Sunteți pe pagina 1din 33

PSIHOLOGIA

ANLITICĂ JUNGIANĂ
 Carl Gustav Jung s – a născut la 26 iulie
1875, a studiat medicina la Universitatea
din Basel și s – a specializat în psihiatrie.
Și – a început activitatea la spitalul de boli
mentale Burgholzli, Zurich în anul 1900.
 1903 se căsătorește (va avea 5 copii)
 În 1907 îl întâlnește pe Freud (cu care
coresponda de aprox. un an) cu care
colaborează până în anul 1909, an în care
își declară independența științifică de el.
 Între 1913 – 1919 Jung trăiește o
perioadă de profundă introversie și
confruntare cu inconștientul. Își
denumește teoria psihologie analitică.
 1916 – prima utilizare a termenului
inconștient personal, inconștient
colectiv/suprapersonal
 1919 – prima utilizare a termenului
arhetip
 1921 – prima utilizare a termenului Sine
 1921 – publică Psychologische Typen
 1948 – se inaugurează Institutul Carl
Gustav Jung din Zurich
 1961, 6 iunie – anul morții, Jung
avea aproape 86 de ani
 Operele complete Jung curpind 20 de
volume activitatea sa publicistică
întinzându – se între 1906 și 1961
 Psihologia analitică este o psihologia pe
care Jung a dezvoltat – o plecând de la
experiențele sale cu oamenii normali,
cu nevrotici dar și cu psihotici.
 El afirmă despre acesta ca ar fi –
“sugestii și încercări de formulare a
unei noi psihologii științifice întemeiată,
în primul rând, pe experiența
menijlocită cu ființele umane” (Frieda
Fordham,1998, p. 49)
 În cadrul psihologiei analitice psihicul este
văzut ca un tot dinamic, în continuă
mișcare și autoreglator iar conceptul său
central este procesul de individuare.
 Individuarea este un proces fundamental
al viului – “este expresia acelui proces
biologic – simplu sau complicat, după cum
este cazul – prin care fiecare lucru viu
devine ceea ce era sortit să devină dintru
început” (apud A. Stevens, 1996, p.95)
 Pentru ființele umane înseamnă “a
deveni o ființă individuală, în măsura în
care prin individualitate înțelegem
unicitatea noastră cea mai intimă, ultimă
și necomparabilă, înseamnă a deveni
Track01.cda

propriul Sine” (C.G. Jung, 1996, p. 408)


 Procesul de individuare durează pe
parcursul întregii vieți și se poate
desfășura atât inconștient cât și
conștient.
 Structura psihicului este, în viziunea
jungiană, triadică - conștient,
inconștient personal și inconștient
colectiv.
 Inconștientul reprezintă matricea
conștiinței, al cărui centru este eul.
 Cărămizile inconștientului personal sunt
complexele. În centrul fiecărui complex
se găsește câte un arhetip, element
constitutiv al inconștientului colectiv.
 Arhetipurile sunt “forme pre-existente”,
predispoziţii psihice înnăscute; deşi există
şi se transmit ereditar, natura lor este
psihoidă.
 Persona este masca socială a oamenilor.
Reprezintă o necesitate socială, o punte de
legătură între oameni. Pericolul apare
atunci când o persoană se identifică cu
persona. Dacă, de exemplu, un profesor
învață tot timpul și pe toată lumea atunci
se identifică cu rolul său.
 Umbra este latura neacceptată și
nedorită a personalității conștiente.
Este tot ceea ce o persoană nu
acceptă că ar fi, tot ceea ce - și
interzice să fie, tot ceea ce nu - și
dorește să fie.
 Însă fără umbră omul este
incomplet
Umbra pictată de Jung
 Anima și animus sunt complexele
contrasexuale.
 Anima este feminitatea interioară
din fiecare bărbat, imaginea
interioară a feminității.
 Atunci când se îndrăgostește
bărbatul își proiectează Anima
interioară asupra celei d ecare s – a
îndrăgostit.
 Anima se exprimă în viața bărbatului prin
proiecție, dar și prin activități artistice,
fantazări, stări de spirit, presentimente,
explozii emoționale.
 Animusul este masculinitatea interioară a
fiecărei femei, imaginea masculină
interioară.
 Animusul se exprimă în viața femeii fie
prin proiecții și opinii, fie prin curaj,
agresivitate, determinare.
 Sinele este folosit în trei accepțiuni:
 1. totalitate psihică funcțională și unitară,

 2. arhetip central al ordinii și sensului,

 3. bază arhetipală pentru eul individual.

