile complexe care alcătuiesc vom şi aborda problematica elementelor constitutive ale statului, ca
comunitatea de viaţă a unui popor".7 mai apoi să cunoaştem diversele forme juridice ale acestuia.
După Hans Kelsen, statul este "o ordine juridică bine organizată, în doptrina dreptului constituţional s-a încetăţenit ideea, că din
cu organe specializate şi cu un anumit grad de centralizare". punct de vedere juridic, putem vorbi de prezenţa unui stat la reuniunea
a_ţrej_ejgrnente obligatorii- teritoriul, populaţia şi o conducere efectivă

56 5
7
exercitată în numele statului - puterea_j>a__ asupra teritoriului şi La finele secolului XIX şi începutul secolului XX ideia de
populaţiei. "dominium", în care o autoritate de ordin public era confundată cu
Dacă primelg_ două elemente sînt de natură materială raporturile private de proprietate predominantă în perioada
(presupuneri necesare de fapt), al treilea element _este de natură feudalismului, este substituită prin cea de "imperium". Aceasta din
formală şi în virtutea acestui fapt, devine cel mai important. Drept urmă a dat naştere unei noi teorii despre teritoriu, teoria teritoriului-
rezultat, statul ne apare ca o îmbinare a unor elemente de fapt, obiect, care trata teritoriul ca_rjg un obiect ?1 dominaţiei statului.
populaţia şi teritoriul, cu un element politico -juridic, adică o putere dominaţia, însă, nu se mai confunda cu dreptul de proprietate.
publică reglementată din punct de vedere juridic. în esenţa acestei teorii se susţinea că asupra teritoriului se_
exercită concomitent două_drepţuri J /
aj^proprietarului, care poate poseda, folosi sau dispune de
III.2. TERITORIUL ^ nhig£ţii| proprietăţii sale în corespundere
cu legea;
Dacă am mai putea admite că există teritorii fără stat (pămînturi vbV al statuluL_careJn virtutea dreptului îşi exercită suveranitatea
virgine, corpuri cereşti, care în virtutea tratatelor internaţionale nu pot asupra acestuia. &->
fi apropriate de către vreun stat), p.\istenţa УГРППЧ' gtff *arp tqrifnriji Dominaţia statului se caracterizează prin dreptul de a asigura
esţeJnjrnaginabiyL ordinea şi de a percepe impozite de la cei ce locuiesc pe acest teritoriu.
Prin teritoriu, ca element natural я] statnlii^ se recunoaşte acea în secolul XX apare teoria "teritoriului limită", conform căreia
parte_a_g]ob_ului pămîntesc. asupra căruia un stat îşi exercită dominaţia teritoriul unui stat a devenit limitele competenţei sale, suprafaţa,
sa publică. Acest spaţiu geografic este constituit din suprafeţe terestre, înăuntrul căreia legile statului se aplică persoanelor şi bunurilor ce se
acvatice şi maritime, din snlul, subsolul şi coloana aeriană de deasupra găsesc aici.
Jui. în lipsa acestui element o comunitate socială, oricît de numeroasă Potrivit doctrinei actuale, teritoriul nu este privit ca "o simplă
ar fi, n-ar putea constitui un stat. în această ordine de idei, triburile dimensiune de ordin geografic a statului", ci ca un element constitutiv
nomade au fost considerate, în cel mai bun caz, "embrioane de state", al statului care reprezintă "spaţiul în care se exercită competenţa
dar nicidecum state. statului şi în care se realizează organizarea lui politică şi juridică.
De la bun început trebuie să menţionăm că privitor la natura Teritoriul este o condiţie indispensabilă a independenţei puterii
jurdică a teritoriului este cunoscută o diversitate de concepţii, esenţa publice, care "înscrie naţiunea pe planul unei realităţi concrete". °
fiecăreia fiind determinată de anumite împrejurări istorice. Marea majoritate a savanţilor contemporani consideră că
Primele teorii ce ţineau de natura juridică a teritoriului au fost teritoriul, ca o condiţie juridică de existenţă a statului, este însoţit de
numite patrimoniale. Născute în perioada regimului feudal, se următoarele caracterejuridice : ienabiUţale
fundamentau pe ideea că puterea statului asupra teritoriului izvorăşte
din proprietatea exclusivă a monarhului asupra pămîntului, implicit In acest context se cere remarcat faptul că în^_Cffllştiţutia_
asupra teritoriului. Seniorul politic (monarhul) era în drept să modifice Republicii Moldova, jart. 3,1 al. l , se stipulează că "teritoriul Republicii
întinderile teritoriale prin vindere, schimbare, dăruire (Alaska) şi, în Moldova este inalienabil" si că "frontierele ţării sînt consfinţite prin
rezultat, suveranitatea teritorială era confundată cu proprietatea • Jege
feudală asupra pămîntului.

58 5
9
In opinia profesorului T. Drăganu, principiul inalienabilităţii în cazul Pirineilor; tajvegul unui rîu: Rhinul între Franţa şi Germania,
teritoriului presupune: Prutul între Republica Moldova şi România, linia Oder-Neisse între
/^imposibilitatea modificării jFrontierelor de stat, cu excepţia Germania şi Polonia, Rio Grande sau Rio Bravo între SUA şi Mexic,
micilor rectificări de frontieră, care s-ar putea realiza numai printr-o de un lac (lacul Lanoux între Franţa şi Spania, lacul Lemen între
lege organică. Franţa şi Elveţia, frontiera americano-canadiană la Marile Lacuri).
/SBrnposibilitatea recunoaşterii în folosul__ajţuj stat ..a unor Frontierele geometrice rezultă din limite artificiale
atribuţii de putere pe o porţiune a teritoriului stat_uluj_ng_s.tru . cmyenţionale, linii geomgtrice. drepte sau curbe (Africa de Sud şi
Principiul indivizibilităţii, ca caracteristică juridică a teritoriului, Africa_dejio£d).
este prevăzut în art, l al Constituţiei Republicii Moldova, în baza Frontierele astronomice se fixează între două puncte cunoscute,
căruia republica este un stat "suveran, ynjtar şi indivizibil". meridiane sau paTăTeTelţparalela 38 între Coreea de Sud şijle_Nord;
Transnistriă _ne conving jdc ncesitatea eTelţ
_ ietn
includerii/în Constituţia oricărui stat a unor /prevederi nmi precise. paralela 17 între Vietnamul de Nord şi de Sud pînă la retragerea
categorice, cu privire la interzicerea unor activităţi care7 ar afecta SUA).
principiul unităţii statului şi a indivizibilităţii teritoriului său. Frontierele pot fi trasate şi conform teoriei "sectoarelor", cum ar
Teritoripl_oricărui stat este circurrjscrisiîri agurnite limite spaţiale fi, de exemplu, divizarea Arcticii în paţry^zone aparţinînd statelor ce
numite^^onfrre". '^^ / \ V< ^ П r~-~ posedă ţărm în Oceanul îngheţat de Nord (SUA, Rusia, Canada,
Frontiera este linia sau zona, care delimitează teritgrjujjjnmsţat. Norvegia şi Danemarca).
în cadrul căreia statul îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă, Referitor la noi, Legea privind frontiera de stat a Republicii
iar naţiunile au dreptul său la autodeterminare. Moldova <jaţt_n sja|iilssje_că frontiera de stat a Republicii Moldova
Aşadar, solul planetei aparţine statelor care sînt separate prin este linia ce desparte, pe uscat şi pe apă, teritoriul republicii de
aşa-nura iţele "dureroase cicatrice ale istoriei", al căror traseu poate fi teritoriile statelor vecine, iar pe plan vertical delimitează spaţiul aerian
contestat, dar care constituie hotarele juridice ale___suveranităţii şi subsolul statelor vecine. Se stipulează, totodată, că frontiera de stat
"raţionee looci".' stabileşte limitele spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat a
Frontiera constă dintr-o linie trasată între diferitele puncte deje Republicii Moldova.
suprafaţa globului, care despart terjtor"'! urmi stat Не -teritoriul altui Fiontiera de stat se stabileşte în tratatele încheiate de Republica
stat, în larg - de marea liberă, în înălţime - de spaţiul cnsmiCj 1агДп M^)ldova_cij_gţatele vecine în baza totalurilor activităţii comisiilor
adîncime -pînă la limitele un^_jniiJmcde^tehnice.jnQ-derne permit bilaterale de delimitare şi demarcare, şi se marchează pe teren cu
ex_pJoalâiea_LuL12 semne de frontieră clar vizibile.
Noţiunea de frontieră ca "linie continuă şi fixă" este relativ Frontiera de stat a Republicii Moldova se trasează: pe uscat - pe
recentă şi se poate manifesta în formă de frontieră naturală sau de_re_Hef, pe sectoare Jluviale - pe linia de mijloc a
geografica geometrică si astronomică. _ _ _
Froritierele naturale £au geografice/ se fixează mai Intîi pejiîrtie, nulyj^pe calea navigabilă principală sau pe talvegul rîului, pe lacuri şi
apoi pe teren, de jătre o comisie de frontieră, care instalează, întreţine alte bazinuri de apă.
şi verifică semnele (punctele) de frontieră, începînd de la limite în cazul schimbării configuraţiei malurilor sau a nivelului apei,
naturale, în general orografice, ţinînd cont_de relief (crestele munţilor, chiar şi atunci cînd rîul îşi schimbă cursul, frontiera de stat a
Republicii Moldova, care trece pe rîu, lac sau alt bazin de apă (numite
ape de frontieră), nu se deplasează.
60 6
1
Pe podurile şi digurile care trec peste apele de frontieră, frontiera frontiera de stat a Republicii Moldova, de alte acte normative, de
de stat a Republicii Moldova se stabileşte pe linia de mijloc sau pe tratatele încheiate cu statele vecine. Regimul de frontieră serveşte în
axul lor tehnologic, independent de felul cum este trasată frontiera de exclusivitate interesului de asigurare a ordinii la frontira de stat şi
stat pe apă. menţinerii bunelor relaţii cu" statele^vecrnlTsi include următoarele*
Trasările frontierelor între state sînt însoţite uneori de contestări reguli:
care trec deseori în incidente aflate la baza conflictelor interstatale, fie - dejntreţinere a frontierei de stat;
locale, fie chiar mondiale. Drept exemplu pot fi aduse: conflictul între - de trecere a frontierei de stat de către persoane şi mijloace de
URSS şi China legat de rîul Amur, războiul între Iran şi Irak de la transport:
delta Tigrului şi Eufratului, controversele de frontieră între Etiopia şi - de autorizare a trecerii frontierei de stat de către persoane,
Somalia, între Ciad şi Libia pentru Banda Aozou, între Mali şi mijloace de transport, mărfuri si alte bunuri:
Burchina-Faso pentru Banda Agacher; sau pretenţiile mai multor ţări - de folosire a apei. pescuituluL tăierea pădurilor, desfăşurarea
(Maroc, Algeria, Mauritania, poporul Sahrahoui) asupra ex-Saharei activităţilor economice, de cercetare şi de altă natură lafrontierade
spaniole, care trebuia să fie dezlegate de referendum în virtutea stat; ^ " ^
"dreptului popoarelor la autodeterminare". - de soluţionare a incidentelor legate de încălcarea regimului
In America de Sud există neînţelegeri de frontieră moştenite din frontierei de stat.
războiul Pacificului (1879), între Cili, Peru şi Bolivia faţă de trasarea Frontiera de stat a Republicii Moldova este întreţinută conform
frontierelor în zona amazoniană, între Argentina şi Cili faţă de canalul unor reguli care decurg din tratatele internaţionale încheiate cu statele
Biglo şi trei insule strategice în Ţara de Foc la extrema sudică a vecine. Aceste reguli cuprind condiţiile de păstrare şi menţinere a
continentului. integrităţii semnelor de frontieră, de controlare a lor, de echipare şi
în Asia asemenea controverse au avut loc între URSS şi Japonia întreţinere a potecilor de frontieră, de inspectare a traseului frontierei
în legătură cu insulele Gurile, între China şi Vietnam faţă de insulele de stat în comun cu statul vecin. Pentru întreţinerea frontierelor de
Spnaarleys din Marea Chinei meridionale ş. a. stat, trupelor de grăniceri din Republica Moldova li se transmite în
Ceea ce se găseşte în interiorul frontierelor astfel trasate, relevă folosinţă, pe termen nelimitat, o fîşie de pămînt cu lăţimea de 15
suveranitatea statului, şi datorită acestui fapt ele sînt ocrotite de metri, de-a lungul frontierei de stat pe uscat sau pe malul apelor de
intervenţii ilegale. frontieră.
Astfel, paza frontierei de stat a Republicii Moldova reprezintă_o^ Legislaţia naţională reglementează în detalii şi procedura trecerii
parte constitutivă şi inalienabilă a sistemului de stat de asigurare a frontierei de stat de către persoane şi mijloace de transport. Astfel,
securităţii Republicii Moldova, una dintre formele de apărare armată a trecerea frontierei de stat, pe uscat, în spaţiul aerian, pe sectoarele
integrităţii teritoriale a ei şi constă în realizarea unui complex de fluviale unde sînt amenajate locuri destinate trecerii persoanelor şi
măsuri, care ar garanta inviolabilitatea frontierei de stat. mijloacelor de transport, se efectuează pe căile de trafic internaţional
Frontiera de stat a Republicii Moldova pe uscal_sjLje_apeje de feroviar, rutier şi aerian. Punctul de trecere a frontierei de stat a
frontieră se află în paza trupelor de grăniceri, iar în spaţiul aerian, în republicii jgprezinţă teritoriul din limitele gării feroviare, autogării,
rjaTîMinjjjiţilnr Hp^părare antiaeriană ale Ministerului Apărării. portului fluvial, aeroportului (aerodromului), deschise pentru traficul
Statutul juridic sau regimul frontierei de stat a republicii internaţional sau alte locuri_amenajate special, în care se efectuează
cuprinde totalitatea normelor juridice, reglementate de Legea privind

62 6
3
controlul şi se autorizează trecerea frontierei de stat de către persoane, desfăşoară activitate economică externă, în conformitate cu codul
mijloace de transport, mărfuri şi alte bunuri. vamah
Autorizarea trecerii frontierei de stat de către persoane, mijloace (3)J efectuarea, în caz de necesitate, a controlului sanitar de
de transport, mărfuri şi alte bunuri se realizează prin punctele de carantină, veterinar._fitn-saniţar şi a altor tipuri de control;
trecere a frontierei de stat şi constă în recunoaşterea legalităţii trecerii Persoanele, aeronavele şi alte aparate de zbor, navele nemilitare
frontierei de stat de către persoane, mijloace de transport intrate pe şi vedetele, alte mijloace de transport care au trecut sau au încercat să
teritoriul republicii, deplasării peste frontiera de stat a mărfurilor şi treacjjTontiera de stat, încâlcind reguljle ştabilite_dfij£gisJatie^ sînt
altor bunuri sau autorizarea trecerii frontierei de stat de către persoane, considerate_violatori ai frontiereLde stat.
mijloace de transport care părăsesc teritoriul Republicii Moldova, Trecerea ilegală a frontierei de stat a Republicii Moldova atrage
deplasării peste frontiera de stat a mărfurilor şi altor bunuri în afara după sine răspundere administrativă sau penală.
teritoriului republicii. Temei pentru autorizarea trecerii frontierei de
stat servesc documentele valabile pentru dreptul de intrare sau de
ieşire din republică, documentele de însoţire a mijloacelor de III.3. POPORUL Ч
transport, mărfurilor şi altor bunuri, eliberate de autorităţile de stat "-^. ___________j________и____________.—-"
s

respective.
Fiind o formă specifică şi superioară de organizare a vieţii
Autorizarea trecerii peste frontiera, de stat a Republicii Moldova este
sociale, statul este reprezentat ca "o societate umană organizată şi
uîf procedeu complex, care include în sine цп şir de_acţiuni: ^TJ
stahjjită în interiorul unor frontiere permanente".13
efectuarea cpjntrolulm_de frontieră şi anume:
Din această afirmaţie se separă ideea că poporul este cel de-al
-^a)controlul şi perfectareajdoi urgentelor pentru dreptul de intrare
doilea element constitutiv al statului, asupra căruia acesta îşi exercită
şi ieşire din Republica Moldova;
suveranitatea sa "ratione personae". Deci, din punct de vedere juridic,
"~ h)cnnirnlnl mijloacelor de transport, al_bagajelor. mărfurilor şi al
indivizii, cu excepţia apatrizilor, sînt ataşaţi la stat printr-o legătură
altor bunuri în scornii depistării contravin ientiW la rpgnlilp ИР trppprp
care implică o serie de consecinţe. Din acest context se conturează
a _ frontierei _ He stat; substanţelor narcotice, psihotrope, toxice,
două probleme care necesită a fi lămurite!
radioactive, explozive, a deşeurilor nocive, armamentului şi
Prima problemă ţine de faptul că unii autori, pentru existenţa
muniţiilor, a valorilor culturale, istorice şi a altor val.ori ascunse de
acestui element constitutiv al statului, consideră a fi necesare anumite
control şi interzise pentru introducere şi scoatere din ţarS;
criterii numerice, adică existenţa unui minim necesar de indivizi (în
— c)ţinerea..sub observaţie a mijloacelor de trarispbrtrsa» însoţirea
mai multe surse se menţionează cifra de 10000 de indivizi).
acestora; • , .'
în legătură cu aceasta, trebuie să apreciem justeţea autorilor care
d)controlul asupraLp_grsoanelgr pentru care_ intrarea sau ieşirea consideră asemenea afirmaţii drept "empirice şi din punct de vedere
din republică sînt interzise: raţional inadmisibile",14 şi a celor care recunosc că "statul este o formă
•Tf e)efectuarea controlului corporal al r.p.tâţpnilor care, trec frontiera specifică de constituire a unei societăţi umane, indiferent de numărul
de statin funcţie H membrilor ei".15
efectuarea controlului vamal aj^ mărfurilor şi ajfot-b-uauri ce în acelaşi timp, trebuie să recunoaştem, totuşi, că este necesar un
aparţin cetăţenilor care trec frontiera de stat, p<^oanejor4iiri-dice care număr destul de mare de oameni "pentru a permite mulţimii să aibă o
organizaţie desăvîrşită şi o viaţă autonomă, independentă de puterile

64 6
5
externe, deoarece statul are în mod esenţial caracterul de autarhie, popoarelor coloniale, adoptată de Ansambleea Generală a ONU la 14
adică dreptul să fie suficient sie însuşi".16 decembrie 1960.
Cea de-a doua problemă ţine de natura şi conţinutul legăturii în dreptul intern, în marea majoritate a constituţiilor, la fel este
dintre indivizi şi statul respectiv. utilizată noţiunea de popor. Astfel, în art. 2 din Constituţia Republicii
în literatura de specialitate s-a menţionat în repetate rînduri că Moldova se consacră că suveranitatea naţională aparţine poporului
legătura dintre stat şi membrii respectivei colectivităţi se exprimă prin Republicii Moldova, iar în articolul 10 se stabileşte că statul are drept
noţiunea de naţionalitate. fundament unitatea poporului Republicii Moldova.
Prin naţionalitate se subînţelege "legătura juridică personală, Prin naţiune se interpretează un "fenomen istorico-social, care
semnificînd apartenenţa persoanei la un anumit stat, chiar dacă reprezintă o formaţiune naţional etnică, constituită compact, membrii
persoana nu trăieşte pe teritoriul acestui stat",17 sau drept "un căreia locuiesc pe acelaşi teritoriu şi duc aceeaşi viaţă economică,
ansamblu de caracteristici ce disting oamenii avîndl aceeaşi origine, o politică şi spirituală, influenţată de unii factori de ordin lingvistic,
istorie comună, şi adesea o limbă comună". rasial, istoric, etnic, cultural, ideologic, etc...19 Or naţiunea mai este
Această relaţie de naţionalitate leagă indivizii într-un stat, care o înţeleasă şi ca o "comunitate umană diferită de familie şi de
acordă unilateral după nişte reguli interne, în acest sens se consideră comunităţile de tip tradiţional, caracterizată prin unitate etnică, limbă
că naţionalitatea este legătura politică, în virtutea căreia un individ comună, tradiţie culturală şi istorică, organizată în baza ideii de
face parte din elementele constitutive ale statului. autodeterminare.20
Naţionalitatea, însă, nu reprezintă numai legătura individului cu Dimitrie Guşti sublinia că, spre deosebire de popor care este o
statul, ea leagă în acelaşi timp şi indivizii între ei. Din aceste comunitate etnică, naţiunea este o creaţie voluntară, care rezultă din
considerente Curtea Internaţională de Justiţie, într-o decizie luată la 6 voinţa de a fi, a trăi şi a lupta pentru un destin propriu al celor ce o
aprilie 1955 a precizat: "naţionalitatea este,o legătură, o solidaritate compun.21
efectivă de existenţă, de interese şi alăturare unei reciprocităţi de Istoria contemporană cunoaşte însă şi cazuri de existenţă a unor
drepturi şi obligaţii". numeroase popoare, care nu formează nici o entitate etatică, unele
La început această legătură apărea în virtutea relaţiilor de naţiuni mai continuînd să aspire la constituirea propriului stat naţional,
vasalitate, supuşenie faţă de monarh. Mai tîrziu, inclusiv în prezent, în acest context menţionăm Conferinţa naţiunilor fără stat (Basci,
această legătură abstractă poate apărea odată cu naşterea (în statele Bretoni, Corsicani, Scoţieni, Flamanzi, Sardinezi, Kurzi etc.) care a
care aplică regula "ius sanguinis", adică relaţiile de rudenie, şi în avut loc în anul 1985. Există, însă, şi state care nu înglobează decît o
statele care preferă principiul "ius soli") sau pe parcursul vieţii anumită parte a unui popor (Austria, Statele Arabe).
(căsătoria, reintegrarea, naturalizarea). Problema coraportului dintre noţiunile de "naţiune" şi "popor"
Deseori, colectivitatea umană care stă la baza statului este este pe cît de importantă, pe atît de dificilă şi, în rezultat, merită
întîlnită sub denumirea de popor sau naţiune. obiectul unui studiu separat şi detaliat.
Astfel, în dreptul internaţional public se vorbeşte de "popoarele Pornind de la această situaţie nu ne rămîne altceva decît să
naţiunilor unite", în Carta de la Sân Francisco - de "popoare precizăm, că pentru dreptul constituţional este important faptul, ca
europene", în tratatul de la Roma de "dreptul popoarelor de a dispune indivizii care formează colectivitatea umană, ce stă la baza statului,
de ele însele", în rezoluţia 1514 (XI) asupra cedării independenţei trecuţi prin prisma legăturii de naţionalitate să poată fi membri ai

66 6
7
statului respectiv (cetăţenii statului) şi să poată a fi străini acestui stat Orice societate, oricît de primitivă ar fi trebuie să depindă de o
(cazul cetăţenilor străini şi apatrizilor). anumită organizare şi distribuire a puterii, chiar şi pentru elementara
Din aceste două categorii de persoane numai cetăţenii statului funcţie de conservare a ei.
respectiv se bucură de toate drepturile consacrate în legislaţia în acest sens, cercetătorul francez Balandier considera ca puterea
naţionala şi, totodată sînt impuşi să îndeplinească obligaţiile va fi definită ca rezultînd din necesitatea de a lupta împotriva
consacrate în aceeaşi legislaţie. voluntarismului care o ameninţă cu dezordinea.23
îi final, putem constata că indiferent de titlul pe care-1 poartă Puterea apare ca o necesitate socială, utilitatea ei poate fi
colectivitatea umană care stă la baza statului (poporaţie, populaţie, explicată, în primul rînd, din punctul de vedere al importanţei pe care
popor, naţiune), cert rămîne faptul că această colectivitate este un o prezintă menţinerea echilibrului, a coeziunii interne din orice
element constitutiv al statului, fără de care existenţa acestuia, este societate.
imposibilă şi care îi conferă statului o "anumită unitate internă, Dar ea apare şi ca rezultat al unei necesităţi externe, explicată
firească, naturală şi o fizionomie proprie, autonomă şi distinctă de prin prisma faptului că orice societate globală are legătură cu
entităţi asemănătoare".22 exteriorul, relaţii cu alte societăţi, fapt pentru care puterea trebuie să
organizeze aceste relaţii, după cum trebuie să-i asigure apărarea.
Formele puterii pot fi variate, dar nu se poate imagina absenţa
III.4. PUTEREA PUBLICA totală a oricărei forme de putere, fără a presupune dezagregarea
structurilor sociale.
Pstitru existenţa juridică a unui stat nu este suficient ca acesta să Rolul esenţial al oricărei forme de putere este de a asigura
posede un teritoriu şi o populaţie. Pe lîngă aceste două elemente este coeziunea şi funcţionalitatea diferitor structuri şi organisme ale
nevoie şi de o guvernare efectivă, de o putere publică, care devine societăţii umane, coordonarea activităţilor care se desfăşoară în
astfel un element constitutiv esenţial al statului. interiorul acestora.
Noţiunea de putere este tratată drept capacitatea de a afecta Argumentînd necesitatea puterii, Robert Bierstedt preciza
comportamentul altora într-un fel dorit şi care poate lua toate formele "Trebuie să fie clar că este nevoie de putere pentru a consfinţi
mecanismelor de influenţă. Aceste mecanisme înseamnă persuasiune asociaţia, a-i garanta continuitatea, a-i întări normele...Pe scurt,
(influenţare fără a promite vreo recompensă ori fără a ameninţa cu puterea sprijină ordinea fundamentală a societăţii şi organizarea
pedeapsa, din partea celui ce deţine puterea) sau mici presiuni ori socială în cadrai ei. Puterea stă în spatele oricărei asociaţii şi îi susţine
tratative (promisiune de recompensare, ameninţarea cu pedeapsa), structura. Fără putere nu există nici o organizaţie şi nici ordine".24
mergînd pînă la presiune extremă, forţă sau coerciţie (ameninţarea cu Specificul oricărei puteri constă în posibilitatea purtătorilor
o pedepsire severă sau cu o pierdere). Deşi "puterea" şi "influenţa" acesteia de a-şi impune voinţa altora, de a determina supunerea sau
deseori sînt folosite ca sinonime, mulţi analişti consideră, că subordonarea altora.
"influenţa" este un concept rnai larg, iar puterea este o formă a
în sens sociologic puterea desemnează "o forţă pusă în serviciul
influenţei ce derivă din ameninţarea cu o pedeapsă severă, în caz de
unei idei, o forţă născută din conştiinţa socială, destinată să conducă
neascultare.
grupul în căutarea "binelui comun" şi capabilă, la nevoie, de a impune
membrilor atitudinea pe care ea o comandă".25

69
In politologi e puterea este tratată ca o capacitate de a afecta Astfel, în dependenţă de metoda de intervenţie a puterii în
comportamentul altora într-un fel dorit, în acest sens "puterea" este fenomenele sociale puterea poate fi:
considerată sinonim cu noţiunea de "influenţă", a\înd posibilitatea de -anonimă (se reflectă în societăţile primitive, dar şi în cele
a îmbrăca toate formele mecanismelor de influentă. moderne, în formă de rezistenţă colectivă, tulburarea opiniei publice);
Drept sinonime ale noţiunii de "putere" sînt folosite, uneori, -individualizată (este concentrată în persoana unui şef de stat sau
noţiunile de "influenţă", "autoritate" şi "coerciţie". Pentru a evita orice a unei minorităţi şi se reflectă în formă de tiranie sau monarhie);
confundare a acestor noţiuni devine evidentă şi necesară o interpretare - instituţionalizată (reprezintă rezultatul instituţionalizării puterii
succintă a lor. - fenomen, care "dă naştere în mod artificial unei legături normativ-
juridice între instituţiile care inserează în sine ideea juridică şi omul
în literatura de specialitate prin influenţă se subînţelege
care devine guvernant în virtutea statutului organic al acestei
capacitatea unei persoane de a afecta comportamentul altora într-o
instituţii".26
manieră favorizată de ea. Unii analişti fac deosebire între influenţă şi
Puterea se instituţionalizează în toate domeniile vieţii sociale: în
putere, liraitînd influenţa la folosirea unor mijloace "indirecte sau
familie (pater familias), la întreprindere (consiliul de administraţie); la
intangibile", în scopul modificării comportamentului. O altă categorie
şcoală (profesorii); în societate (parlamentul, guvernul). Astfel,
de autori consideră puterea o formă de influenţă, care "ameninţă cu
distingem o diversitate de expresii ale puterii, cum ar fi: putere
pierderi majore în caz de neconformitate".
economică, putere militară, putere spiritual-ideologică, putere
Autoritatea este tratată drept o influenţă care derivă "din legislativă, putere judecătorească, putere politică, putere publică etc.
acceptarea voită din partea altora a dreptului cuiva de a. elabora reguli Puterea, ca fenomen, presupune existenţa unei surse de
sau de a emite imperative, aşteptînd în schimb ascultare (supunere)". autoritate şi se caracterizează prin posibilitatea de a ordona, a impune
Coerciţia este "o formă de influenţă caracterizată printr-un grad obligaţia celui care primeşte ordinul, comanda de a se supune acestui
înalt de constrîngere sau de obligativitate". ordin.
în cadrul acestor noţiuni puterea este o formă de influenţă care Existînd din cele mai vechi timpuri, ea a fost personificată, la
derivă din raportul de obligare, adică ameninţarea, cu o pierdere severă început, în şeful colectivităţii umane respective (gintă, trib, uniune de
sau cu o privare de ceva, în caz de nonconformisni şi care este însoţită triburi etc.) care îşi impunea autoritatea semenilor săi prin calităţile
de următoarele tj^iyjyy: sale. Odată cu evoluţia relaţiilor sociale autoritatea s-a detaşat într-un
nu este o capacitate fizică a omului, în s«ns de putinţă; se manifestă fenomen separat de persoana celui care deţinea puterea sau o exercita,
numai în cadrul relaţiilor sociale şi nu poate fi concepută în afara în rezultatul acestor transformări apare un sistem organizat mai
societăţii; complex, pe care astăzi îl numim stat, iar autoritatea începe a fi numită
- are posibilitatea de a determina subordonarea altora. putere de stat (publică).
în dreptul constituţional un rol primordia.1 are analiza puterii în Rolul major al puterii publice în societate este motivat prin mai
sensul de relaţie între două "subiecte" inegale, relaţie în virtutea căreia multe argumente:
a)lipsa unei conformităţi automate a indivizilor faţă de reguli şie
un subiect, de regulă colectiv, are capacitatea de a lua decizii şi de a
legi, p\iterea fiind necesară pentru a le face respectate;
asigura îndeplinirea lor.
b)toate'societăţile Ж1 tfevo'ie de" б orientare spre anumite scoguri,
Puterea, evident, este accesară în orice со lectivitate umană şi, pe puterea avînd funcţia de a le dirija şi menţine îii^tareAe,futtQtionare;
cît de diverse sînt relaţiile sociale din cadrul colectivităţii, pe atît de
diferite pot fi şi formele puterii.

70
c)competiţia politică între indivizi şi grupuri sociale poate Spre dosebire de mediul natural (populaţia şi teritoriul), statul a
genera mstăBifitate^ puterea "ffifflTîîijTocffl^B"'*ffi-eittiner<e" a coeziunii fost creat prin aplicarea forţei de convingere şi constrîngere, care după
societăţii şi ordinea stabilită; făurirea lui s-a transformat din formă politică a puterii sociale în
d)existenţa în plan economic a inegalităţilor şi a injustiţiei putere publică sau de stat.
sociale obligă puterea să Tntefvmă'pentrtl"''a păstra1 *^mîfe^pro^offlţJŢ Puterea publică se distinge de alte forme ale puterii, inclusiv de
a împiedica creşterea peste anumite limite a disimetriilor; cea politică, prin trăsăturile specifice pe care le posedă şi anume:
e)fîecare socTelEate are reiaţi i cu alte societaffi'"ptielene ori ostile, a)puterea publică este o putere jimdică, deoarece cei care o
' «^^^j^*»*....-. •-••••"•-*? r . . : exercită sînt impuşi să exercite puterea prin elaborarea şi aplicarea
puterea fiind necesara pentru apărarea împotriva unei agresiuni normelor de drept. Sau, după expresia altor autori, puterea publică are
posibile, JSr şi pentru a desfăşura re laţi i politice, economice, culturale caracter normativ.30
reciproc avantajoase. b)puterea publică posedă calităţile de continuitate şi permanentă,
Din diversitatea de expresii ale puterii, pentru ramura şi ştiinţa 'r r r
«^^--^^a™*^a.,J™;_*^^^.f.,:!:ea^^.^^^^-a^^:^''ffieaM^>jra**Sîii!te*
5

dreptului constituţional, un interes deosebit îl prezintă puterea politică deoarece prerogativele sale aparţin autorităţilor publice şi nu
şi puterea publică. guvernanţilor;
După cum s-a menţionat mai sus, puterea este inerentă oricărei c)puterea publică pretinde să exprime interesul întregii societăţi,
colectivităţi umane, inclusiv celor primitive. Dar puterea exercitată de cu toate că uneori se află în serviciufunei clase sociale sau a unui grup
organele gentilico-tribale (şefii ginţii sau tribului, organele comune ale social restrîns (în dictatura de orice gen);
uniunilor de triburi) nu purta, un caracter politic, ea nu era încredinţată d)puterea publică este o putere organizată într-un mecanism
'Г Г J^ aK ^£ S^^K^^^,^A^ ^^^mm№
s

unui grup de cameni separat de populaţie. numit mecanismul de stat, elementele căruia sînt bine structurate şi
Această putere socială devine politică odată cu transformarea echilibrate, sînt constituite dintr-un grup special de persoane învestite
colectivităţii umane în societate, "cînd cei care o alcătuiesc au, chiar şi cu atribuţii deosebite, mai ales cu posibilitatea de a recurge la forţa de
în formă rudimentară, conştiinţa apartenenţei la acea colectivitate, constrîngere şi sînt formate în modul prevăzut de legislaţia statului
ceea ce presupune diferenţierea individului de grup."27 respectiv.
Noţiunea de putere politică este folosită cel mai des ca sinonim Astăzi, prin putere publică se are în vedere puterea politică a
al puterii de stat. unui grup social (componenţa numerică a căruia depinde de regimul
în opinia unor specialişti în materie de drept constituţional, politic din statul respectiv), prin intermediul căreia grupul expune în
noţiunile de "putere politică" si "putere publică" sînt identice.28 realitate voinţa poporului, asigurînd realizarea acesteia prin mijloace
în realitate, însă, noţiunea de putere politică este mai largă ca specifice în exclusivitate statului, tot el deţinînd în apest scop
volum decît cea de putere publică. Astfel, putem vorbi de puterea monopolul elaborării şi aplicării dreptului şi a forţei de constrîngere.
politică a unui partid, chiar dacă se află în opoziţie, dar nu putem Unii autori consideră puterea publică (de stat) drept "puterea
considera această putere ca fiind una de natură publică. organizată a unui grup (mai larg sau mai restrîns, în funcţie de gradul
Mai mult decît atît, dacă privim statul ca un element central al atins în procesul de democratizare), care se exprimă în capacitatea
puterii politice, caie este organizarea unei ordini sociale, prin relativă şi variabilă a acestuia de a traduce voinţa poporului şi de a
intermediul "căruia sînt puse în valoare însuşirile sufleteşti şi bogăţiile asigura realizarea acesteia prin mijloace specifice organizării societăţii
materiale ale unui popor",29 diferenţa dintre noţiunile în discuţie în stat, deţinînd în acest scop monopolul creării şi aplicării
devine şi mai evideată. dreptului".31

72 7
3
într-un mod deos-ebit este tratată noţiunea de "putere publică" în IV.CONDIŢIILE POLITICE DE EXISTENŢĂ A
doctrina franceză, unde puterea publică este considerată o "forţă pusă STATULUI
în serviciul ideii, forţa creată de conştiinţa socială destinată orientării
unei comunităţi sociale spre realizarea binelui comun şi capabilă, în IV.1. STATUL, CADRU PRIVILEGIAT AL PUTERII
caz de necesitate, de *rmpune membrii comunităţii să ocupe poziţia
prescrisă de ea".32 în iceeaşi concepţie se diferenţiază trei aspecte ale Noţiunile "stat" şi "putere" sînt foarte strîns legate între ele, dar
puterii: puterea ca fenomen juridic, psihologic şi istoric, subliniindu-se nu se contopesc, în sensul acesta se zice că, "dacă statul este cadrul
că puterea publică este: determinată de aspectul juridic al puterii, care puterii, el îi oferă, prin propriile caracteristici, asemenea prerogative
face ca puterea publica să nu devină monopol al oarecărui regim care îi pot da calificativul de cadru priveligiat de putere".
politic deoarece ea"este specifică tuturor regimurilor".33 începînd cu perioada istorică, cînd un om sau un grup de oameni
Puterea publică, aşadar, este o formă a puterii sociale, cu încep a exercita dominaţia asupra altora, porneşte a se evidenţia un
caracter normativ, de continuitate şi permanenţă, care are drept scop fenomen de autoritate, care caracterizează puterea politică întîlnită în
realizarea intereselor întregii societăţi, fiind organizată într-un societăţile cele mai primitive şi bineînţeles, în cadrul statului.
mecanism special, rminit mecanismul de stat. Referindu-ne la epoca contemporană, ţinem să menţionăm că
Pentru deţinătorii puterii este important de a cunoaşte că statele nu constituie singurul cadru al puterii nici în interiorul lui, şi
exercitarea puterii puHice se întemeiază pe următoarele princirjii: nici în afară.
- cunoaşterea realităţii;
Astfel, în interiorul statului numeroase organisme sociale dispun
- pjrpmoVareauau i sistem de valori specifice societăţii respective; de o putere proprie asupra membrilor săi (bisericile, partidele,
- utilizarea efectiva a sprijinului oferit de cetăţenii care o accepta; organizaţiile social-politice, alte organizaţii sociale, familiale şi chiar
- acordarea unor recompense susţinătorilor; grupurile criminale).
legalităţii, inclusiv prin aplicarea constrîngerL în afara statului există organisme internaţionale, care dispun de
puteri normative şi de constrîngere (Consiliul pentru Securitate şi
Cooperare în Europa).
Tuturor organismelor şi instituţiilor capabile să emane ori să
absoarbă putere, statul oferă titularilor acesteia trei caracteristici sau
prerogative esenţiale: legitimitatea, permanenţa (instituţionalizarea) şi
suveranitatea puterii.

IV.2. LEGITIMITATEA PUTERII STATULUI

Este o_garacte_rist.icăji puterii spgctf}că^ţgtuiuLd^-dj§E|t> în


cadrul căruia regulile de^oinpoltaTe sînt ml numai irgguse, dar şi
în generalTde "c^T^arorale" sînt destinate, şjjvu^ pe forţă, ca şi în
statul poliţienesc.

•74 7
5
Urmărind, însă, evoluţia formelor de agregare socială, s-a 1. Legitimitatea stabilită pe tradiţii (tradiţională sau istorică).
constatat că această slare n-a fost întotdeauna astfel, în societatea 2. Legitimitatea bazată pe particularităţile puternice de care
primitivă şef al colectivităţii umane era ales cel mai puternic şi capabil dispune conducătorul.
să opună rezistenţă fizică adversarilor. Mai tîiziu, locul şefului 3. Legitimitatea fundamentată pe ideea instituirii democratice
puternic putea să fie ocupat, uneori, de cel mai viclean, care era (raţionale) a puterii (democratică sau raţională).
capabil să convingă un cerc mai larg sau mai restrîns de persoane şi Legitimitatea tradiţională sau istorică. Presupune că puterea
să-1 înlăture pe cel puternic, ocupîndu-i locul. Astfel "leii", vorba lui de stat îşi gaseşte**şî îşi păstrează Jej^timiţgţea^ continuă în tradiţia
Machiavelli, au lăsat locul lor "vulpoilor". perpetuată dinj^neraţieln generaţie în cadrul unei dinastii, în funcţie
în urma divizării succesive a muncii, are loc creşterea de anumite reguli succesorale (КотапозщЖВи11а^ЗЭМ"' Burbonii
productivităţii acesteia, dezvoltarea schimbului şi apariţia banilor, ce în Franţa).
s-a soldat cu divizarea socială, apariţia bogaţilor şi săracilor. Acum şi Se consideră că legitimitatea tradiţională sau istorică poate fi
acel bogat (plătind şi cumpărînd pe cineva) putea să pretindă la funcţia gerqnto logică (puterea celui mai^jn vîrstă), patriarhală (puterea
de şef, ceea ce a dat naştere mai tîrziu sufragiului censitar. conducătorului de trib")rpâtrimonială (puterea monarhului) ş. a.
Aceste forme ale puterii preetatice, care nu erau altceva decît Legitimitatea, jarismaţică. Este fondată pe particularităţile
rezultatul unei forţe fizice sau materiale, fiind simbolul dominaţiei puternice ale conducătorului, care devine persoană istorică în sensul
naturale a celui puternic asupra celui slab (situaţie întîlaită oriunde în deplin al cuvîntului, poporul fiindu-i devotat orbeşte. Provine de^ la
afara cadrului statal), sînt însoţite de fragilitate. Drept rezultat, apare expresia franceză "chărme". De o asemenea legitimitate au beneficiat
necesitatea consolidării puterii pe alte valori, în special pe convingerea Buda, Muhamed, Cezar, Napoleon, Lenin,, Ştalint Hitler, de Gahjli, ,
şi orientarea ^^"п^и^щ^щу^щаиЬот^ că ei trebuie să se supună Tito, iar Fidel Castro mai beneficiază şi astăzi.
8иуегШДШж. puterea cărora este legitimă. * -*—ь«~..^---> Legitimitatea democratică sau raţională, îşi §ree£jiginea în
'fT^f^- =-"ШШ^1шьйЯ9( ^^^^йе»й^ш1№ Е§^^й1йШ®5^^^гйда;'*й**ж*^'
Apărut în sec. XIX în Franţa, termenul de legitiinkaţg a avut libera alegere a guvertanţilQLde.cătife.guYgrMti- """""*
menirea să caracterizeze puter^_de__§tat ca.£undT.|g^^affn acest Legitimitatea dreptului divm^Este una dintre primele teorii
context puterea exercitată de Napoleon era considerată drept o referitoare la legltrrrntateirputerii de stat. Esenţa acesteia constă în
uzurpare, adică nelegitimă). Treptat conţinutul acestui termen se suplinirea imposibilităţii înţelegerii raţionale a puterii şi în
lărgeşte considerabil, cuprinzînd în sine nu numai legitimitatea poporului de a se supune, pentru că suveranul *
provenienţei şi modalitatea de instituire, dar şi s^-eaputerii, cînd (conducătorul statului)* a fost pus pe йчйГЗё cătrjsJQumrizeH,
cetăţenii statului recunosc şi sînt de acord-cu dreptul acestei puteri de reprezintă (faraonii dm~""Egiptul antic erau consideraţf drepî
aprescrie un mod sau altul de conportamentsQcM. intermediari între Dumnezeu şi oameni,împăratul Japoniei, de
"II"!....."""'НИШШШи^Ччщцамулич*1'1 ' --" ^^«ве^^«^^»М%»^%^§й^ги?й№ШВД№»^ exemplu, şi astăzi este numit "Fiul Soarelui").
In opinia lui Max Veber legitimitatea puterii este determinată de Avînd o răspîndire largă în orînduirea feudală, aceste concepţii
două ^££5ţ5£i2ii£LlUIlc'aiT1?EMeâ sînt propagate de reprezentanţii altor culte religioase, de universităţile
^rggu^â^^^^uterii ^^^^J^^^^^^^^^Q^itil sponsorizate, de confederaţiile religioase şi îşi găsesc aplicarea chiar şi
publiceexislenlfi; în cadrul unor teocraţii contemporane şi a unor republici islamice
^^да^аяШидмяшИАиаящ' (aiollahii în Iran, regele Marocului etc.).
Acelaşi autor consemnează existenţa a trei tipuri de legitimitate a
puterii de stat:

76 7
7
Teoria patriarhală şi teoria patrimonială. Teoria patriarhală Cu toate că nu este axată pe un temei ştiinţific (premisele ei,
susţine că legitimitatea puterii îşi are^ originea în relaţiile de familie, contractul social există numai în închipuirea autorilor ei), teoria
deoarece statul ar fi luat naştere direct din familie, iar puterea cormli^aîalijuclîF^
monarhului a derivat din puterea părintească a tatălui asupra Legitimitatea elitistă. Reprezintă un ansamblu de viziuni care
membrilor familiei. Se consideră că părintele acestei concepţii âTost urmăre^c~sc^puTdeaexpnca natura şi rolul grupurilor şi comunităţilor
Aristotel_(381-322 î.e.n.), care în lucrarea sa "Politica" susţinea*~cT sociale, în posesia cărora se află~concentrată puterea. '
omul, ca fiinţă'socială, se organizează în familie, iar statul nu este Tstoria ne dovedeşte, că studiile privind puterea şi autoritatea au
altceva decît forma prelungită a acestei forme de agregare s'ociatt— condus adeseori la apariţia teoriilor elitiste. Mulţi dintre cei preocupaţi
primară. de elaborarea unor soluţii, privind organizarea politico-juridică a
Teoria patrimonială a legitimităţii puterii susţine că statul ar fi societăţii au recomandat ca puterea să fie încredinţată unei elite
condiţionat de dreptul de proprietate asupra pămîntului şi că speciale. Astfel,^Hator^ credea că idealul este statuHn care un mic
'guvernanţii stăpînesc teritoriul în virtutea dreptului de proprietate, iar grup de filosofi acţionează deasupra legii, drept elită conducătoare. La
poporul este tratat ca fiind constituit din "arendaşii" monarhului. marxiştii leninişti "dictatura proletariatului a însemnat, în practică,
Absurditatea ambelor teorii a fost dovedită şi în perioada conducerea proletariatului printr-o elită a partidului comunist."
contemporană sînt privite |1раГеа«liste concepţii arhaice. • Teoreticienii elitismului, aşadar, afirmă că în fiecare forrnă _de
Legitimitatea contractuală. Avîndu-i drept promotori de vază pe agregare umană există un sistem ordonat al puterţi, în care-un grup
Jan^Jacques Rousseau," fahn Locke, Thomas Kfobbeş, James exercită, direct sau indirect, cea mai mare parte din putere.
Harrington, Thomas Paine şi Tomas Jefferson, generează ideeaT*c9^- "Teoriile elitiste moderne se axează pe natura şi rolul grupului
fiinţele umane au trăit la început Litr-o stare naturală, fără legi şi fără conducător în statele autoritare, pe elitele care \participa la
guvern. La un moment dat, însă, oamenii au ajuns la concluzia că viaţa "modernizarea procesului în statele în curs de dezvoltare şi pe
lor poate fi îmbunătăţită, siguranţa lor sporită, iar drepturile personale pot diversele elite care funcţionează într-o societate, democratică
fi extinse prin procesul de organizare a societăţi civile şi prin crearea pluralistă, la nivel local, statal şi naţional".
unui guvern. 36
Astfel, conform promotorilor ideilor referitoare la teoria
contractuală a legitimităţii puterii, oamenii au elaborat un contract
care a stabilit un "corp politic", apoi au "stabilit" un guvern printr-un al IV.3. PERMANENŢA (INSTITUŢIONALIZAREA)
doilea contract sau printr-o constituţie,. PUTERII DE STAT *
Apărute în Evul Mediu, concepţiile contractuale au progresat în
rjerioadajjlumjjjj|mului, cînd puterea multor monarhii absolute a fost Obţinînd într-un mod sau altul recunoaşterea legitimităţii după
redusă ori distrusă pe măsura implicaţiilor ample ale doctrinei în sine, titularii puterii de stat au fost impuşi să asigure o oarecare
discuţie. Această doctrină, fiind la început abstractă, devine apoi continuitate a ei. Această tentativă a fost realizată prin conferirea unei
revoluţionară şi este folosită pentru a justifica şi a cîştiga sprijinul legitimităţi permanente, prin disocierea autorităţii celui, care la un
popular în perioada revoluţiilor din Anglia, Franţa şi America. moment dat o exercită, de funcţionarea statică a organelor înzestrate
cu putere în funcţie de un proces numit instituţionalizare.
îr^ această ordine de idei este foarte binevenită definiţia statului
propusă de M. Hauriou, care consideră statul "un organism social

78 7
9
structurat în -vederea realizării unei oarecare ordini şi relevînd un extern (armata), ceea ce este o condiţie a independenţei naţionale sau a
proces instituţional cvasibiologic şi distinct de reprezentanţii şi suveranităţii.
organele sale, care sînt fenomene trecătoare". Termenul de suveranitate a fost utilizat de gîndirea politico-
în urma instîtuţionalizării puterii, stătu] se degajă de la juridică paralel cu constituirea primelor formaţiuni statale.
rjersonalîtatea guvernanţilor, Tir'"aceştia.„nu vorbesc din propriul nume, Astfel, în Evul Mediu prin "superanus" se determina poziţia
ci <îm numele statuluî"sau în numele poporului, dacă vorbim de statele deosebită a monarhului plasat în fruntea ierarhiei feudale.
democratice, deoarece ultimii nu fac altceva decît să completeze o Din cauza influenţei crescînde a religiei, unii doctrinari atribuiau
funcţîepublică. această prerogativă primordială papalităţii. Toma d"Aquino susţinea
Legitimitatea transcedertă, după imposibilitatea exercitării necesitatea subordonării individului monarhului şi a monarhului faţă
puterii de către titularii succesivi ai ei (boala,moarte) şi permanenţa de biserică, fapt ce ducea la concluzia că şi suveranitatea aparţine
puterii, interzic cea mai mică ruptură în exerciţiul celei din urmă. în ultimei.
acest scop, în caz de o eventuală şi imprevizibilă dispariţie a titulari lor Procesul de centralizare a statelor, însoţit de lupta pentru
puterii de statTau fost instituite procedee destinate să menţină legătura independenţă faţă de puterea papală, a precedat fundamentarea
şTcontmuîtâtea.. Astfel^~proce3eelervesc: în regimurile monarhice- principiului suveranităţii statale. Apare o nouă concepţie a
regenţa încredinţată mamei viitorului monarh sau unui consiliu pînă suveranităţii, conform căreia monarhul rămînea responsabil numai în
ctffd'/eccesorul desemnat va atinge vîrsta de exercitare a atribuţiilor faţa lui Dumnezeu şi, ca rezultat, independent în faţa puterii papale.
regale(m România regală, în caz de vacanţă a tronului, camerele Avînd ca poziţie iniţială ideea suveranităţii monarhului, s-a
Parlamentului puteau numi o "locotenentă regală" compusă din trei ajuns la ideea suveranităţii poporului, idee dezvoltată în doctrina lui
persoane, care puteau exercita atri't uţiile regale pînă la urcarea regelui JJ.Rousseau. Rjiejjnd ^din concepţia contractului social, legjitknrtatea,,,
pe tron. în acelaşi mod se instituia regenţa şi în caz de minoritate a suveranităţii are ca sursă nu divinitatea, ci.poporul.
succesorului, art.79,83 din Constituţia României din 1923), iar în Astfel, în concepţia lui JJ.Rousseau deţinătorul puterii de stat
regimurile democratice este instituit interimatul prezidenţial este poporul, iar conducătorii statului nu sînt decît funcţionari
(interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova se asigură, temporari, care sînt instituiţi şi rechemaţi din post de pqpor.38
în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul ministru, pe în doctrina juridică pot fi indentificate mai multe modalităţi de
parcursul căruia se organizează şi se desfăşoară campania electorală) definire a suveranităţii de stat.
sau atribuţiile şefului de stat sînt încredinţate unui vicepreşedinte. 7"" într-o opinie, suveranitatea statului este calitatea puterii de stat
^ssMjfcib'j*-^ «*••—=-**— -;. _."... - . • ' - . ' • - '

de a fi supremă în raport cu oricare altă putere socialăr existentă în


lirnitere"saTe teritoriale şi independentă faţă de puterea oricărui alt stat
IY.4 SUVERANITATEA PUTERII DE STAT sau organism internaţional, calitate exprimată în dreptul statului de a-
şi stabili în mod lib'er, fără nici o imixtiune din afară, scopul
Statul este obişnuit să deţină monopolul "constrîngerii activităţijor^ saje pe plan intern şi extern, sarcinile fundamentale pe
organizate'7, deoarece este datoria lui de a edicta reguli de drept şi de a care le are de îndfeplinit şl mijloacele necesare realizării lor, respectînd
asigura respectarea lor, fie prin convingere, fie prin forţa de su
iH^M!!<Lalî?r ^SjiflPJî116^ dreptului internaţional.39 *"*""
constrîngere, atunci cînd aceasta este necesară. O atare prerogativă
este oficial organizată atît pe plan intern (poliţia, justiţia) cît şi pe^lan J Intr-o altă viziune suveranitatea este recunoscută ca acea
ătură a puterii de stat, care se exprimă prin dreptul acestei puteri de

80 81
a se organiza şi de a. se exercita, de a-şi stabili şi rezolva problemele - fiecare stat este obligat să se achite în întregime şi cu bună
interne şi externe în. mod liber şi conform voinţei sale, fără nici o credinţă de obligaţiile sale internaţionale şi să trăiască în pace cu
imixtiune, respectmd suveranitatea altor state, precum şi normele celelalte state.
dreptului internaţional.40 în rezultat, suveranitatea poate fi apreciată ca o calitate a puterii
Generalizînd ambele definiţii putem identifica două planuri în de stat de a fi supremă pe teritoriul statului şi independentă faţă de
care ie manifestă suveranitatea: intern şi extern. Din aceste orice stat sau organism internaţional, caracteristică exprimată în
considerente unii autori fac deosebire între "suveranitatea internă" şi dreptul statului de a-şi rezolva liber treburile interne şi externe, cu
"suveranitatea externă".41 condiţia respectării drepturilor corespunzătoare ale altor state şi a
în doctrina juridică contemporană se vorbeşte de două laturi ale normelor de drept internaţional.
suveranităţii: supremaţia puterii de stat şi independenţa puterii de stat, Totuşi, este de datoria noastră să recunoaştem că unele atentate
care formează o "unitate dialectică".42 la suveranitatea statului pot avea loc. Atentatele sînt justificate prin
Plin supremaţia puteiii de stat ca latură a suveranităţii se motive umanitare, fenomenul fiind apreciat ca "drept de asistenţă
subînţelege calitatea acesteia de a fi superioară oricărei forţe sociale umanitară" odată cu adoptarea de către Ansambleea Generală a
din cadrul statului respectiv. Dacă unele organisme sociale(partide, O.N.U., la 8 decembrie 1988, a Rezoluţiei 43-131 referitor la
organizaţii social-politice,ciiltele religioase) dispun de posibilitatea de "asistenţa umanitară a victimelor catastrofelor naturale şi situaţiilor de
a emite reguli şi de a c-onstrînge pentru a le asigura respectarea sub urgenţă de acelaşi ordin".
ameninţarea aplicării unor sancţiuni, această constrîngere se aplică, Rezoluţia în cauză, "reafirmînd suveranitatea, integritatea
îr.să, mimai atunci ciad este acceptată de stat şi în cadrul fixat de stat. teritorială şi unitatea naţională a statului şi, recunoscînd că în fiecare
Prin independenţa puterii de stat ca latură a suveranităţii se stat e de datoria şefului de stat să aibă grijă de victimele catastrofelor
presupune aptitudinea statului de a-şi stabili în mod liber şi după ce se produc pe teritoriul statului", cheamă pe toţi care necesită o
bunul său plac, fără intervenţia altor state sau organisme asemenea asistenţă să beneficieze de ea.
internaţionale, politica sa internă şi externă. Astfel, rezoluţia nominalizată justifică intervenţia urgentă a
Această independenţă, însă, nu trebuie să afecteze suveranitatea organismelor non - guvernamentale sau a persoanelor fizice
aitor state, de aceea statul este obligat să respecte drepturile altor state (medici,echipe de salvatori) în caz de catastrofe naturale sau altele
şi normele dreptului internaţional. (ajutorul acordat victimelor cutremurelor de pămînt din Armenia,
Organizaţia Naţiunilor Unite în Declaraţia sa din 1970 a precizat 1989, India, 1993, Afganistan, 1998, Republicii Moldova în perioada
principalele elemente constitutive ale suveranităţii şi anume: conflictului armat declanşat de "liderii tiraspoleni"). Rezoluţia
- toate statele sînt egale din punct de vedere j uridic; menţionată a fost completată de Rezoluţia 45-100 din 14 decembrie
- fiecare stat se bucură de drepturile inerente deplinei 1990, privind crearea de "coridoare" umanitare pentru favorizarea
suveraaităţi; accesului la victime.
- fiecare stat aie obligaţia de a respecta personalitatea altor state; Ultima rezoluţie este, oricum, salutabilă, deoarece această
- integritatea teritorială şi independenţa politică ale statului sînt avansare nu afectează suveranitatea statelor teritorial interesate (cum a
inviolabile; apreciat-o Institutul de Drept internaţional în Rezoluţia finală a
- fiecare stat are dreptul de a alege şi dezvolta în mod liber Congresului său de la Saint-Iacques-de-Compostelle, la 14 septembrie
sistemul său politic, social, economic şi cultural; 1989: "oferirea de ajutoare alimentare ori sanitare unui stat, a cărui

82 8
3
populaţie e grav ameninţată, nu va fi considerată ca o intervenţie naturală, condiţii de îngheţ, necesitate de transportare a persoanelor
ilicită în afacerile sale interne"). Ea îşi găseşte argumentări juridice salvate, acordarea de ajutor medical de urgenţă unor membri ai
solide atît în dreptul internaţional general (articolele 17 şi 18 ale echipajului sau pasagerilor precum şi din alte motive impuse de
Convenţiei de la Montego Bax asupra dreptului mării din 1982, situaţie.
autorizînd dreptul de ancorare în apele teritoriale ale unui stat "în caz înţelegînd suveranitatea ca un atribut obligatoriu al statului, ca o
de necesitate majoră sau de disperare, sau cu scop de acordare a putere absolută indivizibilă, imprescriptibilă şi inalienabilă a statului,
ajutorului internaţional umanitar persoanelor, navelor maritime, unii autori contemporani încep să considere suveranitatea drept un
aeronavelor...", cît şi în dreptul internaţional umanitar cu privire la obstacol în dezvoltarea relaţiilor internaţionaleTconsîdermd că, prin
conflictele armate (care cuprinde dreptul de asistenţă: articolul 23 a renunţarea la suveranitate, se va ajunge la "libera circulaţie ' a
celei de-a IV-a Constituţie de la Geneva din 12 august 1949, care oamenilor şi a ideilor". Alţi autori insistă asupra creării unei noi
impune toate părţile la "acordarea trecerii libere mijloacelor sanitare, concepţii a suveranităţii, care ar limita competenţele statelor Jn
obiectelor de cult, lucrurilor indispensabile copiilor, femeilor gravide favoarea unor organisme internaţionale. A treia categorie de autori,
", articolul 59 care obligă toate puterile ocupante să "accepte acţiunile pornind de la inegalitatea puterii militare şi economice a statelor,
de ajutoare dacă populaţia este insuficient aprovizionată". Articolul 70 susţinea "noţiunea de suveranitate îşi pierde [once semnificaţie".
al Protocolului adiţional Nr.l din 1977 stipulează că Părţile în conflict In interpretarea hbţiuhii de suveranitate rămîhem la ideea
şi Părţile contractante vor autoriza şi facilita trecerea rapidă şi fără autorilor care susţin că etapa contemporană se caracterizează prin:
obstacole a tuturor trimiterilor de echipament şi personal de ajutor, 1) tentativa de internaţionalizare, de integrare economică,
chiar dacă acest ajutor este destinat populaţiei civile a părţii adverse. culturală, politică etc., fenomene însoţite de crearea unor organisme
Articolul l, comun celor patru Convenţii de la Geneva, impune interstatale, învestite cu atribuţii anterior aparţinînd statelor suverane;
semnatarii să respecte şi să contribuie la respectarea obligaţiilor de 2) tendinţa de dezmembrare a unor state (de regulă federale) şi
curînd aprobate din aceste texte "prin toate presiunile diplomatice sau de formare a unor state independente noi.44
economice").43 Suveranitatea oricărui stat este subliniată, într-o măsură
Din considerentele menţionate mai sus, Legea privind frontiera oarecare, de simbolurile de stat şi anume - drapel, stemă şi imn. Ca
de stat a Republicii Moldova a stabilit, că în caz de apariţie a orice stat suveran
situaţiilor excepţionale, cauzate de avarii de mari proporţii, catastrofe _ şi
sau calamităţi naturale, formaţiunile de salvare şi de restabilire ale imnuj său de stat (art. 12 din Constituţie).
altor state trec frontiera de stat a Republicii Moldova, pentru a localiza е*а**я** \ ч«жв»вч ва ^^3}^^ет 5Ж!^5 ешя*а«Ёщг^'

şi lichida aceste situaţii, în condiţiile stabilite în tratatele ОпцэеШ de Stat al Republicii Moldova ejte^tticoj^r; culorile sînt
internaţionale, la care republica este parte. Aceeaşi lege consacră că dkgusj^eJîical, în ordinea următoare, începînd de la lancpT^lsttu,
nu constituie încălcări ale regulilor de trecere a frontierei de stat: galben, тощ. înj^ntru, pe fişia de culoare galbenă, este imprimată
trecerea forţată a acesteia de către persoane şi mijloace de transport pe
uscat, intrarea neintenţionată în apele de frontieră ale Republicii In ştiinţa heraldică sau a blazonului, culorile acesteia (albastru,
galben şi roşu) au o semnificaţie aparte.
Moldova a navelor nemilitare şi a vedetelor, zborul forţat în spaţiul
aerian al republicii al aeronavelor şi a altor aparate de zbor, efectuate Astfel, {a^bajşţnî (sau 6 â I u înseamnă
în următoarele cazuri de forţă majoră: accident, avarie, calamitate ,—-_..—- ----,^„«iie'Σalbeil înseamnă cţedinţă,, forţă, statornicie Şi
bogăţie, iar jroşjjjnseamnă curaj, vjj&jjg.
Culorile Drapelului de Stat al Republicii Moldova Σnwjştanajşa.

