Revist` lunar`

„Prin defini]ie,
de cultura ideilor
editat` de o guvernare nu are con[tiin]`.
Academia Ca]avencu

Director Uneori are o politic`,

H.-R. Patapievici
dar nimic mai mult.“
Anul V Num`rul 5 (56)
MAI 2009
4,9 lei Albert Camus

Dosar
Criza mondial`
Explica]ii liberale
Coordonator:
Ionu] Sterpan

Disiden]ele r`s`ritene \n oglind`

H.-R. Patapievici
 IDEI \N DIALOG
Anul V NUM~RUL CINCI (CINCIZECI {I {ASE) h MAI 2009

3 h T R A I AN U N GU REA N U
Multe [i (nu chiar) Adev`rata criz` (economia nu conteaz`)
5 h A L E X . LEO {ERB A N ÎN D IA LOG CU A N D REI GORZO
m`runte Atît de aproape, atît de departe
10 h DA NIEL CRISTEA - EN A CHE
O veste îmbucur`toare: dup` ce Suhrkamp a vândut 3.500 O istorie critic`
exemplare din De ce iubim femeile, la editura austriac`
Zsolnay Aripa stâng` din Orbitor a ajuns la a patra edi]ie, 12 h Dosar : Criza mondial`. Explica]ii liberale
cu 10.000 exemplare! 13 h I O NU} STERP A N ÎN D IA LOG CU P ETER J . B OETTK E
În ce const` criza actual`
h D A N C . M I H~ IL ES CU P AG . 7
14 h L U DW IG VON MI SES
Ciclul economic [i expansiunea creditelor
15 h I NT E RVIU CU TOM P A LMER
Alma mater potestas Politicile interven]ioniste vor accentua criza
17 h I O NU} STERP A N
În universitatea aservit` puterii din ultimele decenii, Mecanisme ale crizei
rolul gînditorului dezinteresat este treptat înlocuit cu cel 18 h VL A D TOP A N
al tehnocratului. Este epoca managerilor universitari [i a C`tre apoteoza socialismului monetar
inginerilor care conduc lumea academic`. 19 h R A DU N ECHI TA
Criza a fost cauzat` de politicile infla]ioniste
h TE R E Z A - B R Â N D U { A PA L A D E PAG. 33 20 h B O G D A N C. EN A CHE
Nu salva]i de la faliment Europa de Est
22 h B O G D A N GL~ VA N
Apostazia exemplar` O critic` a explica]iilor oferite
23 h H O R I A TERP E
De multe ori, când te apropii de un autor care este Politicile anticriz`
considerat a fi un geniu, o faci cu o deferen]` care împiedic` 24 h A NDREI TRA N D A F IRA
receptarea mesajului. {i aceasta pentru c` personalitatea cu Falsificarea banilor de c`tre institu]iile statului
care te a[tep]i s` te întâlne[ti este atât de cople[itoare încât 25 h C O SMI N MA RIN ESCU
tinde s` î[i oculteze propria oper`. Nu este neap`rat [i cazul Capitalism cu prezum]ie de vinov`]ie
lui Leszek Kołakowski 26 h SO R IN CU CERA I
O surs` a fricii de capitalism
h A N D R EI } ~ R AN U P A G . 37
27 h M I H A IL RA D U SOLCA N
Soros, dintr-o perspectiv` libertarian`
28 h O C T A VI A N - D RA GOMIR J ORA
SCRIU |N ACEST NUM~R Geopolitica infla]iei
Madeea Axinciuc Doctor în filozofie, pred` la sec]ia Alina P`tru Doctor în [tiin]a religiilor [i teologie al
de [tiin]e iudaice, Universitatea din Bucure[ti. Ultima Universit`]ii din Graz, lector la Facultatea de Teologie
carte publicat`: Profetul [i oglinda fermecat`. Despre „Andrei {aguna“ din Sibiu. Ultima carte publicat`: Die
30 h H O R A }I U P EP I N E
imagina]ie [i profe]ie în C`l`uza r`t`ci]ilor de Moise kommunikative Dimension des Symbols, 2007. Ignoran]` [i legiferare
Maimonide, 2008. Hora]iu Pepine Ziarist [i publicist. 31 h H O R I A B A RN A
Horia Barna Profesor, traduc`tor, editor. A tradus Emanuel-Mihail Socaciu Lector la Facultatea de Filosofie,
Carlos Fuentes, Diana sau Zei]a solitar` a vîn`torii, 2003 Universitatea din Bucuresti, doctor în filozofie al Sondaje: criz` [i absenteism
[i Jil]ul vulturului, 2004. Universit`]ii din Bucure[ti. Ultima carte editat`: Filosofia 32 h A L E X A N D ER B A U MGA RTEN
Alexander Baumgarten Doctor în filozofie [i licen]iat în politic` a lui Thomas Hobbes, 2001.
filologie clasic`, pred` la Universitatea „Babe[-Bolyai„ Mihail Radu Solcan Profesor la Facultatea de Filosofie, Despre logic`, sub copaciul lui Porfirie
din Cluj. Ultima carte publicat`: Principiul cerului. Universitatea Bucure[ti. Ultima carte publicat`: 34 h E U G EN MU N TEA N U
Eternitatea lumii [i unitatea intelectului în filozofia Introducere în filosofia min]ii din perspectiva [tiin]ei
secolului al XIII-lea, Humanitas, 2008. cogni]iei, 2000. Repere ale tradi]iei biblice române[ti
Daniel Cristea-Enache Critic literar. Ultima carte Ioan Stanomir Pred` la Facultatea de {tiin]e Politice, Uni- 39 h E M A NU EL- MIHA I L SOCA CIU
publicat`: Timpuri noi, 2009. versitatea din Bucure[ti. Ultima carte publicat`: Spiritul
Sorin Cucerai Filozof [i publicist. conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, 2008. Anticapitalism la bani m`run]i
Bogdan Gl`van Lector, Universitatea Româno- Ionu] Sterpan Coordonator de programe, Centrul de 40 h A L I NA P ~ TRU
American`, Bucure[ti. Analiz` [i Dezvoltare Institu]ional` (CADI).
Octavian-Dragomir Jora Asistent universitar la ASE Alex. Leo {erban Critic de film. Ultima carte publicat`: De Tradi]ia patristic` în modernitate
Bucure[ti, publicist. ce vedem filme, 2006. 44 h H O R I A VICEN }I U P ~ TRA {CU
Cosmin Marinescu Conf. univ. dr. la ASE Bucure[ti, Horia Terpe Director executiv al Centrului de Analiz` [i
fondator al Centrului pentru Economie [i Libertate (EcoL). Dezvoltare Institu]ional` (CADI). Înainte de r`ul secolului XX
Dan C. Mih`ilescu Scriitor, critic [i istoric literar. Ulti- Vladimir Tism`neanu Profesor de {tiin]e Politice la 45 h VA L E N TIN Q U I N TU S N I COLESCU
ma carte publicat`: Despre omul din scrisori. Mihai University of Maryland, Fellow, Woodrow Wilson Center.
Eminescu, 2009. Ultimele c`r]i publicate: Stalinism pentru eternitate – O
Cum nu se scrie istoria
Mircea Mih`ie[ Scriitor, anglist, critic literar, pred` istorie politic` a comunismului românesc, 2007; Refuzul 46 h M A DE EA A X I N CIU C
la Universitatea de Vest din Timi[oara. Ultima carte
publicat`: Metafizica detectivului Marlowe, 2008.
de a uita, 2007; Perfectul acrobat. Leonte R`utu, m`[tile
r`ului (coautor Cristian Vasile), 2008.
Înl`n]uiri miraculoase. Eliade – Culianu – Idel
Eugen Munteanu Profesor la Universitatea „Al. I. Cuza„ Vlad Topan Pre[edintele Institutului Ludwig von Mises, 47 h M A R ILEN A VLA D
din Ia[i. Ultima carte publicat`: Lexicologie biblic`
româneasc`, 2008.
România.
Andrei Trandafira Coordonator de programe, Centrul de
Neoplatonismul. Mistica principiului prim
Mihail Neam]u Doctor în teologie al Universit`]ii din Analiz` [i Dezvoltare Institu]ional` (CADI). 48 h I O A N STA N OMIR
Londra. Ultima carte publicat`: Bufni]a din d`râm`turi.
Insomnii teologice în România post-comunist`, 2008.
Andrei }`ranu Politolog, pred` la SNSPA. Ultima carte
publicat`: Resursele puterii. Statul neopatrimonial în
Agentul secret
Radu Nechita Pre[edintele Centrului Independent pentru România (coautor), 2008. 49 h M I H A IL N EA M}U
Studii de Economie [i Drept. Lector la Universitatea
„Babe[-Bolyai“.
Traian Ungureanu Jurnalist, cronicar [i eseist politic,
cronicar [i eseist sportiv. Ultima carte publicat`: Încotro
Sf. Grigorie de Nyssa: limbaj [i frumuse]e
Tereza-Brîndu[a Palade Doctor în filozofie, pred` la duce istoria României, 2008. 51 h VL A DIMI R TISM~ N EA N U
Facultatea de {tiinte Politice, SNSPA. Ultima carte Marilena Vlad Doctorand la EPHE, Paris [i la Universitatea Revolu]iile din 1989. Cauze, semnifica]ii, consecin]e
publicat`: Noaptea gîndirii metafizice, 2008. Bucure[ti. A tradus din Plotin [i Damascius.
H.-R. Patapievici Scriitor. Ultima carte publicat`: Despre Valentin Quintus Nicolescu Doctorand în [tiin]a politic` la 52 h M I R CEA MIH~ I E{
idei & blocaje, 2007. SNSPA Cercul s-a închis, durerea s-a stins
Horia Vicen]iu P`tra[cu Pred` la Facultatea de Filozofie,
Universitatea „Spiru Haret„, Bucure[ti. Ultima carte 54 h H .- R . P A TA P I EVICI
publicat`: Despre urât [i al]i demoni, 2005. Disiden]ele r`s`ritene în oglind`

este o marc` a grupului
Revist` lunar` de cultura ideilor
editat` de Academia Ca]avencu.
Apare în prima miercuri a fiec`rei
luni. De[i apare la Bucure[ti, ID nu
este o revist` bucure[tean`.
Caracterele cu care este scris
acronimul ID au fost desenate
de Albrecht Dürer în ultimul an
Adres`: Pia]a Presei Libere nr.1, Casa Presei, corp A3, et.4, CONCEP}IA GRAFIC~, DESIGN: ABONAMENTE: Elena Teodorescu DISTRIBU}IE: SC Ca]avencu SA
sector 1, Bucure[ti, cod 013701. Tel. redac]ie: 021–549 3736 elena.teodorescu@gruprc.ro DIRECTOR DISTRIBU}IE:
www.ideiindialog. ro tel. 021/3114061 Alexandru Miri[tea
mail: abonamente@gruprc.ro alexandru.miristea@catavencu.ro
al vie]ii, 1528, [i pot fi g`site Lucrarea de pe copert` apar]ine REDAC}IA DEPARTAMENT V|NZ~RI tel: 318 55 31; 318 55 32
\n ultima parte a lucr`rii sale lui Devis Grebu. PUBLICITATE: Florin Petre PUBLISHER:
Vier Bücher von menschlicher DIRECTOR: H.-R. Patapievici florin.petre@gruprc.ro Nicolae-Ionu] Sârbu
Proportion. Toate desenele acestui num`r REDACTOR-{EF: George Arun tel: +40.722.151.344 DIRECTOR QUALITY MEDIA:
au fost realizate de Devis Grebu, arun@ideiindialog.ro TRAFFIC MANAGER:
Acesta este num`rul lunii cu excep]ia lucr`rii de la pag. 43, Mihnea Vasiliu
SGR: Alexandru Gabor Ana-Maria Smarandache EDITOR: SC Ca]avencu SA
mai 2009 [i este distribuit a lui Florin Mitroi. anamaria.smarandache@gruprc.ro
alexandru.gabor@ideiindialog.ro
\ncep\nd cu 6 mai. PRODUC}IE: Gabriel Preutu Tip`rit la Tipografia
CORECTUR~: Radu Dobând`
Are 56 de pagini. DTP: Virgil Mercean gabriel.preutu@gruprc.ro România Liber`

12
Criza mondial`.
Explica]ii liberale
DOSARELE
Cuvânt introductiv
o IONU} STERPAN o
A
NALIZELE urm`toare
ap`r` capitalismul în fa]a
asalturilor socialiste [i
interven]ioniste ap`rute
odat` cu criza economic`
[i prelungite în politicile actuale, care
eludeaz` în mod artificial falimentul,
un element esen]ial într-o ordine
economic` eficient` ca pre] necesar
pentru decizii economice gre[ite,
[i sporesc controlul statului asupra
economiei prin hiperreglementarea
pie]elor.
Articolele sunt rodul unor reflec]ii
[i dezbateri profesioniste de idei într-
o re]ea extins` geografic [i doctrinar
dincolo de grupul nucleu de discu]ii
de la CADI, o re]ea între cercet`tori
cu un bagaj conceptual comun, dar
suficient de eterogeni încât s` î[i ofere
noi perspective [i schimb`ri de accen-
te. Discu]ii cu profesorul Drago[ Paul
Aligic`, un atelier filosofic moderat
de profesorul Adrian-Paul Iliescu
la Facultatea de Filosofie dedicat
clarific`rilor conceptuale anterioare
ipotezelor empirice cu privire la cau-
zele [i solu]iile actuale ale crizei con-
stituie r`d`cini notabile ale acestor
articole. Interesul pentru idei, mobili-
tatea centrelor intelectuale [i afilierile
multiple sunt semne c` putem reînvia
tradi]ia liberal` a discu]iilor.
Autorii prezint` asem`n`ri de fa-
milie [i pot fi numi]i libertarieni f`r`
s` existe o tr`s`tur` comun` tuturor.
Cei mai mul]i urmeaz` tradi]ia [colii
austriece [i articolul seminal al lui
Ludwig von Mises: principala cauz` a
recesiunilor st` în generarea excesiv`
de moned` de c`tre institu]ia statu-
lui. Procesul infla]ionist încurajeaz`
investi]iile peste nivelul acceptabil
de risc creând aparen]a rentabilit`]ii
[i altereaz` pre]urile relative creând
valuri de investi]ii proaste. Dac` banii
reprezint` îndrept`]iri la bunuri [i
servicii, atunci propagarea de moned`
nou` pe canale selective administrate
în condi]ii de monopol este [i profund
imoral`, întrucât modific` structu-
ra de îndrept`]iri existent` (Andrei
Trandafira).
Colec]ia prezent` este un discurs
colectiv împotriva socializ`rii pierde-
rilor (Bogdan Enache, Bogdan Gl`van),
a subven]ion`rii de c`tre stat [i a
credit`rii preferen]iale a sectorului
imobiliar (Cosmin Marinescu), a pro-
cedurilor birocratice greoaie de re-
alocare a capitalului [i sistemului
de rezerve frac]ionare (Vlad Topan).
Politicile economice gre[ite vin pe
terenul unei disponibilit`]i psiho-
logice nefavorabile capitalismului
(Sorin Cucerai). Dac` prin mecanis-
mul pre]urilor libere pia]a pune la
lucru o cantitate uria[` de informa]ie
dispersat` în totalitatea agen]ilor eco-
nomici, în momente dificile oamenii
vor respinge un fenomen complex pe
care nu îl în]eleg. Ei vor da curs unor
tendin]e de întoarcere la tribalism [i
la procese de produc]ie rudimentare
u[or de cuprins cu mintea.
În mare, pozi]ia grupului de autori
este c` recesiunile economice sunt
generate sau cel pu]in grav adâncite
de politicile guvernamentale. {i nu
accidental. În primul rând, pentru
c` vulnerabilit`]ile pie]ei pe care
ac]iunea colectiv` are preten]ia s`
le rezolve se reg`sesc din plin în
mecanismul politic (Ionu] Sterpan);
un exemplu st` în jocul reflexiv
dintre estimarea valorii [i ac]iunea
investi]ional` pe pie]ele financiare
(Mihail Radu Solcan). În al doilea rând,
pentru c` guvernan]ii în democra]iile
reprezentative ac]ioneaz` într-o struc-
tur` de stimulente favorabil` crize-
lor (Peter J. Boettke). Teoria alegerii
publice arat` cum politicienii caut`
modalit`]i de a concentra beneficii
în mâinile celor care le pot finan]a
sprijinul politic [i de a dispersa cos-
turile în rândul popula]iei. Pe de o
parte, asist`m la o aliniere de interese
între guvernan]i [i marile afaceri în
c`utare de asigur`ri publice împotri-
va falimentelor: un mod de concen-
trare a beneficiilor. Pe de alta, suntem
martorii cheltuielilor în deficit, a
continuei devaloriz`ri a monedei
[i datoriilor publice uria[e (Bogdan
Enache): un mod de dispersare a cos-
turilor. Pe acest fundal, recomandarea
keynesist` de a injecta lichidit`]i
pentru „deblocarea economiei“ î[i
ofer` serviciile clasei politice [i ma-
rilor companii favorizate, în dauna
liberei concuren]e [i aloc`rii corecte
a capitalului. Faptul c` o alian]` cu
actorii influen]i este avantajoas` [i
pentru „exper]i“ explic` percep]ia
comun`, dar gre[it` c` am tr`i într-
un sistem capitalist, pasibil de blam
pentru desf`[urarea evenimentelor, [i
nu într-unul profund interven]ionist
(Cosmin Marinescu). Acela[i lucru
explic` de ce discursul [colilor de
gândire favorabile status-quo-ului este
atât de influent (Bogdan Gl`van, Peter
J. Boettke, Radu Nechita).
Este avantajos pentru guvernan]i
ca modalit`]ile de dispersare a cos-
turilor s` fie netransparente. {i din
acest motiv, dar [i din ignoran]`,
interven]iile politice în economie
introduc doze de incertitudine (Radu
Nechita) [i încurc` lucrurile (Mihail
Radu Solcan). Cu atât mai mult într-
un mediu în care discursurile pani-
carde ajut` în campania electoral` [i
l`rgesc accesul politic c`tre pârghii
economice din ce în ce mai mari. De
obicei, pachetele de r`spuns sunt
sau gre[ite, sau vin în contratimp.
O parte din solu]ia g`sit`, preluarea
leadership-ului de c`tre organismele
interna]ionale, introduce totu[i un
efect benefic de coordonare a statelor
[i de lini[tire a agen]ilor economici
(Horia Terpe). Pe termen scurt, ea
stopeaz` [i escaladarea reac]iilor
protec]ioniste respinse de Tom Pal-
mer. Îns` absorbirea costurilor fa-
limentelor de c`tre Banca Central`
European`, FMI [i Banca Mondial`
introduce hazard moral, iar costurile
Scriu \n acest dosar
Ionu] Sterpan (coordonator)
Vlad Topan
Radu Nechita
Bogdan C. Enache
Bogdan Gl`van
Horia Terpe
Andrei Trandafira
Cosmin Marinescu
Sorin Cucerai
Mihail Radu Solcan
Octavian-Dragomir Jora
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
se vor vedea pe termen lung (Bogdan
Enache, Bogdan Gl`van). Iar dac`, în
condi]iile concuren]ei monetare între
state, în calea infla]ion`rii st`tea cel
pu]in teama c` investi]iile se vor
reloca în medii mai stabile, acum va
sta doar angajamentul fragil luat fa]`
de partenerii la cartelul monetar (Oc-
tavian Jora).
Recomandarea general` este de
retragere gradual` a statului din pro-
cesul de reajustare a pie]ei iar actuala
contrac]ie a creditului s` fie v`zut`
ca o revenire la normal dup` etapa
exceselor monetare. Desigur, mediul
politic actual este impermeabil la
solu]ii radicale precum noi contracte
constitu]ionale care s` stipuleze pla-
foane pentru infla]ie [i deficit, libera-
lizarea produc]iei de moned` (Peter J.
Boettke, Vlad Topan) sau revenirea la
etaloane independente dup` exemplul
aurului (Octavian Jora); [tim [i de ce.
Argument`rile de fa]` ]intesc îns` nu
atât schimbarea, cât în]elegerea. Dac`
sunt suficiente pentru o evaluare mai
informat` a proceselor care ne conduc
via]a [i o recunoa[tere a consecin]elor
interven]iei politice în procesul de
pia]`, obiectivul este atins.
Mul]umesc Funda]iei Konrad Ade-
nauer pentru efortul de sus]inere a
valorilor liberale, tuturor prietenilor
[i asocia]ilor CADI care au contribuit
într-un fel sau altul la proiectul edi-
torial, [i în special lui Bogdan Enache
pentru ideea alc`tuirii unui dosar Idei
în Dialog. j
Interviuri cu
Peter J. Boettke
Tom Palmer
Traducere din
Ludwig von Mises
„The Trade Cycle and Credit Expan-
sion: The Economic Consequences
of Cheap Money“ (Ciclul economic
[i expansiunea creditelor: consecin]ele
economice ale banilor ieftini)
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
În ce const` criza actual`
o IONU] STERPAN ÎN DIALOG CU PETER J. BOETTKE o
Peter J. Boettke este Branch Banking and Trust (BB&T) Professor pentru Studiul
Capitalismului, Director pentru Studii Doctorale [i Profesor de Economie la Mercatus
Center, George Mason University. Specializ`rile sale sunt Teoria Proceselor de Pia]`,
Economia Politic` Comparat` [i Metodologia Gândirii Economice. Peter Boettke este
membru în Consiliul Academic al CADI din 2006.
Ionu] Sterpan: Domnule Peter Boettke,
spune]i-ne pe scurt ce anume st` la baza
crizei actuale?
Peter J. Boettke: Pe scurt, politicile
guvernamentale din ultimii 20 de ani
care pe de o parte au generat investi]ii
proaste, [i pe de alta împiedic` pia]a s`
le corecteze. Pia]a este o permanent`
alocare [i realocare de resurse, ghi-
dat` de semnalele pre]urilor. Dar în
ultimele decenii, de fiecare dat` când
pia]a a încercat s` redirec]ioneze capi-
talul [i for]a de lucru prin intermediul
fluctua]iei pre]urilor [i al falimentu-
lui, statul a introdus politici pentru
a împiedica acest lucru. Ca urmare,
politicile guvernamentale au trans-
format o corec]ie a pie]ei într-o criz`
economic`.
I.S.: Ce crede]i c` îi face pe guvernan]i
s` distorsioneze mecanismul de pia]`?
P.J.B.: Dac` nu este îngr`dit` prin
reguli constitu]ionale, guvernarea
democratic` tinde s` concentreze
beneficiile [i s` disperseze costurile
politicii economice. În actualul sis-
tem institu]ional, actorii politici au o
înclina]ie natural` de a concentra be-
neficiile de partea grupurilor bine orga-
nizate [i bine informate [i de a dispersa
costurile asupra celor neorganiza]i [i
prost informa]i. A[a câ[tig` politicienii
alegerile, [i din acest motiv cei care
concentreaz` costurile [i disperseaz`
beneficiile sunt înl`tura]i. Din p`cate,
o politic` economic` bun`, una care dis-
perseaz` beneficiile, vine în conflict cu
practica politic` bun`, una care concen-
treaz` beneficiile în mâinile celor care
le pot da în schimb sprijin consistent.
Asta înseamn` c` guvern`rile demo-
cratice, dac` nu sunt constrânse s` fac`
altfel, se vor angaja într-un ciclu de
politici ce presupun deficite, datorii [i
o devalorizare continu` a monedei pen-
tru a finan]a concentrarea beneficiilor
[i dispersarea costurilor. Putem vedea
rezultatele cu ochiul liber.
I.S.: În]eleg. S` fie totu[i la mijloc [i
anumite concep]ii gre[ite, dar oneste, în
materie de economie?
P.J.B.: Da, de exemplu ideea c`
Marea Depresie nu a fost cauzat` de
politicile de creditare excesiv` din
anii 1920, combinate cu numeroasele
reglement`ri ale pie]ei în anii ’30, ci de
teama de defla]ie imprimat` b`ncilor
centrale odat` cu contrac]ia monetar`
din anii ’30. {i ea este responsabil` pen-
tru situa]ia actual` [i este des întâlnit`
chiar [i printre sus]in`torii „pie]ei“.
Da fapt, multe din politicile actuale
care vizeaz` infla]ia au retorica luptei
împotriva infla]iei, dar demonstreaz`
în realitate o team` de defla]ie, practica
fiind de fapt infla]ionist`. O abordare
larg acceptat` pentru analiza acestei
probleme se afl` în cartea lui John Tay-
lor Getting Off Track, în care sunt discu-
tate devierile recente de la regula lui
Taylor în politica b`ncilor centrale, în
încercarea lor de a „îndulci“ corec]iile
pie]ei. Acest lucru n-a f`cut decât s`
alimenteze aloc`rile gre[ite prin credi-
tare excesiv`.
În plus, exist` o leg`tur` între aceste
dou` elemente – expansiunea monetar`
a creditului [i iresponsabilitatea fiscal`
–, sursele sale intelectuale putând fi
identificate în doctrina keynesian` [i
în practica institu]iilor keynesiene.
Nu pot s` subliniez destul ce influen]`
uria[` a avut keynesianismul asupra
politicii economice din Occidentul
democratic de dup` cel de-al Doilea
R`zboi Mondial – criza din prezent este
e[ecul keynesianismului, nu un e[ec al
pie]ei [i încrederii în pia]`.
I.S.: Keynesianismul pare c` a fost
resuscitat în media [i în mediul academic
de criza economic`, dar spune]i c` de fapt
nu ne-a p`r`sit niciodat`, ci dimpotriv`, a
fost întotdeauna la lucru.
P.J.B.: Teoriile proaste nu ne-au
p`r`sit niciodat`, ne-am f`cut doar
iluzia c` le-am eliminat. Ideile keyne-
siene au generat institu]ii keynesiene
ce aveau ca scop colectarea de date
keynesiene pentru a formula [i testa
politici keynesiene. Nu este ceva foar-
te complicat: ideile proaste produc
politici proaste, care la rândul lor dau
rezultate proaste. Keynesianismul
trebuie învins, [i motivul este simplu:
l`sat liber, keynesianismul distruge
ca o boal` ]`ri întregi, dând frâu liber
înclina]iilor naturale ale guvernului.
13
DOSARELE
Cum am spus mai devreme, acestea ne
a[az` inevitabil într-un ciclu al defici-
telor, datoriilor de stat [i devaloriz`rii
monedei.
I.S.: Care ar fi calea de ie[ire din
criz`?
P.J.B.: Acum? S` l`s`m b`ncile in-
solvabile s` pice, s` l`s`m pre]urile s`
coboare, afacerile s` dea faliment [i for]a
de lucru s` treac` în [omaj. Nu spun c`
nu e dureros. Dar resursele vor fi realo-
cate rapid prin intermediul ajust`rilor
pie]ei. Uita]i-v` în trecutul corec]iilor
severe, „neîndulcite“, ale pie]ei – acestea
au fost dureroase, dar foarte rapide, de
exemplu Depresia din 1920. Când îns`
statul încearc` s` împiedice corec]ia
pie]ei, depresiile [i recesiunile pot fi
lungi [i dureroase, de exemplu anii 1930
în Statele Unite, Japonia în anii 1990 [i
alte cazuri mai pu]in cunoscute.
Pe termen lung, trebuie s` g`sim
metode de a constrânge în mod efici-
ent guvernan]ii s` rup` acest ciclu de
politici. Recomand Tiger by the Tail a lui
F.A. Hayek sau Democracy in Deficit a lui
James Buchanan drept lecturi obligato-
rii pentru to]i cei care vor s` în]eleag`
problemele fundamentale cauzate
de infla]ie [i finan]area deficitului.
Hayek s-a luptat de-a lungul întregii
sale cariere s` g`seasc` politici care
s` frâneze infla]ia [i tendin]a politic`
de expansiune a creditului [i a ajuns
la concluzia c` acest lucru nu poate
fi realizat decât prin dena]ionalizarea
monedei. La fel, [i James Buchanan a în-
cercat s` g`seasc` metode de a controla
finan]area în deficit prin intermediul
contractului constitu]ional. A încercat,
dar aceste metode nu au avut succes.
Federalismul fiscal (guvernarea descen-
tralizat`) sau contractul constitu]ional
sunt solu]ii notabile, dar cred c` ar
trebui s` imagin`m [i alte moduri de
a constrânge tendin]ele naturale ale
finan]`rii de c`tre stat din deficit [i prin
infla]ie. Cred c` ar trebui luate în consi-
derare idei mai radicale, ce vizeaz` pu-
terea enorm` de taxare [i dimensiunea
[i aria de activitate a statului.
În concluzie – trebuie s` restrângem
statul [i s` l`s`m pia]a s` corecteze dez-
echilibrele cauzate de e[ecurile politici-
lor anterioare. Solu]ia noastr` la proble-
mele actuale nu este înt`rirea statului,
ci restric]ionarea sa atât în dimensiune
cât [i în aria de activitate. Un stat care
s` protejeze, nu s` restric]ioneze pro-
prietatea privat`, libertatea contractu-
lui [i a schimbului. j