 “Sinele nu este doar centrul ci și


circumferința care îmbrățișează atât
conștientul cât și inconștientul; el este
centrul acestei totalități așa cum eul este
centrul spiritului conștient.” afirmă Jung.
 Sinele este simbolizat de mandală (care
apar spontan în vise , de ex.) – o
organizare simetrică în jurul unui centru.
 În sanscrită înseamnă cerc magic, fiind
unul dintre cele mai vechi simboluri
religioase.
 Spre deosebire de Freud care considera
trăirea religioasă nevroză, pentru Jung
este o necesitate fundamentală prin care
trăirea imaginii – Dumnezeu, ca arhetip al
Sinelui, este esențială.
Mandală pictată de Jung
 Energia naturală a întregului psihic
se numește libido și funcționează
prin dinamica contrariilor, a tensiunii
dintre acestea.
 Libidoul se mișcă în dublu sens –
progeresiv spre conștient și regresiv,
spre inconștient
 Dinamica psihică este menținută de
trei principii fundamentale – principiul
complementarității opuselor, principiul
echivalenței și principiul entropiei.
 Orice aspect își conține propriul opus.
Energia creată din acțiunea opuselor
este repartizată egal între cele două.
Opusele au tendința de a apărea
împreună.
 În structura personalității Jung
identifică și descrie două tipuri,
extravertul și introvertul, și patru
funcții fundamentale , gândirea,
sentimentul senzația și intuiția.
 Funcția este o formă anume de
funcționare a psihicului care rămâne
egală cu ea însăși, în condiții diferite.
 În extraversie libidoul curge spre
exterior. Interesul persoanei se
îndreaptă spre exterior, aceasta
simțind, gândind și acționând prin
raportarea la obiectele exterioare.
 Aceste persoane sunt motivate, dar
și influențate, de evenimentele
exterioare. Sunt sociabile și sigure
de sine în situații nefamiliare.
 Introverții sunt persoanele a căror
atenție se îndreaptă spre factorii
subiectivi, interiori. Libidoul lor curge
spre interior.
 Persoanele introverte sunt
influențate de necesitățile interioare.
Tind să fie nesociabile, preferând
reflecția acțiunii.
 În realitate nu există tipuri pure.
 Senzația este percepție prin simțuri,
gândirea realizează semnificația și
inteligența, sentimentul cântărește și
valorifică, intuiția oferă tabloul
viitorului și informează despre
atmosfera generală.
 Fiecare ființă umană și – a dezvoltat,
preponderent, una dintre aceste
funcții.
 În psihologia analitică un rol aparte, în
dinamica conștient inconștient, îl au visele.
 Visele reprezintă calea de comunicare
principală și naturală dintre conștient și
inconștient. De fapt, visele transmit
conștientului informații din inconștient.
 Spre deosebire de Freud, care considera
că visele prezintă un conținut manifest și
unul latent, Jung consideră că visele spun,
atât de bine cât pot, ceea ce au de spus,
fără a ascunde.
 Principalul limbaj al veselor este
simbolul.
 Principala funcție a viselor este de a
compensa atitudinea exagerată sau
unilaterală a eului.
 Părțile componente ale visului sunt
expunerea, dezvoltarea (desfățurarea
motivului) și culminarea (soluția).
 În cadrul psihoterapiei analitice analiza
viselor reprezintă unul dintre principalele
instrumente.
 Pentru Jung nevroza nu este o tulburare
psihică, este o modalitate prin care
conștiința este ajutată (uneori obligată) să
se lărgească iar persoana să se
maturizeze.
 De fapt, nevroza este un semnal că
procesul individuarii este în impas, ca
maturizarea, înțeleasă ca dezvoltare, este
împiedicată.
 Maturizarea, individuarea înseamnă, deci,
“să depășești viziunile impuse de mediul
parental și cultură, să te lepezi de
conținutul fals al Personei, să renunți la
mecanismele de apărare ale Eului, și, în
loc să - ți proiectezi propria Umbră asupra
altora, să te străduiești să o cunoști și să o
accepți ca pe o parte a vieții tale
interioare; să te împaci cu personalitatea
de sex opus care trăiește înlăuntrul
sufletului tău și să încerci, în fine, să
împlinești intențiile supremme aale
Sinelui.” A. Stevens, 1996, p. 98
 Mariana Tănase, 2000, Individuarea sau “a
deveni propriul Sine” p. 155 – 179, în
Psihologia Sinelui. Un pelerinaj spre
centrul Ființei, Ed. Mihai Eminescu,Buc
 Facultativ – Mihaela Minulescu, 2001,
Introducere în analiza jungiană, Ed Trei,
Buc
–C.G.Jung, Amintiri,
vise,reflecții, Ed. Humanitas, Buc
C.G.JUNG