84 8
5
Astfel, în^Regularoentiil organic aj_Vajahiei, găsim relatarea că trupele
de călăreţi pVrtaVjtilItgLdejemncu vtrfal.Je iiietaj şi aveau stegubţe c^r^jntregrinderi, instituţii, organizaţii;
în culo^UejJb^sJr^sj^gaJljen., iar în ei, găsim că aceste sleguleţe erau Sjema«.de»Stat. a Republicii Moldova, reprezintă un scut tăiat pe
de orizonţajă,
_rlin_7 aHŞ'lSLJJffl- Pr'n аг1;-^5 spune că , ce poartă
oştirile ambelor ţări vor avea steagurile lor actuale, dar aceste stejgjrn
vor purta în viitor о Ьят[йгд]д_^е cniLqare_a]hasţrâ.
După ce Cuza-Vodă reuşeşte să facă din Principatele Unite un
Stat unitar, Româniâ7Ta*T862, şi după ce această unire a fost admisă flancat în dreapta de о юта cu cinci petale,
de puterile garante, la 19 martie 1863 el adoptă un decret prin care iar în stînga-.- de д în
з^ЯЖ^^ --- -, . чщ^.- вгг,й--,-.
л „ - -fvb, _ • - j

stabileşte unt drapel unic peiftru ambele principate. scut


~ ' ^o^sj^sSSL£îi\Qai^:[^^^- Dar, cînd , purtîndjn cioc criidatăl şi ţinînd în gheara
distribuie drapelele la l septembrie^ 1863, Domnitorul, adresîndu-se Згеёфга' У ramura
trupelor, a declarat: "AzTprimlti "din mîinile mele drapelul care verde^de^măjlin, iar în cea sţîngă un sceptru de aur. Şjemajde Stat a
Г ~ _*imi...."if imii-"-t-t uiV--Tn--— —-иг-—**~*ж~^. ...-..-.-----*•**•> • ^ • •- .,,„ A , ., ;^ ^ д^,.г

reuneşte, c.ulorile.„pj:i>xmciilor surori, după.cujn vomta unanimă a Republicii MolaovTse*^pa1îeâză: - pe clădirile Sediului
românilor a uniţj>e cajul meu, coroanele ambelor ţări". Preşedintelui "ffipulBTicii Moldova,
• •• — им.. .....дт— — •*- -- ..»»«»..-»— .-, — Д-тг-п- r . — .,. -, Г 5
Prin urmare, Domnitorul însuşi, mmînînd trupelor armate
msateluL^piiblicii Moldova, GjivernuM^Republicii Moldova,
drapelul cu culorilerosjj. galben si albastru, situate perpendicular pe
i ,__ rL.. „. $j^Jitifâ&j^XJbJH a^i$> ll°!*^ttaea *s^^
M m "•**'" "-^J" »'-*нч,«.. . •- T-"-TI------i-ee^i^^irsMejir^Mr^nr'j^îii^-rw^^ pe edjfjcjile_ Judjcjţoriilor_ şi tribunalelor Republicii Moldova,
arăta că acest steag provenea dinunirea celor 2 drapele, albastru mm
organelor aministraţiei publice IpcâîeTreprezentantelor diplomatice şi
>> О Гни i.MJtM *'"i»«"»4 "" i"" ""•"•""•""*""""'Д*'"" 1 '...............' ^°»д*а^а^»|юдмча^чяявдй«аагагва;;эиад1яж.ь.^ ji -«***и«»^^'|ают»а.8я^дг^- Ы - '-- :' '1~"^3^^.^..a<y^j^'-^faî^.'^s^'.-i'KS'i^'lAiii*z*"-« ?
-^* • - ' -s ~-^*^^-*^айваи»МЕЫи*а|!!^^

ale n c a e ^
Modul de folosire a Drapelului de Stat al Republicii Moldova
l-
este reglementat de RegulamejUuj^cj^rjrj^ire laJPrar.
11 0 M
U^^i^lF'SEP ^^ " °ldova, al "
Regulament, Drapelul de Stat este simbolul ofîc Republicii
^n^niij locale, înjsălile în care se
desfăşoară: "" — ^v.^— — —
лвквг^^гЛ^^^э-^едвр

- ledmţele Consiliului Prezidenţial;


i7 Guvernului;

Drapelul de Stat al Republicii Moldova se arborează: e


clădirile în care au oc - îregi§ţrajea, într-un cadru solemn, a căsătoriilor şi a nou-
consiliilor JpcaTe;_ sesiunibe ,.,"4sa-s ..... -- — ..... ' • -Д-— «-— ~-»-.
-
^ Preşedinţiei, Guvernului, nascutuxir;
primăriilor^. - în cîmpul matricelor sigilare şi
*^**^^clădirile ministerelor, departamentelor şi
* . ij^miiiniV"""! """ ~^"'-"»™^- *ЯМ4^в*ЛЙЖ™ИЯ*да^НЙЮЯ'*'^'**'Р*»^

şi obstegţi din Republica Moldova, pe clădirile i _лг-ет______


instrtutiLbr organizaţiilor şi pe casele de Iocultln^e"le""3^1a7bătoare
1 . - - ' ^ 4 ^ ,,- - *. a-Jffia _.. aaa

dejartamentelor, ale altor organe subordonate Guvernului Republicii


"^î*' j ' ^ '__« в^**** -^ iiirmr -Пгг TiwiT"i**'*«"«W'*»»lH»ii. a j^Miim«rrir^mr»tiaLj!<jiULaji..iCrr^
.Moldovaf " ~-^---««^i^I^^^^»«№-«-----^«--
şi
- în .^sigjHilfi^şi^fe^Lularele^ documentejOT_Jud^ătonnpr^ji ii Moldova, organelor administraţiei publice

87
j^, ale birourilor Notariatului de Stat, ale întreprinderilor, Acestea sunt viziunile celor mai celebri cugetători, care în
a
instituţiilor, ^^nSmi^^*^or^^^~^ ' ansamblu constituie tezaurul gîndirii politico-juridice despre stat. în
cazul nostru ne-am limitat doar la o simplă trecere în revistă a acestor
t^=s?s щр - .^''jSSMgaiagjiff., "-*•**»-;.,.. 1 ," «*"*» _ -

Republicii Moldova, li se acordă acest drept.


teorii, lăsînd ca analiza detaliată a conţinutului lor să facă obiectul de
cercetare al unor studii speciale.
începînd cu secolul XIX, dar mai ales în secolul XX, doctrinele
V. DIVERSITATEA CONCEPŢIILOR POLITICE
politice referitoare la stat s-au divizat cu prevalare în două curente:
PRIVITOARE LA STAT
liberalismul şi marxism-leninismul.
în opinia celor ce ţin de liberalism, statul se prezintă ca un rău
Problema referitoare la originea şi esenţa statului a preocupat
necesar, iar cei ce se aliniază marxism-lininismului consideră statul ca
minţile filosofilor, politologilor, juriştilor din cele mai vechi timpuri.
un rău provizoriu, sortit la pieire. Totodată, trebuie să menţionăm
Arsenalul viziunilor despre stat, fiind foarte vast, cuprinde: concepţiile
concepţiile moderne ale statului elitar, statului tehnocratic, statului
lui Confucius expuse în cartea "Luni iui" ("Discuţii şi opinii"),
democraţiei pluraiste despre care s-a vorbit în trecut şi continuă să se
concepţiile lui Platon (127-347 î.e.n.) cuprinse în tratatele "Statul" şi
vorbească şi în prezent.
"Legile", concepţiile lui Aristotel (384 - 322 î.e.n.) reflectate în
TEORIA LIBERALĂ. Abordînd problema organizării statale a
operele "Politica", "Etica" şi "Ritorica", concepţiile lui Thomas
societăţii, liberalii plasează individul pe primul plan şi statul pe al
d"Aquino (1224 - 1274), în "Conţinutul teologiei", concepţiie
doilea. Ei consideră că pînă la apariţia statului, omul era liber şi fericit
filosofului arab Ibn Haldun (1332 - 1406) din opera "Introducere în
(sălbatic bun), trăind în armonie cu natura şi neavînd nevoie nici de
istorie", concepţiile lui Nicollo Machiavelli (1469 - 1527) din
legi, nici de forţe de menţinere a ordinii. Treptat, însă, acest mediu
cunoscuta lucrare "Statul", concepţiile lui Jan Bodin (1530-1596),
devine o "junglă" unde domnea legea celui mai puternic ("legea
expuse în principala sa operă "Şase cărţi despre republică", concepţiile
junglei" sau cea a "vulpoiului liber în coteţul deschis"), omul începînd
fondatorului socialismului utopic Thomas Morus (1478 - 1535),
să trăiască sub semnul fricii, de unde şi cunoscuta expresie "homo
elaborate în "Utopia", concepţiile altui reprezentant al socialismului
homini lupus" (omul pentru om e lup). Odată cu apariţia proprietăţii
utopic Tommazo Campanella (1568 - 1639) din opera "Oraşul
private, apare şi necesitatea apărării acesteia de atentatele altora.
soarelui", concepţiile lui Tomas Hobbes (1588-1679), expuse în
în atare condiţii, pentru a asigura securitatea persoanelor şi a
lucrările "Despre cetăţean", "Leviatanul", concepţiile lui Locke (1632-
bunurilor, oamenii au acceptat să constituie între ei o societate civilă şi
1704), venite din operele "Două tractate despre administrarea de stat"
au creat statul, delegînd printr-un contract (contractul social care
şi "Eseu asupra, intelectului uman", concepţiile scriitorului, istoricului,
consacra drepturile şi îndatoririle guvernanţilor şi guvernaţilor)
filosofului şi domnitorului Dimitrie Cantemir (1673-1723), expuse în
conducătorilor celui din urmă o parte din libertatea lor naturală
lucrările "Divinul sau gîlceava înţeleptului cu lumea sau Giudeţul
iniţială. Dar, considerau liberalii, indivizii continuau să rămînă titularii
sufletului cu trupul", "Metafizica", "Cercetarea naturală a
drepturilor sale naturale pe care le posedau de la început, pe care
monarhiilor", concepţiile lui Ch.L. Montesqueu (1689 - 1755) din
astăzi le putem găsi în Declaraţii privitoare la drepturile omului
"Spiritul legilor", concepţiile lui Jean Jacques Rousseau (1712 - 1778)
(aceste Declaraţii le constată doar, le aduc aminte dar nu le crează,
expuse în remarcabila operă "Despre contractul social, sau principiile
pentru că aceste drepturi sînt anterioare statului) şi pe care dreptul
dreptului politic", concepţia lui Hegel din lucrarea "Filosofia
pozitiv nu trebuie să le afecteze. Ele conservă, deci, prin intermediul
dreptului" ş.a..

88
reprezentanţilor cărora le-au delegat puterea politică, controlul de producţie, cu proletariatul, care îşi cîştigă existenţa doar prin
guvernanţilor, în special a executivului, faţă de care liberalii manifestă "vinderea forţei de muncă". Faţă de această situaţie de dependenţă
neîncredere, pentru a-1 împiedica să cheltuie banii contribuabililor şi economică, statul (burghez), inclusiv cultura şi religia (opiumul
să atenteze la libertăţi. Considerînd că "puterea înnebuneşte, iar poporului), nu sînt altceva decît suprastructuri, însărcinate să
puterea absolută înnebuneşte absolut", liberalii afirmă că prin ocrotească confortul şi privelegiile beneficiarilor (exploatatorilor).
intermediul unor "frîne şi contragreutăţi", puterea absolută a "Statul este o bîtă", spunea Lenin, adică întotdeauna şi exclusiv "un
guvernanţilor poate fi limitată şi supravegheată. instrument de exploatare în serviciul clasei dominante", începînd cu
în rest, libertatea este încredinţată spre "depozitare" această stare, marxist - leniniştii se separă de anarhişti, pentru care
guvernanţilor şi nu este abandonată definitiv. Drept rezultat, este un statul, "instrumentul de exploatare", trebuie să fie "aruncat în aer"
drept, chiar o datorie de a lua libertatea absolută înapoi, în cazul cînd pentru a da naştere libertăţii.
guvernanţii n-o folosesc aşa cum trebuie (dreptul la insurecţie). Pentru marxişti - leninişti, însă, această bîtă care întruchipează
După cum se observă, în opinia liberalilor, indivizii au lăsat statul, trebuie să fie cucerită prin violenţă sau prin sufragiu de la cei
statului doar minimumul de libertăţi indispensabile vieţii în societate, care o deţin şi utilizată în serviciul unei noi clase, proletariatul şi aliaţii
statul fiind astfel minimalizat şi obligat să intervină cît mai puţin în săi - ţăranii, intelectualii.
societate, familie, economie şi să se limiteze la o misiune generală de Astfel, statul burghez este succedat de statul proletar, instrument
reglementare şi asigurare a activităţilor, cu excluderea oricărei funcţii de eliberare a maselor populare, chiar dacă începe sub forma unei
de prestare sau serviciu public. Acest model de stat a fost numit dictaturi,"dictatura proletariatului", aspră faţă de oponenţi, dar după
"statul jandarm" (este comparat cu un inspector al poliţiei rutiere, care cum spunea Lenin, "de o mie de ori mai democratică decît cea mai
se mulţumeşte cu supravegherea traficului de pe marginea drumului, bună democraţie burgHeză".
fără a interveni în circulaţie). Aşadar, statul liberalilor este un rău Dar, în mod progresiv, clasele trebuie să dispară, ca într-un
necesar, după "Paradisul pierdut" al societăţii prestatale, dar acest stat "ultraviitor" să se ajungă la o societate fără "clase şi fără stat", un fel
este pus în serriciul omului şi rolul dreptului constituţional este de a de "paradis terestru", laicizat, la care ajunge în sfîrşit un socialism în
veghea menţinerea lui prin procedee juridice adecvate. care "administraţia lucrurilor va înlocui conducerea oamenilor",
TEORIA MARXIST - LENINISTĂ. Spre deosebire de fiecare fiind pe rînd şi, chiar concomitent, guvernat şi guvernant.
liberali, marxist - leniniştii consideră că apariţia statului a fost Aceste două doctrini moştenite din secolul XIX au neajunsul de
precedată nu de libertate, ci de opresiune, de o exploatare atît în sfera a se adapta greu la realitatea secolului XX, fiind "atacate" de unele
economică, cît şi în raporturile de infrastructură, de unde se desprind teorii şi curente noi: teoria elitară, teoria tehnocratică, teoria
diverse structuri: politice, religioase, culturale etc. După ei, libertatea democraţiei pluraliste.
nu este un fenomen originar, natural, care necesită a fi protejată de TEORIA ELITARĂ. în calitate de doctrină s-a constituit la
abuzurile de putere, ci o cucerire, o eliberare, în introducerea la începutul secolului XX, ca deja la mijlocul secolului să avanseze
"Manifestul partidului comunist" din 1848 se afirmă că "istoria considerabil. Chintesenţa acestei teorii constă în faptul că masele
umanităţii este istoria luptei claselor, lupta exploatatorilor minoritari populare nu sînt capabile să conducă cu statul, de aceea misiunea dată
împotriva masei exploataţilor", lupta stăpînitorilor de sclavi şi a revine unui cerc social restrîns numit elita societăţii. Elita se constituie
sclavilor, a seniorilor şi a tiranilor aserviţi, iar începînd cu revoluţia în baza anumitor criterii (provenienţă socială, studii, experienţă,
industrială din s.ec. XIX, lupta capitaliştilor, proprietari ai mijloacelor aptitudini şi vocaţie etc.) Actualii adepţi ai acestei teorii susţin că

90 9
1
există mai multe "elite" în cadrul unuia şi aceluiaşi stat, care luptă NOTE:
pentru cucerirea puterii şi că poporul supraveghează activitatea lor
prin intermediul sistemului electoral. 1. Jaks C.Plano, Robert E.Riggs, Helenan S.Robin, op.cit.,pag.!41
TEORIA TEHNOCRATICĂ. Primele elemente apar în anii 2. А. В. Одинцова, Гражданское общество: взгляд экономиста, în rev.
"20 ai secolului trecut, răspîndindu-se mai pe larg în perioada anilor Государство и право, 1992, пг. 8.
"60-70. Această doctrină poate fi considerată drept o interpretare 3. Jaks C.Plano, Robert E. Riggs, Helenan S. Robin, op.cit., pag.139
4. Constituţia din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Bucureşti, 1990,
modernă a teoriei elitare. în viziunea purtătorilor de idei ai teoriei pag.585.
tehnocratice, societatea trebuie să fie dirijată de specialişti 5. M. Hauriou, Principes de droit public, 1916.
-administratori - manageri. Anume aceşti reprezentanţi ai societăţii 6.Citat după: Giorgio del Vecchio, Lecţii de filosofie juridică, Ed. Europa
sînt în stare să determine necesităţile reale ale societăţii, căile optime Nova, pag. 274.
de dezvoltare şi mijloacele de realizare a lor. Drept rezultat, 7. Ibidem
administrarea se întemeiază pe un suport ştiinţific, capabil să asigure 8. Hans Kelsen, Theorie pure du droit, Dalloz, Paris, 1962, pag. 378
avansarea societăţii. 9.' M. Hauriou şi J. Gicquel, Droit constituţionnel et institutions politiques,
TEORIA DEMOCRAŢIEI PLURALISTE. Apărută şi ea în avec participass de Patrice Gelard, Paris, 1980, pag. 96; G. del Vecchio, op.
secolul XX, această teorie inserează atît vi2iimile politice ale cit., pag. 274; C. Disescu, op. cit., pag. 14 ş. a.
10.1. Deleanu, op.cit, pag.18.
liberalilor, cît şi ale social-democraţilor. Promotorii democraţiei 11. D. Turpin, op. cit., pag. 82.
pluraliste susţin că, în societatea contemporană, clasele practic au 12. Dicţionar diplomatic, Ed. Politica, Bucureşti, 1979, pag.446.
dispărut şi în rezultat puterea de stat a pierdut caracterul de clasă. 13. Jean Francais Aubert, Trăite de droit constituţionnel, vol.1, Edition ides
Societatea reprezintă o totalitate de comunităţi sociale (straturi et Calendes, Neuchatel, 1967, pag.35.
sociale), formate în baza anumitor criterii (vezi teoria stratificării 14. G. del Vecchio, op. cit., pag.274.
sociale), în cadrul straturilor sociale iau naştere partide şi organizaţii 15.1. Deleanu, op.cit., pag.18.
social-politice, care prin intermediul presiunii asupra autorităţilor 16.G. del Vecchio, op. cit., pag.274.
publice influenţează procesul de exercitare a puterii. 17.1. Deleanu, op.cit., pag.18.
Drept rezultat orice individ, orice strat social, deţinînd o "cotă- 18. Dicţionar diplomatic, Ed. Politica, Bucureşti, 1979, pag. 166 1$. Prelegeri
la cursul universitar de politologic, în redacţia lui A.A. Zavtur, Chişinău,
parte" din puterea de stat, participă la realizarea acesteia, iar statul
1991,pag.5
devine expresia voinţei generale. 20. Dicţionar diplomatic, Ed. Politica, Bucureşti, 1979, pag. 166
21. Dimitrie Guşti, Ştiinţa Naţiunii, Bucureşti, 1938
22. Gh. Lupu, Gh. Avornic, op. cit. Pag.36
23. Georges Balandier, Antropologie politique, Paris, 1969, pag.43.
24. Robert Bierstedt, Pover and Progres Essay on Sociological Theory,
New- Yore, 1975, pag. 234-235.
25. G. Burdeau, Trăite de science politique, vol. 1, Paris, 1966
26. G. Burdeau, op. cit., pag. 120.
27.1. Deleanu, op.cit., pag. 14.
28. Ibidem, pag. 18.

92 9
3
29.C. Rădulescu-Motni, Ideologia statului român, 3n Revista de filosofie, CAPITOLUL IV. FORMA DE STAT
voi. XIX, nr. 2, aprilie-imie 1934, Bucureşti, pag. 114.
30. Hans Kelsen, Theoie pure du droit, Dalloz, Paris, pag. 3 82-383.
31. G.Vrabie, op.cit.,pa.g.61.
32. G. Burdeau, op. cit, pag. 10. IVJ. CONCEPTUL FORMEI DE STAT
33. Ibidem
34. D.Turpin, Droit coistitutionnel, op.cit., pag. 12. Modul de organizare a puterii, metodele de activitate a statului şi
35. Общая теория права и государства, Москва, 1996, pag.338. alte aspecte legate de existenţa lui formează un important
36. Jaks CPlano, Robert E.Riggs, Helenan S.Robin, op.cit., pag. 165. compartiment al fenomenului statal, întîlnit sub titlul de formă de stat.
37. M.Hauriou,Princi|>es de dioit public, 1916. Primele investigaţii asupra formelor de stat au fost realizate încă
38. J.LRousseau, Contractul social, Bucureşti, 1957, p.98-99. de către iluştrii cercetători din antichitate: Platon, Aristotel, Polibiu,
39. G.Vrabie, op.cit., pig.70. Cicero.
40.1.Deleami, op.cit.,pag.22. Astfel, fărîmiţarea Greciei Antice într-un număr mare de state-
41. C.Disescu, Dreptul constituţional, Bucureşti, 1915, p.398. cetăţi (polisuri), variate după forme, a fost pentru Platon şi Aristotel
42. G.Vrabie, op.cit.,p.70-73.
punctul de pornire în elaborarea unor teorii despre forma de stat.
43.1.Cloşcă, I.Sucea\ă, Dreptul international umanitar, Bucureşti, 1992.
44. G.Vrabie, op. cit.j.S?. După Platon (427 - 347 î.e.n.) statul îmbracă una din cele trei
45. Paul Negulescu, Curs de Drept constituţional român, Bucureşti, 1923, forme principale de stat, corespunzătoare trăsăturilor de caracter ale
pag.556. omului. Astfel, înţelepciunii umane îi corespunde monarhia, curajului
- aristocraţia militară, modestiei - o formă de compromis, care asigură
participarea maselor la guvernare.
în aceeaşi viziune, toate formele de stat se divizează în - juste
(ideale) şi injuste (rele). Drept forme de stat juste erau considerate
-republica aristocrată şi monarhia aristocrată, în cadrul formelor de stat
injuste erau incluse: timocraţia, oligarhia, democraţia şi tirania.
Spre deosebire de Platon, Aristotel (384 - 322 î.e.n.) înainta
drept criteriu de clasificare a formelor de stat interesul general. Din
acest punct de vedere Aristotel considera că interesul general poate fi
atins numai în cadrul acelor forme de stat precum: monarhia,
aristocraţia şi politeea (democraţia legală).
Aristotel, iar mai tîrziu şi Polibiu, s-au pronunţat pentru forme
mixte de guvernare, deoarece ei considerau că formele pure de
guvernare în realitate nu pot exista.
Marele filosof şi jurist roman Cicero (106 - 43 î.e.n.) în
cunoscuta operă "Republica" distinge trei forme de stat şi anume:
monarhia, aristocraţia şi democraţia.

9
5
Ideile lansate de aceşti gînditori au fost preluate şi dezvoltate în principale, privitoare la structura de stat, forma de guvemămînt şi
operele lui Jean Bodin (1530 - 1596), Charles Louis Montesquieu regimul politic sînt indispensabile pentru cunoaşterea statului.
(1680 - 1755), Jean Jaques Rousseau (1712 - L778).
Jean Bodin, urmînd exemplul lui Platon Şi Aristotel în
clasificarea formelor de stat, se baza pe criterii etice. Astfel, reieşind IV.II. STRUCTURA DE STAT
din criteriul etic al dreptului, el s-a manifestat ca un susţinător al
monarhiei populare, pe care o deosebea cu mult de monarhia fondată Structura este un termen folosit pentru a desemna aspectele
pe forţă, pe cuceriri. organizaţionale specifice oricărui sistem. Conceptul de structură
Ch.L. Montesquieu a promovat tdeea precum că forma de stat cuprinde relaţiile, relativ stabilite, dintre elementele constitutive ale
este determinată de factorul geografic.. El afirmă că fertilitatea sau sistemului, pe de o parte, şi dintre aceste elemente şi sistem, pe de altă
sterilitatea solului prelucrat este condiţia unei sau altei forme de stat. parte.
Astfel, ţările, care dispun de un teritoriu cu pămînt fertil vor îmbrăca Ca şi orice ansamblu constituit din elemente legate organic între
forma aristocraţiei sau chiar a monarhiei, iar ţările cu majoritatea ele, statul posedă o structură proprie, numită "structura de stat" sau
solului sterp vor tinde spre o democraţie populară. "structura şi organizarea statelor moderne" (T.Eleiner, I.F.Aubert).
J.J.Rousseau în "Contractul social" cercetează trei forme de stat: Doctrina dreptului constituţional se caracterizează printr-o
democraţia, aristocraţia şi monarhia. Sprijinindu-se pe criterii etice, el diversitate de opinii în privinţa definirii conceptului de "structură de
consideră, la fel ca şi alţii, că aristocraţia poate fi naturală (proprie stat".
popoarelor primitive), electivă (pe care o consideră cea mai perfectă) Astfel, în una din opiniile încetăţenite, noţiunea structurii de stat
şi ereditară (pe care o consideră ca fiind cea mai rea). La rîndul său desemnează "organizarea puterii de stat" în anumitejjmite spaţiale,
monarhiile erau împărţite în: legitime (bazate pe respectarea legilor) şi adică pe_un_anumit teritoriu, raporturile specifice ce se consituie între
despotice (contradictorii intereselor poporului). elementele care alcătuiesc ansamblul statal (unităţi administrativ-
Doctrina marxist - leninistă a completat formele de stat indicate teritoriale sau formaţiuni statale), precum şi legăturile specifice dintre
mai sus cu formele de stat "bazate pe exploatare": statul sclavagist, "întreg şi "părţile" lui componente".3
feudal, burghez. Locul principal în viziunea politico-juridică socialistă Există opinii conform cărora structura de stat este "organizarea
1-a ocupat teoria "formelor de stat socialiste". de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul" şi care ne indică, dacă un
La etapa contemporană expresia "forma de stat" este tratată ca o stat este constituit din unul sau mai multe state membre.4
noţiune complexă, care înglobează: structura de stat, forma de Fără să diminuăm importanţa şi valoarea ştiinţifică a definiţiilor
guvernămînt şi regimul politic.1 în doctrina occidentală această expuse mai sus, considerăm că structura de stat este o caracteristică
expresie este utilizată mai rar, substitumdu-se prin cea de "formele de esenţială a formei de stat, care desemnează organizarea puterii de stat
stat".2 Dar, ca şi în cazul "formei de stat" sau "formelor de stat", în teritoriu, precum şi raporturile dintre elementele teritoriale ale
problematica studiată ţine de forma de guvernămînt, structura de stat ansamblului statal.
şi regimurile politice (numite şi constituţionale). în literatura de specialitate structura de stat începe a fi substituită
Reieşind din cele menţionate, putem conchide că, indiferent de prin noţiunea de organizare teritorială a statului, prin care se
modul de tratare a conceptului deja nominalizat, marea majoritate a subînţelege "sistemul relaţiilor dintre puterea centrală a statului şi
şcolilor de drept constituţional recunosc că analiza problemelor elementele teritoriale constitutive".5

96 9
7
Problema structurii de stat sau a organizării teritoriale a statului IV.II.1. STATELE UNITARE
a apărut concomitent ca extinderea considerabilă a teritoriului statului,
care, depăşind cadrul oraţiilui-cetate-stat, a condiţionat instituirea unor Statul_unitar se consideră a fi cea mai răspîndită formă a
organisme speciale pentru administrarea periferiilor structurii de stat.
în perioada incipientă, divizarea teritorial lui statului în unităţi Statul cu o formă unitară sau simplă a structurii de stat se
administrativ-teritoriale eia realizată de puterea oentrală de stat în caracterizează prin existenţa unei singure formaţiuni statale pe
persoana monarhului, care numea totodată şi p&rscanele responsabile teritoriul cuprins de frontierele acestui stat. In statele care fac parte din
de administrarea acestor unităţi (prefecţi, guvernatori, pîrcălabi etc.). această categorie suveranitatea, ca o caracteristică a puterii publice, se
Dar chiar şi m cadrul absolutismului, dnizarea teritoriului realizează pe întreg teritoriul şi asupra întregii populaţii printr-un
statului în unităţi teritoriale era realizată în dependenţă de anumiţi singur cadru de autorităţi publice, create la nivel naţional (Parlament,
factori şi anumite scopuri, cum ar fi: densitatea populaţiei, apărarea şef de stat, guvern, organ suprem jurisdicţional).7 Asemenea state au
integrităţii teritoriale, menţinerea ordinii publice, perceperea un sistem de acte normative cu aceeaşi sursă de provenienţă (organele
impoziteloi etc. indicate mai sus), conţinutul lor normativ fiind în strictă conformitate
Revoluţiile burghezo-democratice, soldate cu limitarea sau cu unica lege fundamentală a statului - Constituţia.
distrugerea unor monarhii, au introdus în verigile teritoriale primare Continuînd caracterizarea statului unitar, enunţăm că în cadrul
(oraşe şi sate) regimul <k autoadministrare locală. lui indivizii pot avea, de regulă, o singură cetăţenie, iar organizarea
In aceeaşi perioada devin mai frecvente cazurile de asociere a administrativă a teritoriului este realizată în aşa mod, încît organele
statelor sau de anexarea, unor state mai "slabe"" la statele "puternice", administraţiei publice locale se bucură de acelaşi statut juridic faţă de
cu păstrarea unor semne de independenţă ale statelor anexate. Astfel, autorităţile publice, instituite la nivel naţional.
structura administrativ-teiitorială a statului începe t se transforma în în relaţiile internaţionale statul unitar acţionează ca subiect
H
politico-teritorială. Din aceste considerente, noţiunea de "structură de plenipotenţiar de drept internaţional.
stat" pare a fi mai reuşită decît cea de "organizare teritorială". Analizînd statele unitare, unii autori le clasifică în state unitare
în explicarea noţiunii de structura de stat este necesar să simple51 state unitare complexe.8
menţionăm că şi aici sînt vizibile unele dificultăţi atit de ordin teoretic, Statul unitar simplu este tratat drept "un singur centru de
cît şi practic. Aceste dificultăţi în studierea şi sistematizarea statelor, impulsuri politice şi guvernamentale", un stat subordonat în întregime
în funcţie de structura <k stat, sînt determinate de evoluţia tipurilor de principiului unităţii.
stat, datorită tendinţelor de dezvoltare a proceselor interne. Astfel, Cu toate că statele unitare sînt acelea în care există un singur
pînă nu demult (unii autori rămînînd "fideli" acestei erori grave pînă sistem de drept, aplicabil pe întreg teritoriul, ele pot fi mai mult sau
în prezent) se considera drept forma a structurii de stat şi mai puţin centralizate.
confederaţia, pe cînd actualmente în cadrul formelor structurii statului Administraţia centralizată a unui stat înseamnă, că toate relaţiile
sînt cuprinse numai statele unitaie şi federative, alte forme fiind sociale, economice, culturale şi politice sînt dirijate de puterea
încadrate într-o categorie aparte, numită "asociaţii de state". centrală. Dar se zice că "o administraţie total centralizată în cadrul
căreia toate deciziile vor fi luate de una şi aceiaşi autoritate, fără nici o
posibilitate de delegare, va conduce repede la "apoplexie în centrul

98 9
9
sistemului şi la atrofiere la periferie", cu decizii întotdeauna tîrzii, problemele de nivel loca], fără ca aceste prerogative să afecteze
îndepărtate şi înapoiate".9 interesele naţionale.
în scopul evitării fenomenelor negative de genul celor Descentralizarea completă. Acordă unităţilor administrativ
menţionate, statele unitare centralizate an fost nevoite să se -teritoriale o autonomie, care face ca statul, rămas în principiu
desconcentreze, adică să atenueze principiul centralizării, delegînd unitar, să admită un sistem asemănător statului federativ.
autorităţilor publice locale unele atribuţii ale puterii centrale, cu Astfel, conform art.115 din Constituţia Italiei din anul 1947,
competenţa de a lua un număr oarecare de decizii. regiunile sale sînt declarate "organisme autonome".
Esenţa statului unitar complex este determinată de faptul, că în Belgia, în perioada anilor 1970 - 1980, a fost realizată o
statul unitar îşi întemeiază administraţi .a publică în unităţile descentralizare bazată pe principii etnice şi lingvistice, în rezultatul
administrativ-teritoriale pe principiile descemtra-lizării şi autonomiei căreia au fost instituite 3 regiuni politico-administrative, 4 regiuni
locale. Aceasta presupune recunoaşterea autonomiei şi competenţei de lingvistice şi 3 comunităţi culturale.
decizie, în anumite limite, organele fiind constituite în subdiviziunile Unii autori disting descentralizarea tehnică sau prin servicii şi
teritoriale ale statului (regiuni, proTiiicii, judeţe, raioane, comune, sate descentralizarea teritorială.11
etc.). Indiferent de modalitatea de descentralizare, pretutindeni şi
Dacă desconcentrarea se etplică prin motive de ordin tehnic, oricînd vor fi prezente două elemente obligatorii, şi anume: autonomia
descentralizarea se justifică prin motive politice. locală şi supravegherea ierarhică, exercitată de către autorităţile
Distincţia dintre desconcentrare şi descentralizare este făcută în publice de talie naţională.
baza următoarelor criterii: Pornind de la modul de organizare a puterii publice, unii
1. Coexistenţa personalităţilor juridice distincte de cele de stat specialişti în materia dreptului constituţional divizează statele unitare
(colectivităţile locale dispun de buget propriu, pot apela k justiţie); în: descentralizate relativ, descentralizate şi centralizate.12
2. Originea democratică a autorităţilor alese în baza votului în categoria statelor descentralizate sînt incluse state care, prin
universal, egal, direct, secret şi libei exprimat, şi nu desemnate de legile lor fundamentale, delimitează anumite atribuţii între autoritatea
către autorităţile publice centrale. publică centrală şi unităţile administrativ-teritoriale de rang superior.
3. O oarecare autonomie faţă de puterea centrală, care nu Drept exemplu se face trimitere la art. 117 din Constituţia Italiei,
exercită asupra autorităţilor administraţiei publice locale decît o în conformitate cu care regiunea (unitatea administrativ-teritorială de
simplă putere de tutelă. rang superior) adoptă dispoziţii legislative în limitele principiilor
4. Distincţia dintre afacerile naţionale şi loc ale. fundamentale, fixate de legislaţia statului, cu condiţia ca aceste
în literatura de specialitate stat puse tu discuţie două modalităţi dispoziţii să nu fie în contradicţie cu interesul naţional şi cel al altor
de descentralizare:10 regiuni în următoarele probleme: organizarea birourilor şi corpurilor
- Descentralizarea exclusiv administraţi v ă. administrative regionale, poliţie locală, urbană şi rurală, tîrguri şi
- Descentralizarea completă. pieţe, asistenţa publică, asistenţă sanitară şi spitalicească, instruire
Descentralizarea exclusiv administrativă. Presupune artizanală şi profesională, asistenţa şcolară, urbanism, turism şi
constituirea unor organe locale ni unităţile administrativ-teritoriale, industrie hotelieră, tramvai si linii de autobuze de interes regional,
recunoaşterea autonomiei relative ale acestor unităţi în sensul unei drumuri, apeducte şi lucrări publice de interes regional, navigaţie şi
autogestiuni economico - financiare, inclusiv dreptul de decizie în porturi pe lac, ape minerale şi termale, cariere şi turbării, vînătoare,

100 10
1
pescuit în apele interioare, agricultură şi păduri, artizanat, precum şi de specialitate s-a cristalizat opinia, conform căreia statul federativ
alte sectoare indicate în legile constituţionale. reprezintă uniunea de drept constituţional a două sau mai multe state
In categoria statelor relativ descentralizate sînt incluse statele, în -membre (federate), din care ia naştere o nouă formaţiune statală, care
cadrul cărora unităţile administrativ-teritoriale de rang superior posedă este subiect unitar de drept.
un caracter pur administrativ, iar dreptul de autoadministrare este Astfel, statul federativ apare în urma unui proces de unire, numit
acordat doar unităţilor teritoriale primare. O asemenea stare de fapt proces de federalizare şi care se realizează prin una din următoarele
este sesizată în Bulgaria, în conformitate cu Constituţia căreia sînt modalităţi:
interzise orice formaţiuni teritoriale autonome (art.2, al.l), iar calitatea - prin unirea mai multor^state (federalism prin agregare: S.U.A.,
de unitate administrativ teritorială de bază este atribuită comunei Elveţia);
(art. 136, al.l). - prin fărîmiţarea mai multor state (federalism prin segregare).
Statele unitare centralizate sînt considerate statele care nu Sînt şi opinii care lansează ideea că federalismul este divizat în
recunosc principiul descentralizării şi autonomiei locale, administrarea federalism de origine contractuală şi de origine constituţională.14
în teren fiind realizată de către autoritatea publică centrală. De obicei, Statele federative mai sînt numite şi uniuni, cum ar fi în cazul
în categoria statelor unitare centralizate sînt incluse statele cu regim Uniunii Sovietice, Republicii Unionale Iugoslave etc..
politic autoritar. Prin esenţa sa, statul federativ reprezintă o formă mai
democratică de organizare a puterii publice în teritoriu decît statul
unitar, deaceea în marea majoritate pentru statele federative este
IV.II.2. STATELE FEDERALE tradiţională forma republicană de guvernămînt. Spunem că acest
fenomen are loc în marea majoritate, deoarece există şi state federative
"Mare descoperire a ştiinţei politice", federalismul constituie o - monarhii: Emiratele Arabe Unificate, Malazia, Belgia, Canada,
noţiune un pic încurcată, foarte des prezentat ca un fel de remediu Australia.
capabil de a uni ceea ce este prea divizat (uniunea făcută cu forţa) şi să Analizînd raportul dintre statele federate şi statul federal
disperseze ceea, ce este prea unit sau uniform.13 (federal), putem constata că statul federativ este determinat, în esenţa
Criza actuală suferită de unele stat& federale sa, de următoarele caracteristici:
Cehoslovacia. India. Canada) ne convinge, totuşi, gâ^acest 1. Instituirea unui cadru dublu de autorităţi publice centrale
mecanism juridic de repartizare a competentelor stata le nu sa
(legislative, executive, judecătoreşti), la nivelul statului federativ şi la
_ nivelul fiecărui stat federat.
funcţioneze satisfăcător, decît dacă există minimumul necesar de 2. Existenţa unei ordini constituţionale comune, consacrate prin
identitaţejau_yointă comună a populaţiilor cninteresate. Constituţia statului federativ şi preluate de statele federate în
In plan filosofic, ideea federalismului a fost aplicată în serviciul constituţiile lor.
unificării şi centralizării puterii. 3. Existenţa uniii sistem integral de drept, constituit din norme
Din punct de vedere juridic, federalismul se prezintă ca un mod juridice, adoptate de organele cu competenţă normativă de nivel
de organizare mai avansat decît simpla descentralizare realizată într- federal, obligatorii pe întreg teritoriul statului federativ şi din norme
un stat unitar. emise de organele competente ale statelor federate, obligatorii doar pe
Noţiunea acestei forme a structurii de stat provine din limba teritoriul statelor respective.
latină, în care "foedus" înseamnă uniune. Drept rezultat, în literatura

102
10
3
4. Persoanele care alcătuiesc populaţia statului federativ deţin în categoria teritoriilor federale sînt incluse districtele federale
două cetăţenii: cetăţenia statului federativ şi cetăţenia statului federat. (S.U.A., Mexic, Australia etc.), unde sînt amplasate capitalele acestor
5. Statele federative sînt subiecte de drept internaţional, iar state, unele forme de autonomie fiind determinate de necesitatea
statele - membre - doar subiecte de drept intern, cu unele excepţii. rezolvării unor probleme naţionale. Astfel, întîlnim ca forme de
Astfel, în perioada sistemului socialist, pe lîngă URSS, membre ale autonomie în federaţie: republici autonome, regiuni autonome,
O.N.U. erau două state federate ale acesteia: Ucraina şi Belarus!. districte naţionale, provincii autonome, în dependenţă de coraportul
6. Organul legislativ al statului federativ este de obicei dintre statul federativ şi subiectele de federaţie (statele federate),
bicameral, deoarece structura bicamerală (o cameră este constituită din federalismul poate avea un caracter dualist sau de cooperare.
reprezentanţii statelor federate, iar cea de-a doua - din reprezentanţii Federalismul dualist presupune un echilibru între statul federativ
întregii federaţii) asigură, în condiţiile determinate de constituţia şi subiecţii de federaţie, ultimii fiind dotaţi cu o anumită competenţă,
statului federativ, participarea statelor federate la stabilirea unei iar relaţiile între ei întemeindu-se pe principiul neamestecului intern.
legislaţii comune şi la luarea deciziilor de nivel federativ. Federalismul cooperativ se bazează pe ideea cooperării bilaterale
Cercetînd statul federativ ca modalitate a structurii de stat, apare între federaţie şi subiecţii de federaţie, cu repartizarea echitabilă a
necesitatea identificării subiectelor de federaţie şi a formelor de atribuţiilor între federaţie şi subiecţii săi.
autonomie care sînt elemente constitutive. Cu toate acestea, federaţia este un. stat suveran, care acordă o
Subiectele de federaţie sînt considerate numai statele- membre atenţie sporită caracterului său unitar. Astfel, practic nici o constituţie
ale federaţiei, adică statele în urma unirii cărora a Juat Jiaştere federală în vigoare nu recunoaşte dreptul subiectelor federative de a
federaţia. ieşi din componenţa federaţiei.
Numărul subiectelor de federaţie djferâ de la stat la stat. Dacă în Foarte convingătoare în acest sens este Constituţia S.U.A., care
Iugoslavia şi Insulele Canare există cîte doi subiecţi de federaţie, în secţiunea l O consacră restricţii privind atribuţiile statelor - membre
atunci în Belgia - trei, în Australia - şase, în Emiratele Arabe - şapte, şi anume: statele - membre nu pot încheia tratate, alianţe sau
în Austria - nouă, în Canada - zece, în Germania - şaisprezece, în confederaţii; nu pot elibera scrisori de capitulare şi represalii; nu pot
Elveţia - 23, în India - 25",în S.U.A. ~52. bate moneda de aur sau de argint; nu pot adopta legi retroactive ori
Caracterul statal al unităţilor teritoriale, ce constituie statul legi ce prevăd pierderea drepturilor civile, sau legi care ar afecta
federativ şi se bucură de calitatea de subiect de federaţie, este obligativitatea contractelor, nu pot conferi titluri nobiliare.
determinat de faptul că acestea îşi au propriile constituţii, de regulă Statele - membre nu pot stabili, fără consimţămîntul
organul său reprezentativ şi organul executiv, uneori - organe Congresului, impozite sau taxe vamale pe importuri sau exporturi, cu
judecătoreşti şi formaţiuni militare, deseori - cetăţenia şi simbolurile excepţia cînd acestea sînt necesare pentru aplicarea legilor de
sale de stat şi în toate cazurile - reprezentanţii săi în organul verificare.
reprezentativ al federaţiei. Statele - membre nu pot, fără consimţămîntul Congresului, să
în afara subiectelor federale, în cadrul statului federativ mai pot stabilească taxe pe tonaj, să întreţină trupe sau vase de război în timp
fi întîlnite şi aşa numitele teritorii federale. de pace, să încheie acorduri sau înţelegeri cu alte state sau cu puteri
Teritoriile federale nu se bucură de statutul de subiecte federale, străine ori să intre în război, cu excepţia cazului cînd sînt efectiv
dar se subordonează nemijlocit autorităţilor publice centrale. invadate sau într-un pericol iminent care nu admite nici o întîrziere.15

104 10
5
Etapa modernă supune statul federativ la două tendinţe care se subifîcle_ale federaţiei, cuprinde: republici, ţinuturi, regiuni, regiuni
manifestă diferit în funcţie de esenţa statelor, de rezolvarea unor autonome, districte autonome, două oraşe de importanţă federală
probleme cu caracter economic şi naţional, de fundamentul ideologic (Moscova, Sanct-Peterburg). Conform Constituţiei Rusiei (art.5),
al statului ş.a. Una din aceste tendinţe este cea de centralizare, prin subiectele federaţiei sînt declarate egale în drepturi, în realitate însă,
trecerea la structura unitară a statului, iar alta ţine de decentralizare, de acest principiu al federaţiei nu se respectă. Drept dovadă serveşte
menţinere a federaţiei. faptul că republicile sînt considerate "state", au constituţii şi cetăţenie
Forma federativă a structurii de stat este acceptată de a noua proprie, pe cînd restul subiecţilor de federaţie sînt deposedate de
parte din statele lumii, în care trăiesc şi activează circa o treime din asemenea caracteristici. \
populaţia Terei.16 Printre statele federative întîlnim state industriale Al treilea model de federaţie asimetrică, "asimetria camuflată",
gigant (S. U. A.), state industriale mici (Belgia) şi state cu teritorii este constituită din subiecte de federaţie de acelaşi rang, dar egalitatea
relativ mici (Elveţia). între ele nu se respectă în unele domenii (adică sînt reprezentate
Se consideră că structura federativă a statelor este determinată în neproporţional în adunarea parlamentară, dependentă de numărul de
marea lor majoritate, de principiul teritorial (S.U.A., Brazilia, Mexic, populaţie din cadrul fiecărui subiect). Exemplu de asemenea federaţie
Australia, Germania, Austria, etc.). Unele state, însă, au acceptat servesc Emiratele Arabe, unde şapte subiecţi de federaţie sînt
structura federativă pornind de la alte principii, cum ar fi cel naţional, reprezentaţi în Adunarea Naţională de un număr diferit de deputaţi (de
etnic, lingvistic. apartenentă_religjoasă (Canada__cu 9 provincii la 4 la 8).
anglolingviste şi o provincie francolingvisticâ (Cvgbec); Belgia_cujin Generalizînd analiza formelor structurii de stat, constatăm că
subiect federativ forma unitară sau federativă a staţuluijuj este determinată:
mixt). - nici de suprafaţa teritorială;
Actualmente, federaţiile au început să fie clasificate în simetrice - nici dejjensitatea sau numărul locuitorilor;
şi asimetrice. - mcjji^existenţa mai mujtor_naţionalităţi;
Federaţia simetrică ideală este constituită din subiecte ale - nici de regimul politic sau forma de guvernămînt.
federaţiei avînd acelaşi statut juridic.
Federaţia asimetrică se manifestă în trei forme:
- federaţia asimetrică structurală: se caracterizează prin faptul că IV.II.3. ASOCIAŢIILE DE STATE
pe lîngă subiectele federaţiei, statul federativ cuprinde şi alte
formaţiuni teritoriale: teritoriile federale, districtul federal (de regulă, Spre deosebire de statele federative care în esenţa lor sînt uniuni
de unul singur), coloniile federale, iar unele state - chiar şi "state de drept constituţional, asociaţiile de state sînt considerate uniuni de
asociate". drept internaţional.17
Pentru acest model de federaţie asimetrică este specifică Principalele forme ale asociaţiilor de state, care nu constituie o
inegalitatea statutului juridic al subiectelor federaţiei şi nesubiecţilor formă a structurii de stat, ci o formă a uniunilor internaţionale, un
prin reducerea drepturilor ultimilor. fenomen al vieţii internaţionale,18 care au evoluat pe parcursul istoriei,
Al doilea model de federaţie asimetrică este constituit numai din sînt următoarele:
subiecte ale federaţiei, dar neidentice. Ca model tipic de asemenea 1. Confederaţiile de state.
model de federaţie serveşte Rusia, care, fiind constituită din 89 de 2. Uniunile de state.

