Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE S.A.I.A.P.M.
SPECIALIZAREA AGROMONTANOLOGIE

STUDIU PRIVIND EXECUŢIA LUCRĂRILOR


DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE PE
PĂMÂNTURI CONTRACTILE

STUDENT INDRUMATOR

ING. ALBU IOAN


STUDIU PRIVIND EXECUŢIA LUCRĂRILOR
DE ÎMBUNĂTĂŢIRI FUNCIARE PE
PĂMÂNTURI CONTRACTILE

CUPRINS:

1. GENERALITATI
2. DEGRADARILE CONSTRUCTIILOR DIN
AMENAJARILE DE IMBUNATATIRI FUNCIARE
3. SOLUŢII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND EXECUŢIA
LUCRĂRILOR ÎN AMENAJĂRILE DE ÎMBUNĂTĂŢIRI
FUNCIARE
4. STABILIZAREA ARGILELOR CONTRACTILE PRIN
AMESTEC CU MATERIALE NEACTIVE
4.1. Caracterizarea argilei din sistemul de irigaţii Frunzaru
4.2. Determinări pe amestecuri de argilă şi materiale neactive
4.2.1. Umflarea liberă ∆ h/h.
4.2.2. Încercarea la cicluri de umezire-uscare
GENERALITĂŢI
Pământurile argiloase, capabile de umflări şi contracţii mari, sunt întâlnite sub
denumirea de argile contractile, expansive sau active. Aceste pământuri ocupă
suprafeţe mari în multe ţări, în special, în zonele cu climat arid.
În România, pământurile argiloase active (contractile, expansive) ocupă
suprafeţe însemnate în aproape toate zonele geografice ale ţării (fig.1). Distribuţia
zonelor acoperite de argile contractile trebuie corelată cu distribuţia zonelor climatice,
deoarece manifestarea capacităţii de umflare contracţie a argilelor este condiţionată,
într-o mare măsură, de factorii proprii regimului climatic. Argilele active aflate în
zonele cu deficit de umiditate, vor prezenta în perioadele de precipitaţii bogate,
fenomene de umflare importante, în timp ce argilele din zonele cu excedent de
umiditate vor fi susceptibile, într-o măsură mai mare, la variaţii de volum prin
contracţii, în timpul perioadelor secetoase.
În ţara noastră, grosimea stratului de pământuri argiloase contractile este de 1,50
– 2,5m, dar există zone unde poate ajunge la 6,00-8,00m.
Din punct de vedere geologic, formaţiunile de argilă expansivă (contractilă,
activă) din ţara noastră se încadrează în unul din următoarele tipuri [1]:
-formaţiuni de zonă temperată constituite din depozite glaciare, lacustre şi
marine de la sfârşitului terţiarului şi începutul cuaternarului de natură marnoasă-
calcaroasă, decalcifiate prin spălare şi îmbogăţite în coloizi. În această categorie se
înscriu majoritatea pământurilor argiloase din ţara noastră;
-formaţiuni de climă caldă, bogate în materii organice dezvoltate prin evoluţia
biochimică a solului de origine glaciară sau aluviară, care au suferit, în timp, o
importantă evoluţie pedologică, devenind argile fisurate.
Toate argilele sunt potenţial contractile, însă din punct de vedere ingineresc, în
categoria argilelor expansive sau contractile intră numai acele argile capabile să
prezinte umflări sau contracţii mari, ce periclitează rezistenţa şi stabilitatea
construcţiilor la variaţii curente de umiditate, generate de condiţiile locale.
S-a constatat că în condiţii de umiditate scăzută, datorită fenomenului de
contracţie, se dezvoltă fisuri pe orizontală şi verticală , care constituie căi preferenţiale
de infiltrare a apei, la creşterea umidităţii.(fig. 2).
Fig.nr.1 - Răspândirea argilelor Fig.nr.2 - Fisurarea argilelor

Efectele directe ale variaţiilor de umiditate în pământurile argiloase contractile


sunt: contracţia prin uscare, umflarea prin umezire, dezvoltarea presiunii de umflare –
atunci când umflarea este parţial sau total împiedicată- reducerea rezistenţei la tăiere şi
a capacităţii portante a argilei [1, 2].