14
Ciclul economic [i expansiunea
creditelor: consecin]ele
economice ale banilor ieftini
DOSARELE
o LUDWIG VON MISES o
Efectele manipul`rii
politice a dobânzii
Expansioni[tii nu se în[al` afirmând
c` expansiunea creditelor aduce cu sine
un avânt exploziv al afacerilor (booming
business). Ei gre[esc îns` nesocotind
faptul c` o asemenea prosperitate arti-
ficial` nu poate dura [i va sfâr[i inevi-
tabil printr-un declin abrupt (slump), o
depresiune generalizat`.
Atunci când rata dobânzii determi-
nate de pia]` este redus` prin expansiu-
nea creditelor, multe proiecte care îna-
inte erau socotite neprofitabile cap`t`
o aparen]` de profitabilitate. Antrepre-
norul care î[i asum` executarea lor va
trebui s` constate îns`, cât de curând,
c` a luat în calcul date eronate. El a so-
cotit pornind de la pre]urile factorilor
de produc]ie corespunz`toare datelor
pie]ei din faza timpurie a expansiunii
creditelor. Acum îns`, ca urmare a aces-
tei expansiuni a creditelor, pre]urile
respective au crescut. Proiectul nu
mai pare atât de promi]`tor ca înainte.
Fondurile omului de afaceri au devenit
insuficiente pentru achizi]ionarea
factorilor de produc]ie necesari. Dac`
expansiunea creditelor ar înceta, el ar
fi silit s` renun]e la planurile sale. Pe
de alt` parte, atâta vreme cât b`ncile
continu` expansiunea creditelor, fur-
nizând antreprenorilor „bani u[or de
procurat“, ace[tia nu v`d motive de în-
grijorare. Ei împrumut` tot mai mult.
Pre]urile [i salariile cresc exploziv.
Toat` lumea este fericit` [i convins`
c`, de acum, omenirea a dep`[it defi-
nitiv condi]ia sup`r`toare impus` de
raritate, atingând, în fine, prosperitatea
ve[nic`.
În fond, toat` aceast` uimitoare
bog`]ie este fragil`, un castel cl`dit
din nisipul iluziilor. Ea nu poare dura.
Nu exist` nici un mijloc de a substitui
bunurilor de capital inexistente banc-
note [i depozite bancare fictive, acolo
unde este nevoie de ele. Lordul Keynes,
într-un moment de inspira]ie liric`, ne
asigura c` expansiunea creditelor este
bagheta magic` necesar` pentru „mi-
racolul ´…¨ transform`rii pietrelor în
pâine“1. Din p`cate, miracolul acesta,
privit mai îndeaproape, nu este mai
pu]in îndoielnic decât orice alt truc din
repertoriul fachirului indian.
Nu exist` decât dou`
alternative
În primul caz, b`ncile expansio-
niste se cramponeaz` pân` la cap`t,
cu înc`p`]ânare, de politicile lor [i
nu înceteaz` de a furniza afaceri[tilor
banii de care au nevoie pentru a-[i
continua proiectele, în ciuda costu-
rilor de produc]ie supuse cre[terilor
infla]ioniste. Ele sunt hot`râte s` aco-
pere permanent cererea tot mai mare
de credite. Pre]urile [i ratele salariilor
cresc exploziv. Cantitatea de bancnote
[i de depozite ´bancare¨ cre[te nelimitat.
În cele din urm`, publicul în]elege ce se
petrece. Oamenii realizeaz` c` nu se va
pune cap`t produc]iei unei cantit`]i
tot mai mari de substitute monetare
[i c`, de aceea, pre]urile vor continua
s` creasc` în ritm accelerat. Oamenii
în]eleg c`, în aceast` situa]ie, devine o
prostie s` p`strezi bani. Pentru a nu se
num`ra printre victimele sc`derii pu-
terii de cump`rare a monedei, ei se pre-
cipit` s` cumpere bunuri la orice pre],
indiferent dac` au sau nu nevoie de ele.
Orice bun este preferabil banilor. Astfel
apare fenomenul cunoscut în Germa-
nia anului 1923, când Reich-ul a dat un
exemplu clasic de expansiune nelimi-
tat` a creditelor, sub numele de Flucht
in die Sachwerte, precipitarea asupra
valorilor reale. Întregul sistem monetar
se pr`bu[e[te. Puterea de cump`rare
a monedei se tope[te pân` la anulare.
Oamenii recurg la troc sau la utilizarea
unui alt tip de moned`, str`in` sau au-
tohton`. Criza se declan[eaz`.
A doua alternativ` presupune c`
b`ncile sau autorit`]ile monetare devin
con[tiente, înaintea omului de rând,
de pericolele implicate într-o expan-
siune nelimitat` a creditelor. Ele pun
cap`t, de bun`voie, politicilor de su-
plimentare a cantit`]ii de bancnote
[i depozite bancare, încetând s` mai
satisfac` solicit`rile mediilor de afaceri
pentru credite adi]ionale. Atunci se
declan[eaz` panica. Ratele dobânzilor
ating cote excesive, ca urmare a nevoii
acute de bani resim]ite de numeroa-
se firme, amenin]ate cu falimentul.
Pre]urile scad brusc, atunci când fir-
mele amenin]ate încearc` s` ob]in`
fonduri aruncându-[i stocurile pe
pia]`, la pre]uri de nimic. Activit`]ile
productive se restrâng, muncitorii sunt
disponibiliza]i.
Expansiunea creditelor conduce
deci, în mod inevitabil, la o criz`. În
ambele cazuri, produc]ia amplificat`
exploziv, în mod artificial, are soarta
pecetluit`. Pe termen lung, ea este
sortit` colapsului. Efectul pe termen
scurt, perioada de prosperitate, se poate
prelungi uneori mai mul]i ani la rând.
În acest r`stimp, autorit`]ile, b`ncile
expansioniste [i agen]iile lor de rela]ii
cu publicul sfideaz` în mod arogant
avertismentele economi[tilor [i se
mândresc cu aparentele succese ale po-
liticilor lor. Îns`, când vine sorocul cel
amar, ei se spal` cu to]ii pe mâini.
Prosperitatea artificial` nu poate
dura, deoarece diminuarea ratei dobân-
zii, fiind de natur` pur tehnic`, f`r` nici
un temei în configura]ia real` a datelor
pie]ei, a falsificat calculele antrepre-
noriale, generând iluzia c` anumite
proiecte promit s` fie profitabile, când,
de fapt, cantitatea disponibil` a facto-
rilor de produc]ie era, dintru început,
insuficient` pentru finalizarea lor.
În[ela]i de socoteli falsificate, oamenii
de afaceri [i-au extins activit`]ile din-
colo de limitele permise de resursele
de bog`]ie ale societ`]ii. Ei au subeva-
luat grosolan gradul de raritate al fac-
torilor de produc]ie, supraestimându-[i
capacit`]ile productive. Pe scurt, ei au
irosit bunuri de capital rare, malinves-
tindu-le.
Am putea compara întreaga clas`
antreprenorial` cu un constructor
care [i-a luat sarcina s` ridice o cl`dire,
dispunând de o cantitate limitat` de
materiale de construc]ie. Dac` omul
nostru supraestimeaz` aceast` can-
titate, el va concepe un plan pentru
a c`rui execu]ie mijloacele de care
dispune se vor dovedi insuficiente. El
va supradimensiona lucr`rile de ame-
najare a terenului [i funda]iile [i va
descoperi abia mai târziu, pe m`sur`
ce construc]ia avanseaz`, c` îi lipse[te
materialul necesar finaliz`rii structu-
rii. Îns` aceast` descoperire târzie nu
este originea necazurilor sale. Ea nu
face decât s` dezv`luie erori comise în
trecut. Ea m`tur` iluziile, punându-l pe
constructor în fa]a crudei realit`]i.
Nu se va insista niciodat` îndea-
juns asupra acestui punct, deoarece
publicul, mereu în c`utare de ]api
isp`[itori, este de regul` gata s` dea
vina pe autorit`]ile monetare [i pe
sistemul bancar pentru declan[area
crizei. Vina lor ar fi c`, punând cap`t
expansiunii creditelor, au produs o pre-
siune defla]ionist` asupra comer]ului.
Este, desigur, adev`rat c` autorit`]ile
monetare [i b`ncile poart` respon-
sabilitatea orgiilor expansioniste [i a
exploziei economice artificiale rezul-
tate de aici, de[i opinia public`, gata s`
aprobe întotdeauna, din toat` inima,
m`surile infla]ioniste, n-ar trebui s`
uite c` responsabilit`]ile nu le apar]in
numai altora. Acestea fiind spuse, criza
nu este o consecin]` a renun]`rii la
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
politica expansionist`. Ea este urmarea
necesar` [i inevitabil` a unei asemenea
politici. Singura întrebare care se pune
atunci este dac` trebuie continuat ex-
pansionismul pân` la colapsul final al
întregului sistem monetar [i de credit
sau dac` trebuie s` i se pun` cap`t mai
devreme. Cu cât i se pune cap`t mai
devreme, cu atât mai pu]in grave vor fi
daunele produse [i pierderile suferite.
Opinia public` judec` total gre[it
fazele ciclului economic. „Explozia“
artificial` nu înseamn` prosperitate,
afacerile bune fiind doar aparen]`
în[el`toare. Prad` iluziilor, oamenii
sunt indu[i în eroare; se acumuleaz`
malinvesti]ii [i se consum` câ[tiguri
aparente dar ireale, ceea ce revine,
practic, la consumarea capitalului real.
Depresiunea este procesul necesar de
reajustare structural` a activit`]ilor
productive la configura]ia real` a date-
lor pie]ei, i.e., la oferta de bunuri de ca-
pital [i la evalu`rile publicului. Aceasta
înseamn` c` depresiunea este primul
pas pe calea întoarcerii la normalitate,
începutul îns`n`to[irii [i fundamen-
tul prosperit`]ii reale, întemeiate pe
produc]ia efectiv` de bunuri [i nu pe
nisipurile mi[c`toare ale expansiunii
creditelor.
Creditele adi]ionale sunt bineveni-
te într-o economie de pia]` numai în
m`sura în care ele reflect` o cre[tere a
economiilor publicului larg, înso]it` de
cre[terea derivat` a cantit`]ii de credite
reale. A[adar, conduita publicului este
cea care furnizeaz` mijloacele necesare
pentru investi]ii adi]ionale. Dac` pu-
blicul nu furnizeaz` aceste mijloace,
atunci ele nu pot fi create prin magia
nici unui truc bancar. Rata dobânzii,
a[a cum este determinat` pe pia]a
fondurilor de împrumut, nesupus`
manipul`rilor politicii „banilor u[or
de procurat“, exprim` disponibilitatea
popula]iei de a renun]a în prezent la
consumul unei p`r]i din venitul efectiv
câ[tigat [i de a aloca aceast` parte unei
extinderi a proceselor de produc]ie.
Este un semnal adecvat, dup` care se
ghideaz` oamenii de afaceri atunci
când decid cât de mult s`-[i extind`
investi]iile [i ce proiecte corespund sau
nu volumului real de economii [i de
capital acumulat. Politica de reducere
artificial` a ratei dobânzii, sub cota ei
de pia]` poten]ial`, îi mome[te pe
antreprenori, ademenindu-i s` adopte
anumite proiecte care nu se bucur` de
aprobarea publicului. Într-o economie
de pia]`, fiecare membru al societ`]ii
î[i spune cuvântul s`u în determina-
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
rea cantit`]ii de investi]ii adi]ionale.
Nu exist` nici un mijloc de a în[ela
ve[nic publicul prin manipularea ratei
dobânzii. Mai devreme sau mai târziu,
dezacordul publicului cu politica de
supra-expansiune devine manifest. {i
atunci, structura suspendat` în aer a
prosperit`]ii artificiale se pr`bu[e[te.
Dobânda nu este produsul ma[i-
na]iunilor unor exploatatori lipsi]i de
scrupule. Decontarea bunurilor viitoare
prin compara]ie cu bunurile prezente
bunurilor prezente fa]` de cele viitoare,
joac` acela[i rol ca [i în capitalism.
Desigur, într-o economie socialist`,
oamenii sunt lipsi]i de mijloacele
exprim`rii [i impunerii propriilor lor
judec`]i de valoare, [i numai judec`]ile
de valoare ale puterii politice conteaz`.
Unui dictator nu-i pas` dac` masele
aprob` sau nu volumul ´de resurse¨
alocat de el consumului curent sau
pe cel alocat investi]iilor adi]ionale.
Dac` dictatorul investe[te mai mult,
Finalul inevitabil
Este esen]ial s` re]inem c` ceea ce
determin` declan[area crizei economi-
ce este dezaprobarea de c`tre public a
întreprinderilor expansioniste, induse
prin manipularea ratei dobânzii. Co-
lapsul edificiului ridicat din c`r]i de
joc este o manifestare a democra]iei
procesului de pia]`.
În zadar se obiecteaz` c` publicul
agreeaz` politica banilor ieftini. Mase-
15
oamenilor. Dac` popula]ia nu este dis-
pus` s` economiseasc` mai mult, redu-
cându-[i din consumul curent, atunci
mijloacele unor extinderi substan]iale
ale investi]iilor lipsesc. Aceasta în-
seamn` c` ele nu pot fi furnizate prin
tip`rirea de bancnote sau prin împru-
muturi acoperite numai de o tr`s`tur`
de condei în conturile bancare. ´...¨
l
1 Paper of the British Experts, April 8, 1943.

este o categorie permanent` a ac]iunii reducând astfel mijloacele disponibile le sunt induse în eroare de aser]iunile
umane, ce nu poate fi abolit` prin pentru consumul curent, popula]ia tre- pseudoexper]ilor, dup` care banii ief- Nota redac]iei: Extrase din memo-
m`suri birocratice. Cât` vreme vor exis- buie s` m`nânce mai pu]in, [i s` nu co- tini pot asigura prosperitatea f`r` nici riul datat 24 aprilie 1946, redactat de

ta oameni care prefer` un m`r disponi-
bil ast`zi unui m`r disponibil peste 25
de ani, va exista dobând`. Nu conteaz`
dac` societatea este organizat` pe baza
propriet`]ii private asupra mijloacelor
de produc]ie, a[adar capitalist`, sau pe
baza propriet`]ii publice, a[adar socia-
list` sau comunist`. Într-adev`r, pentru
orientarea afacerilor unui guvern tota-
litar, dobânda, i.e. evaluarea diferit` a
menteze. Nici o criz` nu se declan[eaz`,
deoarece supu[ii n-au nici un mijloc
s`-[i manifeste insatisfac]ia. Într-un
sistem de pia]` îns`, cu democra]ia eco-
nomic` ce îl caracterizeaz`, suprema]ia
o de]in consumatorii. Cump`rând sau
ab]inându-se s` cumpere, ei hot`r`sc
pierderile sau profitul antreprenorial.
Op]iunea lor este criteriul definitiv al
activit`]ilor productive.
un fel de cost. Ace[tia nu în]eleg c`
investi]iile nu pot fi extinse decât în
m`sura în care se acumuleaz` capital
suplimentar, prin economisire. Ei sunt
indu[i în eroare de pove[tile de adormit
copiii n`scocite de utopi[tii monetari
(monetary cranks), de la John Law [i
pân` la maiorul C.H. Douglas. Îns`
realitatea nu este o poveste de adormit
copiii; ceea ce conteaz` este atitudinea
DOSARELE
Ludwig von Mises, în calitate de consul-
tant, în limba englez`, pentru un grup
de oameni de afaceri [i publicat postum,
sub titlul „The Trade Cycle and Credit
Expansion: The Economic Consequen-
ces of Cheap Money“, în L. von Mises,
On the Manipulation of Money and Credit,
P. Greaves, Jr., ed. (Dobbs Ferry, NY: Free
Market Books, 1978). În române[te de
Dan Cristian Com`nescu. j

Politicile interven]ioniste
vor accentua criza economic`
o INTERVIU CU TOM PALMERo

Închiderea pie]elor a devenit un fenomen obi[nuit. Exist` îns` câ]iva economi[ti,

cei autentic liberali [i libertarieni, care sus]in c` aceste ac]iuni ale guvernelor
na]ionale nu fac altceva decât s` conduc` la stagnare economic` sau s` înr`ut`]easc`
situa]ia economiei globale în general. Printre ace[ti sceptici se num`r` [i renumitul
teoretician liberal, Directorul Universit`]ii Cato, Tom Palmer. Într-un interviu
acordat revistei ruse[ti Expert în timpul vizitei sale în Kazahstan în februarie 2009,
Tom Palmer a vorbit despre posibilele consecin]e ale deciziei guvernelor de a
respinge principiile liberului schimb [i a adus argumente împotriva intruziunilor
politicului în economie. Interviul a fost tradus [i adaptat pentru Idei în Dialog de
Catinca Hanganu [i Olga Nicoar` cu permisiunea autorului.

Expert: Domnule Palmer, în prezent
dorin]a multor ]`ri de a-[i p`stra pro-
priile pie]e duce la apari]ia unor politici
protec]ioniste. Care sunt consecin]ele unor
astfel de m`suri?
Tom Palmer: Protec]ionismul este,
f`r` îndoial`, un mare pericol pentru
economia mondial` [i experien]a ne-a
ar`tat-o de mai multe ori. Ca r`spuns la
criza pie]ei bursiere din 1929, Congre-
sul Statelor Unite a adoptat o serie de
m`suri care merit` catalogate printre
cele mai proaste legi din istoria Statelor
Unite. Pe 17 iunie 1930 a fost adoptat`
Legea tarifului Smoot-Holly, un act le-
gislativ ce-[i propunea protejarea indus-
triei americane în timpul crizei financi-
are. Consecin]ele au fost dezastruoase:
exporturile Statelor Unite au sc`zut
cu peste 50% în acel an. Acest lucru
s-a întâmplat pentru c` politicienii nu
în]eleg principiile liberului schimb. Ex-
porturile sunt cele care acoper` impor-
turile. Astfel, dac` alegi s` îngreunezi
procesul de import, în mod automat
vei îngreuna [i procesul de export. În
plus, legea ce reglementa pre]urile a
cauzat o reac]ie de protec]ionism în
lan] în întreaga lume. În mai pu]in
de doi ani, comer]ul mondial a fost
aproape distrus, sc`zând cu 70%. Acest
exemplu arat` c` protec]ionismul este
o cale sigur` c`tre pr`bu[irea total` a
economiei globale [i, în consecin]`,
duce la s`r`cie [i suferin]`. Acest lucru
se aplic` la fel de bine în Uniunea
European`, Statelor Unite sau oriunde
pe glob. O politic` protec]ionist` va
avea un efect devastator asupra expor-
turilor.
Expert: Cât de puternici sunt
sus]in`torii protec]ionismului în lume?
T.P.: Preferin]a pentru protec]ionism
poate fi observat` [i în ]`rile vest-euro-
pene. Congresul american a adoptat un
plan de salvare a economiei Statelor
Unite ce con]ine o sec]iune numit`
„Cump`r` produse americane!“ To]i
economi[tii au fost împotriva acestei
idei, dar, din p`cate, nu sunt foarte
mul]i economi[ti în Congres. Sper c`
aceast` sec]iune va fi revizuit`, pen-
tru c` altfel urm`torul slogan care va
ap`rea va fi „Cump`r` produse ameri-
cane, pentru c` nimeni altcineva nu o
mai face!“ Acela[i lucru se va întâmpla
în cazul unei m`suri de tipul „Cump`r`
produse române[ti sau europene!“ Pur
[i simplu nimeni altcineva nu va mai
cump`ra produsele respective.
Expert: În prezent se încearc` totu[i
reducerea barierelor tarifare la export…
T.P.: Eu consider c` aceste bariere
tarifare ar trebui s` fie egale cu zero.
Acesta este nivelul optim de taxare a
importurilor [i exporturilor – zero.
Expert: Considera]i c` exist` posi-
bilitatea s` se produc` un proces opus