106 10
7
1. Confederaţiile de state. Reprezintă o uniune de state care, cazuri, confederaţia a constituit fenomenul care a generat state
păstrîndu-şi suveranitatea şi calitatea de subiect al dreptului federative. Astfel, Confederaţia statelor americane (1778 - 1787) s-a
internaţional, îşi unesc eforturile pentru promovarea unor interese transformat în federaţie, confederaţia germană, organizată în urma
comune (economice; politice, militare, financiare, diplomatice etc.). în tratatului de la Viena (1815) prin Constituţia Germaniei din 1871, se
scopul realizării intereselor devenite comune atît pe plan intern, cît şi transformă într-un stat federativ, confederaţia elveţiană (1815 - 1848),
extern, confederaţia îşi instituie un organ al asociaţiei (parlament, cu toate că şi-a păstrat denumirea, la fel a devenit un stat federativ.
congres, adunare confederată, dietă), constituit din reprezentanţi ai Printre exemplele istorice de confederaţii de state menţionăm:
tuturor statelor membre. - Confederaţia elveţiană. Este recunoscută drept cea mă veche
Confederaţia mai este definită ca o asociaţie politico-juridică confederaţie, avîndu-şi dreptul încă în timpul "Ligii cantoanelor",
între statele doritoare să-şi menţină securitatea de atentatele datată cu 1291. Avînd iniţial trei cantoane în componenţa sa, la 21
agresorilor exteriori şi să conserveze pacea în raporturile lor mutuale,' decembrie 1481 Confederaţia elveţiană este proclamată oficial în
administrînd în comun unele interese. 9 componenţa a zece cantoane, iar independenţa ei este recunoscută în
După J.J.Rousseau, confederaţiile permit de a "reuni puterea anul 1648 prin tratatul de la Westfalia. La început Napoleon I (1803),
unui mare popor cu poliţia şi ordinea unui mic stat".20 iar mai tîrziu Congresul de la Viena (1815) i-au dat forma definitivă
Printre caracteristicile de bază ale confederaţiei am putea numi împreună cu principiile de neutralitate şi inviolabilitate teritorială.
următoarele: Puţin mai tîrziu, după represiile de la Sonderburg, cauzate de
1. Spre deosebire de statul federal (Bundestaat), confederaţia de rebeliunea susţinută de şapte cantoane catolice, Constituţia din 12
state (Staatenbund) se bazează pe un tratat internaţional (numit pactul septembrie 1848 va consacra transformarea Elveţiei într-un stat
confederal) şi nu pe o constituţie. federal, păstrînd denumirea de "Confederaţie elvetică", reluată şi de
2. Confederaţia este o uniune de drept internaţional, formată pe Constituţia din 29 mai 1874, rămasă în vigoare pînă astăzi.
principii benevole, în cadrul căreia statele - membre, păstrîndu-şi - Confederaţia celor treizeci de colonii engleze vechi din
suveranitatea, soluţionează unele probleme comune pentru ele. America de Nord (Constituită în anul 1776 în baza "Articolelor
3. Confederaţia este o asociaţie de state, în cadrul căreia se federaţiei" şi care s-a menţinut, cu mari dificultăţi, pînă în anul 1787)
respectă şi se asigură dreptul acestora de a ieşi din cadrul asociaţiei, cu a organizat între noile state independente un fel de alianţă perpetuă,
condiţia respectării dispoziţiilor pactului confederal. fiecare conservîndu-şi "suveranitatea, libertatea şi independenţa".
4. Confederaţia reprezintă o asociaţie de state cu un organ de Confederaţia avea instituit un organ unic, Congresul, care întrunea
dirijare, constituit din reprezentanţii statelor membre, cu o competenţă reprezentanţii statelor membre şi care lua decizii prin unanimitate, iar
limitată de dispoziţiile pactului confederal, actele normative ale căruia în chestiunile legate de război, tratate şi alianţe, monedă şi
devin obligatorii numai după ratificarea lor de către organele împrumuturi, efectiv de trupe, anexiunea altor colonii etc., printr-o
competente ale statelor confederate. majoritate de 9/13 voturi.
5. Organul comun al confederaţiei funcţionează conform în realitate, obiectul Confederaţiei ţinea în cea mai mare parte de
principiului unanimităţii, şi nu după cel al majorităţii. asistenţa mutuală şi apărarea comună, precum şi relaţiile cu statele
6. Confederaţia nu devine niciodată stat, nu obţine personalitate străine. Confederaţia nu dispunea de o putere fiscală proprie, nu
juridică şi nu este subiect de drept internaţional, cu toate că în unele poseda nici un organ executţv sau judiciar comun, nu putea impune
executarea deciziilor. După Madison, "în virtutea Articolelor

108
10
9
Confederaţia nu este nimic mai mult decît un tratat de alianţă, "combinaţii matrimoniale dinastice". La titlul exemplelor istorice de
prietenie şi comerţ între state independente şi suverane". acest gen vom cita Uniunea personală, realizată în secolul XV între
- Confederaţia germană, creată în anul 1815, ca în anul 1866, regatul Poloniei şi marele ducat al Lituaniei, ca urmare a căsătoriei
după zdrobirea Austriei de către Prusia în Bătălia de la Sadowa, a fost ducelui Lituaniei cu regina Poloniei; Uniunea personală a Angliei Şi
transformată într-o Confederaţie a Germaniei de Nord, care a existat Hanovrei, începînd cu venirea la tron a lui George I de Hanovria la
pînă la formarea Imperiului (Reihul) federal în anul 1871. 1714, pînă la înlăturarea acestuia de către regina Victoria în anul
- Commonweath-ul (Comunitatea de Naţiuni, denumită pînă în 1873; Uniunea personală a Belgiei şi Congo din 1815, cînd regele
1947 "Comunitatea Britanică de Naţiuni") este considerat o Leopold II devine conducător al acestei uniuni cu titlul de proprietate
"confederaţie extrem de suplă, dar în schimb extrem de slabă", o personală pînă în 1908, cînd are loc anexarea colonială, realizată într-o
asociaţie de state independente ieşite din imperiul Britanic formă foarte simplă de către Belgia; Uniunea personală, considerată
(dominioanele), dotate cu un minimum de organe comune: Coroana şi efemeră, realizată de Simon Bolivar între Peru (1813), Columbia
Conferinţele periodice ale şefilor de guvern.22 (1814), Venezuela (1816); Uniuniea personală a celor trei ţări
- Comunitatea instituită conform prevederilor art. l şi ale titlului româneşti a lui Mihai Viteazul.
XII din Constituţia franceză din 4 octombrie 1958 între Franţa şi Istoria cunoaşte şi cazuri cînd uniunile personale erau create în
popoarele teritoriilor sale de peste mare, care s-au decis să-şi aleagă virtutea unor decizii luate de organe statale naţionale sau organisme
calitatea de membri ai comunităţii. internaţionale.
Exemplificările făcute mai sus ne fac să observăm că acest fel de Astfel, Uniunea personală dintre Prusia şi Neuchatel, între anii
confederaţie se prezintă (mai ales din punct de vedere istoric) ca o 1707 - 1857, a fost fondată prin decizia unui tribunal elveţian;
formă de tranziţie spre statul federal. Uniunea personală dintre Ţările de Jos şi Luxemburg a fost înfiinţată
Tendinţa, însă, pare pornită a se inversa în unele state din pe baza tratatelor adoptate la Congresul din Viena din 1815.
Europa de Est, unde criza comunismului este însoţită de o criză a B. Uniunile reale
federalismului (URSS, Cehoslovacia etc.). Spre deosebire de uniunea personală, uniunea reală este o
asociaţie de state legate nu numai prin intermediul unui singur monarh
2. Uniunile de state. Aceste forme de agregare interstatală sînt sau şef de stat, dar şi prin crearea multor organe comune. Din aceste
constituite prin asocierea a două sau mai multe state, guvernate de considerente, se discută despre plasarea uniunilor reale în categoria
acelaşi suveran. Dispărută la etapa actuală, această formă deosebită de formelor structurii de stat. Astfel se susţine că, "în cazul uniunilor
asociere a statelor s-a manifestat în două aspecte: reale s-a putut vorbi cu drept cuvînt de o formă a structurii de stat, nu
A. Uniunile personale, care sînt o formă temporară de asociere numai pentru că în general li s-a recunoscut dreptul de a acţiona în
între două state, caracterizate prin existenţa unui singur monarh şi relaţiile internaţionale ca un singur stat, dar şi ca o consecinţă a
absenţa altor organe comune, în cadrul uniunii personale, fiecare stat faptului că ele aveau şi alte organe comune decît şeful statului".24
-membru îşi conservă existenţa proprie, fără a-şi menţine, însă, Acest tip de uniune, calificat uneori "confederaţie",25 era ceva
independenţa. Monarhul comun nu acţionează decît "în virtutea unui mai potrivit decît uniunea personală, deoarece identitatea monarhului
fel de dedublare funcţională, mai degrabă, ca şef al altuia".23 sau a şefului de stat depindea nu numai de legile de succesiune la tron
Existenţa unui monarh comun pentru două state era determinată sau alte "jocuri" dinastice, dar şi de un act juridic expres, formulat în
fie de consecinţa legilor succesorale la tron, fie de rezultatul unor conţinutul unui tratat interstatal, în virtutea căruia statele asociate

110 11
1
conveneau să exercite în comun unele competenţe, în marea
majoritate a cazurilor, însă, acest tip de uniune nu era decît un paravan vizînd în special instituţia şefului de stat în raport cu autoritatea
legislativă.
al expansionismului, exercitat de cel mai dinamic stat^în detrimentul
celuilalt. Spre deosebire de literatura de specialitate mai veche, cunoscută
în categoria exemplelor istorice de uniuni reale se înscriu: în spaţiul ex-sovietic, în care forma de guvernămînt era recunoscută ca
Uniunea Norvegiano-Suedeză, care a existat în perioada anilor 1815 element al formei de stat, în literatura de similară din Occident, practic
-1905; Uniunea Islando-Daneză - între anii 1918 - 1944; Uniunea a încetat să figureze problema teoretică a formei de guvernămînt,
Moldovei şi Munteniei, cunoscută sub denumirea de "Principatele atenţia majoră fiind acordată regimurilor politice.26
Unite"; Uniunea Austro-Ungară, care a durat din anul 1867 pînă în Luînd în consideraţie faptul, că în doctrina naţională problema
anul 1916 şi care eră dotată cu numeroase organe comune (şef de stat, formei de guvernămînt persistă şi este utilizată chiar în textul
miniştri de externe, de război şi de finanţe), precum şi un organ Constituţiei în vigoare (art.l,al.2), vom realiza în continuare o
interpretare tradiţională a noţiunii abordate.
reprezentativ mixt, format din două delegaţii, aparţinînd respectiv
parlamentelor austriac şi ungur. S-a menţionat deja că primii care au iniţiat problema formei de
Din cadrul uniunilor de state trebuie să excludem uniunile guvernămînt, încercînd chiar să clasifice varietăţile de manifestare ale
inegale", organizate pe principiul vasalităţii, uniunile de tip mandat acesteia, au fost istoricul antic Herodot şi filosofii Platon şi Aristotel.
sau protectorat, în cadrul cărora un stat îl domină pe altul, exercitînd în afirmaţia lui Platon există următoarele forme de guvernămînt:
- aristocraţia (considerată forma ideală de guvernămînt);
în locul lui atribuţiile cu caracter internaţional, precum şi unele
- timocraţia (guvernămîntul celor avizi de bogăţii, ambiţioşi şi
atribuţii interne.
care generează din aristocraţie);
- oligarhia (o formă avansată a timocraţiei, guvernarea fiind
IV. III. FORMA DE GUVERNĂMÎNT
realizată de cei mai bogaţi);
- democraţia (admite accesul poporului la guvernare);
IV. III.l. Conceptul formei de guvernămînt - tirania (poate fi şi este deja instituită în urma abuzului de
libertăţi democratice);
Forma de guvernămînt, ca noţiune şi mai apoi ca instituţie Aristotel, la rîndul său, propunea trei tipuri ale formei de
juridică de drept constituţional, are o importanţă deosebită întru guvernămînt:
reglementarea normativă a relaţiilor, ce ţin de buna organizare şi - monarhia, pentru care era specifică concentrarea puterii în
funcţionare a statului. mîinile unei singure persoane, în opinia celebrului filosof, monarhia
Noţiunea în discuţie ni se prezintă drept un instrument efectiv, putea genera uşor în tiranie sau despotism.
care ne permite să pătrundem în esenţa unui sau altui mecanism de - oligarhia, în cadrul căreia puterea aparţine mai multor indivizi
stat, consfinţit în constituţiile statelor respective. (diarhia, triumviratul, decemviratul) sau mai restrînse după caz (clasă
socială, castă militară).
în doctrina contemporană a dreptului constituţional forma de
- democraţia, în care deţinătorul plenipotenţiar al puterii era
guvernămînt este interpretată ca o modalitate de constituire şi poporul.
funcţionare a autorităţilor publice legislative şi executive centrale,
într-o manieră deosebită formele de guvernămînt au fost abordate
în opera lui Ş. L. Montesquieu, care distingea:

112
11
3
- republica, în care puterea aparţinea fie unei categorii sociale totuşi, nu este absolută, ea putînd fi limitată de către familia regală,
distincte (republică aristocratică), fie întregului popor (republică care decide asupra moştenirii tronului şi poate obliga monarhul să
democratică); abdice.28
- monarhia, în cadrul căreia puterea aparţinea monarhului care o Monarhia limitată, numită şi constituţională, se caracterizează
exercită conform unor legi relativ exacte şi stabile; printr-o limitare a puterii absolute a monarhului prin dispoziţii
- despotismul, unde puterea se exercita în afara oricăror reguli normative din Constituţia statului respectiv.
prestabilite. în literatura de specialitate monarhia limitată (constituţională)
La etapa contemporană cei care împărtăşesc punctul nostru de este divizată, la rîndul său, în - monarhie dualistă şi monarhie
vedere despre conceptul formei de guvernămînt, consideră că cea mai parlamentară.
generală şi probabil, cea mai perfectă este clasificarea formelor de Monarhia dualistă este o formă iniţială a monarhiei limitate
guvernămînt în monarhie şi republică.27 (constituţionale), în cadrai căreia puterea de stat se realizează, conform
principiului separării puterii, mai ales a puterilor legislative şi
executive.
Astfel, puterea legislativă aparţine, în fond, parlamentului ales
de către un cerc mai larg sau mai restrîns de supuşi (în dependenţă de
IV. III.2. MONARHIA tipul de scrutin şi principiile dreptului electoral). Puterea executivă
este încredinţată monarhului, care o exercită nemijlocit sau cu
Monarhia (în traducere din limba greacă înseamnă din proprie concursul unui guvern numit de el. Cea de a treia ramură a puterii de
autoritate, sau putere personală) este forma de guvernămînt în stat aparţine la fel monarhului.
cadrai căreia puterea publică este individualizată, fiind prerogativa Este de datoria noastră să menţionăm faptul că în cadrul
excepţională a monarhului. monarhiei dualiste separarea puterilor în stat poartă, de obicei, un
Fiind cea mai matură, monarhia este considerată şi cea mai caracter limitat şi poate chiar formal. Astfel, legile adoptate de către
răspîndită formă de guvernămînt. în evoluţia sa monarhia s-a realizat Parlament intrau în vigoare numai cu condiţia aprobării acestora de
într-o formă sau alta, datorită cărui fapt astăzi putem discuta despre către monarh, care se bucura de dreptul la veto. Pe lîngă acestea
monarhia absolută şi monarhia limitată. monarhul era în drept să adopte decrete cu putere de lege şi chiar să
Monarhia absolută se caracterizează prin puterea discreţionară dizolve parlamentul, transformînd astfel, într-o manieră destul de
a şefului de stat în persoana monarhului care, pe lîngă faptul că este simplă, monarhia dualistă în monarhie absolută.
unicul legislator, dirijează nemijlocit cu administrarea publică şi este Ca exemplu convingător ne poate servi Constituţia României,
instanţa judiciară supremă. promulgată la 27 februarie 1938 şi intrată în istorie sub denumirea de
Fiind prima şi cea mai veche formă de guvernămînt, monarhia "Constituţia lui Carol al II-lea". Această constituţie declara regele
absolută a fost specifică pînă la Revoluţia franceză. României "cap al statului" (art.30), incluzînd în competenţa acestuia
La etapa contemporană monarhia absolută a devenit o raritate, dreptul de a elabora decrete cu putere de lege, de a iniţia legi şi de a
drept exemplu servind monarhia din Arabia Saudită şi Oman. Pe lîngă iniţia revizuirea constituţiei (art. 31, al.7 şi art. 97), precum şi dreptul
alte atribuţii nelimitate, monarhii acestor state sînt şi conducători de sancţiune a legilor (dreptul la veto), refuzul de a le sancţiona fiind
religioşi. Dar, trebuie să recunoaştem că puterea acestor monarhi, nelimitat şi liber de orice control. Pe lîngă convocarea şi închiderea

114 11
5
şedinţelor parlamentului, regele era în drept de "a dizolva ambele guvernului sau ministrul respectiv, care şi poartă responsabilitatea
adunări (ambele deodată sau numai una din ele)", Constituţia nu deplină pentru acest act, deoarece monarhul este "inviolabil şi scutit
stabilea un termen pentru convocarea noilor alegeri. de răspundere".
O asemenea situaţie s-a creat şi în Iordania unde, după O trăsătură importantă a monarhiei parlamentare o constituie
dizolvarea parlamentului în anul 1974, alegerile noului parlament au formarea guvernului în baza majorităţii parlamentare, situaţie soldată
fost organizate doar în anul 1989. cu răspunderea politică a gunernului faţă de parlament pentru întreaga
Guvernul din cadrul monarhiei dualiste se subordonează sa activitate, desfăşurată pe plan imtern şi extern.
monarhului, miniştrii fiind consideraţi funcţionari ai acestuia, în acest Monarhia parlamentară contemporană este forma de
mod, guvernul nu poartă responsabilitate politică în faţa guvernămînt acceptată în Anglia, Japonia, Niderland, Suedia, Canada,
parlamentului, miniştrii purtînd răspundere politică numai faţă de Belgia, Olanda, Australia ş.a.
monarh.
Astăzi această formă monarhică de guvernămînt, caracteristică
prin rolul decisiv al monarhului în viaţa politico-statală, mai poate fi IV. III.3. REPUBLICA
întîlnită în Maroc, Iordania, Arabia Saudită, Nepal.
Monarhia parlamentară este o formă a monarhiei limitate Republica este forma de guvernămînt cu origine etimologică
(constituţionale), cu o divizare expesă a puterilor în stat, divizare care latină (res-publica), în cadrul căreia autorităţile publice centrale (şef
asigură primatul legislativului asupra executivului, monarhul avînd de stat, parlament) sînt constituite din funcţionari aleşi pe un anumit
mai mult un caracter simbolic, exercitînd, de regulă, atribuţii de ordin termen de către cetăţenii statului respectiv prin vot universal, egal,
protocolar. secret şi liber exprimat în mod direct sau indirect.
Deşi că în cadrul monarhiei parlamentare puterea de stat este Datorită procedurii de instituire a acestor autorităţi publice,
organizată în baza principiului separării acesteia, se asigură o poziţie Republica se consideră cea mai democratică formă de guvernămînt,
ierarhică superioară a parlamentului, mai ales în raport cu executivul. deoarece poporul, fiind deţinătorul puterii, încredinţează exerciţiul
Poziţia de vîrf a parlamentului se explică prin faptul că guvernul (de acesteia reprezentanţilor aleşi.
obicei numit de către monarh) necesită votul de încredere al în condiţiile actuale această formă de guvernămînt, devenită
parlamentului (uneori a camerei inferioare a acestuia), iar monarhul clasică, poate îmbrăca nişte forme specifice, care o fac să difere de la
este obligat să numească în fruntea guvernului liderul partidului stat la stat, ceea ce ne face să distingem: republici prezidenţiale,
(liderul unui bloc de partide), care a obţinut majoritatea mandatelor în republici parlamentare şi republici mixte (numite semiprezidenţiale
parlament (sau în camera inferioară a acestuia). sau semiparlamentare).
Se spune că în cadrul aceastei forme de monarhie limitată Republica prezidenţială. Este forma republicană de guvernămînt,
(constituţională) monarhul domneşte, dar nu guvernează, deoarece instituită pentru prima dată în SUA, avînd ca model iniţial monarhia
atribuţiile monarhului sînt limitate pînă la zero. Actfel, dreptul său de dualistă. Din punct de vedere doctrinar este fundamentată pe ideea
veto asupra legilor adoptate de către parlament sau nu este aplicat în separării puterii de stat, concomitent fiind prevăzute şi o serie de
genere, sau este aplicat atunci cînd o cere guvernul. Monarhul nu contrabalanţe care, în esenţa lor, asigură colaborarea funcţională
întreprinde nici o acţiune în mod independent, iar actele emise de el efectivă a acestor puteri.
intră în vigoare numai după ce se contrasemnează de către şeful

116 11
7
în cadrul unei asemenea forme de guvernămînt, atît puterea "prezidenţialism",29 se caracterizează prin concentrarea tuturor
legislativă (Parlamentul), cît şi cea executivă (şeful statului) sînt alese atribuţiilor de bază ale puterii în competenţa şefului de stat.
de către popor, legitimitatea lor devenind echivalentă. Prezidenţialismul a fost cunoscut mai ales în America Latină şi Africa
In republica prezidenţială funcţia şefului de stat este exercitată de Nord.
de către preşedintele statului care, în acelaşi timp, este şi şeful Republica parlamentară. La fel ca şi republica prezidenţială este
executivului. Guvernul, ca organ colegial, de obicei nu se formează, fundamentată pe concepţia separării puterii de stat şi presupune
miniştrii fiind numiţi în funcţie de către şeful statului, în subordinea autonomia funcţională a legislativului, executivului şi justiţiei.
căruia se află pe tot parcursul activităţii sale. Drept rezultat, guvernul Datorită faptului că parlamentul este ales de către popor prin vot
republicii prezidenţiale nu funcţionează ca un organ colegial, membrii universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, iar şeful statului este
săi purtînd răspundere individuală în faţa şefului de stat. Din aceste ales de către parlament sau un colegiu electoral, în componenţa căruia,
considerente rezultă că, realmente, caracteristica de bază a republicii pe lîngă parlament, intră membri ai organelor reprezentative ale
prezidenţiale constă în lipsa oricărei forme de responsabilitate politică subiectelor de federaţie, poziţia parlamentului în cadrul mecanismului
a guvernului în faţa parlamentului. de stat este superioară.
în categoria contrabalanţelor şi a măsurilor de intervenţie Trăsătura acestei forme de guvernămînt, care o face să difere de
reciprocă, care asigură colaborarea efectivă a puterilor, îndeosebi a altele, este responsabilitatea politică a guvernului în faţa
legislativului şi executivului, se înscriu: parlamentului, care poate dizolva guvernul prin "punerea în
- imposibilitatea înlăturării pe cale constituţională a unei puteri de minoritate" sau prin "vot de neîncredere".
către alta. Impicimentul (destituirea din funcţie a membrilor Spre deosebire de republica prezidenţială, în republica
executivului şi judecătorilor) poate fi aplicat de către parlament numai parlamentară executivul are o structură bicefală prin disocierea sa în
în cazul în care persoanele nominalizate au comis acţiuni ilicite grave. funcţia de şef de stat şi guvern.
- şeful statului intervine în activitatea parlamentului, avînd Atribuţiile şefului statului, care în conformitate cu constituţia pot
dreptul de veto suspensiv (numit şi veto de buzunar) faţă de legile fi destul de vaste, sînt exercitate, de regulă, de către guvern prin
adoptate de parlament, pentru înlăturarea căruia este necesar votul intermediul şefului guvernului sau a ministrului, care contrasemnează
calificat al ambelor camere parlamentare. actele şefului statului, în rezultat, şeful statului este iresponsabil din
punct de vedere politic, întreaga responsabilitate revenind guvernului.
- şeful statului necesită acordul camerei parlamentare superioare
Cu atît mai mult această răspundere deseori este solidară, datorită
la numirea în funcţie a unor funcţionari publici (miniştri, judecători) cărui fapt votul de neîncredere, acordat unui membru, dar mai ales
sau la ratificarea unor tratate internaţionale . şefului guvernului, atrage după sine demisia întregului guvern, în
- puterea judiciară, pe lîngă activitatea judecătorească, exercită şi calitate de contrabalanţă guvernul poate cere, prin intermediul şefului
controlul constituţionalităţii actelor normative adoptate de către statului, dizolvarea parlamentului şi fixarea noilor alegeri.
parlament şi şeful de stat, asigurmd, astfel, respectarea legalităţii în Republica parlamentară este forma actuală de guvernămînt a
activitatea acestor autorităţi publice. Germaniei, Ungariei, Italiei, Indiei, Cehiei, Slovaciei, Estoniei etc.
Pe lîngă faptul că această formă de guvernămînt este în decursul evoluţiei istorice acest tip de guvernămînt s-a
"aplaudată", ea nu este lipsită şi de caracteristici depreciative, mai ales realizat în circumstanţe istorice şi constituţionale diferite, datorită
prin pericolul transformării executivului într-un organ omnipotent. cărui fapt şi astăzi se vorbeşte despre două tipuri de manifestare ale
Această stare de fapt, numită "republică superprezidenţială" sau

118 11
9
acestei forme de guvernămînt: regimul parlamentar dualist (guvernul "cratos" (puterea), acest cuvînt semnifică literalmente "puterea
este responsabil şi în faţa parlamentului, şi în faţa şefului statului) şi poporului" ori "poporul la putere", "guvernarea poporului de către el
regimul parlamentar monist (guvernul este responsabil numai în faţa însuşi" sau, după expresia ce aparţine preşedintelui SUA Lincoln (19
parlamentului). noiembrie 1863 în timpul vizitei sale pe cîmpul de luptă de la
Republica semiprezidenţială. Este forma de guvernămînt, care Gettysburg), "guvernarea poporului prin popor".
înglobează caracteristici specifice atît republicii prezidenţiale, cît şi Rămînînd a fi cea mai perfectă modalitate de a conduce cu
republicii parlamentare. treburile publice, democraţia este afectată de unele imperfecţiuni,
Astfel, şeful statului, (preşedintele republicii) se alege de către numite "paradoxuri ale democraţiei". Datorită acestora în cadrul
popor prin vot universal, egal, secret şi liber, exprimat în mod direct societăţii îşi au izvorul tensiuni sociale, care duc sau la slăbirea
sau indirect, ca şi în republicile prezidenţiale, dar cu anumite atribuţii democraţiei, sau la înlocuirea acesteia cu un regim antidemocratic,
proprii, unde există şi guvern în frunte cu un prim-ministru, ca şi în autoritar. La capitolul unor asemenea imperfecţiuni am putea cita
republicile parlamentare, care se sprijină pe majoritatea parlamentară contradicţiile între diferite laturi ale democraţiei: consens şi conflict;
şi care este responsabil din punct de vedere politic în faţa reprezentativitate şi guvernabilitate; legitimitate şi eficacitate.
parlamentului. Democraţia reprezintă un proces istoric care, pe măsura evoluţiei
în republica semiprezidenţială raporturile dintre Preşedinte, sale istorice, a căpătat noi expresii cantitative şi calitative. Pornind de
Parlament şi Guvern pot fi diferite, în funcţie de evoluţia politică, la aceasta, R. Dahl distinge trei etape de dezvoltare a democraţiei:
regulile constiuţionale şi voinţa electoratului. - faza democraţiei antice, limitată în spaţiu la dimensiunile
statului-cetate (democraţia ateniană, democraţia spartană, democraţia
corintiană). Democraţia antică era guvernată de principiile libertăţii,
IV.III.4. REGIMUL POLITIC egalităţii şi majorităţii;
- faza democraţiei moderne, specifică statului contemporan,
Regimul politic reprezintă ansamblul instituţiilor, metodelor, caracteristică prin apariţia şi evoluţia reprezentativităţii;
procedeelor şi mijloacelor, prin care se realizează puterea politică în - faza democraţiei viitorului, nucleul căreia se fundamentează pe
societate, în ultimul timp, se foloseşte sintagma "sistem politic" cu consideraţia că democraţia va evolua în două direcţii: în plan
aceleaşi semnificaţii, ceea ce ni se pare absolut inadmisibil. transnaţional (Comunitatea europeană) şi în cadrul intern al statelor,
Fără a intra în miezul discuţiilor despre regimul politic, vom prin promovarea crescîndă a autonomiei locale şi a descentralizării.31
menţiona doar diversitatea opiniilor referitoare la esenţa noţiunii în în viaţa cotidiană democraţia reprezintă un sistem de instituţii şi
discuţie,30 apelînd la cea mai simplă clasificare a regimurilor politice, relaţii, prin care membrii societăţii acţionează fie direct, ca autoritate
şi pornind de la relaţia: stat-societate-individ. Orientînd vizorul spre elaboratoare a deciziilor cu caracter obligatoriu, fie prin intermediul
locul şi rolul individului în procesul de realizare a puterii de stat, vom unor reprezentanţi, care elaborează aceste decizii în numele celor care
deosebi trei categorii de regimuri politice: democraţia, regimul liberal i-au ales, ceea ce duce la două tipuri de regimuri democratice:
şi antidemocraţia. democraţia directă şi democraţia semi - directă.
Democraţia directă. Este o formă a regimului politic, în cadrul
Democraţia. Cuvîntul "democraţie" îşi are originea etimologică căruia deciziile de interes public sînt luate direct de populaţie, şi nu
în limba greacă. Format din două rădăcini, "demos" (poporul) şi indirect, prin intermediul unor reprezentanţi desemnaţi prin alegeri.

120 12
1
Fundamentul teoretic al democraţiei directe este teoria anumite familii, relaţiile de rudenie fiind factorul determinant în
suveranităţii populare, ceea ce înseamnă că guvernarea poate fi luarea deciziilor. Adversarii erau îndepărtaţi din viaţa publică printr-o
legitimată doar prin voinţa celor guvernaţi, exprimată în condiţii egale procedură numită "ostracizare" (formă de judecată a adunării
pentru toţi cetăţenii. poporului în vechea Atena, prin care un cetăţean, considerat
"Cînd în Republică, poporul are putere suverană, remarca primejdios pentru securitatea şi libertatea regimului, era exilat pe un
Montesquieu, aceasta e democraţie".32 Teoria în cauză a fost termen de pînă la zece ani). Demosul nu se identifica cu întreaga
dezvoltată şi bine argumentată de către J.J. Rousseau în "Contractul populaţie a unei cetăţi, limitîndu-se doar la cei calificaţi să conducă cu
social" prin care, după el, "fiecare dîndu-se tuturor nu se dă nimănui" treburile publice. Din categoria demosului erau excluse mai multe
şi la sfîrşitul căruia " în locul persoanei particulare, a fiecărui categorii de persoane adulte: femeile, metecii, sclavii şi cei consideraţi
contractant, acest act de asociere produce un corp moral şi colectiv nedemni de a participa la viaţa politică a cetăţii, în concepţia grecilor,
compus din atîţia membri cîte locuri are adunarea reprezentanţilor" şi corpul cetăţenilor cu drept de participare la conducere trebuie să fie
unde "asociaţii capătă colectiv numele de Popor".33 în cadrul mic, pentru a se evita eterogenitatea prea avansată a opiniilor, şi, ca
societăţilor în care domneşte principiul suveranităţii poporului, fiecare urmare, apariţia divergenţelor între membrii demosului. Este clar, că
individ formează o porţiune egală de suveranitate. "Să presupunem ca limitele restrînse ale demosului permiteau practicarea democraţiei
statul să fie compus din 10 mii de cetăţeni, insista J.J. Rousseau, directe.
suveranul nu poate fi considerat decît colectiv, iar fiecare particular, în în evul mediu democraţia directă s-a practicat în cadrul
calitate de subiect, este deţinătorul a zecea miime parte din autoritatea adunărilor orăşeneşti, unde numărul redus al populaţiei la fel permitea
suverană". Fiecare cetăţean dispune, deci, de un drept propriu, participarea bărbaţilor la dezbaterea problemelor publice şi luarea
originar, să participe la exerciţiul suveranităţi, adică de a fi şi deciziilor.
legislator şi supraveghetor al procesului de executare a legilor, dacă e în societatea modernă, pentru care este specifică creşterea
posibil direct sau, în caz de imposibilitate, prin intermediul unor considerabilă a numărului populaţiei, imposibilitatea acesteia de a
reprezentanţi aflaţi permanent sub control. consacra mai mult timp participării la viaţa politică, complexitatea
S-a constatat că democraţia directă a fost recunoscută şi aplicată relaţiilor sociale, soldată cu necesitatea de politicieni profesionişti şi
în Grecia antică, unde cetăţenii se convocau la Atena într-o adunare alte condiţii, exercitarea democraţiei directe ca formă a regimului
(Agora),* pentru a discuta propunerile privind legile şi alte aspecte ale politic s-a redus considerabil, devenind practic imposibilă. Există însă
vieţii publice. Participarea cetăţenilor la conducerea cu treburile un proiect, rămas discutabil, de realizare a democraţiei directe, cu
publice nu se limita doar la participarea la adunări, fiind însoţită chiar titlul de "teorie a revoluţiei tehnocratice", chintesenţa căreia constă în
şi de ocuparea de funcţii oficiale pe un timp limitat, dar numai o dată transmiterea deciziei fiecărui alegător prin intermediul unor vectori
în viaţă. Istoria ne mărturiseşte, însă, că între ideal şi realitate a existat tehnico-electronici.
o anumită distanţă. Astfel, viaţa politică din Atena a fost dominată de Cu toate acestea, democraţia directă continuă să fie prezentă în
forme diferite. De obicei democraţia directă se practică în cadrul unor
* Denumire dată în antichitate pieţei publice din cetăţile greceşti. Deoarece în comunităţi sociale mici (în unele cantoane elveţiene, în adunările
agora se adunau cetăţenii pentru a dezbate şi vota hotărîrile privind viaţa lor, orăşeneşti din Noua Anglie). La nivel naţional, democraţia directă este
astăzi termenul este sinonim cu dezbaterea publică a problemelor, cu aplicată în cadrul referendumurilor, unde poporul obţine posibilitatea
exprimarea democraţiei directe. de a-şi exprima, prin intermediul votului, poziţia sa în problemele

122 12
3
sociale de o importanţă majoră pentru societate în ansamblu şi pentru nepedepsite", şi prin inserarea unui drept la opresiune, de fiecare dată
fiecare cetăţean în parte. cînd "Guvernul violează drepturile poporului".
Democraţia semi - directă. Suprafaţa considerabilă a teritoriului d) Referendumul. Fiind considerată cea mai semnificativă
şi componenţa numerică a populaţiei cu apartenenţă la state aduc după caracteristică a democraţiei semi - directe, referendumul este o
sine imposibilitatea reuniunilor permanente a tuturor cetăţenilor, procedură prin care poporul este chemat să decidă în probleme majore
pentru a delibera asupra problemelor de ordin statal, în aceste condiţii de interes general, de regulă pentru textul Constituţiei, în alegerea
suveranitatea populară se reduce la un sufragiu universal, fiecare formei de guvernămînt sau în probleme de autodeterminare ca stat, ca
persoană fiind nevoită să delegheze cota parte de suveranitate, al cărei naţiune.
deţinător originar este, în virtutea dreptului electoral. "Nimic, în rezultat, teoria suveranităţii populare formează, deci, un
prevenea J. J. Rousseau, nu poate lua cetăţenilor dreptul de a vota în ansamblu coerent de idei şi principii, care duce la democraţia directă,
toate actele suveranităţii".34 în aceste condiţii între alegători şi cei fie prin convocarea întregului popor într-o adunare legislativă, fie prin
aleşi are loc un raport juridic, născut din dreptul de sufragiu, care se organizarea unor consultaţii referendare sau prin delegarea drepturilor
înscrie într-un veritabil contract de "mandat", în virtutea acestui suverane ale poporului deputaţilor săi, care sînt puşi sub control
mandat, însă, deputaţii nu sînt decît "puri mandatari", plasaţi în funcţie (termenul limitat al mandatului, dreptul de revocare).
în dependenţă de voinţa alegătorilor şi subordonaţi voinţei poporului, în literatura de specialitate această concepţie a democraţiei
care este singurul generator de acte de suveranitate. (guvernarea poporului prin el însuşi) este considerată ca "bazată pe o
Bazîndu-se pe teoria suveranităţii populare, democraţia semi iluzie", în opinia specialiştilor din domeniul dreptului constituţional,
-directă, ca formă a regimului politic, presupune instituirea unor democraţia directă rămîne a fi doar o "ides generoasă" a
mijloace de intervenţie directă a poporului în procesul de guvernare. promovatorilor ei, o "curiozitate istorică",35 o "metaforă a retoricii, nu
Printre aceste mijloace de "democraţie pură", în literatura de un fapt social realizabil."36
specialitate, se menţionează: Caracterul iluzoriu al acestei concepţii mai este argumentat şi
a) Iniţiativa populară. Este o etapă a procesului de legiferare, prin afirmaţiile că "contractul social", despre care ne vorbeşte J. J.
cînd o lege este obţinută la iniţiativa poporului. Rousseau, "n-a existat şi nu va exista niciodată"; că "este contra
b) Veto-ul popular. Acordă corpului electoral dreptul de a se ordinii naturale ca numărul mare să conducă şi numărul mic să fie
opune, printr-o petiţie colectivă, validării unei legi adoptate de către condus", că "această democraţie etimologică ideală se întîlneşte mai
organul direct reprezentativ, ceea ce atrage după sine imposibilitatea mult în cărţile făcătorilor de sisteme sau în textele constituţionale,
intrării în vigoare a legii, în acest sens Constituţia franceză din 1793 decît pe teren concret".37
acorda organului legislativ, instituit conform dispoziţiiloir Unii doctrinari văd în democraţia directă chiar un pericol pentru
constituţionale, doar dreptul de a "propune legi", iar dreptul de libertatea individului. "A fonda puterea pe suveranitatea poporului
ratificare a celor consfinţite de legislatori era rezervat naţiunii. conduce la a justifica absolutismul în opoziţie oricărui Stat de Drept",
c) Revocarea. Ţine de dreptul cetăţenilor de întrerupere a susţin aceştia şi drept exemplu fac trimiteri la regimurile conduse de
mandatului înainte de expirarea termenului acestuia. Astfel, încă în Stalin, Polpot, care "au perpetuat tocmelile lor cu atît mai uşor, cu cît
Constituţia Franţei din 1793 s-a confirmat că "funcţiile publice sînt asigurau că acţioneză în numele poporului"38.
esenţial temporare" prin asigurarea că "delictele mandatarilor
poporului şi ai agenţilor săi nu trebuie să rămînă niciodată

124 12
5
Regimul politic liberal. Concepţia liberală a regimului politic Deoarece suveranitatea rezidă în naţiune, aceste organe se
este considerată mai superioară şi mai puţin periculoasă pentru completează cu reprezentanţi ai naţiunii, care execută această
libertate, decît democraţia. suveranitate în virtutea unui mandat dat de aceasta, şi acest regim
Pornind de la ideea, că orice putere "îşi iese din minte " şi politic poartă titlul de democraţie reprezentativă.
conduce la abuzuri, mai ales dacă ea este exercitată "în numele Democraţia reprezentativă. Partizanii acestei forme de
poporului", liberalii au încercat să conceapă democraţia mai mult ca democraţie atrag atenţia asupra faptului că populaţia unei ţări are o
un mod de limitare a puterii, decît de exercitare a ei. "Democraţia, idee clară asupra scopurilor, dar posedă idei imprecise asupra
scria filosoful radical Alain, nu poate fi instituţionalizată, ea rămîne în mijloacelor necesare pentru a le realiza. Reprezentanţii aleşi ai
masele populare şi poporul pierde în mod absolut puterea sa de naţiunii, care se consideră că ar fi "cei mai luminaţi" cetăţeni, au rolul
rezistenţă din momentul din care încetează s-o exercite." Sau, "ceea ce de a delibera asupra căilor de realizare a scopurilor stabilite.
distingem de numele democraţiei este organizarea rezistenţei Reprezentanţii individuali, desemnaţi de naţiune, devin reprezentanţii
împotriva puterilor redutabile. Şi cum nu putem aduna tot poporul generali ai acesteia, concepută ca entitate colectivă şi abstractă,
pentru a decide dacă puterea abuza sau nu, această rezistenţă pusă la devenind deţinătorii unor "mandate de drept public" cu caracter
cale se exercită prin reprezentanţii aleşi".39 Cu alte cuvinte, adepţii general, liber, revocabil, prezumînd exercutarea lui în conformitate cu
regimului politic liberal pledează nu pentru o democraţie directă, dar voinţa mandantului.
pentru o democraţie reprezentativă. Fiind o instituţie a epocii moderne, democraţia reprezentativă
Spre deosebire de susţinătorii democraţiei, liberalii mizează nu este rezultatul dezvoltării unor instituţii medievale, cum au fost
pe suveranitatea populară, dar pe suveranitatea naţională, care îşi are adunările conduse de monarh la care, însă, erau reprezentate interese
sorgintea în Declaraţia franceză a drepurilor omului şi cetăţeanului sociale diferite (ale aristocraţilor, orăşenilor, comercianţilor).
(art.3), în conformitate cu care "principiul oricărei suveranităţi rezidă Regimul politic al democraţiei reprezentative presupune un
esenţial în naţiune. Nici un corp, nici un individ nu poate exercita sistem electoral, o adunare a reprezentanţilor poporului şi
autoritatea care nu-i este proprie expres". Născută din nevoia de a funcţionarilor oficiali (guvernul) aleşi şi responsabili în faţa acestei
justifica luarea puterii monarhului "divin", fără ca aceasta să adunări.
nimerească în mîinile poporului, suveranitatea naţională este Democraţia reprezentativă implică, însă, şi posibilitatea apariţiei
totalmente opusă suveranităţii populare. unor fenomene negative, cum ar fi îndepărtarea reprezentanţilor de
Contrar doctrinei suveranităţii populare, cea a suveranităţii popor, de cetăţenii care i-au ales ori încercările unei oligarhii de a lua
naţionale, "unică şi indivizibilă", exclude orice fracţionare în milioane decizii "în spatele uşilor închise," situaţie numită "ultra
de titulari. Alegătorii nu se mai consideră deţinători ai suveranităţii, -reprezentativism".
deoarece suveranitatea nu poate fi decît în naţiunea întreagă sau în Democraţia semireprezentativă. Reprezntă rezultatul tentativelor
reuniunea delegaţilor. Intr-adevăr, naţiunea este o entitate care de atenuare a consecinţelor negative ale "ultra - reprezentativismului"
cuprinde nu numai toţi cetăţenii ce trăiesc într-o epocă dată, dar şi pe şi este guvernată de următoarele caracteristici:
toţi cei ce sînt morţi şi urmează să se nască, în aceste condiţii naţiunea a) Ţinînd cont de faptul că asupra deputatului persistă
are nevoie de anumite organe, care ar exprima, ar crea şi ar executa ameninţarea electoratului de a nu-1 alege pentru un nou mandat, în caz
voinţa sa. de exercitare nesatisfăcătoare a atribuţiilor constituţionale, legăturile
deputatului cu corpul său electoral constituie o practică constantă".

126 12
7
b) în procesul alegerilor, alegătorii se pronunţă nu numai asupra se face mai mult cu mijloace forte, decît folosind persuasiunea şi
candidaţilor care sînt incluşi în listele electorale, dar şi asupra unui convingerea populaţiei cu mijloace democratice. Recrutarea
"program politic de guvernare." conducătorilor acestor regimuri se face în majoritatea cazurilor prin
c) Este aplicat pe larg principiul publicităţii vieţii parlamentare, cooptare, şi nu în cadrul unei concurenţe electorale. Dacă, însă, se
care asigură o oarecare supraveghere a activităţii parlamentarilor din recurge la alegeri, acestea poartă un caracter pur formal.
partea alegătorilor. In practică regimurile autoritare îmbracă diverse forme:
d) Durata mandatului reprezentativ este redusă. regimurile militare din America Latină sau Asia de Sud-Est,
e) Este consacrată din punct de vedere legislativ imposibilitatea guvernările teocratice din lumea islamică, regimurile cu partid unic
dobîndirii succesive de către aceeaşi persoană a mai mult de două din unele ţări ale lumii a treia eliberate de sub dominaţia colonială etc.
mandate. Dictaturile totalitare, spre deosebire de cele autoritare,
influienţează puternic asupra indivizilor, avînd drept scop
Antidemocraţia. Este regimul care constă în concentrarea depersonalizarea din copilărie pentru a crea un"om nou", care ar fi un
exagerată a puterii de stat în exerciţiul unei persoane sau al unui grup "robot" pus în serviciul puterii şi care să nu-şi aparţină sie însuşi.
social restrîns, cu limitarea sau suspendarea completă a drepturilor şi Particulariăţile regimului totalitar se exprimă prin următoarele:
libertăţilor cetăţeneşti. a) Dizolvarea unor relaţii specifice societăţii civile prin
Istoria ne-a pus la dispoziţie mai multe tipuri de regimuri dezorganizarea sistematică a multiplelor asociaţii, cluburi, grupuri
antidemocratice. Din punct de vedere al diversităţii de manifestare, se profesionale sau confesionale;
disting - dictaturi personale, care sînt rezultatul activităţii unui individ b) Existenţa monopolului conducerii societăţii de către partidul
şi care în marea majoritate a loi nu-1 supravieţuiesc (Bocassa, Idi unic;
Amin ş.a.) şi dictaturile instituţionale care, fiind mai anonime, sînt, cu c) Fuziunea puterilor prin nerecunoaşterea principiului separării
regret, mai durabile din punct de vedere a duratei de existenţă. Din puterilor în stat;
categoria dictaturilor instituţionale fac parte, la rîndul său, dictaturile d) Unitatea puterii se identifică cu puterea personală a
militare, guvernate de principiul subordonării puterii militare puterii conducătorului;
civile, sub pretextul restabilirii ordinii sau combaterii corupţiei, e) Centralizarea şi uniformizarea tuturor aspectelor vieţii social-
precum şi aşa - numitele dictaturi partizane, determinate prin prezenţa economice şi culturale;
unui singur partid în cadrul sistemului politic al statului respectiv, cum f) Exercitarea controlului maselor printr-o poliţie politică;
ar fi partidele marxist-leniniste sau cele din lumea a treia. Pornind de g) Realizarea unui consens total în rîndul cetăţenilor care,
la acelaşi criteriu (diversitatea de manifestare), se face deosebirea practic, este echivalent unei supuneri necondiţionate;
dintre dictaturile autoritare şi dictaturile totalitare. h) "Teatralizarea" la scară naţională a vieţii politice (parade,
Dictaturile autoritare se caracterizează prin faptul că voinţa venerarea conducătorilor, reconstruirea trecutului glorios).
guvernanţilor este impusă prin forţă (Pinocet în Chile). Acest regim Din punct de vedere a obiectivelor se deosebesc: dictaturi
limitează libertatea, dar nu o anulează, acceptînd, în anumite limite, recunoscute, dictaturi nerecunoscute şi dictaturi "democratice".
existenţa societăţii civile. In procesul de exercitare a puterii unele Dictaturile recunoscute, în cazul cînd sînt reacţionare, adică
regimuri autoritare pot recurge la violenţă sistematică, iar altele pot aplică forţa pentru a supraveghea cu orice preţ valorile sociale
folosi o represiune minimă. Aplicarea în viaţă a programelor politice promovate sau pentru a proteja valorile ameninţate, sînt numite

128 12
9
conservatoare. Dacă dictaturile recunoscute pretind să instaureze o
NOTE:
"nouă ordine", mai pot fi numite şi revoluţionare.
îri categoria dictaturilor nerecunoscute se înscriu democraţiile 1. I.Ceterchi, M.Luburici, Teoria generală a statului şi dreptului,
liberale, transformate în dictaturi pentru a supraveghea privilegiile Universitatea BucureŞti, 1983., I.Deleanu, op.cit. pag.28.
unor reprezentanţi ai maselor. Aşa sînt democraţiile socialiste, 2. Ch.Deblrasch, J.Bourdon, J.M.Pontier, J.C.Ricci, Droit constitutionnel
transformate în regimuri, fondate pe un partid unic condus de o et institutions politiques, Economica, Paris, 1983.
singură persoană (losif V. Stalin). 3. I.Deleanu, op.cit., pag.29.
Printre dictaturile democratice sînt citate dictaturile, prevăzute 4.1.Muraru, op.cit., pag. 150.
să intervină pentru a păstra "democraţia", în criză sau în cursul normal 5. Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
al instituţiilor statale (puterea în criză). Москва, 1996,pag. 653.
Oricare ar fi modalitatea de exprimare a dictaturii, orice 6. A. Borodac, Bazele statului şi dreptului Republicii Moldova, Chişinău,
dictatură se naşte dintr-o situaţie de criză. Această criză poate fi de 1997, pag. 15
7.1.Muraru, op.cit., pag. 152.
ordin conomic, precum cea din 1929, ecourile europene ale căreia au
8.1.Muraru, op.cit., pag. 153, I.Deleanu, op.cit.pag.30.
contribuit la victoria fascismului şi nazismului. Criza poate fi şi de 9. D.Turpin, op.cit., pag.68.
ordin moral, criză a valorilor tradiţionale, totalmente legate de 10 I.Deleanu, op.cit., pag.30.
democraţie şi visul întoarcerii la un trecut mitologic sau la o revanşă. 11. D.Turpin, op.cit., pag.69.
Se vorbeşte şi de o criză politică, legată, de exemplu, de succesul 12. Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
mişcărilor extremiste, care se întăresc mutual (mişcarea comunistă Москва, 1996,pag.663.
după 1917, care a "alimentat" doctrina lui Hitler şi Musolini, care, la 13. Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
rîndul său, a contribuit la faptul ca unii, dimpotrivă, să se unească cu Москва, 1996,pag. 114.
comuniştii). 14. Конституционное (государственное право) зарубежных стран,
Pe lîngă alte trăsături comune, unitatea dictaturilor este Москва, 1996,pag.666.
determinată şi de metodele aplicate în scopul atingerii obiectivelor 15. M.Rebreanu, S.U.A., Constituţie, Democraţie, BucureŞti, 1991,
trasate. Este vorba, mai întîi, de recursul la violenţă, fie tolerat ca un pag.316.
16. B. E. Чиркин, Модели современного федерализма, сравнитель
mijloc, printre altele, în serviciul unui final superior (dictatura
ный анализ, în rev. Государство и право Nr.8 - 9, 1994.
proletariatului din doctrina marxist-leninistă), fie exaltat pentru ea
17. Marcel Prilot, Jean Boulouis, Institutions politiques et droit
însăşi prezentată ca regeneratoare indivizilor şi societăţilor, în constitutionel, Sixieme edit., Paris 1975, pag.250.
categoria metodelor aplicate de către dictaturi intră şi recursul la 18. Gr.Geamăn, Drept internaţional public, E.D.P., Bucureşti, 1981,
tehnici moderne de represie (tortura "medicalizată") şi de propagandă, pag.289.
numită şi "violai mulţimilor". 19. D.Turpin, op.cit., pag.51.
în încheiere, putem constata că toate dictaturile se caracterizează 20. J.J. Rousseau, Teoria Contractului Social, Bucureşti, 1957
printr-un fenomen de degradare a regulii dreptului, cu un fel de 21.D.Turpin, op.cit., pag.53
"sedimentare" a regimurilor de excepţie, completate unele cu altele, 22. Ibidem.
pentru a complica perceperea adevăratei legi în vigoare la momentul 23. D.Turpin, Droit constitutionnel, Presses, Universitares de France,
respectiv. Paris, 1994, pag.50.
24. I.Drăganu, Drept constituţional, E.D.P., 1972, pag. 144 şi I.Muraru,
op.cit, pag. 156.

130
13
1
25.I.Murara, Drept constituţional, Bucureşti, 1987, pag.155. CAPITOLUL V. TEORIA CONSTITUŢIEI
26. D.Turpin, Droit constitutionnel, op.cit., pag. 152.
27. A se vedea: G. Vrabie, op. cit. pag. 111,1. Muram, op. cit. Pag. 147,.
Коституцнонное (государственное) право зарубежных стран, M., 1996,
pag. 303. CONSTITUŢIONALISMUL
28. Конституционное право развивающихся стран, М., Наука, 1992,
pag. 18. Pe bună dreptate, constituţionalismul "este 9_ioi§care^are_are
29. A se vedea: I. Deleanu, op. cit., pag. 54; Конституционное drepţ^co^_sjjbsţiţuirea cutumejo£existente vagi, imprecise, şi care jasă_
(государственное) право зарубежных стран, pag.313. o logrtelargă poiîblIităŢeHe acţiune discreţipnarJL- prin constituţiile
30. A se vedea G. Vrabie, op. cit., pag. 119-175; I. Deleanu, op. cit., pag.
47-55.
~~Е " " '" " ~~
31. Robert Dahl, Democracy and ils critics, Yale Univ. Press.New Haven Originea constituţionalismului este găsită în noţiunea greacă
and London, 1989 "nomoi", prin care se subînţelegea un cadru distinct de legi antice care
32. Ş. L. Montescquieu, Spiritul legilor, Bucureşti, 1970. Editura nu puteau fi modificate de Adunarea populară şi care a fost sursa de
ştiinţifică inspiraţie pentru Aristotel ca să ajungă la ideea de "politeia" în cadrul
33. JJ. Rousseau, op, cit. căreia legile constituie fundamentul statului.
34. J J. Rousseau, op, cit. Caton L'Ancien, Roma Antică, a evocat ideea unei "Constituţii"
35. G. Burdeau, Droit constitutionnel, ed. A8-a, Masson, 1986 suple, constituită dintr-o totalitate de reguli, acestea fiind, în marea lor
36.1. Deleanu, op. cit., pag.36 majoritate, de origine cutumiară, create de mai multe generaţii.
37. D.Turpin, Droit constitutionnel, op.cit., pag.155 O importanţă deosebită, în ceea ce priveşte afirmarea
38. D.Turpin, Droit constitutionnel, op.cit., pag.156 constituţionalismului, o are tentativa revoluţiilor engleze de a înainta
39. citat după D.Turpin, Droit constitutionnel, op.cit., pag.158 în anul 1649 un document oficial cu titlul de Agreement of the Free
People of England (Acordul Poporului Liber al Angliei), în cele 30 de
articole pe care le conţinea, acesta cuprindea dispoziţii care limitau
prerogativele guvernanţilor şi consacra o serie de drepturi naturale şi
istorice ale omului şi actul promulgat de Cromwell în anul 1653,
întitulat "Instrument of Goverment" (instrumentul Guvernării) în care
fusese văzută o "primă Constituţie scrisă".
De remarcă sînt şi textele constituţionale suedeze din 1634, 1719
- 1720 şi cel din 1772 (revăzut la 1789). în America de Nord, de
asemenea, mai multe colonii britanice au fost înzestrate cu
"Declaraţii", respectarea cărora era asigurată de controlul Consiliului
Regal.
Remarcăm aici şi categoria primelor Constituţii scrise printre
care se înscriu Constituţia federală a S.U.A. din 17 septembrie 1787,
Constituţia Franţei din 3 septembrie 1791 şi Constituţia Poloniei din 3
mai 1791, toate inserînd raţionalismul liberal apărut în "Secolul
Luminilor".

132 13
3
Din acest ultim punct de vedere, textele constituţionale
cuprindeau principalele elemente ale Contractului Social şi dintr-o i/ Victoriile consjţiţujionalisrnului europearumj^oj^fiundamentate de
atare pistă de plecare Constituţia poate fi considerată drept "o formă o serie de doctrine politico-juridice care, împreună cu aportul unor
originală de pact social". -i mari personalităţi, au produs schimbări esenţiale şi au contribuit la
Astăzi noţiunea de "constituţionalism" semnifică acceptarea apariţia unor concepţii noi care au modificat doctrina constituţională
juridică şi politică a superiorităţii constituţiei asupra tuturor celorlalte de pe continent.
norme juridice. Recunoscîndu-se existenţa a mai multor modele de Datorită acestui fapt, fenomenul constituţionalismului european
structurare politică, instituţionalizarea cărora nu poate fi separată de trebuie privit în tendinţele sale istorice pornind de la analiza
constitutionalizarea lor, se vorbeşte tot mai insistent despre trăsăturilor definitorii ale acestuia.
constituţionalismul european care, prin trăsăturile sale specifice De regulă, în categoria trăsăturilor definitorii ale
(parlamentarismul, principiul majorităţii parlamentare întemeiate pe cojistitujionalismului european se înscriu:
disciplina de vot, practica referendară exercitată la nivel naţional sau 1. Prmcipjuj_sgparatiei puterilor înjtat.
regional, descentralizarea, existenţa administraţiei "de carieră", 2. Q)nsacrarea,_^romovarea şi „asigurarea, drepturilor şi
modelul european al controlului constituţionalităţii legilor) este diferit litertă^pjjnerenlejîintei umane.
de modelul de constituţionalism american. ___3:_De£njrea^iasjmilaŢeajigJiunii de stat de drept
Astfel, s-a remarcat că însuşi dreptul constituţional este "o
mărturie a civilizaţiei occidentale", în aceeaşi ordine de idei se susţine 4
că mişcarea constituţională occidentală se fundamentează pe: ^^.^"^"^^^ « -.^S
încrederea în individ, ale cărui surse sînt antichitatea, creştinismul,
feudalitatea şi filosofia luminilor în secolul al XVIII-lea, credinţa în
' I f" f itC,
A. Principiul separaţiei puterilor
virtuţile dialogului care a condus la pluralism politic şi relaţia dintre
alegători şi aleşi, gustul pentru organizarea raţională, concretizat prin
inventarea regimului reprezentativ, funcţia reprezentanţilor şi Separaţia puterilor în stat, ca imperativ al democratizării vieţii
organizarea alegerilor disputate.2 politice, garanţia libertăţii sociale şi a securităţii persoanelor în
Considerînd Europa leagănul dreptului constituţional Constance raporturile cu autorităţile statale, îşi are originea încă în antichitate.
Grewe şi He lene Luiz Fabri remarcă: "şi astăzi încă dreptul Astfel, unele reflecţii privind organizarea puterilor în baza divizării
constituţional european exercită în lume o influenţi majoră ilustrată de acestora găsim în valoroasele opere ale lui Aristotel, Herodot, Sofocle,
noţiuni curn ar fi acelea de stat de drept, drepturi fundamentale sau care însă, fiind după părerea unor autori4 prea vagi după conţinut, nu
parlamentajism".3 pot fi considerate drept fundament al teoriei separaţiei puterilor în stat.
începîiid să se afirme odată cu primele conflicte dintre monarh şi Paternitatea teoriilor separaţiei puterilor în stat este atribuită
unele cercuri sociale de orientare antiregală, constituţionalismul filosofului englez John Locke, care a formulat pentru prima dată
european a manifestat de la început tendinţa de a limita acţiunile doctrina modernă a separaţiei puterilor în stat.5 Fiind inspirat de
abuzive al< monarhilor asupra persoanelor şi proprietăţii acestora, concepţiile lui John Locke, Charles de Secondot, baron de
rămînînd pînă în prezent fidel idealului de libertate şi demnitate Montesquieu, a fost acel care a dat o apreciere nouă şi a fundamentat
umană. teoria separaţiei puterilor în stat. Presupunînd necesitatea existenţei în
cadrul oricărui stat a trei puteri distinctive: puterea legislativă,
executivă şi judiciară, el susţinea că, pentru preîntîmpinarea abuzului
de putere, este nevoie de un sistem de balanţe între "puteri", astfel
încît "măsurii" să i se opună "contramăsura" fiecărei dintre "puteri"
(legislativă, executivă şi judiciară), îndeplinind rolul unei "supape de
134 13
5
siguranţă" faţă de celelalte. "Totul ar fi pierdut - scria Montesquieu analizat sub unghiuri diferite. Astfel, unii autori, evident, reprezentanţi
-dacă acelaşi om sau acelaşi corp de fruntaşi, fie ei ai nobililor, fie ei ai doctrinei marxist-leniniste consideră separaţia puterilor o utopie.
ai poporului, exercită aceste trei puteri: pe cea de a face legi, pe cea de După părerea lor, "în stat întreaga putere de stat aparţine clasei
a duce la îndeplinire hotărîrile obşteşti şi pe cea de a judeca dominante, care nu împarte puterea cu nimeni, căci altfel şi-ar pierde
infracţiunile sau litigiile dintre particulari.6 calitatea de clasă dominantă".7 Alţi autori vorbesc despre
Concepţiile lui Locke şi Montesquieu privind separaţia puterilor "îmbătrînirea" şi diminuarea valprii explicative a teoriei separaţiei
în stat au influenţat nu numai asupra postulatelor teoretice, dar şi puterilor în stat.8
asupra proceselor de organizare statală. Astfel, teoria separaţiei Indiferent de modul în care este discutat principiul separaţiei
puterilor în stat a stat la baza Constituţiei SUA din 1787 şi a puterilor în stat, acesta rămîne a fi remediul care va asigura armonia
Declaraţiei franceze a drepturilor omului şi cetăţeanului, din 1789. In activităţilor statale, afirmarea democraţiei liberale şi protecţia
acest sens, destul de semnificativ este conţinutul art. 16 din Declaraţia persoanei. Numai aşa poate fi explicată situaţia de astăzi, cînd unele
franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului, unde e consacrat că constituţii adoptate în ultimul deceniu, mai ales după abolirea
statul care nu asigură separaţia puterilor în stat nu are constituţie. regimului totalitar, consacră principiul separaţiei puterilor în stat sau
Prin urmare, majoritatea constituţiilor din întreaga lume s-au stabilesc domenii de activitate strict determinate pentru fiecare dintre
conformat acestui principiu. cele trei autorităţi publice (legislativă, executivă şi judecătorească).
în forma cea mai simplă, principiul separaţiei puterilor presupune Este adevărat că astăzi nu se mai vorbeşte despre aplicarea strictă
exercitarea de către stat a trei funcţii principale: a acestui principiu, recunoscîndu-se în unanimitate necesitatea unei
- funcţia legislativă, prin care se înţelege elaborarea şi adoptarea separări mai atenuate, care ar încuraja şi ar asigura colaborarea
normelor general-obligatorii, destinate reglementării relaţiilor sociale; puterilor în stat.
- funcţia executivă, care asigură executarea sau aplicarea acestor Trebuie să mai menţionăm că principiul separaţiei puterilor în
norme, cu posibilitatea statului de a recurge la forţa de constrîngere; stat a fost aplicat şi se aplică şi astăzi în mod diferit, în funcţie de
- funcţia jurisdicţională, prin care se înţelege activitatea de forma de guveraămînt.9
soluţionare a litigiilor apărute în societate, în cadrul unei proceduri Viabilitatea acestui principiu nu se datorează în exclusivitate
publice şi contradictorii. "receptării sale de către clasa politică care continuă să creadă în
Fiecare din aceste funcţii ale statului sînt încredinţate unor aceasta şi de către clasa politică care continuă să-1 invoce",10 dar şi
organe distincte şi relativ independente unul faţă de altul: altor motive şi anume:
- funcţia legislativă - parlamentului; a) principiul separaţiei puterilor în stat prin simpla lui evocare
- funcţia executivă - şefului statului şi / sau guvernului; implică o asemenea organizare politică a societăţii, care exclude
- funcţia jurisdicţională - organelor judiciare. dictatura, despotismul, violarea libertăţii şi siguranţei persoanei;
Un astfel de model al organizării statale, în baza principiului b) raporturile dintre legislativ şi executiv, determinate de acest
separaţiei puterilor, presupune regula specializării, a independenţei şi principiu, rămîn a fi criteriul de bază de clasificare ale regimurilor
a echilibrului celor trei categorii de organe distincte şi relativ politice democratice (parlamentare, prezidenţiale, semiprezidenţiale);
l'" /<
autonome. c) acest principiu asigură definirea expresă a domeniului de
în literatura de specialitate contemporană, principiul separaţiei activitate pentru fiecare autoritate a statului inclusiv prin prevenirea
puterilor în stat, ca modalitate de repartizare a funcţiilor în stat, este

136 13
7
amestecului unei autorităţi publice în activitatea celorlalte două, cu în evul mediu s-a petrecut un eveniment care a pus bazele unor
condiţia unei colaborări constructive; teorii privind protecţia omului prin adoptarea unui document intrat în
d) eşecul suferit de regimurile totalitare în secolul nostru (spaţiul istorie sub titlul de "Magna Carta Libertatum" (1215), pe care au
ex-sovietic, Europa etc.), care, fiind subordonate principiului unităţii obţinut-o de la rege baronii şi episcopii englezi, acesta conţinînd
puterii de stat, au ajuns la starea descrisă de Montesquieu, adică "au anumite privilegii pentru opoziţia regelui.
pierdut totul". în sec. XV-XVI (epoca Renaşterii) se produc mutaţii serioase în
Evocarea expresă în constituţiile unor state ex-socialiste a acest domeniu.
principiului separaţiei puterilor în stat: Bulgaria (art. 8), Croaţia (art.4), Un eveniment de o importanţă deosebită îl constituie apariţia
Slovenia (art.3), Macedonia (art.8), Bielorasia (art.6), Estonia (art.4), lucrărilor lui Tomas Hobbes, "Apărarea puterii şi regelui", "Despre
Rusia (art. 10), Republica Moldova (art.6) sau determinarea riguroasă a cetăţenie", "Dumnezeu nemuritor", în aceste lucrări se afirmă că, în
domeniilor de activitate ale celor trei categorii de autorităţi publice în esenţă, oamenii sînt egali în ceea ce priveşte facultăţile fizice şi
constituţiile altor state (România, Ungaria, Slovacia) ne dovedeşte că spirituale, şi această egalitate trebuie să fie recunoscută, prefaţînd
acest principiu rămîne a fi şi în continuare pilonul astfel cele două teorii principale ale drepturilor omului din epocă şi
constituţionalismului european. anume: teoria dreptului natural şi cea a contractului social.
Un alt promotor al teoriei dreptului natural şi contractului social,
B. Consacrarea, promovarea şi asigurarea drepturilor şi John Locke, în studiile sale "Primul tratat despre Guvern" şi "Al
libertăţilor inerente fiinţei umane doilea tratat despre Guvern", îşi exprimă poziţia faţă de drepturile
naturale ale omului, încercînd să dea o explicaţie raportului cetăţean-
Problema privind natura fiinţei umane şi protecţia acesteia a societate.
preocupat pe filosofi, jurişti şi alte categorii de gînditori din diferite Aceste idei au fost transpuse în Anglia pe plan juridic în "Petiţia
epoci. drepturilor" (1628) şi "Bill-ul drepturilor" (1689), prin care se susţinea
Astfel, Pericle (490-429 î.e.n.), în una din lucrările sale, afirma supremaţia Parlamentului, dreptul de alegeri libere, libertatea
că din punctul de vedere al legilor ţării, fără a considera deosebirile cuvîntului, dreptul la eliberarea pe cauţiune, interzicerea pedepselor
private, toţi se bucură de egalitate pentru accesul la demnităţi, fiecare crude, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juriu ş. a.
după modul cum se distinge, obţine o preferinţă fondată pe merit, nu Se consideră, pe bună dreptate, că primul filosof care a afirmat că
pe clasă. lumea este supusă unor legi obiective, a fost Montesquieu ( a
Un alt gînditor din Grecia Antică, Aristotel, în lucrările sale contribuit nemijlocit la pregătirea ideologică a revoluţiei franceze din
"Etica" şi "Politica", justificînd sclavia, combătea pe cei care 1789) care, în lucrarea "Despre spiritul legilor", afirmă că legile sînt
considerau că este contra naturii a stăpîni sclavi, căci numai prin lege nişte raporturi necesare ce derivă din natura lucrurilor, şi în acest sens,
devine cineva sclav ori liber. tot ce există are legile sale.
La aceeaşi categorie se înscriu şi lucrările unor filosofi din Roma în concepţia sa despre om, el defineşte libertatea unui individ ca
Antică, cum ar fi operele lui Cicero (109-43 î.e.n.) "Despre "fiind un drept de a face tot ceea ce îngăduie legile", iar dacă un
Republică", "Despre regi", "Despre obligaţii", cele ale lui Titus cetăţean ar face ceea ce legile ar interzice, "el nu ar mai avea libertate
Lucretius (99-5 5 î. e .n.), "Despre natura lucrurilor", precum şi unele pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel".
lucrări ale lui Seneca, marcate de ideea dreptului umanitar.

