Sunteți pe pagina 1din 2

Luna plina de carte

Se zvoneste prin oras de un event de 30 de zile, in cadrul caruia se citeste


mult si peste tot; de la sali de lectura, la cafenele, radio si in locuri publice. Cand
am auzit de el, prima reactie a fost de repulsie, ca nu cumva sa mi se recite o
poezie in plina strada.
Dar, o dupa-masa in Joy’s mi-a schimbat cu 180º viziunea asupra intregului
proiect. Nu, nu am avut parte de o revelatie divina, doar am impanzit tavanul
cafenelei cu barcute din hartie de toate marimile. In decurs de cateva ore, eu si inca
doi prieteni i-am cunoscut pe organizatori si am devenit voluntarii unei miscari de
culturalizare a aradenilor. Idea e simpla. Ai nevoie de o carte, un cititor, o mana de
oameni cu timp liber, cativa organizatori entuziasti si vreme buna. Actiunea o poti
desfasura oriunde ; Catalin va supraveghea bunul mers al lucrurilor , asigurandu-se
ca plictisul nu e contagios, iar Sorin va fi acolo sa capteze pe hartia fotografica
reactiile auditoriului la actiunea lor. Bulevardul a fost impanzit de postere, plasate
in locuri legale sau nu, de voluntarii entuziasti, cu scopul de a avertiza aradeanul
de ‘harababura’ culturala din orasul sau.
Pentru ca oameni de caracter sa mai treaca si prin Arad, criticul Dan C.
Mihailescu a fost invitat sa vorbeasca despre carte. Inceputul nu era promitator, un
sfert din sala fiinde reporteri si oameni de cultura din Arad, tineri cat sa-i poti
numara pe degete, cadre didactice, cativa binevoitori si... scaune goale. Cum
dansul nu avea un discurs deja pregatit preferand sa vorbeasca liber ‘in functie de
auditoriu’, s-a prezentat ca un tip care nu pretinde ca are buzunarele pline de
revelatii, dar a carui afirmatii nu te lasa indiferent, desi debitul sau verbal cu greu
iti permite sai analizezi fiecare cuvant. Poate si datorita profesiei, a reusit sa
vorbeasca aproape non-stop timp de o ora si jumatate si sa nu plictiseasca pe
nimeni. A abordat subiecte de la complexele din copilarie la puternica infulenta a
lui Cioran asupra sa, facand o incursiune nu doar in universul cartilor de ieri si de
azi, pe care il are la degetul sau mic, dar si in experienta sa de viata, recunoscand
influenta mamei asupra formarii sale ca persoana si slabiciunea pentru piesele de
teatru, in timp ce un film il lasa rece. Fiind un conservator convins, a acceptat cu
greu distantarea tinerilor de lectura, dar inca le recomanda acestora cartea ca punct
de sprijin pentru formarea lor ca indivizi (‘Vreau sa-i conving pe tineri sa citeasca
Sexus de Henry Miller in loc sa se uite la un film porno. Mie nu-mi trebuie
amfiteatre pline, vreau doar sa determin pe un singur om sa citeasca. Si daca acesta
este tanar, sunt si mai fericit.’). Stie ce este o personalilate publica dar a reusit sa ni
se dezvaluie ca om, vorbind detasat despre orice subiect propus de sala. Unele
afirmatii ca ‘tinerii vor astazi doar sex, drugs and rock&roll’ m-au revoltat, dar el
nu parea sa fie afectat de impactul afirmatiilor sale asupra salii, plecand asa cum a
venit, cu zambetul pe buze.
Despre popularitatea acestui om mi-am dat seama abia acasa, cand i-am dat
un search pe Google, sa vad daca mai are ceva de spus.