16
globaliz`rii, în cadrul c`ruia fiecare ]ar`
s` încerce s` fac` fa]` crizei de una sin-
gur`?
T.P.: M` tem c` acesta este un sce-
nariu plauzibil, dar care va avea efecte
dezastruoase. Imagina]i-v` c` fiecare
cas` devine un produc`tor autonom.
Imagina]i-v` c` fiecare gospod`rie tre-
buie s` func]ioneze independent, s`
produc` de una singur` mâncare, medi-
camente [i haine. F`r` îndoial`, în acest
caz am tr`i într-o s`r`cie lucie. Ar fi mult
mai bine s` dai unele din produsele tale
în schimbul produselor vecinilor – s`
le dai lor ceea ce tu po]i produce mai
DOSARELE
bine [i s` cumperi de la ei ceea ce ei pot
produce mai eficient decât tine.
Comer]ul stradal între vecini nu
este cu nimic diferit de comer]ul
interna]ional, chiar dac` în ultimul
caz bunurile traverseaz` grani]ele
]`rilor. Acesta este un lucru extrem de
important, dar care este adesea trecut
cu vederea. Prea mul]i oameni consi-
der` c` cel mai important este ca ]`rile
lor s` încheie acorduri comerciale
cu Statele Unite, Japonia sau Europa.
Aceast` abordare este defectuoas`,
pentru c` duce la ignorarea posibilit`]ii
beneficiilor în urma unui schimb liber
cu ]`rile vecine. De aceea, consider
c` fiecare stat are posibilitatea s` se
protejeze tocmai prin mic[orarea ba-
rierelor [i obstacolelor ce stau în calea
comer]ului. Asta înseamn` c` la tarife
mai pu]ine [i mai mici vom avea un
schimb comercial mai liber.
Expert: Dar alternativa la globalizare
nu mai este izola]ionismul, ci o abordare
regional`; în aceast` situa]ie, o ]ar` î[i
extinde activitatea economic` dincolo de
propriile grani]e c`tre un num`r limitat
de parteneri, formând unit`]i compacte
precum Uniunea European` sau CSI.
T.P.: Consider c` aceast` abordare
este de asemenea gre[it`. Schimbul
comercial trebuie s` fie liber pentru
toat` lumea, nu doar pentru parteneri
comerciali speciali. Legea ar trebui s`
stabileasc` egalitatea în rela]iile comer-
ciale. Politica urm`rit` de liderii euro-
peni a dus la o cre[tere semnificativ`
a pre]urilor produselor în Europa. A[
spune c` s-au sufocat de unii singuri.
Dac` ar fi s` fac un top al politicilor
comerciale, a[ spune c` cea mai bun`
este politica comercial` unilateral`
care confer` acelea[i drepturi tuturor.
Georgia [i Estonia au adoptat aceast`
atitudine [i ea s-a dovedit mai mult
decât benefic`. Chiar [i în timp ce Geor-
gia era implicat` în recentul r`zboi,
economia ei a continuat s` creasc`, în
ciuda unei înfrângeri politice totale.
În tot acest timp, Georgia a continuat
s`-[i exporte produsele în întreaga
lume. Situa]ia ar fi fost, evident, [i mai
bun` dac` la acea dat` Rusia, Osetia
de Sud [i Abhazia ar fi format toate o
zon` de liber schimb. Situa]ie care, cu
siguran]`, ar fi diminuat [i posibilitatea
isc`rii acelui r`zboi.
Unul din motivele ce stau la baza
teribilului incident cu Abhazia a fost [i
faptul c` precedentul guvern georgian
a interzis importurile din Abhazia,
ceea ce a fost f`r` îndoial` o decizie
nebuneasc`.
Pe locul doi s-ar afla politica multi-
lateral` prin care toate ]`rile implicate
î[i propun reducerea barierelor comer-
ciale.
Cel de-al treilea loc ar fi ocupat de
tratate bilaterale sau de o abordare
regional`. În principiu, aceast` poli-
tic` ar avea efecte pozitive, dar mai
reduse ca intensitate decât o politic`
multilateral` sau de deschidere co-
mercial` unilateral`. Acest fapt are [i
o explica]ie logic`. Costul adi]ional al
unor produse datorat transport`rii lor
din China în Statele Unite este mai
redus decât costul datorat transport`rii
lor din Chicago în Texas, [i asta deoa-
rece transportul maritim este cu atât
mai ieftin cu cât volumul transportat
este mai mare.
Blocul regional ideal depinde
neap`rat de un parteneriat cu ]`rile
vecine. Dac` ar fi a[a, atunci parteneri
preferen]iali în blocul de pe coasta
Pacificului ar fi: Chile, Ecuador, Peru,
Mexic [i Statele Unite. Iar în blocul de
pe partea cealalt` a oceanului, Rusia,
Coreea [i China. Evident, nu sugerez c`
a[a ar trebui s` stea lucrurile, ci dimpo-
triv`, încerc s` subliniez cât de absurd
sun` politica comer]ului regional.
Singura preocupare pe care ar trebui
s` o avem este asigurarea unei baze
pentru liber schimb. Nu e nevoie de
planuri de ac]iune sau ceva de genul
acesta. Trebuie doar s` aducem tarifele
la nivelul zero. Acum, în aproape toate
cazurile, un acord comercial de 600 de
pagini nu are ca rezultat un cadru legal
în interiorul c`ruia schimburile s` fie
libere. {i asta se întâmpl` deoarece
fiecare pagin` con]ine un anumit privi-
legiu secret conferit unui anumit repre-
zentant al unei anumite industrii. Po]i
scrie un acord comercial pe o singur`
foaie de hârtie, specificând c` tarifele
sunt zero – [i asta ar fi suficient.
Expert: Pe lâng` restric]iile comerciale
putem observa o alt` tendin]`, înt`rirea
rolului statului în economie, mai precis în
sectorul financiar, Statele Unite fiind un
exemplu în acest sens. Care este p`rerea
dumneavoastr` cu privire la rolul statului
ca organism de reglementare financiar` [i
economic`?
T.P.: Acesta este un lucru îngrozi-
tor. {i spun asta nu pentru c` privesc eu
lumea cu anumi]i ochelari. M`surile de
acest tip trimit mesaje gre[ite tuturor
juc`torilor de pe pia]a financiar`. M`
refer acum la bine cunoscutele active
problematice, în cazul Statelor Unite.
Dup` cum [ti]i, exist` atâtea credite
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
ipotecare pe baza c`rora s-au emis
garan]ii financiare care pân` la urm`
au fost suportate din banii contribua-
bililor.
Acest tip de garan]ii au fost distri-
buite în întreaga lume. Companiile
private ce se ocup` cu evaluarea [i
re-evaluarea acestor garan]ii au aver-
tizat din timp cu privire la posibilele
probleme ce ar putea ap`rea pe pia]a
ipotecar`. Îns` acelea[i companii pri-
vate nu au avut nici o reac]ie când
Congresul american a aprobat cele 800
de miliarde de dolari pentru programul
TARP (Troubled Asset Relief Program,
prin care guvernul cump`r` tocmai
aceste active problematice – nota trad.),
ce era menit s` rezolve problema aces-
tor datorii active. Aceast` decizie nu a
permis profesioni[tilor în domeniu s`
evalueze corect portofoliile existente
[i s` reglementeze situa]ia pe pia]`.
În schimb, ne-am confruntat cu to]ii
cu o mare incertitudine. Ca urmare a
acestui fapt, mul]i juc`tori au ales pur
[i simplu s` nu mai intre pe pia]`, ci
s`-[i p`streze economiile în numerar.
Aceasta este explica]ia pentru deterio-
rarea situa]iei în lume.
Ce se întâmpl` de fapt acum, atât în
Statele Unite cât [i oriunde în lume?
Guvernul spune „F` asta, nu face
cealalt`, investe[te în aceste sectoare
industriale [i nu investi în celelalte“.
Un bun exemplu este situa]ia celor de
la General Motors, pe care guvernul
i-a ajutat cu subven]ii [i c`rora le-a
facilitat împrumuturi ipotecare. În tot
acest timp func]ioneaz` foarte eficient
[i profitabil în Statele Unite o indus-
trie produc`toare de ma[ini în Ohio,
Tennessee [i Carolina de Sud. Dar acele
ma[ini sunt produse numai de firme
germane sau japoneze [i, de[i Congre-
sul a refuzat s` sus]in` financiar firme-
le americane, Henry Paulson (Secretar,
Trezoreria Statelor Unite) a ac]ionat în
ciuda refuzului Congresului, oferind
bani companiilor Chrysler [i General
Motors. De acest gest, demn de un rege
american al ma[inilor, domnul Paulson
este foarte mândru în prezent. Îns` ul-
timul lucru de care avem nevoie acum
este un rege.
Expert: Exist` totu[i alt` solu]ie pen-
tru ie[irea din criza actual`, alta decât
infuzia de capital în anumite industrii?
T.P.: Da. Cea mai bun` politic`
ar fi s` nu facem nimic. Dar pentru
politicieni acest lucru s-a dovedit a fi
dificil. S` ne amintim, din istoria rece-
siunilor, anul 1920, imediat dup` Pri-
mul R`zboi Mondial, când a avut loc
o criz` financiar` extrem de serioas`.
Aceasta a durat doar un an, între 1920
[i 1921, tocmai datorit` neinterven]iei
din plan politic. Cu totul altfel s-a
întâmplat în 1929. Atunci, politicile
protec]ioniste, planurile de stimulare
care au dirijat capitalul c`tre anumi-
te industrii [i lucr`ri publice, plus
r`zboiul, au f`cut din criza din 1929
cea mai lung` criz` economic` din
istoria Statelor Unite. Recesiunea a
durat pân` în 1946.
Dac` vre]i, situa]ia actual` e ca o
mahmureal`. Ieri te-ai distrat, azi te
treze[ti cu o durere de cap. Po]i s` bei
o cafea, s` ignori durerea de cap [i s` te
apuci de treab`. Sau po]i s` mai bei o
vodc`. Acesta este modul în care sunt
gândite politicile actuale: cea mai bun`
metod` de a sc`pa de mahmureal` este
înc` un pahar cu vodc`. j
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
Mecanisme ale crizei
o IONU} STERPAN o
N
E putem reprezenta nucleul
crizei financiare sub forma
unui balon uria[ care mai
întâi se umfl` cu speran]e
false [i în cele din urm` se
sparge odat` cu ele. Aceasta a fost traiec-
toria bulei economice.
Vom trece împreun` în revist` câteva
mecanisme economice suprapuse, ce
[i-au sus]inut unul altuia efectele în
direc]ia cre[terii ei intolerabile: exce-
sul de creditare în general, excesul de
creditare în zona imobiliar`, socializa-
rea pierderilor, schemele Ponzi, asime-
tria informa]iei de]inute de principalii
interesa]i [i agen]ii lor. Într-o anumit`
m`sur` toate sunt tipare naturale, în
sensul c` le reg`sim [i în interac]iunile
umane de schimb liber; îns`, ca întot-
deauna, vom vedea c` au fost amplificate
nefast de interven]ia statului.
Pentru a în]elege cele [ase mecanis-
me care stau la baza explica]iilor crizei
trebuie s` ne asum`m dou` op]iuni
metodologice extrem de fertile: prima,
s` nu vorbim de speran]e [i deziluzii
ca atare, ci doar de manifest`rile lor în
ac]iune, de investi]ii [i falimente. În
economie supraevaluarea înseamn`
suprainvesti]ie, iar recunoa[terea c` va-
loarea unui tip de bunuri [i proiecte s-a
dovedit mai mic` decât credeam e echi-
valent` cu pr`bu[irea pre]urilor. A doua,
s` trat`m valoarea autentic` a bunurilor
supuse schimbului drept manifest` în
interac]iunile libere [i informate. Pre]ul
corect al unui bun supus schimbului
în raport cu care judec`m o investi]ie
ca fiind în exces e indicat de nivelul la
care agen]ii informa]i dintr-o pia]` liber`
renun]` efectiv la alte bunuri în favoarea
lui. În aceast` lumin` trebuie privite for-
mulele „supracreditare“, „supraevaluare“,
„cre[tere artificial` a investi]iilor“.
Politica de supracreditare
Principiul conform c`ruia valoarea
este manifest` în schimb se aplic` [i
schimburilor care iau în calcul trecerea
timpului. Fenomenul dobânzii reflect`
preferin]a general uman` de a avea livrat
ceva mai repede decât mai târziu, iar
m`rimea dobânzii m`soar` intensitatea
acestei preferin]e. Dobânzile sunt [i ele
pre]uri, pre]urile a[tept`rii. Prezen]a
unor dobânzi mari semnific` preferin]a
generalizat` pentru consumul imediat
sau pentru investi]ii pe termen scurt.
Sau, ceea ce e acela[i lucru spus invers, o
rat` mare a dobânzii manifest` disponibi-
litatea redus` a pie]ei de a economisi.
Rata dobânzii transmite o informa]ie
crucial` antreprenorilor. Ea le ghideaz`
planurile de alocare a resurselor în pro-
iecte pe termen lung mai degrab` decât
scurt, tocmai pentru c` ei canalizeaz`
resursele c`tre orizontul temporal care
promite mai mult profit. Alocarea con-
form` acestor semnale este de regul`
[i eficient`: resursele merg acolo unde
sunt dorite mai urgent [i valorificate mai
productiv.
Dobânzile mici vor da acela[i sem-
nal [i dac` au fost mic[orate artificial
prin politicile de creditare u[oar`. Îns`
a[tept`rile antreprenorilor cu privire
la disponibilitatea real` de a consuma
resursele în orizontul apropiat vor fi
teribil în[elate. Ei vor demara proiecte pe
termen lung ca [i cum pia]a ar fi dispus`
s` economiseasc`, nu s` consume rapid
resursele. Cererea real` mare în orizontul
apropiat va cre[te pre]ul acelora[i resur-
se care conform calculelor trebuiau s`
serveasc` drept capital în proiecte pe ter-
men lung. Din cauza distorsiunii semna-
lului dat de m`rimea dobânzilor, boom-ul
economic a fost în[el`tor, bula se sparge
[i urmeaz` o perioad` a pierderilor.
De[i agen]ii priva]i pot lua în calcul
faptul c` semnalul este distorsionat, ei
r`mân captivi noilor reguli generate po-
litic. Presa]i de concuren]`, nu vor putea
l`sa s` scape ocazia creditelor u[oare
chiar dac` [tiu c` [i ei în[i[i contribuie la
cre[terea bulei.
Politica de favorizare
a zonei imobiliare
Excesul de credite a luat drumul
sectorului imobiliar în primul rând
datorit` politicii statului american de
a subven]iona cump`rarea caselor de
c`tre oameni care în mod obi[nuit nu [i
le permiteau. Acest lucru a fost posibil
printr-o serie de acte legislative [i prin
presiuni asupra companiilor gigantice
de investi]ii Fannie Mae [i Freddie Mac
de a oferi garan]ii de solvabilitate pentru
credite ipotecare cu risc înalt. În general,
[i în eventualitatea nepl`]ilor, Fannie
[i Freddie cump`rau mii de ipoteci, le
regrupau în pachete derivate de crean]e
(drepturile creditorilor asupra debitori-
lor) con]inând grade de risc diverse [i le
revindeau pe pia]a financiar`. A[teptarea
general` c` statul este garantul noilor
împrumuturilor a încurajat o curs` a
b`ncilor în acordarea acestor credite.
Întregul mecanism s-a desf`[urat pe
fundalul unei particularit`]i structurale
a sectorului imobiliar: dac` în timpul
traiectoriei ascendente a bulei într-un
sector de afaceri obi[nuit investitorii
anteriori ajung martorii unor noi valuri
de investi]ii, cererea adi]ional` pentru
capitalul necesar va duce [i la o cre[tere a
pre]ului capitalului necesar pentru con-
tinuarea proiectului. Antreprenorii sunt
con[tien]i c` cre[terea investi]ional`
ulterioar` propriei investi]ii aduce cu
ea acest risc care ac]ioneaz` ca o frân`
pentru investi]ii. În sectorul imobiliar
îns` lucrurile stau mai bine: aici cre[terea
bulei [i a pre]urilor cre[te valoarea unui
bun pe care deja îl de]in. Pe acest fundal,
interven]ia statului pe pia]a imobiliar` a
dus la o explozie a cererii de case care a
crescut ratele pl`]ilor la cote ame]itoare.
Curând acest lucru s-a reflectat [i în pa-
chetele derivate de crean]e [i, inevitabil,
o mas` critic` de cump`r`tori au intrat
în incapacitate de plat`. Bula [i-a început
traiectoria descendent`.
Politica de socializare
a pierderilor
A[teptarea ca Fannie [i Freddie
s` preia riscurile cump`r`torilor
obi[nui]i a fost cuplat` cu o a[teptare
mai larg` care a împins lucrurile în
aceea[i direc]ie: anume c` statul ga-
ranteaz` solvabilitatea companiilor
Freddie [i Fannie însele. E u[or de
în]eles c` investitorii î[i iau riscuri
majore în umbra a[tept`rii socializ`rii
consecin]elor negative, a[tept`rii c` în
cele din urm` pl`titorii de taxe sunt
cei ce suport` eventualele pierderi.
Argumentul politic la vedere este
urm`torul: dac` falimentul clasic al
unor companii atât de mari ar antrena
valuri largi de rele colaterale, atunci
e preferabil` r`scump`rarea pierderi-
lor de c`tre stat, sau cel pu]in o fali-
mentare lin` asistat` de bani publici.
Ra]ionamentul e îns` gre[it, pentru c`
atunci când institu]ionaliz`m tocmai
deresponsabilizarea agen]ilor cu pute-
re investi]ional` mare cre[te riscul tot
pentru colaterali.
Asimetria informa]iei
de]inute de principalii
interesa]i [i agen]ii lor
Cea mai vizibil` instan]` a problemei
principal-agent în contextul discu]iei este
cea dintre investitorii de baz` [i mana-
gerii lichidit`]ilor pe pie]ele financiare.
În general, managerii afla]i în pozi]ia de
a de]ine informa]ii speciale pot s`-[i
foloseasc` sistematic avantajul în dauna
de]in`torilor de ac]iuni. Acum l-au folosit
pentru a-[i asuma riscuri în tranzac]ii
speculative cu randament mare pe termen
scurt. Cum am putea alinia interesele
brokerilor cu ale proprietarilor? Ce anume
i-ar putea face pe dealeri s` investeasc` în
proiecte mai sigure sau s` internalizeze
riscul? R`spunsul adep]ilor pie]ei este
designul institu]ional al agen]iilor de
rating. R`spunsul etati[tilor este desig-
nul agen]iilor reglementative. Surpriz`
îns`, ambele trimit la o nou` instan]` a
aceleia[i probleme, noi agen]i de mediere
a intereselor proprietarilor de baz`. Noii
agen]i vor performa la fel de slab atâta
vreme cât schemele de compensare includ
bonusuri pentru câ[tig, dar sunt înscrise în
cadrul politic al socializ`rii pierderilor. De
altfel, problema principal-agent este mai
degrab` caracteristic` politicii în general
decât ac]iunilor colective din companii.
Rela]ia cet`]ean-legislator [i legislator-bi-
rocrat, sunt situa]ii structurale severe de
asumare a riscurilor pe banii altora.
Reflexia estim`rii valorii
în valoarea îns`[i
Schimburile pe pia]a financiar` au
influen]at cre[terea pre]urilor la imo-
biliare [i din cauza obscurit`]ii pache-
telor uria[e de crean]e tranzac]ionate,
cu alte cuvinte din cauza absen]ei unor
informa]ii din pie]ele de baz`. Nu ar
17
trebui îns` ca tranzac]iile brokerilor s`
ofere un tablou fidel al valorilor de baz`?
Cum se face c` pia]a a permis brokerilor
s` le exagereze valoarea? Într-o anumit`
DOSARELE
m`sur`, [i pentru c` ei sunt con[tien]i c`
propriile tranzac]ii pot influen]a situa]ia
de la sol în direc]ia dorit`. Acesta este
mecanismul reflexivit`]ii. M`rimea unei
achizi]ii sau investi]ii într-un proiect este
[i o estimare a valorii proiectului, dar
contribuie în acela[i timp [i la cre[terea
valorii lui. Investitorii influen]eaz` cursul
lucrurilor tocmai pentru c` î[i „exprim`
opinia“ cu privire la cursul lucrurilor.
Mecanismul reflexiv este prezent
în multe sfere ale interac]iunii umane.
Aproape întotdeauna exist` o miz`
performativ` în exprimarea opiniilor în
public. Exemplele la îndemân` sunt talk-
show-urile politice: sub aparen]a mizei
cognitive, actorii întreprind ac]iuni.
Schemele Ponzi
Spre deosebire de investi]iile obi[nuite
al c`ror randament vine din vânz`rile
unor bunuri pe pia]`, în schemele
investi]ionale Ponzi investitorii sunt
pl`ti]i doar din banii investitorilor ulte-
riori. Singura [ans` s` fie pl`ti]i este ca
mul]i al]ii s` intre mai departe în joc, aici
st` unica surs` a valorii. Participan]ii la
bula speculativ` pot [ti acest lucru, ca
în cazul Caritas, sau s` fie p`c`li]i c` e o
vorba de o investi]ie obi[nuit` – cazul Ma-
doff. De cele mai multe ori îns`, f`r` s` fie
vorba de inten]ii de fraudare, evaluarea ca-
racteristic` jocurilor Ponzi este suprapus`
în doze obscure peste evalu`rile pe care
agen]ii le dau proiectelor investi]ionale
obi[nuite, crescându-le pre]ul. Unii agen]i
economici cump`r` ac]iuni în a[teptarea
c` vor urma noi cereri ce le vor cre[te
valoarea f`r` s` judece independent ca-
pacitatea productiv` a proiectului. Al]ii
pot urma investitorii anteriori, în absen]a
altor estim`ri independente, intrând [i ei
cu propria investi]ie, care va multiplica
efectul de supraevaluare.
{i investi]iile în anticipare, [i cele prin
imita]ie contribuie la cre[terea bulei. Îns`
realitatea imita]iei [i a mut`rilor antici-
pative nu poate fi imputat` sistemului
capitalist, ci alegerii umane în general în
condi]ii de informare incomplet`. Mul]i
pot vota cu Ion Iliescu nu pentru c` ar
avea o evaluare independent`, ci pentru
c` toat` lumea voteaz` a[a. În plus, [tim c`
la originea anticip`rii unor noi investitori
în imobiliare st`teau mai ales asigur`rile
politice în direc]ia credit`rii u[oare.
În concluzie, fiecare dintre meca-
nismele trecute în revist` constituie
vulnerabilit`]i ale pie]ei. Din aceast`
cauz` nu putem defini pur [i simplu va-
loarea drept manifestarea preferin]elor
pe pia]a real`. Dar de[i pia]a poate avea
insuccese dup` orice criteriu rezonabil
al eficien]ei formulat abstract, dup`
acelea[i criterii, e[ecurile statului sunt
mult mai severe. Într-un sistem mixt,
interven]iile statului în pia]` vor am-
plifica mereu distorsiunile. j