138 13
9
Tot el afirmă că, "după cum oamenii au renunţat la independenţa viitoarea Declaraţie franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului din
lor naturală pentru a trăi sub ascultarea legilor politice, tot aşa ei au 1789.12
renunţat şi la comunitatea naturală a bunurilor pentru a trăi sub Este dovedit, însă, că fără a contesta influenţa exercitată de
ascultarea legilor civile", considerînd că primele legi reprezintă declaraţiile nord-americane, Declaraţia franceză a drepturilor omului
libertatea, iar cele din urnii proprietatea.n şi cetăţeanului a reprezentat şi va reprezenta şi în viitor un suport
Nu poate exista o istorie completă a drepturilor omului fără a se esenţial în protejarea fiinţei umane. Datorită faptului această
menţiona despre valoarea operei lui Jean Jacques Rousseau, care, în Declaraţie se înscrie, între elementele fundamentale prin care Europa
una din opusurile sale, "Contractul social", susţinea ideea că omul este şi-a făurit propriul său constituţionalism, şi în Convenţia europeană a
născut liber, dar pretutindeni este în lanţuri, [n apărarea individului Drepturilor Omului.
uman el pleda pentru contractul social prin care omul pierde libertatea Astăzi aceste idei progresiste şi-au găsit consacrarea de drepturi
sa naturală şi dreptul nelimitat de a-şi însuşi tot ceea ce ti tentează, inerente naturii umane, opozabile statului în marea majoritate a
cîştigînd în schimb libertatea civilă şi proprietatea a ceea ce posedă. constituţiilor adoptate în lume, a căror respectare este asigurată prin
Prima consacrare a drepturilor omului într-un document oficial a forţa coercitivă a statului.
apărut în America, în perioada războiului de independenţă între Astfel, constituţionalismul european se află într-o permanentă
coloniile engleze şi coroană. evoluţie prin consacrarea şi garantarea tot mai deplină a drepturilor
Acest document este "Declaraţia Drepturilor" adoptată la 12 fundamentale inalienabile fiinţei umane.
iunie 1776 ÎE statul Virginia.
în declaraţie se afirma:" Toţi oair.snii sîat de la natură în mod C. Definirea şi asimilarea noţiunii de stat de drept
egal liberi şi independenţi şi au anumite drepturi inerente naturii lor...,
adică dreptul la viaţă şi libertate, precum şi mijlocul de a dobîndi şi Este cea de-a treia trăsătură fundamentală a constituţionalismului
conserva proprietatea şi de a urmări să obţină fericirea şi siguranţa". european, promovată de gîndirea germano-franceză.
Documentul juridic cel mai important, care a relevat într-o formă Statul de drept ca idee clară, concepţie, iar mai tîrziu ca practică,
modernă problema drepturilor şi libertăţilor omului, este Declaraţia are o istorie lungă. Concepţiile despre stat şi drept sînt la fel de vechi
drepturilor omului şi cetăţeanului, adoptată în perioada revoluţiei ca statul şi dreptul însuşi. Orice formaţiune statală, orice sistem
franceze la 25 august 1789. juridic, oricît de primitive şi simple ar fi, nu puteau să apară şi să se
Caracterul progresist al Declaraţiei este determinat de conţinutul dezvolte în lipsa unor idei despre stat şi drept, despre forma de
dispoziţiilor sale, care prevedeau: egalitatea în faţa legii a tuturor organizare statală a societăţii, despre metodele şi formele de realizare
persoanelor, siguranţa şi rezistenţa la opresiune, dreptul de a participa a puterii de stat, despre organele prin intermediul cărora se realizează
direct sau indirect la elaborarea legilor, garanţii cu privire la reţinere, puterea de stat, despre relaţiile sociale reglementate de normele
arestare şi acuzare; prezumţia nevinovăţiei; lilertatea cuvîntului şi a juridice şi măsurile de asigurare a procesului de realizare a normelor
presei, dreptul la proprietate etc. ... juridice, despre drepturile şi obligaţiile subiecţilor de drept, consacrate
încă la începutul secolului nostru, s-a afirmat că fără America şi şi asigurate da către stat. încă în antichitate (mai ales la Atena, unde
constituţiile diverselor sale state, Europa nu ar fi avut astăzi o astfel de teoria statului şi dreptului a atins cea mai înaltă dezvoltare la etapa
legislaţie care asigură libertatea individului şi că Declaraţia drepturilor menţionată, prin elaborarea unor noţiuni şi categorii politico-juridice
adoptată la 12 iunie 17*76 în statul Virginia este ли altceva decît folosite şi de ştiinţa contemporană a statului şi dreptului), au început

140 14
1
cercetările principiilor, metodelor, formelor şi instituţiilor care ar Acolo, unde lipseşte forţa legii, subliniază el, nu este loc şi nu se poate
stabili şi asigura o interacţiune interdependentă şi concordantă dintre vorbi despre o oarecare formă de organizare statală. Admiţînd faptul
drept şi puterea de stat. că prin lege Aristotel subînţelege actul normativ elaborat în
în contextul închipuirilor despre drept şi stat, chiar la etapa conformitate cu valorile sociale promovate de drept, putem conchide
iniţială, s-a căutat să se formuleze argumente judicioase pentru o astfel că la el se impune ideea domniei legii într-un stat bine organizat, care
de organizare politică a societăţii în cadrul căreia drepţii l, datorită urmăreşte binele comun. Legătura indisolubilă dintre drept şi stat,
recunoaşterii şi susţinerii de către puterea statală, devine o forţă legală, deosebit de esenţială pentru statul de drept, a fost enunţată de Aristotel
iar forţa publică care recunoaşte dreptul fiind totodată reglementată şi în felul următor: "Conceptul dreptăţii este legătura intimă cu
îndreptată de el, devine imparţială. O astfel de accepţiune a statului ca închipuirile despre stat, fiindcă dreptul ca criteriu al justiţiei şi echităţii
o organizaţie social-politică dotată cu o forţă publică legală., constituie este mijlocul de reglementare a relaţiilor politice".13
ideea de bază a statalităţii de drept. Un mare merit în dezvoltarea conceptului statului de drept i se
în р!ал teoretic, conceptul statului de drept s-a închegat în atribuie marelui demnitar, jurist, literat şi filosof Marcus Tullios
perioada mişcărilor sociale îndreptate împotriva despotismului feudal, Cicero, cele mai valoroase opere ale căruia sînt: "Despre stat"(de
în perioada pregătirii şi realizării revoluţiilor burgheze. Teoriile ce Republica),"Despre legi"(De legibus) şi "Despre îndatoriri"(De
argumentau noţiunea şi conceptul statului de drept n-au apărut din oficiis). Potrivit opiniilor lui Cicero, statul este de drept nu ca urmare
deşert, fiind inspirate şi alimentate de ideile apărute în antichitatea a respectării legilor proprii şi a angajamentelor externe, ci de aceea că
îndepărtată. statul, după originea şi esenţa sa, nu este altceva decît dreptul natural
La originea statului de drept stă chipul zeiţei justiţiei şi dreptăţii, al poporului concordat şi sistematizat.14
Themis, car« simbolizează unitatea forţei şi a dreptului şi insuflă ideea Concepţiile şi modelele gînditorilor antici în problema vizată de
precum că ordinea legală ocrotită de zeiţă este obligatorie în mod egal noi au fost preluate şi dezvoltate în timpul Renaşterii şi Reformei,
pentru toţi. După părerea filosofilor antici, acest chip pers onîficator al epoci ce au dat naştere unor mari ctitori ai filosofici juridice şi ai
justiţiei simbolizează, pe lîngă o judecată cu dreptate, ecMtatea statală doctrinelor politice în principalele state europene.
în ansamblu,adică organizarea puterii în societate în baza. principiilor Opoziţia antifeudală a forţelor social-politice interesate de
dreptăţii şi echităţii sociale. dezvoltarea societăţii au dat naştere unor procese de ordin economic,
De aceea judecata, pentru care pare a fi inerentă ambianţa dintre social şi politic ce necesitau a fi reflectate şi dezvoltate pe plan
drept şi foiţă şi care, prin activitatea sa jurisdicţioiali, asigură doctrinar, proces ce a influenţat şi conceptul statului de drept.
soluţionarea litigiilor juridice, este considerată, prototipul statalităţii In acest context, de netăgăduit este opera lui John Locke. In
de drept. interpretarea lui, supremaţia legii se prezintă în înfăţişarea unui stat în
Ideea unităţii dreptului şi forţei în procesul de înfăptuire a puterii care domneşte legea, se consacră drepturile şi libertăţile individului şi
de stat a fost realizată încă în sec. VI î.e.n. de către Solon (prim- este realizată separarea puterilor. Confirmînd că starea naturală nu este
arhonte al Atenei). perfectă, dat fiind faptul că aici drepturile oamenilor sînt asigurate prin
In concepţia aristotelică, statul cultivă justiţia şi face acest lucru forţa fizică a fiecăruia, el consideră că oamenii sînt obligaţi de a stabili
prin legi. Aiistotel pledează, în întreaga lui operă, pentru o formă de un contract între ei şi instituţiile de stat. în raţiunea lui Locke atunci,
stat în care conducătorii urmăresc binele general. Aceaslă stare a cînd "statul încalcă drepturile poporului stabilite prin contract, poporul
lucrurilor, după părerea lui, se poate atinge numai prin forţa legii. poate şi are dreptul să se revolte".15

142 14
3
O argumentare filosofică a conceptului statului de drept a fost realizată "limita activităţii administrative, ea costituind, de asemenea, condiţia
de Immanuel Kant, In opera sa el a intenţionat să explice cum trebuie acesteia".19
înţelese esenţa, semnificaţia şi rolul dreptului. După cum observăm la în acest context, regimul statului de drept presupune că limitele
Kant, dreptul era tratat ca o totalitate a condiţiilor, în care voinţa liberă pe care statul şi le-a impus să fie în interesul indivizilor, astfel încît
a fiecăruia poate coexista cu Toinţa liberă a tuturor, şi acest lucru se aceştia să aibă posibilitatea de a le invoca pentru a-şi apăra drepturile.
poate întîmpla graţie legii universale. Apariţia statului şi scopul Cu alte cuvinte, statul de drept asigură cetăţenilor, ca o sancţiune a
acestuia sînt în concepţia kantiană, rezultatul necesităţii de apărare şi acestor limite (reguli), posibilitatea de a apela la o instanţă
de dezvoltare a drepturilor inalienabile ale cetăţenilor. întrebîndu-se judecătorească care ar fi în stare să anuleze sau să modifice actul
care este cea mai reuşită foimă de stat în societate, necesară şi administrativ dăunător pentru individ. Concluzia lui de Marlberg este
legitimă, Kant indică republica, care este în esenţă, însuşi statul de că obiectul final al statului de drept constituie apărarea cetăţenilor de
drept, deoarece ea ar fi cea care întruneşte aceste exigenţe şi este abuzurile autorităţilor de stat. °
opusă despotismului. Numai statul republican ar fi capabil, după el, să Presupunînd supunerea tuturor relaţiilor sociale puterii dreptului,
elimine din societate războaiele, antagonismele sociale şi va conduce concepţia statului de drept, evident, rămîne a fi concentrată pe individ.
astfel spre o pace eternă purtînd amprenta unui stat civilizat.16 Dacă la Această idee a fost promovată şi de reprezentanţii statelor membre ale
Kant statul de drept este o tendinţă, la Hegel el este o realitate, în Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care,
concepţia acestuia statul era o exteriorizare a ideii absolute în în Documentul Reuniunii de la Kopenhaga a Conferinţei pentru
dezvoltarea sa. Statul îi apare lui Hegel ca fiind ceva ce conciliază, ce dimensiunea umană a OSCE, au constatat că statul de drept nu
împacă universalul cu particularul, ce reprezintă sfera libertăţii înseamnă numai o legalitate formală care asigură regularitatea şi
concrete şi manifestarea supremă a ei.17 coerenţa în instaurarea şi punerea în aplicare a ordinii democratice, ci
Un rol deosebit de important în edificarea teoriei statului de drept o justiţie bazată pe recunoaşterea şi deplina acceptare a valorii
aparţine doctrinei franceze prin consacrarea conceptului în lucrarea lui supreme a persoanei umane şi garantată de instituţiile care vizează un
Caire de Marlberg, intitulată "Contribuţie la teoria generală a cadru larg pentru exprimarea sa cea mai completă.
Statului", publicată în anul 1920. în aceasti lucrare, prin statul de Din aceste considerente, este explicabilă grija noilor legislatori
drept se înţelege "un stat ca.re în raporturile sale cu subiecţii săi şi constituanţi de a consacra în legile fundamentale ca pe unul din cele
pentru garanţia statutului lor individual se supute el însuşi unui regim mai de seamă obiective, statul de drept. Asemenea, referiri la statul de
de drept şi aceasta prin tot ce acţionează el asupra lor prin reguli, din drept conţin constituţiile Germaniei (art.28), Spaniei <art.l),
care unele stabilesc drepturile cetăţenilor, altele fixează dinainte căile Portugaliei (art.2).
şi mijloacele care vor putea fî folosite în vederea realizării intereselor La acest important fundament al unei societăţi democratice au
de stat: două feluri de reguli,care au drept efect comun de a limita aderat majoritatea fostelor state socialiste. Dacă Macedonia şi Lituania
puterea statului subordcmîrid-o ordinii publice pe care ele o consacră acest principiu în preambulul constituţiilor, atunci celelalte
consacră".18 state îl consemnează printre primele principii constituţionale: Polonia,
Acelaşi autor evidenţiază faptul că administraţia trebuie să se Rusia, Bielarusi, România, Moldova, Slovacia, Cehia (art. l din legile
menţină în limitele fixate de lege, înfaptuindu-se conform prevederilor fundamentale); Slovenia, Ungaria (art.2), Bulgaria (art.4), Estonia
textelor legislative şi numai în baza acestora, legea nefiind numai (art. 10).

144 14
5
Aflată în faza incipientă a desprinderii de totalitarism, Republica
cetăţenilor.21 Cu alte cuvinte, constituţia este acel act normativ prin
Moldova nu-şi poate propune să elaboreze o conceplie proprie despre
care se reglementează modul de organizare a societăţii în stat.
statul de drept, să utilizeze un concept local al statului de drept, dat
m_lirnba jatină^ "constitutio" înseamnă "aşezarg_cu Jgmei",
fiind faptul că omenirii i-au trebuit sute de ani pentru elaborarea unei
starea unui lucru". In dreptul roman imperial noţiunea "constitutio"
concepţii închegate despre statul de drept, însă odată ce în republică a
era^echivajentă cu acea de lege. Legile care reglementau organizarea
fost lansată lozinca statului de drept, ea necesită să fie realizată. De
aceea, înarrnîndu-ne cu practica mondială în vederea realizării statului statujuTeTau _ dejmm^je^LJindâinenţale. Astfel, vorbindu-se de legi,
de drept şi nefăcînd abstracţie de eşecurile statului de drept, de a le
experienţa de pînă acum a omenirii în evitarea acestora, rămîne se a nominaliza.
elabora strategia adaptării condiţiilor politice şi social-economice ale Mai tîrziu, în feudalism, acest cuvînt aparg__în_ limbajul
Republicii Moldova la conceptul şi caracteristicile statului de drept. ecleziastic, desemmnd regulile monahale^
Trebuie să ţinem cont, totodată, şi de faptul că statul de drept nu In sens de lege fundamentală a unui stat cuvîntul constituţie este
este o realitate desăvîrşită şi nici un stat nu poate să pretindă că a atins utilizat abia în _sec. XVIII, în perioada pregătirii revoluţiilor burgheze
perfecţiunea statului de drept fără a fi învinuit de îngîmfare. Statul de Şi рпгпсаге sVmţglegeau legile de-QXganizar£4)olitică sladmifflstrativă
drept este mai degrabă un ideal, o valoare spre care tinde omenirea, ajtatuluj^
dar care nici pe departe nu se aseamănă cu o utopie. In acest sens noţiunea este folosită în S-llA^unde în 1787
americanii au declarat: "Noi, poporul Statelor Unite, pentru formarea4
unei mai strînse uniuni, pentru instituirea dreptului, pentru asigurarea
2. NOŢIUNEA DE CONSTITUŢIE liniştii interne, pentru asigurarea măsurilor de apărare a comunităţii,
pentru promovarea prosperităţii generale şi pentru garantarea
Noţiunea de constituţie este folosită de diverse ramuri ale binecuvîntărilor libertăţii, nouă şi urmaşilor noştri, decretăm şi
ştiinţelor, inclusiv de ştiinţele juridice. promulgăm Constituţia S. U. A.".
în limbajul curent se vorbeşte despre constituţia fiinţei umane în acelaşi sens mtîlnim această noţiune în Declaraţia franceză a
sau de cea a materiei, în literatura de specialitate s-a menţionat că, drepturijor^omului şi ^ceţăteajmuji-din 17Ж
"dacă transportăm această noţiune în domeniul ştiinţelor sociale, vom La etapa despre care vorbim, cuvîntul "constituţie" desemna acea
constata că fiecare fenomen, plecînd din momentul în care el se lege_Jundamentală a statului _carg__cuprindea normele de bazăr,ale"
diferenţiază, posedă o organizare determinată, adică o anumită acestuia^ norme prin care se organiza guvernămîntul şijie_cqnsacrau
constituţie". acele drepturi şi libertăţi ce erau considerate indispensabile existentei
Ca şi în alte domenii, şi în domeniul dreptului, această noţiune a şTaFIrmări^personalităţii umane, âvînduri caracter relativ constant
<Lfost folosită în mai^ multe sensuri. Astăzi în literatura de specialitate ţîejptâtaceastă noţiune capătă un conţinut mai bogat în sensul că
noţiunea de constituţie este folosită în sensul de act normativ normele referitoare la organizarea statului şi asigurarea drepturilor
fundamental ce este alcătuit dintr-un sistem de norme cu forţă juridică omului trebuig_să fie cuprinse într-o lege sislematicjusTlpire slTse
supremă, norme care reglementează relaţiile sociale din domeniul bucure de o fortăjuridică superioară, constituimLa-gacantie în lupta
instituirii şi exercitării puterii de stat, stabilind m acelaşi timp
prerogativele acestei puteri, drepturile şi libertăţile fundamentale ale

146
14
7
Atunci se considera că puterea acestuia portei fi limitată mai La etapa contemporană într-o definiţie materială sînt cuprinse, de
eficient, dacă drepturile cetăţeanului sînt recuaoscute în legi scrise, obicei, "materiile" constituţionale care au drept scop organizarea şi
fapt ce stimula în acelaşi timp lupta pentru apărarea lor. funcţionarea puterilor publice, iar definiţia formală este ataşată
Ideea unei constituţij__scrise a_Jzvont_din_ţggria contractului procedurilor regulilor constituţionale stabilite de către o autoritate
social, fundamentaţăji dezvoltată deJJ._Roy_ssea.u.f, fcfrr/rscţ~ со c *. publică diferită sau în condiţii diferite de o lege organică şi care
Considerînd constituţia o reeditare a "contractului social", figurează în textul constituţional.
literatura politico-juridică de atunci a atribuit acesteia un nou caracter Din cele relatate se poate menţiona că noţiunea de constituţie a
- acela de supremaţie - ajungînd la concluzia ca esţe^superioară evoluat, conţinutul ei lărgindu-se sau din contra, diminuîndu-se, în
oricăror alte legi scrise sau nescrise. funcţie de anumite interese, de punctele de vedere exprimate şi de
Mai tîrziu, după elaborarea şi adoptarea primelor constituţii gradul atins în cunoaşterea fenomenului constituţional.
scrise, se ajunge la ideea stabilităţii constituţiei, la imposibilitatea Această noţiune, în cea mai mare parte, a desemnat şi
modificării ei de către organele legislative obişnuite, adunarea desemnează un complex de norme - scrise sau nescrise - care consacră
constituţională fiind singura, putere competentă si adopte sau să şi reglementează principiile guvernării precum şi drepturile, libertăţile
modifice constituţia.23' şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Luptînd apoi pentru consolidarea principiului supremaţiei Principiile formulate în perioada fundamentării dreptului
constituţiei ca o garanţie suplimentară a menţinerii aeschimbate a constituţional, cum ar fi: principiul suveranităţii naţionale, principiul
normelor nou-instituite şi a respectării lor de către oiganele legislative separaţiei puterilor în stat etc. vor fi părăsite sau profanate,
şi cele executive, se fundamentează o noua instituţie: controlul fundamentîndu-se altele noi, precum cele din doctrina ţărilor socialiste
constituţionalităţii legilor. privind: rolul conducător şi îndrumător al unui singur partid în
Dar, concepţia potrivit căreia Constituţia este o lege scrisă, procesul exercitării puterii de stat, centralismul democratic, toată
sistematizată, cu putere juridică supremă, prin care se înfăptuieşte puterea sovietelor etc.
limitarea puterii guvernanţilor şi se asigură drepturile fundamentale Aici constituţiile sînt privite ca legi fundamentale ce cuprind, pe
ale cetăţenilor, nu este comună tuturor statelor iin a.cea perioadă. lîngă normele ce reglementează organizarea puterii, drepturile
Astfel, Constituţia franceză adoptată la 1875 nu avea caracter cetăţenilor şi norme referitoare la baza economică si sociala a statului,
sistematic, fiind formată di» trei legi, ce nu mai cuprindeau, potrivit considerîndu-se că aceste acte normative, bucurîndu-se de supremaţie,
tradiţiei, norme referitoare la drepturile şi libertăţile iundamentale, ci trebuie să cuprindă principii ale reglementării din toate domeniile de
doar o referire la drepturile prevăzute în Declaraţia din 1189. activitate socială.
La sfirşituljecJjXIX_îiicepe a se face deosebire între constituţie Reformele constituţionale care au loc în fostele state europene şi
în sensrnaţerial şi constifafe^LsetisJiamLalJPrin constituţie, în sens a celor a celor din fosta U.R.S.S., printre ele şi Republica Moldova,
material, sînt înţelese dispoziţiile cu caractei constituţional, indiferent sînt o dovadă în plus a importanţei deosebite a teoriei constituţiei la
de ce act normativ sînt cupiinse. Prin constituţie, în sens formal, sînt etapa actuală.
înţelese dispoziţiile cuprinse în textul constituţiei, indiferent dacă ele Necunoaşterea şi, drept rezultat, nerespectarea legităţilor şi
reglementează relaţii sociale fundamentale sau de o natură mai puţin postulatelor teoriei constituţiei duce la diferite încălcări constituţionale
importantă. comise de Parlament, Preşedinte, Guvern, organele administraţiei
publice locale, de persoane juridice sau fizice.

148 14
9
Constituţia ar trebui sa fie considerata nu ca o creaţie şi un Constituţia este izvorul suprem de drept în sistemul de drept al
instrument al puterii de stat, ci drept o reflectare a intereselor societăţii statului, deoarece:
si valorilor sociale, o fundamentare a scopurilor si direcţiilor de - acordă o structură şi semnificaţie societăţii;
dezvoltare a societăţii, un nucleu de constituire a sistemului de drept - defineşte condiţiile exercitării puterii politice;
naţional. - reglementează mecanismul reprezentării poporului;
în conformitate cu spiritul şi conţinutul Constituţiei Republicii - determină funcţiile şi atribuţiile autorităţilor publice;
Moldova din 1994, putem afirma că însăşi concepţia asupra legii - determină modul de control asupra guvernanţilor;
fundamentale s-a schimbat, renunţîndu-se la principiile socialiste de - consacră drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale
organizare, revenirea la unele principii clasice din acest domeniu cetăţenilor, dirijează relaţiile dintre ei, dintre cetăţeni şi
fiind evidente. autorităţile publice;
Realitaţea_Jstorică ne-a demonstrat cu prisosinţă că progresul
- indică valorile politice, ideologice şi morale ale societăţii
omenirii se datorează activităţii creatoare a oamenilor liberi. respective;
"Rînduiala unei gloate de sclavi condusă de un şef pocnind din bici,
- reprezintă fundamentul şi garanţia ordinii de drept;
reprezintă mediul care stîrneşte ideea de libertate, ca o reacţie firească
de jos împotriva presiunii exercitate de sus. De aici lupta crîncenă a
gloatei împotriva şefului abuziv. Deseori situaţia inegală dintre gloata
neorganizată şi căpetenia în forţă a dus la înăbuşirea în sînge a 3. DIVERSITATEA FORMELOR DE CONSTITUŢII
răscoalei. Uneori însă revoltaţii izbuteau să doboare conducerea sau să
o constrîngă la anumite concesii privind drepturile, libertăţile sau în doctrina dreptului constituţional se procedează la clasificarea
privelegiile poporului, în aceste cazuri, locul biciului avîntat îl lua constituţiilor, clasificare efectuată în baza diferitelor criterii şi anume:
textul precis al compromisului dintre cele două părţi.24 1. în funcţie de forma de exprimare, constituţiile se
în raport cu această afirmaţie, determinată de împrejurări istorice împart în constituţii nescrise, constituţii scrise şi constituţii mixte.
parcurse de societatea umană, constituţia nu este altceva decît un în categoria constituţiilor nescrise se înscriu constituţiile care,
mijloc de prevenire a posibilităţii apariţiei oricăror violări ale nefiind fixate şi neavînd forma unui izvor de drept scris, există totuşi
drepturilor şi libertăţilor persoanei recunoscute de constituţie. în realitate. După durata de acţiune în timp, ele sînt temporare şi
în lumina celor arătate, constituţia poate fi definită ca act juridic aplicate, de obicei, în rezultatul unor revoluţii sau lovituri de stat.
fundamental care se bucură de supremaţie în raport cu toate celelalte şi Constituţiile scrise sînt constituite dintr-un singur act normativ
care reglementează principiile, modul de organizare şi funcţionare a sau mai multe. Spre exemplu, Constituţia României, Constituţia
autorităţilor publice şi raporturile dintre ele, raporturile dintre aceste Germaniei, Constituţia Spaniei reprezintă un act normativ unitar, pe
autorităţi şi cetăţeni, consfinţeşte şi garantează drepturile şi libertăţile cînd Constituţia Suediei este constituită din trei acte normative: Forma
fundamentale ale omului şi cetăţeanului. de guvernămînt din 1974 prin care se reglementează principiile
într-adevăr, constituţiile, prin ele însele într-un stat de drept, sînt organizării statale, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor
sau pot fi un obstacol în calea arbitrarului, dacă ele exprimă voinţa şi autorităţile publice care, în ansamblul lor, constituie mecanismul de
generală, iar respectul faţă de ele devine o "religie" a fiecăruia. stat; Actul de succesiune la tron din 1810 şi Actul cu privire la
libertatea presei.

150
15
1
în cazul cînd constituţia reprezintă un act normativ unitar, avem prin voinţa unei majorităţi parlamentare. Sînt considerate flexibile
de a face cu o constituţie codificată, în cazul cînd constituţia este constituţiile nescrise sau mixte (Anglia, Noua Zeelandă, Israel).
formată din mai multe acte normative, aceasta este necodificată. Rigide sînt numite constituţiile care pot fi modificate conform
La rîndul lor, constituţiile codificate se împart în constituţii unor principii şi proceduri particulare, care diferă în mare măsură de
desfăşurate şi nedesfaşurate.25 cele utilizate pentru modificarea legilor ordinare.
în literatura de specialitate se menţionează că primele constituţii în realizarea rigidităţii constituţiei s-au aplicat mai multe metode.
scrise moderne au fost cele adoptate în America (Virginia - 1776; S-au exprimat astfel, opinii în sensul că o constituţie odată stabilită nu
Articolele Confederaţiei - 1777; Constituţia S.U.A. - 1787),mai tîrziu mai poate fi modificată. Această concepţie s-a materializat prin legea
în Europa (Polonia, Franţa - 1791). Această etapa a constituţională din 14 august 1884 din Franţa, conform căreia forma
republicană de guvernămînt nu va putea forma obiectul vreunei
constituţionalismului a conferit mai multă precizie regimurilor
tendinţe de modificare. Asemenea interdicţii au cuprins şi Constituţia
constituţionale.
franceză din 5 octombrie 1958, Constituţia italiană din 1948.
Constituţiile scrise, totuşi, oricît de detaliate ar fi ele, nu pot să
în ştiinţa modernă a dreptului constituţional sînt exprimate
prevadă totul, deseori conţin dispoziţii ambigui şi lacune care necesită
opinii care consideră că valoarea juridică a unor asemenea prevederi
a fi completate. Sau, după expresia lui Royer - Collard, constituţiile
este nulă, deoarece puterea constituţională de azi nu este în drept şi
"nu sînt corturi făcute pentru somn" şi ele trebuie să evolueze cu
prin urmare nu poate limita în drepturi o putere constituţională de
timpul. viitor.26
în cazurile cînd se interzice revizuirea constituţiilor sau e Menţionăm, totodată, că asemenea prevederi asigură stabilitatea
procedura anevoioasă, se ajunge la decalaje între constituţia scrisă şf constituţiei. Astfel, art. 139 din Constituţia Italiei şi art.89 din
constituţia efectiv aplicată care, pe lîngă textul scris, mai este Constituţia franceză interzic revizuirea dispoziţiilor constituţionale
completată cu "practici", "obiceiuri" sau unele dispoziţii care stabilesc forma republicană de guvernămînt.
constituţionale, nu mai sînt utilizate şi cad în desuetudine. Astfel de La fel, potrivit al.2, art. 142 din Constituţia Republicii Moldova,
constituţii, care admit utilizarea cutumei constituţionale, au căpătat nu poate fi realizată nici o revizuire a Constituţiei, dacă în rezultatul
titlul de constituţii mixte. acesteia pot fi suprimate drepturile, libertăţile fundamentale ale
în categoria constituţiilor mixte se înscriu şi constituţiile care, pe cetăţenilor sau garanţiile de realizare a acestora.
lîngă unul sau mai multe texte scrise (Anglia cu Marea Hârtie a în practica constituţională se interzice revizuirea constituţiei pe o
Libertăţilor, Bilul Drepturilor), cuprind cutuma constituţională creată perioadă de timp de la data adoptării ei. Astfel, Constituţia S. U. A.
de istorie şi cutuma constituţională consacrată de către jurisprudenţă. stipulează că nici o modificare nu poate fi adusă Constituţiei decît
2. în funcţie de modul în care Constituţiile pot fi modificate, după 21 ani de la momentul adoptării, iar Constituţia Greciei (1975),
ultimele se împart în rigide şi flexibile. permite revizuirea numai după 5 ani de la revizuirea precedentă.
Constituţiile flexibile sînt cele care pot fi modificate conform Sînt cunoscute şi procedee de revizuire a constituţiei, care
formelor şi procedurilor de modificare a legilor ordinare, în aceste necesită o perioadă îndelungată de desfăşurare a procesului. Astfel,
condiţii, superioritatea constituţiei asupra legilor ordinare nu are Constituţia Franţei din anul 1791 impunea ca iniţiativa de revizuire să
practic nici o consecinţă juridică. Cu atît mai mult, flexibilitatea fie reînnoită în trei legislaturi consecutive şi numai cea de-a patra
excesivă a unei constituţii poate deveni periculoasă pentru drepturile legislatură devenind constituantă.
cetăţenilor care, fiind consacrate în ea, pot fi oricînd subminate, reduse

152 15
3
Unele constituţii prevăd şi alte reguli privitoare la revizuirea lor. înfiinţarea şi activitatea mai multor partide politice, eligibilitatea
Astfel, art. 148 din Constituţia României şi art. 142 din Constituţia autorităţilor publice ş. a.
Republicii Moldova interzic revizuirea Constituţiei pe durata stării de Constituţiile autoritare reduc sau limitează în mare măsură
urgenţă, de asediu şi de război. drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, consacră principiul
Din punct de vedere juridic, rigiditatea unei constituţii marchează monopartidismului şi sînt puternic ideologizate.
superioritatea acesteia asupra unei legi ordinare, de unde apare şi
necesitatea unui control al conformităţii celei de-a doua cu prima.
Din punct de vedere politic, rigiditatea unei constituţii asigură/7 4. CONŢINUTUL NORMATIV AL CONSTITUŢIEI
protecţia indivizilor, minorităţilor naţionale sau a subiecţilor federali.
Drept rezultat, rigiditatea constituţiei este o caracteristică Dacă admitem că în fapt constituţia este o lege, dar care se
constituţionalismului şi în acelaşi timp un avantaj pentru statul de deosebeşte de alte legi în mod firesc, se iscă problema de a stabili
drept. categoria normelor juridice pe care trebuie să le cuprindă ea.
In practica constituţională contemporană, constituţiile în vigoare Identificarea conţinutului normativ al constituţiei prezintă un
pot fi aranjate într-o ordine ierarhică, pornind de la rigiditatea mai interes real pentru activitatea de elaborare a proiectelor de constituţii
mare sau mai mică a acestora, dictată de procedura de revizuire. şi de legi. în literatura juridică de specialitate se menţionează că
3. în funcţie de durata de acţiune a constituţiilor în timp, determinarea ştiinţifică a conţinutului constituţiei este indispensabilă
ultimele se clasifică în temporare şi permanente. atît pentru înlăturarea impreciziei în determinarea deosebirilor faţă de
Constituţiile temporare sînt adoptate şi apoi aplicate pe un alte legi, cît şi pentru explicarea celorlalte deosebiri sau a însăşi
interval de timp stabilit în prealabil sau durata de activitate a acesteia supremaţiei constituţiei.
poate fi determinată de survenirea anumitor evenimente. în stabilirea conţinutului normativ al constituţiei un interes
Spre exemplu, Constituţia Tailandei din 1959 a fost în vigoare deosebit prezintă opinia conform căreia conţinutul acesteia este
pînă la elaborarea proiectului unei noi Constituţii (deja permanente) de determinat de trei elemente şi anume:27
către o Adunare Constituţională. a) reguli relative la tehnica guvernamentală ( cui aparţine puterea
Marea majoritate a constituţiilor sînt permanente. Această de stat, cum se instituie guvernanţii);
caracteristică a constituţiilor, însă, nu vorbeşte încă despre "veşnicia" b) reguli străine organizării puterii (reguli cărora legislatorul
lor şi reflectă doar ideea legislatorului în momentul adoptării acestora. doreşte să le dea o anumită stabilitate, de exemplu, statutul persoanei,
Deseori constituţiile permanente sînt abrogate în urma unor lovituri de al proprietăţii, alte dispoziţii de ordin economic si social);
stat, fiind substituite. La capitolul exemple putem menţiona că în anii c) declaraţii de drepturi.
60 Bolivia cunoştea 20 de constituţii, Columbia - 11, Republica Astfel, stabilirea conţinutului normativ al constituţiei se face în
Dominicană - 15, Haiti - 23, Venezuela - 22 de constituţii. funcţie de conţinutul şi valoarea relaţiilor sociale reglementate, în
4. După regimul politic consacrat, constituţiile pot fi procesul de definire a constituţiei am constatat că ea reglementează
clasificate în democratice şi autoritare. relaţii sociale fundamentale ce ţin de instituirea, menţinerea şi
Constituţiile democratice consacră şi asigură un spectru larg de exercitarea puterii de stat. în plus, stabilirea conţinutului normativ al
drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, creează posibilităţi reale pentru constituţiei se face luîndu-se în considerare tradiţiile statelor în acest
domeniu şi elementele novatoare ce au apărut şi pot apărea.

154 15
5
Un exemplu viu şi un pas calitativ în dezvoltarea conţinutului
normativ s-a realizat odată cu elaborarea constituţiilor după cel de-al fundamentele economice şi sociale ale puterii, fundamentele politice,
doilea război mondial, constituţii care au inserat dispoziţii din ideologice şi religioase ale societăţii date, locul şi rolul partidelor şi al
documentele internaţionale cu reglementări în problema drepturilor şi altor organizaţii sociale şi de masă, la sistemul organelor de stat care
libertăţilor omului. constituie în ansamblu mecanismul puterii de stat, drepturile,
Exarninînd constituţiile statelor elaborate şi adaptate ca urmare a libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor (statutul juridic
schimbărilor produse pe arena internaţională, observăm că aceste al persoanei), tehnica constituţională etc...
constituţii cuprind nu numai reglementări privitoare la mecanismul Totodată, este necesar de menţionat că în conţinutul normativ al
puterii de stat sau la drepturile şi libertăţile fundamentale ale constituţiei sînt cuprinse norme care reglementează în principiu sferele
cetăţenilor, ci şi reglementări privitoare la fundamentele ideologice ale activităţii, organizate în statul respectiv. Reglementarea mai
societăţii, Ia locul şi rolul partidelor politice în sistemul politic, locul aprofundată şi mai concretă revine legilor ordinare care realizează
şi rolul familiei, individului în societate, regulile de desfăşurare a această reglementare pe baza principiilor stabilite de constituţie.
vieţii economice, formele şi funcţiile proprietăţii. Pe lîngă aceasta,
constituţiile statelor federative conţin prevederi de delimitare a
competenţei între statul federativ şi subiecţii federaţiei (Constituţia 5. ADOPTAREA CONSTITUŢIEI
Elveţiei, Constituţia Rusiei).
In unele constituţii sînt cuprinse dispoziţii cu privire la sistemul Supremaţia constituţiei, inclusiv deosebirile faţă de restul
economic şi financiar, privind protecţia pădurilor şi a mediului izvoarelor de drept, determină şi o procedură specială de adoptare.
înconjurător (Constituţia Republicii Moldova), privind cultura Adoptarea constituţiei este văzută ca un proces complex în cadrul
cerealelor (art.23 bis din Constituţia Elveţiei), privind băuturile căruia sînt diferenţiate trei Clemente:28
alcoolice (Constituţia Elveţiei, art.32 bis, care stabileşte regimul 1. Iniţiativa adoptării constituţiei.
juridic al băuturilor distilate, art.32, care interzice în toată 2. Organul competent să adopte constituţia.
Confederaţia fabricarea, importul, transportul, vinderea, păstrarea 3. Modurile de adoptare a constituţiei.
pentru vindere a lichiorului denumit "absinthe"), privind casele de 1. Privitor la iniţiativa adoptării constituţiei, se consideră că
jocuri (art.35 din Constituţia Elveţiei). iniţiativa constituţională aparţine unui organism social, statal sau
Din cele relatate mai sus reiese concluzia că în stabilirea politic, care ocupă în sistemul politic al unei societăţi locul de frunte.
conţinuţii lui normativ al constituţiei trebuie să se ţină cont că în ea sînt Făcînd o analiză a constituţiilor actuale, putem sesiza ideea că unele
cuprinse cele mai importante necesităţi politice, economice, sociale şi constituţii prevăd în mod expres organul care poate iniţia procesul de
juridice în ipostaza lor actuală şi în perspectiva viitoare. elaborare şi adoptare a constituţiei, altele, însă, nu conţin asemenea
Enurnerînd elementele de conţinut ale unei constituţii, nu trebuie reglementări, această prerogativă rezultînd din sistemul normativ care
înţeleasă limitarea lor, deoarece lipsa unui element din constituţia unui reglementează tehnica de elaborare a legilor.
stat nu poate duce la negarea caracterului de constituţie al acesteia. 2. Organul competent să adopte constituţia este desemnat prin
General izînd elementele constitutive ale constituţiilor diferitelor noţiunea de putere constituţională sau putere constituantă.
state, vom observa că anume conţinutul constituţiei cuprinde norme în literatura de specialitate puterea constituţională este prezentată
privitoare la esenţa, tipul şi forma statului, deţinătorul puterii de stat, în două moduri:29
a) putere constituţională originară;

156
15
7
b) putere constituţională derivată sau instituită. b) Formele democratice sînt recunoscute acele forme de adoptare
Puterea constituţională originară, fiind necondiţionată, are a constituţiilor, care asigură participarea efectivă a poporului la opera
menirea de a stabili o constituţie nouă, manifestîndu-se mai ales atunci de adoptare a constituţiilor.
cînd apar state noi sau în urma înfăptuirii revoluţiilor. c) Formele mixte, care presupun combinarea formelor
Instituţia puterii constituţionale originare este condiţionată, în monocratice şi democratice de adoptare a constituţiilor.
mare măsură, de două probleme conceptuale: prima problemă constă în dreptul constituţional clasic, după modul lor de adoptare,
în faptul (k a şti cine este titularul puterii constituţionale originare, iar constituţiile sînt de mai multe feluri şi anume:
a doua constă în justificarea legitimităţii acţiunilor puterii a) Constituţia acordată sau charta concedată - este o constituţie
constituţionale. adoptată de un monarh care, în virtutea puterii sale absolute,,
Se consideră, pe bună dreptate, că puterea constituţională recunoaşte anumite drepturi fundamentale cetăţenilor sau unor
originară aparţine celui care a creat noul stat sau celui care a înfăptuit categorii sociale şi stabileşte modul de exercitare a puterii de stat.
revoluţia. Astfel, titularul acestei puteri constituţionale primare poate O astfel de constituţie este Declaraţia. Constituţională (Charte
fi poporul, iar uneori un grup social sau un individ, care au promovat o constitutionnelle) dată de regele Francei Loui al XVIII-lea în virtutea
idee de drept novatorie. "bunăvoinţei şi a liberului exerciţiu al autorităţii sale regale", în anul
Legitimitatea puterii constituţionale originare îşi găseşte sprijin 1814. Din aceeaşi categorie fac parte Constituţia Japoniei din 1889,
în actul istoric finalizat, cum ar fi constituirea unui stat nou sau Constituţia Marocului din 1911, Constituţia Abisiniei din 1937.
înfăptuirea, unei revoluţii. b) Constituţii - statut. Aceste constituţii poartă amprenta unor
Puterea constituţională derivată sau instituită are un mod de charte concedate, sînt votate, de regulă, pe cale plebiscitară.
organizare şi funcţionare prestabilit şi consacrat într-o Constituţie Plebiscitul este modul cel mai des întîlnit în practica de adoptare a
anterioară. Datorită acestui fapt, se consideră că. puterea constituţiilor autoritare. Constituţii - statut sînt considerate Constituţia
constituţiorali derivată nu este în drept de a adopta o nouă constituţie, Italiei din 1848, Constituţia României din 1938.
ci numai de a o revizui pe cea existentă. In realitate, însă, întîlnim c) Constituţia - pact. Este o Constituţie adoptată în urma unui
cazuri cînd o putere constituţională derivată îşi asumă prerogativele compromis între monarh şi adunarea reprezentanţilor poporului. Un
puterii constituţionale originare. contract între monarh şi popor reprezintă Constituţia franceză din
3. 3>ică în procesul de studiere a constituţiei ca lege 1830, Constituţia României din 1866,Constituţia Bulgariei din 1879.
fundamentală distingem constituţii cutumiare, scrise si mixle, atunci, d) Constituţia - convenţie. Este adoptată de către un organ electiv
analizînd nodurile de adoptare a constituţiei, ne referim îndeosebi la (adunare, convenţie, constituantă), principalul sau unicul scop al
cele scris*. căruia constă în adoptarea Constituţiei. Adunarea este superioară
Dez-voltarea fenomenului constituţional a cunoscut mai multe parlamentului, ea stabilind competenţa tuturor autorităţilor, inclusiv a
moduri de adoptare a constituţiei. acestuia. De regulă, acest organ este dizolvat imediat după adoptarea
Astfel, în1r-o opinie sînt analizate următoarele forme de adoptare Constituţiei, dar sînt cunoscute cazuri cînd un asemenea organ s-a
a consthuţLei.30 transformat într-un parlament obişnuit (Grecia, anul 1975). Asemenea
a) Fotniele monarhice, care se referă la constituţiile ce exprimă organe au fost instituite cu prilejul adoptării Constituţiei S.U.A. din
voinţa emanatorie a unei singure persoane (monarh sau orice şef de 1787, Constituţiilor franceze din 1791, 1875.
stat).

158 15
9
e) Constituţia referendară. Ca şi în cazul precedent, este adoptată abrogării unor articole din constituţie, sau uneori, la completarea
de către o adunare constituantă (uneori, de către parlament) şi supusă acesteia cu noi articole.
unui referendum popular pentru aprobarea definitivă. Procedura de revizuire a constituţiei este guvernată de anumite
Drept exemplu de constituţii referendare cităm Constituţia Franţei reguli şi anume:
din 1946, Constituţia Italiei din 1947, Constituţia Portugaliei din 1976, - dreptul de a revizui constituţia trebuie să aparţină autorităţii
Constituţia Spaniei din 1978, Constituţia României din 1991 ş. a. publice care a adoptat-o;
Această formă de adoptare a Constituţiei este considerată drept - autoritatea publică instituită de a revizui constituţia este
cea mai democratică, dacă proiectul de Constituţie este elaborat în determinată de înseşi normele constituţionale;
condiţiile publicităţii, este adoptat de către Parlament sau o Adunare - procedura de revizuire a constituţiei nu se deosebeşte în
Constituantă, iar referendumul este organizat în condiţii paşnice, fără principiu de cea de adoptare.
constrîngerea sau orientarea forţată a electoratului. Explicaţiile cu privire la modificarea constituţiei ar fi incomplete
Dacă aceste condiţii nu se respectă (proiectul este elaborat în dacă n-am pune în discuţie problema ce vizează procedura de
taină de către guvern sau de către liderii unui partid de guvernămînt), revizuire a constituţiei ca atare.
referendumul pentru ratificarea Constituţiei se transformă într-un
Procedura de revizuire a constituţiei cuprinde trei etape:
plebiscit în cadrul căruia poporul este obligat să accepte "ceea ce i s-a
1. Iniţiativa de revizuire a constituţiei.
propus", în asemenea condiţii au fost supuse referendumului
2. Dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea
Constituţia ciliană din 1980, Constituţia R.D.G. din 1968, Constituţia
publică competentă.
Bulgariei din 1971, Constituţia Cubei din 1976.
3. Adoptarea legii de revizuire a constituţiei.
Cît priveşte Constituţia Republicii Moldova în vigoare, a fost
1. Problema privind iniţiativa de revizuire a constituţiei
adoptată la 29 iulie 1994 de către organul reprezentativ şi unica
reprezintă aceeaşi importanţă teoretică şi practică, ca şi iniţiativa
autoritate legislativă a statului, Parlamentul republicii, nefiind supusă
adoptării constituţiei.
referendumului popular după cum se preconizase.
Odată ce nu se include în nici o categorie de constituţii după De regulă, iniţiativa de revizuire aparţine unor subiecţi expres
modul de adoptare, putem concluziona că mai există o formă de determinaţi de însăşi legea fundamentala, cum ar fi: poporul,
adoptare a constituţiilor, în cadrul căreia se încadrează şi Constituţia parlamentul, şeful statului, guvernul etc.
noastră - forma parlamentară. Astfel, revizuirea Constituţiei spaniole poate fi iniţiată de guvern,
Congresul deputaţilor şi Senat, precum şi de adunările comunităţilor
6. REVIZUIREA ŞI ABROGAREA CONSTITUŢIEI autonome (art. 166; 87 al. l şi 2); Constituţia Bulgariei poate fi
revizuită prin iniţiativa a 1/4 din deputaţii Adunării Populare şi a
Constituţia reflectă nu numai necesităţile prezentului, ci şi pe preşedintelui republicii (art. 154 ).
cele ale "viitorului constituantului, care trebuie să ţină cont de posibila în ceea ce priveşte Constituţia Republicii Moldova, revizuirea ei
evoluţie a. relaţiilor sociale, de necesitatea unei anumite dirijări a vieţii poate fi iniţiată de:
politice. un număr de cel puţin 200000 de cetăţeni ai republicii cu
La un moment dat însă, constituţia poate să nu mai corespundă drept de vot. Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să
cerinţelor societăţii, ajungîndu-se la necesitatea modificării sau provină din cel puţin jumătate din unităţile administrativ-teritoriale de

160 16
1
nivelul doi, iar în fiecare din ele trebuie să fie înregistrate cel puţin treimi de voturi, cu condiţia că textul a fost acceptat şi de Senat cu o
20000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative; majoritate absolută de voturi ( art. 167 al. l şi 2 din Constituţia
- un număr de cel puţin o treime de deputaţi în Parlament; Spaniei).
- Guvernul Republicii Moldova. într-un mod deosebit are loc adoptarea legilor de revizuire a
2. Autoritatea publică competentă să decidă asupra iniţiativei de constituţiei în Bulgaria. Conform art.155 din Constituţia Bulgariei,
revizuire poate fi parlamentul, un congres al celor două camere în Adunarea populară poate adopta o lege de revizuire a constituţiei, dacă
cazul parlamentelor bicamerale, o convenţie federală îrj cazul statelor pentru aceasta s-au pronunţat 3/4 din membrii parlamentului prin trei
federative etc. - votări organizate în diferite zile.
Conform art. 154 al.2 din Constituţia Bulgariei, iniţiativa de Dacă, însă, pentru legea de revizuire s-au pronunţat mai puţin de
revizuire a acesteia este examinată în şedinţa Adunării Naţionale, care 3/4 din voturile parlamentarilor, dar nu mai puţin de 2/3, textul
este în drept sa înceapă dezbaterile asupra proiectului de revizuire nu proiectului de revizuire va fi supus unei noi dezbateri, care poate avea
mai devreme de o lună şi nu mai tîrziu de trei luni de la momentul loc nu mai devreme de două şi nu mai tîrziu de cinci luni. în acest caz,
înaintării iniţiativei. legea de revizuire a constituţiei poate fi adoptată cu votul a 2/3 din
In Republica Moldova prerogativa de dezbatere a iniţiativei de numărul total de parlamentari.
revizuire a Constituţiei aparţine Parlamentului, căruia, conform Parlamentul Republicii Moldova este în drept să adopte o lege cu
art. 141 din Constituţie, i se prezintă proiectele de legi constituţionale, privire la modificarea Constituţiei numai după cel puţin 6 luni de la
dar numai după ce acestea sînt avizate prin hotărîrea Curţii data prezentării iniţiativei legislative, cu votul a două treimi din
Constituţionale, adoptate cu votul a cel puţin 4 judecători. deputaţi.
3. Procedura de adoptare a legii de revizuire a Constituţiei este, Iniţiativa de revizuire a Constituţiei Republicii Moldova poate fi
probabil, etapa decisivă a procesului de revizuire, aceasta găsindu-şi o considerată nulă, dacă Parlamentul nu adoptă legea de modificare a
reglementare detaliată în textele constituţionale. Constituţiei timp de un an de la data prezentării iniţiativei respective
Legile de revizuire a Constituţiei Italiei (art.138 al.l) sînt (art. 143).
adoptate de fiecare cameră a parlamentului (Camera deputaţilor şi Uneori, pentru ratificarea revizuirii Constituţiei este chemat
Senat) după două deliberări succesive separate într-un interval de cel poporul. Astfel, conform art. 142 din Constituţia Republicii Moldova,
puţin trei luni şi sînt aprobate cu o majoritate absolută a membrilor dispoziţiile privind caracterul suveran, independent şi unitar al
fiecărei Camere la al doilea tur de scrutin. statului, precum şi cele referitoare la neutralitatea permanentă a
In Spania proiectele de revizuire constituţională trebuie să fie statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu
adoptate de fiecare din cele două camere (Congresul deputaţilor şi votul majorităţii cetăţenilor înscrişiîn listele electorale.
Senat) cu majoritatea de trei cincimi. Uneori, însă, starea social-politică din cadrul societăţii este de
Atunci cînd nu se obţine acordul Camerelor, se creează o comisie aşa natură, încît se procedează la abrogarea Constituţiei.
parlamentară formată din deputaţi şi senatori, care îmbunătăţesc textul
Procedura de abrogare a Constituţiei poate fi prevăzută chiar în
proiectului de revizuire, acesta fiind supus Congresului şi Senatului textul acesteia.
pentru o nouă dezbatere.
Insă, odată ce Constituţia este Legea Fundamentală a statului,
Dacă proiectul de revizuire nu este adoptat conform procedurii
"reperul" legalităţii în statul de drept, abrogarea ei poate avea loc
indicate mai sus, Congresul poate adopta textul cu majoritatea de două
numai prin adoptarea unei noi Constituţii de către puterea

162 16
3
constituantă. Faţă de această problemă, în literatura, de specialitate s-a 21. Genoveva Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice
încetăţenit opinia conform căreia "constituţia, poate fi supusă contemporane, Iaşi,1993., pag.180-225.
revizuirii, dar nici într-un caz nu poate fi abrogată printr-o procedură- 22. Конституционное (государственное) право зарубежных стран М
БЕК, pag. 55. ' '
similară revizuirii".31
în marea majoritate a cazurilor, însă, constituţiile sînt abrogâle-Trv 23. I. Muram, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti 1993
pag. 57. ' '
rezultatul unor revoluţii sau lovituri de stat.
24. M. Rebreanu, S.U.A., Constituţie, Democraţie, Bucureşti, 1991, pag.
NOTE: 25. Конституционное (государственное) право зарубежных стран М
БЕК, pag. 55. '
1. I. Deleanu, Drept constituţional şi instituţii politice, 26. I. Murara, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti 1993
Bucureşti, 1991,pag. 139 pag. 57. ' '
2. Z. Gicquel, Droit constitutionnel et institutions politiques, ed. a Xl-a, 27.1. Muraru, op. cit., pag. 62.
Paris,Montchrestien,1991,pag.27-28. 28.1.Muraru, op.cit.,pag.50. 29.
3. C. Grewe et II. L. Fabri, Droits constitutionriels europeens, Paris, Ion Deleanu, op. cit., pag. 146.
P.U.F., 1995, pag.9. 30.1. Muraru, op. cit., pag.52,1. Deleanu, op. cit, pag. 147. 31. Collection
4. Deleanu L, Separaţia puterilor în stat-dogmă sau realitate, în SDR,nr.3- Franco-Russ de Documents d I-nformation et de Formation, N: 6,
4,pag.l7-18. 1996. pag. 11.
5. Локк Д. Избранные философские произведения, T.2, M., I960.
6. Montesquieu Ch. L. Despre spiritul legilor, -vol. I, B.,1964.pag.l9C.
7. Социалистическое правовое государство концепция и пути
реализации, М., 1990. pag. 197.
8. Deleanu I. Separaţia puterilor în stat-dogrnă sau realitate, în SDR nm.3-
4,pag.l7-18.
9. L Guceac, Statul şi poliţia, Cartier,Chişiriău, 1997, pag. 19 şi urm.
10. P. Ractet, Institutions politiques et dioit constitutionnel, Paris,
Masson, 1989, pag. 113.
11. M. Voiculescu, Istoria doctrinelor politice, Bucureşti, 1992.
12. GJellinek. La Declaration des Droits de 1-Homme et du Citoyeri,
Revuedu droitpublic, vol.18, 1902.
13. Аристотель, Политика, М., 1911, pag. 9-16.
14. Цицерон, Диалоги, М., 1966
If. Voiculescu M., Istoria doctrinelor politice, B., 1992, pag.94
16. И. Кант, Соч., т.4, ч. 2, pag. 235
17. M. Voiculescu, Istoria doctrinelor politice, Buc.,1992, pag. 149
18. Carre de Marlberg, Contribuţie la teoria generală a statului, Paris,
Sirey, 1920, voi. I, pag. 488-489.
19. Carre de Marlberg, op.cit. pag.488.
20. Carre de Marlberg, op. cit, pag.490.