DEGRADARILE CONSTRUCTIILOR DIN


1.
AMENAJARILE DE IMBUNATATIRI FUNCIARE
La lucrările de îmbunătăţiri funciare executate din sau în pământuri contractile
apar o serie de probleme specifice.
Regimul alternativ de umplere-golire a canalelor de irigaţii favorizează
formarea de fisuri de contracţie. Prin formarea fisurilor se crează căi preferenţiale de
infiltrare a apei. Retenţia îndelungată favorizeză propagarea umidităţii în profunzime.
În straturile în care se execută ramblee pot exista fisuri de contracţie sau se pot
forma fisuri ca urmare a descopertărilor necesare pentru execuţia rambleului. Fisurile
de contracţie pot constitui căi preferenţiale de infiltrare a apei când rambleul este pus
sub sarcină, efectul lor se poate limita la mărirea pierderilor de apă, dar poate să ajungă
la procese intense de eroziune internă (formă de instabilitate hidrodinamică) de natură
să perecliteze stabilitatea rambleului.
Variaţiile de umiditate şi volum ale unor argile, situate la piciorul rambleului,
pot afecta funcţionalitatea acestora; prin umezirea argilei şi mai ales când apa pătrunde
în profunzime prin fisurile de contracţie se poate produce alunecarea rambleului.
În condiţiile unei perioade îndelungată de insolaţie puternică după care urmează
o creştere rapidă a nivelului apei (retenţiei) se pot produce infiltraţii ale apei, care
favorizează degradarea construcţiei.
În afara cazurilor menţionate mai sus, acţiunea defavorabilă a argilelor
contractile se manifestă şi în cazul terasamentelor. Astfel, atunci când se execută o
excavaţie într-un masiv de pământ argilos, prin umezirea argilei, provocată uneori
numai prin adsorbţia vaporilor de apă din atmosferă, are loc umezirea feţelor
glomerulelor , formate prin dezvoltare sistemului de fisuri de contracţie; acestea au
posibilitatea să alunece mai uşor una faţă de alta, ceea ce conduce la pierderea
stabilităţii săpăturii. Intensitatea acestor fenomene este cu atât mai mare cu cât
materialul argilos este mai activ.
La reţelele de conducte îngropate, din sistemele de irigaţii, executate în argile
contractile s-a constatat că, după un timp relativ scurt de funcţionare, au apărut pierderi
de apă în reţea în zona de îmbinare a conductelor. Datorită pierderilor de apă pe la
îmbinări, argila s-a umezit şi prin umezire s-a produs umflarea pământului argilos din
zonă. Efectul presiunilor de umflare, asupra reţelei de conducte, s-a manifestat prin
deplasarea conductelor şi desfacerea îmbinărilor. După remediere, s-a constatat că nu
au mai apărut defecţiuni , ceea ce se explică prin aceea că umflările mari se manifestă
mai intens la început, iar în continuare acestea au o dezvoltare mult mai lentă.

3. SOLUŢII ŞI RECOMANDĂRI PRIVIND EXECUŢIA


LUCRĂRILOR ÎI AMENAJĂRILE DE ÎMBUNĂTĂŢIRI
FUNCIARE
În general, cercetările au arătat că manifestarea fenomenului de umflare –
contracţie, în cazul terenurilor din ţara noastră, nu au intensitate celor menţionate în
literatura de specialitate pentru zonele cu climat arid şi ,deci, degradările nu sunt atât
de grave ca în aceste zone.
Pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare nu există instrucţiuni referitoare la
execuţia lor pe terenuri cu variaţii de volum. Pentru fiecare amplasament, în urma
studiului geotehnic, se dau recomandări pentru execuţia acestor lucrări.
Din cele prezentate s-a văzut că variaţiile de volum sunt provocate de variaţiile
de umiditate provenite din diverse surse.de infiltraţii a apei. În cazul lucrările de
îmbunătăţiri funciare există infiltraţii ciclice generate de caracterul construcţiei.
Combaterea efectelor fenomenului de contracţie – umflare se face prin măsuri
constructive şi tehnologice.
La canale se prevăd îmbrăcăminţi pentru asigurarea unei impermiabilizări care
să nu permită ca apa să se infiltreze în pământul de sub îmrăcăminte. Deoarece, nu se
poate face o etanşare perfectă, se aleg soluţii de impermiabilizare flexibile care pot
prelua eventualele tasări inegale, astfel, prevenindu-se infiltrarea apei pe la rosturile de
îmbinare a căptuşeli canalului.
Pentru conducte, trebuie să se asigure etanşeitatea perfectă a îmbinărilor
Soluţiile tehnologice au în vedere evitarea expunerii pământului argilos la
variaţii de umiditate şi, deci, evitarea apariţia fenomenului de contracţie – umflare.
O altă soluţie, pentru reducerea contractilităţii pământurilor argiloase, este
îmbunătăţirea caracteristicilor acestora prin amestec cu un material neactiv.
4. STABILIZAREA ARGILELOR CONTRACTILE PRIN
AMESTEC CU MATERIALE NEACTIVE