18
C`tre apoteoza
socialismului monetar
o VLAD TOPAN o
DOSARELE
C
INEVA spunea c` cel care
vrea s` fac` lumea un loc mai
bun ar face bine s` înceap`
cu el însu[i; [i c` asta îl va
]ine ocupat o vreme. Cred c`
acest lucru este valabil [i în criz`. Dar
nu pot s` nu indic, în cele ce urmeaz`
(nu de la mine citire, ci de la acea parte
a tradi]iei de gândire economic` la ale
c`rei teze subscriu), sursa problemelor cu
care economia mondial` ([i România) se
confrunt` în prezent [i cu al c`ror punct
critic cred c` înc` nu ne-am confruntat.
Spa]iul disponibil aici îmi va permite s`
expun pe scurt problema principal` – ca-
uzele crizei – [i s` fac câteva considera]ii
generale înainte de a încheia.
Scurt` expunere
a teoriei crizei
Cea mai coerent` explica]ie a feno-
menelor ciclice în economie este teoria
zis` „austriac`“. Este denumit` astfel
deoarece cei mai importan]i exponen]i
ai s`i – Ludwig von Mises [i F.A. Hayek,
sau ulterior Murray Rothbard – au f`cut
parte din curentul de gândire economic`
ini]iat de Carl Menger în Viena sfâr[itului
de secol XIX, r`mas în istorie drept „[coala
austriac`“. Tr`s`tura principal` a acestei
explica]ii a crizelor – care o diferen]iaz`
net de celelalte – este aceea c` se înscrie
armonios în întregul corpus al teoriei
economice, nefiind „scoas` din buzunar“,
cum se spune, sau – mai academic – ad-hoc.
Cu alte cuvinte, nu apeleaz` la construc]ii
de moment – cu atât mai pu]in din afara
teoriei economice (cum sunt încerc`rile
psihologizante de explicare a fenome-
nelor ciclice prin „supra-optimism“ sau
„super-pesimism“ investi]ional, de pild`).
Identificând problema crizelor econo-
mice pe dou` coordonate – prezen]a erorii
antreprenoriale în mas` (falimentele, efec-
tive sau iminente [i inevitabile, specifice
perioadelor de criz`) [i faptul c` acestea
par s` loveasc` dispropor]ionat sectoarele
din „amonte“ ale structurii produc]iei
(sau produc`toare de „bunuri de capital“)
în raport cu cele mai apropiate de con-
sumul final, la care s-ar putea ad`uga [i
desf`[urarea specific` pe scenariul de tip
expansiune-contrac]ie (boom-bust), eventu-
al repetabil („ciclic“) –, teoria „austriac`“ o
pune pe seama interven]iei guvernamen-
tale. Mai precis, pe seama interven]iei în
sectorul monetar-bancar sau al „produc]iei
[i comercializ`rii banilor [i creditului“.
C`ci în prezent acest sector este gestionat
de c`tre fiecare stat în regim de planificare
centralizat`, cu un monopol al b`ncii
centrale în ceea ce prive[te produc]ia de
bani, coroborat cu o veritabil` cartelizare
– sub auspiciile aceleia[i b`nci centrale – a
sistemului bancar.
Elementul particular care st` la baza
fenomenului crizei este a[a-numita „re-
zerv` frac]ionar`“ practicat` în sistemele
bancare moderne. În cadrul acestora,
distinc]ia de manual – [i de bun-sim]
– între depozitele „la vedere“ [i cele „la
termen“ nu se face decât retoric. Depo-
zite la vedere ar însemna banii ]inu]i de
popula]ie în b`nci, considera]i oricând
disponibili [i apar]inând de]inerilor
monetare prezente (conturile curente;
conturile aferente cardurilor de debit;
etc.); depozitele la termen ar fi economi-
ile împrumutate b`ncii pe un anumit
termen, care nu fac parte din de]inerile
monetare curente. Rezerva frac]ionar`
înseamn` procentul minim din sumele
depuse la vedere în b`nci pe care acestea
sunt obligate s` le p`streze.
Aceast` rezerv` din spatele depozite-
lor la vedere ar trebui s` fie 100%, tocmai
pentru c` ace[ti bani sunt „la popula]ie“,
conturile bancare de acest fel nefiind
decât „un tip mai sofisticat de portofel“.
Regulile actuale ale activit`]ii bancare
– fapt universal, nu doar românesc – per-
mit împrumutarea de c`tre b`nci [i din
aceste resurse, în limita unui procent
stabilit de banca central` (rata rezerve-
lor minime obligatorii). De aici [i ideea
c` se opereaz` cu rezerve „frac]ionare“
(nu sunt 1 sau 100%, ci subunitare). Or,
dac` banii din depozitele la vedere sunt
par]ial da]i mai departe cu împrumut,
apar urm`toarele fenomene: se creeaz`
iluzia dublei disponibilit`]i a unor resur-
se: pentru cei care au conturile la vedere,
concomitent cu cei care au primit credite
din „plusul de rezerve“ peste rata minim`
obligatorie; oferta de credite din sectorul
bancar dep`[e[te economisirea real`
a popula]iei; b`ncile devin creatori de
moned` (scriptural`) [i are loc fenome-
nul „expansiunii creditului“ (o form` de
infla]ie).
La ultimul punct începe s` se întrevad`
„criza“. Aceast` expansiune a creditului
– cu condi]ia s` fie neanticipat` ca atare
de agen]ii economici – creeaz` iluzia unor
disponibilit`]i de capital (economisire) în
economie superioare celor existente în
fapt. Lucrul acesta se vede [i în tendin]a de
sc`dere a ratei dobânzii sub nivelul pe care
l-ar fi avut în absen]a expansiunii creditu-
lui. Ca urmare, proiecte antreprenoriale
care anterior erau neprofitabile devin – în
noile condi]ii de creditare – profitabile.
Dar ele, realmente, nu sunt.
Se impune o precizare cu privire la
semnifica]ia ratei dobânzii. Ea regleaz`
– înainte de orice aspecte legate de risc,
infla]ie sau lichiditate – rela]ia între bu-
nurile (inclusiv banii) prezente [i cele vi-
itoare, semnifica]ia sa pe pia]a creditului
putând fi redat`, simplificat, astfel: rata
dobânzii arat` cât de dispus` e popula]ia
s` a[tepte, renun]ând la consum prezent
în favoarea unuia viitor anticipat mai
mare, nefiind altceva decât pre]ul acestei
„a[tept`ri“.
Revenind: expansiunea creditului
reduce artificial rata dobânzii, creând
senza]ia fals` a disponibilit`]ii mai mari a
popula]iei de a amâna consumul prezent.
Antreprenorii se lanseaz` în proiecte
investi]ionale mai ample (mai „lungi“).
Cu „surplusul“ de resurse din noile cre-
dite intr` pe pia]` licitând pentru bunuri
pe care le folosesc în produc]ie. Aici se
întâlnesc cu ceilal]i întreprinz`tori [i
cu consumatorii care doresc totu[i s`
consume în prezent mai mult decât î[i
imagineaz` ei – indu[i în eroare de redu-
cerea artificial` a dobânzii. Cu atât mai
mult va fi evident` tensiunea când mun-
citorii prin[i în noile proiecte de investire
cap`t` salarii [i le cheltuiesc pe bunuri de
consum în concuren]` cu aceia[i consu-
matori a c`ror disponibilitate de a[teptare
nu s-a schimbat. Aceast` concuren]`
are ca efect cre[terea pre]urilor. Pentru
întreprinz`tori, acest lucru echivaleaz`
cu reconsiderarea profitabilit`]ii noilor
proiecte de afaceri care acum nu mai
par la fel de rentabile. Dac` fenomenul
expansiunii creditului (neanticipat`) con-
tinu` [i sistemul bancar ofer` noi resurse
pentru continuarea proiectelor la scara
la care au fost ini]iate, situa]ia se repet`,
cu acela[i deznod`mânt: pre]urile vor
cre[te în final [i mai mult, asupra noilor
investi]ii planând din nou spectrul unei
rentabilit`]i diminuate (sau inexistente).
Când sistemul bancar este prea expus [i
alimenteaz` cu noi credite tot mai greu
(sau deloc) proiectele în discu]ie, se insta-
ureaz` „senza]ia“ de criz`. Perioada ante-
rioar` de expansiune este înlocuit` de o
contrac]ie. Apar falimentele „în mas`“, cu
toate consecin]ele nepl`cute (necesitatea
concedierilor, a reorient`rii activit`]ii etc.).
Rata dobânzii va fi revenit la nivelul s`u
real (mai mare). Retrospectiv, devine clar
c` anumite proiecte investi]ionale pur
[i simplu n-au fost sustenabile. Parafra-
zându-l pe Mises, s-au construit funda]ii
pentru case cu trei etaje [i cincisprezece
camere când, de fapt, existau resurse doar
pentru case cu cel mult dou` etaje [i [apte
camere. {i apare peisajul dezolant al unui
[antier neterminat care nu merit` (econo-
mic, în noile condi]ii) decât s` fie l`sat în
paragin` (temporar sau chiar definitiv).
Sintetizând, criza reprezint` o disco-
ordonare intertemporal` a structurii
produc]iei cauzat` de sc`derea artificial`
a ratei dobânzii în urma expansiunii cre-
ditului, posibil` prin sistemul rezervelor
frac]ionare. În tot acest proces, banca
central` joac` un rol crucial, ea stabilind
coordonatele în care expansiunea cre-
ditului are loc (rata rezervelor minime
obligatorii; rata dobânzii de referin]`;
„opera]iuni de pia]` deschis`“ (open mar-
ket operations) etc.).
Peste aceast` surs` fundamental`
a crizelor î[i mai pot face apoi sim]it`
ac]iunea al]i factori agravan]i, de regul`
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
tot din sfera interven]iilor guverna-
mentale: facilit`]i pentru creditori
neperforman]i (ca în cazul Community
Reinvestment Act din SUA – prin care se
urm`rea împropriet`rirea cu câte o cas` a
fiec`rui american, indiferent de bonitatea
lui economic`); scheme de garantare
a creditelor care creeaz` hazard moral;
controale de pre]uri care nu permit
reajustarea în criz` la nivelurile reale
de pia]`; rigiditatea impus` prin lege a
salariilor; proceduri greoaie [i perverse
de faliment; alte bariere institu]ionale
care îngreuneaz` realocarea capitalurilor
c`tre sectoarele realmente profitabile
ale economiei (reglement`ri sociale, de
mediu, fiscalitate ap`s`toare etc.).
Solu]ia: libertatea
monetar`
Spa]iul nu-mi permite s` elaborez mai
mult aceast` explica]ie a crizelor1. De
asemenea, nu am loc s` ar`t aici cum in-
gredientele men]ionate mai sus opereaz`
[i-n criza prezent`2. Am dorit doar s`
atrag aten]ia c` în toat` discu]ia actual`
asupra crizei, mai mult „simptomatolo-
gic`“, întrebarea cea mai ocolit` – singura
care poate indica solu]ia fundamental`
– este cea cu privire la cauze.
Dac` explica]ia dat` crizelor mai sus
este corect`, rezult` câteva lucruri: (1)
c` alternative naive ca planurile dlui
Geoan` de „evitare“ a crizei nu exist`
(dup` ce ai s`rit de la etaj e târziu s`-]i pui
problema evit`rii contactului cu solul);
(2) terapia s`n`toas` anticriz` presupune
a lucra la eliminarea cauzelor (reforma
sistemului bancar cu rezerve frac]ionare
în direc]ia rezervelor 100%); (3) planurile
anticriz` bazate pe noi interven]ii guver-
namentale în diverse forme (ajutoare de
stat, subven]ii, na]ionaliz`ri) creeaz` mai
multe probleme decât rezolv`; (4) s-ar
impune reconsiderarea întregului sistem
monetar [i bancar în direc]ia libert`]ii
monetare (produc]ia privat` de moned`
cu tot ce implic` ea3).
l
1 Introduceri bune în problematic` ar fi: L.
von Mises, Ciclul economic [i expansiunea credi-
telor: consecin]ele economice ale banilor ieftini,
disponibil la www.misesromania.org/266/;
The Austrian Theory of the Trade Cycle, dis-
ponibil la www.mises.org/tradcycl.asp, (ed.
R. Ebeling); un tratament extins ofer` Marius
Spiridon, în Ciclul în teoria economic` modern`,
tez` de doctorat, disponibil` la www.misesro-
mania.org/468/.
2 A se vedea articolele din ultima perioad`
ale unor autori precum Robert P. Murphy sau
Frank Shostak din sec]iunea Daily Articles a
www.mises.org.
3 Vezi M. Rothbard, Ce le-a f`cut Statul
banilor no[tri?, Institutul Ludwig von Mises
– România, Bucure[ti, 2006. j
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
„Criza a fost cauzat`
de politicile infla]ioniste“
o RADU NECHITA o
Criza economic` ne pune în fa]a unor
discrepan]e între estimarea valorii unor
bunuri la un moment dat [i estimarea va-
lorii lor la un moment ulterior. |nainte de a
vedea ce anume alimenteaz` discrepan]a,
s` ne ferim \ntâi de o capcan`: timp de
milenii, marii gânditori au încercat s` de-
termine o m`sur` obiectiv` a valorii, prin
analogie cu lungimea sau masa. Aceast`
c`utare a fost [i va fi mereu zadarnic`, ase-
menea c`ut`rii pietrei filosofale de c`tre
alchimi[ti. Valoarea nu este ceva obiectiv,
ci depinde de aprecierile subiective pe
care le fac oamenii cu privire la diverse
bunuri, fie ele schimbate pe pia]` sau nu.
Valoarea bunurilor nu poate fi separat` de
trebuin]ele umane, de modul cum sunt
percepute ele, de cunoa[terea pe care o
are fiecare cu privire la trebuin]ele proprii
[i la modalit`]ile alternative prin care pot
fi satisf`cute. Ea nu poate fi separat` nici
de valorile la care trebuie s` renun]`m
pentru a satisface trebuin]ele respective
(fie bunuri obi[nuite, fie timp). Aprecie-
rile noastre individuale se confrunt` [i se
armonizeaz` cu cele ale semenilor no[tri
în principal prin intermediul schimbu-
rilor realizate pe pia]`. Desigur, suntem
nevoi]i s` ne corect`m propriile aprecieri
cu privire la valoarea bunurilor [i servici-
ilor atunci când „socoteala de acas` nu se
potrive[te cu cea din târg“.
Îns` cele mai grave divergen]e în
aprecieri apar [i persist` atunci când
mecanismul pre]urilor este perturbat
de crea]ia monetar`. Este important s`
reamintim faptul c`, de secole, banii sunt
controla]i de c`tre un monopol aflat sub
tutela autorit`]ilor politice. Situa]ia a de-
venit mult mai grav` în ultimele decenii.
De când s-a renun]at la convertibilitatea
în aur, nu exist` practic nici o limit` în
calea crea]iei monetare de c`tre autorit`]i.
Rezultatul se manifest` sub forma unor
rate ale infla]iei incomparabil mai ridi-
cate decât în trecut. Cre[terea continu`
[i generalizat` a pre]urilor genereaz` [i
între]ine iluzia unei prosperit`]i facile,
perturb` pre]urile relative [i încurajeaz`
investi]iile în proiecte a c`ror rentabilita-
te este doar aparent` [i se poate men]ine
numai cu condi]ia acceler`rii infla]iei.
Dac` acest proces continu`, se ajunge la
hiperinfla]ia care a ruinat clasa medie din
Germania [i l-a adus pe Hitler la putere.
Un exemplu mai recent poate fi întâlnit
în Zimbabwe, a c`rui banc` central`
tocmai [i-a redenominat moneda, la un
curs de 1 trilion de dolari vechi pentru 1
dolar nou… Alternativa nu poate fi decât
oprirea procesului infla]ionist înainte ca
el s` distrug` întreaga economie. Acest
lucru înseamn` destr`marea iluziilor [i
revenirea la realitate. Erorile b`ncii cen-
trale pot fi amplificate de c`tre b`ncile
comerciale, mai ales atunci când ele con-
teaz` pe indulgen]a autorit`]ilor în cazul
eventualit`]ii falimentului. Situa]ia este
agravat` de autorit`]i, prin cadrul legisla-
tiv conceput pentru a deresponsabiliza [i a
încuraja asumarea de riscuri excesive. Este
exact ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite
[i în multe alte ]`ri.
Pe o pia]` liber` ´...¨ discrepan]a dintre
pre]urile bunurilor pe pia]a de baz` [i
pre]urile lor reflectate pe pie]ele financi-
are nu este atât de mare pe cum se crede.
Obliga]iunile garantate cu ipoteci au
avut valoare atât timp cât proprietarii
locuin]elor pl`teau ratele [i/sau atât
timp cât valoarea locuin]elor „reale“ era
ridicat`. Altfel spus, infla]ia a între]inut
iluzia prosperit`]ii pe ambele pie]e. Dar
[i destr`marea iluziei s-a produs pe am-
bele pie]e. Obliga]iunile „sub-prime“ s-au
pr`bu[it mai mult decât altele pentru c`
erau garantate cu activele de cea mai
slab` calitate. Mai mult de atât, pre]urile
pe pia]a financiar` sunt mai flexibile, iar
investitorii sunt mai sofistica]i, ceea ce în
anumite situa]ii poate conduce la sc`deri
mai mari decât pe pia]a real` doar pentru
c` sunt anticipate sc`deri pe pia]a real`.
Reajustarea pre]urilor
Procesul de ajustare a pre]urilor la
noile informa]ii este firesc [i binevenit.
El are loc în permanen]`, chiar [i atunci
când pia]a func]ioneaz` „normal“. El este
la originea tuturor câ[tigurilor de eficien]`
din economie, adic` la originea tuturor
bunurilor pe care le folosim în via]a de zi
cu zi. Datorit` lui, pentru tot mai mul]i
oameni, aceast` via]` este mai lung` [i
mai pl`cut` decât în urm` cu 100, 1000
sau 2000 de ani. Problemele apar atunci
când ajust`rile necesare sunt foarte ample.
Ajustarea nu poate fi lin` deoarece proiec-
tele cu rentabilitate artificial` [i iluzorie
sunt readuse la valoarea lor „real`“, care
uneori se poate apropia de zero. Cu cât ex-
cesele crea]iei monetare au fost mai mari,
cu atât corec]iile sunt mai ample. Desigur,
în procesul de corec]ie apar adesea erori
de sens contrar, adic` pre]urile pot sc`dea
prea mult, dar nu ne putem da seama
dinainte de aceste erori. Singura modali-
tate de a cunoa[te pre]ul corect este prin
încerc`ri succesive, prin corectarea per-
manent` a erorilor constatate, adic` prin
func]ionarea pie]ei. Nu poate avea loc o
ajustare nedureroas` pentru c` s-au irosit
resurse care ar fi fost folosite la alte pro-
iecte, cu adev`rat necesare. Ajustarea este
previzibil`, în sensul c` ea este inevitabil`,
chiar dac` momentul exact al acesteia este
imprevizibil. Dac` s-ar anticipa c` în ziua
Z iluzia se va disipa [i va urma corec]ia, oa-
menii vor ac]iona în ziua Z-1. Ar fi bine s`
reamintim faptul c` pre]ul de azi depinde
de pre]ul de mâine, nu de pre]ul de ieri.
Ajustarea nu poate fi calm` [i uniform`
deoarece fiecare încearc` s` se pun` la
ad`post înaintea celuilalt, ceea ce produce
„înghesuial`“ în rândul vânz`torilor [i re-
duce num`rul cump`r`torilor, deci are loc
o sc`dere drastic` [i rapid` a pre]urilor.
Mecanismul pre]urilor este un sistem
care sintetizeaz` cunoa[terea disponibil`
în societate, adic` tot ceea ce [tie fiecare
om în parte despre trebuin]ele sale [i des-
pre posibilit`]ile de satisfacere a acestora.
El este în acela[i timp [i un mecanism de
transmitere a cunoa[terii, prin integrarea
noilor informa]ii în pre]uri. Spre exemplu,
o informa]ie credibil` cu privire la o nou`
posibilitate de producere a energiei la un
cost mult mai redus decât în prezent va
avea ca efect reducerea pre]ului la petrol
[i la alte forme conven]ionale de energie.
Acest lucru va influen]a comportamente-
le oamenilor [i pre]urile altor bunuri în
moduri care nu pot fi prev`zute în detaliu.
Cu toate acestea, fiecare va încerca s` anti-
cipeze cât mai corect evolu]ia lor viitoare.
Reac]ia actorilor politici
La fiecare criz`, deciden]ii politici
ac]ioneaz` dup` un tipar u[or de recunos-
cut. În primul rând, ei nu vor recunoa[te
sau vor minimiza erorile trecute. Apoi,
vor c`uta al]i vinova]i. În func]ie de
contextul istoric [i de orientarea ide-
ologic`, suspec]ii de serviciu sunt: gu-
vernele precedente, du[manii interni
[i/sau externi, minorit`]ile [i str`inii
în general, organiza]iile interna]ionale,
multina]ionalele, globalizarea [i, în ultim`
instan]` capitalismul, economia de pia]`
în general. În al treilea rând, vor lua cât
mai repede m`suri spectaculoase – trebuie
s` dea impresia c` st`pânesc situa]ia – f`r`
s` ]in` cont de consecin]ele negative pe
termen lung sau de consecin]ele negative
pe termen scurt dac` acestea sunt mai greu
de observat. Oamenii politici reac]ioneaz`
astfel pentru c` sunt oameni [i pentru
c` sunt implica]i în politic`: tuturor ne
este greu s` ne recunoa[tem erorile, dar
sistemul politic favorizeaz` comiterea lor
[i atenueaz` sanc]ionarea acestora. Într-
adev`r, în domeniul politic se privilegiaz`
deciziile care au efecte pozitive pe termen
scurt [i/sau asupra unui grup bine deter-
minat de indivizi, chiar dac` au efecte ne-
gative mult mai grave, atât timp cât acestea
din urm` nu sunt u[or de identificat sau se
vor manifesta pe termen mediu sau lung.
Aici este diferen]a major` dintre pia]` [i
politic`: oamenii obi[nui]i sunt interesa]i
[i de consecin]ele pe termen lung ale deci-
ziilor lor, în timp ce oamenii politici sunt
preocupa]i mai pu]in de consecin]ele care
se vor manifesta dup` alegeri. Expresia
„dup` noi, potopul“ nu a fost rostit` de un
întreprinz`tor de succes…
Teorii macroeconomice
defectuoase
Mediul academic, cel pu]in în dome-
niul [tiin]elor economice, nu are „unitatea
19
DOSARELE
de monolit“ pe care o sugereaz` folosirea
singularului. Au existat mereu curente
care au considerat interven]ia guverna-
mental` drept mijloc de ameliorare a
func]ion`rii pie]elor. {tiin]ele sociale au
îns` un dezavantaj teribil fa]` de [tiin]ele
naturii din cauza faptului c` erorile sunt
mult mai greu de eliminat. Nici m`car tra-
gedia experimentului comunist nu a fost
suficient` s`-i fac` pe to]i marxi[tii s`-[i
schimbe p`rerile. Cu fiecare criz`, ei devin
mai vocali. În mod general, partizanii
interven]iei statului în economie g`sesc
noi argumente în timp de criz` deoarece
atunci coordonarea descentralizat`, prin
pia]`, nu mai func]ioneaz` la fel de bine
cum suntem obi[nui]i în perioadele nor-
male. E suficient s` ne gândim doar la ex-
perimentul comunist, ca s` vedem c` nu
exist` o catastrof` suficient de mare încât
s`-l conving` [i pe ultimul intelectual din
domeniul [tiin]elor sociale c` a gre[it.
În mod similar, teoriile keynesiste
revin la mod` în perioadele de criz`.
Politicienii de-abia a[teapt` s` aud` me-
sajul acestor teorii, care poate fi rezumat
la ideea atât de pl`cut` maselor potrivit
c`reia pentru a te îmbog`]i este suficient
s` cheltuie[ti mai mult. To]i keynesi[tii
cer acum cre[terea cheltuielilor publice
[i a deficitelor bugetare. Au fost mult mai
t`cu]i în perioadele de cre[tere economic`,
atunci când teoria keynesist` recomanda
excedente bugetare.
Evolu]ia fenomenului
\n România
Poate c` principala sl`biciune a eco-
nomiei române[ti este faptul c` în con-
tinuare mediul economic este unul ostil
ini]iativei private. Orice întreprinz`tor
român se poate sim]i dezam`git [i con-
trariat de locul ocupat de ]ara noastr` în
clasamentul întocmit de Banca Mondial`
cu privire la mediul de afaceri, „Doing
Business Report“. El îns` [tie c` acel loc
este „meritat“. Pentru oamenii obi[nui]i,
riscurile cele mai palpabile sunt pierderea
locului de munc` [i/sau cre[terea ratei la
banc` din cauza cre[terii ratei dobânzii
[i a deprecierii monedei na]ionale fa]`
de valuta în care a fost luat creditul. Este
dificil` aprecierea în bloc a m`surilor
luate. Pân` acum, impresia general` este
de ezitare [i incoeren]`: idei bune sunt
abandonate sau anulate de ini]iative
demagogice. Un pericol mult mai mare
decât criza îl reprezint` tocmai m`surile
luate în grab` de politicieni pentru „rezol-
varea“ acesteia [i incertitudinea pe care
ele o genereaz`. Cel mai recent exemplu
este impozitul forfetar, dar temerea mea
este c` lista r`mâne deschis`. Aceast` te-
mere este împ`rt`[it` de întreprinz`tori [i
salaria]i, ceea ce înseamn` c` autorit`]ile
genereaz` incertitudine în loc s-o atenu-
eze. j