164 16
5

i
CAPITOLUL VI. CONTROLUL locul un sistem de sancţiuni aplicabile în cazul violării normelor
CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR. constituţionale de către una din puterile constituite.
Existenţa sancţiunilor aplicabile în caz de nerespectare a
constituţiei are o mare importanţă, căci ele atribuie dispoziţiilor
VI.I. NOŢIUNEA ŞI IMPORTANŢA CONTROLULUI constituţionale caracterul de normă juridică (vezi discuţiile privind
CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR structura logico-juridică a normei de drept), iar în lipsa lor principiul
supemaţiei constituţiei ar rămîne literă moartă, ar rămîne imposibilă
Constituţia, după cum s-a constatat deja, este actuljiormaţiv distincţia de principiu dintre consituţie şi legi ordinare.
fundamental, care se bucură de supremaţie în raport cu toate celelate In literatura de specialitate sînt evidenţiate trei garanţii juridice
legi organice, ordinare şi acte normative subordonate legii. specifice, care asigură supremaţia constituţiei şi anume: controlul
Această condiţie ce stabileşte constituţia drept "lege a legilor" general al aplicării constituţiei, îndatorirea fundamentală de a respecta
este determinată de faptul că prin constituţie'jse determină modul de constituţia şi controlul constituţionalităţii legilor.1
organizare a societăţii în stat şi bazele juridice ale statului,"se consacră Este unanim recunoscut că cea mai sigură garanţie a supremaţiei
drepturile, libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului şi se constituţiei este controlul constituţionalităţii legilor.
stabilesc garanţiile juridice de asigurare a lor. Dacă admitem o ierarhie Controlul constituţionalităţii legilor ca rezultat logic al
a autorităţilor publice, în dependenţă de modul de instituire a lor, constituţionalismului, este o activitate organizată de verificare a
ierarhie în fruntea căreia se plasează organul direct reprezentativ şi conformităţii legilor cu constituţia. Dacă privim controlul
unica autoritate legislativă (în unele sisteme constituţionale - adunarea constituţionalităţii legilor ca o instituţie juridică a dreptului
constituantă), trebuie să recunoaştem şi faptul că actul juridic adoptat constituţional, constatăm că el cuprinde regulile privitoare la organele
de acest organ şi destinat reglementării relaţiilor sociale fundamentale, competente a face această verificare, procedura verificării, măsurile ce
se bucură de prioritate faţă de toate celelalte izvoare de drept. pot fi luate după realizarea acestei verificări.
Pornind de la o asemenea realitate incontestabilă Constituţia în literatura de specialitate această activitate de verificare a
Republicii Moldova inserează principiul statului de drept, ridicînd conformităţii legilor cu constituţia este întîlnită sub diferite denumiri,
Constituţia la rangul de Lege Supremă a statului. Nici o lege, nici un precum: sancţiunea supremaţiei (Gorges Burdeau); garanţia
alt act juridic, ce contravine prevederilor Constituţiei, nu are putere caracterului de supremaţie a constituţiei (Andre Hauriou); sancţiunea
juridică, se consacră în art. 7 din Legea fundamentală. violărilor constituţionale (Marcel Prelot) etc.
Fiind o realitate şi o necesitate incontestabilă, supremaţia Indiferent de titlul pe care îl poartă, controlul constituţionalităţii
constituţiei implică o serie de consecinţe juridice, dar se bucură în legilor rămîne una din cele mai importante probleme cu aspecte
acelaş timp şi de garanţii. teoretice privitor la supremaţia constituţiei.
Asigurarea supremaţiei constituţiei nu trebuie să rămînă un în literatura de specialitate se aduc argumente atît pentru a
simplu principiu constituţional, ci este necesară instituirea şi crearea dovedi necesitatea controlului constituţionalităţii legilor, cît şi pentru a
condiţiilor de realizare a unui sistem de garanţii, care ar permite ca demonstra imposibilitatea instituirii lui.
constituţia să se manifeste într-adevăr drept actul normativ cu o forţă în favoarea existenţei acestui control, se aduc şi următoarele
juridică supremă, în cadrul acestui sistem de garanţii trebuie să-şi afle argumente: legislatorul este şi el predispus greşelii, că însăşi
constituţia are lacunele ei, că inexistenţa controlului constituţionalităţii

166 16
7
legilor crează condiţii pentru instabilitatea juridică, că atribuind în Se susţine, de exemplu, că în orice sistem constituţional ar trebui
exclusivitate parlamentului dreptul de a aprecia constituţionalitatea supuse verificării conformităţii cu Consituţia numai actele emise de
legilor, s-ar ajunge la confundarea judecătorului cu partea la proces parlament, deoarece organele administraţiei de stat, fiind organe
etc. executive, emit acte normative numai în executarea legii şi controlul
Imposibilitatea instituirii şi absenţa controlului legalităţii lor se realizează prin mijloace obişnuite de control, inclusiv
constituţionalităţii legilor este argumentată prin ideea ierarhiei prin intermediul contenciosului administrativ.3
organelor de stat, ceea ce contravine principiului separaţiei puterilor Printre altele se mai zice, că acestui control al constituţionalităţii
de stat prin afirmarea, că nu se poate admite controlul legilor, legea legilor trebuie să fie supuse şi actele normative subordonate legii.4
fiind expresia voinţei suverane a deţinătorului puterii de stat, prin Constituţiile în vigoare ale multor state din lume consacră
aceea că nu se poate admite ca un oarecare organ să controleze primatul dreptului internaţional asupra celui naţional. Această situaţie
parlamentul, care reprezintă poporul şi poartă răspundere numai în impune necesitatea supunerii controlului constituţionalităţii şi a
faţa acestuia, prin aceea că parlamentul însăşi în procesul de elaborare tratatelor internaţionale pentru a determina conformitatea normelor
şi adoptare a legilor efectuează acest control, care nu mai trebuie naţionale normelor internaţionale.
exercitat de către alt organ etc... în unele cazuri controlului constituţionalităţii legilor sînt supuse
Admiţînd ideea necesităţii controlului constituţionalităţii legilor, proiectele tratatelor internaţionale, iar în alte cazuri sînt supuse
trebuie să facem o apreciere în discuţiile purtate pe marginea unor controlului tratatele internaţionale semnate, dar care încă nu au fost
probleme, ce ţin de insitutirea controlului consituţionalităţii legilor. supuse conrolului constituţionalităţii legilor.
Să ne referim, pentru început, la noţiunea de constituţionalitate a Mai dificilă pare a fi situaţia cînd are loc contradicţia între un
legilor, în doctrina juridică consituţionalitatea legilor este considerată tratat internaţional intrat în vigoare şi constituţie. Unele constituţii
o parte constitutivă a principiului legalităţii. Aceasta presupune ca conţin dispoziţii ce nu admit asemenea litigii. Spre exemplu, art.95 din
elaborarea actelor normative să se realizeze de către organele Constituţia Spaniei consacră:
competente, după o procedură stabilită în prealabil, cu respectarea 1. încheierea unui tratat internaţional care conţine dispoziţii
dispoziţiilor actelor normative emise de organele de stat, care ocupă o contrare Constituţiei trebuie precedată de o revizuire a acesteia.
poziţie ierarhică superioară faţă de cele emitente, în această ordine de 2. Guvernul sau una din camere poate face apel la Tribunalul
idei, legea organică ordinară şi actele normative subordonate legii, Constituţional care să declare dacă există sau nu contradicţii.
trebuie să corespundă constituţiei pentru a respecta condiţiile O dispoziţie similară se conţine şi în art.8 (al.2) din Constituţia
legalităţii. Constituţionalitatea legii, deci, este cerinţa de legalitate a Republicii Moldova: "Intrarea în vigoare a unui tratat internaţional
legii, în sensul că legea trebuie să fie adoptată cu respectarea conţinînd dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedat de o
dispoziţiilor normelor constituţionale, într-o formă mai simplă revizuire a acesteia".
noţiunea de constituţionalitate poate fi apreciată drept validitate a unei bi unele cazuri sînt supuse controlului constituţionalităţii legilor
legi sau a unui act juridic în funcţie de conformitatea conţinutului cu şi acţiunile persoanelor investite cu atribuţii publice. De obicei, acestui
ceea ce prevede constituţia unei ţări. control sînt supuse actele şefilor de stat, ale membrilor executivului,
O altă problemă rezidă în a şti dacă controlul constituţionalităţii membrilor organelor judecătoreşti supreme, iar uneori, în genere, ale
legilor cuprinde numai legea în accepţiunea de act juridic al tuturor judecătorilor.
parlamentului sau însemnează şi alte acte normative.

•168 16
9
Controlului constituţional;tăţii legilor pot fi supuse acţiunile şi întotdeauna actul normativ, ce vine în contradicţie cu legea
actele partidelor şi organizaţiilor'social - politice. fundamentală, este revizuit sau abrogat de către autoritatea
Altă problemă vizează condiţiile care duc la încălcarea supravegheată.5
dispoziţiilor contituţionale de către legile ordinare. Spre a evita discuţiile inutile pe marginea terminologiei, vom
S-ar părea că, deşi în majoritatea sistemelor constituţionale utiliza doar expresia de "control al constituţionalităţii legilor".
constituţia şi legile ordinare sînt adoptate de aceleaşi organe de stat
-Parlament, apariţia unor neconcordanţe între constituţie şi legi este
imposibilă. Fără a lua în consideraţie aceasta, practica constituţională VI.II. APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA ISTORICĂ A
ne dovedeşte că o asemenea situaţie poate avea loc şi este condiţionată CONTROLULUI DE CONSTITUŢIONALITATE A
de: LEGILOR ÎN DIVERSE SISTEME CONSTITUŢIONALE
- anumite contradicţii sociale;
- raporturile dintre forţele sociale; VI.II.1. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII
- contradicţiile dintre fracţiunile parlamentare; LEGILOR ÎN ANGLIA
- rigiditatea exagerată a unor constituţii;
- nerespectarea regulilor de tehnică legislativă. în literatura de specialitate se consideră că ideea controlului
O altă problemă legată de controlul constituţionalităţii legilor constituţionalităţii legilor a apărut în Marea Britanie la începutul
este cea care ţine de efectele pronunţării neconstituţionalităţii legilor. sec.XVII, fiind determinată de activitatea Consiliului secret,
După logica juridică, legea neconstituţională trebuie anulată, dat împuternicit să recunoască nelegalitatea unor legi adoptate de
fiind faptul că în virtutea supremaţiei constituţiei ea nu poate obliga adunările legislative ale coloniilor, atunci cînd acestea veneau în
nici un organ de stat să o aplice, nici un cetăţean să i se supună. contradicţie cu legile adoptate de Parlamentul englez.
în literatura de specialitate, paralel cu noţiunea de control al Cei care văd, însă, esenţa controlului constituţionalităţii legilor
constituţionalităţii legilor se utilizează şi expresia "supraveghere într-un mijloc "privilegiat de apărare a societăţii civile împotriva
constituţională". Acceptarea unei sau altei formulări este determinată dominaţiei potenţiale ale executivului şi legislativului, în pofida
în cea mai mare măsură de diverse interpretări ale acestor expresii în regulilor existente", consideră că această activitate de luptă împotriva
legislaţia diferitor state sau chiar în legislaţia unuia şi aceluiaşi stat. executivului englez a început în 1215, odată cu adoptarea
în ce priveşte conţinutul noţiunilor de "control" şi documentului istoric Magna Charta Libertatum. Pe parcursul
"supraveghere", specialiştii în materie consideră controlul un sistem secolelor, după adoptarea acestei Charte, s-a petrecut un fenomen de
de relaţii constituite între autorităţile publice, în virtutea cărora conştientizare a societăţii engleze, materializat în lupta dintre Coroană
autoritatea publică, îndrituită să controleze, este în drept să anuleze şi Parlament şi susţinut de către diverse pături sociale, în preocupările
actele normative emanate de autoritatea publică supusă controlului, pe legate de consacrarea şi respectarea drepturilor omului, mai ales în
cînd supravegherea este sistemul de relaţii, în virtutea cărora 1628, cînd a fost adoptată Petiţia Drepturilor în făurirea primului
autoritatea publică de supraveghere este împuternicită să atenţioneze regim parlamentar din lume.
autoritatea publică supusă supravegherii în ce priveşte o inexactitate Pentru mai puţini este cunoscut faptul că originile controlului
sau greşeală admisă conştient sau inconştient şi, în cel mai bun caz, să constituţionalităţii legilor în Anglia sînt legate de numele unui mare
supravegheze acţiunea actului emis de organul supravegheat, dar

170 17
1
om politic şi un mare jurist englez, Sir Edward Coke.* Aflîndu-se în
funcţia de preşedinte al Curţii de Apel (Common Pleas), în 1610 Sir că în numeroase cazuri, Common Law-ul va controla actele
Edward Coke este chemat să se pronunţe într-o cauză civilă. Fabula Parlamentului şi cîteodată le va anula pur şi simplu: căci atunci cînd
acestui litigiu ţinea de contestarea capacităţii profesionale a unui un act al parlamentului este contrar justiţiei şi raţiunii comune, ori
medic, fost absolvent al Universităţii din Cambridge. Judecat de către detestabil sau de neexecutat, Common Law-ul se va aplica şi-1 va
Colegiul Regal de Medicină, acesta, concomitent cu interdicţia de a declara nul".7 Astfel, pentru prima dată o instanţă judiciară constată
profesa activităţi în domeniul medicinii sub sancţiunea întemniţării lui, superioritatea Common Law-ului asupra unei legi adoptate de
este declarat incompetent şi este obligat să plătească o amendă. Parlament, situaţie numită astăzi de noi control judecătoresc asupra
Thomas Bonham (numele medicului) ignorează această hotărîre, constituţionalităţii legilor.
motiv care-1 aduce din nou în faţa Colegiului Regal de Medicină. De Sub influenţa parţială a viziunii de mai sus, în 1647 este elaborat
data aceasta este sancţionat cu o amendă considerabilă şi i se un act normativ cu titlul de "Agreement of the People", care în
eliberează un mandat de arestare. T. Bonham atacă hotărîrea aducînd virtutea creatorilor trebuia să fie o lege "... aşezată în afara
argumente incontestabile,, care dovedeau că a fost pedepsit pe nedrept suveranităţii Parlamentului, care îi limita prerogativele şi urma să
şi menţionînd, printre altele, că legile vechi la care făcuse trimitere conţină drepturile pe care naţiunea însăşi şi le rezervă"8 Superioritatea
Colegiul la pronunţarea sentinţei, prevedeau că jumătate din suma acestui act asupra legilor votate de Parlament era fundamentată pe
amenzilor aplicate deveneau venit al coroanei, iar cealaltă jumătate faptul, că puterea Parlamentului era inferioară puterii poporului,
revenea Colegiului care îl judecase.6 Ultimul argument 1-a şi chemat să voteze prin referendum "Agreementul" elaborat. Aşadar,
determinat pe Sir Edward Coke, preşedinte al Curţii de Apel, să începe a se contura ideea: constituţia (în cazul de faţă "Agreement of
declare ilegală hotărîrea de condamnare a medicului, motivînd astfel the People") este opera deţinătorului puterii de stat, este э lege situată
soluţia acceptată: "Pentru că preşedintele şi membrii Colegiului chiar deasupra autorităţilor care au elaborat-o.
trebuiau să primească jumătate din amenda pe care o aplicaseră şi Cu mare regret, însă, deşi Anglia este considerată patria
astfel aveau un interes pecuniar direct, ei erau nu numai judecători, ci controlului judecătoresc al constituţionalităţii legilor, mai mult din
şi părţi în cauza ce se prezenta în faţa lor ... Rezultă din cărţile noastre punct de vedere teoretic şi mai puţin practic, trebuie să recunoaştem,
că această formă de control a constituţionalităţii legilor în accepţiunea
contemporană s-a realizat ulterior doar în coloniile engleze din
* S-a născut în 1552 într-o familie de viţă nobilă. Şi-a făcut studiile la Trinity America de Nord.
College din Cambridge. Cariera şi-a început-o în calitate de avocat al
Baroului din Londra. In 1589 este ales membru al Camerei Comunelor iar
puţin mai târziu este ales speaker al acesteia, în 1593 este numit în funcţia de VI.II.2. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII
Attorney General (funcţie care avea semnificaţia de avocat regal), în 1606 LEGILOR ÎN STATELE UNITE ALE AMERICH
este numit preşedintele Curţii de Apel (Common Pleas, instanţă judiciară
specială pentu cauze civile), în această funcţie desfăşoară o activitate de O parte din autori susţin că doctrina lui Edward Coke a fost
propagare a. Common Law-ului în detrimentul intereselor puterii regale. Din
aceste considerente în 1613 este numit preşedinte al unei alte instanţe
cunoscută coloniştilor din noua Anglie şi că ea a fost pusă la baza
judecătoreşti (un fel de Curte de Apel, King's Bench) ca în 1616 să fie demis practicii americane de control asupra constituţionalităţii legilor.9
definitiv. A încetat din viaţă în 1621. Adoptarea Constituţiei SUA la 17 septembrie 1787 a întîmpinat
rezistenţe serioase din partea unor politicieni, în scopul evitării

172
17
3
VI.II.3. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII constituant", conceput în viziunea lui ca un corp de repezentanţi ai
LEGILOR ÎN FRANŢA naţiunii, avînd misiunea de a judeca reclamaţiile împotriva oricărei
violări aduse Constituţiei, precum şi aceea de a realiza "perfecţionarea
Franţa este ţara care a influenţat destul de puternic asupra gradată a artei constituante".12 Cu toate că această propunere a fost
majorităţii sistemelor constituţionale europene. Astfel revoluţia preluată cu mare îndrăzneală şi în repetate rînduri de către Sieyes, ea a
franceză din 1789, consacrînd principiul suveranităţii naţionale, pe cel fost respinsă, astfel încît Constituţia din 1795 (Constituţia anului III)
al separaţiei puterilor în stat, precum şi caracterul sacru şi inviolabil al nu a inserat nici o prevedere în acest sens.
drepturilor omului, a fost apreciată drept un moment de o însemnătate Ideile împărtăşite de Sieyes au putut fi materializate în
cardinală pentru dreptul public european. Constituţia bonapartistă din anul VII (1799), care cuprindea un capitol
Constituţia franceză din 3 septembrie 1791, delegînd în special dedicat aşa - numitului Senat conservator. Printre alte atribuţii
exclusivitate puterii legislative dreptul de a propune şi a adopta legi, ale acestui organ figura şi dreptul acestuia de a anula actele ce i-ar fi
rezervînd regelui doar dreptul la un veto suspensiv, excludea orice deferite de către Guvern sau Tribunat (un fel de Cameră legislativă
posibilitate de realizare a controlului constituţionalităţii legilor. Sub compusă din 100 de membri), ca neconstituţionale.
acest aspect elocvent este art. 3 din cap. V care consacra: "Tribunalele Aşteptările progresiste de la acest organ, însă, nu si-au avut
nu pot nici să se amestece în exerciţiul puterii legislative, nici să rodul. Componenţa nominală precum şi modificările legislative
suspende executarea legilor". Nici în Constituţia Franţei din 1793 nu ulterioare ale statutului Senatului conservator, au împiedicat ca acesta
s-a mers mai departe în ce priveşte instituirea unui asemenea control. să-şi realizeze menirea schiţată de părintele său ideologic. Din aceleaşi
Pentru prima oară problema adoptării unor măsuri destinate a considerente nu şi-a îndreptăţit eficienţa nici organul similar conceput
apăra Constituţia este înaintată cu prilejul elaborării noii constituţii, în Constituţia Franţei din 14 ianuarie 1852 care, în art. 29, Titlul IV,
care va fi promulgată în 1795, preconizîndu-se o procedură absolut prevedea că Senatul menţine sau anulează toate actele ce-i sînt
diferită de cea acceptată în sistemul de drept anglo-saxon. înaintate ca neconstituţionale de către Guvern sau, din acelaşi motiv,
Părintele acestei concepţii revoluţionare este considerat de cetăţeni, iar în art. 26 se consacra chiar dreptul Senatului de a se
Ernmanuel-Joseph Sieyes (cunoscut şi sub numele de abatele Sieves).* opune promulgării legilor care ar prejudicia Constituţiei.
Fiind unul dintre autorii Constituţiei din 1795, el presimţea pericolele Franţa, totodată, rămînînd fidelă caracterului sacru al legilor
ce o puteau afecta şi din aceste considerente într-un discurs, rămas adoptate de Parlament, conceput ca reprezentanţă naţională îndrituită
celebra în gîndirea politico-juridică franceză, rostit la 2 iulie 1795, să exercite drepturi suverane aparţinînd poporului francez, n-a admis
vine cu argumente judicioase pentru înfiinţarea unui "juriu nici controlul judecătoresc al constituţionalităţii legilor aplicat în
SUA. Astfel, tribunalele nu puteau sub nici o formă să supună
controlului actele legislative ale exponentului voinţei suverane a
* S-a născut în 1748 la Frejus în Midi. Urmînd cariera ecleziastică parcurge poporului. Se consideră că această situaţie este explicată cel mai bine
diferite trepte ale acesteia, ajungînd la gradul de mare vicar de Chartres. de L. Duguit, care constatase că: "Tribunalul este însărcinat să aplice
Devine celebru prin publicarea în ianuarie 1789 a faimosului pamflet dreptul, iar legea este, prin definiţie, chiar sursă de drept... Legea este
"Qu'est-ce que le Tiers Etat?", în care, pe parcursul a 127 de pagini se emanaţia suveranităţii însăşi şi nu este posibil ca un tribunal să judece
dovedeşte teoreticianul viitoarei revoluţii. Această lucrare a înregistrat un
succes imens, plasîndu-1 pe autor printre cele mai remarcabile personalităţi
această suveranitate... Judecătorii, nefiind decît agenţii statului, nu-şi
aleii mp ului.

176 17
7
vor putea opune voinţa lor celei a statului suveran legiuitor şi de a statului de drept, potrivit căreia nu numai indivizii trebuie să se
decide împotriva lui".13 supună regulilor juridice, dar şi organele statului, autorul schiţează
Respingînd de facto (prin ineficienta controlului politic al modelul viitoarelor autorităţi de control al constituţionalităţii legilor
constituţionalităţii legilor propus de Sieves) şi, nerecunoscînd europene din secolul nostru. După Jellinek, din motiv că ideea statului
doctrinar controlul judecătoresc al constituţionajităţii legilor, Franţa de drept îşi găseşte reflectare în primul rînd în Constituţie, aceasta
pentru o perioadă îndelungată de timp a rămas să fie considerată "ţara trebuie garantată şi apărată împotriva "... injustiţiei parlamentare", în
supremaţiei necondiţionate a legii", chiar dacă aceasta ar fi putut să opinia lui organul destinat să apere Constituţia ţării nu poate fi decît
vină în contradicţie cu Constituţia în vigoare. un organ specializat, o Curte Constituţională de modelul Tribunalului
Imperial. O asemenea Curte ar putea să se pronunţe nu numai pe
marginea conflictelor survenite între legislaţia de natură
VI.II.4. CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII constituţională şi cea ordinară, dar şi în cazul conflictelor apărute între
LEGILOR ÎN GERMANIA ŞI AUSTRO-UNGARIA legislaţia imperială şi cea a landurilor. Jellinek mai evocă şi ideea
acordării dreptului de sesizare a Curţii minorităţii parlamentare,
Unul din meritele doctrinei juridice germane constă în necesitatea instituirii unor măsuri ce ar garanta independenţa şi
recunoaşterea şi receptarea printre primele şcoli juridice din Europa a obiectivitatea judecătorilor constituţionali. Savantul îşi încheie
noutăţii controlului judecătoresc al constituţionalităţii legilor iniţiat în lucrarea cu o sugestie adresată juriştilor austrieci, ca ei să nu rateze
urma procesului Marbury v. Madison în SUA. această "rară ocazie de a introduce o idee nouă în viaţa de stat".15
In acest context menţionăm lucrarea lui von Mohl întitulată Primul care a reacţionat efectiv la apel şi a întreprins primele
"Dreptul federal al Statelor Unite ale Americii", apărută în 1824, în măsuri în vederea materializării propunerilor de lege ferenda ale lui
care fusese lansată o idee foarte originală pentru moment. Jellinek a fost Karl Renner, unul din "părinţii" viitoarei constituţii
Recunoscînd utilitatea modelului american de control judecătoresc austriece şi viitorul preşedinte al Republicii Austria.
difuz al constituţionalităţii legilor, el pledează pentru instituirea unui
"tribunal suprem central", deciziile căruia trebuiau să fie obligatorii VI.III. MODALITĂŢILE DE REALIZARE A
pentru toate tribunalele.14 CONTROLULUI CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR
Conturarea şi formularea într-o manieră coerentă a doctrinei
germane a controlului constituţionalităţii legilor s-a petrecut mai Specialiştii în materia dreptului constituţional au elaborat o serie
tîrziu, meritul aparţinînd savantului german Georg Jellinek.* în anul de criterii în baza cărora pot fi stabilite modalităţile de realizare a
1885, la Viena, apare studiul acestui autor cu denumirea "O Curte controlului constituţionalităţii legilor.
Constituţională pentru Austria". Plecînd de la consacrarea ideii In funcţie de timpul în care se efectuează, controlul
constituţionalităţii legilor poate fi anterior adoptării legilor şi posterior
* S-a născut la Leipzig în 1851. După absolvirea facultăţii de drept lucrează adoptării legilor.
în diferite servicii ale adninistraţiei publice austriece, în 1879 îşi începe Controlul anterior adoptării legilor, denumit şi control prealabil
cariera de profesor universitar, mai întîi la Bale (Elveţia) iar mai tîrziu (l 891) sau preventiv, se exercită în faza de proiect al legii. Cu privire la acest
se transferă la Heidelberg, unde încetează din viaţă în 1911. Opera sa capitală control trebuie să observăm că el nu este veritabilul control al
este considerată "Teoria generală a statului", publicată în 1905. constituţionalităţii, căci atît timp cît legea nu este adoptată, proiectul

178 17
9
poate fi îmbunătăţit chiar de către iniţiator, sau poate fi abandonat. sociale reglementate de către normele constituţionale (de ex.:
Acest control este mai mult o garanţie de legalitate şi deci, şi de drepturile şi libertăţile cetăţenilor, organizarea administrativ-teritorială
constituţionalitate. etc.).
Controlul posterior adoptării legilor se exercită asupra legilor După conţinut controlul constituţionalităţii legilor poate fi
deja adoptate sau asupra actelor cu forţă juridică egală legii, în această formal sau material. Controlul formal asigură verificarea condiţiilor
situaţie, în cadrul controlului explicit, de regulă se prevăd organele de şi cerinţelor ce ţin de elaborarea şi adoptarea unui act normativ (este
stat, care pot decide procedura de a urma sancţiunile. Acesta este un competent organul respectiv să adopte asemenea act, este respectată
control veritabil al constituţionalităţii legilor. procedura adoptării ş.a.). Controlul material se realizează asupra
în dependenţă de spaţiul de realizare a controlului conţinutului actului normativ şi are drept scop verificarea
constituţionalităţii legilor, el poate fi: intern şi extern. Controlul conformităţii acestui conţinut cu dispoziţiile constituţiei.
intern se realizează de însăşi organul care a emis actul normativ, iar Din punctul de vedere al acţiunii în timp, mai bine zis, al
cel extern - de către o altă autoritate publică. retroactivităţii, controlul constituţionalităţii legilor poate fi realizat în
în dependenţă de consecinţele cu caracter juridic ce survin două forme. Prima formă, numită ex tune*, presupune că actul
în urma controlului constituţionalităţii legilor, acest control poate normativ sau norma juridică determinate ca fiind neconstituţionale sînt
fi: consultativ şi decisiv, în urma controlului consultativ poate fi lipsite de forţa lor juridică din momentul intrării lor în vigoare sau din
adoptată o hotărîre de natură morală şi nicidecum juridică, în baza momentul intrării în vigoare a unei norme constituţionale cu care ele
hotărîrii adoptate în urma controlului decisiv, actul normativ, supus vin în contradicţie.
controlului constituţionalităţii legilor, poate fi considerat Această formă de control dă naştere unor consecinţe grave
constituţional sau neconstituţional. (restabilirea relaţiilor de pînă la adoptarea lor, compensarea daunelor
în dependenţă de obligativitatea realizării, controlul aduse prin adoptarea lor etc.), deaceea de o răspîndire mai largă se
constituţionalităţii legilor poate fi obligatoriu şi facultativ. In cazul bucură cea de a doua formă - ex nune.** Ex nune este controlul
controlului obligatoriu, actul normativ este supus în mod idinspensabil constituţionalităţii legilor în urma. căruia hotărîrea, ce priveşte
controlului, de obicei celui anterior. Controlul facultativ se realizează neconstituţionalitatea actului normativ sau a normei juridice, nu are
numai la iniţiativa subiecţilor prevăzuţi de lege. forţa retroactivă.
După formă controlul constituţionalităţii legilor poate fi In funcţie de modul cum este înscris în Constituţie controlul
abstract şi concret. Controlul abstract presupune verificarea unui act constituţionalităţii legilor, poate fi un control implicit sau explicit.
normativ sau a unei norme juridice în afara vreunui caz concret (ex.: Suntem în faţa unu control explicit atunci cînd Constituţia îl prevede
controlul prealabil). Controlul concret se realizează numai în urma în mod expres, în această situaţie, Constituţia poate numai sa înscrie în
unui proces judiciar concret pentru soluţionarea căruia trebuie sa fie
aplicat un act normativ,constituţionalitatea căruia este suspectă. (lat. - cu începere de atunci). Expresie folosită pentru a indica că efectele
Aceasta, formă de control este întotdeauna posterioară. unui act juridic se produc şi pentru trecut, începînd cu un anumit moment,
După volum controlul constituţionalităţii legilor poate fi: care este menţionat.
general şi particular. Controlul general cuprinde întregul ansamblu
de relaţii sociale reglementate de constituţie, pe cînd controlul " (lat. - începînd de acum) Expresie folosită pentru a specifica că efectele unui
particular se răspîndeşte doar asupra unui cadru concret de relaţii act juridic se produc numai în viitor.

180 18
1
mod expres obligaţia verificării constituţionalităţii legilor sau poate, VI.IV. AUTORITĂŢILE COMPETENTE SĂ
pe lingă aceasta, să indice si organul competent şi eventual procedura REALIZEZE CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII
de urmat. Controlul explicit îl întîlnim şi în alte ţări, aşa cum sunt: LEGILOR
România, Franţa, Elveţia, Austria. Suntem în prezenţa unui control
implicit atunci, cînd Constituţia nu-1 prevede în mod expres, dar el Controlul constituţionalităţii legilor pune în faţa doctrinei
există implicit ca urmare a principiului legislaţiei. juridice, cît şi în faţa legislatorului, problema ce ţine atît de forma
în dependenţă de instanţa care porneşte procesul controlul realizării acestui control, cît şi de stabilirea autorităţii competente să
constituţionalităţii legilor poate fi realizat ia iniţiativa autorităţilor verifice constituţionalitatea legii.
publice şi controlul la iniţiativa f articularilor. Răspunsul la această problemă îl aflăm în diverse opinii şi
Controlul la iniţiativa autorităţilor publice este, esenţialmente, soluţii existente.
un control "concentrat", "abstract" şi în principiu "a priori". Trecînd în revistă toate organele care ar putea efectua controlul
Concentrat sau centralizat, întrucît el aparţine, de regulă, unui singur constituţionalităţii legilor, francezul J.F.Aubert a ajuns la concluzia că
organ, special şi specializat - Curtea Constituţională - şi abstract, în acesta trebuie încredinţat unui alt organ decît cel ce face legea, unui
sensul că problema de conformitate a unei legi cu Constituţia se pune organ politic sau judiciar. EI arată că parlamentul nu poate realiza
în afara oricărui litigiu preexistent, aflat în faţa instanţei judecătoreşti; acest control, pentru că elaborează legea şi nu am avea altceva decît
a priori - întrucît el se realizează asuyra unei norme care nu a intrat un autocontrol. Din aceleaşi considerente controlul nu poate fi realizat
încă în vigoare. Autorităţile caie declanşează, acest control sunt în de nici una din cele două camere ale parlamentului bicameral. Nici
principiu, cele politice, şeful statului, camerele Parlamentului sau corpul electoral nu poate realiza acest control, fiindcă referendumul
preşedinţiei acestora, minorităţile parlamentare, Guvernul sau Prim- ţine de oportunitatea unei legi şi nu de constituţionalitatea ei.
ministrul. Izolat se admite combinarea controlului abstract cu cel Executivul, acolo unde are un drept de veto, ca în S.U.A., de exemplu,
concret (de exemplu în Spania). se bazează de obicei pe inoportunitate şi nu pe neconstituţionalitate.
Controlul la iniţiativa părţiculaiilor ex-piimă cu deplinătate şi Statele federate în condiţia unui stat federal nu pot înlătura aplicarea
nemijlocit, vocaţia Curţii Constituţionale de a fi un instrument de unei legi pe motiv de neconstituţionalitate, deoarece se ajunge la
protecţie a indivizilor faţă de legislativ, de garantare a drepturilor ş i inegalitate între ele.16
libertăţilor fundamentale. Beneficiarul acestui control nu este, în mod într-o opinie se recunoaşte existenţa a trei feluri de control:
necesar, individual şi, cu atît mai puţin, cetăţeanul, ci sistemul 1) Control prin opinia publică;
democratic constituţional. 2) Control politic;
Un astfel de control îndeplineşte, în esenţă, trei funcţii: 3) Control jurisdicţional17
1. De protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale; Intr-o altă opinie se vorbeşte despre:
2. De control constituţional şi totodată, un mod de legitimitate a 1) Control politic;
justiţiei; 2) Control jurisdicţional.18
3. Pedagogică, punînd Constituţia la. judecata poporului si In sfirşit, menţionăm o altă clasificare, pe care o susţinem şi noi,
înlesnind acestuia afirmarea Constituţiei sale democratice. conform căreia controlul constituţionalităţii legilor poate fi exercitat în
următoarele forme:
1. Controlul exercitat prin opinia publică.

m 18
3
2. Controlul prin referendum.

I
3. Controlul printr-un organ politic.
4. Controlul printr-un organ jurisdicţional.
5. Controlul printr-un organ unic, special şi specializat.
1. Controlul prin opinia publică este un control elementar ce a) Consultarea poporului prin referendum se face mai ales în
reflectă reacţia opiniei publice în momentul violării unei prevederi considerarea unor semnificaţii politice, iar neconstituţionalitatea este
constituţionale de către organele de stat cu ocazia adoptării unei reguli mai mult o problemă de "tehnică juridică".
juridice. Avînd fundamentul ideologic în "teoria rezistenţei la b) Organizarea referendumurilor devine practic imposibilă
opresiune", această formă de control al constituţionalităţii legilor şi-a atunci cînd situaţiile de neconstituţionalitate sînt frecvente.
găsit argumentarea juridică în acele constituţii, care au consacrat c) Referendumul este în stare să tărăgăneze rezolvarea
dreptul de insurecţie.* Astfel, Constituţia Franţei din 1793 în art.35 conflictului apărut între constituţie şi o lege ordinară.
prevedea că în caz de violare a drepturilor poporului din partea 3. Controlul printr-un organ politic. Se consideră că ideea
guvernanţilor "insurecţia este pentru popor şi pentru fiecare parte din controlului politic al constituţionalităţii legilor a fost enunţată de
popor cel mai scump drept şi cea mai indispensabilă dintre datorii". abatele Sieyes care, cu prilejul elaborării Constituţiei Franţei, numită
Revolta individuală şi colectivă devine, aşadar, sancţiunea legitimă a Constituţia anului III, a sugerat instituirea acelui "juriu constituţional"
inconstitualităţii. despre care am vorbit mai sus, un corp reprezentativ al naţiuniii, cu
Această formă de control este considerată de mulţi ca fiind destinaţie de a judeca reclamaţiile contra oricăror devieri de la
primitivă, deoarece presupune aplicarea violenţei, care face ca constituţie şi de a anula actele oricăror autorităţi publice prin care se
sancţiunea neconstituţionalităţii unei legi să fie mai arbitrată decît încalcă prevederile constituţionale.21
cazul de neconstituţionalitate. Un asemenea sistem a fost pus în aplicare prin Constituţia
Am putea menţiona că astăzi se întâlnesc şi autori care găsesc franceză din anul 1799 (Constituţia anului VIII), care prevedea
argumente în sprijinul acestei forme de control a constituţionalităţii constituirea unui organ politic - "Senatul conservator" (conservator în
legilor. Vorbind despre "efectul abrogator al insurecţiei populare", ei sens de a "conserva" constituţia). Senatul era îndrituit să aprecieze
consideră că o revoluţie populară poate abroga chiar şi constituţia.19 constituţionalitatea legilor după adoptarea ei de către legislativ şi pînă
2. Controlul prin referendum, în literatura de specialitate se la promulgare.
consideră că această formă de control, practicată de unele state ca Datorită faptului că Senatul putea fi sesizat numai de către
împărat şi Tribunal, acest organ nu a anulat nici un act al lui
modalitate de asociere a poporului la procesul de elaborare a legilor,
Napoleon, deşi neconstituţionalitatea unora dintre ele era evidentă. Un
ar fi cea mai expresiv democratică, dacă nu s-ar solda cu următoarele asemenea Senat a fost creat şi de Constituţia franceză din 14 ianuarie
deficienţe:'0 1852, membrii lui fiind numiţi de împărat pe viaţă. Dar şi acest organ
n-a fost în stare să asigure un control efectiv al constituţionalităţii
* Insurecţie - formă organizată de luptă armată avînd drept scop răsturnarea
legilor.22
guvernului, înlăturarea unui regim politic, ori izgonirea de pe teritoriul Această formă de control a constituţionalităţii legilor a fost
naţional a unei armate ocupante. Spre deosebire de un complot, insurecţia se recepţionată de marea majoritate a statelor socialiste şi se caracteriza
întemeiază pe sprijinul larg al maselor populare. prin următoarele trăsături:
- acest control aparţinea în exclusivitate parlamentului;
- controlul era efectuat la sesizare sau din oficiu;
- controlul se extindea asupra tuturor actelor normative;
184 18
5
- controlul "funcţiona" în faza de proiect a actului normativ şi a)Excepţia inconstituţionalităţii. Este singura formă de control a
după adoptarea acestuia. constituţionalităţii posibile, începînd cu momentul unde Constituţia nu
Experienţa istorică ne dovedeşte ineficacitatea controlului politic prevede expresiv controlul incident, ridicat cu ocazia unui litigiu
ca procedură de control a constituţionalităţii legilor. concret în faţa unui tribunal ordinar, în caz că o parte surprinde
4. Controlul printr-un organ jurisdicţional. Este o formă de inconstituţionalitatea legii sau a actului administrativ care pretinde de
control a constituţionalităţii legilor mult mai eficientă decît controlul a fi aplicată.
printr-un organ politic. Acest control este încredinţat sau unui b)Injoncţiunea. Este vorba de o procedură care permite tuturor
ansamblu de organe judecătoreşti sau unui singur organ jurisdicţional persoanelor care estimează că o lege contrară intereselor sale este
care se află în vîrful ierarhiei instanţelor judecătoreşti. contrară Constituţiei, de a cere unui judecător, chiar înainte ca să
In literatura de specialitate primul caz este numit sistem difuz şi intenţioneze să o aplice, de a delivra funcţionarilor împuterniciţi, în
se limitează la un litigiu prezent, iar deciziile adoptate în cadrul său se virtutea puterilor sale de echitate, o injoncţiune de a nu aplica această
bucură numai de o autoritate relativă, provocînd efecte inter partes lege. în sens invers, această procedură caută să obţină de la
care pot fi extinse prin modalitatea precedentului judiciar. Acest judecătorul care conduce procesul să emită hotărîri care ţin de
sistem este răspîndit în S.U.A., Canada, Japonia, Argentina, declararea neconstituţionalităţii unei legi.
Venezuela, Grecia etc. c)Judecarea declaratorie. Se consideră drept cea mai recentă, cea
Cazul al doilea a căpătat titlul de "sistem concentrat", iar mai perfecţionată şi cea mai directă procedură prin care o persoană
deciziile adoptate în cadrul său produc de regulă efecte erga omnes.23 fizică sau juridică adresează unui judecător constituţional un fel de
Sistemul difuz diferă de sistemul concentrat după modalitatea de consultaţie juridică relativă la validarea unei legi a cărei dificultate
declanşare a controlului constituţionalităţii. este evidentă.
în sistemul difuz controlul este iniţiat pe cale de excepţie, iar în Deşi controlul printr-un organ jurisdicţional este considerat cel
sistemul concentrat, pe cale de acţiune. mai eficient,23 el este supus unor observaţii critice şi anume:26
Graţie faptului că anume pe continentul american s-a realizat -judecătorii pot fi tentaţi să "alunece" de la aprecierea juridică a
pentru prima dată această formă de control a constituţionalităţii operei legislative la aprecierea ei politică;
legilor, se întîlneşte şi sub titlul de "model american" de control a - procedeul jurisdicţional poate deveni o armă a puterii executive
constituţionalităţii legilor. pentru "reglarea" unor divergenţe cu puterea legislativă sau un
Incepînd cu procesul Marburi v. Madison, Curtea Supremă din instrument al puterii judecătoreşti în raporturile ei cu celelalte două
SUA obţine dreptul de a face să prevaleze o normă constituţională cu puteri;
prilejul unui litigiu între această normă şi o normă obişnuită. Astfel, - organele judecătoreşti devin, involuntar, o ramură a puterii
Curtea Supremă a SUA se preocupă esenţialmente de aspectul legislative sau chiar o autoritate.
constituţionalităţii prevederilor legale aplicate sau implicate în cauza 5. Controlul printr-un organ unic, special şi specializat. Această
judecată, situaţie numită "judicial review", ceea ce înseamnă formă de control a constituţionalităţii legilor rămîne a fi controversată,
verificarea constituţionalităţii.24 unii specialişti în materie caracterizîndu-1 fie ca un organ politic, fie ca
Controlul constituţionalităţii realizat de Curtea Supremă un organ jurisdicţional, fie un organ mixt (politic şi jurisdicţional).27
americană poate fi declanşat prin trei procedee principale:

186 18
7
Indiferent de caracterul discuţiilor purtate în jurul acestei forme începe aşa-numitul "val al anilor "80" prin recepţionarea acestui
de verificare a constituţionalităţii legilor, în sprijinul acestui sistem se "model" de către Portugalia (1982), Belgia (1983), Polonia (1985),
înaintează următoarele argumente: Ungaria (1989). Puţin mai tîrziu sînt instituite curţi constituţionale în;
- el eliberează instituţiile jurisdicţionale obişnuite de competenţa Guatemala, Ecuador, Chile, Peru, Columbia, Bolivia, Paraguay, Siria,.
de a verifica, în litigiile dintre particulari, constituţionalitatea legilor; Egipt, Kuweit, Camerun, Tailanda, Coreea de Sud, Andora,;
- în cadrul acestui sistem confirmarea conformităţii legii cu
Liehtenstein, în aproape toate statele ex-socialiste din Europa, inclusiv
constituţia este opozabilă tuturor, producînd un efect mult mai Mongolia, şi, practic, toate republicile ex- socialiste.
satisfăcător decît autoritatea unei decizii judiciare; La etapa actuală "modelul european" de control al
- sistemul presupune un cadru strict în care se realizează constituţionalităţii legilor se prezintă în mai multe variante, în
controlul contituţionalităţii legilor care diminuează considerabil dependenţă de următoarele criterii:
insecuritatea juridică. a) Din punct de vedere al structurii:
După cum am menţionat mai sus, primul organ de acest gen a - 9 membri în Franţa, România;
fost Tribunalul constituţional cehoslovac, înfiinţat prin Legea din 29 - 12 membri în Spania;
februarie 1920, inspirată de o lege similară adoptată în Austria la 25 -14 membri în Austria;
ianuarie 1919. Legea consacra că această instanţă "unică, specializată -15 membri în Italia;
şi centralizată", constituită din 7 judecători, era competentă să verifice -16 membri în Germania.
constituţionalitatea legilor adoptate de către Parlament sau de către b) După durata mandatului:
Comitetul permanent al acestuia în perioada dintre sesiuni. Hotărîrile
- 9 ani în Franţa, Spania, Italia, România; 12 ani în Germania,
acestui tribunal constituţional privind neconstituţionalitatea legilor
Austria.
supuse controlului aveau efecte ergo omnis.
c) După modul de desemnare:
Evenimentul de cea mai mare importanţă în ce priveşte
- de Parlament (Germania);
afirmarea controlului constituţionalităţii legilor printr-un organ unic,
special şi specializat, însă, este crearea Curţii de Justiţie - de Preşedintele statului şi preşedinţii adunărilor parlamentare
Constituţională din Austria în conformitate cu prevederile art. 140 din (Franţa, România).
Constituţia Austriei, adoptată la l octombrie 1920. d) Din punct de vedere a procedurii de sesizare a acestui organ sînt
distinse:
Exemplul Austriei a fost urmat de Spania prin crearea unei Curţi
Constituţionale în anul 1931. Activitatea acestui organ este suspendată - organe care efectuează controlul preventiv al constituţionalităţii
la sfirşitul anilor 30 şi, numai începînd cu anul 1945, îşi preia legilor (acest control intervine în mod obligatoriu înainte de
activitatea. promulgarea legii şi, de regulă, el nu mai poate fi declanşat după
Această formă de control se răspîndeşte cu rapiditate după cel perfectarea legii). Controlul preventiv este întîlnit în Franţa, iar cu
de-al doilea război mondial, prin crearea Curţii Constituţionale în unele particulrităţi în Italia şi Spania.
Italia (1949) şi Germania federală (1949), Consiliul Constituţional în - organe care efectuează controlul posterior adoptării legilor.
Franţa (1958) şi Turcia (1961). în anul 1978, cînd acest model este Controlul posterior, la rîndul său, poate fi realizat în două forme:
reacceptat în Spania, controlul printr-un organ unic, special şi - direct, de către particulari, cînd aceştia îşi consideră lezate
specializat capătă titlul de "model european". Este momentul cînd drepturile fundamentale (Germania) sau şi de organele de stat, dacă
există conflict de competenţă între diferite autorităţi publice

188 18
9
(Germania, Italia, Spania); 13. L. Duguit, Leş transformations du droit public, Paris, A. Colin,
-indirect, de către instanţele judiciare, care în litigiile ce urmează 1913,pag.91-96.
să se rezolve, sînt obligate să aştepte pînă cînd organul specializat de 14. S. Peyrou-Pistouley, La Cour constitutionnelle et le contrele de la
control al constituţionalităţii se pronunţă asupra validităţii legii constitutionnalite en Autriche, Paris, Economica, 1993, pag. 26
litigioase (Italia, Germania, Spania). Specialiştii în materie consideră 15. S. Peyrou-Pistouley, op. cit., pag. 29
că acest control posterior adoptării legilor este "veritabilul control al 16. Jean - Francais Aubert, Trait4 de droit constitutionnel, vol.1,
constituţionalităţii legilor",28 iar cel mai original şi mai eficace model Editions ides et Calendes, Neuchatel, 1967, pag.27.
este recunoscut modelul francez.29 17. Marcel Prelot, Jean Boulouis, Institutions politiques et droit
constitutionnel, 6-eme edition, Dalloz, Paris, 1975, pag.219.
e) Din punct de vedere a perioadei istorice de instituire şi 18. I.Muraru, op.cit., pag.80.
afirmare, aceste organe se împart în organe de control al 19. E.Focşeneanu, Istoria constituţională a României, 1859 - 1991, Edit.
constituţionalităţii legilor "de model european" din prima generaţie şi Humanitas, Bucureşti, 1992, pag. 172.
din generaţia a doua. 20.1.Deleanu, op.cit., pag. 151.
21. G.Burdeau, Droit constitutionnel, 21-e ed., 1988, pag.97.
22. G.Burdeau, op.cit., pag.97.
NOTE: 23.1.Deleanu, op.cit., pag. 152 - 153
24. M. Rebreanu, SUA, Democraţie, Constituţie, Bucureşti, 1991, pag.
1. I.Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti, 1993, 218
pag.73. 25. M.Prilat, J.Boulouis, op.cit., pag.221.
2. L.Deleanu, Sancţiunea supremaţiei constituţiei, în rev. Dreptul, Nr.7 26.1.Deleanu, op.cit., pag. 153.
-8, 1991, pag. 21-23. 27. Конституционное (государственное) право зарубежных стран,
M., 1996, pag. 82 - 83
3. I. Muram, Drept constituţional şi instituţii politice, Bucureşti, 1991,
28. Muraru, op.cit., pag.86.
pag. 25-26 29.1.Deleanu, op.cit., pag. 154.
4. Коституционное (государственное) право зарубежных стран, M.,
1996, pag.75
5. Конституционное (государственное) право зарубежных стран,
М., 1996, pag. 72
6. Jean Beaute, Un grande juriste anglais: Sir Edward Coke (1552-
1634); şes idees politiques et constitutionnelles, Paris, P.U.F., 1975, pag. 76.
7. Ibidem
8. Christian Starck, La Constitution. Cadre et mesure du droit, Paris,
Economica, PUAM, 1994, pag.
9. Chr. Stare, op. cit., pag. 13.
10. M. Kammen, The Origins of American Constitution. A
documentary history, Penguin Books, London, 1987, pag. 12-13.
11. The Supreme Court and the Constitution, Ed. Stanley Kutler, New
York, 1984, pag. 25-30.
12. Jean-Denis Bredin, Sieyes, La ele de la Revolution francaise, Paris,
Ed. Fallois,1988, pag. 513. 191
190
CAPITOLUL VIL EVOLUŢIA CONSTITUŢIONALISMULUI construirea în Republica Moldova "a societăţii socialismului
ÎN REPUBLICA MOLDOVA dezvoltat".
Evenimentele de ultimă oră, determinate de realizarea în
Republica Moldova a conceptului statului de drept, reînvierea
VII. I. ETAPELE DEZVOLTĂRII CONSTITUŢIONALE ALE sentimentului naţional, "deschiderea arhivelor şi lichidarea petelor
REPUBLICII MOLDOVA albe" din istoria statului nostru, ne impun în mod obligatoriu să
renunţăm la etapizarea tradiţională a constituţionalismului în
Tradiţional, istoria dezvoltării constituţionale a Republicii Republica Moldova, reflectată mai sus.
Moldova a fost divizată în cinci etape, care îşi aveau începutul în mod Sîntem de părere că această etapizare nu mai poate fi acceptată,
cronologic în anii 1917- 1918.l pornind de la următoarele considerente:
Prima etapă cuprinde fenomenele legate de aşa-numita 1.Studiile ştiinţifice în domeniul respectiv realizate pînă în
"construcţie a organizării de stat sovietice moldoveneşti", în concepţia prezent, sînt în mare măsură denaturate şi afectate de prezentarea
promotorilor acestei idei, etapa include crearea organizaţiei regionale tendenţioasă a faptelor şi evenimentelor, trecerea sub tăcere a realităţii
de partid Moldova a PC (b) din Ucraina, adoptarea Manifestului istorice.
Guvernului muncitoresc - ţărănesc provizoriu al RSS Basarabene (dat 2.Monografiile din domeniul respectiv reflectă
publicităţii la 8 mai 1919 şi care a fost în vigoare pînă în luna constituţionalismul naţional începînd cu anii 1917-1918,
decembrie a aceluiaşi an), în viziunea aceloraşi autori, acest Manifest nerecunoscînd o cronologie mai matură.
este primul act cu caracter constituţional în istoria Republicii 3.Aceste opinii subliniază, într-un anumit sens, inexistenţa
Moldova. Constituţiei şi lipsa de valoare constituţională a legilor din trecutul
Etapa a doua include perioada în care a fost în vigoare istoric al Statului nostru .
Constituţia RASS Moldoveneşti, adoptată la 23 aprilie 1925 de O astfel de poziţie poate fi acceptată numai de anumite persoane,
Congresul I General al Sovietelor din republica autonomă şi continuă care nu cunosc şi nici nu doresc să cunoască trecutul nostru, dar care
pînă la începutul anului 1938. ar trebui să ştie totuşi că poate "există o Constituţie, istoriceşte, chiar
Etapa a treia începe cu adoptarea, la 6 ianuarie 1938, de către dacă nu pleacă de la un anumit moment de socoteală metafizică sau de
Congresul al VII-lea extraordinar al Sovietelor din RASS la combinarea elementelor materiale din viaţa unei societăţi".'
Moldovenească a celei de-a doua Constituţii a RASSM, numită în literatura de specialitate, mai recentă, se propune o altă
"Constituţia socialismului victorios". Se încheie această etapă cu etapizare a procesului de evoluţie a constituţionalismului în Republica
transformarea RASS Moldoveneşti în Republica Sovietică Socialistă Moldova şi anume:3
Moldovenească. l. Etapa de la 1831 pînă la primul război mondial, în categoria actelor
Etapa a patra cuprinde perioada în care este în vigoare de valoare constituţională în istoria dezvoltării constituţionale a
Constituţia Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, adoptată la Republicii Moldova, autorul include: Regulamentele organice (1831-
10 februarie 1941, la prima sesiune a Sovietului Suprem al republicii. 1832), Proclamaţia de la Islaz (1848); Statutul dezvoltător al
Etapa a cincea începe cu adoptarea, la 15 aprilie 1978, de către Convenţiei de la Paris (1864); Constituţia României din 1866.
sesiunea a VII-а extraordinară a Sovietului Suprem al Republicii
Sovietice Socialiste Moldoveneşti, a Constituţiei care a consfinţit

192 19
3
2. Perioada interbelică, care cuprinde Constituţiile României din dezvoltării Constituţiei ca lege fundamentală a statului; tratarea
anii 1923 şi 1938. istorică a Constituţiei cu evidenţierea modificărilor, completărilor şi
3. Constituţiile socialiste (1925, 1938, 1941,1978). trăsăturilor noi apărute în dezvoltarea ei.
4. Constituţia Republicii Moldova din 1994. în opinia noastră, dezvoltarea constituţională a Republicii
Dar nici această etapizare nu merge mai departe decît cea Moldova este un fenomen legat indisolubil de procesul de formare
precedentă, deoarece nu este întemeiată pe anumite argumente, mai a comunităţii lingvistice, teritoriale şi psihologice, constituită într-
mult sau mai puţin judicioase. o unitate economică şi culturală, iar mai apoi statală, cunoscută
Trebuie să ne convingem că istoricul Constituţiei Republicii astăzi de comunitatea internaţională drept Republica Moldova.
Moldova are o cronologie mult mai matură, decît cea propusă de către în această ordine de idei, considerăm că constituţionalismul în
autorii nominalizaţi, în viziunea acestor autori, dezvoltarea Republica Moldova a cunoscut următoarele etape:
constituţională a Republicii Moldova începe, într-un caz, cu adoptarea 1. Etapa incipientă, care începe cu primele reglementări, ce pot fi
Manifestului Guvernului muncitoresc-ţărănesc provizoriu al RSS plasate în categoria izvoarelor de drept constituţional, şi pînă la 1812.
Basarabene, iar apoi a Constituţiei RASS Moldoveneşti de la 23 2. Constituţionalismul din Basarabia în componenţa Imperiului
aprilie 1925, iar în alt caz, cu adoptarea Regulamentelor organice Rus (1812-1917).
(1831-1832). Aceste afirmaţii nu rezistă la nici o critică, dat fiind 3. Etapa consolidării constituţionalismului (1917 - 1940)
faptul că, în primul rînd, Constituţia de la 23 aprilie 1925 este izvorîtă a) Constituţionalismul în Basarabia - parte componentă a
dintr-o simplă operă de traducere a Constituţiei RSSU şi URSS ; iar în României (1918 - 1940).
al doilea rînd, ea nu are nici o legătură cu trecutul nostru propriu şi nu b) Constituţionalismul în RASSM (1924 - 1940).
prezintă nici o elaborare particulară nouă. 4. Etapa constituţionalismului în RSSM (1940-1989)
Referitor la Regulamentele organice, putem menţiona că 5. Etapa contemporană a constituţionalismului în Republica
Republica Moldova nu a făcut parte din teritoriile reglementate de Moldova.
aceste acte normative.
Drept rezultat, investigarea problemei dezvoltării constituţionale
a Republicii Moldova necesită să fie realizată în legătură organică cu VII. II. ETAPA INCIPIENTĂ A
problema constituirii formaţiunii statale - Republica Moldova. Adică, CONSTITUŢIONALISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA
pînă a trece la dezbaterea procesului dezvoltării constituţionale a
statului nostru, trebuie să cercetăm procesul istoric de formare a în continuare vom încerca să aducem unele argumente pentru a
statalităţii moldoveneşti (aşa cum este înţeleasă statalitatea Republicii dovedi că, în trecutul nostru, nu numai că am avut idei constituţionale,
Moldova la etapa actuală). că acestea au fost aplicate de către înaintaşii neamului nostru, dar că a
Problema dezvoltării constituţionale a Republicii Moldova existat şi o dezvoltare constituţională, care nu poate fi ignorată.
trebuie să fie prezentată nu prin izolarea de alte procese şi fenomene Este greu de dovedit faptul, că la început a existat o idee
istorice, ci într-o interdependenţă reciprocă, luîndu-se în consideraţie constituţională bine determinată nu numai la noi, ci şi în restul
legităţile şi etapele istorice ale dezvoltării statului nostru. Investigările Europei, în această perioadă, ideea_constituţionalismului ar trebui
realizate în această direcţie trebuie să fie subordonate anumitor căutată în relaţiile dintre popor şi stăpînitorul lui, în regtîfile privitoare
, -l •' ' -= - --- . • 1^- J, irfifcJi™tAaiJÎ it -.щ_ j_i_•^ J JJs.,«bJi_i« i _s S»SBa.- *-»* " " -------~^-«T--rT7~»iT-i -----------SPJJT ,™-^

legităţi, cum ar fi următoarele: evidenţierea legităţilor apariţiei şi Га succesiunea în,ScayrjiuJ^Ctornnesc, căci aceste relaţii alcătuiesc