4.1 Caracterizarea argilei din sistemul de irigaţii Frunzaru


Pentru a urmări comportarea argilelor contractile s-au studiat pământurile din
zona sistemului de irigaţii Frunzaru-Boianu. Din raionarea litologică rezultă că pe
acest teritoriu există trei tipuri de pământuri [3]:
- prafuri şi prafuri argiloase loessoide;
- argile prăfoase;
- argile.
Din cele trei categorii de pământuri, cele argiloase incluse în grupa argile au fost
caracterizate ca pământuri contractile. Pentru a urmări comportarea lor în canalele de
irigaţii s-a luat în studiu această zonă. Din determinările de granulozitate, pentru probe
recoltate de pe suprafeţele incluse în categoria de argile contractile, s-au grupat în două
tipuri de pământuri, şi anume (fig.3):
- tipul I – argilă prăfoasă brun cafenie sau cafeniu-roşcată;
- tipul II – praf argilos gălbui-cafeniu cu concreţiuni calcaroase

Fig.nr.3 – Granulozitatea pământurilor analizate

Pentru pământurile argiloase s-au efectuat determinări de indentificare, şi


anume: compozţia granulometrică (fig.3), compoziţia mineralogică (tab.1), determinări
pentru aprecierea activităţii ( tab.2).
Din analiza granulometrică efectuată se remarcă conţinutul în fracţiune fină
(argilă) mare.
Tabelul 1- Compoziţia mineralogică
Suprafaţa fiecărei particule de argilă este
Mineralul Conţinutul sediul unei sarcini electrice negative,
montmorillonit 8 intensitatea acesteia depinde de compoziţia
Illit+Muscovit 12 mineralogică a particulei.
Clorit+Vermiculit 12 Adsorbţia de apă pe suprafaţa particulei
caolinit 11 minerale determină umflarea pământurilor
Cuarţ 20 argiloase; mărimea umflării diferă de la un
Calcit 15 pământ la altul, în limite destul de largi, în
Feldspat 12 funcţie de: tipul şi cantitatea mineraleor
Substanţe organice 1,11 argiloase rezente în pământ, natura şi
SiO2 mobil 4,42 dimensiunile complexului de adsorbţie.
FeO3 liber 3,6 Mineralele argiloase influenţează umflarea
Alte minerale 1,00 pământurilor în următoarele ordine
descrescătoare: montmorillonitul, illitul,
halloysitul şi caolinitul[1,2].
Din determinările mineralogice efectuate se constată că procentele de
montmorillonit şi illit sunt mari, deci şi activitatea de suprafaţă va fi mai mare, iar
argilele vor prezenta umflături la umezire şi contracţii la uscare.
Determinările pentru identificarea activităţii încadrează pământul în categoria
pământurilor contractile (tab. 2).