20
Nu salva]i de la faliment
Europa de Est
o BOGDAN C. ENACHE o
DOSARELE
O
NOU~ criz` subprime
]ine capul de afi[ al [ti-
rilor. Dar, spre deosebire
de originalul american,
aceasta nu presupune
numai c`derea pre]ului caselor, ci
c`derea unor economii întregi. }`rile
din Europa Central` [i de Est, dup` ani
de rate înalte de cre[tere economic`
alimentate de investi]ii vest-europene,
se îndreapt` în momentul de fa]` c`tre
o recesiune. B`ncile care au furnizat
mare parte din credit în perioada de
avânt, deja afectate de probleme de
lichiditate ca urmare a evenimente-
lor din SUA [i din ]`rile unde î[i au
reziden]a, se confrunt` în momentul de
fa]` cu perspectiva unor mari pierderi
pe împrumuturile f`cute în jum`tatea
estic` a continentului.
Odat` cu criza economic` din State-
le Unite [i din Europa occidental` s-a
încheiat [i avântul economic al ]`rilor
emergente din Europa de Est. Înghe]ul
pie]ei monetare în SUA [i în economi-
ile dezvoltate din Occident din vara
lui 2007, urmat de o cre[tere a riscului
de credit ca urmare a falimentului
Lehman Brothers din septembrie 2008,
a provocat o goan` dup` lichidit`]i
printre investitori. În Europa de Est
aceste evenimente s-au tradus în re-
patrieri de capital, un nivel mai redus
al investi]iilor str`ine [i prime de risc
mai ridicate. Încetinirea cre[terii în
economiile dezvoltate [i, în cele din
urm`, intrarea acestora în recesiune în
a doua parte a anului trecut au dus la
o diminuare a exporturilor Europei de
Est, care a accelerat c`derea economic`
a regiunii. Monedele est-europene au
intrat în picaj.
B`nci prea mari
pentru a da faliment
În Europa de Est, b`ncile au fost
privatizate în anii 1990 [i la înce-
putul anilor 2000. Metoda preferat`
de privatizare a fost vânzarea – fie
prin negocieri directe cu guvernul în
func]ie, fie printr-o licita]ie public` – a
unui pachet majoritar de ac]iuni la o
banc` de stat unui mare grup bancar
str`in, considerat capabil s` o restruc-
tureze [i s` treac` pe profit. Ca urmare,
circa 80% din b`ncile din Europa de
Est sunt de]inute în prezent de mari
grupuri financiare vestice, cum ar fi
Raiffeisen sau Erste Bank din Austria,
Swedbank din Suedia, Société Générale
din Fran]a, UniCredit din Italia, KBC
din Belgia, Bayern Landesbank din Ger-
mania [.a.m.d.. Aceste grupuri bancare
sunt printre cele mai mari în ]`rile lor
de origine, iar subsidiarele lor est-euro-
pene reprezint` o parte important` din
activele lor. Din cauza acestei expuneri
uria[e pe Europa de Est, criza din regi-
une se dovede[te acum critic` pentru
s`n`tatea lor financiar`. Falimentul
uneia singure dintre aceste b`nci ca
urmare a pierderilor pe opera]iunile lor
în Est ar pune serios în pericol stabilita-
tea sistemului financiar european.
În aceste condi]ii, Europa de Est
pare s` fi devenit debitorul subprime
al Vestului. La fel ca debitorii ipotecari
subprime din SUA, sectorul public
[i privat din ]`rile est-europene este
foarte îndatorat, în timp ce c`derea
monedelor din regiune [i a produc]iei
înseamn` un venit [i mai sc`zut în
viitorul imediat. Ca urmare a recesiunii
din SUA [i Europa de Vest, ]`rile est-
europene se îndreapt`, [i ele, spre rate
negative de cre[tere, iar cu acestea vine
[i riscul sporit ca ]`rile din regiune s`
intre în incapacitate de plat`.
Incapacitate de plat`
la orizont
B`ncile din regiune au în]eles gra-
vitatea situa]iei. Nou` dintre cele mai
expuse b`nci occidentale, sub condu-
cerea grupului Raiffeisen, au cerut Co-
misiei Europene (CE) [i B`ncii Centrale
Europene (BCE) s` vin` în ajutorul
]`rilor estice pentru a evita, mai târziu,
repercusiunile pe care neplata împru-
muturilor le-ar avea asupra s`n`t`]ii
financiare a economiilor din vestul
continentului. }`rile cele mai expuse
la o incapacitate de plat` a Europei de
Est sunt Austria, Fran]a, Italia, Belgia,
Germania [i Suedia. Numai Austria,
de pild`, a acordat împrumuturi de
292 de miliarde de dolari Europei de
Est, conform declara]iilor lui Josef Pröll,
ministru de finan]e în guvernul de la
Viena. Acestea reprezint` pentru Aus-
tria 70% din PIB.
Dar [i Elve]ia, o ]ar` nemembr`
a UE, reprezint` unul dintre marii
creditori ai Europei de Est. Francul
elve]ian – ca urmare a dobânzilor
reduse – a devenit moneda preferat`
pentru creditele ipotecare din regiune.
Împrumuturile în franci elve]ieni au
atins 50% din totalul creditului ne-
guvernamental în unele ]`ri precum
Ungaria sau Polonia. Conform unui ra-
port al Morgan Stanley, bazat pe datele
B`ncii Reglement`rilor Interna]ionale,
datoria extern` a Europei de Est a atins
1.600 de miliarde de dolari în septem-
brie 2008, din care 1.500 miliarde de
dolari au fost furnizate de creditori
vest-europeni1. Numai între 2005 [i
2008 volumul de credit extern absorbit
de Europa de Est s-a majorat de trei ori.
Aceste împrumuturi au adus profituri
uria[e b`ncilor occidentale din regiune
[i au fost, în mare m`sur`, responsa-
bile pentru ratele medii de cre[tere de
6% PIB real cunoscute de majoritatea
]`rilor din regiune în ultimii 6–7 ani.
Vânzarea de locuin]e, de ma[ini [i alte
bunuri durabile de consum a explodat.
În acela[i timp, condi]iile de acordare
a creditelor au devenit din ce în ce
mai relaxate. A[a cum se [tie, b`ncile
din România f`ceau reclam` la „credit
doar cu buletinul“. Totul a func]ionat
bine atât timp cât cre[terea economic`
era ridicat`. Dar în momentul de fa]`
economiile Europei de Est se scufund`,
[omajul este în cre[tere, iar datoriile
acumulate în ultimii ani s-ar putea s`
nu mai fie pl`tite.
Cursuri de schimb, în picaj
Intrarea în incapacitate de plat`
este o posibilitate real`. Monedele din
Europa de Est sunt în c`dere liber` fa]`
de dolar, euro sau francul elve]ian, fapt
care face mult mai dificil` plata debite-
lor denominate în valute occidentale
pentru indivizi, companii sau guverne.
În topul datornicilor conduc de la mare
distan]` ]`rile baltice. Datoria extern`
a Estoniei este de 131% din PIB, cea a
Letoniei – de 116%, iar a Lituaniei – de
72%. La un loc, ]`rile Europei de Est
trebuie s` pl`teasc` creditorilor externi
echivalentul a 400 de miliarde de dolari
doar în acest an.
Mai mult, contrac]ia economic`
duce la adâncirea unor deficite gu-
vernamentale deja ridicate, într-un
moment în care costul credit`rii [i
primele de risc au crescut semnificativ.
Ca urmare a exodului de capital [i a
deficitelor de cont curent ridicate din
regiune, monedele est-europene vor
continua s` se devalorizeze în raport cu
euro [i dolarul, de[i forintul maghiar,
zlotul polonez sau leul românesc au
atins deja minime istorice. De[i b`ncile
centrale din unele ]`ri cum ar fi Rusia,
Cehia, Polonia sau România au rezerve
valutare importante [i au intervenit
pentru a frâna c`derea cursului, deze-
chilibrele macroeconomice sunt atât
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
de mari încât criza din Europa de Est
poate dep`[i în amploare criza valutar`
asiatic` de la mijlocul anilor 1990.
Salvatorul FMI
B`ncile nu sunt îns` singurele care
cer ajutor de la organismele europene
sau interna]ionale, ci [i guvernele. În
toamna anului trecut, FMI a aprobat
un împrumut de 16,4 miliarde de dolari
pentru Ucraina, a c`rei moned` – griv-
na – [i-a pierdut mai mult de jum`tate
din valoare în ultimele [ese luni, provo-
când o luare cu salt a caselor de schimb.
Îns` guvernul de la Kiev nu este capabil
s` reduc` deficitul bugetar, iar nivelul
infla]iei a s`rit de 20% anual. Ungaria
– ]ara cu cea mai mare datorie public`
din regiune – a primit de asemenea un
împrumut de 12,5 miliarde de dolari
de la FMI, de zece ori mai mult decât
o îndrept`]ea cota sa oficial`, cât [i 8,1
miliarde de dolari de la o facilitate spe-
cial` a UE [i un credit de 1,3 miliarde de
euro de la Banca Mondial`.
În octombrie anul trecut, la apogeul
crizei interna]ionale de lichiditate,
BCE a s`rit de asemenea în ajutorul
Budapestei, furnizând 5 miliarde de
euro (6,5 miliarde de dolari) b`ncii
centrale ungare într-un acord de swap
pentru a cre[te lichiditatea de pe pia]a
monetar`. Acest eveniment a marcat
o extindere important` a rolului BCE.
A fost pentru prima dat` când banca,
responsabil` pentru politica monetar`
a zonei euro, a împrumutat o ]ar` din
afara uniunii monetare. Ulterior, BCE
a încheiat un aranjament swap [i cu
banca central` din Polonia [i nu este
exclus s` fac` acela[i lucru [i cu alte
b`nci centrale din partea estic` a UE.
În decembrie anul trecut, FMI, îm-
preun` cu UE, Banca Mondial` [i Su-
edia, a împrumutat de asemenea 10,5
miliarde de dolari Letoniei. În acela[i
timp, Georgia a primit o linie de credit
de 750 de milioane de dolari, urmat`
– în mod surprinz`tor – de Belarus, care
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
a ob]inut 2,5 miliarde dolari în ianuarie
anul acesta. Cu pu]in timp în urm`,
Serbia a primit un împrumut FMI de
4 miliarde de dolari, iar România a
încheiat un acord prin care va primi
25 de miliarde de dolari de la FMI, UE,
Banca Mondial` [i BERD. Dar celelalte
dou` state baltice – Estonia [i Lituania
– cât [i Bulgaria sunt urm`toarele pe
lista statelor care au nevoie de bani
de la FMI, Banca Mondial` sau UE. De
la începutul crizei, în toamna anului
trecut, FMI a împrumutat aproape 60
de miliarde de dolari în Europa de Est [i
70 de miliarde în total dac` num`r`m [i
creditele date Islandei [i Pakistanului.
În acela[i timp, Banca Mondial`,
BERD [i Banca European` de Investi]ii
(BEI) au anun]at la mijlocul lunii mar-
tie c` au preg`tit un pachet de sprijin
în valoare de 24,5 miliarde de dolari
pentru b`ncile occidentale cu de]ineri
importante de active în Europa de Est
[i spa]iul ex-sovietic. Obiectivul acestui
ajutor este s` determine b`ncile occi-
dentale care se confrunt` cu probleme
de lichiditate s` continue creditarea
subsidiarele din Est. Conform planului
pe doi ani, BERD va acorda 6 miliarde
de dolari b`ncilor sub form` de credite
sau infuzii de capital; BEI va sprijini
împrumuturile întreprinderilor mici
[i mijlocii cu 11 miliarde de dolari, iar
Banca Mondial` va oferi 5,5 miliarde
pentru credit bancar, comercial [i de
infrastructur`, plus dou` miliarde sub
forma de asigurare contra riscurilor.
Buzunarele Occidentului
sunt goale
Liderii celor mai bogate state vest-
europene, aduna]i la Berlin înaintea
celui de-al doilea summit G20 de la
declan[area crizei interna]ionale, [i-au
exprimat inten]ia de a cre[te capacita-
tea de împrumut a FMI de la nivelul ac-
tual de 250 de miliarde de dolari la 500
de miliarde de dolari. Japonia a oferit
deja înc` 100 de miliarde de dolari, dar
marile state vest-europene s-ar putea s`
nu aib` de unde s` strâng` noi resurse,
chiar dac` discut` posibilitatea unei
eventuale emisiuni de euro-obliga]iuni
menite s` reduc` prima de risc ce tre-
buie pl`tit` de guvernele cu un rating
suveran de credit sc`zut. Statele Unite
sunt deja sub un munte de datorii, în
timp ce China sau statele din Orientul
Mijlociu, care au rezervele necesare,
condi]ioneaz` suplimentarea fondurile
FMI de cre[terea puterii lor de vot în
structurile decizionale ale organiza]iei
interna]ionale – o concesie pe care ma-
rile state europene refuz` s` le-o ofere.
În acela[i timp, statele sudice din Uni-
unea European` (Portugalia, Spania,
Italia, Grecia) [i Irlanda, confruntate cu
probleme severe în sectorul bancar ca
urmare a c`derii activelor ipotecare [i
cu contrac]ii economice accelerate, vor
ca BCE [i UE s` î[i canalizeze resursele
în principal spre salvarea propriilor
b`nci. Pe m`sur` ce criza economic`
din Europa [i restul lumii se va adânci,
politica din jurul întreb`rii cine sal-
veaz` pe cine va deveni din ce în ce mai
complex`.
Timothy Geithner, secretarul ame-
rican al Trezoreriei, a pledat pentru
consolidarea rolului FMI [i cre[terea
capacit`]ii sale de împrumut pân` la
750 de miliarde de dolari. În opinia
oficialilor americani, FMI ar trebui
s` devin` coordonatorul unui stimul
fiscal mondial care s` faciliteze o re-
lansare a cererii globale. Îns` cre[terea
rapid` a datoriei [i a masei monetare
a SUA a început s` provoace nelini[te
printre de]in`torii de dolari sau de
crean]e denominate în dolari. China,
cel mai mare investitor în titluri de
stat americane, vrea o nou` moned`
interna]ional` de rezerv` pentru a pre-
veni neplata crean]elor sale americane,
iar mul]i oameni de afaceri [i anali[ti se
a[teapt` la o infla]ie galopant` în anii
urm`tori.
Tragedia planific`rii
monetare centralizate
Actuala criz` din Europa de Est, ca
[i cea din SUA sau din vestul vechiului
continent, este un proces dureros. {i
totu[i, o ac]iune concertat` pe plan
interna]ional de salvare de la faliment
a b`ncilor [i guvernelor iresponsabile
din regiune nu este solu]ia adecvat`.
Exact acest tip de a[tept`ri, împreun`
cu mai mul]i ani de politic` monetar`
lax` în SUA [i Europa sunt responsa-
bile pentru crearea unui lan] al hazar-
dului moral care a dus la actuala criz`
economic`.
Sc`derea gradual` a dobânzii de
politic` monetar` de c`tre Fed (Banca
central` american`), BCE, Banca Angliei
[i alte b`nci centrale independente din
Europa, ca Banca Na]ional` Elve]ian`
sau Riksbank în urma bulei din sectorul
IT din 2000–2001 [i a atacurilor teroriste
din 11 septembrie din 2001, a furnizat
b`ncilor occidentale stimulentul pen-
tru a cre[te rata leverajului pe activele
de]inute, iar apoi, prin subsidiarele
de]inute, s` fac` împrumuturi cu un co-
lateral minim sau chiar absent [i f`r` o
verificare temeinic` a bonit`]ii clien]ilor
pe pia]a virgin` din Europa de Est.
{i guvernatorii b`ncilor centrale
est-europene [i-au al`turat eforturile
omologilor lor occidentali de a stimula
cererea global`, dar reducerile pe care
le-au operat la dobânzile de referin]`
au fost mai reduse [i acestea au r`mas
la un nivel comparativ mai înalt. Ca
urmare, financiari sofistica]i au f`cut
carry trade cu o parte din banii ieftini
din Vest în Europa de Est, situa]ie care a
creat aparen]a c` monedele est-europe-
ne, precum leul românesc, erau solide.
Când criza financiar` s-a declan[at în
SUA [i Europa de Vest în vara lui 2007,
carry trade-ul de pe curs a intrat într-o
mi[care invers` pe m`sur` ce inves-
titorii î[i retr`geau banii din Europa
de Est pentru a-[i acoperi penuriile de
lichiditate acas`. Apoi liniile de credit
ale b`ncilor-mam` (care acum aveau
propriile probleme) c`tre subsidiarele
est-europene au fost reduse. Pe m`sur`
ce dobânzile cre[teau, pia]a imobiliar`
din Polonia, Bulgaria, România, ]`rile
baltice sau Rusia a intrat în stagnare [i
apoi în declin. B`ncile locale au r`mas
cu o sum` de împrumuturi de o valoare
incert`.
În multe cazuri, niveluri ridicate
ale datoriei guvernamentale au repre-
zentat o parte important` a problemei.
De[i economiile din regiune au cunos-
cut rate ridicate de cre[tere în anii ante-
riori, datoria public` a crescut în multe
]`ri. Ungaria este exemplul cel mai
proeminent dintre ]`rile est-europene
care sunt membre ale UE, dar deficite
bugetare relativ ridicate s-au înregistrat
[i în România. Printre ]`rile non-mem-
bre ale UE, Ucraina iese în eviden]` ca
o ]ar` distrus` de excesul de cheltuieli
guvernamentale.
Cu toate acestea, încetinirea cre[terii
economice va duce la majorarea defici-
telor bugetare chiar [i în acele ]`ri
unde politica fiscal` a fost relativ echi-
librat`. În cazul Rusiei, ]ar` care – spre
deosebire de aproape toate celelalte
]`ri est-europene – are un surplus de
cont curent, c`derea abrupt` a pre]ului
petrolului în a doua parte a anului a
redus considerabil veniturile. Acest
eveniment a coincis cu o deteriorare
semnificativ` a mediului de afaceri ca
urmare a scurtului r`zboi cu Georgia.
Politicile ostile ale guvernului au deter-
minat investitorii s` î[i scoat` banii din
]ar`, provocând o c`dere spectaculoas`
a bursei din Moscova [i o pr`bu[ire a
rublei.
Exist` o presiune imens` în Europa
de a nu permite falimentul nici unei
b`nci care a[teapt` pierderi masive pe
opera]iunile din Europa de Est. În plus,
în cazul Bulgariei [i al ]`rilor baltice fi-
xarea cursului de schimb dintre mone-
dele locale [i euro (pegging) exclude în
mod formal o devalorizare a monedei.
Dar o acoperire a pierderilor din regi-
une printr-o interven]ie comun` a UE,
FMI [i B`ncii Mondiale nu va face decât
s` continue politica de subven]ionare
a riscului [i de eroziune a discipli-
nei pie]ei care a dat de fapt na[tere
turbulen]elor din prezent. B`ncile care
au pariat pe împrumuturi proaste vor fi
r`spl`tite pentru ineficien]a de care au
dat dovad` [i vor fi ]inute în via]` prin
redistribuirea avu]iei de la acele com-
panii [i indivizi care au fost comparativ
mai pruden]i. Efectul net al acestor po-
litici este încurajarea hazardului moral,
care, la rândul s`u, va induce o mai
mare impredictibilitate în func]ionarea
sistemului financiar.
Cu toate acestea, Europa de Est nu
este un spa]iu omogen, nici m`car o en-
titate care poate fi în mod clar definit`2.
Situa]ia difer` de la ]ar` la alta. În unele
cazuri, mai ales în statele ex-sovietice
care nu sunt membre UE, precum
Ucraina sau – dincolo de grani]ele pur
geografice ale Europei – Kazahstan,
guvernele ar putea intra în incapacitate
de plat` a datoriei externe. În alte p`r]i,
va fi adoptat` o form` de restructurare
a datoriei, în timp ce în unele locuri
solu]ia încercat` va fi o devalorizare a
monedei [i o refinan]are.
21
Concluzie
Realitatea este c`, dat` fiind dezor-
dinea economic` actual`, nu exist` o
solu]ie de ie[ire f`r` costuri. Dar a folosi
BCE, FMI sau Banca Mondial` pentru a
absorbi pierderile b`ncilor insolvabile
sub aparen]a unei ajust`ri temporare
a balan]ei de pl`]i este cea mai proast`
solu]ie din câte se pot imagina. Cu tim-
pul, majoritatea dezechilibrelor externe
se vor ajusta singure. Deja, încetinirea
economic` reduce deficitul de cont cu-
rent al regiunii.
Cre[terea rapid` a prosperit`]ii care
DOSARELE
a avut loc în majoritatea ]`rilor Europei
de Est în ultimii opt ani a alimentat
a[tept`ri ridicate privind prinderea
din urm` a standardelor de via]` occi-
dentale. În mod nesurprinz`tor, criza
economic` provoac` nelini[te [i în
unele ]`ri chiar nesupunere civic`. De[i
situa]ia se va înr`ut`]i înainte de a se
îmbun`t`]i, teama privind un colaps
economic care ar transporta regiunea
înapoi la condi]iile tr`ite imediat dup`
pr`bu[irea sistemului comunist de pla-
nificare centralizat` sunt exagerate.
Asta nu înseamn` îns` c` nu exist`
motive de îngrijorare. Politicile care
vor fi adoptate în urma acestei crize
vor determina poten]ialul pentru pros-
peritate din viitor. O salvare integral`
de la faliment a b`ncilor responsabile
pentru împrumuturi proaste nu va face
decât s` adânceasc` [i s` perpetueze un
sistem economic în care profiturile sunt
private, dar pierderile sunt socializate.
Acest sistem este la fel de incompatibil
cu economia de pia]` pe care mul]i est-
europeni credeau c` o adopt` dup` 1989
ca [i vechiul socialism marxist-leninist.
l
1 Stephen Jen and Spyros Andreopoulous,
„Europe More Exposed to EM Bank Debt than
the US or Japan“, Global Economic Forum, Octo-
ber 27, 2008.
2 O excelent` analiz` a procesului prin care,
mult înainte de ascensiunea comunismului [i
a R`zboiul Rece, c`l`tori occidentali din sec-
olul al XVII-lea, de regul` crescu]i în mediile
aristocratice din Marea Britanie, Fran]a sau
Austria, au inventat literalmente Europa de
Est ca o zon`-tampon dintre Occident – sau,
pe scurt, Civiliza]ie – [i Despotismul oriental
sau asiatic este cartea lui Larry Wolff, Invent-
ing Eastern Europe: The Map of Civilization on the
Mind of the Enlightenment, Stanford University
Press, 1994, traducere româneasc` Inventarea
Europei de Est, Humanitas, 2000. j