194 195
cuprinsul unei Constituţii, care nu este altceva, decît rezultatul '- * epAlegerea domnitorului era
organizată cu participarea boierilor
activităţii creatoare a vechiului drept obişnuielnic, nescris, a obiceiului car|p "reprezentau Tara". Tradiţional, era ales succesorul desemnat de
pămîntului. către domnitor încă în timpul vieţii. ^
Un sprijin considerabil în această activitate de cercetare ne pot f)'Dacă în timpul vieţii domnitorului nu se recomanda în mod
servi operele cronicarilor, care nu numai că oglindesc diverse aspecte expres succesorul la Scaunul Domnesc, boierii şi^reprgzenţanţii
din trecutul ţării noastre, dar şi pomenesc numele unor oameni iluştri. clerului (mitropolitul, episcopii) acordau tronul prin alegeri unuia din
în perioada constituirii statelor române, funcţia şefului statului fjijjraţlsâcâitor rude "de os domnesc".
-Domnia, era ereditara în fiecare din ele. Astfel, Dimitrie Cantemir în această ordine de idei, marele istorie Nicolae lorga precizează
relatează în lucrarea sa "Descrierea Moldovei", că succesiunea în că "datina alegerii Domnului de către popor)» prin plebiscit, care
Scaunul Domnesc era, la început, eriditară şi numai cînd toată familia întăreşte alegerea făcută de boieri şi de reprezentanţii Bisericii, este
domnească dispărea, neexzistînd nici un descedent al acesteia, putea străveche pe acest pămînt".5
să se petreacă alegerea domnitorului.4 Aşadar, graţie obiceiului în crojijca lui Grigore, Ureche se spune că domnia în Moldova a
pămîntului, sistemul ereditar este transformat consecutiv în sistemul început întîi foarte modest, ca o "căpitănie". Reproducînd cunoscuta
electiv-ereditar. Fiind reglementat de normele obişnuielnice ( obiceiul legendă a "descălecării", Ureche susţine că primul domn al Moldovei
pămîntului), sistemul electiv ereditar era guvernat de anumite reguli, şi a fost ales şi pus " mai mare şi purtător de grijă", predecesorii lui fiind
anume^
IAJ
"toţi din os domnesc, din dinastia veche".6
V•
In aceeaşi cronică se menţionează şi alte cazuri de alegere a
a) Scaunul domnesc se transrnitea^prin succesiune numai în
domnitorilor în Moldova, în care boierii, reprezentanţii clerului şi
cadrul familiei (dinastiei) domneşti, în linie descendentă directă celui poporul (Ţara) aveau un rol decisiv.
mai în vîrstă copil de gen masculin; Astfel îşi închipuie cronicarul aşezarea în scaunul domniei a lui
% Pretendentul la tron, pe lîngă apartenenţa la familia Ştefan cel Mare: "Ştefan Vodă strînsau boierii, şi mai mari şi mai
Domnească, nu trebuia să fie "însemnat ", adică să nu fie(schilod, mici, şi altă curte măruntă, împreună cu Teoctist Mitropolitul şi cu
beteag, sau cu cicatrice) semne care nu-i permiteau accesul la tron. mulţi călugări, la locul ce se cheamă Dreptate, şi i-au întrebatu pre
Din aceste considerente, concurenţii la Scaunul Domnesc, care erau
М^.&ТЯГвчИШЛ!;*.* lii«3 ...•> • toţi: iestele cu voie tuturor să fie Domnului cu toţii au strigat într-un
învinşi, şi nu reuşeau să ocupe funcţia rîvnită, erau crestaţi la nas glas : în mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti! şi, deci, cu toţii 1-au
pentru a se evita eventualele comploturi sau lovituri de stat. De rîdicat Domn, şi 1-au pomăzuit spre Domnie, Mitropolitul Teoctist şi
menţionat, că referitor la ultima regulă, au existat şi excepţii, de acelea luă Ştefan Vodă steagul Ţării Moldovei şi se duse la Scaunul
domnitori devenind chiar şi persoane infirme, fapt ce se datora Sucevei".7
calităţilor deosebit de puternice ale acestora. (Bogdan cel Orb, Petru Iată cum ne relatează Grigore Ureche despre urcarea la tron a lui
Şchiopul); Bogdan Vodă - urmaşul lui Ştefan cel Mare: " după moartea lui Ştefan
'V) Scaunul Domnesc putea fi revendicat de către fiii legitimi şi Vodă, cu voia tuturor locuitorilor ţării au stătut domnu fiul său
nelegitimi ai domnitorului; Bogdan Vodă".8
d) Pentru descedenţii direcţi nu exista nici o preferinţă, datorită După moartea lui Ştefan cel Tînăr, fiul lui Bogdan, "boierii şi
cărui fapt feciorii şi fraţii Domnitorului aveau drepturi succesorale Ţara după moartea lui Ştefan cel Tînăr, s-au strîns şi s-au sfătuit pre
egale, rămînîncl ca cel mai merituos să fie determinat prin alegeri. cine vor alege să puie domn, că pre obiceiul ţării nu se cădea altuia

196 19
7
^ ^ч d o m n ia ţă rii fă ră c ă ru le n u v rea fi să m în ţă d e d o m n u , cu to ţii 1 -a u
i.jo s 9
Republicii Moldova - a fost aruncat într-un nou jug colonizator,
rid icat d o m n p e R areş". fiind lipsit de posibilitatea dezvoltării economice şi politice
C ele relatate m ai sus, ne perm it să tragem concluzia că independente.
-^^m itoru l era ales . J3 rin ^jcojicu j^uJ_ _ rJo p ^raM , ^d eoarece ad un area Teritoriul jlintre NJ5tru z ji PjMk. ЯеЙЙ^Лй§1§ '> cuprindea o
p o p u lară s au M a rele S fa t era a lc ătu it d in b o ieri m ari şi m ici d in to ată suprafaţă de 45.630 kilometri pătraţi (de remarcat că teritoriul
ţara , u ltim ii fiin d " cev a m ai m u lt d ecît fru n taşu l ţăran al1 0satu lu i". ocupat de ruşi era cu 7400 kilometri pătraţi mai mare decît cel ce
A c e s te e x e m p le n e v o r b e s c d e s p r e e x i s t e n ţ a u n e i C o n s t it u ţi i rămăsese sub cîrmuirea domnului Moldovei).13 Ruşii numiră noua
n es cris e în ca re s e a flau ş i elem e n te p o p u lare, C o n stitu ţie c a re d ă d e a lor provincie Basarabia, păstrînd în mod provizoriu vechea împărţire
M arelu i S fat al Ţ ării d rep tu l ţării d e aleg ere a d o m n ito ru lu i, d rep tu l d e în 12 ţinuturi (Hotin, Soroca, Orhei, Lăpuşna, Hotărniceni, Tighina,
h o tărîre în p o litica ex tern ă şi d rep tu l d e a restab ili v ech iu rile o b iceiu ri Cetatea-Albă, Chilia, Ismail, Greceni şi Codru) şi chiar vechea
sau d e a le în n oi. « ,>, ^ stemă a Moldovei, capul de bour cu stele între coarne.
Is to ri a n e p u n e l a d is p o z iţie ş i a c te n o rm a tiv e s c ri s e , a v în d o Basarabia fu pusă sub supraveghere specială din partea
v a lo a re c o n s titu ţio n a lă . E $ e v o rb a d e C o n s titu7ţiafe bd ru
in a rie1 7 4 0 persoanelor confidente ale împăratului, rus, provincia primind la
a lui C onstantin M avrocordat (a dom nit de şase ori în Ţ ara început o administraţie specială, autonomă. Prima lege în
R o m â n e a s c ă ş i d e p a tru o ri în M o ld o v a ), c a re a fo s t a d o p ta tă ş i în privinţa
M o ld o v a în p erio ad a d o m n ie i aces(1tu7ia4 1 -1 7 4 3 ).A c ea stă le g e * ^•^^^'^МЙЫлйа^Йтеай'
*

fu n d am en ta lă e ste tra d u să d e fran cez u l F lacp a t, su b titlu l d e Basarabiei a fost aprobată de împărat la 2 august 1812, purtînd
co n stitu ţie, ş i p u b licată în rev is ta, "M ercu re d e F1 1ran ce ". titlul :
я, w #^ s&ja&&£&A'*»*^.' *™teM^*^-^ * **« Ьаача, j j. ,,„»JS? 4. ** 1и*.ьЗ Г --j*'s*-

S p re s fîrş itu l s ec o lu lu i al X V II-le a, în cep u tu l s ec . al X V III-le a, *-,«

su b in flu e n ţa lib eralis m u lu i fran ce z , în M o ld o v a în ce p a fi în tre p rin se "înfiinţarea administraţiei provizorii în oblastea Basarabiei".
^^Л&^'-таг^Ь-Г,.:-. . '_...- , ••,:•* ', . .-V i .

te n tativ e d e a co n tu ra o n o u ă o rg a n iza re p o litic ă ş i co n s titu ţio n ală a Potrivit acestei legi, conducerea Basarabiei era încredinţată runui
statu lu i. E ste v o rb a, p rin tre altele, şi d e "s criso area an o n im ă" d in an u l « "guvern provizoriu", constituit din două deparţgjjjgnte. In
1 8 0 4 , în p e rio a d a d e d o m n ie a lu i A le x a n d ru M o ru zi. A c ea sta fiin d competenţa celui dintîi departament administrativ-cultural intrau:
"o p era" m icii b o ierim i, av ea u n co n ţin u t în d rep tat îm p o triv a legile, afacerile ]
•чп&наацетяг-' J. , -- »(••*•* ч^-ЛИ-УЗ

p riv ile g ii lo r m a rilo r b o i e ri ş i e r a în s o ţită d e c e re ri d e r e fo rm ă ş i religioase, executarea hotărîrilor judecătoreşti, politia şi


12
am en in ţări de răsco ală. învăţămîntul. De competenţa celui de-şl doilea_departament -
economico^financiar -ţineau: staţjsţigâ, dregturijeji obligaţiile,
populaţieiTVenrturile, yămile, indjstria şi cornerţul. Activitatea
V I I . I I I . C O N S T I T U Ţ I O N A L I S M U L Î N B A S A RfA B I A , \ ambelor departamente şi, în genere administrareajj^c^nciej, era
P A R T EC O M P O N E N T Ă A I M P E R I U L U I (R1 8U1S2 - 1 9 1 7 ) ) subordonată unui guvematojt^ciyjl.
^'~-~~ Guvernatorul putea contacta direct cu şefii guvernelor vecine,
P rin s em n a re a la 1 6 m ai 1 8 1 2 a a ctu lu i d e ce siu n e d e c ătre cu domnii Moldoveifşi Munteniei în toate problemele ce
r e p re z e n ta n ţii P o r ţi i ş i a i R u s ie i, P ri n c ip a tu l M o ld o v e i fu s fi ş i a t ş i, ţineau de
d r e p t u r m a r e , o p a r t e a -l uo i b u n ă p a r t e d i n t e r i t o r i u l a c t u a l a l competenţa saTpE era supusjiurna^şefului suprem al armatelor de
la
ţ ,,._.„„
Legea păstra YJL?JbJ^_ffi^mrjLil^^
l'e guvernul provinciei cu departamentele lui, constituite din consilieri
Jk <le,se,cr,eJtgriat erau îndeplinite înjmibajusjjj^n^oldo^enească. (moşierii băştinaşi sau ruşi), aminteşte divanul moldovenesc, iar
u
fi Analizînd prima lege rusească în Basarabia, putem observa că ispravnicii din provincii aveau funcţiile anterioare ale ispravnicilor
ffl guvernul rus a păstrat unele momente existente aici mai înainte: din Moldova.

198 19
9
Acest regim privilegiat suferi, curînd, modificări radicale. administrativă a Basarabiei, promulgat sub titlul "A^e^ărnîntul
Ştirbirile începură cu revocarea guvernatorului civil Scarlat Sturdza şi organizării oblastei Basarabiei".16
încredinţarea atribuţiilor sale generalului-maior Harting, care întrunea Pentru promulgafelTacestui "aşezămînt" de drept public ţarul
în mîinile sale atît autoritatea militară, cît şi pe cea civilă. Instalîndu-se găseşte de cuviinţă să vină personal la Chişinău. în rescriptul său
în funcţie, Harting devine un adversar hotărît al deosebirilor autograf din Chişinău, pe care îl adresă la 29 aprilie 1818, ţarul arată
provinciale ale Basarabiei şi începe a propaga introducerea legilor rase că "aşezămîntul" s-a alcătuit "din curată inimă şi dorinţa locuitorilor
în provincie. La iniţiativa sa, se întocmeşte un proiect de reformă oblastei Basarabene". "Oblastea Basarabiei - zicea ţarul - îşi păzeşte a
administrativă a Basarabiei, cu tendinţe de unificare pripită şi de sa închegare de norod pentru aceea în tot primeşte şi osebit chip de
eliminare a elementelor băştinaşe de la administrarea treburilor cîrmuire. Dar scopul meu este plecat nu spre aceia, ca acest fără de
publice.14 măsură bine şi toate cele ce curg din aceasta, să fie cu deosebire numai
Mitropolitul Gavriil Bănulescu, influenţat şi susţinut de a vre-unei stări de a locuitorilor, ci toţi trebuie să aibă la aceasta
boierimea locală, se opune cu fermitate tendinţelor autocrate ale împărtăşire într-o dreaptă măsură". Astfel, credea el, s-ar putea
generalului Harting, pe care le găseau dăunătoare ţării. Mai bine de 4 înfăptui "ideea emancipării unui popor aliat de sub jugul duşmanului
ani a durat lupta mitropolitului basarabean împotriva acestor comun". Rămîne să susţinem teza că termenul "emancipare" nu
samavolnicii, demonstrînd prin toate metodele posibile că orînduirea presupune nicidecum răpirea, la încheierea păcii, a mai bine de
internă proprie provinciei este cea mai potrivită. Drept dovadă ne jumătate din ţara unui popor aliat.
serveşte şi conţinutul unei scrisori adresate ţarului rus de nobilimea "Aşezămîntul" introduce unele modificări în orînduirea teritorial-
din Basarabia: "Din cea mai adîncă antichitate, poporul moldovenesc, administrativă a Basarabiei. Teritoriul ei fu împărţit în 6 ţinuturi şi
ca pogorîtor al vechilor colonişti romani aşezaţi în Dacia, s-a cîrmuit anume: ţinutul Hotinului, cu capitala Hotin, ţinutul Iaşi cu capitala
de legiuirile sale autonome, moştenite de la străbunii săi. Mai tîrziu, Bălţi, ţinutul Orhei cu capitala Chişinău şi ţinuturile Bender,
Moldova intrînd sub dependenţa împăraţilor bizantini şi romani din Akkerman şi Izmail, toate trei avînd capitala cu acelaşi nume.
Constantinopol, aceştia fie ei creştini sau mahomedani, au lăsat în fiecare ţinut, pe lîngă ispravnicul zemstvial, s-a creat cîte o
neatinse legiuirile, aşezămintele şi obiceiurile băştinaşe. Divanul ispravnicie"~zemstvială, compusă din preşedinte - ispravnicul
Moldovei şi acum are încă manualul de legi, codicele lui Justinian, pe zemstvial, şi 4 asesori sau comisari aleşi de nobilime şi confirmaţi de
lîngă care mai aplică legile şi rînduielile pravilniceşti alcătuite şi date către guvernatorul general. Fiecare ţinut era împărţit în ocoale cu cîte
*- 7-" - C?
ЧжтОдартр «ЗМ!Я!В^*№?*»«,-ле»,->' -ss?!*n***^S®'

de Domnitorii Moldovei".15
ffirt

ySUS£Sl§i,,în frunte. Atît ocolaşii, cît şi vornicii (ultimii se aflau în


Ţarul, care tindea spre consolidarea stărilor din noua provincie şi fruntea satelor) erau nunjjti de către isEUffifljc "cu primirea obştilor şi
formarea unui centru de ademenire pentru conaţionalii de peste Prut, din însuşi locuitorii ce vor fi statornici şi vor avea în ţinut averea lor".
găsi că concentrarea puterii militare şi civile în aceeaşi mînă ar fi în oraşe au fost înfiinţate Dume orăşeneşti şi direcţii de bresle,
contrară dorinţelor populaţiei băştinaşe, şi decide să restabilească după modelul rusesc.
vechea stare de lucruri. Din ordinul Iul se instituie o comisie care avea Aşezămîntul prevedea crearea unui organ reprezentativ - .Sfatul
însărcinarea de a elabora un nou statut pentru Basarabia. Finalizînd Suprem (în unele izvoare se întîlneşte sub titlul de înaltul Sfat).
lucrările de organizare a Moldovei "ruseşti", comisia a elaborat un Din punct de vedere organizational, Sfatul Suprem ("Veriiovnîi
statut care poate fi numit şi Regulament organic, pentru noua orînduire Sovet") era format din J l membri:^Preşedintele, patru membri ai
guyejrnului provincial (guvernatorul civil, viceguvernatorul,

200 20
1
Preşedintele Tribunalului penal şi Preşedintele Tribunalului civil)_sj se alegeau de nobilimea băştinaşă pe un termen de trei ani, iar restul
şase deputaţi, aleşi de nobilime pe un termen de trei ani, cu condiţia erau numiţi de împăratul rus.
Guvernul provincial era cojis|itujtUilLdowa. departamente. i Unul din
„,.•%!*.•!='• >«s*i*MaiAaab!5SM«*u£a «- f i * , s „ , , „, -ii t.. п..^-..,,^ ЛО 11 ^ '

confirmării lor de către guvernatorul general. In cadrul acestor


•«aiasrf'igav^aaatfSKSfep ^ , c>
, „ ...v.t_,_ ..— ... _. departamente, condus de către guvernatorul^ cjyil, în subordinea
deputaţi trebuia să fie şi mareşâluf provincial al nobilimii. Prezenta căruia se aflau d_pi coj2sn^L^L-doi»Aşe_sj2ri, asigura administrarea
componenţă a Sfatului Suprem asigura preponderenţa membrilor aleşi generală a provinciei. л/'.,
asupra celor de drept.
Ч
« а » ^^ вв В»ИЖ»Я £Я ! 51*2 еКе * Jk.JC-'- ,-;щ~ - л - .ду, «Erf i

Ţ/ Cel de-al doilea departament, în frunte cu yiceguvejnatprul,


Sfatul era învestit cu atribuţii vaste în domeniul administraţiei şi asistat de doi consilieri, exercita atribuţii cu caracter economic şi
judecăţii. Astfel, Sfatul Suprem se ocupa de toate chestiunile """f*™-^* jjrasaaasKj-aseisawtîiK: ' чвле»*"^/®*»" . - г*Е*дапя»5^3и-..'к;. Т
вж ж да

administrative economice, financiare. El judeca cauzele penale şi fmancjaj.


civile, cauzele legate de hotărnicia moşiilor în calitate, d£ ultima Departamentele îşi realizau competenţa în mod individual, cu
Instanţă de apel. excepţia problemelor de importanţă deosebită, ca're se examinau
^"•=-^~?л~ш Г ^л^т- щ 4 юю ^ numai în şedinţa comună a Guvernului provincial.
Referitor la funcţia legislativă a Sfatului, în literatura de Organele judiciare în Basarabia erau tribunalele penale şi/yvile.
specialitate sînt exprimate mai multe opinii. Astfel, unii autori atribuie Judecînd în apel, ele aveau, ca primă instanţă, tribunalele ţmutale,
acestui organ şi funcţii legislative,1' alţii, dimpotrivă, susţin că Sfatul constituite dintr-un judecător şi doi asesori. Tribunalul penal s&.'~
, 18 -* т
"тачг-^ал^дьй^а^ \ *V
nu avea dreptul de legiferare şi nici dreptul de iniţiativă legislativă. constituia din preşedinte, trei consilieri şi a un asesor. Tribunalul civil,
Limbajul arhaic al textului "Aşezămîntului organizării oblastei era compus din preşedinte şi patru consilieri. Din aceste persoane seC^
Basarabia" nu ne permite să aderăm la vreo opinie din cele amintite numeau de către coroană numai preşedinţii tribunalelor pena! şi civil î\
mai sus, problema rămînînd a fi deschisă pînă vor fi găsite oarecare şi cîte un consilier în fiecare tribunal. Restul membrilor, inclusiv cei
dovezi, legi adoptate de Sfat (dacă ultimele există, desigur). din tribunalele ţinutale, erau aleşi de nobilime pe un termen de trei ani,
Compus în majoritatea sa din reprezentanţii boierimii băştinaşe, cu aprobarea lor de către guvernatorul general.
Sfatul Suprem avea la acea perioadă, cam aceleaşi atribuţii, ca şi .
divanurile domneşti din Iaşi şi Bucureşti. Hotărîrile tribunalelor penale şi civile puteau fi atacate în Sfatul
Hotărmle Sfatului erau adoptate cu majoritatea voturilor (cu un /
cvorum nu mai puţin de 6 membri prezenţi). Hotărîrile lui nu puteau fi Suprem. /
atacate şi se executau imediat. Persoanele nesatisfăcute de hotărîri Tribunalul penal delibera şi judeca, călăuzindu-se după legile
puteau să se adreseze Consiliului de Stat al Rusiei, cu o plîngere ruseşti, iar tribunalele civile - de "legiuirile.şi obiceiurile Moldo^ej". e-
înaintată prin intermediul Ministrului Justiţiei sau prin intermediul Referitor la modul de utilizare a limbii băştinaşilor,
Procurorului general. "Aşezămîntul " determina că în activitatea Sfatului Suprem puteau fi
Conform "Aşezămîntului ", puterea executivă era realizată de utilizate atît limba rusă, cît şi cea moldovenească, cu respectarea
către guvernatorul civil al provinciei, care se subordona următoarelor condiţii:
guvernatorului general al Podoliei (militar) şi de către Guvernul 1). în chestiunile cu interes direct pentru stat (fiscale, penale
provincial, ^^^^««», etc.), lucrările se efectuau în rusă şi moldovenească în baza legiuirilor
în componenţa Guvernului intrau: guvejnatoijijl civil al Imperiului Rus, cu păstrarea "legiuirilor pămîntului", în privinţa
provinciei, vicegavematorull" 4 consilieri, administratorul financiar al apărării proprietăţii private;
provinciei şi ^asesori. Din aceşti membri, doi consilieri şi un asesor

202 20
3
2). Litigiile între persoane fizice şi cele legate de hotarele Procuratorii ţinutali, fiind subordonaţi Procuratorului provincial,
moşiilor se examinau numai în limba moldovenească şi se judecau în asigurau legalitatea în ţinutul respectiv, urmărind buna activitate a
baza legilor şi obiceiurilor moldoveneşti. tribunalelor şi a altor instituţii din ţinut.
în Guvernul provincial, şedinţele şi lucrările de secretariat se
Ordinea publică în provincie era asigurată de către JsgravnJcuJ_de
făceau în limba rusă şi moldovenească, după necesitate.
zemsţvă, în subordînej^ сапдо se aflau toate fortek^ppJltienesti.
Anunţurile, ordinile şi publicaţiile oficiale se editau în variantă
"Aşezămîntul organizării oblastei Basarabia" este important şi
rusă şi moldovenească, în judecată, procesele penale se petreceau în
prin faptul că el conţinea un compartiment dedicat "drepturilor şi
limba rusă şi moldovenească, şi anume:
privilegiilor locuitorilor".
a) Interogarea băştinaşilor se făcea în limba moldovenească, iar
Conform "Aşezămîntului", populaţia provinciei era constituită
procesul verbal se întocmea în limbile rusă şi moldovenească.
din următoarele categorii sociale :
b) Hotărîrea se pronunţa în limba moldovenească.
1. Preoţimea;
c) Membrii tribunalului penal, întîlnind dificultăţi în expunerea
2. Nobilimea;
părerii în limba rusă, aveau dreptul să o scrie în limba moldovenească,
3. Boiernaşii;
în litigiile penale, atît procedura, cît şi hotărîrea, se pronunţa în limba
4. Mazilii;
moldovenească.
5. RujDta'şii;
"Aşezămîntul organizării oblastei Basarabiei" consacra în
6. "Negustorii şi mica burghezie;
dispoziţiile sale crearea unor noi instituţii. Astfel, se creează biroul
7. Ţăranii\au coloniştii;
provincial de hotărnicie, constituit din membrii aleşi de nobilime pe
8. Ţiganii aflaţi în posesia "coroanei" sau moşierilor;
un termen de trei ani. Scopul acestui birou consta în supravegherea şi
stabilirea hotarelor fiecărei moşii, ţinînd seama de "obiceiurile ! 9. Evreii. "*""
"Aşezămîntul" păstra toate drepturile dobîndite de către
moldoveneşti". Activitatea biroului era susţinută de comisiile judeţene
reprezentanţii clerului în cadrul principatului Moldovei, acestea putînd
de hotărnicie şi de funcţionarii speciali, numiţi de Guvernul
fi extinse de către împăratul rus.
provincial.
în Basarabia se înfiinţează: procuratorul provincial şi cîte un Proprietatea bisericilor şi mănăstirilor (sate, terenuri arabile,
procurator ţinutal. păduri, iazuri, ţigani, mijloace financiare etc.), aflată în proprietatea
Procuratorul provincial era învestit cu atribuţii de supraveghere a veşnică a acestora, era осгоШаДе^щ^зШ.
legalităţii. El asigura integritatea puterii publice, supraveghea procesul Nobilimea din provincie era egajată în drepturi cu nobilimea din
de ridicare a taxelor şi impozitelor, era obligat să persecute cazurile de imperiu, păstrîndu-i-se şi privilegiile moştenite de îa domnitorul
luare a mitei. Moldovei. Atît drepturile personale, cît şi proprietatea lor, nu puteau fi
Procuratorul provincial urmărea activitatea autorităţilor publice, atinse decît în urma unei sentinţe judecătoreşti.
urmărind realizarea strictă a principiului separaţiei puterilor. Boiernaşii erau o categorie socială, reprezentanţii căreia, nefiind
Pe lîngă acestea, procuratorul provincial interpreta legile în caz nobili de origine şi nedeţinînd dregătorii înalte, obţinuseră titluri nu
de necesitate, supraveghea instituţii le penitenciare, dirija activitatea mai jos de vel-şătrar. Privilegiile de care se bucurau boiernaşii erau de
procuratorilor ţinutali. ordin personal, deoarece copiii lor, neputînd moşteni aceste drepturi şi
privilegii, treceau în categoria mazililor. Boiernaşii nu puteau fi supuşi

204
20
5
pedepselor corporale şi se bucurau de anumite jjrmlegii, în ce priveşte "Aşezămîntul" reglementa şi procedura alegerilor în organele
plata anumitor impozite şi dări. elective din provincie. Dreptu}jdea.alege şi de a fi ales era acordat
Mazilii formau o categorie socială privilegiată, căreia i se păstrau numai reprezentanţilor nobilimii.,, în funcţie de cenzul de proprietate.
vechile drepturi şi privilegii, acordate de către domnitorii moldoveni. Acest corp electoral era destul de restrîns şi se compunea numai din
Ei nu puteau fi supuşi pedepsei corporale decît în urma unei sentinţe proprietari ce aveau în posesie cejjnitin 300^de desetiijgjiepărnînt, din
judecătoreşti. Privitor la impozite si dări, se bucurau şi ei de anumite fiii lor maturi sau din neproprietarii de pămînt, dar care deţinuseră sau
privilegii care, însă,erau mai mici decît cele ale boiernaşilor. deţin anumite funcţii în serviciul de stat.
Rviptaşii reprezentau şi ei o categorie socială privilegiată, In urma acestei caracterizări, putem constata că "Aşezămîntul"
membrii căreia erau descendenţi ai reprezentanţilor clerului. Ei nu din anul 1818 prevedea că toate organele administrative şi
puteau fi supuşi pedepselor corporale în afara unei sentinţe judecătoreşti, de la vornicul (primarul) satului pînă la membrii
judecătoreşti, în plata impozitelor şi altor dări, ruptaşii erau egalaţi cu Sfatului Suprem, erau elective.
Spre deosebire de legea provizorie din 1812, care repeta sistemul
Negustorilor şi celor ce făceau parte din mica burghezie li se moldovenesc al divanului şi păstra dreptul public şi privat al
acorda dreptul de a comercializa după regulile stabilite de legislaţia Moldovei, "Aşezămîntul organizării oblastei Basarabia" introduce
imperială. instituţiile de administrare de model rusesc şi înlocuieşte dreptul
Ţăranii şi coloniştii îşi păstrau independenţa faţă, de proprietarii public moldovenesc cu dreptul public rusesc.
de terenuri. Conform "Aşezămîntului ", ei erau impuşi să presteze o Cu toate acestea, nobilimii din Basarabia i se oferea posibilitatea
serie de impozite, biruri etc., în funcţie de categoria pămînturilor pe de a influenţa asupra tuturor aspectelor vieţii politice, economice şi
care se aflau (de stat, boiereşti, mănăstireşti sau din proprietatea sociale din provincie. Din aceste considerente, probabil, memorialistul
privată). rus F.F.Vighel (viceguvernator al Basarabiei în 1925, adept al
Ţiganii erau împărţiţi în două categorii. O parte din ei formau asimilării şi rusificării Basarabiei, care a stîrnit o ură mare în rîndul
proprietatea nemijlocită a statului, altă'^irte se afla în proprietatea nobilimii basarabene^ numeşte Basarabia "o republică cu prezidentul
preoţjoiii, nobilimii, boiernaşilor, mazililor şi negustorilor. Impozite în persoana generalului Inzov ".
plăteau numai ţiganii de stat. Analizînd această lege, putem considera, la general vorbind, că
E\reii erau divizaţi în funcţie de sfera de activitate practicată "Aşezămîntul organizării oblastei Basarabia" era o adevărată
(negustori, mici-burghezi, agricultori). Se bucurau de privilegiile constituţie, care crea pentru Basarabia anumite condiţii de dezvoltare,
acordate ie către domnitorii moldoveni, în plata impozitelor, erau în conformitate cu vechile sale tradiţii istorice.
egalaţi cu negustorii, mica burghezie etc., dar erau limitaţi în unele Această "constituţie acordată", cunoscută în istoria statului
drepturi ie proprietate. nostru, a funcţionat, din nefericire, o perioadă destul de scurtă.
în conformitate cu dispoziţiile "Aşezămîntului", reprezentanţii în anul 1825, ţarul Rusiei Alexandru moare, odată cu el fiind
tuturor categoriilor sociale, cu excepţia ţiganilor şi a evreilor, aveau îngropate şi date uitării principiile liberale şi autonomiste, după care se
dreptul de a se angaja în serviciul de stat (militar sau civil). călăuzise el în timpul domniei sale.
"Aşezămîntul" conţinea dispoziţii privitoare la o categorie Urmaşul său, Nicolai I, un autocrat pentru care ideile nobile şi
socială deosebită, membrii căreia erau numiţi răzeşi. umaniste erau absolut străine, a inaugurat în Basarabia un sistem de

206 20
7
restricţii politice şi naţionale, care inai apoi a generat cea mai odioasă VII. IV. CONSTITUŢIONALISMUL ÎN BASARABIA,
exploatare şi exterminare a naţionalităţii subjugate. PARTE COMPONENTĂ A ROMÂNIEI (1918 - 1940)
în 1J28, ''AşezămînţuJ[^rjaru^rii_pblastei Basarabia" fu abrogat,
pentru""a fi înlocuit_cu^"Regulameintur lui_VoiDnţov (guvernator Această etapă este determinată de evenimentele ce s-au
general al Novorosiei, "namesnic plenipotenţiar al Basarabiei (1823 desfăşurat pe teritoriul statului nostru după revoluţia rusă din
-1844)", de numelecăruia este bgatidesfiinţarea autonomiei regionale februarie, care a mobilizat toate naţionalităţile din Rusia. Reflectîndu-
pentru Basarabia), confirmat de către ţar la 29 januarie Г|29. se şi în Basarabia, acest eveniment a provocat aici o trezire rapidă a
Legea nouă ("Ucirej denie") practic ^esfimteăzT^ăutonomia conştiinţei naţionale a populaţiei.
Basarabiei, în locul Sfatului Suprem, se mfiinte^l^^JfeuL^blagţei^ în martie 1917, un ziar din Chişinău chema populaţia din ţinut să
care nu mai avea competenţa anterioară. Membrii Sfatului oblastei nu ceară autonomie naţională.19 Tot în această perioadă, la Chişinău este
mai erau aleşi, ci numiţi de către guvernatorul general, cu excepţia creat Partidul Naţional, avîndu-1 drept lider pe Vasile Stroescu.20
v*-**'^ ' ^-_c^*2Xi~s-i*"*&*^* ^-«..^.и -a^w^^ţj^^ OJ?

mareşalului nobilimii, care era ales şi deţinea un Ioc de drept m Sfat. în programul Partidului Naţional, printre alte revendicări, un
în competenţa Sfatului rămîn doar chestiunile administrative, interes deosebit prezentau următoarele: autonomie pentru Basarabia în
financiare şi economice. Sfatul se convoca numai de două ori pe an, domeniile administrativ, economic, cultural; alegerea puterii supreme
liiînd în dezbatere problemele propuse de către guvernatorul general, în ţinut - Sfatul Ţării; introducerea limbii materne a populaţiei drept
guvernatorul civil, guvernatorul provinciei şi mareşalul nobilimii. limbă oficială în administraţie şi justiţie ş. a.
Legea din 1829 a introdus şi un nou regim pentru funcţionarea Pentru autodeterminarea naţională a Basarabiei, într-un mod
limbii. "Tpate afacerile, se spune în lege, se lucrează în limba rusă..." hotărît s-a pronunţat Congresul Militarilor Moldoveni, (ofiţeri şi
Odată cu Sfatul Suprem au fost supuse reformei şi celelalte soldaţi), convocat la Chişinău între 20 - 27 octombrie 1917. Pe data de
instituţii ale Basarabiei. Astfel, în locul căpitanilor ispravnici, în 25 octombrie, delegaţii la acest congres au proclamat autonomia
fruntea ţinuturilor sînt numiţi cinoynuujusj. Băştinaşii care doreau sa teritorială şi politică a Basarabiei. Acest act al delegaţilor a fost
«cupe o funcţie în aparatul administrativ trebuiau să cunoască limba motivat de cultura naţională proprie, de trecutul istoric al Basarabiei şi
rasă, căci "regulamentul" interzicea folosirea limbii moldoveneşti în de principiul libertăţii şi al dreptului naţiunii la autodeterminare.21
actele publice. în viziunea congresului, Sfatul Ţării trebuia să devină organul
Curînd după aceasta, în, 1871, Basarabia a pierdut statutul de reprezentativ, un parlament revoluţionar al Basarabiei, cu o
provincie ("oblastie") privilegiată şi deveni o simplă "gubernie" a componenţă de 120 de delegaţi, dintre care 70% din membrii acestui
Imperiului ţarist, urmînd a fi administrată după Jegile^juseşti. organ suprem să fie moldoveni, iar restul 30% să fie reprezentanţi ai
OMceiurile şi legile băştinaşe trebuiau substituite prin cele ruseşti, altor naţionalităţi din ţinut.22
pentru ca populaţia rusă să poată beneficia de toate prerogativele unei Prima şedinţă a Sfatului Ţării, convocată de biroul de organizare
naţiuni dominante în Basarabia. ales de către congresul militarilor moldoveni, a avut loc la 21
în aceste condiţii nefavorabile, ba chiar ostile spiritului naţional, noiembrie 1917. în loc de 120 de membri, la şedinţa Sfatului Ţării s-
s-au dezvoltat unele elemente ale constituţionalismului în Republica au prezentat 150 de membri, delegaţi de către organizaţiile social-
Moldova. politice din Basarabia şi care reprezentau, practic, toate naţionalităţile
din ţinut (105 moldoveni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 bulgari, 2
germani, l polonez, l armean, l grec şi 2 găgăuzi).23 Printre aceşti

208 20
9
delegaţi erau şi reprezentanţi ai sovietelor de deputaţi ai muncitorilor, Ca formă, Basarabia devine un stat independent, în realitate însă,
ţăranilor şi soldaţilor.24 nu poseda nici un mecanism al puterii de stat cuvenit şi nici condiţiile
La 2 decembrie 1917 Sfatul Ţării a adoptat o declaraţie privind economice, politice necesare dezvoltării unui stat.
proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti în cadrul Unica soluţie găsită de patrioţii din Basarabia a fost unirea ei cu
Republicii Federative Democratice Ruse. Sfatul Ţării 1-a ales vechea Moldovă - partea componentă a României. De aceea, Sfatul
preşedinte pe deputatul basarabean Ion Inc-ubţ, fost conferenţiar la Ţării, întrunit în şedinţa solemnă la 27 martie 1918, a votat actul unirii
Universitatea din Saact-Petersburg.25 Basarabiei cu regatul României.
Puterea executivă a fost încredinţată Consiliului Directorilor Conform actului, această unire se realiza cu următoarele condiţii:
Generali. Guvernul cieat a fost recunoscut de către diferite partide şi 1. Sfatul Ţării actual rămîne mai departe pentru rezolvarea şi
organizaţii din Basarabia. realizarea reformei agrare. Hotărîrile adoptate de acest organ vor fi
Procesul de organizare şi consolidare a noii republici hitîmpina recunoscute de Guvernul român.
mari greutăţi, deoarece "cohortele moldoveneşti" (primele formaţiuni 2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, avînd un Sfat al
ale armatei naţionale), fiind prea slab organizate şi prea puţin Ţării, ales în viitor prin vot universal, egal, direct şi secret; un organ
disciplinate, nu erau capabile să garanteze ordinea publică şi pacea executiv şi administraţie proprie.
socială în ţară. 3. Competenţa Sfatului Ţării este:
Basarabia, care forma spatele armatelor române şi ruse, ce luau a) Votarea bugetelor locale;
parte la primul război mondial, era inundată de "cete" de soldaţi ruşi b) Controlul tuturor organelor autoadministrară locale;
de pe frontul român şi care deseori comitem acte de jaf, de violenţă c) Numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin
etc. In asemenea condiţii, organizarea administraţiei, a justiţiei, a organul său executiv, iar aprobarea funcţionarilor înalţi se face de
învăţămmtului şi promovarea reformei agrare nu se puteau realiza. Guvernul român.
Situaţia s-a acutizat şi mai mult, datorită faptului că la mijlocul 4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.
lunii decembrie 1917 bolşevicii, în tendinţa de a acapara puterea de 5. Legile în vigoare şi autoadministrarea locală (zemstvele şi
stat în Basarabia, s-au adresat după ajutor militar congresului al 2-lea oraşele) rămîn în vigoare şi vor putea fi modificate de Parlamentul
al Rumcerod-ului.25 României, numai cu participarea reprezentanţilor Basarabiei.
Drept urmare, Sfatul Ţării, avînd în vedere ameninţarea vădită a 6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.
trupelor Rumcerod-iilni a permis, La 20 decembrie 1917, Consiliului 7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de
Directorilor GeneraJi să ceară ajutorul Guvernului Român şi Miniştri al României, primii fiind desemnaţi neîntîrziat de actualul
reprezentanţilor Antantei, în consecinţă, la 13 ianuarie 1918 armata Sfat al Ţării, iar viitorii - din cadrul reprezentanţilor Basarabiei în
româna intră în Chisirtău, avînd drept scop restabilirea ordinii. Parlamentul român.
în aceste condiţii, mai favorabile, parlamentul basarabean, 8. Basarabia va delega în Parlamentul român un număr de
întrunit în ziua. de 24 ianuarie 191S, proclamă Republica Democratică reprezentanţi proporţional cu numărul populaţiei şi aleşi pe baza
Moldovenească independentă. După declararea independenţei, votului universal, egal, direct şi secret.
Consiliul Directorilor Generali a fost dizolvai, puterea executivă fiind 9. Alegerile desfăşurate în Basarabia pentru voloste şi sate, oraşe,
transmisă Consiliului de Miniştri. zemstve şi Parlament se vor petrece pe baza votului universal, egal,
direct şi secret.

210 21
1
10. Libertatea personală, libertatea presei, a cuvîntului, a Probabil că şi din aceste considerente, la momentul cînd această
conştiinţei, a întrunirilor şi altor manifestări obşteşti vor fi garantate Constituţie a început să funcţioneze pe tot cuprinsul României, ea
prin constituţie. suferise mai multe modificări.
11. Orice abateri de la legi, săvîrşite m perioada de pînă la unire Titlul I din Constituţie ("Despre teritoriul României") consacra
din motive politice, sîit amnistiate.27 Regatul României (numită pentru prima oară astfel) drept un stat
indivizibil cu teritoriu inalienabil.
Această stare a lucrurilor n-a durat mult pentru Basarabia, dat
fiind faptul cu, influenţat de unirea necondiţionată a românilor din Teritoriul statului era organizat din punct de vedere administrativ
Bucovina, Ardeal şi Banat cu Regatul Rornân, la 27 noiembrie (10 în judeţe, judeţele erau împărţite în plase, iar plasele în comune.
decembrie) 1918 Sfatul Ţării declară unirea necondiţionată a în Titlul II din Constituţie se stipulau drepturile fundamentale
ale cetăţenilor români. Astfel, românii se bucurau de libertatea
Basarabiei cu România.. conştiinţei, învăţămîntului, presei, întrunirilor şi alte drepturi
în această perioadă, în România rămînea în vigoare Constituţia cetăţeneşti, cuprinse în Declaraţia franceză a drepturilor omului şi
promulgată de Carol I la 13 iulie 1866, «a nefiind abrogată după cetăţeanului. ~
unirea. Ardealului, a Bucovinei şi Basarabiei. ' Titlul III ("Despre puterile statului") consacra principiile
Cu toate că statul român întregit funcţiona conform acestei suveranităţii naţionale, reprezentatiy|tăţiij reglementa modul de
constituţii, teritoriile proaspăt revenite s-au bucurat de o anumită exercitare a puterii conform principiului separaţiei puterilor.
autonomie timp de doi ani. Astfel, în Basaral>ia, conducerea serviciilor Puterea legislativă se exercita în mod colectiv de către rege şi
publice era încredinţată unor organe numite Directorate, în afară de reprezentanţa naţională, care cuprindea două camere: Adunarea
aceasta, Basarabia avea în guvernul ţării doi miniştri fără portofoliu. deputaţilor şi Senatul.
La 4 aprilie 1920, aceste organe regionale au fost desfiinţate, prin Adunarea deputaţilor se compunea din deputaţi aleşi. Constituţia
deerete-legi, puterea de stat pe întreg teritoriul României rămînînd a fi reglementa chiar şi procedura de alegere a* deputaţilor.
exercitata de către organele centrale de stat.2'7 Astfel, corpul electoral care participa la alegeri era împărţit în
Din acest moment, relaţiile politice, social-economice şi culturale trei colegii. Din primul colegiu făceau parte alegătorii, care posedau
pe teritoriul statului românesc încep a fi reglementate unitar de un venit funciar rural sau urban de cel puţin 1200 lei.
normele Constituţiei din 1866. Cel de-al doilea colegiu cuprindea alegătorii cu domiciliu şi
reşedinţă, şi plăteau statului o dare de cel puţin 20 de lei. De censul de
^TCONSTITUŢIA ROMÂMEI DIN 1866 3 10Г 5.=К5чгЖ«:ЮВзв!ЭД»9Йа-гл.ж=. •* - "i ; -• -i- » .—--.--. "- -- -*•-- ~"—-— *- *! „__ _,.. ^. *$ъЗ* :.'„?-?•-

proprietate erau scutiţi ofiţerii în retragere, pensionarii de stat, cei care


Avlnd drept model constituţia belgiană, această lege absolviseră cel puţin învăţămîntul primar.
fundamentală corsacra'pfîncipii generate de revoluţia franceză:
Colegiul al treilea era compus din alegătorii care nu făceau parte
"libertăţi şTdfepturî fundamentale ale cetăţenilor", "suveranitatea din primele două colegii şi plăteau o dare cît de mică faţă de stat,
naţională", "separarea puterilor în stat", "responsabilitatea învăţătorii săteşti, preoţii şi cei ca^re^^pjăjeju^o^^rend^ă^jnj^j^.^gjel
miniştrilor". Cu toate acestea, Constituţia din 1866 a fost puţin 1000 de lei.
apreciată drept "o tixtŢ'*s*"'*r*-!>s~' i •"' - '•--

haină mult prea. largă pentru cel care trebuie să o îmbrace".28 Deosebirea principală între colegiile electorale consta în numărul
de deputaţi pe care aceştia erau în drept să-i aleagă.

212 21
3
Membrii Adunării deputaţilor erau aleşi pentru un mandat de 4 publici; era comandantul suprem al armatei şi conferea gradele
am. militare. Regelur?i"^p^neSSrşT~âTeptunle de amnistiere, graţiere,
Senatul era compus din două categorii de membri: aleşi şi de dreptul de a declara_jjzboi JLA încheia tratative__§i_gojj^ejitii, de a
drept. conferi decoraţii, de a bate moneda.
Pentru alegerile în Senat, corpul electoral se diviza în două Putejsajudiciara era exercitată de curţi şi tribunale. Titlul IV din
colegii. Constituţie reglementa relaţnleTinanciare, Titlul V determina statutul
Din colegiul întîi făceau parte alegătorii care aveau un venit juridic al forţelor armate, Titlul VI conţinea dispoziţii referitoare la
funciar rural sau urban de cel puţin 2000 lei armai, în acelaşi Colegiu, drapelul de stat şi la capitala regatului,
indiferent de acest cens, intrau preşedinţii ori vicepreşedinţii Titlul VII descria procedura de revizuire a Constituţiei, iar
camerelor parlamentului (reprezentanţei naţionale), deputaţii şi Titlul VIII conţinea dispoziţii tranzitorii şi suplimentare.
senatorii care au făcut parte din două legislaturi, generalii şi coloneii,
miniştrii sau reprezentanţii diplomatici ai statulxi, membrii Curţii de ^
Justiţie, procurorii, licenţiaţii în orice specialitate şi doctorii, membrii Constituţia din 1866 nu mai satisfăcea necesităţile statului,
Academiei Române. Л <v , / . „^ { . „ > . ' • ) , - «. , N . datorită cărui fapt apare ideea unei noi Constituţii, care trebuia să fie
Colegiul al doilea era compus din alegătorii, care aveau un venit opera comună a tuturor provinciilor pare alcătuiau România Mare.
funciar urban sau rural de la 800 pînă'lâ2000 lei, comercianţii şi Necesitatea unei noi Constituţii era determinată şi de faptul că
industriaşii care plăteau patente de clasa l sau II, unele categorii de Sfatul Ţării din Chişinău şi Marea Adunare Naţională de la Alba lulia
sTujfjaşTşi intelectuali. Ca şi în cazul precedent, colegiile se deosebeau ceruseră, în Declaraţia, respectiv Rezoluţia de unire, convocarea unei
duplfmiinărul de senatori aleşi. Constituante alese prin vot universal.
în afară de aceasta, cite un membru în Seiat alegeau profesorii Ideea unei noi Constituţii a însufleţit politicienii şi savanţii, în
universităţilor din Iaşi şi Bucureşti. urma colaborării productive a cărora au fost elaborate patru proiecte
în conformitate cu Constituţia, puteau deveni membri de drept ai de Constituţie şi anume: proiectul Constituţiei elaborat de către
reprezentanţii Partidului National Ljberal, dat publicităţii în luna
Зепа^щ^щр^^щиош^опи!^ de la vîrsta de J. 8 ani, care avea vot
martie 1921, proiectul de Constituţie înaintat de către Partidul
deliberativ de la vîrsta de 25 de ani, mitropoliţi i şi episcopii.
,,.. -"^--д ,-ir- --"--|Цл.._д___'_'«,.!—atA'-rfJiiî-^i^^^Sii-'iibS^-'^^jâi.»?.^* 1*^ ftsSsiba-.. ,, ••> • •'-.'.î"« '" •- Ţărănesc şi care, în întregime, nu era altceva decît opera
Membrii Senatului se alegeau pentru un mandat de 8 ani şi se remarcabilului constitutionalist C. Stere, două proiecte aparţinînd unor
persoane individuale, profesorilor de drept constituţional R. Boltă din
fv
O IS,^*»*!.".» ••*•••• • "'^f:,~-.*™ş*x~™**Sfm%*'* "''*'"*^~'''

reîpojau pe jumătate prin tragere la sorţi o,dată în 4 ani.


or. Cluj şi C. Beraru din or. Cernăuţi.
Pe lîngă repre2entanţa naţională, prerogative legislative erau
acordate şi regelui. Astfel, monarhul convoca, amîna ji dizolva Dintre proiectele puse în discuţie şi care erau inspirate, printre
Adunarea^DejguţaţiJor şi Senatul; iniţia, sancţiona şi promulga orice altele, de principiile Constituţiei româneşti precedente, a fost acceptat
cel propus de Partidul Naţional Liberal (condus de Ion C. Brătianu),
proiect de lege.
partid majoritar în Camere. Partidele de opoziţie, în special Partidul
Puterea executivă era încredinţată regelui. Yenit la tron pe cale Naţional Român (condus de luliu Maniu) şi Partidul Ţărănesc (condus
ereditara, regele era declarat inviolabil. Responsabilitatea pentru actele de Ion Mihalache) au declarat că nu recunosc caracterul de
regelui era purtată de miniştrii acestuia.
în calitate de ş«f al statului, regele beneficia şi de alte drepturi
exclusive şi anume: numea şi revoca miniştrii şi toţi funcţionarii

214 21
5
Constituantă al PajLamentului şi consideră nul şi neavenit proiectul Titlul 6. Dispoziţiuni generale
Constituţiei, datorită încălcărilor procedurilor constituţionale de Titlul T.Despre revizuirea Constituţiei
revizuire, stabil iţe de Constituia din 1866. Titlul 8. Dispoziţii tranzitorii.
De aceea în raportul de însoţire a decretului pentru convocare a Totodată, Constituţia din 1923 cuprindea şi principii noi printre
corpului electoral, aparţinînd primului ministru I.C. Brătianu şi adresat care menţionăm: ""
regelui Ferdinand, ţî-au găsit loc şi următoarele rînduri: "împrejurările l.Consacrarea ideilor democratice şi reglementarea procesului de
grele prin care trece Ţara, noile probleme în faţa cărora se găseşte, afirmare a democraţiei/" ""~*~"™~~'"~~
precum şi necesitatea reorganizării constituţionale a Statului, impun o 2.Transformarea ideii de proprietate din„sacră şi inviolabilă, în
nouă exprimare a voinţei naţionale, în acest scop, corpul electoral funcţie socială".
urmînd să fie convocat, el trebuie să ştie prin însuşi decretul de S.Consacrarea şi realizarea mai consecventă a protecţiei_spciale,
convocare ca noile adunări ce va alege sînt adunări naţionale cu putere în special din sfera muncii. "" ~~~ "
constituţională. Ele îş.i trag această putere din faptele istorice, care au 4.Consacrarea legalităţii ca fundament al activităţii statului,
desăvîrşit unirea şi din necesitatea ca noua organizare a Statului să fie realizată prin:
întemeiată pe o Constitutive ieşită din voinţa întregei Românii - controlul constituţionalităţii, efectuat de justiţie;
Mari"29 - inamovibilitatea magistraţilor.
Constituţia a fost ădoptajă de Adunarea Naţională Constituantă a Titlul /I, numit „Despre teritoriul României", reglementează
Deputaţilor în şedinţa din 2itjnâkie, 1923, cu o majoritate de 247 teritoriul ca element constitutiv al statului. Teritoriul României este
voturi "pentru", 3 "contra" şi 2 abţineri, din totalul de 369 de deputaţi, declarat inalienabil., iar referitor la hotarele Statului, Constituţia (art.2)
situaţie certificată d« Preşedintele Adunării Deputaţilor, M.G. Orleanu stipulează că acestea„nu pot fi schimbate sau rectificate decît în
şi de secretarul D. Luca, precum şi de Adunarea Naţională virtutea unei legi". Din punct de vedere administrativ, teritoriul ţării
Constituanta a Senilului în şedinţa din 27 martie 1923, cu o majoritate era împărţit în judeje, iar judeţele în comune.
de 137 de voturi "pentru", 2 "contra" şi 2 abţineri din totalul de 194 de Titlul II ^despre drepturile românilor) prevede consfinţirea
senatori, situaţie certificată de Preşedintele Senatului, M. Pherekyde şi egalităţii în drepturi, proclamarea unor drepturi şi libertăţf largi,
de secretarul I.N. Ccşoiu. instituie garanţii juridice pentru asigurarea lor. Pornind de la ideea că
Constituţia a fost promulgată de Regele Ferdinand I prin şi populaţia este condiţia indispensabilă a statului, Constituţia declară
Decretul Regal ir 1360 din "28"martie 1923, contrasemnat de (art.5): "Românii, fără deosebire de origine etnică, de lirnbâ sau
Preşedintele Consiliului de Miniştri, Ion C. Brătianu şi de 14 miniştri, religie, se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţărnîntului,
fiind publicată în "Monitorul Oficial" nr.282 din 29 martie 1923. de libertatea presei, de libertatea întrunirilor, de libertatea de asociere
Constituţia menţinea structura Constituţiei din 1866, fiind şi de toate libertăţile şi drepturile stabilite prin lege."
constituită din 138 de articole, structurate în 8 titluri. Cele 29 de articole, care consfinţeau drepturile şi libertăţile
Titlul 1. Despie- teritoriul României românilor, ca şi alte constituţii europene, erau puternic influenţate de
Titlul 2. Des рае drepturi! e românilor Declaraţia franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului din 26 august
Titlul 3. Des pie puterea, statul ui 1789.
Titlul 4, Despie finanţe Constituţia consacra un cadru vast de drepturi şi libertăţi:
Titlul 5. Des рте puterea armatei libertatea individuală (art. 11); inviolabilitatea domiciliului (art. 13);

216 21
7
libertatea muncii (art.21); libertatea comerţului şi a industriei; dreptul Adunarea deputaţilor era formată din deputaţi aleşi
de proprietate (art.17}; libertatea opiniilor(art.25); libertatea conştiinţei români cu drept de vot.
(art.22); libertatea presei (art.25); libertatea de asociere (art.29); Senatul era con^usjjjiLşenatori ale_şLşi senatori de «drept.
libertatea întrunirilor (art.28); învăţămîntul primar obligatoriu şi Senatorii erau aleşi de către cetăţenii români care au împlinit
gratuit (art.24). vîrsta de "40 de ani, prin vot indirect, pornindu-se de la proporţia: l
In acelaşi timp, Constituţia nu este lipsită şi de unele aspecte senator din fiecare judeţ (art.68-69 din Constituţie); de membrii
negative. Astfel, consa«rînd (al.2, art.6) că„legi speciale votate cu camerelor de comerţ, de industrie, de muncă şi de agricultură, care,
majoritatea de două treimi vor determina condiţiile sub care femeile mtrunindu-se în colegii separate, alegeau cîte un senator de fiecare
pot avea exerciţiul drepturilor politice, s-a făcut deosebirea între categorie şi pentru fiecare circumscripţie electorală, numărul cărora se
capacitatea de folosinţă a femeilor în dreptul electoral si cea de fixa prin legea electorală şi nu putea fi mai mare de şase. Fiecare
exerciţiu, ceea ce a făcut posibilă înlăturarea practică a femeii de la universitate avea dreptul de a alege cîte un senator din cadrai
vot, prin legea electorală din 1926. Aceeaşi lege s-a abătut în acelaşi profesorilor săi.
timp şi deja principiul reprezentării, poporului, ducînd practic la o Senatori de drept puteau deveni unii cetăţeni români, în virtutea
reprezentare a partidelor "Sreptul de proprietate proclamat nu era "înaltei lorsituaţiuni în stat şi Biserică", şi anume:
garantai, lăsînd largi posiffliîafi pentru expropriere în caz de 1) Moştenitorul tronului de la vîrsta de 18 ani, care căpăta drept
necesitate publică (m afară de expropriere pentru căile de comunicaţie, de vot deliberativ doar la vîrsta de 25 de ani. 2) Mitropolitul ţării. 3)
salubritate publică, apărarea ţării şi lucrări de interes militar, cultural Episcopii eparhiali ai Bisericii ortodoxe române şi greco-catolice. 4)
şi acele impuse de interesele generale directe ale statului şi Capii confesiunilor recunoscute ds stat. 5) Preşedintele Academiei
administraţiilor publice, celelalte cazuri de utilitate publică puteau fi Române. 6) Foştii preşedinţi de Consiliu cu o vechime în funcţie de
stabilite prin legi adoptate cu majoritatea de două treimi). cel puţin patru ani. 7) Foştii preşedinţi ai adunărilor naţionale. 8)
Titlul III„Despre puterile Statului", conţine dispoziţii privitoare Foştii senatori şi deputaţi aleşi în cel puţin zece legislaturi. 9) Foştii
la cel de-al treilea element constitutiv al statului - puterea publică. . f primi-preşedinţi ai înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu o vechime în
"Toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita funcţie de cel puţin cinci ani. 10) Generalii în rezervă şi în retragere.
decît numai prin delegaţiune şi după principiile şi regulile aşezate în Procedura legislativă era constituită din patru etape consecutive.
Constituţia de faţă", se consacră în art.33 din Constituţie, fapt prin L.Iniţiativa legislativă.
care se recunoştea principiul suveranităţii naţionale, formulat de 2.Dezbaterea proiectelor de legi.
JJ.Rousseau. 3.Votarea legilor.
în a-celaşi timp, procedînd după o metodă ştiinţifică, Constituţia 4. Sancţionarea şi promulgarea legii de către Rege.
asigjjrjjegarareaputeril от. Articolul 76 din Constituţie prevedea înfiinţarea unui Consiliu
"***" Puterea legislativă (art.34) se exercita de către Rege şi legislativ, a cărui menire era să ajute, în mod consultativ, la eliberarea
Reprezentaţiunea naţionali, ultima avînd o structură bicamerala. şi coordonarea legilor, emanînd fie de la puterea executivă, fie din
Regele exercita puterea legislativă prin dreptul de iniţiativă legislativă iniţiativă parlamentară, cît şi la întocmirea regulamentelor generale de
şi dreptul de sancţionare a. legilor (un veto suspensiv). aplicare a legilor.
Reprezentaţiunea naţională era constituită din două camere: Puteref. executivă (art.39) era exercitată de către Rege şi miniştrii
Senştul şi Adunarea deputaţilor. săi, în conformitate cu normele din capitolele 2 şi 3 din Constituţie.

