Constantin (Costache) Negruzzi (1808, satul Hermeziu, județul Iași – 24 august 1868) a fost un

om politic și scriitor român din perioada pașoptistă.

Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face cunoștință cu
poetul rus Pușkin, care-i deșteaptă gustul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care
ia lecții de limba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări
literare:Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822
Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau toți
fiii de boieri pe atunci.

În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia

Elenei de Marmontel), și câteva nuvele, care făcură mult efect.

Ales, în 1837, deputat de Iași în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul

Organic, apoi ca funcționar superior, și ca director al teatrului (alături de Mihail
Kogălniceanu șiVasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale și doritor de progres.
În 1840 este ales primar al orașului Iași.
Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi

Tema nuvelei este de factura romantica, este evocat destinul unui tiran sangeros
Alexandru Lapusneanu intors la cea de a
doua domnie.

Aparuta in martie 1840 in primul numar al revistei Daica literara, opera literara "Alexandru
Lapusneanul" este una intre cele mai cunoscute nuvele istorice ale lui C. Negruzzi.
Alexandru Lapusneanul este o scriere care se caracterizeaza prin obiectivitatea relatarii,
naratorul nu se implica in evenimente si nu le comenteaza, acesta nici macar nu-si face simtita
prezenta. Naratorul acestei opere literare este neutru si astfel nu se mai poate pune problema
unei legaturi intre cititor si acesta
Sursa de inspiratie a lui Negrizii este istoria, astfel, aceasta opera literara dovedeste ca este o
nuvela istorica incercand sa reconstituie artistic o serie de evenimente relatate in cronica lui
Grigore Ureche, si cea a lui Miron Costin. Personalitatile istorice prezente in aceste cronici devin
personaje ale nuvelei istorice, aceasta metamorfoza are loc prin intermediul transfigurarii
artistice care este datorata talentului autorului ale carui idei artistice sunt sustinute de aceste
personaje.

Nuvela e structurata pe 4 capitole, fiecare capitol cu cate un motto care a devenit o

adsevarata metafora.
1) "Daca voi nu ma vreti, eu va vreau"
Dupa ce Iacob Euclid, poreclit Despotul, murise de mana lui Stefan Tomsa, iar
dupa ce Alexandru Lapusneanu fusese invins
de doua ori, se retrasese la Constantinopol. El pleaca spre Moldavia cu gandul
de a-si recapata tronul cu ajutorul celor
7 mii de spahii si celor 2 voinici Bogdan si Motoc, postelnicului Veverita, si
spatarului Stroici. Ajuns in Moldova,
Lapusneanu afla ca nu este dorit nici de popor nici de boieri. Printre acesti
boieri se afla si Motoc cel care-l vanduse
o data pe Lapusneanu, cum l-a vandut si pe Iacov Eraclid, dupa ce aflase de la
Alexandru Lapusneanu ca va domni peste
 Moldova cu sau fara acordul boierilor sau al poporului. Motoc incearca sa-l
faca sa aiba din nou incredere in el, dar
subtil Lapusneanu taindu-i vorbele mieroase cu zicatoarea: "Lupul parul
schimba dar naravul ba" Lapusnuanu recunoaste ca
nu-si va pata sabia cu sangele lui Motoc, care sub orice forma incearca sa-l
ademeneasca pe Lapusneanu sa aiba incredere
in el.

2) "Ai sa dai sama doamna"

Tomsa nefiind pregatit sa se infrunte cu Alexandru fuge in Valahia astfel incat
Lapusneanu isi recapata usor tronul.
Devenind domnitor, poporul spera intr-o viata mai buna cu el in timp ce
boierii sunt ingroziti. Dar acesta dezamageste poporul dand foc la toate
cetatile Moldovei in afara de Hotin. Domnitorul lua toate averile boierilor sub
tot felul de pretexte, fara ca acestia sa se impotriveasca sau sa macar sa
comploteze impotriva lui caci stiau ca vor fi omorati asa cum au fost omorati
si alti boieri
Alexandru cunoscan-do pe fiica lui Petru Rares, Ruxandra se casatoreste cu
ea,
casatoria fiind facuta cu ajutorul intereselor comune a celor doi soti.
Zilele treceau astfel incat intr-o zi pe Ruxandra o
opri in strada o femeie care ii spuse ca e vaduva ca are 5 copii si ca sotul ei ucide
fara mila, si pentru faptele rele facute de sotul ei Ruxandra va plati. Aceasta se
sperie si il roaga pe Lapusneanu sa nu mai ucida pe nimeni. Acesta ca
drept leac pentru tristetea ei da un mare ospat la palat la care erau invitati toti
boierii.

3) "Capul lui Motoc vrem"

Dupa ce fusesera anuntati toti boierii de marele ospat ce va fii dat, ei se dusera
la mitropolie unde veni si Lapusneanu pentru a asculta slujba dupa care,
Lapusneanu cobora si pupa moastele sfantului Ioan In mitropolie el cuvanta in
fata
boierilor si a poporului spunand ca este timpul sa termine cu toate crimele si ca
de acum inainte sa se aiba cu boierii ca fratii. Acesta este iertat de boieri si de
popor, mai putin de boieri : Spancioc si Stroici acestia nefiind luati in
seama. Dupa acel discurs boierii incalecara pe cai si pornira spre palat. In
interiorul palatului o masa ca-n povesti
astepta Dupa ce se ospatara Lapusneanu il lovi in cap cu Buzduganul pe boierul
Veverita in timp ce acesta se inchina in fata lui. Dupa aceasta incepe un adevarat
razboi intre osteni si boieri ramanand dupa batalie o baie de sange .Poporul,
stand la poarta palatului striga in gura mare "Capul lui motoc vrem", facandu-l pe
acesta vinovat pentru cele intamplate.
Domnitorul dadu norodului ceea ce cereau sub forma de cadou de la domnitor
asezand capetele boierilor sub forma de piramida dupa rangul fiecaruia
Lapusneanu o chema pe Ruxandra care ingrozita lesina.

4) "De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu"

Dupa 4 ani de la acel macel, pe tiran il apuca dorul de a ucide asa ca incepu a
ucide din oamenii norodului, peste care pusese stapanire. Dar il chinuia gandul
ca nu a petut sa-i omoare pe cei doi boieri:Stroici si Spancioc, pentru asta
trebuia sa-i supravegheze, astfel incat se muta in cetatea Hotinului unde se
inbolnaveste. Fiind pe patul mortii acesta ceru sa fie popit inainte sa moara, dupa
care lesina. Dupa un timp indelungat isi reveni si ceru ca Ruxandra si fiul ei
sa fie omorat, cu toate ca avea mustrari de constiinta. Moartea lui Lapusneanu
pusa la cale de cei 2 boieri care-l
otravesc. Trupul sau a fost dus la manastirea Slatina.