22
Criza financiar` actual`:
o critic` a explica]iilor oferite
o BOGDAN GL~VAN o
DOSARELE
I. O singur` criz`,
mai multe explica]ii
De la începutul crizei, în 2007, trei
tipuri de explica]ii au fost avansate
constant pentru a justifica atât eviden-
tul ciclu de tip boom-bust prin care a
trecut economia în acest deceniu, cât
[i solu]iile propuse pentru atenuarea
efectelor [i prevenirea acestui fenomen
în viitor. Argumentele oferite nu sunt
îns` satisf`c`toare – nici prin prisma
coeren]ei logice, nici prin gradul de re-
flectare a realit`]ii. S` le lu`m pe rând.
1. L`comia
Cea mai la îndemân` explica]ie
este l`comia. L`comia b`ncilor care
au vânat chiar [i clien]ii r`u-platnici
în speran]a încas`rii unui venit mai
mare din dobânda aplicat` creditelor.
L`comia debitorilor care s-au întins
mai mult decât le este plapuma [i au
m`rit achizi]iile pe datorie. L`comia
investitorilor care cump`r` creditele
ipotecare titrizate (obliga]iuni garantate
cu ipoteci) f`r` s` se mai uite la riscul
aferent acestora.
Problema cu acest argument este
c` l`comia nu evolueaz` ciclic. Nu
exist` nici un motiv pentru a-i b`nui
pe capitali[tii americani ca fiind mai
lacomi decât cei ru[i, brazilieni sau
francezi. {i nu exist` nici un motiv
s` presupunem c` participan]ii la
pia]` sunt mai lacomi decât cei care
îi privesc, îi analizeaz` [i ne prezint`
l`comia drept cauza principal` a crizei.
Din perspectiv` psihologic`, a[adar,
nu avem motive s` d`m crezare aces-
tui argument. În plus, din perspectiv`
economic`, argumentul l`comiei nu
explic` modul concret de dezvoltare al
avântului (care determin` totodat` [i
detaliile fazei de declin): nu ne spune
de ce anumite sectoare sunt în mod
special afectate de boom (activitatea
imobiliar`, construc]iile, industria
auto [i sistemul financiar). Nu ne ajut`
s` explic`m de ce febra speculativ` a
demarat în tromb` dup` anul 2001 [i de
ce s-a oprit brusc în anii 2006–2007.
Nu este pentru prima oar` în istorie
când cre[terea pre]urilor este pus` pe
seama l`comiei speculan]ilor. L`sând la
o parte problema cre[terii diferen]iate
a pre]urilor (ceea ce ne face s` ne
întreb`m de ce l`comia se manifest`
mai mult în domeniul imobiliar [i mai
pu]in în cel turistic, de pild`), se pune
cu acuitate urm`toarea întrebare: dac`
l`comia dicteaz` cursul economiei, de
ce se mul]umesc vânz`torii s` creasc`
pre]urile doar cu 10% (sau 50%) pe
an? De ce nu se dubleaz` pre]urile în
fiecare lun`? R`spunsul este c`, de fapt,
l`comia nu determin` evolu]ia cererii.
Mai precis, l`comia este limitat` de
banii pe care îi avem în buzunar.
2. Prostia
A doua explica]ie a crizei pune ac-
centul pe erorile comise de investitori
din cauza lipsei capacit`]ii acestora
de a evalua corect riscul investi]iilor
asumate. Din prostie [i ignoran]`,
investitorii s-au hazardat s` cumpere
active supraevaluate (irrational exu-
berance). Împachetat` în argumente
tehnice sofisticate (informa]ie asi-
metric`, comportament de turm`,
echilibre multiple [.a.), explica]ia sun`
bine, dar… atât. Este în egal` m`sur`
nerealist` [i lipsit` de consisten]`. În
primul rând, formuleaz` o acuza]ie
banal` [i profund fals`. C`ci este
greu de crezut c` vreun profesor de
economie sau politician în]elege mai
bine func]ionarea sistemului finan-
ciar decât o pot face cei care lucreaz`
nemijlocit cu acesta – investitorii, cei
care î[i pun la b`taie propria avere
în tranzac]iile derulate. Explica]ia
trece cu vederea problema stimulen-
telor: participan]ii la pia]` sunt direct
interesa]i (în orice caz, mai mult decât
ceilal]i) s` dep`[easc` dificult`]ile
informa]ionale. Ace[ti participan]i la
pia]` (b`ncile de investi]ii [i alte firme
de administrare a activelor financiare)
colecteaz` anual cei mai de seam`
absolven]i ai departamentelor de pro-
fil din cele mai bune universit`]i. Din
punct de vedere intelectual, ace[tia
sunt printre cei mai buni membri ai
societ`]ii. Nu putem s` punem criza
pe seama ignoran]ei lor decât dac`
trat`m în mod simplist situa]ia.
În al doilea rând, indiferent cât
este de relevant`, problema asime-
triei informa]ionale nu poate duce
nicidecum la criz`. Pur [i simplu,
insuficien]a informa]iei îi împiedic`
pe indivizi s` intre în schimburi (care,
cu o cunoa[tere adecvat`, ar fi rentabil
de efectuat). Consecin]a este un num`r
redus de tranzac]ii (missing markets), nu
comiterea unor erori. Aici trebuie s`
ne întreb`m de ce concuren]a nu [i-a
manifestat efectele benefice cu care o
crediteaz` teoria [i practica. De pild`,
este ciudat c` nici o banc` nu a ales s`-
[i consolideze reputa]ia, punând mai
presus profitul pe termen lung decât
cî[tigurile riscante pe termen scurt. S-ar
p`rea c` [i investitorii secundari, dar [i
institu]iile (a[a-numitele originators of
credit) care au creat [i apoi revândut
„activele toxice“ sunt de vin`. Atât cei
care au acordat ini]ial creditele ipoteca-
re, \nstr`inându-le, cât [i cei care le-au
cump`rat de la primii au dat dovad` de
stupiditate în egal` m`sur`.
Pentru a merge la cauza crizei
trebuie s` abandon`m explica]ia
conven]ional`. Trebuie s` ne întreb`m
de ce investitorii ac]ioneaz` in corpore
în acela[i sens pe pia]`. Iar r`spunsul
nu este „Pentru c` sunt pro[ti“, ci
„Tocmai fiindc` este profitabil“. Acest
r`spuns este doar aparent paradoxal.
3. Chinezii [i arabii
A treia variant` a pove[tii spune c`
un rol crucial în declan[area avântului
nesustenabil l-a avut ampla lichidita-
te din pia]`, datorat` ratei sc`zute a
dobânzii. Aceasta din urm`, la rândul
s`u, a fost împins` în jos datorit` unui
volum imens de economisiri pe plan
mondial, deopotriv` de sorginte pri-
vat` [i public` (mai multe state în curs
de dezvoltare, printre care China [i ]`ri
din Orientul Mijlociu, au acumulat
treptat rezerve valutare uria[e, pe care
le-au deversat în economia american`).
De aici a rezultat ieftinirea creditului [i
încurajarea îndator`rii.
Aceast` explica]ie este sus]inut`,
printre al]ii, de Alan Greenspan, fostul
guvernator al B`ncii Centrale Ameri-
cane. Pe scurt, ea p`c`tuie[te zdrav`n
la capitolul relevan]` empiric`: este
fals` sau, în cel mai bun caz, incom-
plet`. Spun fals`, deoarece statisticile
interna]ionale arat` c` economisirile
nu au crescut, în perioada la care facem
referire, din contr`, în ultimele decenii
am asistat la o sc`dere a ratei economi-
sirii în lume. Putem afirma, a[adar, c`
boom-ul s-a produs pe un trend istoric
de declin al economisirii. În acela[i
timp, este adev`rat c` rezervele ofici-
ale de dolari au crescut constant [i c`
statele care le posed` le-au canalizat
spre investi]ii în economia american`.
Îns` (1) acumularea de bani în visteria
b`ncilor centrale nu este sinonim` cu
cre[terea economisirii [i (2) necesit` ea
îns`[i o explica]ie: exist` mai mul]i do-
lari în lume pentru c` cineva i-a produs
mai întâi, nu pentru c` au c`zut din cer.
Dac` mergem în continuare pe acest fir
logic ajungem la factorul determinant
fundamental al ciclului, anume expan-
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
siunea monetar` (infla]ia) la care au
recurs autorit`]ile americane.
II. Adev`ra]ii vinova]i:
statul [i bancherii
Cele trei tipuri de explica]ii arunca-
te în ochii publicului nu sunt valabile.
Printre altele, toate se împotmolesc
în punctul din care trebuie de fapt
s` înceap` explica]ia corect`: banii [i
func]ionarea sistemului financiar.
În vârful acestui sistem se afl` banca
central` în calitatea sa de produc`tor
monetar. Banca central` poate extinde
oricând masa monetar`, deoarece banii
de hârtie pe care îi produce cost` prac-
tic… zero. Astfel, devine foarte simplu
pentru stat s` adopte politica too big to
fail, prin care bancherii [i ceilal]i actori
importan]i din sistemul financiar sunt
încuraja]i s` se îndatoreze [i s` inves-
teasc` imprudent – fenomen cunoscut
sub numele de „hazard moral“. Dac`
investi]iile se întorc cu profit, banii
se duc în buzunarele bancherilor [i
ale celorlal]i juc`tori de pe pia]`. Dac`
investi]iile aduc pierderi, acestea sunt
externalizate prin infla]ie. Nim`nui nu-
i mai pas` de ra]ionalitatea economic`
din moment ce eventualele pierderi pot
fi pasate statului (adic` cet`]enilor). De
fapt, ra]ionalitatea este întoars` pe dos.
Devine rentabil s` speculezi, s` te înda-
torezi, pentru c` numai a[a po]i câ[tiga.
Dac` stai pe margine [i te compor]i
prudent, nu faci decât s` irose[ti o opor-
tunitate [i s` pierzi în raport cu ceilal]i.
Pur [i simplu, aceasta este logica dup`
care func]ioneaz` sistemul. Indiferent
câte reglement`ri i se aduc, tendin]a
c`tre crize este încorporat` în sistem.
Ea nu poate fi evitat` decât prin refor-
marea din temelii a acestuia.
Exist` [i alte motive punctuale,
specifice contextului, care au modelat
acest avânt artificial. De exemplu, un
rol important l-a avut politica guvernu-
lui american de încurajare a credit`rii
popula]iei s`race – a[a-numitele credite
subprime – urmare a politicii mai vechi
de cre[tere a num`rului proprietarilor
de case. M`surile legislative adoptate în
acest sens au distorsionat alocarea cre-
ditului, în sensul stimul`rii expansiunii
construc]iei de locuin]e [i cre[terii pon-
derii împrumuturilor neperformante.
Cheia evit`rii situa]iilor de acest
gen care se pot întâmpla în viitor st`
în în]elegerea corect` a trecutului.
Din nefericire, dezbaterea public` este
dominat` de „exper]i“ care î[i ob]in ve-
niturile din rela]iile pe care le între]in
cu statul sau cu sistemul financiar
– atunci când prim-planul nu îl de]in
politicienii în[i[i. Nu ne putem a[tepta
ca solu]iile veritabile s` vin` de aici.
Stimulentele se opun. j
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
Politicile anticriz`
o HORIA TERPE o
O
DAT~ cu îmbun`t`]irea
indicatorilor financiari
din ultimele s`pt`mâni
se poate spune, cel pu]in
din punct de vedere psi-
hologic, c` partea de „criz`“ a ciclului
a trecut. Îns` schimbarea rapid` a
situa]iei economice – care evolueaz`
c`tre a doua parte a ciclului – ridic`
un nou tip de provoc`ri, iar eventuala
aplicare defazat` a m`surilor preg`tite
pentru [i în timpul fazei ini]iale poate
cauza o alt` înr`ut`]ire.
Ieri
Din punct de vedere economic,
pr`bu[irea unor pie]e financiare su-
praexpuse la risc s-a transformat într-o
criz` economic` global` care va fi
urmat`, se pare, de o recesiune (pentru
2009, OECD a prognozat o sc`dere
medie a PIB-ului ]`rilor membre de
4,3%). Pe fond, la originea crizei actuale
se g`sesc racilele sistemelor bancare
[i monetare: o lung` perioad` de rate
sc`zute ale dobânzilor în întreaga
lume, sus]inute de politici monetare
expansioniste, dezechilibre imense ale
balan]elor de cont curent [i cre[tere
economic` supraalimentat` prin bani
u[ori. Factorul declan[ator – pr`bu[irea
creditelor imobiliare de pe pia]a ameri-
can` – a fost doar cea mai slab` verig`,
din p`cate suficient de ampl` încât s`
antreneze întregul sistem.
Din punct de vedere psihologic,
criza a fost receptat` ca o înlocuire
rapid` a adev`rurilor general acceptate
cu privire la lume de c`tre o cantitate
masiv` [i brusc` de incertitudine – o
ampl` distorsiune a informa]iei genera-
le relevante cu privire la prezent [i mai
ales cu privire la viitor. Pentru o peri-
oad`, senza]ia general` a fost c` ima-
ginea lumii s-a spart în mii de cioburi.
Îns`, din acest punct de vedere, se poate
spune c` criza a fost deja dep`[it`.
Atenuarea percep]iilor negative
asociate incertitudinii s-a datorat în
primul rând trecerii timpului, dar [i
dezmeticirii mediilor politice occiden-
tale [i interna]ionale. Astfel, confruntat
cu o avalan[` de semnale negative pri-
vind extinderea [i aprofundarea crizei,
reflexul politic ini]ial a fost unul pani-
card [i dezarticulat. Prima genera]ie de
politici anticriz` a constat în m`suri
incoerente [i improvizate, în lipsa unui
plan predefinit pentru o asemenea
situa]ie. Importante guverne occiden-
tale au abandonat peste noapte 30 de
ani de politic` economic` neoclasic`
(rezumat`, în linii mari, de Washin-
gton Consensus) [i au risipit primele
sute de miliarde de dolari publici în
m`suri improvizate de salvare a unor
b`nci sau companii care, înso]ite de
discursuri alarmiste, au panicat în
extrem agen]ii economici, accelerând
tezaurizarea resurselor [i, prin urmare,
contractarea activit`]ii economice la
toate nivelurile.
Exist` dou` categorii de cauze pen-
tru acest comportament. Primele sunt
de natur` conjunctural`; dintre aces-
tea, cea mai important` este nefericita
suprapunere a începutului crizei cu
alegerile americane. A doua categorie
este de natur` sistemic`. Prin natura
democra]iilor, leadershipul politic este
furnizat colectiv [i competitiv. Adic`
exist` o pluralitate de voci politice,
dintre care nici una nu vrea s` r`mân`
mai prejos decât alta în a se exprima cu
privire la evolu]iile prezentului. Din
acest motiv, unele dintre cerin]ele de
baz` ale leadershipului, ca, spre exem-
plu, imperativul lini[tirii popula]iei în
timpul unei crize, sunt dificil de prac-
ticat. În plus, un alt efect al sistemului
politic curent este iner]ia opiniilor.
Aceasta poate deveni o problem` cri-
tic` în condi]iile unei crize, care, fiind
caracterizat` de bru[te schimb`ri de
situa]ie, provoac` sistemul politic ca
în reac]iile [i interven]iile sale s` ]in`
pasul. Vor fi acestea sincrone recesiunii
[i recuper`rii de mâine?
Azi
În iarn` îns`, sistemul interna]ional
a reînceput s` func]ioneze. Tonul
anticriz` a început s` fie preluat de
organiza]ii ca FMI, Banca Mondial`,
UE ori diferitele foruri G, care au in-
sistat asupra necesit`]ii coordon`rii
interna]ionale a eforturilor anticriz` [i
au adoptat un discurs interna]ionalist
[i conservator, încercând s` calmeze pa-
nica [i avertizând împotriva tenta]iilor
protec]ionismului [i a pericolului
infla]iei provocate de cheltuieli publice
iresponsabile. În plus fa]` de poten]iala
calitate superioar` a politicilor econo-
mice, coordonarea interna]ional` are
[i un efect de lini[tire a agen]ilor eco-
nomici. Minimal – [i prin compara]ie
cu reac]iile politice ini]iale – se creeaz`
percep]ia c` exist` o în]elegere comun`
privind ce se întâmpl` [i ce este de
f`cut. Chiar dac` o asemenea în]elegere
ar fi, în detaliu, eronat`, ea contribuie
la calmarea panicii [i elimin` o parte
dintre incertitudinile asociate crizei,
facilitând reînchegarea unei imagini
comune suficient de larg împ`rt`[ite
încât s` poat` func]iona ca punctul
fix necesar recâ[tig`rii controlului in-
dividual [i/sau sentimentului asociat
acestuia.
Aceste dou` aspecte pot fi în m`sur`
s` evite dou` rele pe termen scurt.
Având în vedere c`, pe de o parte, majo-
ritatea economiilor importante sunt in-
tegrate în acest cadru institu]ional [i c`,
pe de alt` parte, acordul actorilor statali
importan]i îi confer` suficient` legitimi-
tate [i influen]`, devia]iile protec]ioniste
care au început s` prind` teren în di-
ferite state pot fi stopate [i ]inute sub
control. În plus, predominan]a unui
discurs interna]ional comun poate
limita apelul radicaliz`rii ideologice în
cre[tere a diferitelor mi[c`ri pentru care
criza reprezint` o bun` oportunitate de
afirmare, indiferent de natura ideilor
sus]inute.
Mâine
Aceasta este ceea ce politicienii au
putut face [i au f`cut împotriva crizei.
Paradoxal îns`, continuarea perseve-
rent` a eforturilor începute – implemen-
tarea politicilor economice preg`tite
a[a cum sunt acestea proiectate în
momentul de fa]` – ar putea face mai
mult r`u decât bine. În linii mari, pro-
blema este urm`toarea. Atât din punct
de vedere financiar cât [i din punct de
vedere psihologic, criza propriu-zis` se
pare c` a trecut. Urm`toarele faze ale
ciclului constau în recesiune, urmat`
de recuperare. Pur [i simplu, oamenii
nu pot tr`i mult` vreme f`r` activitate
economic`. Îns` procesele de recupera-
re sunt de fapt sincrone recesiunii; ele
încep în timpul acesteia – etapizarea lor
ulterioar` este doar o simplificare spre a
facilita în]elegerea. A[adar, principalul
pericol este ca efectele colaterale negati-
ve ale politicilor anticriz`, care urmeaz`
un ritm independent de cel al crizei,
s` nu r`neasc` recuperarea natural` a
economiei.
Mixajul de politici economice anga-
jat împotriva crizei presupune, pe de
o parte, o politic` monetar` constând
în sc`derea la minim a ratelor dobân-
zii [i expansiunea masei monetare
(„quantitative easening“ în terminolo-
gia actual`) [i, pe de alt` parte, o poli-
tic` fiscal` constând în „stimul fiscal“:
cheltuieli guvernamentale ridicate [i
sc`derea nivelului de taxare (sau m`car
men]inerea sa la nivelul precedent);
urmând ca deficitul bugetar astfel reali-
zat s` fie finan]at tocmai prin cre[terea
masei monetare (via cump`rarea de
c`tre b`ncile centrale a bonurilor de
stat). Cheltuielile guvernamentale, în
teorie, ar fi îndreptate c`tre trei sco-
puri: cur`]irea b`ncilor [i a institu]iilor
financiare de instrumente cu risc ri-
dicat, salvarea unor mari companii în
încercarea de a întrerupe dominoul
falimentelor [i, în sfâr[it, investi]ia în
lucr`ri publice care s` ocupe cât mai
mul]i [omeri sau poten]iali [omeri.
Ideea principal` a acestei combina]ii
de politici este deblocarea activit`]ii
economice prin ieftinirea banilor. Dup`
unele estim`ri, cre[terea masei moneta-
re ocazionate de criz` a trecut deja de 4
triliarde de dolari (pentru compara]ie,
valoarea comer]ului OECD în bunuri
[i servicii în anul 2000 a fost de cca 6
trd), bani care vor fi urma]i pe termen
scurt de înc` 1,1 trd injectate via FMI,
Banca Mondial` [i alte b`nci regiona-
le. Evident, costul întregii opera]iuni
este infla]ia tuturor monedelor astfel
„u[urate“, pl`tit` de c`tre to]i de]in`torii
acestor monede. Pariul pus poate avea
succes numai dac` sunt întrunite dou`
condi]ii-cheie: 1. Injec]ia de moned`
trebuie s` aib` loc în timpul crizei, [i
23
nu în timpul recesiunii sau recuper`rii.
Sincronizarea cu faza de blocaj a crizei
este esen]ial`. {i 2. Pentru efectul scon-
tat, dispersia noii monede în economie
DOSARELE
trebuie s` fie rapid`, brusc`.
Dac` percep]ia potrivit c`reia partea
de criz` a ciclului s-a încheiat este co-
rect`, atunci fereastra de oportunitate
pentru acest Mixaj de politici se va
închide în cel mai scurt timp. Continu-
area lor în timpul recesiunii nu ar face
decât s` încetineasc` recuperarea, care
const` în reorientarea activit`]ii econo-
mice a indivizilor ([i, implicit, re-combi-
narea altor factori de produc]ie) în noi
direc]ii sau domenii care sunt poten]ial
profitabile. Îns` dac` ace[tia sunt r`ni]i
în încercarea lor de c`tre infla]ie, pe
de o parte, [i de noi [i schimb`toare
reglement`ri, pe de alt` parte, vor e[ua.
Un set complet diferit de politici
este necesar în anticiparea recuper`rii
economice, iar dificultatea schimb`rii
rapide a op]iunilor politice astfel încât
acestea s` ]in` pasul cu criza este cel
mai îngrijor`tor lucru.
Acest set de politici postcriz` pre-
supune trei elemente. În primul rând,
Mixajul de politici economice trebuie s`
revin` la regl`rile ini]iale. Scopul politi-
cii monetare trebuie s` redevin` contro-
lul infla]iei, prin stoparea „quantitative
easening“ [i limitarea interven]iei la
reglajul fin al dobânzii de referin]`.
Reconstruirea încrederii în moned` este
cheia pentru ca activit`]ile economice
s` poat` fi reluate. În al doilea rând este
problema reglement`rii. Agita]ia pro-
vocat` de criz` a ridicat un val de opinie
semnificativ, nu întotdeauna dezintere-
sat, în favoarea cre[terii reglement`rii.
Din fericire, spre deosebire de mixajul
economic descris, asta nu s-a putut
face peste noapte. Îns` acum ar fi ne-
cesar` o contraintuitiv` schimbare de
macaz la nivelul opiniilor deciden]ilor
[i exper]ilor, pentru c` în sprijinul
recuper`rii este necesar` tocmai libera-
lizarea [i dereglementarea pie]elor, a[a
încât volatilitatea acestora s` creasc` cât
mai mult pentru a permite reajustarea
rapid` a activit`]ii economice imediat
ce criza trece de punctul minim. În
sfâr[it, al treilea element presupune
asistarea direct` a indivizilor sau famili-
ilor cel mai grav lovi]i de criz` ([i nu via
unit`]ile economice în care ace[tia sunt
acum angaja]i, între care pia]a trebuie s`
le selecteze pe cele viabile).
Prin facilitarea comunic`rii [i
circula]iei informa]iilor, globaliza-
rea are printre alte efecte accelerarea
reac]iilor psihologice [i economice
în raport cu schimb`rile. Acesta este
un motiv serios pentru a crede c`
desf`[urarea ciclului economic negativ
actual poate fi una rapid`. Cazul cel
mai r`u este îns` acela în care insisten]a
unor politici anticriz` nepotrivite ar
putea provoca infla]ie [i rigidizarea
pie]elor, împiedicând astfel recuperarea
[i prelungind recesiunea. Cam asta s-a
întâmplat dup` ultima Mare Criz`. j

24
Falsificarea banilor
de c`tre institu]iile statului
o ANDREI TRANDAFIRA o
DOSARELE
A
CTUALA criz` econo-
mic` are un caracter pa-
radoxal. Capacitatea de
produc]ie la nivel global
este în continu` cre[tere,
tehnologiile evolueaz` cu rapiditate,
înc` nu exist` probleme de raritate
semnificativ` a vreunei resurse vitale,
resursele umane sunt din ce în ce mai
numeroase. Îns`, cu toate acestea, ne
afl`m în plin` criz` economic`, iar
oamenii de pe tot globul se tem pen-
tru ce ar putea aduce viitorul nu prea
îndep`rtat. Ceva pare fundamental în
neregul` cu aceast` situa]ie. Este oare
vorba de un e[ec al capitalismului [i al
pie]ei libere sau dimpotriv`?
Distinc]ia între proprietatea pri-
vat` [i proprietatea colectiv` este o
distinc]ie în[el`toare. Amintindu-ne
de regimul comunist, în ce fel era
proprietatea colectiv`? Cu siguran]`,
proprietatea era considerat` colec-
tiv`; îns`, dup` cum [tim, controlul
efectiv al presupusei entit`]i colective
poate fi realizat doar de c`tre indivizi
concre]i. Iar istoria umanit`]ii poate
fi lesne în]eleas` ca istoria modurilor
în care o cast` conduc`toare mic` a
controlat majoritatea propriet`]ii.
Ceea ce e izbitor la sistemul comu-
nist este tocmai faptul c` o mic`
elit` conduc`toare controla, de facto,
decizia asupra folosirii celei mai
mari p`r]i a propriet`]ii presupus
colective.
Când vorbim de o ordine a
propriet`]ii private, noi sus]inem în
primul rând o lume în care fiecare
om poate produce bunuri [i servicii
pe care s` le schimbe pe o pia]` liber`
(libertate) [i în care distribu]ia averii
este ob]inut` exclusiv în urma unor
tranzac]ii voluntare cu respectarea
drepturilor de proprietate ale altora
(dreptate). Îns` datorit` dispersiei
ini]iativei private [i a talentelor, este
nerezonabil s` ne imagin`m aceast`
lume ca pe una profund inechitabil`.
Rezultatul distribu]iei nu va fi unul
în care pu]ini indivizi controleaz` o
mare parte a propriet`]ii.
Ce rol au banii în aceast` ordine?
Banii, ca mijloc de schimb [i etalon
de m`sur` a valorii, nu au o valoare
intrinsec` tranzac]ionabil` într-o eco-
nomie pe baz` de troc. Cu alte cuvinte,
banii nu ]in niciodat` de foame prin
ei în[i[i, ci datorit` faptului c` au o
putere de cump`rare stabilit` în urma
interac]iunilor economice pe pia]`.
Banii constituie nu bunuri ca atare,
ci îndrept`]iri la alte bunuri (social
claims) întemeiate pe încrederea în ei
a altor participan]i la pia]`. Iar valoa-
rea banilor instituit` la nivel social
cuantific` utilitatea social` pe care
un individ o furnizeaz` prin interme-
diul bunurilor [i serviciilor oferite.
Interdependen]a uman` este atât de
puternic` încât valoarea banilor este
men]inut` [i stabilizat` prin fiecare
interac]iune pe pia]` care implic`
bani.
Taxarea sau impozitarea sunt
ac]iuni prin care cet`]enii contribu-
ie la bugetul statului, finan]ându-i
astfel cheltuielile. Exist` dou` me-
tode principale prin care ele se pot
realiza. Prima, cea direct`, const` în
impozitarea venitului, profitului sau
a tranzac]iilor. Aceast` metod` presu-
pune prelevarea unei cote procentuale
din banii deja existen]i pe pia]`. Într-o
societate cu o mas` monetar` de 10
milioane unit`]i [i un impozit unic pe
venit de 10%, statul va colecta din im-
pozite un milion de unit`]i monetare,
iar în zona privat` vor r`mâne nou`
milioane de unit`]i. A doua metod`,
cea indirect`, const` în introducerea
de mas` monetar` nou`. Astfel, în
acela[i exemplu, o metod` aproxi-
mativ echivalent` pentru a ob]ine
acelea[i resurse de partea statului ar fi
s` se tip`reasc` un milion suplimen-
tar. În acest caz, de[i în zona privat`
am avea tot 10 milioane, iar statul ar
dispune de un milion proveni]i din
bani nou tip`ri]i, taxarea s-ar produce
tot asupra cet`]enilor, deoarece intro-
ducerea noilor bani conduce la deva-
lorizarea monedei cu 10%. Pe scurt,
indiferent de metoda folosit`, efectul
este acela[i dac` procentul din masa
monetar` total` ob]inut de c`tre stat
este acela[i. Desigur, de obicei statul
practic` ambele metode, îns` o consi-
der` doar pe prima ca fiind taxare sau
impozitare.
F`r` a aduce în discu]ie juste]ea
impozit`rii sau a existen]ei taxelor ca
atare, r`mâne indiscutabil faptul c`
ele ]in în exclusivitate de rela]ia dintre
cet`]eni [i stat, ca entitate colectiv` ce
le reprezint` interesele. Într-o econo-
mie liber` care func]ioneaz` în mod
just, banii nu pot fi crea]i din nimic.
Banii reprezint` îndrept`]iri la bunuri
[i servicii (acele social claims de care
vorbeam), iar cantitatea total` de bani
de pe pia]` reprezint` cantitatea total`
de îndrept`]iri de]inut` la nivelul
societ`]ii. Cu alte cuvinte, într-o astfel
de economie utilitatea principal` a
banilor este de a permite distribu]ia
îndrept`]irilor la nivelul membrilor
societ`]ii. Iar ordinea propriet`]ii
private asigur` c` aceste îndrept`]iri
pot fi ob]inute doar în urma furniz`rii
unor bunuri [i servicii pe pia]a liber`.
Condi]ia de baz` care asigur` o bun`
func]ionare a acestui instrument mo-
netar este caracterul divizibil al aces-
tora, ceea ce asigur` o bun` fluiditate
tranzac]iilor pe pia]`.
Desigur, un sistem monetar cu
mas` monetar` fix` implic` probleme
complexe. Una dintre ele ar fi blocarea
economiei din cauza rarit`]ii bunului
monetar. Conform acestui argument,
cre[terea continu` a produsului intern
brut corelat` cu o mas` monetar` fix`
ar cauza un fenomen de defla]ie, cel
pu]in la fel de nociv ca cel de infla]ie.
Valoarea unei unit`]i monetare ar
cre[te continuu, stimulând astfel eco-
nomisirea. Într-un sistem cu mas`
monetar` fix` este suficient s` „]ii
banii la ciorap“ pentru ca valoarea lor
s` creasc` propor]ional cu cre[terea
PIB-ului. Un astfel de sistem ar crea
un cerc vicios, deoarece oamenii ar
fi stimula]i s` economiseasc` banii
în condi]iile în care economia pros-
per`, ceea ce ar duce mai departe la
sc`derea masei monetare utilizate
propriu-zis în tranzac]iile de pe pia]`,
la o cre[tere [i mai accentuat` a valo-
rii banilor [i a stimulentelor pentru
a economisi. În final, acest proces ar
duce la dispari]ia lichidit`]ilor de pe
pia]`, echivalent` cu blocarea întregii
economii. Prin urmare, se pare c` o
economie func]ional` presupune in-
troducerea de noi lichidit`]i pe pia]`
pentru a preveni blocajul tranzac]iilor
[i investi]iilor.
Dincolo de întrebarea tehnic` cu
privire la cantitatea de bani noi ce tre-
buie s` intre pe pia]` pentru a asigura
o bun` func]ionare a economiei, pro-
blema fundamental` r`mâne una de
ordin politic [i moral – sau, dac` vre]i,
una de dreptate: Cine trebuie s` ajung`
în posesia noilor bani intra]i pe pia]`?
Dac` banii reprezint` îndrept`]iri
ob]inute în urma serviciilor furnizate
pe pia]a liber`, atunci noii bani nu
reflect` contribu]ia de acest fel a vreu-
nui individ. Prin urmare, un sistem
monetar care presupune [i introdu-
cerea de cantit`]i noi de bani pe pia]`
din ra]iuni pur financiare este drept în
m`sura în care ac]iunile de introduce-
re de mas` monetar` nu altereaz` în
nici un fel structura de distribu]ie a
îndrept`]irilor. Altfel spus, introdu-
cerea de noi bani pe pia]` nu trebuie
s` modifice distribu]ia relativ` a pu-
terii de cump`rare în rândul agen]ilor
existen]i, distribu]ie rezultat` anterior
ca urmare a interac]iunilor de pe pia]a
liber`.
În paralel cu cele dou` posibilit`]i
de taxare exist` dou` modalit`]i legi-
time de introducere a noilor bani pe
pia]` de c`tre stat. Prima dintre ele
presupune distribuirea noilor bani
la nivelul popula]iei, propor]ional
cu cota pe care o de]ineau din masa
monetar`, l`sând astfel neafectat`
distribu]ia puterii de cump`rare an-
terioare. A doua metod` presupune
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
alocarea noilor bani direct la bugetul
de stat ca parte din taxare. Dintre cele
dou` metode, prima pare complet
inutil` în m`sura în care ulterior se
va realiza procesul de impozitare.
Folosind a doua metod`, se realizeaz`
atât impozitarea cât [i cre[terea masei
monetare printr-un singur proces de
alocare a noilor bani direct la bugetul
de stat.
Din p`cate, în actualul sistem mo-
netar introducerea noilor bani pe
pia]` se face într-un mod diferit [i
ilegitim. Iar cazul cel mai elocvent
este chiar pilonul central al pie]ei mo-
netare mondiale, cel al Statelor Unite.
S` presupunem c` guvernul federal
are nevoie de 10.000 $ pentru a aco-
peri anumite cheltuieli bugetare. El
emite bonuri de trezorerie în valoare
de 10.000 $. Banca Federal` cump`r`
bonurile de trezorerie, creditând con-
tul guvernamental aflat la banca A cu
suma de 10.000 $, bani nou crea]i pe
care guvernul îi poate folosi [i care se
bucur` de puterea de cump`rare ini]ial`.
Ace[ti 10.000 $ depozita]i în banca A
vor deveni totodat` [i parte a rezervei
b`ncii A. Pe baza principiului rezervei
frac]ionare, banca A are dreptul s` îm-
prumute 90% din noua rezerv`. Ace[ti
9.000 $, bani de asemenea nou crea]i,
vor fi împrumuta]i unor doritori, iar
banii vor ajunge în depozitul unei alte
b`nci comerciale B, care la rândul ei
va putea împrumuta 8.100 $ unui nou
client, procesul continuând pân` ce se
vor fi creat aproximativ 100.000 $ noi:
cei 10.000 $ ini]iali folosi]i de c`tre
guvern plus înc` aproximativ 90.000
$ oferi]i drept credit poten]ialilor
doritori. Desigur, odat` cu folosirea
acestor noi bani se creeaz` o datorie
echivalent`, 10.000 $ datora]i de c`tre
guvern [i 90.000 $ datora]i de credi-
tori.
Cui sunt datora]i ace[ti bani? În
mare parte b`ncilor. Pentru a în]elege
magnitudinea nedrept`]ii, este sufi-
cient s` ne uit`m la datoria public` a
Statelor Unite, care a ajuns la 13.000
de miliarde de dolari; sum` care este în
mare parte datorat` ca urmare a sume-
lor de bani nou crea]i primi]i de c`tre
guvern de la Banca Federal`. Dac`
ad`ug`m pe deasupra o sum` de nou`
ori mai mare, datorat` de indivizi [i
companii în urma primirii de credite
în bani nou crea]i în baza principiului
rezervei frac]ionare, situa]ia devine
dramatic`. Într-o lume în care banii
ar trebui s` reflecte doar contribu]ia
fiec`rui individ pe pia]a liber`, asist`m
la un proces continuu de falsificare a
banilor de c`tre institu]iile statului,
care îi las` pe indivizi lua]i atât sepa-
rat cât [i colectiv datori, [i economia
într-o stare de criz`. j
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
Jurnal de criz`: capitalism
cu prezum]ie de vinov`]ie
o COSMIN MARINESCU o
N
U voi încerca, în acest
scurt „jurnal“, s` zugr`vesc
neap`rat condi]iile ins-
titu]ionale din care r`sar
ciclurile economice, cu
toate detalierile teoretice asupra cauze-
lor crizei. Aici, acum, m` preocup` mai
mult negarea radical` a capitalismului,
cu un vast arsenal de mituri, erori [i rea-
credin]`. Dincolo de teoria economic`
autentic` a ciclului afacerilor, „profe-
siunea de credin]`“ a economistului
oblig`, cred, ast`zi poate mai mult decât
oricând, la rigoare logic` [i restaurarea
adev`rului despre capitalism, despre
sistemul economic al pie]ei libere.
Este criz`! Cum proced`m?
Simplu, putem da vina pe capita-
lism! Multe din relele lumii postmoder-
ne sunt atribuite, ast`zi, pie]ei libere:
dac` pacifi[tii v`d r`zboaiele drept
produs al imperialismului capitalist,
dictatorii secolului trecut au condam-
nat capitalismul pe motive de… paci-
fism „burghez“. Tot mai mul]i oameni
pun s`r`cia pe seama capitalismului, în
timp ce îl acuz`, contradictoriu, de ex-
cese de… materialism. Tot capitalismul
ar fi cel care submineaz` valorile fami-
liale [i inspir` la imoralitate. Pu]ini au
r`mas cei care s` nu condamne capita-
lismul pentru ceva anume.
Perpetuu parc`, dar mai acerb ast`zi
ca niciodat`, este mitul c` libertatea
economic` [i capitalismul sunt cauzele
crizei actuale. Articole recente în The
New York Times, de pild`, fac apologia
dezastrului economiei „ancorate“ în
laissez-faire: „prezum]ia de vinov`]ie“
inund` mitologia popular` ]esut` în
jurul capitalismului: „cultura ameri-
can` celebreaz` capitalismul laissez-
faire drept ideal economic“, „pia]a
liber` este vinovat` de criza economic`
globalizat`“. Tot recent, Newsweek
Magazine ne asigur` de pe copert`
c` „ast`zi, cu to]ii suntem sociali[ti“,
iar sfâr[itul capitalismului a devenit
implacabil.
Nimic nou sub soare, dac` ne gân-
dim la profe]iile marxiste ce invocau
secular colapsul pie]ei libere, r`pus`
de povara ciclurilor economice. De
altfel, din majoritatea manualelor de
economie (de pia]`!) de ast`zi r`zbate,
mai mult sau mai pu]in subtil, socialis-
mul inevitabil: „ciclul economic este o
form` de evolu]ie normal`, fireasc`, a
activit`]ii economice“, adic` r`bufnirea
natural` a „contradic]iilor interne ale
pie]ei“. De aici, pr`bu[irea prezis` a
capitalismului, destr`mat treptat, din
interior, de recesiuni tot mai frecvente
[i mai ap`s`toare.
Dou` sunt, îns`, problemele unei
asemenea retorici. În primul rând,
25
DOSARELE
modelul american, „capitalismul“ occi- economice. Originile recesiunii actuale mai autorit`]ilor monetare, cele care
dental, în general, nu (mai) au practic trebuie c`utate în anii de expansiune ]in frâiele sistemului monetar [i care
nimic în comun cu pia]a liber`. În monetar` promovat` generos de Fede- elibereaz` în sistem, periodic, injec]ii
al doilea rând, în privin]a solu]iilor, ral Reserve System – Banca Central` a de lichiditate. Îns` ca [i în cazul dopa-
guvernele au abandonat orice rezerv` SUA. Din 2001 [i pân` în 2008, FED a jului sportiv, iluzia de prosperitate e
de încredere în for]a autoreglatoare a invadat pie]ele financiare cu valuri de de scurt` durat`, pân` ce „organismul“
pie]ei, de unde [i înclina]ia de adminis- moned`, care s-au scurs în credit artifi- economic resimte acut nevoia de a se
trare a acelora[i „medicamente“ care, cial ieftin [i, în consecin]`, în dezvolt`ri cur`]a de pl`gile gen bubble speculativ.
de fapt, au declan[at boala. economice cu insuficient` pruden]` De aici esen]a curativ` a crizei,
Ideea c` sistemul economic occiden- investi]ional`. În ultimii cinci ani, rata prin care este salubrizat`, de fapt, o
tal ar fi, în prezent, unul capitalist, de dobânzii de politic` monetar` a evoluat structur` economic` deformat` arti-
„pia]` liber`“, este la fel de absurd` ca sistematic, în termeni reali, în band` ficial, prin capitalul fictiv ]â[nit din
[i preten]ia unor radicali na]ionali[ti
c` politica economic` a URSS a fost,
în ultimii s`i ani, una laissez-faire.
Îns` prezum]ia de vinov`]ie a capi-
talismului are efect de „bulg`re de
z`pad`“ în favoarea t`v`lugului etatist.
De exemplu, în America anilor 1930,
pre[edintele Hoover era acuzat de
„colabora]ionism“ cu laissez-faire-ul,
de[i politicile sale erau complet anti-
capitaliste. Scopul lor era s` împiedice
reducerea salariilor. Îns` tocmai redu-
cerea salariilor ar fi restaurat, cumva,
cererea de munc` [i ar mai fi domolit
[omajul masiv. Mai târziu, prin invo-
carea [omajului drastic izvorât chiar
din politicile lui Hoover, adversarii
capitalismului [i-au asigurat un nou
val de welfare state prin politicile de
inspira]ie socialist` din New-Deal-ul
lui Roosevelt.
Debutul erei republicanismului
democratic, angajarea în cele dou`
r`zboaie mondiale [i mai ales dezvol-
tarea securit`]ii sociale, introdus` în
perioada Marii Depresiuni, au generat
cre[terea continu` a m`rimii guver-
nelor. În ultimele decenii, în Fran]a
[i Germania, de exemplu, ponderea
cheltuielilor guvernamentale în PIB
a dep`[it sistematic 50% din PIB. Mai
putem spune, oare, c` avem de-a face
cu „economie de pia]`“, când peste
jum`tate din avu]ia nou creat` anual zero [i chiar negativ`. Aceea[i politic` a tiparni]ele – reale [i scripturale – ale
este distribuit`, arbitrar, pe criteriile banilor ieftini a fost adoptat` [i de Banca b`ncilor centrale. „Pia]a“ nu a f`cut
politice ale guvern`rii?! Japoniei, care a v`rsat în b`ncile sub- decât s` r`spund` la stimulente, s` ex-
ordonate bani cu dobând` nominal` acerbeze consumul [i îndatorarea,
„Vinova]ii f`r` vin` zero. În acela[i sens, Banca Central` în dauna economisirii [i acumul`rii
cer s` se fac` lumin`“ European` a c`utat s` sufle în pânzele s`n`toase de capital.
ciuruite ale cre[terii economice din
Dezbaterile pe agenda crizei Europa cu reducerea ratei dobânzii de De la prezum]ia
se poart`, îndeob[te, în tandemul politic` monetar`, vreme de mai mul]i de vinov`]ie
consecin]e – solu]ii. Este lipsit` de sens, ani, la circa 2%. la verdictul economiei
îns`, orice tentativ` de „combatere“ a În SUA, sistemul bancar – stimulat
crizei – a[a cum triumfalist pronun]` [i prin reglement`ri de tip welfare state Dar ce înseamn`, oare, capitalismul
rapoartele oficiale – în absen]a oric`rei – a expandat nes`buit creditul, c`tre [i cum se învârt roti]ele acestuia? Capi-
probe de discern`mânt asupra cauzelor categorii tot mai largi de debitori, talismul este sistemul libert`]ii care înce-
fundamentale, anatomice a[ spune, ale cu ipoteci garantate guvernamental pe [i se încheie cu institu]ia esen]ial` a
ciclului afacerilor. sub sloganul politic „o cas` pentru societ`]ii – proprietatea privat`. Simpla
Istoria recent` a crizei arat`, pe scurt, fiecare american“. Dobânzile extrem trecere în revist` a anatomiei pie]ei
cam a[a: în ultima decad`, deciden]ii de sc`zute promovate de FED au dis- libere arat` lesne de ce capitalismul nu
politici monopoli[ti ai principalelor trus stimulentul de economisire [i este „s`lbatic“ ori „domestic“, ci doar
monede din lume au purces la redu- au deschis robinetul consumului [i sistemul institu]ional al propriet`]ii
cerea ratei dobânzii [i expansiune îndator`rii. private [i al regulilor dreptului privat.
monetar`, convin[i c` astfel vor dez- De aceea, responsabilitatea pentru Pia]a nu este condus` de cineva
lega obstacolele din calea prosperit`]ii mersul ciclic al economiei revine toc- anume, ci numai de regula propriet`]ii