218 21
9
Regele era declarat de Constituţie inviolabil, irevocabil şi de recrutare a cetăţenilor români la serviciul militar, determinînd
iresponsabil pentru actele sale, venit la tron pe cale ereditară. structura şi sîatutul juridic al forţelor armate.
Atribuţiile de ordin executivTexercitate de rege, erau consacrate Titlul VI,„Dispoziţiuni generale,, conţine dispoziţii referitoare la
în art.88 din Constituţie. Astfel, Regele numeşte şi revocă jje miniştrii drapelul României (art. 124), la acordarea limbii române a statutului de
săi şi alţi funcţionari publici, este şeful arrriatei; conferă grade militare limbă oficială a statului (art. 126), precum şi la imposibilitatea
şi decoraţiîfare dreptul de a bate monedă; are dreptul să încheie tratate suspendării totale sau parţiale a Constituţiei (art. 128).
şi convenţii cu statele străine. Titlul VII, "Despre revizuirea Constituţiunii," stabilea procedura
Acteîe regelui, însă, nu produceau efecte juridice, dacă nu erau de revizuire a Constituţiei. Prevăzută în articolele 129 şi 130, această
contrasemnate de miniştrii respectivi. procedură, fiind greoaie şi practic irealizabilă, acorda Constituţiei o
Conform art.92 din Constituţie, puterea executivă era exercitată, trăsătură de rigiditate.
în numele Regelui, de către Consiliul de miniştri, preşedintele căruia Titlul VÎH,„Dispoziţiuni tranzitorii şi suplimentare," reglementa
era numită persoana desemnată de Rege pentru formarea guvernului. modul de punere în aplicare a normelor constituţionale.
Puterea judecătorească era înfăptuită numai de către instanţele Asemănîndu-se mult după formă şi conţinut cu Constituţia
judecătoreşti: judecătorii,de ocol, tribunale, Curţi Де.,Apel, Curtea de din 1866 (au fost modificate radical 20 art. şi introduse 7 art. noi, 76
Casaţie. Totodată, Curtea de Casaţie avea şi dreptul de a judeca art. au fost menţinute în întregime, din care cauză deseori era
constituţionalitatea legilor, declarîndu-le inaplicabile pe cele ce considerată o modificare a Constituţiei din 1866), Constituţia
•veneau în contradicţie cu Constituţia. României din 1923 este, evident, mai democratică. Ea a consacrat
Constituţia plasează în competenţa justiţiei şi contenciosul drepturi şi libertăţi mai largi, a înlocuit sistemul electoral censitar cu
administrativ (art.!07,al.2). un sistem electoral democratic. Anume caracterul democratic al
Acelaşi articol stabileşte că "cel vătămat în drepturile sale, fie acestei Constituţii a adus la repunerea ei în vigoare după 23 august
printr-un act administrativ de autoritate, fie printr-un act de gestiune, 1944.
iacut cu călcarea legilor şi regulamentelor, fie prin rea voinţă a Constituţia din 1923 a fost abrogată la 27 februarie 1938.
autorităţilor administrative de a rezolva cererea privitoare la un drept, A fost repusă în vigoare, într-o formă parţială şi modificată, prin
poate face cererea la instanţele judecătoreşti pentru recunoaşterea Decretul Regal nr. 1626 din 31 august 1944Я pentru fixarea drepturilor
dreptului său". românilor în cadrele Constituţiei din 1866 şi cu modificările
Judecind cazul ilegal, organele judecătoreşti îl puteau anula sau Constituţiei din 29 martie 1923, semnat de Regele Mihai I şi publicat
puteau pronunţa daune civile pînă la data restabilirii dreptului vătămat. în "Monitorul Oficial" nr.202 din 2 septembrieT9447 Decretul Regal
Conform acestor dispoziţii, persoana vătămată printr-un act de nr. 1626/1944 a fost modificat prin Decretul Regal nr.1849 din 10
putere publică al puterii executive, prin care i se leza un drept octombrie 1944, publicat în "Monitorul Oficial" nr.235 din 11
consfinţit în Constituţie sau într-o lege ordinară, putea să întreprindă octombrie 1944, modificîndu-se astfel şi Constituţia din 1923.
acţiuni concrete în ce priveşte revendicarea drepturilor lezate. O modificare expresă a Constituţiei din 1923 este realizată prin
Titlul IV din Constituţie, "Finanţe Publice", reglementa relaţiile Decretul Regal nr.2218 din 13 iulie 1946, privind exercitarea puterii
fundamentale, legate de formarea şi gestionarea finanţelor publice. legislative, publicat în "Monitorul Oficial" nr.161 din 15 iulie 1946. în
Titlul V, "Despre puterea armată", era constituit din norme acelaşi "Monitor Oficial" este publicată şi Legea nr.560 din 15 iulie
constituţionale, care consacrau principiile de bază privitoare la modul 1946 pentru alegerea Adunării Deputaţilor, promulgată prin Decretul
Regal nr.2219 din 13 iulie 1946.

220 22
1
Constituţia din 1923 a fost abrogată expres la data de 30 au votat "contra". La plebiscit s-au prezentat 4.303.064 de votanţi,
decembrie 1947, prin Legea nr.363 din 30 decembrie 1947 pentru dintre care pentru Constituţie au votat 4.297-581 de votanţi, iar contra
constituirea Statului Român în Republica Populară Română, - 5 , 4 1 3 . " ......." ' •-—""••
promulgată prin Decretul nr.2299 din 30 decembrie 1947, semnat de In "Monitorul Oficial" al României, partea I, nr. 48 din 27
Petru Groza, Preşedintele Consiliului de Miniştri, şi publicată în februarie 1938, au fost publicate:
"Monitorul Oficial" nr.300 bis dii 30 decembrie 1947. a) Actul de constatare a voturilor date de poporul român asupra
plebiscitului propus la 20 februarie 1938, purtînd data de 26 februarie
C. CONSTITUŢIA ROMÂNIEI DIN 1938 1938, întocmit de înalta Comisiune pentru totalizarea plebiscitului;
Premisele istorice ale Constituţiei României din 28 februarie b) Cuvîntul Regelui Carol al II-lea asupra rezultatului
1938 au fost determinate de condiţiile social-economice şi politice în plebiscitului;
următorii 15 ani după adoptarea Constituţiei precedente. c) Raportul nr. 458 din 27 februarie 1938 al Consiliului de
Instaurînd dictatura .personală,,Да,. 10 februarie 1938, regele Carol Miniştri către Rege, prin care Constituţia este supusă sancţionării
al II-lea avea nevoie de o consacrare juridică a dictaturii regale. regale;
Prin înaltul Decret Regal nr.900 din 20 februarie 1938, publicat d) Constituţia sancţionată prin înaltul Decret Regal nr.1045 din
în "Monitorul Oficial" al României, partea I nr.42 din 20 februarie 27 februarie 1938, semnat de Regele Carol al II-lea şi contrasemnat de
1938, Regele Carol al II-lea decretează noua Constituţie a României, Preşedintele Consiliului de Miniştri, Patriarhul Bisericii Ortodoxe
hotărînd supunerea ei„Naţiunii Române spre "bună ştiinţă şi învoire". Române Miron Cristea, şi de 15 miniştri secretari de stat.
în acelaşi număr al "Monitorului Oficial" al României, sînt Constituţia a intrat în vigoare la 27 februarie 1938, adică la data
publicate: sancţionării ei, abroguuTTTa'aceeaşi dată, Constituţia României din
a) Proclamaţia Regelui Carol al Jl-lea către români, din 20 1923.
februarie 1938, prin care acesta prezintă conţinutul succint al noii Această constituţie este cunoscută şi sub denumirea de
Constituţii declarate şi o supune "învoirii poporului român"; Constituţia lui Carol al II-lea. Este considerată o constituţie
b) înaltul Decret Regal nr. 901 din 20 februarie 1938, prin care plebiscitară, cu toate că plebiscitul, ţinut la 24 februarie, a avut mai
poporul român a fost chemat îa ziua de 24 februarie 1938 să se mult un caracter formal, deoarece Regele Carol al II-lea a supus
pronunţe prin plebiscit asupra Constituţiei decretate de Rege; poporului român "spre buna ştiinţă şi învoire," iar nu spre aprobare o
c) înaltul Decret Regal nr. 902 din 20 februarie 1938, prin care nouă lege fundamentală.
au fost numiţi cei cinci membri ai Comisiunii pentru totalizarea Noua Constituţie a României era alcătuită din 100 de articole,
rezultatului plebiscitului. grupate în X titluri. Drept urmare, Constituţia păstra, în linii generale,
Poporul român şi-a exprimat "buna ştiinţă şi învoire" în cadrul structura constituţiei precedente. Din punctul de vedere al conţinutului
plebiscitului desfăşurat în ziua de 24 februarie 1938. normativ, însă, Constituţia promulgată la 27 februarie 1938 cedează
La plebiscit au fost chemaţi, în mod obligatoriu, alegătorii mult în faţa Constituţiei României din 1923, în ce priveşte sfera
români, înscrişi în listele electorale pentru alegerea adunării drepturilor si libertăţilor acordate cetăţenilor, cît şi în ceea ce priveşte
Deputaţilor. Votarea proiectului de Constituţie se realiza printr-o organizarea autorităţilor publice, respectarea unor principii
declaraţie verbală, făcută înaintea biroului electoral, care întocmea democratice în acest domeniu.
doua liste - ana peatru cei care an votat "pentru" şi una pentru cei ce

222 22
3
Ca şi în Constituţia precedentă, -Titlul„I reglementa teritoriul în domeniul executiv, regele numea şi revoca, miniştri i, numea
României ca pe o condiţie juridică de existenţă a statului. Regatul sau confirma persoane în funcţiile publice, exercita funcţia de şef
României era declarat un "Stat Naţional, unitar şi indivizibil". Fiind suprem al armatei, declara război şi încheia pace, conferea grade şi
consacrat inalienabil, teritoriul României nu putea fi colonizat cu distincţird^staî^acredita"reprezentanţii diplomatici, avea dreptul de a
"populaţiuni de seminţie străină". baţ,e monedă, încheia tratate politice şi militare cu statele străine.
Titlul II, fiind "botezat" într-o manieră nouă "Despre datoriile şi Fiind Beclarat de Constituţie inviolabil, regele era iresponsabil
drepturile Românilor", punea accent pe importanţa îndatoririlor faţă de pentru actele şale.
drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor. Reprezentanţa naţională îşi păstra structura bicamerală, fiind
Conform Constituţiei, cetăţenii români se bucurau de libertatea constituită din Adunarea Deputaţilor şi Senat.
conştiinţei, de libertatea muncii, de libertatea învăţămîntului, de Adunarea Deputaţilor era aleasă de cetăţenii români cu drept de
libertatea de asociere, de libertatea individuală, de inviolabilitatea vot care au atins vîrsta de 30 de ani, ceea ce limita considerabil sfera
domiciliului şi de alte libertăţi din care decurgeau drepturi, în acelaşi electoratului. Cadrele corpului electoral se mai restrîngeau şi prin
timp, Constituţia nu permitea românilor de "a propăvădui prin viu grai instituirea censului capacitar, care excludea de la alegeri analfabeţii,
sau în scris schimbarea formei ie guveraămînt a statului, împărţirea numeroşi pe atunci printrelarani.
ori distribuirea averii altora, scutirea de impozite, ori lupta de clasă". La alegeri participau numai cetăţenii care practicau efectiv una
Pedeapsa cu moartea se aplica în timp de război potrivit codului din următoarele îndeletniciri:
de justiţie militară. Pentru atentatele îndreptate asupra regelui, a) agricultura şi munca manuală;
membrilor familiei regale, şefilor şi demnitarilor statelor străine, b) comerţul şi industria;
precum şi în cazurile de tîlhărie cu omor şi asasinat politic, Consiliul c) profesiunile intelectuale.
de Miniştri putea aplica pedeapsa capitală şi în timp de pace. Fiecare colegiu vota separat, alegînd un număr egal de deputaţi,
Capitolul II din Constituţie acorda o atenţie sporită instituţiei datorită cărui fapt cei ce practicau activitatea intelectuală, comerţul şi
regale faţă de Parlament, organul reprezentativ al societăţii. industria, constituind o cotă neînsemnată în populaţia statului, puteau
Fiind declarat "capul statului", regele deţinea puterea legislativă, avea de două ori mai mulţi reprezentanţi în Adunarea Deputaţilor decît
pe care o exercita prin Reprezentanţa Naţională (art.31) şi puterea ţărănimea şi muncitorii.
executivă, pe care o aplica prin guvern (art.32), ca un organ Durata mandatului de deputat era de şase ani,
consultativ şi executiv al voinţei sale. Constituţia reforma şi Senatul, prin excluderea senatorilor aleşi
în domeniul legislativ, regele deţinea drepturi de: prin vot direct, care erau substituiţi de două categorii noi de senatori:
a) elaborare 'a decretelor cu. putere de lege, unele urmînd a fi senatori numiţi de rege şi aleşi de corpurile electorale, constituite în
ratificate (art.46), iar altele nu (art.98); stat.
b) de iniţiere a legilor; Durata mandatelor senatorilor numiţi şi aleşi era de nouă ani.
c) de revizuiie a Constituţiei. Mandatele senatorilor aleşi se reînnoiau din trei în trei ani, în proporţie
Pe lîngă dreptul de convocare a Reprezentanţei naţionale şi de o treime.
închiderea sesiunilor, regele mai era în drept să dizolve ambele Prin modul de alegere, Reprezentanţa naţională se transforma
adunări, fără a indica termen ui convocării unei noi componenţe. într-un instrument de manipulare pus la dispoziţia Regelui.

224 22
5
Constituţia oferea Curţii de Casaţie dreptul de a "judeca Astfel, în literatura de specialitate se recunoaşte involuntar că nu
constituţionalitatea legilor" (art.75). reprezentanţii împuterniciţi ai populaţiei moldoveneşti, ci "biroul
Pierderile teritoriale, suferite de România în vara anului L 940 au politic al Comitetului Central al Partidului Comunist bolşevic din
provocat nemulţumiri interne, impunîndu-1 pe Regele C-arol al ll-lea Rusia, prin Decretul cu privire la R.A.S.S. Moldovenească, din 29
ca, la 15 sepţembjrjsJLâ40, printr-un decret - lege, să juspejode iulie 1924" a decis formarea republicii autonome. Drept urmare, la 12
Constituţia din 1938 şi să dizolve ambele^„adunărijarjamenţare. octombrie 1924, sesiunea а Ш-а а Comitetului Executiv Central din
Decretul acorda generalului Ion Âlntbnescu, Preşedintele Consiliului Ucraina, de legislatura a opta, a adoptat Declaraţia cu privire la
de Miniştri, atribuţii depline pentru conducerea statului, prerogativele formarea R.A.S.S. Moldoveneşti în componenţa R.S.S. Ucrainene.31
regale reducîndu-se considerabil. Pînă la convocarea Congresului I al Sovietelor, Comitetul
Executiv Central din Ucraina a "transmis întreaga" putere din
R.A.S.S. Moldovenească Comitetului Revoluţionar Provizoriu, format
VII. V. CONSTITUŢIONALISMUL EV REPUBLICA de către Prezidiul C.E.C. din Ucraina la 29 octombrie 1924.
AUTONOMĂ SOVIETICĂ SOCIALISTA în componenţa republicii intrau o parte din judeţele Odesa,
MOLDOVENEASCĂ Ananiev, Tiraspol, Balta şi Tulcin. După recensămîntul sovietic din
1920, republica avea o populaţie de 545 mii de locuitori,32 dintre care
în literatura de specialitate se consideră că ideea creării 60 % din populaţie o formau românii,33 iar după alte surse - 34,2 %.34
Republicii Moldoveneşti nu a apărut în sînul populaţiei moldoveneşti Pînă în anul 1929, capitala R.A.S.S. Moldoveneşti a fost oraşul Balta,
din raioanele din stînga Nistrului, ci la iniţiativa comuniştilor, care au iar mai tîrziu oraşul Tiraspol.
plecat din Basarabia după unirea ei cu România. Astfel fiind formată, R.A.S.S. Moldovenească avea nevoie de
Acţiunile de creare a unui organism adirimistrativ-economic şi acte legislative corespunzătoare, inclusiv de Constituţie.
politic artificial au fost înteţite în ajunul Conferinţei ruso-române în
problema basarabeană. Făcînd parte din planul general de măsuri pe A. CONSTITUŢIA REPUBLICII AUTONOME
care trebuia să le iniţieze U.R.S.S. pentru a influenţa autorităţile SOVIETICE SOCIALISTE MOLDOVENEŞTI DIN 1925
României, "roadele" acestor acţiuni necesitau a fi nu altceva, decît un Pentru elaborarea Constituţiei, au fost formate comisii
punct de atracţie pe partea stînga a Nistrului - Republica Autonomă constituţionale pe lîngă Biroul Organizatoric al C.C. al P.C.(b) din
Sovietică Socialistă Moldovenească în cadrul Ucrainei Sorietice. Ucraina pentru R.A.S.S. Moldovenească, pe lîngă Comitetul Executiv
Deci, după eşuarea Conferinţei de la Vkna din L923 - L924, Central din Ucraina, Comisariatul norodnic al justiţiei al R.S.S.
Ucraineană şi pe lîngă Comitetul revoluţionar provizoriu al
' jT
,_
i.*
Jt «l—<
. «-
. ....................-
.- •.-
_ - *r „, .... -:, rn
f , .. . • T
I "
UI 1

privitoare la Basarabia, Moscova decide să creeze Republica


Moldovenească în partea stînga a Nistrului, profitînd de ocazia că R.A.S.S.M.
acolo locuia un anumit număr de urmaşi ai moldovenilor, care Proiectul Constituţiei a fost elaborat de către Comisariatul
emigraseră din Principatul Moldovei începmd cu secolul XVII, dar norodnic al justiţiei din R.S.S. Ucraineana, cu participarea
mai ales la mijlocul sec. XVIII. .reprezentanţilor Comitetului revoluţionar provizoriu aTMgjdpvei şi
Documentele istorice demonstrează nu numai că iniţiativa Biroului politic a C.C. al P.C.(b) din Ucraina, precunTşTa altor organe
constituirii republicii nu venea din partea populaţiei moldoveneşti, dar centrale din Ucraina.35
şi că această populaţie, practic, nici nu a particif at la actul constituirii.

226 22
7
După un şir de dezbateri, corectări şi completări, la 25 aprilie Astfel, intrînd în^ componenţa. Ucrainei Sovietice, R.A.S.S.M.
1925, proiectul constituţiei a,fost aprobat de Prezidiul Comitetului urma să realizeze puterea de stat pe întreg teritoriul său în
Executiv Cenîral din Ucraina. Tot atunci se hotărăşte de a transmite conformitate cu prezenta Constituţie, prin intermediul Sovietelor de
proiectul spre examinare Congresului I general al Sovietelor din deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii.
Moldova.36 Republicii i se acorda dreptul de a participa la formarea
Congresul a avut loc la 19 - 23 aprilie 1925, la care au participat "organelor supreme ale puterii de stat" din Ucraina, prin intermediul
272 de delegaţi aleşi la congresele raionale ale Sovietelor. Despre reprezentanţilor săi la Congresul Sovietelor din Ucraina şi chiar
nivelul dezbaterilor ne vorbeşte de la sine componenţa profesională a dreptul de a avea reprezentanţi în Sovietul Naţionalităţilor al
Congresului, care întrunea 132 de ţărani, 68 de muncitori, 54 de Comitetului Executiv Central din U.R.S.S.
funcţionari şi 17 soldaţi.37 Articolul 4 din Constituţie stabilea că actele normative, adoptate
La 23 aprilie 1925, deputaţii Congresului I general al Sovieteloi de autorităţile publice din U.R.S.S. şi Ucraina, se bucură de forţă
din R.A.S.S. Moldovenească au adoptat în unanimitate Constituţia juridică şi pe teritoriul R.A.S.S.M., cu unele excepţii neînsemnate.
R.A.S.S, Moldoveneşti. Această Constituţie, însă, n-a fost opera în acelaşi capitol (art. 5), este determinată şi competenţa
populaţiei băştinaşe, după cum trebuia să fie în condiţii democratice. "organelor supreme" ale republicii autonome, care erau în drept:
Afirmarea îşf găseşte expresia chiar în textul hotărîrii, în care se a) să emită legi referitoare la: organizarea Comisariatelor
Norodnice neunificate, a comitetelor executive locale (ţinînd cont de
spunea: "... a găsi bună Constituţia Republicii Autonome Socialiste
principiile generale de organizare a unor asemenea organe în Ucraina),
Sovietice Moldoveneşti şi a o înainta pentru întărirea deplină de către
structura organelor locale ale Comisariatelor Norodnice neunificate,
Congresul Ucrainei al Sovietelor Deputaţilor din partea Muncitorilor,
limbile vorbite în teritoriu, învăţămînt.
Ţăranilor şi Ostaşilor Roşii".
b) să emită decrete şi hotărîri suplimentare la legislaţia Ucrainei
Conţinutul formulei "a găsi bună" demonstrează o dată în plus,
în domeniul afacerilor interne, ocrotirii sănătăţii, învăţămîntului,
că textul Constituţiei respective a fost elaborat nu de către Congresul I
asigurării sociale, justiţiei şi agriculturii.
general al Sovietelor din Moldova, ci după cum am menţionat mai sus,
în acelaşi capitol (art.9, 10), se conţineau prevederi referitoare la
de alte organe. Acest Congres nu numai că n-a elaborat proiectul
limbile vorbite în teritoriu. Astfel, drept cele mai răspîndite erau
Constituţiei, dar nici nu a adoptat-o, deoarece ea, conform textului
recunoscute limbile: moldovenească, ucraineană şi rusă.
hotărîrii, urma să fie supusă aprobării finale de către Congresul
'Totodată, se consacra egalitatea limbilor tuturor naţionalităţilor
Sovietelor din Ucraina.
din republică şi se "asigura" dreptul fiecărui cetăţean al R.A.S.S.M. de
La 10 mai 1925,^„Congresul Sovietelor din Ucraina adoptă a se exprima în limba maternă în relaţiile cu autorităţile publice.
hotărîrea de a"aproba fconstituţia R.A.S.S.M., cu o modificare care Capitolul II, purtînd titlul "Despre organele supreme ale puterii
"excludea cuvintele de prisos din textul Constituţiei". din R.A.S.S.M.", reglementa modul de instituire şi funcţionare,
Astfel fiind adoptată, Constituţia era constituită din 48 jie. atribuţiile Congresului Sovietelor muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor
articole, structurate în 7 cajntole. roşii, ale Comitetului Executiv Central al Congresului Sovietelor,
Capitolul I din Constituţie, intitulat "Dispoziţii generale" (art. l- Prezidiului Comitetului Executiv Central din R.A.S.S.M.
10), conţinea prevederi care consacrau principiile generale ou privire Conform art. 12 din Constituţie, organul suprem reprezentativ al
la republica autonomă. puterii de stat era considerat Congresur'SOyîetelbr' de deputaţi ai

228 22
9
muncitorilor^ ţăranilor, ostaşilor roşii din republică. Dispoziţiile următorul congres ordinar şi îşi organiza activitatea sub formă de
acestui organ, însă, puteau fi anulate de către Comitetul Executiv sesiuni.
Central sau Congresul Sovietelor din Ucraina. Ca şi sesiunile Congreselor Sovietelor, sesiunile Comitetului
Congresele ordinare ale Sovietelor din republica autonomă erau Executiv Central (C.E.C.) erau ordinare şi extraordinare. Sesiunile
convocate de către Coinitetu^Exeeutiv Central din republică o dată pe ordinare ale C.E.C. erau convocate de către Prezidiul C.E.C. nu mai
an, iar din aprilie T927, după ce a fost modificată Constituţia U.R.S.S., rar de trei ori pe an. Sesiunile extraordinare ale C.E.C. se convocau la
o dată în doi ani. iniţiativa Comitetului Executiv Central din Ucraina, la iniţiativa
Congresele extraordinare se convocau la propunerea Prezidiului Prezidiului C.E.C. din republică şi la cererea Sovietului Comisarilor
Comitetului Executiv Central din Ucraina, a Prezidiului Comitetului Norodnici din R.A.S.S.M.
Executiv Central din Moldova. Ultimul putea convoca Congresul La sesiujrjJe^C, E.C din republica autonomă erau supuse
Sovietelor din iniţiati-vă proprie sau la cererea Sovietelor locale, care dezbaterii chestiunile referitoare la:
ar fi cuprins nu mai puţin de o treime din numărul întregii populaţii a a) revizujreaCopştitutiej
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti. b) modificarea hotarelor;
c) proîecfHe de coduri;
Normele de reprezentare şi procedura alegerilor erau stabilite de
către Comitetul Executiv Central din Moldova şi aprobate de către d) proiecte de hptărîri, care cuprindeau norme privitoare la viaţa
Comitetul Executiv Central din Ucraina. Astfel, dreptul de a alege şi politică şi economică din republică sau care modificau mecanismul de
stat consacrat;
de a fi ales în Soviete se acorda cetăţenilor republicii^are împliniseră
vîrstede l8 ani şi erau încadraţi în munca sociaî-utilă. Erau lipsiţi de e) bugetul de stat al R.A.S.S.M. şi dările d? seamă privind
dreptul la vot "reprezentanţii claselor exploatatoare", reprezentanţir executarea lui;
clerului, foştii poliţişti şi jandarmi şi alte elemente sociale, considerate f) finanţele locale.
ostile regimului politic comunist. C.E.C. din R.A.S.S.M. era responsabil atît în faţa Congresului
Sovietelor din republică, cît şi în faţa Comitetului Executiv Central din
Atribuţiile congresului Sovietelor, consacrate în articolul L 5 din
Ucraina. Ambele autorităţi erau în drept să anuleze hotărîrile C.E.C.
Constituţie, erau următoarele: din R.A.S.S.M.
- orientarea generală a activităţii guvernului muncitoresc-ţărânesc Conform art.22 din Constituţie, C.E.C. alegea Prezidiul său,
şi a tutufoTorganeior puterii din R.A.S.S.Mf"" componenţa numerică a căruia se stabilea de către Congresul
- chestiunile privind modificarea teritoriului republicii; Sovietelor, în perioada dintre sesiunile C.E.C., Prezidiul era considerat
- revizuirea Constituţiei; oiganul supremal puterii de stat.
- aprobarea bugetului de stat şi a dării de seamă cu privire la Capitolul IIÎ\art. 23-26) cu titlul "Despre Sovietul Comisarilor
îndeplinirea lui; Norodnici şi Comisariatele Norodnice din R.A.S.S.M.", reglementa
- discutarea dărilor de seamă cu privire la activitatea Sovietului modul de formare şi atribuţiile organelor executive centrale şi de
Comisarilor NorodnicL, a rapoartelor comisarilor norodnici. specialitate.
în perioada dintre şedinţele Congreselor Sovietelor, organul Sovietul Comisarilor Norodnici din R.A.S.S.M. se forma de către
suprem al puterii în republică era Comitetul Executiv Central, care se C.E.C. în următoarea componenţă: Preşedintele Sovietului
alegea de congresul ordinar al Sovietelor, pe un termen de pînă la Comisarikxr Norodnici, zece comisari norodnici, care stăteau în

230 23
1
fruntea Comisariatelor Norodnice (afacerilor interne, justiţiei, precum şi de la unităţile militare ale Armatei Roşii şi Flotei - un
învăţămîntului, asigurării sociale, ocrotirii sănătăţii, agriculturii, deputat la 180 alegători.38
finanţelor, comerţului intern, inspecţiei muncitoreşti-ţărăneşti, muncii) De menţionat, că alegerile în organele reprezentative locale se
şi Preşedintele Sovietului economiei naţionale. realizau în conformitate cu legislaţia electorală din Ucraina .
In componenţa Sovietului Comisarilor Norodnici mai intrau, cu Sovietele de deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii
drept de vot consultativ, reprezentanţii aşa-numiţilor "împuterniciţi" ai asigurau realizarea, în unităţile administrativ-teritoriale, a politicii
Comisariatelor Norodnice Unionale din Ucraina şi conducătorii promovate de partidul comunist, a hotărîrilor organelor de stat
Direcţiei de statistică şi ai Direcţiei politice de stat (G.P.U.) din centrale, asigurau reglementarea relaţiilor social-culturale, financiare
republica autonomă. ş i economice.
Activitatea Sovietului Comisarilor Norodnici era dirijată de către în perioada dintre congresele raionale ale Sovietelor, organul
C.E.C. din R.A.S.S.M. şi C.E.C. din Ucraina, faţă de care primul era suprem al puterii de stat pe teritoriul raionului rămîneau â fi comitetele
responsabil pentru activitatea sa. executive raionale, alese de ele.
Conform Constituţiei, Comisariatele Norodnice din R.A.S.S.M. Capitolul V din Constituţie (art.40-44) reglementa activitatea
erau clasificate în neunificaţe şTubTflcâter""*""* puterii judecătoreşti.
Din categoria Comisariatelor Norodnice neunificate făceau parte Conform normelor constituţionale, justiţia era efectuată de către
Comisariatele: afacerilor interne, ocrotirii sănătăţii, agriculturii, instanţele judecătoreşti (judecătoriile populare ale R.A.S.S.M.),
învăţămîntului, asigurării sociale şi justiţiei. Comisarii norodnici care instituite în conformitate cu legislaţia U.R.S.S. şi R.S.S.U.
conduceau aceste comisariate, se alegeau de către C.E.C. din Organul judecătoresc ,cuprem era Judecătoria Principală, care
Moldova. funcţiona în baza unui regulament special şi care exercita următoarele
Comisariatele unificate erau similare celor din _TJcraina atribuţii:
(comerţului intern, muncii, inspecţiei muncitoreşti-ţărăneşti, a) interpretarea legislaţiei locale din domeniul practicii
finanţelor, Sovietul economiei Naţionale, Direcţia de statistică, judecătoreşti;
Direcţia politică de stat). Fiind subordonate C.E.C. şi Sovietului b) soluţionarea demersurilor referitor la o nouă cercetare a
Comisarilor Norodnici din R.A.S.S.M., îndeplineau cu stricteţe cazurilor în urma descoperirii unor noi împrejurări;
directivele Comisariatelor de ramură din Ucraina. Conducătorii c) anularea sentinţelor şi hotărîrilor luate de judecătoriile
acestor comisariate şi direcţii erau aleşi în funcţie de către C.E.C. din populare din R.A.S.S.M..;
R.A.S.S.M., cu acordul comisariatelor similare din Ucraina. a) judecarea în prima instanţă a cazurilor deosebite.
Administraţia publică locală, în conformitate cu dispoziţiile Conform art. 44 din Constituţie, activitatea organizatorico-
Capitolului IV din Constituţie, era încredinţată Sovietelor orăşeneşti, administrativă a instanţelor judecătoreşti era efectuată de către
de orăşel, săteşti, de deputaţi ai muncitorilor, ţăranilor şi ostaşilor roşii comisariatul uojodnic al justiţiei din republica autonomă.
şi congreselor judeţene şi raionale ale Sovietelor. Congresele se Capitolul Vb^art. 45 - 41Xie,glementa relaţiile sociale, ce ţineau
alegeau de soviete, cu respectarea normelor de reprezentare: de la de bugeful'xsfwfelicii. Ultimul capitol din Constituţie (compus dintr-un
Sovietele săteşti - un deputat la 500 de locuitori, de la Sovietele singur articol - 48) conţinea dispoziţii privitoare la stema şi drapelul
orăşeneşti şi de orăşel, de la adunările generale ale fabricilor şi de stat al R.A.S.S.M. Fără a descrie simbolurile de stat, Constituţia
uzinelor, care nu alegeau deputaţi în Sovietele orăşănesti, de orăşel,

232 23
3
fixa că acestea se adoptă de către C.E.C. din R.A.S.S.ML, cu aprobarea al^treilea (art. 19 - 37 ) determina modul jle„j^jit.ujie,
C.E.C. din Ucraina. structura ^şi atribuţiile organelor supreme ale puterii de stat din
Cu mare regret, Constituţia R..A.S.S.M. din 23 aprilie 1925 nu republică; Capitolul al patrulea (Vt. 38 - 48) reglementa sistemul
conţinea prevederi referitoare la drepturile fundjni^enta.lj^aje^_ornului şT organelor^executive ale statului; Capitolul cinci (art. 49 - 68)
cetăţeanului, îar dacă pornim de la conţinutul art. L6 din Declaraţia reglementa sistemul şi principiile de activitate a organelor
franceză a drepturilor omului şi cetăţeanului, din 26 august 1789, administraţiei publice locale; Capitolul şaseXart. 69 - 72) determina
("Ori£e societate în care garanţia drepturilor nu este asigurată, nici modul de aprobare şi realizare abugetuld de stat;»Capitolul şapte\art.
separaţia puterilor determinată, nu are Constituţie"), valoarea acestei 73 - 84) era consacrat reglementării activităţii organelor^judecătorejti
Constituţii scade considerabil. şi de procuratură; Capitolul opt (art. 85 - 100) consfinţea drepturile,
libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor;* Capitolul noua4»
B. CONSTITUŢIA REPUBLICII AUTONOME reglementa sistemul electoral din republica autonomă;,Capitolul ze'ee
SOVIETICE SOCIALISTE MOLDOVENEŞTI ]>IN 1938 (art. I l l - 113) conţinea reglementări normative privitoare Ia
în doctrina sovietică s-a promovat insistent ideea precum că prin simbolurile de stat şi capitala republicii; (Capitolul unsprezece
anul 1936 în U.R.S.S. a biruit socialismul, ceea ce a contribuit la (art.l 14) stabilea modul de revizuire a Constituţiei.
realizarea unor transformări de ordin politic, economic şi social. Conţinutul normativ al Constituţiei R.A.S.S.M. era deţejTniriat de
Aceste transformări au determinat necesitatea adoptării unei noi princijîi i le,,, constituţionalismului sovietic şi reproducea prevederile
Constituţii a U.R.S.S.. La 5 decembrie 1936, Congresul al VUI-lea Constituţiei U.R.S.S. din anul 1937.
general extraordinar al Sovietelor din U.R.S.S. a adoptat o nouă Astfel, articolul întîi din Constituţia republicii autonome
Constituţie unională. După adoptarea Constituţiei R. S. S. Ucrainene de proclama Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească
către congresul XIV extraordinar al Sovietelor din Ucraina, la 30 drept un stat socialist al muncitorilor şi ţăranilor.
ianuarie 1937, care în capitolul ciaci conţinea prevederi privitoare la Articolul doi din Constituţie stabilea că baza politică a
structura, modul de instituire şi atribuţiile organelor de stat din R.A.S.S.M. o constituie Sovietele de deputaţi ai truditorilor.
R.A.S.S.M., în republică începe activitatea de elaborare a noii Drept bază economică a R.A.S.S.M. (art.5) erau declarate
Constituţii. C.E.C. din republica autonomă moldovenească formează sistemul economic socialist şi proprietatea socialistă asupra
Comisia Constituţională, care a elaborat proiectul noii Constituţii, în mijloacelor de producţie.
luna decembrie 1937, proiectul prezentat de Comisia Constituţională Tot în capitolul l (art.5) erau stipulate formele proprietiţii
este aprobat de C.E.C. al R.A.S.S.M. şi este publicat în presă pentru a socialiste: proprietatea de stat şi proprietatea cooperativ-colhoznică.
fi discutat. După ce proiectul a fost supus aşa-numitor "discuţii", este Constituţia admitea şi existenţa proprietăţii private "mărunte" a
convocat Congresul VII extraordinar al Sovietelor din R.A.S.S.M., ţăranilor individuali şi a meşteşugarilor, cu condiţia că aceasta se
care adoptă, la 6 ianuarie, noua Coiţstituţie a R.A.S.S.M. bazează pe munca personală, iară exploatarea muncii străine.
Constituţia^ era structuratăv în unsprezece capitole, care Conform art.12 din Constituţie, munca era considerată datoria de
cuprindeau .ЩЦйаев1€. cinste a fiecărui cetăţean apt de muncă, după principiul "cLrte nu
Capitolul întîg al Constituţiei (art. 1 - 1 2 ) conţine* reglementări lucrează, acela nu mănjuacă".
normande1 privitoare la organizarea socială a structurii de, „stat; Structura de stat a R.A.S.S.M. era reglementată de normele
Capitolul al doilea (art. 13 - 18) se referea la &tructura _de_stat; capitolului 2. Astfel, în art.l3 se stipula că R.A.S.S.M. intră în

234 23
5
componenţa R.S.S.U. cu drept de republică autonomă. Din punct de
vedere administrativ-teritorial, R.A.S.S.M. era n) exercitarea conducerii generale în domeniul ocrotirii sănătăţii,
(Ananiev, Balta, Valea Hoţului, Grigoriopol, Cotovsc, Оспа-Roşie, asigurării sociale, mvăţămîntului, culturii fizice şi sportului din
Pesciana, Rîbniţa, Slobozia, Ciorna, Tiraspol) şi oraşul Tiraspol, R.A.S.S.M.;
subordonat nemijlocit autorităţilor publice centrale din republică. o) organizarea activităţii organelor judecătoreşti.
Constituţia acorda cetăţenilor R.A.S.S.M. o qeţăţenie "triplă", PuterjaJLe^islatka era încredinţată aşa-numitului "organ suprem
declarînd (art. 17) că fiecare cetăţean al republicii este în acelaşi timp al puterii de stat a R.A.S.S.M,", statutul juridic al căruia era
cetăţean al R.S.S.U. şi cetajgaţi .a],U,R.S,S. reglementat de capitolul 3 din Constituţie.
în acelaşi capitol (art. 18), se determina competenţa R.A.S.S.M., Constituţia a înlocuit sistemul de congrese ale Sovietelor printr-
realizată prin intermediul autorităţilor sale şi anume: un organ reprezentativ permanent - Sovietul Suprem al R.A.S.S.M.. în
a) adoptarea Constituţiei R.A.S.S.M. şi prezentarea acesteia în conformitate cu prevederile constituţionale, Sovietul Suprem era
Sovietul Suprem al Ucrainei pentru aprobarea definitivă; învestit cu atribuţii ce ţineau de adoptarea şi revizuirea Constituţiei,
b) organizarea administrativ-teritorială a republicii, stabilirea organizarea administrativ-teritorială a republicii, elaborarea şi
hotarelor raioanelor şi ale oraşelor, cu condiţia aprobării acestora de adoptarea legflofj asigurarea ordinii ь sociale şi asigurarea drepturilor
către Sovietul Suprem al R.S.S.U.; fundamentale ale cetăţenilor, aprobarea planurilor de dezvoltare
c) adoptarea legislaţiei R.A.S.S.M.; social-economică şi a bugetului de stat, formarea Sovietului
d) apărarea ordinii publice şi a drepturilor cetăţenilor; Comisarilor Norodnic i etc. ...
e) aprobarea planului dezvoltării economice şi a bugetului de Declarat de constituţie (art.21) drept unicul organ legislativ al
stat; R.A.S.S.M., Sovietul Suprem era ales de către cetăţenii republicii pe
f) stabilirea impozitelor centrale şi locale, a altor taxe şi un termen de 4jni, cu norma de reprezentare: un deputat de la 6 mii
impuneri; de alegători.
(•• ; *'**"'.:.&£, •%•„

g) supravegherea executării bugetelor locale; Activitatea Sovietului Suprem era dirijată de către Preşedintele
h) administrarea asigurărilor sociale; Spyietuluj,Suprem care, la fel ca şi cei doi vicepreşedinţi, se MegeTTde
i) dirijarea activităţii întreprinderilor şi a instituţiilor de către acest organ din rîndul deputaţilor.
subordonare republicană; Constituţia prevedea instituirea unui organ intern de lucru al
î) supravegherea activităţii întreprinderilor din subordinea Sovietului Suprem - Prezidiul Sovietului Suprem care, conform
U.R.S.S. şiaR.S.S.U.; articolului 30 din Constituţie, avea competenţa de a convoca sesiunile
j) dirijarea şi controlul asupra modului de exploatare a solului, Sovietului Suprem, de a emite decrete şi de a interpreta legile, de a
subsolului, pădurilor şi apelor; organiza referendumuri, de a anula hotărîrile şi dispoziţiile Sovietului
k) gestionarea spaţiului locativ, prestarea serviciilor şi Comisarilor Norodnic i din republică, hotărîrile şi dispoziţiile
amenajarea urbană; Sovietelor raionale şi orăşeneşti de deputaţi, în cazurile cînd acestea
l) construcţia de drumuri, administrarea transportului şi a veneau în contradicţie cu legile în vigoare. In perioada dintre sesiunile
mijloacelor de comunicaţie locale; Sovietului Suprem, Prezidiul numea şi elibera din funcţie, la
m) exercitarea controlului, în ceea ce priveşte respectarea propunerea Preşedintelui Sovietului Comisarilor Norodnici, Comisarii
legislaţiei U.R.S.S. şi R.S.S.U. în domeniul muncii; Norodnicietc...

236
23
7
Din punct de vedere numeric, Prezidiul Sovie^ului^Suprem era Direcţiei drumurilor, împuternicitul Comitetelor de colectări din
constituit din 11 membri: Preşedintele Sovietului Suprem,. 2 U.R.S.S., Şeful direcţiei de cultură.
vicepreşedinţi, secretarul şi şapte membri ai Prezidiului. Constituţia (art.42) acorda Sovietului Comisarilor Norodnici
Pentru organizarea activităţii sale, Sovietul Suprem păţea forma următoarele atribuţii:
comisii: de mandat (asigura validarea mandatelor de deputat), de a) dirijarea activităţi i Comisariatelor Norodnice ale R.A.S.S.M. şi
cercetare şi revizie. altor organe subordonate, inclusiv supravegherea activităţii
Membrii Sovietului Suprem, deputaţii, se bucurau de iirmnilate împuterniciţilor Comisariatelor Norodnice unionale şi din alte
parlamentară. Astfel, ei nu puteau fi chemaţi în judecată sau arestaţi republici;
fără permisiunea Sovietului Suprem sau al Prezidiului acestuia. b) întreprinderea unor măsuri pentru realizarea bugetelor
Sovietul Suprem îşi organiza activitatea sub formă de sesiuni. republican şi locale;
Sesiunile ordinare se convocau de către Prezidiul Sovietului Suprem c) întreprinderea unor măsuri de garantare a ordinii publice,
de două ori pe an. Sesiunile extraordinare se convocau la iniţiativa apărarea intereselor statului şi apărarea drepturilor cetăţenilor;
Prezidiului Sovietului Suprem sau la cererea unei treimi din deputaţi. d) dirijarea activităţii comitetelor executive raionale şi orăşeneşti
Legile supuse dezbaterii la sesiunile Sovietului Suprem erau ale sovietelor de deputaţi ai truditorilor.
adoptate prin simpla majoritate de voturi, iar după semnarea lor de Pe lîngă aceste atribuţii, Sovietul Comisarilor Norodnici era în
către Preşedintele şi secretarul Prezidiului Sovietului Suprem, se drept să anuleze hotărîrile şi dispoziţiile comitetelor executive raionale
publicau în limba moldovenească şi ucraineană. şi orăşeneşti, să suspende hotărîrile şi dispoziţiile Sovietelor raionale
După expirarea mandatului Sovietului Suprem, Prezidiul acestuia şi orăşeneşti de deputaţi ai truditorilor, să anuleze ordinele şi
fixa alegeri noi, care trebuiau să s î desfăşoare într-un termen nu mai instrucţiunile Comisarilor Norodnici din R.A.S.S.M.
mare de două luni din ziua expirării împuternicirilor. Pentru a exercita aceste atribuţii, Sovietul Comisarilor Norodnici
Sovietul Suprem nou - ales se convoca în prima şedinţă de către emitea hotărîri şi dispoziţii.
Prezidiul Sovietului Suprem de legislatură anterioară, care îşi păstra Modul de realizare a administraţiei publice locale era reglementat
atribuţiile pînă la formarea Prezidiului nou, nu mai tîrziu iecît peste o m capitolul 5 din Constituţie. Conform dispoziţiilor din acest capitol,
lună după alegeri. orcanele administraţiei publice locale, erau sovietele raionale şi
în baza dispoziţiilor constituţionale, cuprinse în capitolul 4, orâşeneşti, de "orăşel şi săteşti de deputaţi ai truditorilor (numite şi
realizarea puterii executive în republică era încredinţaţi Sovietului organelile puterii de stal, art.49) şi comitetele lor executive.
Comisarilor Norodnici din R.A.S.S.M. care, conform art.38 din Sovietele raionale, orăşeneşti, de orăşel şi săteşti se alegeau de
Constituţie, era numit organ executiv şi de dispoziţie. către cetăţenii cu drept de a alege, din unitatea administrativ-teritorială
Sovietul Comisarilor Norodnici se forma de către Sovietul respectivă, pe un termen de d^jjini.
Suprem al R.A.S.S.M. în următoarea componenţă: Preşedintele, doi Sovietele dirijau activitatea social-economică şi culturală în
vicepreşedinţi, Preşedintele Comisiei Planificării de stat, LI Comisari unităţile admiiustrativ-teritoriale respective, aprobau bugetul local,
Norodnici (ai industriei alimentare, agriculturii, finanţelor, comerţului coordonau activitatea organelor administrative, subordonate lor,
intern, afacerilor interne, justiţiei, ocrotirii sănătăţii, îrreăţămîntului, contribuiau la menţinerea capacităţii de apărare a statului, asigurau
industriei locale, gospodăriei comunale, asigurării sociale), Şeful executarea legilor şi protecţia drepturilor cetăţenilor.

238 23
9
Sovietele îşi organizau activitatea în formă de sesiuni. Sesiunile
Sovietelor raionale se convocau de către comitetele executive raionale In acelaşi capitol (art. 81), se declara: controlul asupra
nu mai rar decît de 6 ori pe an, iar sesiunile sovietelor orăşeneşti, de respectării legalităţii de către autorităţile publice şi cetăţenii republicii
orăşel şi săteşti se convocau de către organele executive respective, nu se realizează de către Procurorul R.S.S.U. şi de către Procurorul
mai rar decît o da.tă în lună. R.A.S.S.M.
în limita competenţei acordate de Constituţie, Sovietele de ProcuroruLR.A.S.SM. era numit în funcţie de către
deputaţi ai truditorilor adoptau hotărîri şi dispoziţii. U.R.S.SV? oentru Procurorul un termen de ,5 ani, iar procurorii
Organele executive ale sovietelor raionale, orăşeneşti, de orăşel orăşeneşti* Şi raionali^ jje către Procurorul. EtS-
şi săteşti erau comitetele executive respective, alese de soviete, în S^J., cu aprobarea Procurorului U.R.S. S., pentru acelaşi termen.
componenţa preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului şi membri lor Spre deosebire de Constituţia precedentă, Constituţia R.A.S.S.M.
comitetului executiv. din 1938 cuprindea un capitol separat (cap. VIII), consacrat drepturilor
In activitatea sa organele executive locale erau subordonate şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor.
sovietelor de deputaţi ale truditorilor care le-au ales, <ît şi «omitetelor Constituţia consacra drepturile şi libertăţile fundamentale ale
executive, ierarhic superioare. cetăţenilor: dreptul la muncă, înVăţătură*," "oHîhnă, la asistenţă şi
Capitolul 6 din Constituţie reglementa modul de elaborare, protecţie socială, libertatea cuvîntului, a presei, a mitingurilor şi
adoptare şi executare, precum şi structura bugetului de stat. Astfel, demonstraţiilor, libertatea conştiinţei, dreptul de asociere.
proiectul bugetului de stat elaborat de către Sovietul Comisarilor In Constituţie se consacra egalitatea în .drepturi a femeii şi
Norodnici, era supus pentru aprobare Sovietului Suprem al bărbatului (art. 89), egalitatea în drepturi a cetăţenilor, indiferent de
R.A.S.S.M. naţionalitate şi rasă (art. 90), inviolabilitatea persoanei (art. 94),
Modul de exercitare a puterii judecătoreşti era reglementat în inviolabilitatea domiciliului (art.95), dreptul la azil politic (art.96).
capitolul 7 din Constituţie. Articolul 73 din Constituţie pre\edea că în în condiţiile regimului politic marxist, însă, aceste drepturi şi
R.A.S.S.M. justiţia se înfăptuieşte de către judecătoriile populare, de libertăţi constituţionale rămîneau, în marea lor majoritate, a fi formale.
Judecătoria Supremă şi judecătoriile speciale ale U.R.S.S. De exemplu, art. 93 din Constituţie, stipulînd dreptul cetăţenilor de a
Instanţa judecătorească Supremă în republică era considerată se uni m organizaţii obşteşti: sindicate, cooperative, organizaţii de
Judecătoria Supremă. Fiind formată prin alegeri de^ către Sovietul tineret, sportive şi de apărare, societăţi culturale, tehnice şi ştiinţifice,
SjagreffИ KS.S.S.M., pe un termen de 5 ani, acest organ coordona conţinea clauza conform căreia "cei mai activi şi conştienţi cetăţeni
activitatea tuturor instanţelor judecătoreşti din republică. Organeje din rîndurile clasei muncitoare şi din alte pături ale truditorilor", sînt
judecătoreşti de j>rirnă instanţă se ajegeau de către cetăţenii raionului în drept să se unească în partidul comunist (al bolşevicilor).
respictîvTpe baza. votului universal, egal, direct şi secret pe un termen în asemenea mod, se încălca principiul egalităţii în drepturi a
de 3 ani. cetăţenilor, consacrat în art.90 din Constituţie, iar dreptul de asociere
Conform Constituţiei, justiţia se înfapmia în baza următoarelor se limita la un singur partid politic.
principii: asigurarea dreptului de a lua cuvînt în proces în НтЪа Constituţia punea în faţa cetăţenilor următoarele îndatoriri
maternă, publichatea proceselor judiciare, asigurarea dreptului fundamentale: să respecte Constituţia şi legile în vigoare, să respecte
inculpatului la apărare, independenţa judecătorilor şi subordonarea lor disciplina muncii şi regulile de convieţuire socială, să ocrotească
numai legii ş. a. proprietatea obştească (de menţionat că cei care atentau la proprietatea

240
24
1
socialistă erau declaraţi duşmani ai poporului), să-şi satisfacă serviciul Ultimul capitol din Constituţie, format dintr-un singur articol, se
militar şi să apere Patria. referea la modul de revizuire a Constituţiei. Constituţia putea fi
Un capitol separat din Constituţie (cap. IX) era dedicat sistemului modificată prin hotărîrea Sovietului Suprem al R.A.S.S.M., adoptată
electoral. cu votul a două treimi din numărul deputaţilor şi aprobată de către
Astfel, alegerile în organele reprezentative se efectuau în baza Sovietul Suprem al R.S.S.U.
votului universal, direct şi secret.
-l —-f », л- •-_ '_ „.^^^;i^ ,'eeiIvi№«#M"*»!M'4- -~*,n.

VII. VI. CONSTITUŢIONALISMUL ÎN REPUBLICA


bJi

In virtutea universalităţii votului, aveau dreptul de a alege şi de a


fi aleşi cetăţenii R.A.S.S.M. care au atins vîrsta de 18 ani, indiferent SOVIETICĂ SOCIALISTĂ MOLDOVENEASCĂ
de rasă, naţionalitate, religie, studîT, censul de trai, originea socială,
starea materială şi ocupaţia din trecut, cu excepţia alienaţilor mintali şi în urma cunoscutelor evenimente din 1940, condiţionate de
a celor lipsiţi de drepjţurile electorale de către judecată, în acest mod, Protocolul adiţional-secret Molotov - Ribbentrop,39 cînd României i-
ConstîtuţîalicKfda restricţiile dreptului ia vot ce'ţiheâu de provenienţa au fost impuse serioase cedări teritoriale, soldate cu amputarea
socială, măsură determinată de exterminarea "duşmanilor poporului". teritoriului dintre Nistru şi Prut şi partea de nord a Bucovinei, a fost
Articolul 108 stabilea normele de reprezentare şi anume: pentru constituită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească - eveniment
Sovietele raionale, un deputat nu mai puţin decît de la 500 şi nu mai dictat nu "de voinţa oamenilor muncii" din Moldova, ci în
mult decît de la 1500 de locuitori; pentru Sovietele orăşeneşti, raionale exclusivitate în virtutea guvernului U.R.S.S. şi a Comitetului Central
de oraş, un deputat nu mai puţin decît de la 100 şi nu mai mult decît de al P.C.(b).40
la 1000 de locuitori; pentru Sovietul sătesc, un deputat nu mai puţin Astfel, la 2 august 1940, Spvieţu| Suprem din U.R.S.S. adoptă
a
decît de la 100 şi nu mai mult decît de la 250 de locuitori. - ,~J^JŞi^™^ Socialiste
Dreptul de înaintare a candidaturilor la alegeri era rezervat Moldoveneşti, în această lege se declara cS, "venind în întîmpinarea
organizaţiilor de partid şi obşteşti, sindicatelor, organizaţiilor doleanţelor oamenilor muncii din Basarabia, ale oamenilor muncii din
tineretului, asociaţiilor obşteşti. Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească privind
După natura sa juridică, mandatul reprezentativ era un mandat reunirea populaţiei moldoveneşti din Basarabia cu populaţia
imperativ, alegătorii avînd dreptul de rechemare a deputatului "în moldovenească din R.A.S.S.M. şi, călăuzindu-se de principiul
modul prevăzut de lege". dezvoltării libere a naţionalităţilor", se formează Republica Sovietică
Despre eficacitatea acestui sistem electoral ne vorbeşte Socialistă Moldovenească unională.
componenţa primului Soviet Suprem, în care au fost aleşi 38 de Autorităţile de la Moscova, însă, au fabricat o astfel de unire,
muncitori, 50 de ţărani, 13 funcţionari, dintre care 75 erau membri şi care a făcut imposibilă "reunirea populaţiei moldoveneşti din
membri supleanţi ai partidului comunist, iar deputaţi fără de partid Basarabia şi R.A.S.S.M". Astfel, conducerea R.A.S.S.M. a propus de
-26, inclusiv 10 comsomolişti. a forma R.S.S. Moldovenească unională în următoarea componenţă:
Simbolurile de stat ale republicii erau descrise în capitolul X. a) raioanele Ananiev, Valea Hoţului, Grigoriopol, Dubăsari,
Drept stemă şi drapel de stat pentru R.A.S.S.M. servea stema_şi Camenca, Cotovsc, Ocna Roşie, Rîbniţa, Slobozia, Tiraspol,
drapelul de stat ale R S.S.U. Articolul 113 stabilea că capjtgla Cerneansc din R.A.S.S.M.
republicii este oraşul Tirasrjpl.

242 24
3
b) judeţele Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, Orhei, Soroca şi unionale, Constituţia R.S.S.M. era structurată în unsprezece capitole,
plaselor Bolgrad, Ismail şi Reni din judeţul Ismail din Basarabia, în formate din J 25 de articole. *"
care moldovenii constituiau o parte considerabilă din populaţie.41 ^Capitolul T ( art. l - 12) conţinea dispoziţii normative, referitoare
"Venind în întimpinarea oamenilor muncii", Legea din 2 august la orînduirea socială.
i . ;,. y^ş (
"-^.

1940 formează R.S.S. Moldovenească în componenţa oraşelor Capitolul II (art. 13-19) consacra orînduirea de stat.
Tiraspol şi Grigoriopol, raioanelor Dubăsari, Camenca, Rîbniţa, Capitolul ЙЙ (art. 20-38) legaliza modul de formare şi activitate
Slobozia şi Tiraspol ale R.A.S.S.M., oraşul Chişinău şi judeţele Bălţi, a organelor reprezentative centrale (organele supreme ale puterii) de
Bender, Chişinău, Cahul, Orhei şi Soroca ale Basarabiei. stat, precum şi atribuţiile lor.
După proclamarea R.S.S. Moldoveneşti prin Legea din 2 august Capitolul IV (art. 39 - 53) reglementa activitatea organelor
1940, pe teritoriul republicii din dreapta Nistrului au fost extinse executive centrale.
atribuţiile Sovietului Suprem, ale Prezidiului Sovietului Suprem, ale Capitolul V (art. 54 - 78) determina principiile de activitate a
Sovietului Comisarilor Norodnici din R.A.S.S.M.. în unităţile organelor administraţiei publice locale.
administrativ-teritoriale erau formate organe executive şi de dispoziţie """*""^âjpitoîul уЪ (art. 79**-"'^5} reglementa modul de adoptare şi
provizorii - comitete executive ale Sovietelor, în componenţa executarea bugetului de stat.
preşedintelui, locţiitorului preşedintelui, secretarului şi a trei - zece Capitolulvil (art.83 - 95) era dedicat organelor judecătoreşti ji
membri ai comitetului executiv. Comitetele executive săteşti, de orăşel ale procuraturii.
чечтяиви ? •».*.'•• 'p . -•' > • •> J ^ •• ' .-?*k

şi orăşeneşti (în afară de centrele judeţene) ale Sovietelor se alegeau Capitolul Vin\art. 96 - 111) consacra drepturile, libertăţile şi
de către adunările generale ale locuitorilor acestor localităţi. îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Comitetele executive provizorii judeţene, de voloste şi orăşeneşti (ale Capitolul KS (art. l Î2 - 121) includea principiile sistemului
centrelor judeţene) erau numite de autorităţile publice din R.S.S.U. şi electoral.
R.S.S.M.42 v Capitolul 5S (art. 122 - 124) conţinea prevederi referitoare la
Astfel, la mijlocul lunii iulie 1940 au fost formate 1048 de simbolurile de, stat, stabilind că statutul de capitală a republicii îi
comitete executive ale Sovietelor săteşti, 11 - de orăşel, 6 - orăşeneşti, revine oraşului Chişinău.
52 - de voloste, 6 comitete judeţene.43 Capitolul ХЭ constituit dintr-un singur articol legaliza procedura
La 10 noiembrie 1940, sesiunea Sovietului Suprem al R.S.S.M. de revizuire a,Constituţiei.
formează Comisia pentru elaborarea proiectului Constituţiei (27 Ca şi în Constituţia R.A.S.S.M. din 1938, capitolul I, (Orînduirea
membri) şi adoptă hotărîrea privind organizarea primelor alegeri în socială) conţinea principiile generale de organizare statală a noii
Sovietul Suprem al R.S.S.M. republici socialiste unionale.
Constituţia (art. 1) declara Republica Sovietică Socialistă
A. CONSTITUŢIA REPUBLICII SOVIETICE Moldovenească drept stat socialist " al muncitorilor şi ţăranilor". Baza
SOCIALISTE MOLDOVENEŞTI DIN 1941 politică a acestui stat o constituiau Sovietele de deputaţi ai oamenilor
între 8 şi^ 12LJsbjr.ua.rie 1941, îşi desfăşoară şedinţele sesiunea muncii, iar baza economică - "sistemul socialist al economiei şi
Sovietului Suprem al R.S.S.M., care adoptă, la 10 februarie,!* proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producţie".
Constituţia R.S.S.M.. Ca şi constituţiile din restul republicilor Proprietatea socialistă putea să se manifeste fie sub forma
proprietăţii de stat, fie sub forma proprietăţii cooperatist-colhoznice.