Tabelul 2 -Determinări pentru aprecierea activităţii argilelor studiate

Valorile Domeniu de
Denumirea caracteristicii experimen valori conf.
tale STAS/243-88
Conţinut de argilă < 2µ m 3-36 15-35 (>30)
(A2%)
Indice de plasticitate (IP 30,5-42 20-35 (>35)
%)
Limita de contracţie (wş 13-10 14-10 (<10)
%)
Umflarea liberă (UL %) 55-95 70 –140 (>140)
Călduramaximâ de 4-6 12 – 37 (>37)
umezire (qumax j/g)
Umiditatea la sucţiune de 12-15 10 – 18 (>18)
15 bari,%, W15
Indice de activitate Ia 1,14-6,43 0,75-1,25
(>1,25)
Criteriu de plasticitate Cp 11,7-27,0 Cp < Ip
Presiunea de umflare (Pu 50 -137 50 – 400 (>400)
kPa)
4.2. Determinări pe amestecuri de argilă şi materiale neactive
Îmbunătăţirea caracteristicilor pământului a fost orientată pe amestecuri cu nisip şi pământ
prăfos-argilos de tip 2, considerat neactiv.
S-a urmărit să se stabilească comparativ îmbunătăţirile realizate cu fiecare
amestec precum şi influenţa cantităţii de material în adaos asupra îmbunătăţirii
realizate. Variantele analizate sunt:
- pământ argilos contractil în amestec cu nisip în proporţie de: 10%, 20% şi 30%;
- pământ argilos contractil în amestec cu praf argilos necontractil (tip 2) în
proporţie de 10%, 30% şi 50%;
Îmbunătăţirea caracteristicilor a fost analizată prin: umflarea liberă ∆ h/h şi
încercarea la cicluri de umezire-uscare a amestecurilor.

4.2.1. Umflarea liberă ∆ h/h.


Tehnologia considerată pentru realizarea probelor a fost prin amestec şi
compctare la wopt. Termenul de comparaţia l-a constituit o probă martor de argilă
contractilă-compactată.Rezultatele obţinute sunt reprezentate în figura 4. În toate
cazurile se constată o scădere evidentă a umflării pământului tratat. Procesul de
umflare desfăşurat în condiţii identice pentru toate probele prezintă o tendinţă de
stabilizare după 20-40 ore. Ca valoare de comparaţie a fost considerată umflarea
maximă înregistrată pe parcursul determinării.

Fig.nr.4 – Umflarea relativă pentru argilă contractilă în amestec cu nisip şi praf


argilos necontractil

Din încercările pentru determinarea umflării libere ∆ h/h se desprind


următoarele:
- toate soluţiile de tratare a pământului argilos activ încercate pot realiza o
îmbunătăţire a caracteristicilor acestuia;
- eficienţa maximă obţinută a fost cu pământ local necontractil.
4.2.2. Încercarea la cicluri de umezire-uscare
Comportarea materialelor tratate la acţiunea degradantă a unui proces de
contracţie-umflare s-a făcut pe pastele de pământ ce au fost supuse unor cicluri
repetate de umezire-uscare.
Umezirea s-a realizarea prin amestec cu apă, iar uscarea în etuvă.
Au fost efectuate pentru toate probele câte trei cicluri de uscare (24 ore)-umezire (24
ore). Pe parcursul încercării a fost urmărită, prin fotografii, executate la sfârşitul
fiecărui ciclu, evoluţia fisuraţiei probelor.
Observaţiile efectuate asupra probelor în timpul procesului de contracţie-
umflare relevă că:
- argila prăfoasă contractilă-proba martor suferă în procesul de contracţie o
fisurare accentuată, care se repetă şi se dezvoltă cu fiecare ciclu parcurs;
- tratrea pământului diminuază procesul de fisurare;
- în toate cazurile gradul de îmbunătăţire a caracteristicilor pământului
evidenţiat prin încercarea de umflare, se reflectă şi în comportarea materialului prin
uscare;
- cea mai bună comportare o prezintă probele tratate cu nisip şi apoi pământ
necontractil.

5. CONCLUZII
Din cele prezentate s-a văzut că variaţiile de volum ale pământurilor contractile
sunt provocate de variaţiile de umiditate, provenite din diverse surse de infiltraţie a
apei. În cazul lucrărilor de hidroamelioraţii există infiltraţii ciclice generate de
caracterul construcţiei.
Faţă de rezultatele obţinute asupra îmbunătăţirii caracteristicilor pământului
contractil din zona sistemului de irigaţie luat în studiu se apreciază că, toate soluţiile
analizate realizează o diminuare a activităţii acestuia. Eficienţa diferitelor soluţii pare
comparabilă.
Dacă se are în vedere însă utilizarea materialului local, se poate adopta soluţia
cu praf argilos necontractil, ţinând seama că din curbele ∆ h/h= f(t) a reieşit că cele
mai mici umflături se obţin la amestecurile cu pământuri necontractile.

BIBLIOGRAFIE
http://www.fifim.ro/Cercetare/