26
private. Ea semnific` un sistem partici-
pativ de societate în care fiecare e res-
pectat pentru c` nimeni nu e personal
favorizat. „S`lbatice“ nu pot fi decât fur-
tul, exproprierea propriet`]ii legitime,
agresiunea [i exploatarea [i, bineîn]eles,
ca mod` peren` parc` a tranzi]iei, afa-
cerile cu statul pe ritm de „licita]ie cu
dedica]ie“. Ceea ce este „s`lbatic“ nu
poate fi câtu[i de pu]in capitalism [i,
deci, nici economie. Nu capitalismul, ci de
fapt socialismul este s`lbatic, c`ci socia-
lismul a luat na[tere prin violen]`, con-
strângere [i na]ionalizarea propriet`]ii
private, care au ucis zeci de milioane de
DOSARELE
oameni pa[nici în numele unei utopii
contrare firii.
Proprietatea privat` nu a fost inven-
tat` de nimeni, ea exist` prin îns`[i esen]a
naturii umane. Astfel, economia de pia]`
nu este ceva accidental sau artificial,
care s` poat` fi înlocuit prin orice alt
mod de ac]iune. A[ spune, de fapt, c`
economia de pia]` este starea natural` a
O surs` a fricii de capitalism
o SORIN CUCERAI o
O
RDINEA capitalist` este
una trans-finit` – o ordine
menit` s` se transceand`,
s` se dep`[easc`, s` se ex-
tind` prin chiar ac]iunea
de ordonare. Afirma]ia poate p`rea
neobi[nuit`, a[a încât are nevoie de
explica]ii.
La prima vedere, lucrurile stau astfel
tocmai din pricina legilor economice
ale cererii [i ofertei. Dac` oferta cre[te
[i cererea r`mâne constant`, pre]ul
bunului oferit scade. Asta se întâmpl`
când, datorit` liberei concuren]e, apar
mai mul]i ofertan]i ai aceluia[i bun
pe o anumit` pia]`. Pe de alt` parte,
dac` cererea cre[te [i oferta r`mâne
constant`, pre]ul bunului oferit cre[te.
Lucrul este valabil, printre altele, pen-
tru pre]ul for]ei de munc`: libera con-
curen]` nu înseamn` doar c` mai mul]i
întreprinz`tori ofer` clien]ilor acela[i
bun (pâine, s` zicem), ci [i c` ace[ti
întreprinz`tori au nevoie de mai mul]i
angaja]i care s` produc` [i s` vând`
bunul respectiv.
Cu alte cuvinte, într-o economie
de pia]` liber` pre]ul bunurilor de
consum tinde s` scad`, iar cel al bu-
nurilor de produc]ie (for]a de munc`,
printre altele) s` creasc`. Avem ast-
fel un cerc virtuos: o cantitate tot
mai mare de bani r`mâne la discre]ia
consumatorilor, fapt care le permite
întreprinz`torilor s` creeze bunuri noi
pentru a încerca s` extrag`, sub form`
de profit, o parte din acest surplus mo-
netar; procedând astfel, întreprinz`torii
dezvolt` concuren]a, ceea ce conduce la
sc`derea pre]ului bunurilor de consum
[i la cre[terea pre]ului for]ei de munc`
– [i tot a[a la nesfâr[it.
Toate bune [i frumoase, dar cum
e posibil un astfel de cerc virtuos?
{i de ce apare el atât de târziu în
istoria umanit`]ii? {tim deja cum
societ`]ii moderne. „Natural`“ nu poate fi
decât pia]a liber`, ca sistem spontan de
interac]iune social` ce func]ioneaz` lin,
în armonia cooper`rii sociale, [i în care
mecanismul pre]urilor libere orienteaz`
resursele productive, precum o „mân`
invizibil`“, c`tre cele mai valoroase
utiliz`ri. „Artificial`“ este, spre deosebi-
re, interven]ia guvernului, cea care in-
duce dezechilibre economice [i sincope
în alocarea eficient` a resurselor.
Vinovat` este „pia]a“? Eu nu cu-
nosc aceast` persoan`! Pia]a nu este
o entitate, una care s` adopte decizii,
adecvate ori nedorite. „Pia]a“ nu repre-
zint` decât o etichet` pentru sistemul
schimburilor voluntare de drepturi
legitime de proprietate privat`. Nici un
fel de for]e „automate“ sau „anonime“
nu ac]ioneaz` „mecanismul“ pie]ei.
Singurii factori care „dirijeaz`“ pia]a
[i determin` pre]urile sunt ac]iunile
oamenilor; pia]a liber` înseamn` oa-
meni, Ionescu, Popescu, Marinescu etc.,
func]ioneaz` ordinea trans-finit` – dar
ce anume o face cu putin]`? {i ce
anume îi permite s` subziste?
Pentru a putea tr`i, un om are nevo-
ie de un ad`post [i de hran`. Cel care
este proprietarul unei surse de hran`
[i al unei locuin]e este autonom în
sensul de autosuficient, nu depinde de
al]ii pentru a putea subzista. Iar dac`
nu depinde de al]ii, nu poate fi în nici
un fel constrâns s` intre în rela]ii co-
merciale cu al]i oameni. Haide]i acum
s` ne reamintim c` idealul clasic de
om era individul autonom. Autonomia
– capacitatea de auto-între]inere, deci
de hr`nire din resurse proprii – repre-
zenta, în lumea greco-latin`, o valoare
fundamental` – pân` într-acolo încât
cet`]enilor le era interzis prin lege s`
vând` sau s` înstr`ineze în orice alt
fel o bucat` de p`mânt dac` aceea era
singura lor proprietate [i le asigura
hrana.
Acest tip de autonomie a r`mas un
ideal pân` la începutul epocii moder-
ne. Chiar [i în perioada feudal`, dac`
un om era proprietarul unei surse de
hran`, era considerat liber [i tratat ca
atare, de unde [i puternica dorin]` de
împropriet`rire nutrit` de ]`ranii lipsi]i
de p`mânt. În întreaga perioad` premo-
dern`, unul dintre sensurile libert`]ii
a fost acela de absen]` a obliga]iei de
a intra în rela]ii comerciale cu cineva
pentru a-]i asigura hrana zilnic`.
Pe scurt, condi]ia fundamental` de
posibilitate a unei ordini capitaliste
este absen]a autonomiei individuale
în sensul de proprietate asupra unei
surse de hran`. Doar în acest caz schim-
burile comerciale pot deveni temelia
cooper`rii sociale. Importan]a sursei
de hran` este înlocuit` cu cea a sursei
de venit, iar autonomia este redefinit`
ca non-dependen]` fa]` de un ter] în
asigurarea sursei de venit. În acest nou
ce urm`resc scopuri legitime [i care
utilizeaz`, deliberat, mijloace economice
pentru atingerea scopurilor lor.
Sistemul de pia]` tinde s` dea
fiec`ruia ceea ce el creeaz`. Sintagma
„dup` fapt` [i r`splat`“ este cea care
ghideaz` ac]iunile umane pe pia]`. De
aceea, capitalismul nu poate pica testul
etic în dauna celebrei politici socialiste
– „de la fiecare dup` posibilit`]i, tuturor
dup` nevoi“. În sistemul schimbului vo-
luntar, r`splata fiec`ruia este rezultatul
oferirii serviciilor sale celorlal]i. Morala
este aceea c`, dac` dore[ti un venit cât
mai mare, trebuie s` socote[ti cum îi
po]i ajuta cel mai mult pe ceilal]i. Bill
Gates, de exemplu, a câ[tigat o mul]ime
de bani pentru c`, prin talentul lui
tehnic [i antreprenorial, a dezvoltat un
produs ce a îmbun`t`]it radical via]a a
miliarde de oameni.
De[i capitalismul este sistemul
economic pe care s-a cl`dit civiliza]ia
[i prosperitatea occidental`, politicile
sens, autonomia este garantat` prin li-
berul schimb [i prin libera concuren]`,
iar eventualele limite puse acestor dou`
libert`]i sunt percepute ca tentative de
limitare a autonomiei individuale.
Statele moderne impun tuturor
cet`]enilor lor obliga]ia de a-[i pl`ti ta-
xele [i impozitele numai în moned`, nu
[i în natur` sau în munc`. Astfel, chiar
dac` cineva ar deveni proprietarul unei
surse de hran`, el nu [i-ar putea p`stra
proprietatea decât dac` s-ar angaja [i
în rela]ii comerciale pe o pia]` mone-
tarizat`, pentru a putea ob]ine banii
necesari pl`]ii taxelor [i impozitelor.
Sursa de venit cap`t` în felul acesta
preeminen]` asupra sursei de hran`,
iar rela]iile comerciale se generalizeaz`
prin aceea c` devin practic imposibil
de evitat.
Este foarte important s` în]elegem
c` ordinea capitalist` nu este o ordine
natural`. Oamenii nu caut` în mod
instinctiv surse de venit monetar. Ei
caut` îns`, în mod natural, s` aib` acces
la o surs` de hran` [i la ad`post; altfel
spus, în mod natural, oamenii caut` s`
devin` autonomi în sens tare. A[ spune
chiar mai mult: oamenii caut` în mod
spontan s` de]in` o surs` de hran` [i
un ad`post într-un astfel de mod încât
ei s` nu trebuiasc` s` depun` vreun
efort pentru ob]inerea propriei hrane [i
pentru între]inerea ad`postului.
Capitalismul este posibil numai
dac` acest proces natural este între-
rupt cu ajutorul unui instrument
prin care nimeni s` nu mai poat` avea
acces la hran` [i la ad`post decât prin
intermediul unei surse de venit mo-
netar. Condi]ia de posibilitate pentru
men]inerea ordinii capitaliste este
tocmai acest instrument. Spun toate
astea mai ales pentru sus]in`torii
doctrinei numite „anarho-capitalism“,
care consider` c` statul este du[manul
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
mai tuturor guvernelor occidentale se
ghideaz`, în prezent, dup` idei total
anticapitaliste. P`catul ultim al etatis-
mului este credin]a c` guvernul poate
rezolva orice probleme ale oamenilor.
Problema este c`, în nem`surata-i
generozitate, „inginerul social“ din
sfera puterii politice interfereaz` cu
legile economice, cu ordinea natural` a
unei realit`]i guvernate de legit`]i uni-
versale. Orice încercare de a transforma
lumea f`r` a ]ine cont de legile rarit`]ii,
ale pie]ei, ale monedei etc. va avea tot
atât succes cât ar avea un decret guver-
namental ce i-ar sili pe oameni s` zboa-
re. Iar atunci când guvernan]ii for]eaz`
limitele legilor economice, consecin]a
înseamn` conflict [i exploatare, s`r`cie
[i dezordine spiritual`. De aceea, fie [i
doar în planul s`u moral, „prezum]ia de
vinov`]ie“ asupra crizei trebuie s` treac`
dincolo de „mâna invizibil`“ a capitalis-
mului, în „mâna vizibil`“ a statului [i a
monopolului monetar etatist. j
natural al ordinii capitaliste, deci c` în
absen]a statului capitalismul ar înflori.
Lucrurile stau exact pe dos. În absen]a
unui aranjament institu]ional care s`
îi oblige pe indivizi s` pl`teasc` taxe
[i impozite – [i s` fac` asta exclusiv
în moned` – capitalismul ar fi impo-
sibil. În absen]a acestui aranjament
institu]ional – statul modern –, ordinea
feudal` devine mult mai plauzibil`
decât cea capitalist` (tocmai pentru
c` cea din urm` nu mai are cum s`
subziste). Din acest punct de vedere,
no]iunea de anarho-capitalism este o
contradic]ie în termeni.
Ordinea capitalist` nu este a[adar
una natural`. Ea se poate men]ine doar
dac` exist` un aranjament institu]ional
prin care indivizii s` nu poat` evita
s` se angajeze în rela]ii comerciale
prin intermediul monedei. Asta nu
înseamn` c` liberul schimb economic
este nenatural. La urma urmei, oamenii
l-au practicat dintotdeauna. Nu liberul
schimb este artificial, ci imposibilitatea
de a ie[i, dac` dore[ti, din re]eaua de
schimburi comerciale.
Ordinea capitalist` este o ordine
a schimbului comercial universal [i
inevitabil (cum am spus deja, inevita-
bilitatea rezult` din obliga]ia impus`
tuturor de a pl`ti taxe [i impozite în
moned`). Aranjamentul institu]ional
necesar men]inerii ordinii capitaliste
este conceput s` fac` un singur lucru:
s` blocheze tendin]a natural` a oame-
nilor de a-[i însu[i o surs` de hran` [i
un ad`post, astfel încât indivizii s` nu
mai aib` acces la hran` [i la ad`post
decât prin intermediul unui venit mo-
netar. Tocmai blocarea acestei tendin]e
naturale, care deriv` spontan din in-
stinctul de conservare, face posibil
capitalismul. În absen]a acestui blocaj
impus din exterior, pia]a (monetarizat`
sau nu) s-ar restrânge semnificativ. Ca-
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
pitalismul ar redeveni în mod spontan
ceea ce a fost de-a lungul întregii istorii
premoderne: o ordine periferic`, expre-
sia unui mod de ac]iune util în anumi-
te circumstan]e, dar nenecesar.
Faptul c`, pentru a se men]ine,
ordinea capitalist` are nevoie de un
aranjament institu]ional exterior ei
care s` impun` blocajul descris mai
sus are câteva consecin]e remarcabile.
Cea mai important` dintre ele este ne-
cesitatea de a impune [i de a men]ine o
distinc]ie net` între stat [i pia]`. Statul
modern este un instrument de blocaj.
Tocmai de aceea este necesar ca el s`
nu blocheze mai mult decât trebuie
pentru buna func]ionare a pie]ei. Cu
alte cuvinte, statul trebuie s` fie un
garant al liberului schimb [i al liberei
concuren]e. Ori de câte ori încearc` s`
fie mai mult decât atât, el mic[oreaz`
([i, la limit`, anuleaz`) beneficiile f`r`
precedent pe care ordinea capitalist`
le face posibile. Dar, procedând astfel,
ajunge s` î[i piard` ra]iunea de a fi
– pentru c` în absen]a respectivelor
beneficii tipul modern de stat nu mai
are nici o justificare.
De aici nu rezult` îns` c` statul nu
trebuie s` intervin` pe pia]`. Dimpo-
triv`. Atâta vreme cât, în ordinea capita-
list`, oamenii nu pot avea acces la hran`
Cum s` dai un sens lui Soros
dintr-o perspectiv` libertarian`
o MIHAIL RADU SOLCAN o
L
IBERTARIANUL socote[te c`
statul este du[manul implaca-
bil al omului cu ini]iativ`, care
vrea s` creeze [i s` dezvolte o
afacere. Socialistul sau comu-
nitarianul cred c` oamenii de afaceri
sunt egoi[ti [i vor s` împart` privat pro-
fiturile [i s` pun` comunitatea s` achite
pierderile. Realitatea este, de fapt, o dez-
iluzie [i pentru libertarian, [i pentru so-
cialist. Oamenii de afaceri [i guvernan]ii
lucreaz` mai degrab` mân` în mân`; nu
sunt, în practic`, acei adversari jura]i,
a[a cum cred – din motive total opuse
– libertarianul [i socialistul.
Cum de se produc atunci erori ma-
sive, crize precum aceea care zguduie
acum lumea finan]elor la nivel global?
Cum de cele dou` p`r]i nu sunt precum
orbul [i ologul? Cum de lucrurile nu se
petrec astfel: oamenii de afaceri îi duc
în spate pe guvernan]i, dar ace[tia v`d
ce se petrece în jur?
Experien]a [i reflec]ia teoretic` m`
fac, pe mine personal, s` înclin c`tre
perspectiva libertarian`: guvernantul
dus în spate nu vede nimic în mod
limpede [i, de fapt, încurc` lucrurile.
Voi arunca totu[i o privire asupra unui
punct de vedere, cel al lui George Soros,
care ar fi de tratat mai degrab` cu scep-
ticism de c`tre un libertarian. Soros
[i la ad`post decât prin intermediul
unui venit monetar, comportamentul
acestora va fi în mod natural orientat
c`tre ob]inerea unui venit sigur (sau, în
limbaj economic, c`tre ob]inerea veni-
tului dintr-o specie sau alta de rent`). Ei
vor c`uta a[adar s` descopere mijloace
prin care s`-[i asigure un num`r (even-
tual cât mai mare) de clien]i captivi.
Libera concuren]` este la fel de nenatu-
ral` ca [i capitalismul însu[i.
Îns` libera concuren]` este cea care
face posibil cercul virtuos descris la
început. În absen]a ei, nu am mai putea
vorbi cu adev`rat de capitalism. Prin
urmare, statul modern este ]inut s`
intervin` pe pia]` pentru a preveni for-
marea de rente [i pentru a le desfiin]a
pe cele deja formate. Cu alte cuvinte,
statul modern este ]inut s` reglemen-
teze activit`]ile economice în sensul
garant`rii liberei concuren]e (inclusiv,
bun`oar`, prin obligarea furnizorilor de
bunuri [i servicii de a oferi poten]ialilor
clien]i toate informa]iile relevante lega-
te de bunul sau serviciul respectiv).
Pe de alt` parte, institu]iile statului
modern nu trebuie judecate dup` crite-
riile de eficien]` ale unei firme private.
Teza potrivit c`reia nu exist` servicii
furnizate de stat pe care pia]a s` nu le
poat` furniza mai bine e demonstrabil
cred c` spune totu[i ceva important
despre realitatea în care se mi[c` cele
dou` p`r]i men]ionate mai sus.
George Soros nu este numai un om
cu un extraordinar sim] al afacerilor. A
studiat filosofia cu Karl R. Popper [i a
r`mas un discipol al marelui gânditor
n`scut la Viena. Ca filosof, George
Soros a produs o serie de c`r]i, mai
pu]in luate îns` în serios, atât de c`tre
filosofi, cât [i de c`tre economi[ti. Mo-
mentul actual ar cere cel pu]in o revi-
zuire par]ial` a acestei atitudini: Soros
a formulat de mult` vreme predic]ia
c` sistemul financiar va ajunge într-o
stare de colaps. De altfel, New York Re-
view of Books a recunoscut acest lucru,
prin pana recenzentului c`r]ii lui Soros
Noua paradigm` [i prin oferirea unui
spa]iu pentru o prezentare direct` a
ideilor sale (în num`rul din 4 decem-
brie 2008).
Soros despre finan]e
[i reflexivitate
Fundamentele teoretice ale perspec-
tivei lui Soros asupra crizelor financia-
re sunt articulate înc` din The Alchemy
of Finance (New York: John Wiley &
Sons) în 1987. Au trecut deci de atunci
mai bine de dou`zeci de ani.
fals`. Exist` cel pu]in dou` servicii pe
care statul modern le furnizeaz` mai
bine decât orice agent privat – blocarea
accesului direct la sursa de hran` [i la
locuin]` [i blocarea form`rii de rente
– [i asta pentru simplul motiv c` nici
un agent privat nu le poate furniza,
iar în absen]a acestor dou` servicii
ordinea capitalist` ar înceta practic s`
mai existe.
Ideea de a privi statul ca pe o firm`
sau ca pe un ansamblu de firme în
competi]ie cu alte firme e funest` ordi-
nii capitaliste, pentru c` dizolv` statul
în ansamblul rela]iilor de pia]` [i astfel
îl împiedic` s` î[i exercite func]iile sale,
care, prin îns`[i natura lor, sunt exteri-
oare pie]ei, dar necesare subzisten]ei
acesteia. De vreme ce ordinea capita-
list` nu este o ordine natural`, capabil`
s` subziste prin ea îns`[i, ci depinde de
un aranjament institu]ional exterior
ei, care o face cu putin]`, „privatizarea
statului“ are drept consecin]` necesar`
dispari]ia ordinii capitaliste. Prin ur-
mare, men]inerea unei distinc]ii nete, a
unei grani]e ferme între statul modern
[i ordinea capitalist` este o condi]ie
necesar` pentru ca ambele s` poat`
supravie]ui.
Ajuns aici, a[ vrea s` elimin o po-
sibil` neîn]elegere. Afirma]ia potrivit
La pagina 14 a c`r]ii, Soros compar`
decizia de a investi cu o ipotez` (a[a
cum este ea formulat`, în vederea
test`rii, de c`tre persoanele care fac
parte dintr-o comunitate [tiin]ific`). În
cazul investi]iilor îns`, pia]a este cea
care testeaz` ipotezele.
De ce vorbe[te Soros despre o „al-
chimie a finan]elor“? Soros respinge
ideea c` investi]iile-ca-ipoteze ar avea
un caracter [tiin]ific. El spune explicit c`
„investi]iile încununate de succes sunt
un soi de alchimie“(p. 14).
Conceptul central în teoria lui Soros
este cel de reflexivitate. În viziunea lui
Soros, persoanele angajate în tranzac]ii
au o dubl` rela]ie func]ional` cu
situa]ia în care se afl`: pe de o parte,
aceste persoane se folosesc de func]ia
cognitiv` a min]ii lor; pe de alt` parte,
ca persoane care încheie tranzac]ii, ele
pun în joc o func]ie ac]ional`. Soros
compar` aceste func]ii cu o pereche
de func]ii recursive, în care rezultatul
primei func]ii este argument pentru
cea de-a doua func]ie, iar rezultatul
celei de-a doua func]ii este argument
pentru prima. Reflexivitatea este toc-
mai aceast` leg`tur` dintre cele dou`
func]ii.
În carte, George Soros nu este un dis-
cipol în totalitate fidel maestrului s`u,
27
c`reia ordinea capitalist` nu este o
ordine natural` nu este în nici un fel o
critic` la adresa acestui tip de ordine.
Dimpotriv`, descoperirea faptului c`
prosperitatea [i libert`]ile ei sunt po-
sibile doar prin frustrarea instinctului
de conservare, prin refuzul accesului
direct la hran` [i la ad`post, prin in-
troducerea unui mediator între noi
în[ine [i propria noastr` natur` mi se
pare una dintre cele mai remarcabile
descoperiri din istoria umanit`]ii.
Bre[a creat` între noi [i natura noastr`
– [i astfel între noi [i natur` în general
– deschide un spa]iu necunoscut ante-
DOSARELE
rior al libert`]ii specific umane (deci
non-animale) [i este, în consecin]`, o
form` de civilizare.
Nu este îns` mai pu]in adev`rat c`
frustrarea unui instinct atât de puter-
nic precum cel de conservare contrari-
az` [i nemul]ume[te. Orice individ care
locuie[te în ordinea capitalist` este, din
acest motiv, o fiin]` fundamental pre-
car`, de o radical` fragilitate. Tocmai
aceast` precaritate a celui care nu (mai)
are p`mânt ferm sub t`lpi este, cred eu,
sursa ultim` din care provin toate criti-
cile la adresa ordinii capitaliste – critici
care reapar periodic [i care î[i reg`sesc
audien]a ori de câte ori capitalismul
este (sau pare s` fie) în impas. j
Karl Popper. Pe o pia]`, oamenii înva]`
[i, a[a cum [tim de la Popper, înva]`
din gre[eli. Tot de la Popper a preluat
Soros ideea c` oamenii nu au niciodat`
o cunoa[tere asigurat`; tocmai pentru
c` este cunoa[tere, ea este failibil`.
Soros adaug` îns` [i ideea c` oamenii
se deplaseaz` sub semnul reflexivit`]ii,
în situa]ia de pe o pia]`, de la o ipotez`
failibil` la alta care nu este deloc mai
bun`. Acest lucru are consecin]e, dup`
Soros, foarte importante.
La Popper, oamenii de [tiin]` selec-
teaz` succesiv ipoteze, dar se apropie
cumva de un adev`r obiectiv. Exist`
oare acest tip de adev`r-coresponden]`
în condi]iile pie]ei? Nu, dup` George
Soros – din pricina reflexivit`]ii. Soros
respinge candidatura cea mai plauzi-
bil` pentru o mi[care analoag` celei
c`tre adev`rul obiectiv: apropierea
pie]ei de un punct de echilibru. Soros
nu este deloc de acord c` ideea de echi-
libru are vreun sens în cazul pie]elor.
Ea este doar o construc]ie matematic`
[i atât; teoria respectiv` este elegant`
din punct de vedere matematic, dar
irelevant` pentru pie]ele reale. Proce-
sele de pia]` caut` s` loveasc` o ]int`
mobil` (p. 44). Mobilitatea ]intei se
datoreaz` reflexivit`]ii. Cu alte cu-
vinte, procesul de pia]` ca atare este