244 24
5
Pe lîngă aceste forme de proprietate, Constituţia (art. 9) admitea şi agricole şi de comerţ de subordonare republicană şi supravegherea
existenţa proprietăţii private a ţăranilor individuali, a meşteşugarilor şi întreprinderilor de subordonare unională; stabilirea modului de
meseriaşilor, sub formă de mici întreprinderi private industriale şi de folosire a pămîntului, subsolului, pădurilor şi apelor; gestionarea
comerţ, în limitele stabilite de lege. La fel ca şi în Constituţia diferitor ramuri ale economiei naţionale (construcţia de drumuri şi
R.A.S.S.M., munca era declarată drept datoria şi lucrul de cinste al locuinţe, transporturi, comunicaţii, învăţămînt, cultură, ocrotirea
fiecărui cetăţean apt de muncă, potrivit principiului "cine nu lucrează, sănătăţii, cultură fizică şi sport); organizarea organelor judecătoreşti
acela nu mănîncă". ale R.S.S.M.; acordarea cetăţeniei R.S.S.M.; amnistierea şi graţierea
în Capitolul II din Constituţie (Structura de stat), se declara că persoanelor condamnate de către instanţele judecătoreşti din R.S.S.M.
R.S.S.M. este stat suveran, care poate exercita independent puterea de etc.
stat, cu condiţiile respectării art.14 din Constituţia U.R.S.S., care Puterea legislativă şi modul de realizare a acesteia constituia
practic reducea această independenţă la zero. Mai mult decît atît, obiectul de reglementare a capitolului III din Constituţie. Articolul 23
avînd dreptul de a ieşi din componenţa U.R.S.S., în lipsa unui din Constituţie consacra că organul legislativ suprem a^jyS^M este
mecanism juridic, care ar fi reglementat acest proces, R.S.S.M. nu a *
putut fi un stat independent de facto. Sovietul ,Su,prem. Acest organ* era ales de către cetăt
în acelaşi capitol se consacrau: inalienabilitatea teritoriului Moldoveneşti pentru un mandat de patru ani, potrivit normei de
R.S.S.M., dreptul de a avea formaţiuni militare republicane, dreptul de reprezentare: un deputat la zece mij, Jejofiyitori.
în competenţa Sovietului Suprem intrau toate drepturile acordate
a avea relaţii directe cu state străine ş. a.
R.S.S. Moldoveneşti, conform articolelor 13 şi 19 din Constituţie.
Cetăţenilor R.S.S.M. li se recunoştea în mod automat şi cetăţenia
Activitatea Sovietului Suprem era dirijată de către Preşedintele
U.R.S.S., iar cetăţenilor celorlalte republici unionale li se garantau
Sovietului Suprem, ales din rîndul deputaţilor.
drepturi egale cu ale cetăţenilor R.S.S.M. Sovietul Suprem forma şi Prezidiul Sovietului Suprem în
Din punctul de vedere al organizării administrativ-teritoriale, următoarea componenţă: Preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem,
republica era formată din judeţele: Bălţi, Bender, Cahul, Chişinău, doi vicepreşedinţi, Secretarul şi 13 membri ai Prezidiului.
Orhei, Soroca; raioanele (nu intrau în componenţa judeţelor) Fiind subordonat nemijlocit Sovietului Suprem, Prezidiul era
Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Rîbniţa, Slobozia, Tiraspol; oraşele învestit cu următoarele atribuţii:
desubgrjpja^s^r^ujtjiigana Chişinău, Bălţi, Bender şi Tiraspol. - convocarea sesiunilor Sovietului Suprem;
Ţinînd cont de limitele stabilite în articolul 14 din Constituţia - interpretarea legilor R.S.S.M.;
U.R.S.S., art.19 al acestui capitol determina competenţa R.S.S. - organizarea referendumurilor;
Moldoveneşti. - anularea hotărîrilor şi a dispoziţiilor Sovietului Comisarilor
R.S.S.M. era în drept să realizeze, prin intermediul autorităţilor Norodnici, a hotărîrilor şi dispoziţiilor Sovietelor de deputaţi raionale
publice, următoarele atribuţii: adoptarea Constituţiei şi a altor legi, şi orăşeneşti ai oamenilor muncii, în cazurile cînd acestea veneau în
organizarea administrativ-teritorială a republicii; asigurarea ordinii contradicţie cu legislaţia în vigoare;
publice şi ocrotirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale - numirea şi destituirea din funcţie a miniştrilor R.S.S.M., la
cetăţenilor; aprobarea planurilor de dezvoltare a economiei naţionale propunerea Preşedintelui Sovietului de Miniştri şi cu aprobarea
şi a bugetului de stat; stabilirea impozitelor şi a altor taxe; asigurarea ulterioară de către Sovietul Suprem al republicii;
de stat conducerea activităţii băncilor, întreprinderilor industriale, - acordarea cetăţeniei R.S.S.M.;

246 24
7
- aprobarea titlurilor onorifice ale R.S.S.M.; Potrivit modului de revizuire, Conjţiţutia^gcaJuexibilă, putînd fi
- acordarea titlurilor onorifice ale R.S.S.M. şi a distincţiilor; modificată cu o majoritate de cel puţin două treimi din voturile
- graţierea cetăţenilor condamnaţi de instanţele judecitoreşti din deputaţilor Sovietului Suprem.
R.S.S.M.; în perioada ocupaţiei germane (1941-1944), Constituţia
- numirea şi revocarea reprezentanţilor diplomatici ai R.S.S.M.. republicii este suspendată, autorităţile publice din republică fiind
Sesiunile ordinare ale Sovietului Suprem se convocau de către evacuate în Rusia. Acestea au revenit la exercitarea "atribuţiilor
Prezidiul Sovietului Suprem de două ori pe an. Sesiunile extraordinare constituţionale" abia în vara anului 1944, după ce linia frontului a
se convocau la iniţiativa Prezidiului sau la cererea unei treimi din trecut dincolo de hotarele Moldovei.
deputaţii Sovietului Suprem.
Puterea executivă (cap. IV din Constituţie) era încredinţată B. CONSTITUŢIA REPUBLICII SOVIETICE
Sovietului Comisarilor î^orpdnici, numit "organul suprem executiv şi SOCIALISTE MOLDOVENEŞTI DIN 1978
de dispoziţie". Procesele reformatoare, declanşate în U.R.S.S. după
Sovietul Comisarilor Norodnici era format de către Sovietul condamnarea cultului personalităţii lui Stalin, au silit autorităţile
Suprem al republicii în următoarea componenţă: Preşedintele,
^rfJSK ^iă^)№tf : ^«U.^ B .*i«*^**^* t
^**^** C
*** 1
»"•«»*«'""*> •" .i**-*- «***..«,ч. л,*,,», M ' '

sovietice să elaboreze o nouă Constituţie a U.R.S.S.. Congresul XXII


vicepreşedinţii, comisarii norodnici ai R.S.S.M. Comisariatele al P.C.U.S., caie şi-a ţinut lucrările în anul 1961, a formulat tezele
norodnice erau de două categorii: unional-republicane şi republicane. privind transformarea statului dictaturii proletariatului într-un stat al
Comisariatele unional-republicane îşi exercitau atribuţiile sub întregului popor şi despre trecerea de la democraţia proletară la
supravegherea comisariatelor de ramură unionale, iar cele republicane democraţia întregului popor. Tezele enunţate urmau a fi reflectate într-
rămîneau a fi relativ independente. o nouă Constituţie, ceea ce a determinat formarea, în anul 1962, a unei
în următorul capitol din Constituţie se reglementa structura, Comisii Constituţionale de către Sovietul Suprem al U.R.S.S.
modul de instituire şi atribuţiile organelor administraţiei publice. Activitatea acestei Comisii a fost practic "paralizată" în urma
Administraţia publică locală era exercitată de cătie Sovietele consecinţelor, care au urmat după demiterea conducătorului statului
locale; 'âtete p*ffn*vot universal, egal, direct şi secret pe iui termen de sovietic, N. Hmsciov. Abia în anul 1976, la Congresul XXV al
doi ani şi de comitetele executive, alese de aceste Soviete. P.C.U.S., problema privind proiectul noii constituţii a fost abordată
Justiţia (art.83) era înfăptuită de către Judecătoria Supremă a din nou. Congresul a decis ca în proiectul constituţiei să se reflecte
R.S.S.M., membrii căreia erau aleşi de către Sovietul Suprem, în "evoluţia democraţiei socialiste, particularităţile de bază ale societăţii
unităţile administrativ-teritoriale justiţia era încredinţată judecătoriilor sovietice"
judeţene, raionale, orăşeneşti, alese de cetăţeni, şi aşa-nuiniţelor Urmind aceste indicaţii, comisia a elaborat proiectul noii
'judecătorii speciale", create conform hotârîrilor Sovietului Suprem al constituţii, iar la 23 mai 1977 1-a aprobat. Proiectul este adoptat şi de
U.R.Ş.S.. Plenara C.C. al P.C.U.S., care şi-a desfăşurat lucrările la 24 mai 1977.
în ce priveşte drepturile şi îndatoririle fundamentale ale La 27 mai 1977 Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a adoptat
cetăţenilor, precum şi sistemul electoral (cap. VIII şi IX), practic erau decretul "Cu privire la proiectul Constituţiei U.R.S.S.". Conform
recopiate articolele respective din Constituţia R.A.S.S.M. acestui decret, proiectul este publicat în presă ( 4 iunie 1977 ) şi supus
discuţiei - procedură ce trebuia să dureze pînă în luna octombrie.
Această discuţie, dirijată şi direcţională de partidul comunist, s-a axat

248 24
9
pe proiect, rămînînd în esenţă o formalitate, o expresie de democraţie
R.S.S.M. care, la 15 aprilie 1978, adoptă "în unanimitate" Constituţia
pasivă, chiar dacă au fost modificate 110 articole şL a fost introdus TUI
articol nou.44 R.S.S.M.. . .~ *"**""""
Orice constituţie are o anumită structură. Divizarea ei în titluri,
La 3 octombrie 1977, Plenara C.C. al P.C.TJ.S. a aprobat
capitole, poziţia articolului şi a compartimentelor vorbeşte despre
proiectul Constituţiei cu modificările făcute, iar la 7 octombrie 1977
atitudinile diferite ale statelor faţa de procesul de elaborare a
Sovietul Suprem a adoptat "în unanimitate" noua Constituţie a
Constituţiilor.
U.R.S.S..
%ЙЖ&Ка Constituţiei R.S.S.M. din 1978 era următoarea:
Adoptarea Constituţiei U.R.S.S. a deteiminat necesitatea
preambul,, K^secţiuni, 19 capitole, 172^ articole.
elaborării şi adoptării Constituţiei R.S.S.M. îr mod tradiţional,
SecTl - Bazele oiînduirii sociale şi ale politicii R.M.
elaborarea proiectului noii Constituţii a avut Loc- sul "conducerea
Cap. l - Sistemul politic.
nemijlocită" a C.C. al P.C. din Republica Moldova.
Cap. 2 - Sistemul economic.
Elaborarea noii Constituţii a Republicii Moldova, a fost iniţiată
Cap. 3 - Dezvoltarea socială şi culturală.
printr-o hotărîre a Sovietului Suprem din republică, "Cu privire la
Cap. 4 - Activitatea politică externă şi apărarea Patriei socialiste.
pregătirea proiectului noii Constituţii a R.S.S:M.", adoptată la 14 iulie
Secţ. II - Statul şi persoana.
1977.
Cap. 5 - Cetăţenia R.S.S.M.. Egalitatea în drepturi a cetăţenilor.
Sovietul Suprem a format comisia constituţională, constituită din
Cap. 6 - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale ale
45 de membri, preşedinte fiind numit I. Bodiul, |iim-s.ecretar al C.C.
cetăţenilor.
alP.C. dinR.S.S.M.
Secţ. III - Orînduirea naţional-statală şi administrativ-teritorială a
După nouă luni de activitate a comisiei, proiectul este publicat în R.S.S.M.'
presă, pentru a fi "discutat" de către popor. Despre eficienţa acestei Cap. 7 - R.S.S.M. - republică unională în componenţa U.R.S.S..
discuţii ne vorbesc modificările survenite îr textul proiectului Cap. 8 - Orînduireateritorial-administrativă a R.S.S.M..
Constituţiei.
Cap. 9 - Sistemul şi principiile activităţii Sovietelor.
Astfel, partea a doua a preambulului a fost completată cu
Cap. 10 - Sistemul electoral.
următorul text: "Urmînd cu credinţă poruncile lui VJ.Leuir, oamenii
Cap. 11 - Deputatul poporului.
muncii din Moldova, datorită ajutorului colosal al marelui popor rus şi
Secţ. V - Organele supreme ale puterii de stat şi administraţiei de
al celorlalte popoare ale ţării noastre, au apărat cu succes cuceririle
stat ale R.S.S.M..
revoluţionare ale Marelui Octombrie, şi-au dobînd it organizare de stat
Cap; 12 - Sovietul Suprem al R.S.S.M..
socialistă şi au obţinut succese colosale în dezvoltarea economică,
Cap. 13 - Sovietul miniştrilor al R.S.S.M..
socială şi culturală".
Secţ. VI - Organele locale ale puterii de stat şi administraţiei de
La 11 aprilie 1978, comisia constituţională a aprobai proiectul
stat ale R.S.S.M..
Constituţiei şi 1-a transmis Prezidiului Sovietului .Suprem din
Cap. 14 - Sovietele locale de deputaţi.
republică. După aprobarea proiectului de către Prezidiul Sovietului
Cap. 15 - Comitetele executive ale Sovietelor locale.
Suprem (12 aprilie) şi de C.C. al P.C. din R.S.S.M. (L3 aprilie), este
Secţ. VII - Planul de stat de dezvoltare economică şi socială şi
convocată sesiunea a opta extraordinară a Sonetului Suprem din
bugetul de stat al R.S.S.M..

250
25
1
Cap. 16 - Planul de stat de dezvoltare economică şi socială al
R.S.S.M.. obiectele din gospodăria auxiliară, domiciliul şi mijloacele financiare
Cap. 17 - Bugetul de stat al R.S.S.M.. provenite din muncă.
Sect. VIII - Justiţia, Arbitrajul şi Procuratura R,S.S.M.. Stabilind în art.31 din Constituţie că fiecare cetăţean al R.S.S.M.
Cap. 18 - Justiţia şi Arbitrajul. este şi cetăţean al U.R.S.S, legea fundamentală lărgea cadrul
Cap. 19 - Procuratura. drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, fixate în cea
Secţ. IX - Stema, drapelul, imnul şi capitala R.S.S.M.. precedentă cu dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la locuinţă, dreptul
Secţ. X - Acţiunea Constituţiei R.S.S.M. şi procedura de de a se folosi de realizările culturii, dreptul de a participa la
revizuire a ei. conducerea afacerilor de stat şi obşteşti, dreptul de a ataca actele
Prin conţinutul său normativ, noua Constituţie a republicii a nelegitime ale persoanelor oficiale, organelor de stat şi a cejor
consacrat bazele orînduirii sociale şi politice ale R.S.S.M., drepturile, obşteşti. Ca şi marea majoritate a dispoziţiilor constituţionale, şi
libertăţile şi îndatoririle cetăţenilor, a determin at principii le organizării normele caie consacrau drepturile şi libertăţile fundamentale ale
şi scopurile statului socialist (numit stat "al întregului popor"), cetăţenilor R.S.S.M. au rămas a fi doar nişte lozinci.
orînduirea naţional-statală şi administrativ-teritorială a republicii, Secţiunea а Ш-а din Constituţie determina statutul juridic al
modul de formare a organelor de stat. Dar aceste prevederi s-au R.S.S.M. în cadrul uniunii. R.S,S,M. era declarată stat sovietic
dovedit a fi doar nişte lozinci decorative. socialist suveran, care face parte din U.R.S.S., а!г^и^(ЭГгер1иГЗе"ТШега
Astfel, în preambulul Constituţiei, proclamîndu-se "construirea ieşire din uniune. " "Conform art.71 din Constituţie în competenţa
societăţii socialiste dezvoltate", se sublinia că acest "avantaj" este R.S.S.M. intra:
rezultatul revoluţiei din Octombrie şi rolul deosebit al Partidului - adoptarea Constituţiei şi a altor legi ale R.S.S.M.;
Comunist, ceea ce nu este decît o neglijare a adevărului istoric.45 - asigurarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor
Consacrînd în art.2, cap.l, că "toată puterea în R.S.SM. aparţine fundamentale ale cetăţenilor;
poporului", care o exercită prin intermediul Sovietelor de deputaţi - determinarea atribuţiilor, a modului de organizare şi funcţionare
-baza politică a stalului, Constituţia neglijează această prerogativă a organelor de stat din republică;
excepţională a poporului prin conţinutul normativ al art.6 <lin acelaşi - dirijarea sectorului economic din republică şi realizarea
capitol. Acest articol, arhicunoscut, apreciază Partidul Comunist drept măsurilor de folosire raţională a resurselor naturale şi protecţia
"forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii sovietice", care mediului;
"determină perspectiva generală a societăţii, politica interna şi externă - elaborarea şi aprobarea planurilor de dezvoltare socială şi
a statului, conduce marea activitate creatoare a poporului scrvietic...". economică şi a bugetului de stat ale R.S.S.M.;
în capitolul 2, Sistemul economic, se consacra că baza sistemului - dirijarea diverselor ramuri din economia naţională;
economic al R.S.S.M o constituie proprietatea socialistă, sub formă - amnistierea şi graţierea cetăţenilor R.S.S.M. etc.
de proprietate de stat, cooperatist-colhoznică şi proprietate a altor Spre deosebire de Constituţia R.S.S.M. din 1941, noua
organizaţii obşteşti. Nerecunoscînd existenţa proprietăţii, private, Constituţie cuprindea în conţinutul său normativ o secţiune aparte,
Constituţia (art. l ?) vorbeşte despre proprietatea personală a consacrată în întregime Sovietelor de deputaţi ai poporului (sistemul,
cetăţenilor din R.S.S.M.. Această formă "sovietică" de proprietate principiile de activitate). Capitolul 10 din această secţiune conţinea
includea în sine obiectele de uz curent, de consum personal, confort şi reglementări privitoare la sistemul electoral, iar capitolul 11 determina
statutul deputaţi lor în soviete.

252
25
3
Ca şi orice Constituţie socialistă, Constituţia R.S.S.M. prevedea - anularea hotarîrilor şi a dispoziţiilor Sovietului Miniştrilor,
un mecanism de stat cu o structură subordonată principiului unităţii hotărîrilor Sovietelor raionale şi orăşeneşti de deputaţi care vin în
puterii de stat. contrad ictie cu legislaţia în vigoare ;
In fruntea ierarhid organelor puterii de stat (cap.12) Constituţia - stabilirea şi acordarea titlurilor onorifice ;
plasa Sovietul Suprem, numit organ suprem al puterii de s1a.t.
1
Q
fe
âu^
îtf
tRfr
, 1 ^
^ J ^.^f
r.i,i '•
'- ' e*-' jl
*™* S
*WAsifr«l J ^f-a^' '• - ^ " " ' •-- - acordarea cetăţeniei R.S.S.M. şi a azilului politic;
Sovietm ăuprern era constituit din 380 de deputaţi, aleşi pe un - numirea şi revocarea reprezentanţilor diplomatici;
* МЧИ4 '««f.« i. 4 , i. -., -Г,. = '

termen de u5 ani, şi îşi organiza activitatea în formă de sesiuni - ratificarea tratatelor internaţionale ;
convocate de două ori pe an. - organizarea administrativ-teritorială a republicii şi altele.
în competenţa excepţională a Sovietului Suprem intra: Puterea executivă era încredinţată Sovietului Mirnjtrilora al
- adoptarea Constituţiei R.S.S.M. şi modificarea ei; R.S.S.Pvî.roîga'irflîpiem executiv şi de dispoziţie al puterii de stat.
- adoptarea planurilor de dezvoltare economică şi socială ale Acest organ era format de către Sovietul Suprem, în componenţa
R.S.S.M.; Preşedintelui Sovietului Suprem, Prim-vicepreşedintelui,
- aprobarea bugetului de stat al R.S.S.M. şi a dărilor de seamă Vicepreşedinţilor, miniştrilor şi preşedinţilor comitetelor de stat.
privind executarea lui; Sovietul Miniştrilor era împuternicit de Constituţie (art. 118) să
- formarea organelor subordonate Sovietului Suprem- rezolve toate problemele din domeniul administraţiei de stat. Pentru
Activitatea Sovietului Suprem era dirijată de către Preşedintele asigurarea executării legislaţiei în vigoare, Sovietul miniştrilor adopta
Sovietului Suprem şi pitru vicepreşedinţi. hotărîri şi dispoziţii.
în perioada dintre sesiunile Sovietului Suprem, atribuţiile acestui Puterea judiciară (cap. 18) era realizată de instanţele
organ erau exercitate de către Preziciul Sovietului Suprem. judecătoreşti,"'sistemul cărora, conform Constituţiei, era constituit din
Prezidiul Sovietului Suprem se alegea din rmdurile deputaţilor, Judecătoria 8щепт? jud^căţQţiije^pppulare raipnale„şi ощегщй.
în următoarea componenţă: Preşedintele prezidiului, doi Judecătoriile populare raionale (orăşeneşti) erau alese de către
vicepreşedinţi, Secretam! Prezidiului şi cincisprezece membri ai cetăţenii raionului (oraşului) prin vot universal, egal, direct şi secret,
Prezidiului Sovietului Suprem. pe un termen de cinci ani. Asesorii în aceste judecătorii se alegeau de
Conform art. 108 din Constituţie, Prezidiul exercita următoarele către cetăţeni în cadrul unor adunări, organizate la locul de trai sau de
atribuţii: muncă, pe un termen de doi ani şi jumătate. Membrii Judecătoriei
- fixarea alegerilor în Sovietul Suprem şi Sovietele loc ale; Supreme şi asesorii populari erau aleşi de către Sovietul Suprem pe un
- convocarea sesiunilor Sovietului Suprem; termen de cinci ani.
- coordonarea activităţii comisiilor permanente ale Sovietului Capitolul 18 se referea la Arbitrajul de stat, care rezolva litigiile
Suprem; economice dintre persoanele juridice, iar capitolul 19 conţinea
- controlul constituţionalităţii legilor; prevederi referitoare la procuratură, organ de supraveghere a
- fixarea alegerilor în judecătoriile populare raionale şi legalităţii.
orăşeneşti; Secţiunea a IX-a din Constituţie se referea la stema, drapelul,
- interpretarea legilor R.S.S.M.; imnul şi capitala R.S.S.M., iar secţiunea a X-a determina procedura de
revizuire a Constituţiei.
- dirijarea activităţii sovietelor locale ;

254
25
5
Evenimentele, care s-au declanşat în Republica Moldova, După o serie de dezbateri asupra proiectului, la 29 iulie 1994
incepînd cu anul 1985, au creat necesitatea revizuirii "alertate" a Parlamentul adoptă Constituţia Republicii Moldova, în aceeaşi zi,
Constituţiei din 1978. „^jBbJL&JBS£?E.iJ=.,ii ____:,— 'iâ„J-- "л --' л - i -* . • —'• - ''"' • '•• '-••* - -. 'J*li ь
д

Constituţia este promulgată prin decretul Preşedintelui Republicii


Moldova şi intră în vigoare la 27 august 1994. La aceeaşi dată,
Constituţia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 este abrogată în
VIL VII. ETAPA CONTEMPORANĂ A întregime, celelalte legi şi acte normative subordonate legii rămînînd
CONSTITUŢIONALISMULUI ÎN REPUBLICA MOLDOVA în vigoare în măsura în care nu contraveneau Constituţiei.
Ca şi orice constituţie completă, noua Constituţie a Republicii
Necesitatea realizării reformei politice şi economice a determinat Moldova vine să. reglementeze ansamblul relaţiilor sociale
reforma constituţională în Republica Moldova. fundamentale ce ţin de organizarea puterii de stat.
Elaborarea proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova a Conţinutul normativ al Constituţiei este structurat în 151 de
fost condiţionată de necesitatea realizării cadrului juridic al evoluţiei articole, care sînt grupate în şapte titluri. Titlurile cu un conţinut
spre statul de drept şi democratic, suveran şi independent, unitar şi normativ maLbogat sînt structurate pe capitole şi secţiuni.
indivizibil. ^Primul, titlu 11 Constituţiei, "Principii generale", consacră
în scopul elaborării noii Constituţii, la 19 iunie 1990, prin caractensficfle'statului Republica Moldova: suveran şi independent,
hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S.M., a fost formată Comisia unitarjijjndivizibiîşi cuprinde norme referitoare la forma repuGtic'ănă
pentru elaborarea proiectului noii Constituţii. de guvernăm înt. Republica Moldova este considerată un stat de drept
La elaborarea proiectului Constituţiei s-a -ţinui cont de şi democratic, în care suveranitatea naţională aparţine poporului care o
prevederile ce şi-au găsit reflectare m proiectele iniţia le propus e de: exercita în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în acest
- Secţia pentru problemele legislaţiei şi ordinii de drept a titlu se consacră inalienabilitatea ^teritorială a Republicii Moldova,
Secretariatului Parlamentului. raportul dintre dreptul naţional şi cel internaţional. Tot aici se consacră
- Guvern. principiile democratismului şi pluralismului poliţie, separaţia şi
- Academia de Ştiinţe. colaborarea puterilor, supremaţia Constituţiei Republicii Moldova,
- Grupul independent de autori (Ilie Rotari, U ie Teacă, Tudor principiile fundamentale privind proprietatea. Titlul l conţine şi
Negru, Tamara Gortopan, Vladimir Dimitrişin, Sveatos kv Cazacu). dispoziţii referitoare la unitatea poporului Republicii Moldova,
S-a ţinut cont de proiectul comun al grupurilor de lucru recunoscîndu-se şi garantîndu-se drep'ful tuturor cetăţenilor la
menţionate, la care au contribuit Boris Negru, Nicolae D »ru, Vladimir păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea independenţei lor etnice,
Mocreac, Nicolae Osmochescu, Tudor Negru, Ion Pâduraru, Mihai culturale, lingvistice şi religioase.
Petrachi, Ilie Rotari, lulia Sîrcu, Ilie Teacă, membri. In acest titlu se consacră neutralitatea permanentă a Republicii
La fel, au fost luate în consideraţie observaţiile ?i propunerile Moldova şi se stipulează neadmiterea dislocării trupelor militare ale *Ц/"<
făcute la şedinţele Comisiei Constituţionale. altor state pe teritoriul său. Tot aici sînt incluse dispoziţii privitoare la s im
Proiectul Constituţiei a fost definitivat de grupul ie lucru în boburile naţionale (drapel, imn şi stemă), la limba de stat a republic n
următoarea componenţă: Rnris Negrn: conducător. Aleaandru Arseni. ji ^capitala.
Mihai Cotorobai, Raisa Grecu, Tudor Negru, Nicolae Osniochescu, (îel âetel doilea titjjr este numit "Drepturile, libertăţile, „şi
Tudor Panţîru, Mihai Petrachi, Ion Plămădeală, Ilie Teacă. îndatoririle fundamentale". Titlul respectiv este structurat în trei

256 25
7
capitole, în capitolul l, purtînd denumirea "Dispoziţii generale", sînt
stabilite principiile fundamentale în domeniul instituirii drepturilor şi domiciliului); drepturi le-garanţii (dreptul de petiţionare, dreptul
libertăţilor fundamentale şi garantarea lor (universalitatea, egalitatea persoanei vătămate de o autoritate publică).
în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, Conform Constituţiei, exerciţiul acestor drepturi şi libertăţi poate
naţionalitate, origine etnică, sex, limbă, religie, opinie, apartenenţa fi restrîns numai prin lege şi dacă este impus de apărarea siguranţei
politică, avere, origine socială, accesul liber la justiţie, prezumţia^ naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi
nevinovăţiei, neretroactivitatea legii, dreptul"Tiecărui om de a-şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea anchetei penale, prevenirea
cunoaşte drepturile |i îndatoririle fundamentale), în acest capitol, consecinţelor unei calamităţi naturale ori avarii.
exista""dispoziţii privitoare la dobîndirea şi pierderea cetăţeniei Capjtolul 3 stabileşte îndatoririle cetăţeneşti fundamentale şi
Republicii Moldova. Sub acest ultimlfs"pect trebuie reţinută regula, în anume: devotamentul faţă de ifară, îndatorirea de apărare a Patriei şi
sensul căreia nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa şi satisfacerea serviciului militar, obligaţia de a contribui prin taxe şi
nici de dreptul de a-şi schimba cetăţenia. impozite la bugetul statului, îndatorirea de a proteja mediul
Conform dispoziţiilor acestui capitol, cetăţenii Republicii înconjurător side a ocroti monumentele.
Moldova nu pot fi cetăţeni ai altor state, decît în cazurile prevăzute de ^Titlul 3, ăenumit "Autorităţile publice", fiind structurat pe
acordurile internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Pe capitole,"capitolele avînd şi secţiuhî^Tefîectă concepţia cu privire la
lîngă principiile fundamentale, privind drepturile şi libertăţile distribuirea competenţelor în realizarea puterii de stat între
cetăţenilor Republicii Moldova, acest capitol prevede că cetăţenii principalele categorii de organe de stat şi raporturile dintre aceste
străini şi apatrizii au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi cetăţenii qrgane?7t*s'tfel,capîtoluT*?, secţiunea l, cuprinde norme referitoare la
republicii, cu excepţia celor prevăzute de lege. alegerea, organizarea internă, funcţionarea şi atribuţiile de bază ale
Parlamentului. Conform acestor dispoziţii, Parlamentul Republicii
în capitolul 2, "Drepturile şi libertăţile fundamentale", se conţin
o£££S£HSb~i-*iti.- ^ C •.»•*.. - -,.„>..€s„.,.....,,,,. * ' > Moldova este organul reprezentativ suprem şi Bunica autoritate
norme prin care se consacră şi se garantează juridic drepturile şi legislativă^ a statului cu o structură unicamerală, compus din 101
libertăţile fundamentale, şi anunie: drepturile politice (dreptul de a deputaţi, jdeşi p.entru un mandaf de 4 ani şi care îşi desfăşoară *
alege şi de a ii ales, libertatea conştiinţei, libertatea opiniei şi a activitatea în cadrul sesiunilor ordinare, extraordinare sau speciale.
exprimării, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere, secretul Secţiunea a 2-a a Capitolului 4 reglementează statutul depu-
corespondenţei); drepturile şi libertăţile social-economice şi culturale taţilor, stabileşte incompatibilităţi şi imunităţi privind activitatea lor.
(dreptul la învăţătură, dreptul la ocrotirea sănătăţii, dreptul la muncă şi Secţiunea a 3-a a Capitolului 4 conţine dispoziţii consacrate
la protecţia muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate privată şi procesului de legiferare ( iniţiativa legislativă, adoptarea legilor şi
protecţia acesteia, dreptul la asistenţă şi protecţia socială, dreptul hotărîrilor, intrarea în vigoare a legilor adoptate de Parlament) şi
familiei şi al copiilor orfani la protecţie, dreptul mamei, copiilor şi domeniul de reglementare rezervat legilor organice.
tinerilor la ajutor şi ocrotire specială, dreptul persoanelor handicapate în Capitolul 5 al Titlului 3 sînt cuprinse reglementările privind
la o protecţie specială); inviolabilităţile (dreptul la viaţă şi la şeful statului - Pj^djflteJ.e^epu^licnJIddjn'a, care este ales prin vot
integritate fizică şi psihică, libertatea individuală şi siguranţa universal, egal, direct, secret şi iiber, exprimat pentru un mandat de
persoanei, dreptul la apărare, dreptul la libera circulaţie, dreptul la patru ani şi care, reprezentînd., statul, este garantul suveranităţii,
ocrotirea vieţii intime, familiile şi private, inviolabilitatea independenteijiaţionale, а\,ш^ш^^п1е^]Шп^г^оа]а. ţării. Tot

258
25
9
aici sînt stabilite incompatibilităţile, imunitatea, atribuţiile, condiţiile \ Titlul 6, "Revizuirea Constituţiei", reglementează iniţiativa
lm funcţie şi actele emise de Şeful statului "~ "*-—- revizuîHT"Jicnitele şi"procedura revizuirii Constituţiei.
Capitolul 6 al acestui titlu conţine norme referiloare la rolul, Titlul 7, "Dispoziţii finale şi tranzitorii", este constituit din
structura, învestitura, incompatibilitatea şi actele emise df^juxgjn. norjuteerreferhoarelâ intrarea în vigoare a Constituţiei.
Titlul 3 conţine un capitol aparte, consacrat raporturilor Experţii O.S.C.E au stabilit o serie de criterii de apreciere a unei
Parlamentului cu Guvernul şi care stabileşte r«sponşab*ilitatea constituţii, ca fiind democratică, dacă:
G'uvemJuT'ui fata Parlamentului şi obligaţia informării acestuia, 1. Realizează un echilibru al puterilor;
2. Instituie garanţii sigure pentru libertatea cuvîntului;
J.B.- ,.^.<- -- *™,J». t , | > ^ ^ ^ ^ _Л.*'Ь.'- - ' * f, j, :; *** Jt l*f Л *
JXI-, f» -A â
^i~
? 1 J ,|

obligativitatea Guvernului şi a fiecăruia din membrii săi de a răspunde


la întrebările formulate de deputaţi, procedura de exprimare a 3. Garantează proprietatea;
4. Organizează exercitarea puterii în teritoriu conform
neîncrederii în Guvern.
principiilor descentralizării şi autonomiei locale;
Capitolul 8, "Administraţia _ л Tpublică", reglementează
administraţia jmblică centrală §\ de specialitate, forţele armate, 5. Prevede o Curte Constituţională;
6. Reglementează detaliat drepturile, libertăţile şi îndatoririle
prrHcîpuTe" de baza ale administrării publice locale, "organizarea cetăţenilor;
administrativ-teritorială a republicii, în acest capitol se conţin
7. Prevede pluralismul politic;
dispoziţii privitoare la posibilitatea atribuirii unor forme şi condiţii
8. Prevede garanţii pentru respectarea tratatelor internaţionale
speciale de autonomie unor localităţi din stînga Nistrului, precum şi etc.
unor localităţi din sudul Republicii Moldova. Capi l «Iul cuprinde şi
Este cert faptul că o constituţie democratică trebuie să răspundă
dispoziţii care determină autorităţile publice săteşti, orăşeneşti şi şi altor exigenţe, precum cele privind:
raionale. 1. Consacrarea şi garantarea unor drepturi largi minorităţilor
Capitolul 9, "Autoritatea judecătorească", conţine dispoziţii naţionale;
referitoare la instanţele judecătoreşti: Curtea Supremă de Justiţie, 2. Instituirea garanţiilor eficiente pentru drepturile fundamentale
CurteadeArjel, trjb^ajeje^ş^ ale cetăţenilor;
stabileşte că modul de organizare şi competenţa instanţelor 3. Realizarea unui anumit raport între dreptul intern şi cel
judecătoreşti se determină prin lege organică. Secţiune* a 2-a din acest internaţional etc.
capitol reglementează modul de instituire, componenţa şi competenţa Dacă luăm în consideraţie criteriile enumerate mai sus, putem
Consiliului Superior al Magistraturii, iar secţiunea a 3-a conţine norme afirma că Legea, noastră fundamejitajă poate fi apreciată ca o
privitoareTîţ^rpcufatura Republicii. Constituţie democratică.
Titlul 4 d"m~C"»nstituţîe "asigură reglementarea constituţională a Astfel, Constituţia prevede realizarea categorică a unui echilibru
economiei naţionale şi asonantelor publice şi cuprinde norme al puterilor, nesubordonînd total o autoritate publică faţă de celelalte.
referitoare la economie, proprietate, sistemul financiar, bugetul public Fiecare din cele trei autorităţi - legislativă, executivă şi judecătorească
naţional, sistemul fiscal, Curtea de Conturi. - dispune de prerogative, care fac posibilă exercitarea unui control
Titlul 5, "Curtea Constituţională", reglementează modul de asupra celorlalte, limitarea puterii lor. De asemenea, se rezervă
realizare a controlului constitutionaHtăţii legilor şi determină statutul, poporului dreptul de a se exprima prin referendum asupra uaor
atribuţiile, structura şi alte aspecte legate de activitatea organului de
jurisdicţie constituţională.

260 26
1
probleme ce crează condiţiile realizării unui echilibru între autorităţile asigură, respectarea drepturilor fundamentale. De exemplu, consacrînd
publice şi cetăţeni. libertatea individuală, se instituie următoarele garanţii:
în privinţa libertăţii cuvîntului, Constituţia nu se limitează la percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sînt permise
afirmarea unor principii. Libertatea de exprimare este reglementată în numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege.
detalii, prevăzîndu-se toate formele ei de manifestare (art.28) şi în privinţa criteriului referitor la pluralismul politic, trebuie
stabilindu-se garanţii juridice, precum ar fi interzicerea cenzurii remarcat următorul fapt: Constituţia Republicii Moldova stabileşte, în
art.5, că democraţia în republică se exercită în condiţiile pluralismului
(art.32, 33).
politic, incompatibil cu dictatura şi cu totalitarismul.
în privinţa garantării proprietăţii, Constituţia corespunde
Şi in privinţa stabilirii unor garanţii ale respectării tratatelor
exigenţelor internaţionale. Astfel, este prevăzută obligaţia statului de a
internaţionale, Constituţia corespunde exigenţelor unei legi
ocroti proprietatea (art. 127), fără a stabili un regim juridic privilegiat
fundamentale democratice, în acest sens, în art.8 se stabileşte că
uneia din formele ei, este prevăzută imposibilitatea exproprierii, cu Republica Moldova se obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor
excepţia cazurilor cînd exproprierea se face numai "pentru o cauză de Unite, să execute cu bună credinţă angajamentele care decurg din
utilitate publică", stabilită cu dreaptă şi prealabilă despăgubire principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional,
(art.46); se interzice confiscarea averii dobîndite în mod licit (art.46). din tratatele internaţionale, la care Republica Moldova este parte. Mai
Dacă ţinem cont de criteriul cu referire la exercitarea puterii în mult chiar, potrivit al.2 al art.8, se acordă prioritate prevederilor
teritoriu, trebuie să afirmăm că şi această condiţie este respectată, internaţionale în caz de neconcordare între tratatele internaţionale, la
deoarece, reglementînd administraţia publică, capitolul 8 al titlului al care Republica Moldova este parte, şi legile interne.
Ill-lea consfinţeşte următorul principiu: "Administraţii publică în în concluzie, observăm că, oricît de demp^ratică^ar fiJLegea
unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul f««idjajnejnj£^ sale
autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilitatea clerjindejn гпаигемшажй_<1е„ «LSerie de factori (de ordin politic,
autorităţilor administraţiei publice locale şi consultării cetăţenilor în social, economic ş. a.), în acelaşi sens, P. Negulescu arată că, kunci
problemele locale de interes comun" (art. 109). "cînd o lege nu corespunde situaţiilor de fapt cărora se aplică, cînd ea
în privinţa Curţii Constituţionale, Constituţia centime prevederi, nu răspunde unei nevoi a acelui moment, ea riscă să rămînă fără
conform cărora Curtea Constituţională a Republicii Moldova este aplicaţie".46
unica autoritate de jurisdicţie constituţională (art. 134) c-u competenţă
în domeniul garantării supremaţiei şi responsabilităţii stitului faţă de
cetăţean şi a cetăţeanului faţă de stat (art. 134). Curtea Cwnstituţionalâ VII.VIII. REVIZUIREA CONSTITUŢIEI REPUBLICII
este învestită cu atribuţii deosebit de importante pentru ed ificarea unui MOLDOVA ÎN VIGOARE
stat de drept, ceea ce ne convinge că Curtea Constituţională este un
organism complex, capabil să contribuie la echilibrarea puterilor în în virtutea dreptului de iniţiativă legislativă la 6 mai 2000, în
stat şi la asigurarea legalităţii. conformitate cu stipulaţiile legislaţiei în vigoare Preşedintele P.
Reglementarea în detaliu a drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor, Lucinschi a prezentat Curţii Constituţionale, spre avizare, proiectul de
ca criteriu de apreciere a conţinutului democratic, este caracteristica Lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova. Proiectul de
Constituţiei, care nu se opreşte la stadiul proclamării unor principii, ci Lege menţionat, perfectat în baza propunerilor comisiei mixte pentru
însoţeşte drepturile şi libertăţile consacrate de multiple garanţii, care

262 26
3
definitivarea proiectului de Lege, privind modificarea Constituţiei, sub recipioc de control între Guvern şi Parlament. De exemplu, ar fi
egida comisiei Europene pentru Democraţie prin Drept, propunea ca: tre~buit accentuat rolul Parlamentului la momentul învestirii noului
• Parlamentul să fie ales în baza sistemului electoral mixt: 70 Guvern, prin aprobarea membrilor acestuia şi a programului de
deputaţi - în circumscripţii electorale uninominale, iar 30 de deputaţi guvernare. In locuJ controlului parlamentar, Proiectul introducea
- într-o circumscripţie electorală naţională; formula în care Preşedintele numeşte Prim-ministrul şi întregul
• Preşedintele Republicii Moldova să exercite puterea cabinet, pe care îi şi demite fără nici un control, tot el aproba
executivă, în modul prevăzut de Constituţie şi să vegheze respectarea programul de guvernare al Guvernului, iar după aceea tot el semna
Constituţiei, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului; (Prim-mini s tm contrasemna) toate actele prin care programul era pus
• Prim-ministrul să fie numit de Preşedintele Republicii în aplicare (art. 82 alin. l şi 96 alin. 3).
Moldova, după consultarea fracţiunilor parlamentare şi după alegerea Articolul 105 introducea delegarea legislativă pe baza unei legi
acestuia de către Parlament, iar membrii Guvernului să fie numiţi de de abilitare elaborate de Parlament în acest scop, dar şi pentru situaţii
Preşedintele Republicii Moldova la propunerea prim-ministrului. "excepţionale", nedefinite, prin intermediul hotărîrilor-legi de urgenţă,
Proiectul includea o nouă procedură constituţională - noţiunea de formulă care poate fi cu uşurinţă utilizată abuziv, urmarea fiind
cenzură constructivă. In calitate de comentarii pe marginea Proiectului reducerea rolului Parlamentului la unul pur decorativ. O astfel de
de lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova elaborat posibilitate era cu atît mai evidentă cu cît Proiectul de lege scotea
de către Comisia naţională pentru modificarea Constituţiei putem practic Guvernul de sub controlul Parjamentului, în conformitate cu
menţiona următoarele: art. 82 alin.(2), Guvernul fiind responsabil politic numai în faţa
Proiectul de lege propunea o nouă organizare a puterilor de stat Preşedintelui, singurul caz de răspundere în faţa Parlamentului fiind
ale Republicii Moldova, optînd pentru o formulă care poate afecta cel prevăzut de art. 106, anume asumarea răspunderii ca procedură
însăşi evoluţia democratică a ţării. Chiar dacă în principiu competenţa excepţională.
Parlamentului continua să fie aceea de a emite legi, cea a Guvernului Articolul S 8 al Proiectului de lege enumera cîteva din noile
de a pune în aplicare legile, iar a judecătoriilor de a sancţiona atribuţii ale Preşedintelui. Conform lit. c) acesta "exercită funcţia de
nerespectarea lor, în realitate fiecare dintre aceste autorităţi rămînea, Preşedinte al Consiliului Suprem de Securitate, asigură conducerea
direct sau indirect, în mîinile Preşedintelui Republicii Moldova, ale generală şi conlucrarea autorităţilor publice în domeniul asigurării
cărui puteri creşteau în mod nemăsurat şi necontrolat, acesta putînd securităţii statului, legalităţii şi ordinii publice, instituie şi conduce, în
dispune în mod arbitrar de ele, influenţîndu-le activitatea şi chiar acest scop, organe administrative specializate şi consultative de nivel
îngrădind-o pînă la desfiinţare. naţional". Este evidentă confuzia între competenţele privind
Practic, acest proiect de modificare a Constituţiei înlătura orice coordonarea activităţilor privind siguranţa naţională şi cele care ţin de
mecanism de control şi echilibru între puterile statului, deşi acesta era exercitarea efectivă a atribuţiilor de conducere a unor astfel de
unanim recunoscut ca esenţial pentru evoluţia democratică a unui stat, structuri.
fiind în acelaşi timp garanţia principală a unui stat de drept. Practic, prin textul citat mai sus se putea ajunge ca în Republica
Proiectul de modificare a. Constituţiei opta pentru un executiv Moldova să nu rnai existe nici o instituţie publică sau agenţie
dualist, cu un Prim-ministru ca şef al Cabinetului, dar şi cu un guvernamentală cu activitate în domeniul siguranţei naţionale condusă
Preşedinte cu largi prerogative executive, deci practic o republică m mod independent, ceea ce reprezintă un grav pericol, întrucît
prezidenţială, în această situaţie ar fi trebuit întărit tocmai mecanismul întotdeauna un preşedinte, indiferent al cărui stat, va avea şi un interes

264 26
5
propriu, politic, iar utilizarea structurilor de tipul serviciilor de
informaţii, poliţie etc., pentru apărarea acestor interese personale este Chiar şi actuala Constituţie îi conferă Preşedintelui atribuţii de
foarte tentantă, mai ales dacă însăşi Legea fundamentală permite. Mai maximă importanţă, cum ar fi conferirea gradelor superioare de
mult însă, conform Proiectului de lege Preşedintele putea să-şi clasificare lucrătorilor din procuratură şi judecătorii (art. 88 lit. h din
construiască singur cîte servicii va dori, deoarece nici o altă autoritate Constituţie), numirea judecătorilor în funcţie (art. 116 din Constituţie),
a statului nu i se va opune: prezidînd şedinţele Guvernului putea să-şi dar în prezent aceasta se întîmplă într-un regim în care Preşedintele
impună hotărîrea de înfiinţare (art.83), iar controlînd bugetul asupra are puteri limitate, iar rolul său este în mare măsură de mediator între
căruia nu Parlamentul, ci Guvernul are ultimul cuvînt (art. 131), putea puterile statului. Proiectul de lege însă schimba fundamental locul şi
să le aloce fondurile necesare. rolul Preşedintelui în ansamblul puterilor de stat, racînd din el cea mai
Litera d) a art. 88 din Proiectul de lege îi conferea Preşedintelui activă parte a executivului, în aceste condiţii, independenţa justiţiei
dreptul de a numi şi revoca din funcţie "persoanele oficiale de stat", prin independenţa şi imparţialitatea judecătorilor este fundamentală.
iar litera e) îi oferea dreptul de a cere "demisia persoanelor de stat Or, tocmai aceste dimensiuni sînt desfiinţate prin reglementările
alese sau numite în funcţie de alte autorităţi publice, în cazul în care propuse. Astfel, competenţelor anterioare ale Preşedintelui li se
persoanele respective nu-şi onorează obligaţiile de serviciu, adăugau controlul asupra Consiliului Superior al Magistraturii:
discreditează, prin comportamentul lor autoritatea statului". Aşadar, Preşedintele Republicii Moldova devine Preşedinte, iar Ministrul
pe de o parte, Preşedintele avea un control asupra instituţiilor statului Justiţiei şi Procurorul General devin membri ai Consiliului (art. 125).
prin intermediul numirilor pe care le putea face. Este adevărat că Aşadar principalii reprezentanţi ai executivului puteau avea cuvîntul
textul preciza că acest lucru va f: făcut "în condiţiile legii", dar legea decisiv în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii judecătorilor şi
însăşi, prin procedura hotărîrilor-legi de urgenţă, nu era decît un alt sancţionarea acestora.
mecanism pus în mîinele Preşedintelui, fără posibilitatea unui control Trebuie remarcat că, în dorinţa de a-i conferi Preşedintelui cît
eficient din partea unei alte autorităţi a statului. Pe de altă parte, mai multe puteri, au trecut neobservate cîteva inadvertenţe flagrante.
Preşedintele avea dreptul să solicite demisia altor persoane oficiale fie Astfel, conform art. 124 Preşedintele Republicii Moldova era garantul
şi numai pentru că acestea "discreditează" autorităţi ale statului, de independenţei judecătoreşti, cu toate că Proiectul de lege îl transforma
exemplu se exprimă critic la adresa Preşedintelui! în principalul reprezentant al executivului, mai mult, îi dădea dreptul
Litera g) a aceluiaşi articol 88 îi asigura Preşedintelui să controleze justiţia din interior, prin intermediul Consiliului Superior
independenţă financiară deplină, prin instituirea unor "programe al Magistraturii. In acelaşi timp, în calitate de Preşedinte al acestui
prezidenţiale în scopul soluţionării problemelor de interes naţional" şi Consiliu, el va fi pus în situaţia de a face propuneri pentru numirea
creare^ de "fonduri speciale pentru susţinerea financiară şi materială a judecătorilor, pe care ulterior, în calitate de Preşedinte al Statului, tot
realizării acestora", ceea ce însemna instituirea unei proceduri el trebuia să-i numească. Se regăseau practic în Proiectul de lege
eminamente discreţionare la îndemîna Preşedintelui. pentru modificarea Constituţiei trăsăturile specifice statului totalitar,
Controlul Preşedintelui asupra celorlalte autorităţi ale statului ascunse sub o aparentă legalitate.
este întregit de puterile covîrşitoare pe care le are asupra Justiţiei. Este adevărat că teoria şi practica dreptului constituţional cunosc
Practic, dacă Proiectul de lege va fi adoptat, va fi imposibil să se mai nu doar regimul parlamentar, ci şi pe cel semi-prezidenţial şi chiar pe
vorbească de o justiţie independentă în Republica Moldova. cel prezidenţial, de tip francez, de exemplu, sau de tip american, în
care atribuţiile Preşedintelui statului sunt foarte mari. în acelaşi timp
însă, mecanisme fine şi bine puse la punct asigură controlul fiecărei de

266
26
7
către cealaltă, realizînd astfel echilibrul acestora. Ca să nu mai vorbim guvernare totuşi ar Irebui să se decidă în cadrul unui referendum
că independenţa Justiţiei este ferm garantată. Din nefericire, Proiectul constituţional. Potrivit purtătorului său de cuvînt, P. Lucinschi a
de lege pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova nu considerat că populaţia trebuie să decidă în privinţa regimului de
urmărea nici întărirea sistemului parlamentar şi nici introducerea unui guvernare si că ambele proiecte de lege pentru modificarea
regim prezidenţial de tip democratic. El ar fi dus, însă, inevitabil, la Constituţiei trebuie să fie discutate în cadrul unui referendum naţional:
instaurarea unui regim autoritar, în care Preşedintele s-ar afla deasupra atât cel adoptat de Legislativ în favoarea formei parlamentare de
tuturor celorlalte puteri ale statului, pe care le-ar putea controla şi guvernare, cit şi cel înaintat de Preşedinţie privind regimul
influenţa în conformitate cu propriile-i interese. Un astfel de regim prezidenţial de guvernare, în cazul în care fracţiunile parlamentare nu
seamănă mai degrabă cu cel instituit prin Constituţia Federaţiei Ruse, vor accepta propunerea şefului statului, P. Lucinschi va promulga
dar experienţa ultimilor ani a dovedit că un regim autoritar nu este în Legea privind modificarea Constituţiei, pentru că în opinia sa, aceasta
stare să asigure nici măcar stabilitatea într-o ţară, cu atît mai puţin să-i contravine rezultatelor referendumului consultativ din 23 mai 1999, în
determine bunăstarea. El ar putea însă să compromită orice încredere a cadrul căruia peste 50 la sută din populaţie s-a pronunţat în favoarea
populaţiei în valorile şi instituţiile statului democratic şi de drept. unei republici prezidenţiale, a relatat Moldpres.
Pe 29-30 iunie 2000 Parlamentul a început să dezbată două Pe 22 iulie 2000 şeful statului s-a adresat corpului de deputaţi cu
proiecte de modificare a Constituţiei. Primul era propus de Guvern şi un mesaj prin care a contestat într-un stil vehement, pe alocuri destul
prevede modificarea statutului Procuraturii Generale a Republicii, cel de dur, pasul întreprins de către Parlament, prin care în aprecierea lui,
de-al doilea proiect aparţinea unui grup de 39 deputaţi şi conţine o parlamentarii au ignorat vrerea poporului exprimată în referendumul
serie de propuneri privind abilitarea Guvernului cu împuterniciri consultativ de la 23 mai 1999. Adevărat, Legea fundamentală a
suplimentare. Republicii Moldova adoptată acum 6 ani nu rezistă cerinţelor
După cum a comunicat Serviciul de presă a legislativului la timpului. P. Lucinschi s-a referit cronologic la evoluţia problemei
şedinţa de marţi, 30 iunie 2000, Biroul permanent a decis ca privind reforma constituţională. El a amintit că încă din 1996
Parlamentul să ia în dezbatere un proiect de modificare a Constituţiei, Preşedintele în exerciţiu, Mircea Snegur, propunea instituirea
iniţiativa legislativă fiind semnată, de 41 de deputaţi şi conţinînd o regimului de republică prezidenţială. Dar pe atunci a prevalat opinia
serie de propuneri ca Guvernului să i se atribuie împuterniciri că motivul situaţiei de criză nu rezidă în forma guvernării. Pe parcurs,
suplimentare. Astfel erau 3 iniţiative de modificări a Constituţiei, toate însă, prin confruntarea experienţei unor ţări dezvoltate cu derularea
fiind avizate la Curtea Constituţională. lucrurilor in republica noastră, a devenit clar că prăbuşirea social-
La 22 iunie 2000 Parlamentul a creat o comisie specială, care economică este generată şi de cauze ce ţin de regimul de guvernare a
trebuia să definitiveze documentele de revizuire a Constituţiei. statului.
Pe 11 iulie 2000 Curtea Constituţională a dat avize pozitive De aceea în 1999 s-a revenit la ideea sistemului de republică
asupra a 3 proiecte de legi de modificare a Constituţiei. prezidenţială. Pusă la referendumul consultativ opinia a fost sprijinită
La 5 iulie Parlamentul Republicii Moldova a adoptat legea de de majoritatea participanţilor la plebiscit. Drept răspuns deputaţii au
revizuire a Coastituţiei avînd drept bază proiectul propus de înşişi adoptat varianta de republică parlamentară.
parlamentarii. Şeful de stat a remis spre reexaminare legea privind modificarea
Preşedintele P. Lucinschi într-o discuţie cu liderii fracţiunilor unor articole ale Constituţiei votată la 5 iulie 2000, motivând ea legea
parlamentare a declarat (pe 17 iulie 2000) că asupra formei de în cauză "mcalcă în cel mai grosolan mod principiul de organizare a

268 26
9
puterii de stat", - principiu de separare echilibrată a prerogativelor Ca răspuns la Declaraţia Parlamentului pe 27 iulie 2000
autorităţilor publice, consfinţit de Constituţie. Astfel se instituie Preşedintele Republicii Moldova, P.Lucinschi, adresează şi el o
monopolul necondiţionat al legislatorului, care "de unul singur alege declaraţie Parlamentului prin care a încercat să convingă Parlamentul
şeful statului, formează componenţa guvernului, formează parţial că:
Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea de Conturi, • Legea pentru modificarea Constituţiei din 5 iulie, contravine
numeşte procurorul general etc-., iar Preşedintele devine "o figură opiniei poporului, exprimate în cadrul referendumului consultativ din
butaforică", fiind lipsit de dreptul la iniţiativă legislativă, de dreptul de 23 mai 1999, încalcă principiul constituţional fundamental - principiul
a prezida şedinţele guvernului precum şi de dreptul de a fi ales sau separaţiei puterilor; instituie monopolul necondiţionat al puterii
demis din funcţie de popor. legislative.
Şeful de stat a propus parlamentarilor o nouă formulă de • In condiţiile acestei legi, şeful statului devine o autoritate
efectuare a reformei constituţionale. El a solicitat să declare un lipsită de atribuţiile necesare pentru a asigura echilibrul constituţional
moratoriu asupra legii constituţionale promulgate de dînsul; să adopte al puterilor, fără capacitatea de a acţiona, o autoritate tutelată. Astfel
o hotărâre privind desfăşurarea la 5 noiembrie 2000 a unui referendum sistemul politic parlamentar, instituit la 5 iulie nu este adecvat situaţiei
constituţional prin care electoratul să decidă asupra formei de din Republica Moldova şi va lovi ca un bumerang în fiecare dintre noi,
guvernare. Totodată el găseşte de cuviinţă de a opera unele modificări în interesul comun de a avea o putere de stat viabilă şi eficientă.
în Codul electoral, care ar stipula un nou principia de alegere a Preşedintele ţării considera că pentru a depăşi civilizat si
Parlamentului fie după un sistem mixt (70 de circumscripţii şi 30 pe democratic situaţia de criză politică acută este nevoie de a se suspenda
liste de partid), fie după un sictem proporţional. reexaminarea şi revotarea Legii din 5 iulie şi să se adopte o hotărâre
Comisia specială pentru examinarea proiectelor de legi privind privind desfăşurarea la 5 noiembrie 2000, a referendumului republican
modificarea Constituţiei a pregătit un aviz privind propunerile şefului constituţional asupra ambelor proiecte de modificare a Constituţiei.
statului. Din toate au fost acceptate doar cîtevaşi anume: a păstra după După cum se ştie, la 21 iulie Parlamentul a revotat Legea din 5
Preşedintele Republicii dreptul la iniţiativă legislativă, a lăsa fără iulie şi a respins propunerea Preşedintelui Republicii Moldova.
modificări art. 86 din Constituţie. Cît priveşte ideea Preşedintelui ţării Potrivit Constituţiei şi hotărîrilor Curţii Constituţionale, Preşedintele
de a se desfăşura la 5 noiembrie 2000 un referendum constituţional, R.M. era obligat să promulge legea în termen de 2 săptămîni.
Comisia specială a găsit de cuviinţă ca această propunere să fie Legea constituţională