28
cel care deplaseaz` ]inta c`tre care se
îndreapt`.
Spre deosebire de Karl Popper, care
era partizanul unit`]ii metodologice a
[tiin]ei, George Soros respinge catego-
ric ideea c` [tiin]a economic` [i alte
[tiin]e sociale ar fi aidoma [tiin]elor
naturii. Mai mult chiar, el afirm` c`
sintagma „[tiin]` social`“ este un „ter-
men magic, folosit de c`tre alchimi[tii
sociali în incanta]iile lor“ (p. 39).
Trecând concret acum la evalu`rile
care au curs pe pia]`, se poate ar`ta c`,
din pricina reflexivit`]ii, dup` Soros,
aceste evalu`ri sunt constant distor-
DOSARELE
sionate (vezi p. 49). Nu este, a[adar,
posibil un proces de testare a ipotezelor
precum în [tiin]ele naturii.
„Pie]ele sunt constant distorsi-
onate într-o direc]ie sau alta.“ „Ele
influen]eaz`, de asemenea, cursul
evenimentelor pe care le anticipeaz`.“
Aceste enun]uri, de la pagina 49, Soros
le scoate în mod explicit în eviden]`.
Ideea este c` testele succesive reu[ite
îi duc la o cre[tere a încrederii, dar
aceasta nu este o inocent` încredere
într-o teorie [tiin]ific`. Ea este un factor
care influen]eaz` realitatea îns`[i. Cum
oamenii sunt failibili (vezi Popper, pen-
tru aceast` idee), metaforic vorbind, ei
injecteaz` realitatea cu o doz` de eroare
(vezi p. 55). La un moment dat, eroarea
astfel infiltrat` în realitatea-de-vis a
pie]ei începe s`-[i produc` efectele [i
Geopolitica infla]iei. Lumea
recent` între dolari [i doluri
o OCTAVIAN-DRAGOMIR JORA o
Î
N 1904, Sir Halford J. Mackinder
trimitea un articol Societ`]ii Brita-
nice de Geografie, revolu]ionând
gândirea geopolitic` clasic`, una
obsedat` mai curând de vecin`t`]i.
În „The Geographical Pivot of History“,
Sir Halford construia postulatul în te-
meiul c`ruia geopolitica se reinventa ca
[tiin]` a unei obsesii a totalit`]ii planetare.
Socotea geograful britanic c`: „cine con-
troleaz` Europa de Est, st`pâne[te Heart-
land-ul (teritoriul dintre Ural [i Pamir,
Volga [i Iantzi – n.n.); cine controleaz`
Heartland-ul, st`pâne[te Insula Lumii
(Eurasia – n.n.); cine controleaz` Insula
Lumii, st`pâne[te întreaga planet`“.
Excurs în geopolitic`.
Despre stat [i aranjamente
inter-state
Geopolitica mainstream are limite
epistemice în explicarea realit`]ilor
umane: naturaliter teleologice, acestea ar
fi impropriu matri]ate de geopolitic` în
canon deterministic. Un locus regit actum,
citit anapoda, ca ac]iune uman` cumva
dictat` de împrejurime [i împrejurare.
Recuperat`, geopolitica p`streaz` ca
unitate relevant` Statul; dar, inevitabil,
genereaz` acea continu` instabilitate
a pie]elor.
Restul c`r]ii lui George Soros este
format din analiza unor situa]ii de pe
acele pie]e cu care autorul s-a familia-
rizat în activitatea sa practic`.
O încercare de revizuire
critic` a ideii de
reflexivitate
Exist` o presupozi]ie implicit`, la
Soros, dar nu numai la el, referitoare
la cunoa[tere [i ac]iune: ac]iunile se
desf`[oar` pe baza cunoa[terii. Asta
este o fa]` a ac]iunilor umane. Exist`
îns` [i o alt` conexiune. S` ne gândim
la actri]a care, la gala premiilor Oscar,
pozeaz` într-o rochie nou`. Ac]iunea
este colorat` metaforic: actri]a vrea s`
arate ca o zân`, ca o prin]es` etc.
Culoarea metaforic` este o alt` fa]`
a ac]iunii. Aici intr` în joc un mod de a
vie]ui poetic. Desigur, actri]ei poate s` i
se par` rochia fascinant`, iar lui X toat`
scena s`-i apar` ca una vulgar`.
Soros are dreptate atunci când cri-
tic` [tiin]a social`: calculele ra]ionale
descrise de teorie se desf`[oar` cumva
în gol. Într-o lume a formelor mate-
matice, ele sunt perfecte. Pe de alt`
parte, aplica]iile practice sunt absolut
corecte, dar sunt tehnici de optimi-
zare: în condi]iile în care resursele [i
tehnologiile sunt date [i se specific`
ca unitate fundamental`, omul. Mai
exact: omul politic institu]ionalizat. În
terminologia lui Franz Oppenheimer,
ar fi vorba de omul mijloacelor politice, non-
economice/non-productive/non-contractuale.
Deci, omul agresiv.
Dac` se vrea teoretic`, geopolitica e
subset al „teoriei statului“. Dac` se vrea
istoric`, are nevoie de teoria statului
pentru a nu degenera în dogm` sau de-
scriptivism amorf. Logica ac]iunii statu-
lui (acea organiza]ie auto-înzestrat` cu
monopolul utiliz`rii for]ei [i violen]ei
într-un teritoriu dat; singura organiza]ie
din societate ce î[i ob]ine venitul nu
prin contribu]ii voluntare sau pl`]i pen-
tru servicii prestate, ci prin constrângere
´coerci]ie¨) e maximizatoare. Ca orice
logic` a oric`rei ac]iuni umane. Statele
qua state au de ales între intensificarea
exploat`rii interne, a expansiunii externe
sau o combina]ie a lor. Limita intern` e
revolu]ia, limita extern` e mapamondul.
(Atunci când devin liberale [i retractile,
nu mai sunt ontologic state; intr` în
logica productiv`, societal`, ziditoare, [i
nu mai fac obiectul „teoriei statului“; [i
nici al geopoliticii.)
Geopolitica e legat` de înclina]ia spre
expansiune a statelor. Rela]iile dintre
un obiectiv, aceste tehnici permit atin-
gerea obiectivului cât mai eficient. De
exemplu, ai hârtie, o ma[in` de tip`rit
[i textul unei c`r]i; paginile trebuie s`
aib` dimensiuni care permit tip`rirea
cât mai multor exemplare.
Lumea ac]iunilor umane are [i o
alt` dimensiune decât aceea pe care
o deservesc tehnicile de optimizare.
Este o lume care are ceva de basm, de
poveste în ea, gra]ie acelei coloraturi
metaforice a ac]iunilor.
Într-un anume fel, lumea finan]elor
are în cel mai înalt grad un aer de lume
de basm. Problema este c` aici nu are
sens s` procedezi precum actri]a care-[i
etaleaz` rochia. Inten]iile actri]ei sunt
transparente. Un investitor ra]ional
nu are îns` interesul s`-[i dezv`luie
inten]iile. În cel mai bun caz, dorin]a
sa este ca ac]iunile s` fie incolore din
punct de vedere metaforic. Asta nu-i
împiedic`, desigur, pe ceilal]i s` vad`
în ele tot felul de metafore. Ceea ce
Soros socote[te deformare sistematic`
este, de fapt, o fr`mântare creatoare
permanent`.
Realitatea dintr-o astfel de lume nu
este prin natura ei „realitate“; este închi-
puire, miraj care desfide orice procedur`
de testare a unor ipoteze. Închipuire
care poate fi – în condi]ii precum cele de
mai sus – sistematic în[el`toare.
La Soros, reflexivitatea fiind rodul
interac]iunii dintre cunoa[tere [i
acestea pot fi conflictuale, atunci când
expansiunile se ciocnesc, sau armoni-
ce, atunci când se cartelizeaz` pentru
a exploata stabil într-un perimetru.
Cartelul e tentant, deoarece asimetriile
de exploatare nasc instabilit`]i inter-
statale. În m`sura în care stabilizarea
prin cartelul exploat`rii e mai ieftin`
decât concuren]a feroce, statele se gru-
peaz` în altfel roman]at privitele foru-
muri & organiza]ii interguvernamentale.
Bun`oar`, FMI, OMC sau UE sunt carte-
luri interven]ioniste.
Statul [i moneda
Putem lua urm`toarea afirma]ie a lui
Hans Hoppe1 drept lem`2: „Interesele
economice ale individului, i.e. sporirea
venitului [i avu]iei sale prin produc]ie [i
schimb, favorizeaz` apari]ia unei mone-
de-marf` universal acceptat` – aurul – [i
a unui sistem al activit`]ii bancare libe-
re. Interesele politice ale individului, i.e.
sporirea veniturilor [i avu]iei sale prin
exploatare – pe seama produc`torilor [i
a contractan]ilor – conduc la formarea
statelor, la distrugerea standardului aur
[i la monopolizarea produc]iei de bani
[i a activit`]ii bancare“. Cu alte cuvinte
NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
ac]iune, poarta interven]iei cuiva
care „are capul pe umeri“, omul de
stat, care tempereaz` r`t`cirile pie]ei,
r`mâne deschis`. Acesta este aspec-
tul cel mai pu]in credibil pentru un
libertarian.
Din perspectiva creionat` mai sus,
reflexivitatea este îns` rodul unui efort
de interpretare a ac]iunilor-ca-metafo-
re. Orice interpretare intr`, ca s` spun
a[a, [i ea în joc. Ea nu este îns` rodul
unei „cunoa[teri“, pentru c` nu este
nimic de cunoscut. Închipuirea este in-
evitabil s` o ia, din când în când, razna;
turbulen]ele sunt de neînl`turat. Statul
nu poate s` le previn` sau s` le domo-
leasc`. În cazul cel mai r`u, poate doar
s` ucid` basmul. În sistemul „orbului [i
ologului“, statul rigidizeaz` condi]iile
din mediul de afaceri, f`cându-l mai
abordabil cu tehnicile de optimizare.
Pozi]ia cu care simpatizez este aceea
a unui libertarian sceptic. Turbulen]ele
sunt inevitabile, dar inevitabil` este [i
str`duin]a de a le corecta cu ajutorul
statului. Ar fi bine ca statul s` nu se
amestece. Oamenii vor fi îns` totdeau-
na sedu[i de discursul politicienilor
care sus]in c` pricep ceea ce nu este de
priceput, c` pot aborda cognitiv ceea ce
]ine de sclipirile de culoare metaforic`
ale ac]iunilor. Vor crede c` politicienii
sunt chiar acei ologi pe care trebuie
s`-i duc` în spate oamenii de afaceri,
pentru c` ace[tia sunt orbi. j
statul a descoperit inversul alchimiei!3
Care sunt îns` leg`turile dintre infla]ie
[i teoria (geo)politic`? În primul rând
moneda, care nu mai este de mult
un produs ales de pia]`, ci un produs
discre]ionar al statului. În al doilea,
infla]ia, care e un fenomen rezultat din
manipularea monedei de c`tre stat prin
cre[terea masei monetare. E o unealt`
rafinat` de redistribu]ie, mult mai per-
fid` pentru c` este mult mai discret`
comparativ cu nepopulara fiscalizare,
dar [i mult mai otr`vit` când alimen-
teaz` discoordon`ri masive în structura
productiv` (crizele)4; orientarea ei are
o uria[` miz` politic`. Iar în al treilea
rând, lumea comer]ului [i investi]iilor
inter-na]iuni, în care moneda politic`
poate disimula dijmuirea circula]iei
avu]iei.
Statele [i monedele
O astfel de lume a banilor de hârtie
pune probleme statelor. State care se
afl`, în stare de natur`, în competi]ie.
Infla]iile diferite de la o ]ar` la alta sunt
deconspirate de cursul de schimb al
unei monede de hârtie în alta. Excesul
de infla]ie se vede în cursul de schimb,
 NUM~RUL 5 (56) MAI 2009
iar aceast` revela]ie poate îndrepta
resursa uman` [i capitalul c`tre zone
mai pu]in spoliatoare. Desigur, spre
nelini[tea statului, care ar pierde astfel
„baza de impozitare [i reglementare“ din
care tr`ie[te. Statul este prins între dou`
obiective contrare: vrea [i infla]ie care
dirijeaz` avu]ia spre clientela cartelului
etatist-bancar, dar [i resurse productive
f`r` de care ar ajunge s` redistribuie…
origami.
Are de ales între a elimina concuren]a
prin r`zboi sau a c`dea la pace cu ea, cre-
ând un cartel al infla]iilor coordonate.
R`zboiul poate rezolva inconvenientul,
dar este costisitor, ca imagine, resurse,
sprijin popular. Pe de alt` parte, cartelul
monetar al infla]iilor coordonate (regim
de curs fix) e un produs instabil; creeaz`
stimulente rele. Fiecare stat va fi tentat
s` infla]ioneze cel mai mult: partenerii
vin cu moneda lor s` o sprijine pe a sa,
cump`rând-o pentru a-i sus]ine cursul,
ocazie cu care el va deveni primul uti-
lizator al crea]iei monetare din spa]iul
cartelizat. Deci prim expropriator. Dar
dac` într-un cartel te asiguri c` de]ii „pozi]ia
dominant`“, lucrurile se schimb`.
Hans Hoppe5 deconspir` în mod
neroman]at taina sistemului monetar
prezent, unul al infla]iilor în pira-
mid` peste o moned` pivot: „Guvernul
´statului dominant plus clientela lui
– n.n.¨ va fi satisf`cut ´de aceea¨ c`,
odat` ce propria-i moned` este utilizat`
ca valut` de rezerv` de c`tre b`ncile
str`ine, devine posibil` angajarea într-o
expropriere aproape lipsit` de costuri a
proprietarilor [i produc`torilor externi
´crea]ia lui monetar` ajunge acolo pe
post de investi]ii fiind preschimbat` în
moneda locului, în lan]ul infla]iei c`reia
investitorii sunt primi utilizatori – n.n.¨.
´…¨ Statul dominat pierde resurse în fa-
voarea celui dominant. Dar, confruntat
cu posibilitatea de a pierde cu totul con-
trolul asupra situa]iei interne, prefer` în
mod natural s` accepte o schem` care
nu doar c` îi permite s` r`mân` la pute-
re, ci chiar s`-[i continue exproprierea
frauduloas` a propriei popula]ii prin
infla]ionarea monedei sale peste, [i-n
acela[i ritm cu, cea a statului dominant
´laolalt` cu clientela politic` – n.n.¨“.
Statele [i moneda
Ce stat a devenit în [i dup` R`zboi
suzeran militar al Vestului [i sponsorul
reconstruc]iei postbelice? (Memento
Bretton Woods, 1944.) Ce stat a reu[it
în 1971, în momentul în care a devenit
limpede c` nu mai poate onora anga-
jamentul monetar fa]` de restul lumii
(luat în 1944), de a r`scump`ra dolarii
de hârtie acumula]i (obedient, dar [i
complice în numele dezastruosului
principiu al infla]iilor coordonate), în
rezervele valutare, de statele din concla-
vul FMI, contra aur, s` spun`, sec, „Pas!“?
{i asta pentru c`, tip`ri]i non[alant pe
principiul c` cineva e obligat de cealalt`
parte a „tipografiei americane“ s` îi cum-
pere, dolarii deveniser` jenant de mul]i!
{i ce stat a reu[it s` conserve statutul
de moned` de rezerv` a lumii pentru
dolarul s`u, în ciuda fiasco-ului monetar
deconspirat în anii ’70? În virtutea unei
oferte r`mase de nerefuzat (pe infla]ia
dolarului nostru, v` construi]i infla]ia
voastr`), dac` nu degenereaz`6, sistemul
acesta este „win-win“ pentru state.
Dac` competi]ia monetar` asigur`
un minim de rezonabilitate în privin]a
oferirii monedei celei mai stabile posibil
(r`mâne concuren]` între monopoluri
monetare na]ionale!), unificarea mo-
netar` global` în etalon hârtie e infinit
de riscant`. Ideea „nevoii“ unei monede
unice globale are vechimea bancorului
lui J.M. Keynes sau a unitasului lui F.D.
Roosevelt. Ast`zi se vorbe[te despre
Acest dosar a ap`rut cu sprijinul Centrului
de Analiz` [i Dezvoltare Institu]ional`
(CADI) [i al Funda]iei Konrad Adenauer.
acmetalul lui Nursultan Nazarbaiev, ori
despre moneda pe care o viseaz`, în
plin` criz` global`, mandarinii Parti-
dului Comunist, plictisi]i s` strâng` în
schimbul muncii stoice a chinezului
reinventat la pia]` papet`rie american`
depreciat` în rezerva valutar` de stat.
{i aceasta cu atât mai mult pe fondul
injec]iilor ipocrite de lichiditate, f`cute
azi de Federal Reserve întru salvarea
complicilor din cartelul bancar. Îns` fi-
losofia monetar-bancar` contemporan`
nu trebuie rafinat` în ceea ce este mai
fragil în ea. Ci ar trebui repudiat` f`r`
regrete7. Citez din acela[i Hans Hoppe8:
„un guvern mondial, o banc` central` [i
o moned`-hârtie globale – contrar im-
presiei în[el`toare c` reprezint` valori
universale – nu înseamn` decât univer-
salizarea [i intensificarea exploat`rii,
fraudei expansioniste [i distrugerii
economice“.
Deci, ce pricepem judecând geopo-
litica infla]iei? Virtuozitatea dolosiv`
pe care statele combatante sau coope-
rante ale lumii noastre ne-o preg`tesc.
Fariseismul lui In God We Trust, pictat
din 1956 pe fiecare bancnot` ameri-
can`, e sfid`tor; marele contraf`c`tor
de moned`, Statul, î[i pune frauda sub
protec]ia divinit`]ii. Dar chiar f`r` a
o anun]a blasfemic, to]i falsificatorii
cu act de la stat o fac într-o armonie
complice. Miza lor e mare, prezen]a ofer-
tant`; ierarhiile au mici fisuri [i fronde
marginale, îns` important e s` tac` to]i
ceilal]i, cei productivi.
În domeniul monetar, postulatul lui
Mackinder ar putea suna aproape apo-
dictic astfel: „cine controleaz` moneda
(de rezerv` a) lumii controleaz` infla]ia
lumii; cine controleaz` infla]ia lumii
controleaz` economia lumii; cine con-
troleaz` economia lumii controleaz`
lumea. Adic` pe noi“. Îns` dac` hegemo-
nia statului american a permis infla]ia
29
DOSARELE
c`reia i-am fost martori, ea s-a p`strat
tocmai datorit` relativei stabilit`]i pe
care au putut-o asigura „monedei pivot“
de-a lungul ultimei jum`t`]i de veac
[i mai bine. Este evident c`, în noua
ordine mondial` a vechilor G8-20, FMI,
ONU, stabilitatea nu va fi asigurat` nici
de raportarea la aur, nici de concuren]a
liber` pe pia]` în produc]ia de moned`.
Va fi doar o alt` epoc` a hârtiei, tip`rit`
cu alt` cerneal`, dar cu acelea[i texte.
l
1 H.-H. Hoppe, Activitatea bancar`, statele-
na]iune [i politica interna]ional`: o reconstruc]ie
sociologic` a ordinii economice actuale.
2 Pentru o demonstra]ie-tratat, vezi L.
von Mises (Theory of Money and Credit), M.N.
Rothbard (Man, Economy and State). Pentru
demonstra]ii de popularizare, nu mai pu]in
riguroase, M.N. Rothbard (What Has Govern-
ment Done to Our Money?/Ce le-a f`cut Statul
banilor no[tri?), J.G. Hulsmann (The Ethics of
Money Production). Pentru demonstra]ii ultra-
sintetice, dar la fel de canonice: M.N. Roth-
bard („Împotriva socialismului monetar“),
H.-H. Hoppe (op. cit.). Pentru detalii bibliogra-
fice aprofundate, a se vedea www.mises.org [i
www.misesromania.org
3 Putem în]elege degenerarea istoric` a
monedei din studiul lui M.N. Rothbard, Ce le-
a f`cut Statul banilor no[tri?
4 Despre malformarea etatist` a monedei
[i creditului, a se vedea [i articolul din acest
supliment al lui Vlad Topan.
5 Op. cit.
6 În hiperinfla]ie [i dezintegrare mon-
etar`. Aceasta este unica limit` a expansiunii
frauduloase a monedei [i creditului în econo-
mie, pe care statele sunt for]ate s` [i-o autoim-
pun`. Tot ce merge pân` la hiperinfla]ie este
un succes monetar!
7 Alternativa reîntoarcerii la aur nu e deloc
a[a de atavic`, precum o sus]in economi[tii
de cas` ai establishment-elor politice actuale.
8 Op. cit. j